Mtcs - Curs2

Orientări
metodologice
în
 sociologie
 Dis2ncții
şi
dezvoltări


Componente
ale
metodologiei
 • 





1
.
Domeniul
referențial


•  Teoria
sociologică
de
referință
 •  Metode
şi
tehnici
de
inves2gare
dezvoltate
de‐a
lungul
 istoriei
cercetării
sociale




2.
Domeniul
cons2tu2v 



•  Metodologia
cercetării
sociologice

 •  Impactul
teoriei
sociologice
asupra
prac2cii
de
 cercetare






3.
Domeniul
relațional

 • 





•  Teorii
sau
discipline
ş2ințifice
ale
căror
problema2ci
 sunt
interferente
cu
metodologia
cercetării
sociologice


 • 





Diferențierea
orientărilor
 metodologice
 •  Criteriul:
principiile
teore2ce
care
au
generat
 un
mod
de
abordare
 •  Diferențe
intre:
 •  Prac2ci
metodologice
“obiec2ve”
(monism
 metodologic)
 •  Prac2ci
metodologice
“interpreta2ve”
(dualism
 metodologic)


















 


Prac2ci
metodologice
obiec2ve
 •  Iau
ca
model
ş2ințele
naturii:
fenomenele
 sociale
sunt
“obiecte”
similare
celor
naturale
 •  Analiza
se
concentrează
asupra
elementelor,
 relațiilor
şi
cauzelor
 •  Cunoasterea
socială
ia
forma
explicațiilor
şi
 predic2ilor,
legilor
şi
generalizărilor
empirice
 •  Enunțurile
cogni2ve
sunt
factuale
şi
nu
 valorice,
pentru
a
se
asigura
“obiec2vitatea”


Orientări
în
prac2cile
metodologice
 obiec2ve
 •  Pozi2vismul
(inițiat
de
A.Comte)
 •  Operaționalismul
(G.A.
Lundberg,
mijlocul
sec.XX)
 •  Empirismul
(a
doua
jumătate
a
sec.
XX,
susținut
la
 început
de
P.
Lazarsfeld)
 •  Analiza
funcțională
(
a
doua
jumătate
a
sec.
XX;
T.
 Parsons,
R.
K.
Merton)
 •  Analiza
structurală
(1960‐70;
C.Levi‐Strauss,
R.
Boudon)
 •  Analiza
sistemică
(1960‐70:
L.
von
Bertalanffy,
W.
 Buckley;
anii
1990
–
Niklas
Luhmann)
 •  Neoins2tuționalismul
(după
1990
:
C.
D.
North,
 DiMaggio&Powell)


Prac2cile
metodologice
interpreta2ve
 •  Acțiunea
umană:
intenționată
şi
saturată
de
 semnificații
subiec2ve
 •  Acțiunea
umană
guvernată
de
mo2ve(nu
de
 cauze),
de
imagini
(nu
de
s2muli)
 •  Acțiunea
umană
trebuie
înțeleasă
din
 perspec2va
actorului
 •  A
analiza
fenomenele
sociale
înseamnă
a
le
 analiza
semnificațiile
inves2te
de
actorii
sociali


Enunțuri
teore2ce
cheie
în
prac2cile
 interpreta2ve
 •  Oamenii
se
raportează
la
lumea
socială
pe
 baza
semnificațiilor
pe
care
aceasta
le
are
are
 pentru
ei
 •  Semnificațiile
se
cons2tuie
şi
se
dezvoltă
în
 procesele
de
interacțiune
socială
 •  Interpretările
date
semnificațiilor
sunt
 modelate
de
condițiile
de
interacțiune
în
 situații
concrete
de
implicare


Orientări
ale
prac2cii
metodologice
 interpreta2ve
 •  “Sociologia
comprehensivă”

(Max
Weber,
sf.
 sec.
XIX‐
înc.
sec.
XX)
 •  Interacționismul
simbolic
(G.
H.
Mead‐
anii
 1930;
H.
Blumer

şi
H.
S.
Becker–
anii
1960;
E.
 Goffman
–
1960/70)
 •  Etnometodologia
(H.
Garfinkel
–
1960/70)
 •  Fenomenologia
sociologică
(A
Schutz
–
 1960/70)


Mod
de
structurare
a
fiecărei
orientări
 metodologice
 •  Principiile
teore2ce
conver2te
în
principii
 metodologice
 •  Instrumentele
–
metodele
şi
tehnicile
–
de
 culegere
şi
prelucrare
a
datelor
empirice
 •  Tipul
de
construcție
teore2că
 •  Aplicații
ale
cunoaşterii
sociale