Orto 3 Final

La graniþa dintre trei þãri – Rusia, Iran ºi Turcia – se înalþã golaº ºi lipsit de copaci (pânã la 5.165 metri) Muntele Ararat. Numeroase relatãri ale istoriei confirmã cã legendara arcã, pãrãsitã de biblicul Noe, de familia lui ºi de animalele supravieþuitoare, s-ar gãsi în continuare pe vulcanul stins din Podiºul Armeniei turceºti... Amintirea unei inundaþii uriaºe prin care lumea patriarhalã a fost înghiþitã de apã se regãseºte nu numai în memoria Scripturii, ci ºi în tradiþiile multor popoare. În epopeea lui Ghilgameº, spre exemplu, arca eroului Utnapiºtim (construitã ca un cub de 60/60 m) nu ar fi fost utilizabilã ºi nu i-ar fi permis miticului personaj sã supravieþuiascã. În realitate, arca lui Noe era o ladã (tebah) lungã, paralelipipedicã, asemãnãtoare cu celebrul vas „Titanic”, scufundat atât de tragic în 1912: aproximativ aceeaºi lãþime (cca. 20 m), acelaºi deplasament (46.000 tone ale Titanicului faþã de 43.000 preconizate ale navei lui Noe), dar transatlanticul eºuat era cam cu o sutã de metri mai lung (251 m faþã de 138180 m). Totuºi, Titanicul s-a scufundat când apele erau liniºtite, arca însã a rãmas nevãtãmatã în timpul diluviului universal... În cursul secolelor, au fost întreprinse multe expediþii pe muntele care ar adãposti rãmãºiþele giganticei arce.

12

Dupã pãrerea preotului babilonian Berossos (475 î.Hr.), consemnatã de Iosif Flaviu, se puteau gãsi resturi ale corãbiei noahice pe „muntele Kurzilor” ºi, încã de pe vremea lui, armenii posedau pãrþi din ea. Aspecte asemãnãtoare sunt relatate ºi de Pãrinþii Bisericii. Cercetãri serioase au fost întreprinse în timpul Evului Mediu, dar ºi ulterior. În 1670, olandezul Jan Struys a vizitat pe numitul munte un eremit, de la care a primit o cruce

confecþionatã din lemnul arcei, precum ºi o confirmare scrisã a faptului cã monahul tãiase personal lemnul din arcã. Din nefericire, în 1840, o mânãstire în care erau pãstrate relicve din cãutata navã a cãzut pradã unui cutremur. ªaisprezece ani mai târziu, trei învãþaþi britanici (declaraþi

împotriva concepþiei potopului mondial) au vizitat Araratul, însoþiþi de o cãlãuzã armeanã ºi de fiul acesteia. Deºi au gãsit surprinzãtoarea arcã, cercetãtorii ºi ghidul au depus un jurãmânt ca sã nu dezvãluie nimic despre descoperire. Pe patul morþii, însã, cãlãuza a destãinuit istoria unei persoane, mãrturie notatã de predicatorul Harold H. Williams. O explicaþie asemãnãtoare a lãsat înaintea plecãrii în eternitate unul dintre învãþaþii britanici. Arca pare sã fie îngropatã sub un gheþar, iar jumãtate din ea sã se afle într-un lac de sub vârful muntelui. O parte devine vizibilã la sfârºitul unei veri toride. La începutul secolului trecut (19021904), un tânãr armean (numit mai târziu George Ucell), împreunã cu unchiul sãu, a aflat pe Ararat arca. Existã o înregistrare a relatãrii celui care, mai târziu, sub presiunea persecuþiilor împotriva armenilor, a emigrat peste ocean. Una dintre cele mai bine dovedite relatãri este cea a expediþiei ruse din 1916, desfãºuratã la ordinul þarului martir Nicolae al II-lea. Potrivit mãrturiei unor piloþi, au fost trimiºi 150 de bãrbaþi care au descoperit arca. Întorºi în Rusia cu toate dovezile (inclusiv fotografii), exploratorii au pierdut materialul în „flãcãrile” Revoluþiei bolºevice... Mulþi soldaþi fugiþi din þarã au confirmat însã independent unul de altul rezultatele acestei campanii. Expediþiile au continuat cu cele ale francezului Navarra. În anii 1952, 1953, 1954, vizitând Araratul, el a gãsit o bucatã mare de lemn aproape negru într-o gaurã a banchizei de gheaþã. Remarcabilã descoperire într-o regiune lipsitã de copaci! Din cauza situaþiei politice din regiunea vizatã, guvernul turc are mari rezerve în acordarea aprobãrilor pentru ascensiunea Araratului. Cu toate acestea, în 1972, satelitul ERTS lansat de NASA a surprins imagini detaliate ale zonei. Pe una dintre fotografii, chiar în locul pe care cercetãtorii anteriori îl indicaserã drept amplasament al navei, se descoperã un obiect straniu, paralelipipedic, strãin de muntelegazdã. O arcã la altitudinea de 4.000 de metri este o descoperire importantã, care ar dovedi definitiv cã potopul a fost mai mult decât o catastrofã localã. Descrierea biblicã a diluviului nu permite o altã concluzie decât cã acesta a avut proporþii mondiale. Nutrim speranþa cã cercetãri noi vor aduce dovada „convingãtoare”...

Diacon Cornel Dragoº

Se aflã arca lui Noe pe muntele Ararat?

GRAFFITI ORTHODOXE

13

mentalitãþii societãþii de consum bazatã pe goana dupã un idol efemer: nivelul de trai. Vom avea însã o regândire a mentalitãþii noastre sociale? Mã tem cã nu. În ce direcþie se miºcã ºi lucreazã acum factorii de putere ºi decizie: atenuarea efectelor crizei, doar pentru a se reveni la vechiul sistem al societãþii de consum, doar pentru ca firmele sã poatã produce ºi vinde din nou, iar oamenii sã cumpere pentru a-ºi întreþine iluzia cã ºi-au îmbunãtãþit nivelul de trai. Aºa ceva nu poate decât sã indice cã, odatã depãºitã actuala crizã ºi revenirea la vechiul sistem al societãþii de consum, este doar o chestiune de timp pânã la intrarea într-o nouã crizã, similarã. De ce „slavã Domnului”? Nu pentru cã actuala crizã dovedeºte inferioritatea lumii protestante, aflatã acum în crizã ºi exportatoare mondialã de crizã, ci pentru cã aceastã crizã este o ºansã pentru mulþi de a-ºi reevalua prioritãþile personale ºi scopurile în viaþã.

nesfârºit dupã morcovul care-i atârnã înainte. Un prieten baptist îmi spunea cândva, într-o discuþie despre Ortodoxie ºi protestantism, cã þãrile cele mai „dezvoltate” sunt cele ce au trecut printr-o reformã religioasã ºi s-au rupt de credinþa ºi sistemul tradiþional. Pentru el, dar ºi pentru mulþi alþi critici ai Ortodoxiei, ceea ce numim nivel de trai superior – ºi am arãtat mai sus ce înseamnã acesta – este o dovadã a veridicitãþii protestantismului faþã de Ortodoxie. Iatã însã cã sistemul social, capitalist, creat pe fundamentele protestante ale Reformei lui Luther – individualism religios ºi social, omul în centrul sistemului, credinþa personalã care ajunge sã includã aspiraþii lumeºti, devenind astfel un idol – a intrat în colaps. Presupusa superioritate a protestantismului faþã de Ortodoxie s-a nãruit odatã cu intrarea în criza financiarã. De fapt, nu este doar o crizã financiarã. Este ºi o crizã socialã, o crizã a

Vremuri de crizã? Slavã Domnului!

Criza internaþionalã a ajuns ºi în România. Atât la nivel internaþional, cât ºi la nivel naþional, ea se face simþitã printr-o reducere a consumului, ceea ce conduce la reducerea producþiei, ceea ce conduce la concedieri, ceea ce conduce la bani mai puþini, ceea ce conduce la un consum mai mic. Un cerc vicios. Cum de s-a ajuns la aºa ceva? Specialiºtii rãspund cã dificultãþile pieþei financiare din SUA au generat o crizã financiarã care, în contextul globalizãrii ºi al interdependenþei pieþelor, s-a rãspândit repede în toate statele. Dar, ce anume a condus la dificultãþile financiare din SUA? Iam pus aceastã întrebare unui prieten din SUA. Rãspunsul a fost: „Lãcomia ºi nesãbuinþa”. Lumea a început sã se împrumute la bãnci peste puterea lor de rambursare, iar bãncile, din dorinþa de a se îmbogãþi din dobânzile la credite, au acordat acele credite oricui, fãrã a-ºi lua mãsuri de siguranþã. Evident, la un moment dat, toþi aceia ce îºi luaserã pe credit case de un milion de dolari, case pe care nu ºi le-ar fi putut permite într-o viaþã de om, au intrat în incapacitate de platã. Aºa cã bãncile le-au luat casele, dar nu au putut nicidecum sã le vândã la preþuri bune, pentru cã s-a creat o inflaþie de case de vânzare. Neputându-ºi recupera banii, bãncile au intrat în crizã de lichiditãþi. Acþiunile lor la bursã s-au prãbuºit, ºi toþi investitorii ºiau retras banii sau cel puþin ºi-au oprit investiþiile. Din punct de vedere creºtin, ce se poate spune despre un astfel de sistem social sau financiar? Trãim într-o societate în care idolul majoritãþii este nivelul de trai. Acest idol este promovat implicit ºi explicit prin mass-media, dar ºi prin rapoarte statistice, disponibile pentru toate statele lumii. De ani de zile, ne-am obiºnuit ºi am fost educaþi sã urmãrim un nivel de trai cât mai înalt. Ne-am obiºnuit sã citim statistici despre alte þãri cu un nivel de trai mai mic decât al nostru ºi le-am plâns de milã acelor þãri. Dar ce înseamnã pentru noi un nivel de trai bun? Este mai mult decât un anumit nivel salarial. Este tot ce intrã în stilul de viaþã: maºina, casa cu dotãrile ei, lucrurile pe care le cumperi, locurile în care îþi petreci concediile... Cu alte cuvinte, lucruri specifice unei societãþi de consum. Ne-am obiºnuit ºi am fost învãþaþi sã credem cã dacã avem ultimul model de tv lcd cu diagonala de 2 metri, atunci avem un nivel de trai mai bun; cã dacã mânuim cutare model de telefon mobil sau conducem cutare maºinã, am urcat pe scara socialã. (Problema e cã pe aceastã scarã socialã, de fiecare datã când apare un nou telefon sau o nouã plasmã, a mai apãrut o treaptã pe care trebuie s-o urcãm). Ce înseamnã aceasta? O goanã permanentã dupã o fantasmã ºi un idol – nivelul de trai. În consecinþã, întregul nostru sistem social – ºi nu mã refer doar la cel al României – a fost conceput ºi funcþioneazã pentru consum, pentru a întreþine ºi a putea susþine aceastã goanã dupã vânt. Un sistem creat pentru a-l ajuta pe mãgãruº sã goneascã la

BogdanMateciuc

14

religioasã împotriva avortului ºi a mustrat-o cu un avertisment categoric ºi rigid. Când am aflat ºi eu, tot ce i-am spus lui Janine – deoarece atunci nu credeam cu adevãrat în nimic – a fost cã poate sã facã ce crede cã e mai bine ºi cã o voi susþine, orice hotãrâre ar lua. Sherry, însã, n-a rãspuns la veºti nici cu legalismul lui Benjamin, nici cu relativismul meu. Cu o compãtimire care nu era nici excesivã, nici lacrimogenã, a fãcut tot ce i-a stat în putinþã ca Janine sã nu se simtã ruºinatã pentru cã face întocmai ce-i spune inima. Când diferitele schimbãri fiziologice pricinuite de sarcinã au început sã aibã loc în Janine, ea ºi cu Sherry stãteau de vorbã despre

tatãlui ei despre sarcinã, crezând cã va fi ele. Când Janine a simþit pruncul miºcându-se cuprins de mânie ºi cã n-o va ierta niciodatã. înlãuntrul ei, Sherry a fost atât de bucuroasã Din pricina acestor doi bãrbaþi, s-a simþit silitã încât cineva ar fi putut crede cã e copilul ei. sã avorteze. Dar nu voia defel sã facã aºa N-o sã le uit niciodatã pe Sherry ºi Janine în serile de dupã ce copiii taberei se duceau la ceva; ea voia ca pruncul ei sã trãiascã. Janine le-a spus doar la trei persoane din culcare; n-o sã uit niciodatã cum Sherry o tabãrã despre cele întâmplate: lui Sherry, mie îmbrãþiºa, o îmbãrbãta ºi împãrtãºea cu ea ºi unui tânãr pe care-l voi numi Benjamin. minunea unei vieþi noi. Nãdejdea lui Sherry era molipsitoare: Când Benjamin a aflat, i-a dat o broºurã curând ºi eu, care înainte fusesem atât de ambivalent, am început sã mã las cuprins de ea. Vorbeam toþi trei despre copil, iar Sherry îi spunea adesea lui Janine ce mamã minunatã va fi. Cu toþii iubeam copiii, înconjuraþi fiind de ei în fiecare zi. Sherry ºi cu mine i-am fãgãduit Janinei sã rãmânem alãturi de ea ºi de pruncul ei cât timp acesta va creºte. În prezenþa dragostei jertfelnice a lui Sherry, pãrea cã totul va fi pânã la urmã bine. Potenþiala mânie a tatãlui lui Janine ºi temerile prietenului ei – vor trece. Copilul lui Janine va trãi ºi va creºte, ºi toatã durerea trecãtoare va fi meritat sã fie rãbdatã. Aceste gânduri o fãceau pe Janine fericitã ºi împãcatã atunci când era în preajma noastrã, dar exista încã o teamã ascunsã de ceea ce o aºtepta acasã. Când Janine nu s-a mai simþit în stare sã facã faþã cerinþelor fizice ale unui consilier, a pãrãsit tabãra. Nu ºtiu ce s-a petrecut între ea, prietenul ºi tatãl ei dupã ce a plecat, dar când s-a întors pentru un scurt rãstimp în Foto: Siarhei Biazberdy tabãrã ca sã-ºi ia rãmas bun ºi sã-ºi ridice lucrurile, am aflat cã pânã la urmã fãcuse avort. Îmi aduc aminte cã Sherry era încã plinã de dragoste faþã de ea. Însã Janine se schimbase; era într-o stare de ºoc sau de jale ºi nu voia sã vorbeascã sau sã se apropie de nimeni. La scurtã vreme dupã, tabãra se gãsea în sãptãmâna de dinaintea închiderii. Într-una din aceste ultime zile, Sherry a venit la mine pe când mã aflam alãturi de bãieþi, în cabana mea. Faþa îi era toatã roºie ºi am vãzut cã plânsese. Pãrea cã trecuse printr-o traumã majorã ºi, totuºi, faþa îi schiþa un zâmbet discret. Am întrebat-o ce se întâmplase, iar ea mi-a spus cã se rugase ºi Dumnezeu îi spusese ceva. Acest lucru reprezenta pentru mine o tainã desãvârºitã, pentru cã Dumnezeu nu-mi

(o poveste adevãratã)*

Umilenie

Sherry era o persoanã care nu se potrivea în niciun tipar. În vârstã de 19 ani, ajunsese de curând sã creadã în Dumnezeu ºi sã renunþe la multe de dragul Sãu, dar încã nu era pe deplin acceptatã de mulþi alþi creºtini de vârsta ei. Aceºtia ziceau cã trecutul ei întunecat rãzbãtea încã din felul în care se purta, vorbea ºi se îmbrãca. „Aratã ca o târfã”, mi-a zis unul din ei. „Trebuie sã facem ceva în privinþa asta”. Pe Sherry o durea sã afle cã oamenii vorbeau aºa despre ea. Dar de când am cunoscut-o, n-am vãzut-o vorbindu-i de rãu sau încercând sã se rãzbune. Avea compasiune pentru ceilalþi, oricine ar fi fost aceºtia, o compasiune ce venea de undeva din adâncul ei. Simþeai cã ar fi putut ierta oricui orice, cãci, spre deosebire de cei ce o judecau, ea suferise. ªtia cum era sã nu mai ai nimic de pierdut. Sherry avea o bucurie lãuntricã care, pe atunci, mi se pãrea cu neputinþã de priceput. Nu era o bucurie frivolã, vremelnicã, ci o fericire profundã care venea ºi era încã legatã cumva de adânca sa cunoaºtere a tristeþii. Am cunoscut-o pe Sherry într-o tabãrã de tineret unde lucram amândoi într-o varã, având postul de consilieri. Pe atunci, nu credeam în Dumnezeu aºa cum credea ea, însã Sherry nu m-a privit de sus din pricina aceasta. Uneori, îmi spunea cum Îl vedea pe Dumnezeu în viaþa ei ºi în vieþile copiilor de care se îngrijea; dar – spre deosebire de alþi consilieri care erau religioºi ºi mã socoteau „imatur duhovniceºte” – ea nu mi-a predicat niciodatã, nici n-a încercat sã mã facã sã mã conformez credinþelor ei. ªi, în ce mã priveºte, n-am dat niciodatã atenþie celor spuse de aceiaºi consilieri despre ea, fiindcã vedeam cã judecãþile lor sunt prosteºti ºi meschine, întemeindu-se doar pe aparenþe. Sherry ºi cu mine aveam o prietenã comunã, pe care o voi numi Janine. La un moment dat, Janine a descoperit cã e însãrcinatã. Prietenul sãu de 19 ani, pe care ea îl iubea cu adevãrat, s-a speriat groaznic ºi i-a spus cã nu e pregãtit sã se cãsãtoreascã cu ea, zicându-i sã avorteze imediat. Lui Janine i-a fost fricã sã-i spunã

MÃRTURIE

„Rãzboiul stelelor”. Îmi încropisem în balconul casei un mic laborator de chimie: câteva pahare Berzelius, eprubete ºi sticluþe cu acizi. Amestecam pilitura de fier cu acid clorhidric ºi obþineam hidrogen; voiam sã construim un aerostat, aºa cum citisem în „Cinci sãptãmâni în balon”. (Deºi fãceam astfel de experienþe, abia treceam anul la chimie, graþie celor mai ingenioase metode de copiere la tezã). Marii mei profesori din toatã aceastã perioadã: Jules Verne, Mark Twain, Dumas, Rabelais, Grimm, Andersen, ªeherezada, dar ºi Sadoveanu, Creangã, Panait Istrati, Camilar, cu povestirile lui istorice, ºi alþii, dar nu prea mulþi. Noroc de ei cã m-au deprins sã iubesc a citi în continuare, îndeletnicire pe care, altfel, cu ceea ce învãþam în ºcoalã, aº fi dispreþuito pentru totdeauna. ªi cum sã nu fie aºa, când setea noastrã de înþelegere, ca ºi imaginaþia debordantã a copilãriei, erau sistematic intoxicate cu cele mai nepotrivite lecturi ºi comentarii stupide, pe care trebuia sã ni le însuºim pe de rost ºi care au inhibat pentru totdeauna simþul artistic al atâtor tineri. S-a pus problema unde sã dau treapta I, adicã „ce vreau sã mã fac”. Chiar aºa: oare ce voiam sã mã fac? Aº fi vrut: marinar, actor, scriitor, aviator, mecanic de locomotivã ºi, la insistenþele mamei, doctor, deºi mã temeam de sânge. În cele din urmã, am dat la un liceu de pãdurari, mai mult împins de pãrinþii mei, speriaþi cã nu voi reuºi la singurul liceu de „matefizicã” din oraº. Anii liceului au fost îngrozitori, iar amintirea lor este aceea a unui coºmar. Din casa copilãriei mele, din universul meu de aventuri ºi poveºti, m-am trezit într-un internat infect din CâmpulungMoldovenesc, cu un program de cazarmã, într-o lume populatã de bestii cu chip uman. Pedagogii ne trezeau la 6 dimineaþa, cu ºuierãturi asurzitoare ºi izbituri în uºã. Ieºeam la înviorare în pas alergãtor, iar ultimii care ajungeau erau primiþi cu lovituri de „bulan”. Mergeam la cursuri în grup, la cantinã în grup, la sala de meditaþie în grup. Stãteam câte 6 în camerã. Nu aveam voie sã avem televizor, casetofon sau radio. Nu aveam voie sã ieºim în oraº decât duminica ºi atunci cu „bilet de voie”. Nu aveam voie sã rãmânem în camerã peste zi. Dirigintele nostru era ºi secretar de partid pe liceu. O datã pe sãptãmânã, fãcea cu noi „informare politicã” ºi ne spunea cât de bine se trãieºte în þara noastrã. Dar când ne plângeam cã altceva decât

conserve de peºte nu se gãseºte în magazine, ne consemna într-un carneþel ºi pierdeam dreptul de a mai ieºi duminica în oraº. Ne spunea: „Dacã mai vezi conserve, atunci n-ai sã mai ieºi în oraº”. În practica agricolã, ni se pregãteau pentru masã porcii care mureau în fermã (vãzuserãm cu ochii noºtri!), în timp ce dumnealui servea în camerã cafea, salam de Sibiu ºi prãjituri. Atunci am vãzut prima datã salam de Sibiu ºi chiar am primit o felie, pentru cã fãcusem ºmotru în camera sa. Mi-e ruºine sã-mi mai amintesc ºi alte lucruri din acei ani cumpliþi. Totuºi, o razã de luminã în acele tenebre a fost profesoara de românã (O, binecuvântatele mele profesoare de românã!). Era o doamnã în vârstã, distinsã, o chema Viorica Procopiuc. Mã învoia de la practica agricolã, sub pretextul cã trebuia sã fac curãþenie în cabinetul de românã ºi mã lãsa acolo sã citesc. Îmi aducea biscuiþi ºi ceai… Cu ce am rãmas din acei ani? Cu lecþiile vieþii bine învãþate ºi cu un sac de minciuni bãgate pe gât de dascãlii mei. Sufletul meu a fost aruncat în cea mai întunecatã temniþã, unde zeii nu m-au vizitat niciodatã. La 18 ani, aveam în buzunar o diplomã, dar nu ºtiam nimic. Nu mã identificam cu nimic, nu descoperisem nimic din personalitatea mea. Doar cã începusem sã semãn puþin cu bestiile din mâinile cãrora tocmai ieºisem. Desigur, au urmat anii cãutãrii, ai regãsirii ºi ai unor studii universitare. Dar aceºtia sunt deja ai formãrii profesionale. Însã viaþa mea a rãmas marcatã pentru totdeauna de anii copilãriei ºi ai adolescenþei, ani în care ºcoala a fost închisoarea sufletului meu însetat de cãrþi, muzicã ºi culori. Nu am vrut sã vã plictisesc cu evoluþia traiectului meu ºcolar, altminteri deloc spectaculos. Dar nu pot sã nu-mi amintesc de toate aceste lucruri de fiecare datã în preajma organizãrii examenelor de intrare la liceu, când vãd la câtã umilinþã ºi teroare pot fi supuºi niºte copii de clasa a VIII-a. Aceste zile, când vor alerga cu dosarul de la un liceu la altul, cãlcându-se în picioare înaintea afiºierelor, când nu vor mai reprezenta decât niºte medii comparate cu altele, când viitorul lor se va calcula în sutimi, când vor simþi povara unor pãrinþi înnebuniþi de grijã, sunt sigur cã le vor lãsa multora un gust amar pentru toatã viaþa. Ei vor înþelege confesiunea mea. Fie ca mãcar sã aibã parte, cum am avut ºi eu, de marile întâlniri ale vieþii, care le vor elibera sufletele.

Pr. Ioan-Florin Florescu

Cizmuliþele unui copilaº sãrman

Un copil, la grãdiniþã, încerca sã îºi încalþe cizmuliþele. Pentru cã nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul ºi împinsul, cizmuliþele nu voiau nicidecum sã intre. Pânã când a reuºit totuºi sã îl încalþe, educatoarei i-au apãrut broboane de transpiraþie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile când copilul i-a zis: - Doamna, dal sunt puse invels… Într-adevãr, erau pe picior greºit… Nu a fost cu nimic mai uºor sã îi scoatã cizmuliþele decât sã i le punã, totuºi a reuºit sã îºi pãstreze calmul pânã când iar cizmuliþele erau încãlþate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aºa cum trebuia. Însa atunci bãieþelul a zis: - Cizmuliþele astea nu sunt ale mele!! În loc sã strige la el: „De ce nu mi-ai spus??”, educatoarea ºi-a muºcat buza ºi încã o datã s-a chinuit sã îl descalþe. Când s-a terminat chinul descãlþatului, bãieþelul i-a spus: - Sunt cizmuliþele flatelui meu. Mama mi-a zis sã le încalþ pe astea azi. Acum ea nu mai ºtia ce sa facã… Sã plângã sau sã râdã? A reuºit totuºi sã strângã suficientã rãbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliþele. Când, în sfârºit, l-a încãlþat, înainte de a-l trimite afarã la joacã, l-a întrebat: - ªi acum, unde îþi sunt mãnuºile? Trebuie sã þi le pun în mâini ca sã poþi pleca afarã! - Le-am bãgat în cizmuliþe ca sã nu le pield… autor necunoscut

11

pãrul blond rãsfirat pe umeri, diafanã, aerianã, visãtoare, sensibilã ca poeziile pe care ni le citea mereu din niºte caiete cu coperþi verzulii… Ce diferenþã uluitoare faþã de învãþãtoarea negricioasã care urla: „Cãrþile de matematicã pe masã!”. Locuiam în acelaºi cartier cu profa mea de românã. Ne întâlneam la alimentarã. Eu mã înroºeam ca prostul, muream de ruºine, iar ea îmi zâmbea ca unui prieten. Mâncam româna pe pâine, de dragul ei. Dar fericirea mea a durat puþin. Nu ºtiu din ce motive, dupã doar un an, ambele profesoare au fost mutate. Nu mai ºtiu nimic de ele, dar, oriunde s-ar afla, Dumnezeu sã le binecuvânteze! În locul profei de muzicã, ne-a venit o balabustã de unguroaicã, de prin Ardeal, cine ºtie cum rãtãcitã pe la Vaslui. Tot anul am fãcut numai solfegii. Balabusta boscorodea mereu pe ungureºte, ca ºi cum near fi înjurat. La românã, a venit o profesoarã nouã, mai în vârstã ºi foarte înþepatã: gata cu caii verzi, aveam de pregãtit treapta I. Ceva s-a întâmplat, ca o tulburare, ca o destrãmare. ªcoala a început sã-mi fie tot mai indiferentã. Fascinaþia pe care mi-au trezit-o primele contacte cu obiecte ca fizica ºi chimia, de exemplu, s-a spulberat repede în faþa pedanteriei ºi scolasticismului profesorilor. Nu eram singur, ne formaserãm un mic grup. Nu eram nici proºti, nici leneºi, numai cã spiritul nostru nu putea fi pus cu mâinile la spate, noi aveam încã nevoie de aventurã. Eram generoºi cu orice proiect, cu orice idee nouã: pregãteam expediþii în peºteri, construiam plute pentru a coborî pe Vasluieþ, visam sã construim roboþi sau arme cu laser, aºa cum vãzuserãm în

spusese niciodatã nimic; aºa cum am zis, nici mãcar nu ºtiam cine sau ce era Dumnezeu. Am întrebat-o ce Îi spusese, însã ea ºi-a cerut iertare ºi mi-a rãspuns cã nu-mi poate spune. „De ce nu?”, am stãruit, dar ea doar a zâmbit ºi a clãtinat din cap. Ochii îi erau încã uzi de lacrimi, iar faþa îi strãlucea literalmente. Voiam atât de mult sã ºtiu taina acelei tristeþi bucuroase sau bucurii dureroase sau ce o fi fost. Dar, între mine ºi Sherry, se gãsea încã o prãpastie pe care nu o puteam trece ºi n-aº fi putut nicicum înþelege acel secret, chiar dacã ea ar fi petrecut ore încercând sã-mi explice. Chiar ºi aºa, îmi doream foarte mult sã ºtiu ce-i spusese Dumnezeu. Tabãra a luat sfârºit. Eu am mers la liceu, iar Sherry s-a întors în oraºul nostru natal. Dupã vreo douã sãptãmâni, am aflat cã Sherry murise într-un accident de maºinã, într-o curbã, despre care se ºtia cã este extrem de primejdioasã, de lângã aeroportul oraºului. Înmormântarea avusese deja loc atunci când am aflat de cele întâmplate. În acea noapte, m-am dus pe un câmp de lângã liceu ºi am plâns. Am încercat sã vãd vreun înþeles sau rost în moartea ei, dar de vreme ce încã nu trecusem peste prãpastia care mã despãrþea de cele ºtiute de ea, n-am vãzut niciunul. Bineînþeles, m-am gândit dacã nu cumva Dumnezeu îi descoperise grabnica ei moarte în acea zi în care o vãzusem plângând. Dacã ar fi fost aºa, atunci moartea ei ar fi avut un înþeles. Însã cum aº fi putut ºtii cu siguranþã? Am încercat sã vorbesc cu Sherry ca ºi cum ar fi fost încã în viaþã. Am sunat-o pe Janine. Nu ºtiu ce

nãdãjduisem sã aud de la ea, dar, orice ar fi fost, n-am auzit. Era încã distantã. Am vrut sã vorbesc cu ea despre Sherry, despre ce se întâmplase, despre ce ne învãþase, despre ce însemnase ea pentru noi. I-am spus cã era posibil ca Dumnezeu s-o fi înºtiinþat pe Sherry despre moartea ei nu cu mult înainte de a se petrece, dar Janine n-a pãrut foarte miºcatã de aceasta. Tot ce-mi mai amintesc din cele spuse de Janine este: „E o curbã aºa de periculoasã. Nu o sã mai trec niciodatã prin curba aia”. Eram atât de deprimat dupã ce am închis telefonul! Eram prea deprimat ca s-o mai învinovãþesc pe Janine: ea îºi avea problemele ei ºi nu mi se cãdea s-o judec pentru cã nu pãrea sã priceapã despre ce era vorba. Apoi mam gândit: ºi ce dacã a mers prin curba aceea? Sherry avea doar 19 ani ºi e moartã. Dacã viaþa ºi moartea ei n-au niciun înþeles final, atunci ºi noi toþi am putea zbura din acea curbã cu 150 km/h ºi sã cãdem în marele ºi veºnicul neant. O persoanã cu adevãrat bunã, ca Sherry, vine în viaþa noastrã ºi e criticatã cã aratã ca o târfã de cãtre cei ce nu-i vãd sufletul. Am fi putut învãþa atâtea de la ea. Dar ea a murit – ºi totul a rãmas la fel. Suntem la fel; viaþa ei nu ne-a schimbat deloc. Janine e încã în întuneric, la fel sunt ºi eu – ca ºi când lumina lui Sherry n-ar fi fost niciodatã aici. Dar n-a fost aºa în realitate. Curând dupã moartea lui Sherry, împrejurãrile vieþii mele mau împins la un nivel de suferinþã pe care nu-l mai cunoscusem pânã atunci – ºi din acea suferinþã am început sã aflu, în cele din urmã, Cine este Dumnezeu. Atunci am început sã descopãr taina acelei dureri bucuroase, a acelei

pãci depline, a acelei dulceþi a morþii pe Cruce ºi a plânsului cu lacrimi de mulþumire, putând sã iert ºi sã iubesc pe toatã lumea, chiar ºi pe cei ce ne ocãrãsc ºi ne blestemã. Se pare cã nimeni altcineva na vãzut-o pe Sherry în acea durere bucuroasã de dinaintea morþii ei. ªi acum tânjeam sã-i spun: Sherry, ºtiu acum cum puteai fi atât de fericitã ºi cum Îi putea mulþumi lui Dumnezeu chiar ºi în toiul acelei cumplite supãrãri, chiar ºi dacã El þi-a spus cã vei muri curând. ªtiu acum ce nu-mi puteai spune atunci. Au trecut ceva ani. Vieþuiam ca monah pe o insulã împãduritã, în depãrtãrile Alaskãi. Eram singur într-o chilie de lângã þãrmul stâncos, la kilometri depãrtare de oricine. M-am gândit din nou la Sherry ºi iarãºi mi-au dat lacrimile. Dar, acum, acea tristeþe nu era doar o greutate inertã, ca mai înainte. Acum se putea îndrepta undeva, acum avea un înþeles, aºa cum ºi viaþa ºi moartea ei au avut un înþeles. Am plecat sã fac câþiva paºi prin aerul umed al nordului, apoi m-am aºezat ºi am scris aceste rânduri:

Înainte ca viaþa ta, atât de scurtã, sã ia sfârºit Te-am întâlnit odatã cu ochii roº-înlãcrimaþi. Iar faþa-þi strãlucea de bucurie ºi dulce cãinþã Din tainiþele inimii, în care se rostiserã cuvinte. Ce-a fost anume, tu n-ai putut sã-mi zici, Cãci lucrurile acestea nu puteam atunci sã le-nþeleg. Nu ºtiu de nu cumva þi-a arãtat Dumnezeu atunci Cã zilele vieþii tale curând se vor sfârºi. Deºi atunci nu cunoºteam acea linã luminã A inimii zdrobite, pe care-o dã Mântuitorul ªi care-n ziua aceea ºi þie-a dat-o, acum o ºtiu, ªi astfel viaþa ta trãieºte mai adânc în mine.

Dar cã-acum ºi sufletul meu e odihnit de Domnul, Nu-þi mai pot spune – cãci te-ai dus.

15

Traducere din Death to the World de Radu Hagiu

Notã: (*) Umilenie = smeritã zdrobire a inimii, inimã înfrântã, cãldurã a inimii, gingãºie a simþirii. (n.a.)

Monahul Damaschin

Death to the World este un fanzin american creºtin ortodox, iniþiat în 1994 de niºte monahi (foºti punkeri) ai Mãnãstirii Sfântului Gherman al Alaskãi din Platina, California, ca o modalitate de propovãduire cãtre tinerii punk. Revista a avut un succes neaºteptat, atingând la un moment dat un tiraj de 50.000 de exemplare. Din 2003, editarea publicaþiei a fost preluatã de un grup de tineri adunaþi în jurul bisericii ortodoxe antiohiene a Sfântului Varnava din Costa Mesa, California.

MÃRTURIE

la nimic – iatã crezul multor generaþii de învãþãtori, care au mutilat sufletele elevilor lor. M-am bucurat când am scãpat de învãþãtoarea mea. Clasele V-VIII ar fi putut fi cei mai minunaþi ani din viaþã. Erau anii primei maturizãri, când am început sã descifrez rosturile lumii din jurul meu. Citeam cu pasiune, scriam primele poezii ºi eram înscris la cabinetul fonic din oraº, unde ascultam muzicã. La ºcoalã, mã îndrãgostisem de profesoara de muzicã ºi, simultan, de cea de limba românã. Amândouã erau foarte tinere, nu cred cã aveau mai mult de 25 de ani. Profa de muzicã ne aducea un pick-up ºi ne punea discuri. Aºa am ascultat „Petricã ºi lupul”, „Eroica”, „Oda bucuriei”, „Boleroul” ºi multe alte piese, pe care nici nu mi le mai amintesc. Ne comenta cu pasiune fiecare bucatã, ne fãcea atenþi asupra instrumentelor: „Aºa sunã oboiul, ãsta e un corn, acum intrã violoncelul”. Îmi amintesc pânã azi cât de minunat a spus ea povestea Cidului, însufleþindu-se ºi retrãind bãtãlia cu maurii, pe mãsura derulãrii melodiei lui Ravel. Odatã, în timp ce ascultam vrãjit nu ºtiu ce sonatã, ea, plimbându-se printre bãnci, s-a oprit în dreptul meu, mi-a luat mâna ºi mi-a spus, mângâindu-mi degetele: „Tu ai mâini de pianist”. Ce tulburare pe capul meu! Ce fericire! ªi astãzi mi se întâmplã sã cad câteodatã pe gânduri, privindu-mi degetele ºi spunându-mi fãrã sã-mi dau seama: „Ce mâini de pianist am!”, ca ºi cum aº fi ratat o mare carierã. În schimb, profesoara de românã era o apariþie cu adevãrat angelicã: slãbuþã, albã la chip, îmbrãcatã în rochii albe sau azurii, cu

ªcoala, ca o închisoare a spiritului Am intrat în ºcoalã în anul 1976. ªcoala 4 din Vaslui. Din prima zi, mi-au rãmas în memorie doar culorile ºi mirosul acelei zile însorite de toamnã. Pãrinþii mei, sãrmanii, s-au dat de ceasul morþii sã mã înscrie la o ºcoalã bunã ºi, dacã se poate, sã intru pe mâinile celei mai bune învãþãtoare, care ar fi trebuit sã ne „bage în cap” cât mai multã matematicã ºi românã. Învãþãtoarea mea – o femeie mare, plinã, întunecatã la chip – era o fire nervoasã. Se stãpânea cât se stãpânea, dar când se enerva era vai de noi: toatã clasa lua câte o linie la palmã. Cine trãgea palma, primea o muchie. Dar avea renumele cã fãcea cu elevii cea mai multã carte ºi ea era foarte mândrã de acest lucru. Pentru noi, nu au existat muzicã, poezie, desen sau exerciþiile de sport în aer liber. Învãþãtoarea mea le dispreþuia ca pe ceva complet neserios. Þin minte cum ne pregãteam cu febrilitate pentru desen: acuarelele, planºa albã, pãhãrelul cu apã ºi pensule. Ce poate fi mai frumos pentru un copil decât sã compunã lumea în culori ºi forme? Dar ca o furtunã intra „tovarãºa” în clasã ºi striga: „Cãrþile pe masã!”. ªi o luam de la capãt, ca în poezia lui Prevert: doi ºi cu doi fac patru, patru ºi cu patru fac opt… Ne spunea mereu cât de recunoscãtori îi vom fi, când vom fi mari. Deºi eram copil, o uram pentru orele de desen pe care ni le fura. O urãsc ºi acum ºi nu-i sunt „recunoscãtor”, deºi am crescut mare. Matematicã ºi românã, ca sã poþi „merge mai departe”, restul nu mai conta, era umpluturã, nu folosea

10

ESEU

ºi cã în el se pot petrece cele mai grozave lucruri, atât de grozave, încât mintea mea de atunci nici nu putea sã le cuprindã. Totuºi, eu am fost foarte nestatornic în îndrãgostirile mele. Pânã în clasa a patra, am reuºit sã schimb ºcoala de sport pe ºcoala de muzicã ºi ºcoala de muzicã pe ºcoala de picturã. Pânã la urmã, am ajuns poet. Din pricina acestei nestatornicii, mulþi ochi au plâns pentru mine. Aºa s-a întâmplat cã într-o viaþã scurtã am schimbat multe lucruri: am schimbat locuri ºi activitãþi ºi oameni. Acesta nu a fost un lucru uºor, pentru cã fiecare loc ºi fiecare om ºi poate cã fiecare poet citit a însemnat pentru mine o viaþã aparte, o viaþã pentru care a trebuit de fiecare datã sã mã nasc ºi de fiecare datã sã mor. Toate acestea au umplut sufletul meu de multã durere ºi amãrãciune. Eu m-am nãscut ca un artist, am trãit ca un artist, am simþit ºi am iubit ca un artist. Acum mi se pare cã ºi laptele mamei mele l-am supt ca un artist. Când eram copil de leagãn, mãmica mã îmbrãca în salopetã, mã lua cu ea cãlare pe cal ºi mã adormea în ºa. Desigur, nici mama mea nu era o mamã normalã, când mã avea în pântece cânta, citea poezii, picta ºi fãcea ºi alte trãsnãi, crezând cã aºa va reuºi sã nascã un „artist”! Cu toate acestea, eu m-am simþit foarte neînþeles între artiºti. De ce? Nu ºtiu, poate pentru cã toþi artiºtii nu fac decât sã cearã altora sã-i înþeleagã, o cer insistent ºi cu durere, bravând totodatã cu nebunia ºi bizareria lor. Toate acestea au trecut. Acum oamenii vãd în mine un cãlugãr, un preot. Uneori, pe stradã, adolescenþii de 14 ani râd în urma mea, fac glume proaste, iar eu trec serios pe alãturi, de parcã niciodatã n-aº fi fost ca ei. Atunci sunt un popã morocãnos. A început sã-mi placã sã fiu un popã morocãnos. De ce? Pentru cã nu mai simt nicio nevoie sã contrazic pãrerile pe care ºi le fac oamenii despre mine. De ce? Am zis de ce, pentru cã nimeni nu poate înþelege pe nimeni, decât în Duhul Sfânt. ªi eu am pe Duhul Sfânt? Nu pot sã zic, dar simt cã am fost înþeles odatã ºi pentru totdeauna ºi cã aventura cãutãrilor mele a luat sfârºit. Cine m-a înþeles atât de profund, atât de dulce? Acesta e secretul inimii mele.

întâi zidit, este o carte ce cuprinde în sine cuvântul Duhului, asemenea dumnezeieºtilor Scripturi. Dar ce învãþãturã am desluºit în livadã? Învãþãtura despre învierea morþilor, învãþãturã puternicã, învãþãturã datã printr-o lucrare asemãnãtoare cu învierea. De nu ne-am fi obiºnuit sã vedem învierea naturii primãvara, ni s-ar fi pãrut un lucru cu totul de minune, de necrezut. Nu ne minunãm deoarece ne-am deprins cu ea; vãzând de atâtea ori minunea, parcã nici nu am mai vedea-o! Privesc la ramurile despuiate ale pomilor ºi ele îmi spun, cu glas vrednic de crezare, în limba lor tainicã: „Vom învia, ne vom acoperi cu frunze, ne vom umple cu bunã mireasmã, ne vom împodobi cu flori ºi roade:

Livada în vremea iernii În anul 1829, am petrecut iarna în sihãstria Plosceansk. Pânã în ziua de azi, se aflã acolo, în livadã, o chilie de lemn însinguratã, în care locuiam cu tovarãºul meu. Pe vreme linã, în zilele senine ºi însorite, ieºeam în cerdac, mã aºezam pe lãicioarã ºi priveam livada întinsã. Goliciunea ei era acoperitã cu un acoperãmânt de nea: în jur – totul era lin: o tihnã moartã ºi mãreaþã. Aceastã priveliºte a început sã-mi placã: privirile gânditoare fãrã de voie se îndreptau spre ea, se pironeau de ea, ca ºi cum ar fi întrezãrit în ea o tainã. ªedeam odatã ºi mã uitam cu stãruinþã la livadã. Deodatã, a cãzut un vãl de pe ochii mei: înaintea lor s-a deschis cartea naturii. Aceastã carte, datã spre citire lui Adam cel

cum nu vor învia ºi oasele omeneºti uscate în vremea primãverii lor?”. Ele vor învia, se vor înveºmânta cu trup; cu un chip nou vor pãºi într-o viaþã nouã ºi într-o lume nouã. Precum pomii care, nesuferind asprimea gerului, ºi-au pierdut viaþa – pe Dumnezeu – vor fi adunaþi în ziua cea din urmã a acestui veac, în începãtura veacului veºnic care va sã vie, ºi vor fi aruncaþi în focul care nu se stinge. De ar fi cu putinþã sã gãsim un om care sã nu cunoascã prefacerile pe care le naºte schimbarea anotimpurilor, de l-am aduce pe acest strãin în livada care cu mãreþie doarme, în vremea iernii, somnului morþii, i-am arãta pomii despuiaþi ºi i-am povesti despre bogãþia în care se înveºmânteazã aceºtia primãvara, în loc de rãspuns el s-ar uita la noi ºi ar zâmbi – în aºa mãsurã i s-ar pãrea un basm cu neputinþã de împlinit cuvintele voastre! În acelaºi chip, ºi învierea morþilor le pare cu neputinþã acelor „înþelepþi” ce rãtãcesc în bezna înþelepciunii pãmânteºti, care nu ºtiu cã Dumnezeu este Atotputernic, cã înþelepciunea Lui cea de multe feluri poate fi contemplatã, dar nu pãtrunsã de mintea zidirilor. La Dumnezeu, toate sunt cu putinþã: pentru El nu existã minuni. Slabã e cugetarea omului: ceea ce nu ne-am deprins sã vedem ni se pare lucru cu neputinþã de împlinit, minune de necrezut. Lucrurile lui Dumnezeu, la care privim mereu ºi deja cu nepãsare, sunt lucruri minunate, lucruri mari, neurmate. ªi natura repetã în fiecare an, înaintea ochilor întregii omeniri, învãþãtura despre învierea morþilor, zugrãvind-o printr-o tainicã lucrare de prefacere!

Rãzvan Codrescu

Sfântul Ignatie Briancianinov

9

lucrul nu s-a întâmplat. Însã o sorã a lui Eminescu, Aglaia, avea sã treacã la catolicism în 1890, prin cãsãtoria cu un ofiþer austriac. Mai ales în tinereþe, poetul a fost atras ºi de religiile indiene, iar pe marginea unui caiet îºi notase cândva, cu evidentã exagerare: „Eu sunt budist. Nefiind creºtin simplu, ci creºtin ridicat la puterea a 10-a”. Poetul era sensibil ºi la vechile credinþe ale geto-dacilor (vezi, de pildã, Rugãciunea unui dac), referindu-se nu o datã la Zalmoxis ºi la înþelepciunea „preoþilor pãgâni”, în care nu vedea însã atât niºte adversari, cât niºte precursori ai creºtinismului. În scrierile sale postume se gãsesc numeroase compoziþii cu caracter religios creºtin, închinate fie Sfintei Treimi, fie Mântuitorului Iisus Hristos, fie Maicii Domnului. Cea mai frumoasã expresie a sensibilitãþii religioase eminesciene rãmâne poezia Rugãciune: „Crãiasã alegându-te,/ Îngenunchem rugândute,/ Înalþã-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie;/ Fii scut de întãrire/ ªi zid de mântuire,/ Privirea-þi adoratã/ Asuprã-ne coboarã,/ O, maicã preacuratã/ ªi pururea fecioarã,/ Marie!”.

Ce nu se ºtie despre

Poetul Mihai Eminescu provenea dintr-o familie dreptcredincioasã, iar mama sa, Raluca, fiica stolnicului Vasile Juraºcu, a þinut în mod deosebit sã aibã, pe moºia de la Ipoteºti, un lãcaº de închinãciune, cumpãrând în acest scop o bisericuþã fãrã turlã, cu clopotniþa de lemn. Ea avea 2 fraþi (Calinic, Iachint), 3 surori (Fevronia, Olimpiada, Sofia) ºi o nepoatã de sorã (Xenia) la cãlugãrie, în vestitele mãnãstiri ale Bucovinei. În ciuda declaraþiei din poezia Eu nu cred nici în Iehova, Eminescu, fãrã sã fie habotnic sau foarte evlavios, avea un mare respect pentru tradiþia religioasã, numind Biserica Ortodoxã „Maica spiritualã a poporului român”. Una dintre pasiunile lui era aceea de a strânge manuscrise vechi, care aveau mai toate un conþinut religios. Deºi ortodox, el aprecia mult ºi catolicismul, mai ales pentru performanþele culturale ale acestuia. Era însã critic la adresa protestantismului, care i se pãrea „o iudaizare a creºtinismului”. Pe vremea când plãnuia sã se cunune cu Veronica Micle (care avea sã moarã în acelaºi an cu el, fiind înmormântatã la Mãnãstirea Vãratec), se gândiserã amândoi, mai în glumã, mai în serios, sã se converteascã la catolicism, unde divorþul nu este lesne admis. Desigur,

GRAFFITI ORTHODOXE

Ieromonah Savatie Baºtovoi

altcineva, pentru cã atunci simþi cã tot ce ai trãit ºi ai acumulat în decursul vieþii tale nu este o minciunã. Atunci când te regãseºti întrun om, simþi cã îl iubeºti. Îl iubeºti pentru cã te iubeºti pe tine? Da. Dar oare eu mã iubesc pe mine? Cred cã nu. ªi atunci cum mã pot iubi pe mine în celãlalt? Tocmai pentru cã pe noi înºine nu putem sã ne iubim decât în celãlalt ºi nu iubim atât ceea ce suntem, cât ceea ce am putea sã fim ºi poate ceea ce ar trebui sã fim. Din copilãrie ºi pânã acum, eu am iubit mulþi oameni. I-am iubit omeneºte, nu duhovniceºte, aºa cum iubesc majoritatea oamenilor. L-am iubit pe tatãl meu pentru cã era puternic, am iubit-o pe mãmica pentru cã ea mã iubea pe mine, am iubit-o pe sora mea pentru cã mã gândeam cã este singuricã ºi l-am iubit pe fratele meu pentru cã semãna cu mine. Mai apoi, l-am iubit pe un oarecare profesor de sport, Dmitri Petrovici, pentru cã avea muºchi ºi putea sã facã acrobaþii cum nu mai vãzusem. Mai apoi l-am iubit pe profesorul meu de picturã, Ivan Grigorievici, pentru cã desena ºi picta aºa cum eu nu mai vãzusem. Mai apoi, ca orice om, m-am îndrãgostit de o fatã pentru cã mi se pãrea cã o fatã ca aceea eu nu mai vãzusem. În sfârºit, m-am minunat pe rând de Coºbuc, Eminescu, Bacovia, Trakl, Ionescu, Freud, Nietzsche, Garcia Marquez, Sallinger, Dostoievski, Gogol, Steinbeck, Salvador Dali, Picasso, Van Gogh ºi o mulþime de alþi oameni în care s-a regãsit pe rând sufletul meu, pentru cã mi se pãrea cã toþi aceºti oameni au fãcut lucruri cum eu nu mai vãzusem ºi au rostit cuvinte pe care eu nu le mai citisem. Cu alte cuvinte, pe mine mã fascina oricine putea sã-mi descopere noi dimensiuni ale propriului meu suflet, pentru cã în adâncul meu eu ºtiam cã sufletul este fãrã de margini

Bucuria de a te simþi înþeles Nimeni nu ºtie ce este în sufletul omului, decât numai omul însuºi ºi Dumnezeu. Sufletele noastre se întâlnesc în gânduri ºi în emoþii ºi de multe ori tresaltã simþind cã s-au unit. Când sufletele se întâlnesc unul cu altul, ele se cunosc ºi se înþeleg. În Duhul Sfânt, sufletele sfinþilor se unesc ºi se recunosc, ºi aceasta este adevãrata bucurie. Nimeni nu se bucurã, decât regãsindu-se în altcineva. Numai în Duhul Sfânt oamenii se pot cunoaºte unul pe altul ºi pot trãi bucuria deplinei regãsiri, pentru cã în afarã de aceastã întâlnire totul este nedeplin ºi schimbãtor. Pe pãmânt, noi ne cunoaºtem în parte ºi asta din cauzã cã sufletele noastre sunt împãrþite din pricina multelor dorinþe. Oamenii au obiceiul sã se identifice cu propriile dorinþe ºi din aceastã cauzã se îndepãrteazã de ei înºiºi. Atunci când doi oameni cu dorinþe comune se întâlnesc, ei se bucurã ºi se împrietenesc. Vãzând în celãlalt doar propriile dorinþe, ei ajung sã creadã cã se cunosc unul pe altul ºi cã se înþeleg. Viaþa însã ne schimbã pe toþi, pentru cã unele sunt dorinþele copiilor, altele ale tinerilor, altele ale oamenilor cuprinºi de grijile familiei ºi altele ale bãtrânilor. Viaþa ne aratã cã prieteniile se leagã la tinereþe, dar arareori vei gãsi un bãtrân care sã poatã spune despre cineva cã îi este prieten. Oamenii se despart din cauzã cã dorinþele lor se schimbã. Singurãtatea sufleteascã în care petrec majoritatea oamenilor ne descoperã cât de puþin ne cunoaºtem unul pe altul ºi cât de puþin ne cunoaºtem pe noi înºine. Ca orice om, am cãutat ºi eu sã mã înþeleg pe mine însumi. În tot acest rãstimp, am înþeles cã nu este pe pãmânt o bucurie mai mare decât aceea de a te regãsi în

16

Mã refer la din ce în ce mai folositul ºi mai rãspânditul verb a se descurca, unul dintre cele mai abjecte ºi mai odioase din lexicul românesc. A-i spune cuiva: „descurcã-te” înseamnã a lansa o invitaþie la mitã, ºperþ, minciunã,

! Ã-TE URC DESC

Mãrturisesc cã este un subiect care mã obsedeazã. Simt ºmecheria cum târcoleºte în jurul nostru, asemenea unui duh rãu ºi cum vrea sã ne prindã în laþul ei pe care-l cred ireversibil. Noi, pe vremea noastrã, aveam un verb, poate la prima vedere analog cu a se descurca: verbul a rãzbate. Numai cã a rãzbate avea cu totul altã conotaþie ºi ducea la cu totul alte valori. Rãzbãtãtor era omul care, prin muncã ºi capacitatea sa, înfrunta ºi înfrângea greutãþile vieþii, izbutind sã le strãbatã pânã la o împlinire a sa. (din „Primejdia mãrturisirii”)

N. Steinhardt

care sã-i satisfacã închipuirea de sine, spune-i vorbe goale, dar catifelate ºi vei culege sigur dragostea ºi preþuirea sa. Omul acesta civilizat, omul de care suntem atât de mândri, nu vrea sã gândeascã, nu vrea sã lupte, nu vrea sã renunþe pentru a-ºi întãri fãptura atât de goalã ºi nenorocitã. El umblã acoperit de o strãlucire asemãnãtoare aceleia din mlaºtinile netulburate. Ah, omule, cum îþi mai miroase sufletul de la distanþã! Omul cinstit supãrã; supãrã pentru cã sfarmã urâtul din preajma lui ºi cutremurã casele deprinderilor rele. Omul cinstit incomodeazã; incomodeazã pentru cã prezenþa lui nu cultivã florile urât mirositoare ale minciunii ºi ale furtiºagului. Climatul cinstei este aspru, este tare de nu poate rezista orice fãpturã cu nume de om. Climatul cinstei cere forþã, cere eroism, cere despicarea lucrurilor pânã-n esenþa ºi sensul lor adevãrat. Pieptul plãpând al omului arareori rezistã marilor înãlþimi. (din „Îndemn la simplitate”)

Ernest Bernea

Demonul cãlãtor Maica Siluana Vlad povestea: „Cândva, demult, am trãit ceva straniu. Era noapte, spre ziuã, eram în casa unor prieteni, dupã o aniversare, cred, ºi dormeam cam de-a valma, pe unde apuca fiecare, fiind foarte mulþi. La un moment dat, am simþit o puternicã tulburare faþã de prezenþa trupului de lângã mine. Era o bunã prietenã care dormea liniºtitã. Nu-mi venea sã cred. M-am uitat de jur împrejur. Toþi cei din camerã dormeau adunaþi fiecare în propriul trup. M-am întors la mine ºi la tulburarea mea. M-am privit cu atenþie ºi am definit-o: era o dorinþã de necontrolat, acum aº numi-o compulsivã, de a lua în braþe trupul de lângã mine. M-am speriat. Mi-am privit atentã frica ºi am simþit cã e o fricã de cineva. Dar nu era nimeni treaz. Deºi atunci ziceam cã nu cred în Dumnezeu, am fãcut ce fãcea copilul din mine când se temea de întuneric: m-am închinat. ªtiu cã a dispãrut totul ca un fum ºi cã am adormit zâmbind. Dar, a doua zi, un foarte bun prieten care dormise în altã camerã mi-a mãrturisit înspãimântat cã a fost agresat de unul dintre invitaþi ºi cã s-a simþit ca în iad. Atunci am spus: uite ce empatie pe mine!, ºi iam povestit, amuzându-ne amândoi. Atunci nu ºtiam ce ºtiu acum. Acum ºtiu cã atunci am fost atacatã de demonul care îl chinuia pe acel invitat. Acum ºtiu cã suferinþa celor care au cãzut în acest fel de a fi este o suferinþã greu de vindecat pentru cã mare ºi iscusit este demonul care se ocupã de acest sector al iadului din noi”. Cred cã aceastã mãrturie este clarã: stând în preajma oamenilor care trãiesc în patimi – fie cã este vorba de beþie, de desfrâu sau de droguri –, mergând la petreceri împreunã cu astfel de oameni, ne expunem riscului de a fi atacaþi de diavolii care îi ispitesc pe aceºtia. Nu e vorba de situaþiile în care suntem constrânºi sã vieþuim împreunã, sã studiem sau sã muncim unii lângã alþii. Nu, deºi un creºtin care lucreazã într-un mediu pãcãtos va încerca sã îºi schimbe locul de muncã… E vorba de situaþiile în care alegem de bunã voie sã ne petrecem timpul liber în preajma oamenilor ce trãiesc în patimi. În Vieþile Sfinþilor, gãsim multe referinþe despre diferite locuri bântuite de duhurile rele. ªi vedem cã sfinþii nu evitau astfel de locuri, ci uneori ºi le alegeau ca adãposturi. Iar duhurile rele plecau. Dacã am fi la mãsura sfinþilor, nu am avea de ce sã ne temem, chiar dacã am sta toatã ziua între mari pãcãtoºi. Numai cã, având credinþã slabã, trebuie sã ne ferim de ispite…

Danion Vasile

preot. Sau, mai mult, duhovnic. Am avut colege care terminaserã secþia de Pedagogie la Litere ºi se considerau psihoterapeute numai în virtutea diplomei obþinute. Ori numeroasele absolvente de Pedagogie, Psihopedagogie specialã, Asistenþã socialã ºi Sociologie! Fete bune, „umaniste”, dar cu o pregãtire de specialitate insuficientã ºi fãrã experienþã. Treceau cu nonºalanþã graniþa dintre cele douã profesii ºi, „consiliindu-ºi” ori „psihanalizându-ºi” elevii ºi studenþii în pauzele ºcolare sau „la o cafea”, dupã cursuri, fãceau gafe ireparabile. În fine, psihologul, chiar ºi cel practician (deci nu exclusiv „cercetãtorul-teoretician”), este om de ºtiinþã. Aceastã calitate, deºi, în cazul celor foarte talentaþi ºi cu vocaþie, este completatã de altele, precum gânditorul (– „filosof al psihologiei”), artistul sau teologul (preotul, duhovnicul, confesorul), liderul cultural (– „îndrumãtor spiritual”) º.a., se detaºeazã de acestea, fãrã îndoialã, fiind definitorie psihologului. Ce înseamnã cã psihologul este om de ºtiinþã? Nimic altceva decât cã poartã rãspunderea grea a situãrii ferme pe stadiul de evoluþie a cunoaºterii de acest tip, cu domeniul ºi obiectul ei, cu metodele ºi tehnicile de lucru acceptate, cu limbajul specific, logica prin care îºi argumenteazã ºi confirmã sau infirmã ipotezele, cu toate criteriile de corespondenþã cu faptele, obiectivitate, coerenþã, consistenþã etc. ale conceptualizãrilor avansate ºi de testare-justificare a adevãrurilor formulate. Psihologii nu apar peste noapte, „pe bandã”, în promoþii de câteva

Confident – consilier psiholog – duhovnic (II)

Dragul meu prieten, Mã întrebi dacã nu cumva, pentru români, „mersul la psiholog” este ridicol. Sau dacã nu reprezintã doar o modã venitã din Occident, care însã la noi nu a gãsit „terenul” pe care sã „prindã”. Înainte de a-þi rãspunde, se impun câteva delimitãri necesare (ce dau regula, cãci sunt ºi unele excepþii!): psihologul nu este psihiatru, adicã nu este medic. În consecinþã, el nu va fi consultat numai de persoanele bolnave, cu un psihic grav dezechilibrat, cu disfuncþionalitãþi ce þin de patologic, ci ºi de acelea sãnãtoase, fie în scop cognitiv, fie preventiv ºi ecologic, fie de reintegrare ºi consolidare (noi le spunem „restaurãri” sufleteºti ºi mentale) dupã ce riscurile majore (ca starea lor sã se deterioreze iremediabil) au fost înlãturate. Psihologul (nici mãcar cel „de clinicã”!) nu prescrie o medicaþie. Dacã ai întâlnit pe cineva care îºi arogã acest drept fãrã sã fie doctor, cu siguranþã el îºi depãºeºte atribuþiile în mod suspect, indiferent care sunt medicamentele recomandate („ia ceva uºor, sã te calmezi, sã poþi dormi, ceva inofensiv din plante etc.”). Apoi, schimbând puþin raporturile, psihologul, pentru a avea competenþa ºi probitatea în a-i ajuta pe cei din jur, trebuie sã fie el însuºi sãnãtos, matur ºi echilibrat. Periodic, el este „validat” de comunitatea profesionalã din care face parte. În al doilea rând, profesorul de psihologie nu este neapãrat psiholog. Psihologul poate fi ºi cadru didactic, dacã a urmat ºi un modul de studiu pedagogic, dar nu orice om de la catedra de psihologie este psiholog. Aºa cum, de pildã, nu oricare licenþiat în Teologie este

sute (de licenþiaþi) la finele fiecãrui an universitar. Din ’90 încoace, de când au fost reînfiinþate facultãþile de profil, am fi avut peste 5000 de psihologi sau mai mulþi, toþi tineri ºi „cu perspective”, cum se zicea în glumã în regimul trecut... Dar nu avem, probabil, decât zeci. ªi nu sunt cei care fac „show”-uri TV ºi rãspund la „telefonul de la miezul nopþii” la radio. Nici prea mulþi dintre managerii de imagine, de campanii electorale sau publicitare. Revenind la întrebarea ta: nu, nu este „deplasat” pentru români sã se adreseze unui psiholog ºi nu avem de-a face cu o chestiune de vogã. Cu singura condiþie sã caute – ºi sã dea Domnul sã gãseascã! – unul autentic. ªi mai existã o trãsãturã distinctivã prin care îl vom depista pe bunul psiholog: el îºi stãpâneºte în aºa mãsurã ºtiinþa încât reuºeºte sã ºi-o „împace” cu etica (psihologia nu este amoralã!) ºi credinþa. Nu este, poate, un duhovnic – cu har –, însã intuiþiile, inspiraþia, sensibilitatea, creativitatea, de care ºi el are nevoie, ºi raþiunea, desigur, le primeºte cu pioºenie, folosindu-le cu modestie ºi recunoºtinþã. Cu religiozitate, avea sã menþioneze cândva Einstein.

Pe curând, Sorina

Aºtept întrebãrile, propunerile ºi, în general, orice scrisoare aveþi a-mi trimite, pe adresa de e-mail [email protected] sau, prin poºta clasicã: Bucureºti, Sector 3, B-dul 1 Decembrie 1918, Nr. 72, Bl. VN5, Sc. A, Et. 3, Ap. 14, OP 72, cod 032469.

Sorina Crihanã-Dascãlu

17

CONSILIERE

8

Oamenii nu pot trãi fãrã sã mintã. Minciuna este o hranã zilnicã mai ales pe masa oamenilor de sus. Poleitã cu nume de inteligenþã, diplomaþie sau alte meºteºuguri, minciuna cheamã, leagã ºi dezleagã, preface ºi mai ales farmecã. Minciuna ascunde totdeauna ceva; minciuna este perdeaua trasã crudelor, dar mai puþin frumoaselor, adevãruri. Minciuna este prezentã în viaþa noastrã nu numai pentru cã sunt oameni mincinoºi, oameni care suflã continuu cuvinte rotunde ºi subþiri ca bãºicile. Ea este cultivatã ºi de o altã categorie, de aceea a trufaºilor. Omului îi place minciuna, îi place sã fie minþit. Spune cuiva un lucru adevãrat; spune-i direct tot ce crezi nedemn ºi urât din gândul ºi fapta sa. Vei culege imediat ura ºi dispreþul. Spune-i minciuni plãcute

Despre minc i u n ã

linguºire, fãþãrnicie, furt. „Descurcã-te” înseamnã, de fapt, fã ce ºtii, orice-ar fi, numai sã iasã treaba ori sã existe aparenþa cã a ieºit. „Descurcã-te” este expresia verbalã, activã ºi nocivã a supremei ºmecherii...

RESTITUIRI

Evenimentele, indiferent de importanþa lor, pun masele în miºcare. Fie cã este vorba de o întâlnire cu câteva cunoºtinþe, de aglomeraþia din cluburi sau parcuri, ele emanã o energie. Cãutãm compania celorlalþi oameni cu sau fãrã intenþie. Este firesc sã se întâmple aºa pentru cã existã în fiecare dintre noi o tendinþã naturalã de a împãrtãºi experienþele. Tocmai ai ascultat noul album Coldplay ºi simþi nevoia sã vorbeºti despre el. Cineva o sã te asculte ºi o sã-þi recomande eventual un film nou, pentru cã l-a vizionat recent. Ai citit un roman ºi vrei sã afli ce pãrere au prietenii tãi despre el. Þi-ai cumpãrat un telefon ºi trebuie sã-l vadã ºi ceilalþi. Nu ai nimic de spus, dar îþi place sã-i asculþi pe cei din jur spunând vrute ºi nevrute. Vrei sã afli noutãþile. Vrei sã-þi faci prieteni. Vrei pur ºi simplu sã ieºi din casã. Motive sunt multe! De ceva timp, vãd cum diverse locaþii devin la modã ºi mã întreb ce-i atrage, de fapt, pe oameni acolo. Într-unul dintre baruri se fumeazã pânã când se plâng ºi fumãtorii cã-i usturã ochii, dar nimeni nu pleacã pânã nu se face târziu. Muzica trebuie sã fie ritmatã, altfel plictiseºte. Asta nu trebuie sã se-ntâmple, altfel se stricã atmosfera. Odatã intrat acolo, eºti obligat sã te distrezi, indiferent dacã ai resursele necesare sau nu. Unii se gândesc: pofta vine mâncând! Da, este ºi asta o modalitate de a-þi schimba starea de spirit. Depinde ce stare vrei sã laºi în spate ºi cu ce dispoziþie vrei sã ieºi pe uºã când pleci acasã. Într-un alt club, este frig ºi întuneric. E gãlãgie ºi lumea exact asta cautã. Aproape cã

7

modalitate de a se expune. Sã zicem cã acasã nu are cine sã te asculte, dar vrei sã spui ce gândeºti vizavi de diverse domenii. Acasã poate cã-þi cenzurezi comportamentul, iar atunci când te întâlneºti cu prietenii, te simþi mai liber. Întâlnirile au loc între cei care vrem sã pãrem sau între cei care vor sã-ºi spunã cu adevãrat povestea? De multe ori, pe cel de lângã tine nu-l intereseazã ce ai de spus pe cât îºi doreºte sã fie ascultat ºi înþeles. Încearcã acest experiment: adreseazã-i o întrebare ºi încearcã sã rãspunzi ºi tu la ea, imediat ce ai obþinut un rãspuns. Câtã rãbdare crezi cã va avea interlocutorul sã te asculte pânã la capãt? Dacã este persoana care vrea sã ºtie cum te simþi, ce stare de spirit ai, cu siguranþã va fi atentã. La fel de bine poate fi interesat ºi un necunoscut care vrea sã afle mai multe despre tine. Totuºi, de ce este nevoie de aglomeraþie ºi haos pentru a trage niºte concluzii la fel de bine ºi din exterior? Unele experienþe sunt menite sã te trezeascã, sã-þi spunã pe propria piele cã trebuie sã-þi gãseºti locul ºi nu sã te chinui sã te adaptezi acolo unde nu-þi place. Alte experienþe nu fac decât sã te hrãneascã cu false impresii. Nu te atrag oamenii fiþoºi, dar mergi sã-i vezi. Nu-þi plac oamenii superficiali, dar uneori îi imiþi pentru a scãpa de seriosul din tine. Vrei sã treci la nivelul urmãtor, dar sã fie unul superior. Cum reuºeºti asta? În niciun caz repetând acele acte care-þi aduc nemulþumirea.

Ana Abronov

nici nu auzi ce spune cel de lângã tine, dar înþelegi cã se simte bine pentru cã dã din cap pe ritmul muzicii. Poþi chiar sã þipi, nimeni nu o sã ºtie cã eºti tu. Poþi sã dansezi, poþi sã bei ºi sã te gândeºti la ale tale. Priveºti cu atenþie spre uºã sã vezi cine a mai intrat, cine a mai plecat. De fapt, cu cât vin acolo mai mulþi oameni interesanþi, clubul va fi mai la modã. Dar cine ºi cum este interesant? Probabil cã ar trebui sã semene cu tine, sã caute aceleaºi lucruri de care eºti interesat, sã arate bine ºi sã aibã ceva de zis. Altfel, nu l-ai gãsi acolo, ci acasã, echipat în pijamale, înainte de miezul nopþii. De fapt, tu ce cauþi acolo? Dupã câteva analize succinte, vãd cã, de fapt, nu locul e la modã, ci oamenii care-l frecventeazã. Nimeni nu suportã fumul de þigarã degeaba, nefiind fumãtor. Niciun rocker nu ascultã house dacã în spatele acestui supliciu nu stã un alt scop. Niciun solitar nu acceptã un grup de strãini dacã nu doreºte sã-ºi facã prieteni, sã iasã din cochilia lui. Fiecare cautã ceva ºi ºansele cresc pe mãsurã ce interacþionezi cu alþi curioºi. Într-un fel, grupurile de oameni te obligã sã cauþi sprijin în tine, sã-þi pãstrezi puterile nerisipite ºi totodatã sã te adaptezi noului, ca personajul K. din Castelul lui Franz Kafka. Bãile de mulþime sunt un fel de experimente în faþa cãrora îþi dai seama cine eºti sau cine ar trebui sã fii. Comparaþiile se fac involuntar. De fiecare datã când merg într-un loc aglomerat, privesc la fiecare om din încãpere ºi mã întreb dacã este într-adevãr bucuros cã se aflã acolo. Poate cã da sau poate cã e doar o

De ce sunt la modã unele locuri?

ESEU

Laurenþiu Dumitru

Mesopotamia, lupta lui Marduk (principiu creator) cu balaurul Tiamat (oceanul primordial). Era reactualizatã printr-o serie de rituri. Scenariul Anului Nou israelit cuprindea înscãunarea lui Iahve ca rege al lumii ºi victoria asupra duºmanilor (haosul, dar ºi inamicii istorici ai lui Israel) – afirmã Eliade citându-l pe S. Mowinckel. Atât mesopotamienii cât ºi israeliþii leagã începutul periodic de „distrugerea ºi abolirea simbolicã a lumii vechi. Sfârºitul este aºadar implicat în început ºi viceversa”. Începutul conþine un sens de perfecþiune, „susþinut de amintirea imaginarã a unui Paradis pierdut”. În fine, Nauroz – Anul Nou persan – aminteºte de ziua în care au avut loc Crearea Lumii ºi a omului. În ziua de Nauroz avea loc „înnoirea Creaþiei”, cum spunea istoricul Albâruni, pe care Eliade îl citeazã în „Sacrul ºi profanul”. Regele rostea: „iatã o nouã zi, dintr-o nouã lunã a unui nou an: trebuie sã înnoim ceea ce timpul a învechit”. Un bun îndemn ºi pentru noi, sã înnoim fiinþa învechitã, sã ne raportãm existenþa la „sacru”, adicã la „real”. Cu cât omul este mai religios, cu atât este mai integrat în real, riscând mai puþin sã se risipeascã în fapte „neexemplare”, „subiective”, în cele din urmã aberante.

FUNNY

cumpãrãturi. Nu înjuraþi! - S-ar putea ca un bun prieten sã vã înºele: sã vã fure bani, sã deconspire un secret, sã vã acuze de lucruri pe care nu le-aþi fãcut. Împãcaþi-vã, nu aºteptaþi sã facã el primul pas. Þineþi minte, lui îi este mai ruºine decât vã e Dumneavoastrã. - ªi în anul ce vine veþi fi oprit de cerºetori pe stradã. Nu-i alungaþi, cereþi-vã simplu iertare. - Nu uitaþi, oameni sunt mulþi, dar fiecare simte cã e unic pe lume. Iubiþi-i! - S-ar putea sã vi se întâmple lucruri grave ºi triste: sã vã îmbolnãviþi, sã vã moarã cineva din cei dragi, sã pierdeþi casa, cinstea, sã nimeriþi în puºcãrie, în casa de nebuni, sã ajungeþi un vagabond, sã muriþi. Nu uitaþi, nimeni nu poate sta împotriva acestor stihii. Îmbãrbãtaþi-vã! - Dacã credeþi cã Dumnezeu existã, rugaþi-vã Lui, dacã nu credeþi cã El existã, faceþi ceva ca El sã existe. Sunt multe lucruri pe care doar Dumnezeu le poate rezolva.

La australieni, animalele ºi plantele create in illo tempore (timp mitic, îndepãrtat, originar) de zei, sunt recreate în ritualurile de anul Nou. Picturile cu animale ºi plante de pe stâncile din Kimberley, considerate a fi opera unor strãmoºi mitici, sunt repictate „spre a li se reactiva puterea creatoare”. Recrearea animalelor ºi plantelor este chiar o recreare a lumii, pornind de la opinia cã lumea a luat cu adevãrat fiinþã o datã cu acestea, în Timpurile Visului. Dacã ritualurile de An Nou nu au loc, cosmosul riscã sã piarã, cred indienii Karok, Hupa ºi Xurok din California. În unele cazuri consolidarea lumii se obþine prin ritualul de reconstrucþie a colibei sacre (mit cosmogonic). Sacerdotul comunitãþii reitereazã gesturile fãcute cândva de nemuritori, care sunt consideraþi a fi din nou prezenþi pe pãmânt cu aceastã ocazie. Coliba sacrã reprezintã Universul: acoperiºul este bolta cereascã, pardoseala – pãmântul, pereþii – cele patru direcþii ale spaþiului cosmic. La popoarele care practicã protoagricultura apar douã elemente noi în ritualurile discutate: întoarcerea morþilor ºi excesele orgiastice. Este cazul sãrbãtorii Milamala a indigenilor din insula Trobriand ºi al cultelor profetice milaneziene. Ideile de reînnoire a lumii prin reiterarea cosmogoniei se regãsesc ºi în religiile antice din Orientul apropiat. În

Renaºterea lumii de Anul Nou în viziunea lui Mircea Eliade Despre viziunea „integratoare” a Istoriei Religiilor s-a vorbit îndelung. Nu este momentul aici a lãmuri cât ºi ce ar trebui sã „culeagã” creºtinul ortodox din scrierile fenomenologiei religioase obiective, ºtiinþifice, dar lipsite de viaþã, de duh. Miturile primitive leagã Anul Nou de recrearea periodicã a Universului afirmã Mircea Eliade în lucrãrile sale „Mitul eternei reîntoarceri” ºi „Aspecte ale mitului”. În insulele Fidji, dupã relatãri ale lui A. M. Hocart, în timpurile protoistorice, ritualul rajosuya de ungere a unui nou suveran era practicat anual ºi, reiterând simbolic cosmogonia (crearea Universului), corespundea ºi procesul de maturaþie al recoltei. În Egipt, relateazã Eliade, citându-l pe H. Frankfort, la încoronarea unui nou faraon se rostea un blestem, adresat duºmanilor regelui: „Ei vor fi asemenea ºarpelui Apophis în dimineaþa Anului Nou”. Atunci ºarpele întunericului fusese învins de Ra, soarele, astfel celebrându-se atât înnoirea diurnã, cât ºi începerea ciclului anual. „Anul” este conceput în diferite feluri de cãtre cei din vechime, iar datele „anului Nou” variazã în raport cu clima, mediul geografic, tipul de culturã, etc., afirmã Eliade în „Aspecte ale mitului”. „E însã întotdeauna vorba de un ciclu (…). La sfârºitul unui ciclu ºi începutul celui urmãtor, au loc o serie de ritualuri care urmãresc renovarea lumii”. Pentru omul religios al culturilor arhaice, Lumea se reînnoieºte în fiecare an sau, cu alte cuvinte, îºi regãseºte cu fiecare început de an „sfinþenia” originarã cu care s-a nãscut din mâinile Creatorului. Fiecare an Nou aduce un Timp „nou”, „curat” ºi „sfânt”, adicã un timp care nu a fost încã folosit ºi uzat, se precizeazã în „Sacrul ºi profanul”.

HOROSCOP PESIMIST Valabil pentru toate zodiile - S-ar putea ca în anul ce vine sã nu vã meargã bine. E firesc. Planurile pe care vi le faceþi nu întotdeauna se împlinesc. Da, pentru cã aceasta nu depinde numai de Dumneavoastrã. În anul ce vine o sã vã certaþi de mai multe ori cu: cei din familie, cu colegii de serviciu ori de ºcoalã sau pur ºi simplu. Nu uitaþi, dacã cineva continuã sã vã contrazicã, chiar ºi dupã ce i-aþi înaintat un argument rezonabil, schimbaþi tema discuþiei. Altminteri, s-ar putea sã se lase cu ceartã. - Nu toþi oamenii vor împãrtãºi pãrerile Dumneavoastrã. Iertaþi-i! Nu uitaþi cã nici Dumneavoastrã nu împãrtãºiþi orice pãrere. - S-ar putea sã nu primiþi salariul la timp, sã se defecteze liftul din blocul în care trãiþi, sã fiþi bruscat în troleu, sã nu vi se dea restul la

18

Aglomeraþie de stãri

Andrada ªerban

i fiecare ºoaptã ºi învaþã sã trãieºti prin el, însã fãrã a anula propria ta personalitate ºi fãrã a uita cã mai existã persoane în jurul tãu care au nevoie de sprijin ºi înþelegere din partea ta. Chipul celui îndrãgostit e luminat de puterea iubirii, de focul mistuitor din sufletul sãu care-i transformã în cenuºã pesimismul ºi egoismul. O persoanã fericitã, cãci iubirea e simbolul împlinirii sufleteºti ºi al fericirii, emite în jurul ei energie pozitivã ºi vibraþii puternice care-i molipsesc pe cei din jur, determinându-i sã fie la fel de veseli ºi încrezãtori în viaþã. Când iubeºti, înveþi sã-i citeºti gândurile celuilalt printr-o simplã privire, înveþi sã descoperi o razã de luminã în fiecare zâmbet al sãu ºi sã te bucuri de fericirea sa. Când iubeºti, devii capabil sã dãruieºti tot ce îþi aparþine ºi se naºte în tine puterea de a merge pânã la capãtul pãmântului, de a învinge orice obstacol când simþi mâna celui iubit þinându-te strâns. Iubirea este un dar divin, o binecuvântare ce îþi regenereazã fiecare colþ ascuns al sufletului ºi care te învaþã sã descoperi în fiecare lucru o scurgere repetatã, un ritm care se repetã ciclic. Iubirea este singurul mod prin care te poþi cunoaºte mai bine, prin care te poþi maturiza ºi prin care îl poþi cunoaºte pe cel de lângã tine.

Spune-mi ce-i Iubirea! Iubire… ºi din momentul în care articulezi cu cadenþã acest cuvânt auzi undeva departe acordurile suave ale unei vioare care îmbatã sufletele a doi îndrãgostiþi. Mã plimb alene prin parc fãrã un scop precis. Zãpada molaticã mã afundã-n luminã. Vãd pretutindeni, dispuse aleatoriu, cupluri de îndrãgostiþi, cuprinºi în braþe sau plimbându-se de mânã, roiesc în jurul meu. O strângere de mânã, o îmbrãþiºare, poate chiar ºi un sãrut tandru pe frunte, în chip pãrintesc, dar oare câþi dintre noi ºtiu ce înseamnã aceste gesturi? Repetate, ele devin reflexe, proiectarea realitãþii banale, cotidiene, însã puþini sunt aceia care le atribuie conotaþia specificã. Puþini vãd în ele un mijloc de a te descoperi pe tine însuþi, de a-þi fi teamã cã departe de un chip mohorât ºi sobru existã o inimã capabilã sã iubeascã ºi sã intre în comuniune. Prin iubire, învãþãm sã învingem egoismul caracteristic umanitãþii ºi reuºim sã împãrtãºim celorlalþi din euforia ºi iubirea rãsfrântã în sufletele ºi pe chipurile noastre. Când iubeºti, înveþi sã trãieºti, sã te bucuri de viaþã, iar îmbrãþiºarea persoanei iubite devine scutul tãu împotriva suferinþei, a tot ceea ce ar putea rupe din sufletul tãu floarea inocentã sãditã prin iubire. În tot ceea ce mã înconjoarã, când sunt îndrãgostitã, învãþ sã citesc taine ascunse, sã descopãr oda închinatã unui sentiment pur ºi unic. Se spune cã persoanele care nu au iubit, nu au trãit niciodatã. Când iubeºti, inima bate sã-þi spargã parcã pieptul ºi fiecare gest ºi cuvânt ale celuilalt devin un model. Când iubeºti, þine mâna celui la care þii în mâna ta. Ascultã-

Mariana Vlad, elevã

dincolo de mode

bineînþeles, deoarece frecventarea ei nu fãcea parte din practicile pe care le abordasem. Am fost învãþatã sã citesc doar reviste de modã, iar, dacã purtai haine din sezonul trecut, erai total desconsiderat. Ajungând mai apoi la liceu, am început sã îmi învãþ ºi colegele sã fie „la modã”. Le criticam pentru aspectul nearanjat ºi chiar le învãþam sã se fardeze, sã se aranjeze mereu ºi sã citeascã reviste de modã. Deºi totul pãrea perfect, iar eu eram modelul (negativ, dacã apreciez în momentul de faþã) prietenelor mele, simþeam cã ceva din ceea ce fac nu este bine. Aceste acte respingãtoare au fost primite de cei din jur cu multã satisfacþie ºi admiraþie, dar, în adâncul sufletului meu, au atins o altã coardã. Simþeam cum îndepãrtez acea puritate ºi frumuseþe naturalã, complexã prin simplitatea ei, pe care a lãsat-o Dumnezeu ºi îi îndepãrtam ºi pe cei din jurul meu de adevãratele virtuþi, de adevãrata frumuseþe, atrãgându-i spre superficialitate. Cu cât mã adânceam mai mult în lumea modei, cu atât sufletul meu se stingea mai repede. Credeam cã frumuseþea poate fi mãsuratã conform unui standard obiectiv, unul pe care pur ºi simplu nu-l atinsesem. Fãrã sã îmi dau seama, devenisem absolut devotatã conceptului platonic de frumuseþe, o esteticã pe care o împãrtãºeam cu editorii revistelor internaþionale de modã ºi care-mi alimentau sentimentul zilnic de silã faþã de propria-mi persoanã, în faþa oglinzii. Voiam mereu sã

- mãrturia unei tinere Tot ceea ce ne dorim mai mult, noi, tinerii din ziua de astãzi, este sã fim la modã. Orbiþi de orgoliu, am devenit robi ai modelor, care mereu vin ºi se duc. Într-una din scrierile sale, pãrintele Savatie Baºtovoi afirmã faptul cã este de ajuns sã vezi cu ce se îmbracã o persoanã ca sã ºtii ce fel de muzicã ascultã, ce oameni îi plac sau multe alte lucruri. Asta se datoreazã faptului cã îmbrãcãm uniforma MTV-urilor ºi, prin devalorizare, ne pierdem identitatea. Din pãcate, moda nu apare doar în domeniul vestimentaþiei, ci în aproape tot: muzicã (punk, rock, EMOcore, house), mâncare (fast-food’uri, pub’uri), bãuturã, concepþii ºi chiar idealuri. Acestea sunt lucruri pe care probabil le ºtim cu toþii ºi sunt generalitãþi. Pentru a vã da un exemplu mai concret, vã voi spune în ce mod m-a afectat moda pe mine, o tânãrã a vremurilor de pe urmã … În clasa a VIII-a, am fost înscrisã de pãrinþii mei la o casã de modã destul de mediatizatã. Nu ºtiam ce este moda cu adevãrat, nu ºtiam deloc ce se întâmplã în backstage’urile prezentãrilor. La început, totul a fost bine, am învãþat doar mersul scenic, cu picioarele încruciºate, am învãþat sã mã machiez, sã mã aranjez ºi alte lucruri, care atunci mi se pãreau incredibile ºi care mã atrãgeau din ce în ce mai mult. Uitând de faptul cã moda este cea care reflectã spiritul vremurilor, mã depãrtam de adevãr, neºtiind ce mã aºteaptã. Mã depãrtasem de bisericã,

slãbesc (din ce în ce mai mult) ºi nu m-am oprit pânã nu am devenit anemicã. Mama mea ºi-a dat seama cã totul scãpase de sub control ºi cã moda nu este ceea ce pare. Era oricum prea târziu, pentru cã eu fusesem stãpânitã de tirania ei. Uimitor, dar salvarea mea a fost pasiunea pentru citit, la care nu renunþasem în favoarea revistelor patetice (pe care atunci le veneram). Am citit prima datã „Casiana - Învãþãtura despre iubirea în Hristos”, o carte care m-a învãþat multe lucruri, printre care ºi despre adevãrata frumuseþe, cea lãsatã de Dumnezeu, nu cea conceputã de om, distrugãtoare. Am început sã citesc din ce în ce mai mult, deoarece mi se pãrea incredibil cât de uºor reuºeam sã gãsesc rãspunsurile la întrebãrile mele. Pe la începutul clasei a X-a, virusul modei nu mã mai stãpânea. Reîncepusem sã frecventez biserica, petreceam vacanþele la mãnãstire. Am renunþat la multe obiceiuri la care nu aº fi crezut cã voi renunþa vreodatã. Ceea ce mã întristeazã, totuºi, este cã, deºi eu am reuºit sã descopãr adevãrul, cei din jurul meu, pe care i-am îndepãrtat de acesta, nu s-au mai putut întoarce. Pentru cei mai mulþi, eu am reprezentat trecerea de la monoton la extrem. Inutile au fost toate explicaþiile ulterioare, cãci sãmânþa nedreptãþii prinsese rãdãcini adânci în sufletele lor. Acum sunt eu cea criticatã pentru cã nu mã mai aranjez, nu mai merg la petreceri ºi am fost chiar exclusã din cele mai interesante grupuri din liceu. Ceea ce în urmã m-ar fi întristat, acum mã bucurã. Fericirea mea nu mai constã în ultima colecþie de haine de firmã sau în accesoriile sezonului sau ale revistelor de modã. Fericirea mea constã în adevãr, iar adevãrul meu este Dumnezeu. Oamenii au libertate, tocmai de aceea greºesc. Dacã nu aº fi fost liberã sã fac ce vreau, aº fi mers mereu pe „cãrarea îngustã” a lui Dumnezeu, fiind constrânsã de împrejurãri. Am trãit multe experienþe, dar aceasta este cea mai relevantã în special pentru tinerii mei prieteni, care poate vor înþelege vreodatã ce am înþeles ºi eu… sper ca atunci sã nu fie prea târziu… Cu multã dragoste, Amira K. (Sursã: Blog „Popas alternativ”, http://hristofor.wordpress.com/ )

Foto: Siarhei Biazberdy

19

MÃRTURIE

Aº vrea Aº vrea o dragoste adevãratã… Sau mãcar un fals adevãrat Aº vrea o iubire mai sincerã… Sau mãcar o sinceritate aurie. Aº vrea un soare de gheaþã, O lunã de foc ªi-o mare de stele… Sau mãcar o gheaþã fierbinte, Un foc de cristal ªi-o stea de argint Aº vrea o lume mai bunã, O soartã mai blândã… Dar dacã nu se poate… Mãcar un rãu mai bun ªi-o cruzime mai blândã Aº vrea un suflet pur… Care sã mã-nþeleagã Sau mãcar un suflet de câine… Care sã þinã cu adevãrat la mine Aº vrea sã am ca sorã O pisicã neagrã sau o panterã neagrã… Sau mãcar ca frate Un porumbel alb Care sã menþinã pacea în sufletul meu Aº vrea o viaþã uºoarã ªi-o moarte linã Sau mãcar un greu mai uºor ªi un dur mai lin Aº vrea sã pot sã râd … Când inima mea plânge… Aº vrea sã fiu caldã Chiar dac-afarã ninge ªi în final… Aº vrea sã pot sã te învãþ Arta de-a învinge… Sau mãcar sã îþi arat cã o cunosc.

6

Îngerii în lumina afganã: Vânãtorii de zmeie internaþionale – sunt „intensitatea emoþiei”, autenticitatea sentimentelor, profunzimea poveºtii „despre prietenie, familie, dragostea regãsitã”. Nimeni, însã – nici autorii, nici critica – nu sesizeazã modelul fundamental religios al poveºtii, care face ca sentimentul sã nu coboare în sentimentalism, ci sã urce cãtre cheia de boltã a umanului. Iar aceasta nu poate fi sesizatã decât de spectatorul creºtin, singurul pentru care sacrificiul reprezintã gestul fundamental („de dinainte de întemeierea lumii”) al vieþii ºi cheia accederii la veºnicie. Musulmanii, cu toate cã acceptã jertfa de sine ºi cinstesc martiriul, nu îi cunosc dimensiunea dumnezeiascã (în Islam, Dumnezeu nu Se jertfeºte), aºadar, nici puterea izbãvitoare. Necunoscându-l, însã, teologic, în puritatea inimii lor, reuºesc sã-l trãiascã, cu tot firescul oamenilor din vechime, sã-l transpunã pe hârtie, iar actorii, pentru a-i proba autenticitatea, sã îi dea viaþã pentru ecran. De fapt, aceastã sumã de comportamente de tip ancestral, nespecifice omului contemporan, ci ancorate în veºnicie, pe care le putem ghici în Vieþile (prea sumar expuse) ale Sfinþilor, sunt, pentru noi, aportul cel mai important al filmului islamic contemporan. Cãci „Vânãtorii de zmeie” nu este un caz singular. Limbajul cinematografic realist, ce a absorbit exigenþa ºi lirismul ªcolii Clasice Ruse, îi conferã, în chip fericit, o totalã modestie doctrinarã, astfel încât teme de mare rezonanþã misticã (precum cea a înveºnicirii prin jertfã, total absente din filmul european ºi nord-american, ba considerate chiar deranjante) îºi gãsesc drumul spre inima spectatorului pe calea emoþiei rezultate din faptã ºi gest, fãrã „preavizul” (adesea dezavantajos al) comentariului religios, fie acesta ºi metaforic. Refuzat de cultura postcreºtinã, sacrificiul continuã sã trãiascã în alte culturi, mai puþin secularizate, mai apropiate de valorile esenþiale. Surprinderea lor pe ecran este o sãrbãtoare. Sã le vizitãm, aºadar, pentru a depãºi o situaþie de crizã, pe care nu o putem rezolva, vorba exaltaþilor de orice fel, „doar prin noi înºine”!

[Marc Forster, „Vânãtorii de zmeie”/ „Kite Runner”] ºi dupã moarte), pânã când acesta îºi va gãsi puterea sã lupte ºi sã-ºi ispãºeascã slãbiciunea, chiar dacã pentru asta va trebui sã treacã mai mult de o generaþie. Aceasta nu este o povestire din Pateric, nici o fabulã moralistã ieºitã de sub pana unor Andersen, Gogol sau Oscar Wilde, nici o transpunere modernã a unui poem eroic despre prietenie, precum „Viteazul în piele de tigru” ori Epopeea lui Ghilgameº, ci o poveste din lumea musulmanã a Afganistanului contemporan. A fost scrisã de Khaled Hosseini, un medic afgan emigrat în America, publicatã în 2003, sub titlul „The

Kite Runner” / „Vânãtorii de zmeie” ºi adaptatã pentru ecran de scenaristul David Benioff (autorul romanului „A 25-a orã”) ºi regizorul Marc Forster („Finding Neverland”) pentru studioul hollywoodian DreamWorks Pictures. Filmul, apãrut în 2007, a fãcut înconjurul lumii ºi a fost nominalizat pentru cele mai prestigioase premii (Globul de Aur 2008 pentru Cel mai bun film strãin ºi pentru Cea mai bunã muzicã originalã – compusã de Alberto Iglesias, Oscar 2008 pentru Cea mai bunã muzicã, premiile BAFTA pentru Cel mai bun film strãin, pentru Muzicã ºi pentru Cel mai bun scenariu adaptat) ºi a cucerit un Premiu al Criticii pentru cel mai bun actor (Ahmad Khan Mahmoodzada). A ajuns ºi la noi, distribuit de RoImage 2000 ºi însoþit de romanul omonim, ºi el multipremiat, tradus de Editura Niculescu. Marile atuuri ale filmului – potrivit autorilor, producãtorilor ºi presei

Elena Dulgheru

- Bunã ziua, zise vulpea. - Bunã ziua, rãspunse cuviincios micul prinþ întorcându-se, dar nu vãzu pe nimeni. - Sunt aici, zise glasul, sub mãr… - Cine eºti tu? zise micul prinþ. Eºti tare frumoasã… - Sunt o vulpe, zise vulpea. - Vino sã te joci cu mine, o pofti micul prinþ. Sunt atât de trist… - Nu pot sã mã joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzitã. - A! Iartã-mã, rosti micul prinþ. Dar dupã un rãstimp de gândire, adãugã: - Ce înseamnã „a îmblânzi”? - Nu eºti de prin partea locului, zise vulpea, ce cauþi pe-aici? - Caut oamenii, zise micul prinþ. Ce înseamnã „a îmblânzi”? - Oamenii, zise vulpea, au puºti ºi vâneazã. E foarte neplãcut! Mai cresc ºi gãini. E singurul folos de pe urma lor. Cauþi gãini? - Nu, zise micul prinþ. Caut prieteni. Ce înseamnã „a îmblânzi”? - E un lucru de mult dat uitãrii, zise vulpea. Înseamnã „a-þi crea legãturi”… - A-þi crea legãturi? - Desigur, zise vulpea. Tu nu eºti deocamdatã pentru mine decât un bãieþaº, aidoma cu o sutã de mii de alþi bãieþaºi. Iar eu nu am nevoie de tine. ªi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sutã de mii de alte vulpi. Dar dacã tu mã îmblânzeºti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fãrã seamãn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fãrã seamãn în lume… - Încep sã înþeleg, zise micul prinþ. E undeva o floare… mi se pare cã m-a îmblânzit… - Se prea poate, zise vulpea. Pe Pãmânt întâlneºti tot soiul de lucruri… - O! Dar nu e pe Pãmânt, zise micul prinþ. Vulpea se arãtã foarte nedumeritã: - Pe altã planetã? - Da. - Pe planeta aceea sunt vânãtori? - Nu. - Interesant. Dar gãini? - Nici. - Nimic nu e desãvârºit, suspinã vulpea. Vulpea însã se întoarse la gândurile ei: - Viaþa mea e veºnic aceeaºi. Eu vânez gãinile, pe mine mã vâneazã oamenii. Toate gãinile se aseamãnã între ele ºi toþi

MICUL PRINÞ

- fragment -

oamenii se aseamãnã între ei. Aºa cã mã cam plictisesc. Dar dacã tu mã îmblânzeºti, viaþa mi se va însenina. Voi cunoaºte sunetul unor paºi deosebiþi de-ai tuturor. Paºii altora mã fac sã intru sub pãmânt. Ai tãi mã vor chema din vizuinã, ca o melodie. ªi-apoi, priveºte! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grâu? Eu nu mãnânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nicio amintire. ªi asta-i trist! Tu însã ai pãrul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat când mã vei fi îmblânzit! Grâul, auriu ºi el, îmi va aminti de tine. ªi-mi va fi nespus de dragã murmurarea vântului prin grâu… Vulpea tãcu ºi se uitã la micul prinþ. - Te rog… îmblânzeºte-mã, zise apoi. - Bucuros aº vrea, rãspunse micul prinþ, numai cã nu prea am timp. Am de cãutat prieteni ºi o mulþime de lucruri de cunoscut. - Nu cunoaºtem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sã cunoascã nimic. Cumpãrã lucruri de-a gata, de la neguþãtori. Cum

însã nu existã neguþãtori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacã vrei cu adevãrat sã ai un prieten, îmblânzeºte-mã! - Ce trebuie sã fac? zise micul prinþ. - Trebuie sã ai foarte multã rãbdare, rãspunse vulpea. La început, te vei aºeza ceva mai departe de mine, uite-aºa, în iarbã. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neînþelegeri. Însã vei putea, pe zi ce trece, sã te aºezi din ce în ce mai aproape de mine… A doua zi, micul prinþ veni din nou. - Ar fi fost mai bine dacã veneai ºi astãzi la aceeaºi orã, zise vulpea. Dacã tu, de pildã, vii la ora patru dupã-amiaza, eu încã de la ora trei voi începe sã fiu fericitã. ªi cu cât va trece timpul, cu-atât mai fericitã mã voi simþi. La ora patru, mã va cuprinde un frãmânt ºi o neliniºte: voi descoperi cât preþuieºte fericirea! Dar dacã vii la voia întâmplãrii, niciodatã nu voi ºti la care ceas sã-mi

împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri. - Ce-i acela rit? zise micul prinþ. - E încã un lucru de mult dat uitãrii, zise vulpea. E ceea ce face ca o zi sã se deosebeascã de celelalte zile, o orã, de celelalte ore. De pildã, vânãtorii mei au un rit. Se duc sã joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunatã! Mã plimb ºi eu atunci, pânã la vie. Dacã vânãtorii s-ar duce la joc la voia întâmplãrii, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aº mai avea niciodatã vacanþã. ªi-aºa micul prinþ îmblânzi vulpea. Iar când ora despãrþirii fu aproape: - Vai! zise vulpea… Am sã plâng. - Din vina ta, zise micul prinþ, eu nicidecum nu-þi voiam rãul, ci numai tu ai vrut sã te-mblânzesc… - Aºa e, zise vulpea. - Dar ai sã plângi! zise micul prinþ. - Aºa e! zise vulpea. - ªi-atunci nu dobândeºti nimic din asta! - Ba dobândesc, zise vulpea, datoritã culorii grâului. Apoi adãugã: - Du-te sã mai vezi o datã trandafirii. Vei descoperi cã floarea ta nu are-n lume seamãn. Întoarce-te apoi la mine, sã-þi iei rãmas bun, iar eu îþi voi dãrui o tainã. Micul prinþ se duse sã mai vadã o datã trandafirii. - Voi nu semãnaþi întru nimic cu floarea mea, voi încã nu sunteþi nimic, le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aþi îmblânzit pe nimeni. Sunteþi aºa cum era ºi vulpea mea. Nu era decât o vulpe, aidoma cu altele o sutã de mii. Eu însã mi-am fãcut din ea un prieten, iar ea acum nu are în lume seamãn. ªi florile se ruºinarã. - Sunteþi frumoase, dar sunteþi deºarte, le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce sã moarã pentru voi. Floarea mea, fireºte, un trecãtor de rând ar crede cã e asemeni vouã. Ea însã singurã e mai de preþ decât voi toate laolaltã, fiindcã pe ea am adãpostit-o sub clopotul de sticlã. Fiindcã pe ea am ocrotit-o cu paravanul. Fiindcã pentru ea am ucis omizile (în afarã doar de câteva, pentru fluturi). Fiindcã pe ea am ascultat-o cum se plângea ori cum se lãuda ori câteodatã chiar ºi cum tãcea. Fiindcã ea e floarea mea. ªi se duse înapoi la vulpe. - Rãmâi cu bine, zise el… - Te du cu bine, zise vulpea. Iatã care-i taina mea. E foarte simplã: Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot sã pãtrundã-n miezul lucrurilor. - Ochii nu pot sã pãtrundã-n miezul lucrurilor, spuse dupã dânsa micul prinþ, ca sã þinã minte. - Numai timpul împãrþit cu floarea ta face ca floarea ta sã fie atât de preþioasã. - Numai timpul împãrþit cu floarea mea… fãcu micul prinþ, ca sã þinã minte. - Oamenii au dat uitãrii adevãrul acesta, zise vulpea. Tu însã nu trebuie sã-l uiþi. Devii rãspunzãtor de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eºti rãspunzãtor de floarea ta. - Eu sunt rãspunzãtor de floarea mea… spuse dupã dânsa micul prinþ, ca sã þinã minte.

Antoine de Saint Exupéry

5

POVESTE

20

Doi prieteni copii îºi petrec tot timpul împreunã. Cel mai mic e cald, de o rarã puritate ºi capacitate de dãruire, cel mai mare e ºovãielnic, temãtor, neliniºtit. O rarã empatie îi leagã: cu toate cã nu ºtie carte, mezinul îi ghiceºte celui mare cele mai tainice gânduri. Vãzându-i, nu ai spune cã cel mic e servitorul celui mai mare, condiþie moºtenitã din tatã în fiu ºi fãcutã, parcã, sã dureze veºnic. Nimeni nu vede în asta vreo piedicã pentru pãstrarea demnitãþii umane, ci ºansa unei prietenii de o viaþã, ba poate ºi dincolo de moarte. Dupã ceasurile petrecute împreunã pe maidan, cel mic trece la bucãtãrie, apoi îi lustruieºte cu zel pantofii prietenului-stãpân, care îºi face lecþiile. Pe strãzi, prestanþa celui mai mare ºi agilitatea mezinului fac din ei o pereche imbatabilã. Cãci a ºti sã te baþi este, în mahala, o condiþie importantã a supravieþuirii. Cel mare nu ºtie, iar mezinul devine garda de corp a stãpânului sãu, condiþie de care e foarte mândru. Înãlþãrile de zmeie zburãtoare – o competiþie tradiþionalã, ce adunã toatã suflarea bãieþandrilor din oraº – ºi basmele cu viteji pe care cel mare (ºcolar cu veleitãþi scriitoriceºti) i le citeºte pe înserat celui mic îi vor lega pe vecie într-o prietenie cu o amprentã de neconfundat, care va avea sã-ºi plãteascã, însã, tributul de durere ºi sânge. Într-o zi, cel mic e prins de gaºca de golani, pe care pânã atunci o înfruntase, ºi molestat cu cruzime. Cel mare asistã în tãcere, ascuns, la scena maltratãrii, neavând curajul sã intervinã. Intervenþia sa ar fi putut schimba destinul amândurora – îºi va spune, apoi, o viaþã întreagã. Conºtiinþa vinovãþiei nemãrturisite îl izoleazã tot mai mult, fãcându-l sã comitã alte trãdãri ºi sã rupã prin vicleºug prietenia, care, însã – i-o va dovedi mezinul – e pecetluitã în cer ºi nu mai poate fi ruptã. Iar victima – care, chiar ºi respinsã, îºi pãstreazã întreaga inocenþã ºi devoþiune – îl va susþine ºi salva în ascuns, pas cu pas, pe trãdãtor (chiar

CRONICÃ FILM

Florentina Stoica Taine E prea întuneric acolo… Nu vãd mai nimic, nu respir. Mã simt, mã adulmec în tainã Cred cã sunt undeva, prin Onir… E o lume ascunsã, de vise, O lume din care mã vreau… Dar nu mã gãsesc, nu mã tulbur, Din Apa cea Vie nu beau… ªi totuºi ceva mã tot cheamã ªi încã mã þine aici… Neantul mi-e lume, mi-e cântec, Mi-s visele încã prea mici. ªi tainele, Tainele firii, Se-avântã spre mine, cu dor! N-am ochi, însã vãd o Luminã! ªi ºtiu cã în Ea vreau sã mor… Presimt o putere în mine – Cel încã nescris, nemurit, Înot ca prin vis cãtre Tine – Eu, cel care Te-am rãstignit! noi prin chipul Sãu (raþiunea, voinþa ºi sentimentul). Omul nu este o existenþã oarecare ca obiectele, plantele sau animalele din naturã, ci o fiinþã personalã, creatã dupã chipul Icoanei Veºnice a lui Dumnezeu, purtând în sine capacitatea de a se ridica sinergetic la asemãnarea cu Creatorul sãu. Deºi trupul moare, sufletul continuã sã existe, sã se manifeste, sã fiinþeze cu, în ºi prin Dumnezeu, în Rai, sau sã se chinuie în Iad (pilda Bogatului nemilostiv ºi sãracul Lazãr). Posibilitatea dobândirii vieþii veºnice, în sensul intrãrii omului în împãrãþia cerurilor (Sânul lui Avraam), stã în asumarea mântuirii prin Hristos: Cãci aºa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Sãu cel Unul-Nãscut L-a dat, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã (Ioan 3, 16), ªi aceasta este viaþa veºnicã, sã te cunoascã pe Tine, singurul ºi adevãratul Dumnezeu ºi pe Iisus Hristos pe care Tu L-ai trimis. Deºi s-au hrãnit cu fãrâmituri ale revelaþiei divine, popoarele antice aveau credinþa fermã în nemurirea sufletului ºi în viaþa de dincolo de moarte. Astfel, filosofii greci ca Socrate, Platon ºi Aristotel, sub influenþa misterelor orfice, ºi-au mãrturisit permanent credinþa în nemurirea sufletului ºi în viaþa de dincolo de moarte. În Dialogul Fedon, Socrate îndeamnã pe toþi cei care au trãit dupã adevãratele principii sã moara cu nãdejde ºi curaj cã vor gãsi dincolo de aceastã viaþã ºi mai mari bunuri, cãci moartea nu este decât o punte de legãturã între viaþa de-aici ºi cealaltã. Opunându-se materialismului, ateismului, scepticismului ºi altor sisteme filosofice, Biserica a învãþat dintotdeauna cã sufletul este nemuritor ºi cã dincolo de viaþa aceasta pãmânteascã existã viaþa veºnicã (Crezul).

A trece în nefiinþã Atunci, luând Domnul Dumnezeu þãrânã din pãmânt, a fãcut pe om ºi a suflat în faþa lui suflare de viaþã ºi s-a fãcut omul fiinþã vie (Facere 2, 7) Între reminiscenþele educaþiei atee primitã de români în spiritul materialismului dialectic, se numãrã ºi expresia a trece în nefiinþã. Prin majoritatea mijloacele de informare în masa, care în ultima vreme promoveazã din ce în ce mai mult grotescul, kitsch-ul ºi prostul-gust, s-a prezentat cu argumente de netãgãduit adevãrul cã noi ne-am nãscut creºtini ºi români, români ºi creºtini. Însã, aruncându-þi privirea, chiar ºi fugarã, peste mesajele de condoleanþe tipãrite, rãmâi neplãcut surprins sã constaþi cã, în locul frumoaselor expresii creºtine: a trecut la cele veºnice ori s-a mutat la Domnul, cei afectaþi de decesul unei fiinþe dragi, anunþã cu durere trecerea sa în nefiinþã. Dupã învãþãtura Bisericii, omul a fost creat de Dumnezeu ca fiinþã vie, deodatã trup ºi suflet (dihotomic) ºi aºezat în bucuria nesfârºitã a Raiului. Neascultarea poruncii divine a atras dupã sine nu numai pierderea de cãtre acesta a legãturii directe cu Cel ce l-a creat ºi alungarea lui din Eden, ci ºi dobândirea morþii: trupeºti ºi sufleteºti. Moartea este o consecinþã a pãcatului, iar efectele ei nu constau în anularea totalã a existenþei fiinþei vii numitã om, ci numai a manifestãrii sale trupeºti, pentru cã trupul se întoarce în pãmânt, iar sufletul merge la Cel de unde fiinþã ºi-a luat (Eclesiast 12, 7). Nemurirea sufletului omenesc se întemeiazã în primul rând pe Bunãtatea, Veºnicia, Iubirea ºi Dreptatea lui Dumnezeu, care ºi-a pus la creaþie amprenta nemuririi în fiecare dintre

Pr. Nicolae Napoleon Dabu

„Liniºte. ªi o absolutã nepãsare. Faþã de toate. ªi o dulceaþã. În gurã, în vine, în muºchi. Totodatã o resemnare, senzaþia cã aº putea face orice, imboldul de a ierta pe oricine, un zâmbet îngãduitor care se împrãºtie pretutindeni, nu localizat pe buze. ªi un strat de aer blând în jur, o atmosferã asemãnãtoare cu aceea din unele cãrþi ale copilãriei. Un simþãmânt de siguranþã absolutã” (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mãnãstirii Rohia, 2005, p. 92).

surprinzãtorul sãu discurs novativ. Un Pavel care le scrie rabinilor, de departe. Un Gurã de Aur care-i dãscãleºte pe fudulii scribi din Bizanþ. Cine a lecturat Dãruind vei dobândi (1992) a descoperit oroarea monahului de la Rohia de calapodurile limbilor de lemn. Jurnalul fericirii este scrisã pe Muntele Fericirilor, recte celula 18, Jilava. Acolo a construit-o, în gând, un puºcãriaº botezat la schimbul gãrzilor.

Jurnalul unui Fericit „Iatã, cu adevãrat, israelit în care nu este vicleºug” (Ioan 1, 47) îl fixa Hristos pe Natanael, adus de Filip ca sã-L vadã pe Dumnezeu în carne, oase, tunicã ºi pâslari. Aºa îl va descrie ºi episcopul Iustinian Chira pe Nicolae Steinhardt, aflat la pogribania acestuia în primãvara lui 1989. Monahul de la Rohia fusese un fericit, Îl vãzuse pe Hristos, ca odinioarã Saul, strãmoºul sãu pe linie sangvinã. Convertit în zeghe ºi botezat pe furiº de mâna lui Dobzeu, Nicolae Steinhardt a optat pentru creºtinismul ortodox dupã un lung traseu interogativ. Steinhardt înþelesese ortodoxia ca stare logicã de respiraþie a românitãþii noastre. Iar el, evreu român, era mai român decât mulþi neaoºi care visau cu faþa la Apus. Nicu Steinhardt venea din insulele fericiþilor. Entuziast constant – „un copil bãtrân”, aºa era numit de cãtre tatãl sãu – scriitorul cãlugãrit a fost un om integral al culturii române. Steinhardt europeniza prin simpla lui prezenþã, fiind, totodatã, un desãvârºit pictor de evantaie. I. Negoiþescu l-a definit cel mai bine: un „colportor intelectual de elitã”. ªtia mult din toate, iar pe unele le ºtia în întregime, în anii lui nomazi sãrind fermecat de la o specializare la alta, epuizându-le printr-o incredibilã intuiþie. Fericirea din Jurnalul fericirii (1991) este una de tip mistic, e religioasã, adicã autenticã. Nicolae Steinhardt a cunoscut deci fericirea autenticã. A fi cu Hristos este starea de graþie a lui „a fi”, pentru aceasta am fost zidiþi. De aceea, fericirea este o constantã umanã intrinsecã naturii noastre, cei nefericiþi derogând de la condiþia de om. Fericirea nu-i defel „a avea”, ci „a fi”. Carte atipicã, neþinând nici de specia jurnalului, nici de cea a romanului, Jurnalul fericirii þine mai mult de eseu. Eseuri creºtine de un existenþialism rezolvat prin verbul „a crede”. Scriitorul stã arcuit pe-o margine de cuvânt ºi deodatã-l vezi cum sare pe unul ales numai de el, nebãnuit nicicum de tine. De aici,

Cum arãta cortul mustind a nard al dreptului Steinhardt? „Dupã ce am scrutat îndelung zidurile cu sarcofage exterioare, îmi îndrept privirea în jos ºi dau de un amestec de humã, ciment, pietriº ºi noroi. Încãperea mi se pare nespus de ostilã, de rea, mã simt caraghios ºi rãtãcit. Mã simt ºi învins de obosealã, dar mai ales înfricoºat. Ca la un examen pentru care nu cunoºti materia. Cu totul altã oroare ca la Securitate” (p. 85). Aici avea sã fie botezat cu apa clocitã dintr-o canã de metal, aici avea sã cunoascã creºtinismul, adicã „puterea de a îngenunchea frica”. Cartea este testamentul literar al lui Steinhardt, prin ea a dat cu tifla intelighenþiei de la noi cu mofturi agnostice. Mai mult, ea se înscrie pe linia criticii sistemelor totalitariste, negându-le, deconspirându-le, aceleaºi pe care unii încã le mai regretã… Nicolae Manolescu vedea în Jurnalul fericirii „o carte splendidã”, Virgil Bulat vedea în ea „o carte profund iniþiaticã”, Dan Chelaru „o faptã copleºitoare”. Din ea afli multe: cum cã temeiurile creºtinismului sunt absurdul ºi paradoxul, cum cã excesul de zel este un pãcat al prostiei, cum cã e pãcat sã-þi baþi joc chiar ºi de personaje – Steinhardt a simþit regretul lui Balzac, cum cã voioºia este o preînchipuire a fericirii cereºti, cum cã „moartea e pe noi”, iar noi, ca Oblomov, cu þigara în pat… Un jurnal n-are punct culminant, el e atomizat, fiind þinut pe zile autonome. Totuºi, epifania de la pagina 103 este punctul tare al cãrþii. Este mai, 1963, Steinhardt se aflã la Gherla. Aici vede lumina taboricã: „Nu-L vãd pe Domnul Hristos întrupat, ci numai o luminã uriaºã – albã ºi strãlucitoare – ºi mã simt nespus de fericit. Lumina mã înconjoarã din toate pãrþile, e o fericire totalã, ºi înlãturã totul; sunt scãldat în lumina orbitoare, plutesc în luminã, sunt în luminã ºi exult. ªtiu cã va dura veºnic, perpetuum imobile. Eu sunt îmi vorbeºte lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmiterea gândului”. Jurnalul fericirii s-a banalizat prin repetiþie, liceenii îl citesc din tezaurul Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii. Însã cartea nu este doar o mostrã reuºitã a literaturii de sertar, nici un posibil subiect la bacalaureat. Ea este confesiunea unui om care L-a cunoscut pe Hristos, unul care de atunci nu mai înceteazã sã se mire cum zi de zi i se schimbã ADN-ul.

Octavian Dãrmãnescu

21

RECENZIE CARTE

Cãinþa Mi-e atât de frig, aici, Printre-atâþia oameni mici… Clipele se scurg, mereu, Tot mai mic mã fac ºi eu. ªi cu cât mã zbat, sã cresc, Relele mi se-nmulþesc… ªi râde vrãjmaºul meu, C-am uitat de Dumnezeu! Trece viaþa peste mine ªi n-apuc sã fac un bine!… ªi mã trec fiorii reci Gândind la viaþa de veci! Cã mi-e fricã de dureri ªi nu cer decât plãceri ªi n-aº zice nici în glumã: „Dã-mi, Doamne, lacrimi o lunã!” Pleacã, Doamne, fruntea mea ªi fã-n mine voia Ta! Cã eu sunt pe-acest pãmânt Ca frunza dusã de vânt… Lasã vântul sã mã sufle De durere sã mã umple Ca sã pot s-aud ºi eu: „Vino-n cer, copilul Meu!”

4

22

Bogdan Mateciuc

Numit Matei în Evanghelia dupã Matei (9, 9) ºi Levi în Evangheliile dupã Marcu (2, 14) ºi Luca (5, 27). Evanghelia dupã Ioan nu îl aminteºte. Dupã unii, ar fi fost aceeaºi persoanã cu evanghelistul Matei (fapt contestat de alþii). Vameº din Galilea, în slujba tetrarhului Irod Antipa, se converteºte la noua credinþã dupã ce Iisus intrã în casa lui, unde ia masa ºi învaþã pe cei prezenþi. Întreprinde cãlãtorii misionare în Persia si Etiopia. Este ucis (strãpuns cu sabia în spate, în timp ce se afla lângã altar) din ordinul regelui etiopian Eggipus, în urma unor intrigi de curte.

7. Matei Levi

jupoaie pielea de pe trup, viu fiind). Porecla Canaanit poate veni fie de la localitatea Cana din Galilea, fie de la cuvântul arameic Quana (Zelos), caz în care Bartolomeu ar fi aparþinut ºi el grupãrii Zeloþilor. Rãmãºiþele sale pãmânteºti s-ar afla în Arabia, în Mesopotamia, pe insula Lipari (Italia), la Benevent (oraº în Campania, la cca. 50 km nord-est de Napoli) sau (în anul 983) la Roma (la intervenþia împãratului Otto I), unde se odihnesc ºi în prezent în basilica Sfântul Bartolomeu de pe Isola Tiberiana. În anul 1238, un fragment de craniu este dus la Frankfurt pe Main (Germania) ºi depus în relicvariul domului ce-i poartã numele (Sfântul Bartolomeu).

Biografiile Sfinþilor Apostoli 3. Iacob cel Bãtrân

Tradiþia afirmã cã el ar fi fost mirele de la nunta din Cana ºi cã ar fi întreprins apoi lungi cãlãtorii de rãspândire a noii credinþe prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia ºi India. La curtea regelui Polimius din Armenia sãvârºeºte minuni ºi tot acolo este omorât în mod crud (i se

6. Bartolomeu Natanael

Pãrinþi: Alfeus ºi Maria-Kleophas. Probabil identic cu Iacob cel mic din Evanghelia dupã Marcu. Nu se cunosc amãnunte despre viaþa ºi activitatea lui Iacob cel Tânãr.

5. Iacob cel Tânãr

Pescar, fiul lui Zebedeus ºi al Mariei-Salomea, fratele mai mic al apostolului Iacob cel Bãtrân. În mod tradiþional, considerat ca autor al Evangheliei dupã Ioan. Denumit în Evanghelia dupã Ioan drept Apostolul cel mult iubit de Iisus, este martor ocular al rãstignirii lui Iisus. Întreprinde mai multe cãlãtorii misionare în Asia Micã. Refuzã sã aducã ofranda cuvenitã în templul roman al zeiþei Artemis din Efes (Turcia) în timpul persecuþiilor anticreºtine ale lui Domitian (81-96 d.Hr.), fapt pentru care este arestat ºi dus la Roma, unde este supus la chinuri, prin cufundare într-un vas cu ulei fierbinte, lângã Porta Latina (pe acel loc s-a construit apoi biserica Oratorio di San Giovanni in Oleo). Exilat pe insula Patmos (Grecia), scrie cartea Apocalipsei, iar dupã moartea împãratului Domitian (96 d.Hr.) revine la Efes. Moare la vârstã înaintatã (88 ani).

4. Ioan (Teologul)

Pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Ghenizaret. Pãrinþi: Zebedeus ºi Maria-Salomeea. Frate mai mare al apostolului Ioan. Numit ºi Iacob cel Bãtrân. Iisus i-a numit pe aceºti fraþi Boanerges (Fiii tunetului), probabil pentru cã fãceau parte din grupul revoluþionar antiroman al Zeloþilor. Dupã înãlþarea lui Iisus la cer, Iacob cel Bãtrân face o cãlãtorie în Spania, dupã care revine în Palestina, unde propovãduieºte în þinuturile Samariei ºi Iudeii, conducând un timp, împreunã cu Petru ºi Ioan, comunitatea creºtinã din Ierusalim. Este prins ºi ucis prin decapitare la Ierusalim în anul 44 d.Hr., din ordinul regelui Agripa I (Faptele Apostolilor 12, 2) ºi îngropat tot acolo. La ocuparea Palestinei în anul 614 de cãtre perºi, moaºtele lui au fost duse, spre a fi salvate, fie la mãnãstirea Sfintei Ecaterina, fie la mãnãstirea Raithiu (ambele în peninsula Sinai din Egipt), fie la mãnãstirea Menas din Alexandria (Egipt). De aici, conform legendei, osemintele sale ar fi fost duse în Spania. Mormântul din Spania ar fi fost descoperit în jurul anilor 820-830. În secolul 11, dupã o serie de viziuni în formã de stele avute de niºte copii de pãstori în timpul nopþii pe o pãºune, este construitã pe acel loc renumita bazilicã de pelerinaj din Santiago de Compostela (Sfântul Iacob de pe Câmpul Stelelor). Moaºtele lui Iacob cel Bãtrân s-ar afla, împreunã cu moaºtele lui Athanasius ºi Theodosius, într-un tabernacol din cripta acelei catedrale.

BIOGRAFIILE SFINÞILOR APOSTOLI

Editorial D R

D

C

C

Î

e ceva vreme, un cuvânt e pe buzele tuturor: crizã! Chiar dacã abia acum începem sã auzim de aºa ceva, criza a stat dintotdeauna pe lângã noi. eligiozitatea trece ºi ea printr-o crizã, pentru cã însuºi omul este în crizã. Încã de la izgonirea din rai, el se aflã în crizã. Cred cã întotdeauna el s-a aflat în crizã, mereu a simþit povara propriilor alegeri ºi a depãrtãrii de Dumnezeu. Mã gândesc cã apogeul crizei a fost la plinirea vremurilor (cf. Galateni 4, 4), când omul nu mai suferea nicicum lipsa unui izbãvitor. n veacurile din urmã, criza omului a primit noi conotaþii. De la Revoluþia francezã (1789), de la acel „lumineazã-te ºi vei fii” ºi pânã azi, omul cautã sã ducã o viaþã autonomã, cautã sã-L scoatã pe Dumnezeu din spaþiul public, cautã sã nu-L implice în deciziile personale. uvântul „crizã” provine din grecescul krisis, care înseamnã „judecatã”, a lui Dumnezeu pe de o parte ºi a noastrã, pe de alta. Dacã am trãi criza ca ºi crizã, am gãsi calea spre Cer. Crizele forþeazã luarea unor decizii. iteam deunãzi într-un articol cã, în grafia chinezã, ideograma pentru „crizã” este combinaþia a douã semne, unul care înseamnã „pericol” ºi altul care înseamnã „ºansã, ocazie, oportunitate”. O crizã înseamnã, întotdeauna, o ºansã imensã pentru schimbare, care ne este livratã la pachet cu un mare pericol. eocamdatã ne risipim în grijile mãrunte de zi cu zi ºi nu apucãm sã înþelegem prea bine ce se întâmplã cu noi, cu omenirea întreagã. Dacã am pune un stop cadru pe viaþa lumii ºi am face o radiografie corectã, ne-am îngrozi, am vedea cã suntem deja în agonie, dar nu avem timp pentru asta, totul se miºcã cu mare repeziciune, totul se schimbã de la o zi la alta, apar

Laurenþiu Dumitru

mode, trend-uri, up-date-uri etc. Intuim starea de crizã, ne simþim forþaþi sã luãm niºte decizii, dar amânãm pentru altã datã. Omul se schimbã greu pentru cã se teme de schimbãri. E nevoie de multã voinþã ºi ajutor de Sus.

espre criza zilelor noastre veþi gãsi un material în acest numãr al revistei „OrthoGraffiti”. Dinedit pãrerile voastre despre oricare din materiale orice altceva vã preocupã, pe adresa de Aºiºteptdespre mail. Un An mai bun vã urez, sãnãtate, pace ºi bucurii!

Help! - Stencil graffiti on manhole cover (Paris, France) by Loupiote (Old Skool)

3

Cãrþile pe care le cauþi!

SFÂNTA GENEVIEVA,

roage fierbinte, ºi Dumnezeu Însuºi le va fi ocrotitor. Astfel, toþi s-au adunat în jurul sfintei pentru a se ruga. ªi Attila a ajuns într-adevãr la Paris, însã, orbit de puterea dumnezeiascã, a trecut pe lângã oraº fãrã sã-l vadã ºi, astfel, Parisul a fost salvat. Faima Sfintei se rãspândea cu repeziciune ºi pânã ºi pãgânii o cinsteau ºi ascultau de cuvântul ei. Genevieva mergea adeseori la conducãtorii franci pãgâni ºi, cu autoritatea pe care o avea, îi elibera pe cei robiþi sau pe cei condamnaþi la moarte. Vestea despre ea ajunsese pânã departe. Pelerinii gali, în drum spre Locurile Sfinte, treceau prin Antiohia Siriei, unde se nevoia Sfântul Simeon Stâlpnicul (numit astfel pentru cã trãia în vârful unui stâlp). Pelerinii îi spuneau Sfântului sã se roage pentru ei, el însã le rãspundea cã o au la Paris pe Genevieva ca sã se roage. Apoi, Simeon îi ruga sã-i cearã sfintei sã-l pomeneascã la rugãciune ºi pe el. Iatã în ce chip minunat erau unite în acele vremuri Apusul ºi Rãsãritul într-o singurã credinþã în Hristos! Când, în anul 464, Parisul a fost asediat de regele franc Childeric, iar oamenii mureau de

cuprinºi de panicã, au început sã-ºi adune cele mai de preþ lucruri ºi sã se ascundã în pãduri. Genevieva însã îi sfãtuia ca, în loc sã fugã, mai bine sã aibã nãdejde la Dumnezeu ºi sã se

ocrotitoarea Parisului Sfânta Genevieva s-a nãscut în Galia secolului al V-lea. Galia (Franþa de azi) – locuitã din vechime de triburi celte (celþii se numeau pe ei înºiºi „gali”) – fusese cuceritã în anul 52 î. Hr. de cãtre armatele romane. În scurtã vreme, provincia a fost romanizatã, locuitorii ei numindu-se galo-romani. Odatã însã cu slãbirea Imperiului Roman în Apus în sec. IV-V, graniþele Galiei au ajuns tot mai expuse incursiunilor barbare ºi, în scurtã vreme, întreaga provincie a fost ocupatã de franci – popor pãgân de origine germanicã. În aceastã perioadã de grele frãmântãri, s-a nãscut ºi Genevieva, în jurul anului 422 d. Hr. Pãrinþii Sfintei erau creºtini ºi locuiau în apropiere de Parisul de astãzi (numit pe atunci Luteþia), într-un mic orãºel pe nume Nanterre. Genevieva a fost crescutã de micã în dragoste pentru Dumnezeu. Când avea în jur de 10 ani, prin micul orãºel a trecut Sfântul Gherman, episcop de Auxerre. Auzind de venirea lui, mulþi s-au adunat pentru a-i asculta cuvintele. Între cei prezenþi se afla ºi Genevieva ºi, de îndatã ce Sfântul Gherman a vãzut-o, a înþeles darul lui Dumnezeu ce sãlãºluia în ea. Atunci, copila i-a mãrturisit episcopului cã vrea sã-ºi închine în întregime viaþa lui Hristos ºi, cu bucurie, Gherman a binecuvântat-o sã rãmânã fecioarã. Pentru cã în acea vreme nu existau încã multe mãnãstiri de maici în Galia, Genevieva a rãmas fecioarã în lume, trãind într-o camerã în casa pãrinþilor ei. Când avea doar 15 ani, însã, pãrinþii i-au murit, ºi sfânta a fost nevoitã sã se mute la naºa ei în Paris. Deºi atât de tânãrã, ducea o viaþã foarte asprã. Nu mânca decât de douã ori pe sãptãmânã, joia ºi sâmbãta, puþinã pâine (rânduiala aceasta nu a încãlcat-o decât dupã vârsta de 50 de ani când, la insistenþa episcopului, a acceptat sã mãnânce ºi peºte ºi lapte.) Era nelipsitã de la bisericã, însã, de multe ori, se închidea în chilia ei cu sãptãmânile, ca sã se roage pentru cei aflaþi în necazuri. Tot ce avea dãruia sãracilor. Vestea despre sfinþenia ei s-a rãspândit ºi mulþi veneau sã-i cearã sã se roage pentru ei. Nu de puþine ori, se întâmplau minuni, pentru cã Genevieva avea o credinþã simplã ºi o inimã plinã de milã pentru cei ce sufereau. În anul 451, hunii pãgâni au nãvãlit în Galia conduºi de regele lor, Attila, pustiind totul în cale. Se îndreptau spre Paris, iar oamenii,

foame, Genevieva însãºi a ieºit din oraº cu 11 corãbii ºi a urcat pe Sena pentru a face rost de grâu. Pãgânii nu au îndrãznit sã-i facã nimic ºi, astfel, Sfânta a salvat din nou oraºul. Apoi, la cârma regatului franc sa urcat Clovis, care stãpânea deja peste întreaga Galie ºi care a fost primul rege franc creºtin. Adus la credinþã de rugãciunile soþiei sale, Sfânta Clotilda, ºi botezat în anul 496 de Sfântul Remigiu, episcop de Rheims, Clovis s-a dovedit un bun creºtin ºi un apãrãtor al Bisericii. Avea mare dragoste ºi pentru Sfânta Genevieva, care, prin sfaturile ei înþelepte, a ajutat la organizarea tânãrului stat franc creºtin. Acesta a stat apoi drept model tuturor celorlalte þãri creºtine ale Apusului. Genevieva ajunsese deja o adevãratã maicã a întregii Galii ºi mulþi alergau la ea pentru a primi dezlegare de neputinþele ºi durerile lor. La Paris, Clovis a început sã construiascã pentru Genevieva o bisericã închinatã Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel, însã cuvioasa n-a mai apucat s-o vadã terminatã pentru cã, la 3 ianuarie 512, a murit. Avea 89 de ani. Plânsã de o þarã întreagã, Sfânta a fost aºezatã în biserica Sfinþilor Apostoli, care în scurtã vreme i-a fost închinatã ei. Minunile nu au întârziat sã aparã ºi Sfânta a ajuns sã fie cinstitã ca ocrotitoarea Parisului. În anul 1129, oraºul a fost lovit de o molimã îngrozitoare, care a secerat 14.000 de vieþi. Nemaiºtiind ce sã facã, oamenii au scos moaºtele cuvioasei în procesiune. În chiar aceeaºi zi (26 noiembrie), epidemia a încetat complet. Din biserica ei, însã, în anul 1793, revoluþionarii atei francezi, mânaþi de ura lor împotriva credinþei în Hristos, au scos ºi au ars moaºtele Sfintei Genevieva, ale celei ce fusese maica iubitoare a oraºului ºi ocrotitoarea lui nebiruitã vreme de atâtea secole. Biserica Sfintei a fost secularizatã, devenind cunoscutul Pantheon din Paris. Din fericire, însã, o bucatã din moaºtele Sfintei a supravieþuit furiei revoluþionare ºi a fost aºezatã în biserica Sfântul ªtefan (St-Étienne-du-Mont) din imediata apropiere a Pantheon-ului, unde se gãseºte pânã azi. Lângã racla cu moaºtele Sfintei stã o icoanã – dar al credincioºilor ortodocºi –, în care sunt pictaþi împreunã Sfânta Genevieva ºi Sfântul Simeon Stâlpnicul, ca semn al unirii lor în aceeaºi dreaptã credinþã a lui Hristos. Pentru rugãciunile Sfintei Maicii noastre Genevieva, ocrotitoarea Parisului, Doamne Iisuse Hristoase miluieºte-ne pe noi. Amin!

Ierodiacon Grigorie Benea

23

SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS

Rugãciune înainte de culcare dupã Maica Siluana Vlad

4. ºi apoi, la ultimul punct:

„Doamne, iartã-mã pe mine pentru cã...”,

nostru”, zicem:

1. „Doamne, iþi mulþumesc ºi rãneascã ºi este bine sã iertãm. te binecuvântez pentru cã 3. ªi, de-abia dupã aceea, pentru cã aºa ne astãzi... învaþã Dumnezeu în rugãciunea „Tatãl

ºi fiecare spune ce motive are sã-i mulþumeascã ºi sã-L binecuvânteze pe Dumnezeu pentru ziua respectivã.

2. „Doamne, ajutã-mã sã iert cum ierþi Tu, vino Tu în mine ºi iartã pe...” „Doamne ajutã-mã, ca mâine...”,

ºi spunem ce dorinþe avem noi pentru mâine.

GRUPAREA REVISTEI Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu, Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu, Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº, Elena Dulgheru, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea, Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã. Fotografia coperþii: Frozen Tree Toronto - Flickr.com

Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite. Articolele publicate în „OrthoGraffiti” nu pot fi preluate decât cu acordul nostru scris.

ºi punem pe cei pe care avem a-i ierta pentru ziua respectivã, care ne-au greºit nouã în ziua respectivã, mai mult sau mai puþin. Noi credem cã nu este important, dar orice privire sau orice strâmbãturã poate sã ne

2

Maria Chirculescu (Miriam Turism)

lumea aceasta, spre îndreptarea ºi folosul nostru, al celor care, trãind în acest veac, ne amintim atât de rar de Dumnezeu. Personal, nu am vãzut nicãieri ºi nu cred sã mai existe undeva asemenea cutremurãtoare mãrturie a sfinþeniei. Trupul Cuviosului este întreg ºi neschimbat nici mãcar la culoare. Deºi Sfântul a plecat din viaþa aceasta acum aproape 500 de ani, el pare cã doarme!

Sfântul Alexandru din Svir Sfântul Alexandru Svirski este unul din marii cuvioºi, cinstit ºi vestit în întreaga Rusie pentru viaþa sa ºi minunile pe care le-a sãvârºit ºi le sãvârºeºte pânã în zilele noastre. Pe locul unde Însuºi Dumnezeu i s-a arãtat, pe malul lacului Roscinsk, în apropierea râului Svir, s-a ridicat mai târziu Mãnãstirea „Sfânta Treime”, care acum este cunoscutã ca „Lavra Sfântului Alexandru Svirski”. Cea mai mare minune e reprezentatã, însã, de sfintele sale moaºte, cãci Dumnezeu a proslãvit trupul lui ºi dupã trecerea din

www.miriamturism.ro

Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L. ISSN 1844 - 9867 Adresa de corespondenþã: Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº Pentru abonamente 0740 050 735 [email protected] www.orthograffiti.ro Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini www.laurentiudumitru.ro Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu Tipar: S.C. Tiparg SA

Revistã de lifestyle orthodox ● Anul II ● Nr. 3 / ianuarie 2009 ● Preþ: 4 lei

„Dacã tinereþea ar ºti ºi bãtrâneþea ar putea…” (Pr. Arsenie de la Techirghiol)