O Scrisoare Pierduta-comentariu

O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale A fost citita mai intai la Junimea,iar premiera a avut loc in 13 noiembrie 1881 pe scena teatrului national din Bucuresti si a cunoscut un real succes. Este o comedie de moravuri (politice,sociale,personale,familiale) iar titlul anticipeaza motivul in jurul caruia se dezvolta intamplarile;este vorba de pierderea,de catre Zoe Trahanache,a unei scrisori de amor care ii era adresata de catre Stefan Tipatescu,prefectul judetului. Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in preajma alegerilor pentru camera deputatilor,in lupta electorala aflandu-se fortele puterii cat si opozitia. Actiunea piesei se petrece in capitala unui judet de munte care nu este bine precizat si care poate fi “oricare oras de provincie din zilele noastre”.Comedia are patru acte ,a cate IX,XIV,VII,XIV scene; iar actiunea cuprinde o serie de intamplari in care sunt angajate toate personajele. Actul I cuprinde expozitiunea; acum apare Tipatescu,prefectul judetului,si Pristanda,politaiul orasului si supusul docil al puterii.Tot acum se desfasoara si intriga care este constituita de pierderea scrisorii. Actul al II-lea coincide cu desfasurarea actiunii; al III-lea,cu punctual culminant,iar ultimul(IV) act coincide cu deznodamantul,cand Catavencu este infrant de alegeri,iar Agamita Dandanache castiga alegerile; scrisoarea este si ea regasita si inapoiata lui Tipatescu. Modurile de expunere care apar in aceasta opera sunt:dialogul,monologul si monologul dramatic,descrierea si naratiunea; ultimele doua(descrierea si naratiunea) apar in replicile personajelor sau in indicatiile scenice(*didascalii).Dialogul este modul principal de expunere iar in cadrul lui se remarca atat tonul personajelor cat si diversitatea replicilor.Replicile constituie si o modalitate de realizare a comicului; exista replici ‘intrebare-raspuns’,’intrebare-reluare’,’afirmatie-reluare’.Tonul personajelor poate fi:hotarat,persuasiv,viclean,declamaor,defaimator. O trasatura a realismului este folosirea personajului tipic; Caragiale foloseste asemenea tipologii: apare incornoratul,adulterina,junele,demargogul,politicianul,cetateanul alegator,functionarul,servitorul etc. Prin intermediul personajelor,Caragiale satirizeaza institutiile burgheze care functioneaza fara o pregatire profesionala si intelectuala necesara; este vorba de fapt de teoria atat de celebra a lui Maiorescu si a junimistilor Teoria formei fara fund. Asemenea lui Maiorescu,scriitorul procedeaza intocmai: observa lucid si exact si critica,insa intr-un mod ironic,ceea ce face critica si mai usturatoare si mai sarcastica si mai greu de indurate.Caragiale foloseste in scrierile sale,si in special in O scrisoare pierduta ,doua planuri: in primul plan sta omul social (Farfuridi,Dandanache,..) iar in al doilea plan sta caracterul omenesc general: incultul,demagogul etc. Acest din urma plan este adanc sondat de catre autor.In constructia acestor personaje este folosit nu atat detaliul fizic(statura,haine,figura,..) cat mai ales starile si senzatiile prin care trec personajele(furie,mirare,..).

*didascalii = Instrucţiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice greceşti. Notă, indicaţie care se punea înaintea unei piese de teatru la latini.