Microsoft Office Word Document Nou (2).docx

Andrei Gabriel Cristian Clasa a XII-a B

ORTODOXIA Potrivit credintei ortodoxe,a Bisericii nedivizate,Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el.3 Dumnezeu este Creatorul lumii.El a prazmuit lumea din nimic si in afara naturii Sale.Scopul si centrul creatiei este omul:Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa4.Sufletul omului este substanta distincta de lumea materiala,care,prin virtute si harul divin poate ajunge la asemanarea cu Dumnezeu. Omul creat de Dumnezeu a actionat autonom,fapt ce a dus la distantarea de Creatorul sau,izolarea de El.Consecinta acestei fisuri aparuta intre Dumnezeu si om a afectat intreaga creatie.Totusi,starea s-a aflat umanitatea dupa cadere a fost reabilitata de Hristos,autorul mantuirii neamului omenesc. Mantuirea este lucrarea lui Dumnezeu fata de om,dar si a omului fata de Dumnezeu,deoarece noi il iubim pe Dumnezeu fiindca el ne-a iubit cel dintai5.Astfel,prin jertfa si invierea lui Hristos a devenit posibila transfigurarea omului si a lumii intregi.Despre toate aceste vorbeste Liturghia ortodoxa,in timpul careia credinciosii traiesc prefigurat viata vesnica si comuniunea cu Dumnezeu. Morala crestina indeamna pe om la dobandirea fericirii vesnice cat si a celei de pe pamant.Pentru aceasta credinciosul este dator sa traiasca potrivit poruncilor lui Dumnezeu.Baza acestora predici o constituie iubirea de Dumnezeu si de oameni: „Toate cate voiti sa va faca voua oamenii asemenea si voi sa faceti lor!” Eshatologia crestina are in centrul ei invatatura despre moarte,judecata particulara si judecata universala.Conceptia despre viata de dupa moarte are in centrul ei ideea de rai si de iad.Raiul reprezinta comuniunea cu Dumnezeu si cu oamenii.El este starea de maxima credinta,nadejde si dragoste la care poate ajunge orice credincios practicand invataturile lui Hristos.Iadul se identifica starii de suferinta a sufletului izolat de Dumnezeu si de oameni. Idealul eshatologiei crestine este fericirea suprema,vesnica,traita in descoperirea caracterului inefabil si vesnic al dumnezeirii. Indumnezeirea omului se realizeaza prin credinta. „Credinta este o forta care infaptuieste unirea desavarsita,nemijlocita si mai presus celui ce crede ca Dumnezeu cel crezut…..Credinta este o cunoastere care nu se poate dovedi.Iar daca nu se poate dovedi(explica) inseamna ca,credinta este o legatura mai presus de fire prin care in chip nestiut si indemonstrabil,ne unim cu Dumnezeu mai presus de intelegere”6.

Alaturi de credinta sta jertfa mistica sau Sfanta Euharistie.Prin actul euharistic omul intra in comuniune cu Dumnezeu Fiul si prin El cu celelalte persoane ale Sfintei Treimi.In sfarsit un rol de asemenea important il au rugaciunea si asceza,rugaciunea reprezentand dialogul omului cu Dumnezeu iar asceza forma de transfigurare a naturii umane in integralitatea ei dupa asemanarea ei cu Dumnezeu7. Daca cele aratate pana aici reprezinta credinta Bisericii Ortodoxe,in cele ce urmeaza vom creiona succint aspectele esentiale ale doctrinei romanocatolice,rezultate in urma separarii de Biserica Rasariteana din anul 1054.

CATOLICISMUL In materie de doctrina exista cinci principale diferente:Filioque,Primatul Papal asupra Bisericii universale si infailibilitatea papala,caracterul indelebil al hiroteniei si mirungerii,zamislirea si nasterea fara prihana a fecioarei Maria si invatarea despre Purgatoriu si judecata particulara8. Trasaturile sub care este cunoscut catolicismul pot fi rezumate astfel:sistematizarea excesiv a doctrinei de credinta de asa maniera incat o distinctie intre dogma si teologie devine imposibila;impiedicarea unei acceptari personale,libere,a mesajului credintei;introducerea in formularea dogmelor a unor notiuni metafizice si concepte specifice scolii filosofice particulare;dezvoltarea continua a doctrinei in dogme noi;instituirea unor magisteriu infailibil;dorinta de a impune dogma prin mijloace coercitive,canonice;unitatea si centralizarea prin structura juridica a Bisericii si nu prin consens si in sfarsit separarea dintre functia invatatoare a ierarhiei si spiritualitatea dintre teologie si sfintenie.