Orientări
metodologice
în
sociologie
Dis2ncții
şi
dezvoltări
Componente
ale
metodologiei
•
1
.
Domeniul
referențial
• Teoria
sociologică
de
referință
• Metode
şi
tehnici
de
inves2gare
dezvoltate
de‐a
lungul
istoriei
cercetării
sociale
2.
Domeniul
cons2tu2v
• Metodologia
cercetării
sociologice
• Impactul
teoriei
sociologice
asupra
prac2cii
de
cercetare
3.
Domeniul
relațional
•
• Teorii
sau
discipline
ş2ințifice
ale
căror
problema2ci
sunt
interferente
cu
metodologia
cercetării
sociologice
•
Diferențierea
orientărilor
metodologice
• Criteriul:
principiile
teore2ce
care
au
generat
un
mod
de
abordare
• Diferențe
intre:
• Prac2ci
metodologice
“obiec2ve”
(monism
metodologic)
• Prac2ci
metodologice
“interpreta2ve”
(dualism
metodologic)
Prac2ci
metodologice
obiec2ve
• Iau
ca
model
ş2ințele
naturii:
fenomenele
sociale
sunt
“obiecte”
similare
celor
naturale
• Analiza
se
concentrează
asupra
elementelor,
relațiilor
şi
cauzelor
• Cunoasterea
socială
ia
forma
explicațiilor
şi
predic2ilor,
legilor
şi
generalizărilor
empirice
• Enunțurile
cogni2ve
sunt
factuale
şi
nu
valorice,
pentru
a
se
asigura
“obiec2vitatea”
Orientări
în
prac2cile
metodologice
obiec2ve
• Pozi2vismul
(inițiat
de
A.Comte)
• Operaționalismul
(G.A.
Lundberg,
mijlocul
sec.XX)
• Empirismul
(a
doua
jumătate
a
sec.
XX,
susținut
la
început
de
P.
Lazarsfeld)
• Analiza
funcțională
(
a
doua
jumătate
a
sec.
XX;
T.
Parsons,
R.
K.
Merton)
• Analiza
structurală
(1960‐70;
C.Levi‐Strauss,
R.
Boudon)
• Analiza
sistemică
(1960‐70:
L.
von
Bertalanffy,
W.
Buckley;
anii
1990
–
Niklas
Luhmann)
• Neoins2tuționalismul
(după
1990
:
C.
D.
North,
DiMaggio&Powell)
Prac2cile
metodologice
interpreta2ve
• Acțiunea
umană:
intenționată
şi
saturată
de
semnificații
subiec2ve
• Acțiunea
umană
guvernată
de
mo2ve(nu
de
cauze),
de
imagini
(nu
de
s2muli)
• Acțiunea
umană
trebuie
înțeleasă
din
perspec2va
actorului
• A
analiza
fenomenele
sociale
înseamnă
a
le
analiza
semnificațiile
inves2te
de
actorii
sociali
Enunțuri
teore2ce
cheie
în
prac2cile
interpreta2ve
• Oamenii
se
raportează
la
lumea
socială
pe
baza
semnificațiilor
pe
care
aceasta
le
are
are
pentru
ei
• Semnificațiile
se
cons2tuie
şi
se
dezvoltă
în
procesele
de
interacțiune
socială
• Interpretările
date
semnificațiilor
sunt
modelate
de
condițiile
de
interacțiune
în
situații
concrete
de
implicare
Orientări
ale
prac2cii
metodologice
interpreta2ve
• “Sociologia
comprehensivă”
(Max
Weber,
sf.
sec.
XIX‐
înc.
sec.
XX)
• Interacționismul
simbolic
(G.
H.
Mead‐
anii
1930;
H.
Blumer
şi
H.
S.
Becker–
anii
1960;
E.
Goffman
–
1960/70)
• Etnometodologia
(H.
Garfinkel
–
1960/70)
• Fenomenologia
sociologică
(A
Schutz
–
1960/70)
Mod
de
structurare
a
fiecărei
orientări
metodologice
• Principiile
teore2ce
conver2te
în
principii
metodologice
• Instrumentele
–
metodele
şi
tehnicile
–
de
culegere
şi
prelucrare
a
datelor
empirice
• Tipul
de
construcție
teore2că
• Aplicații
ale
cunoaşterii
sociale