Metoda testelor în psihologie Introducere
Bazele teoretice ale psihodiagnosticului (S2) 2018-2019
Psihometria, ca domeniu al psihologiei, este interesată de studiul diferențelor individuale, măsurarea făcându-se prin urmare cu ajutorul testelor.
Măsurarea este o operație care constă în asocierea, după
Psihometrie, măsurare, evaluare
anumite reguli, a unor simboluri (de cele mai multe ori numerice), obiectelor, evenimentelor, sau indivizilor, pentru a evalua gradul în care acestea prezintă anumite atribute
Evaluarea presupune prezența unor aspecte subiective. Putem defini evaluarea ca fiind o operație care constă în a face o judecată de valoare, sau a acorda o valoare unui obiect sau unei persoane, comparând obiectul, l sau persoana cu un criteriu dat.
METODE CLINICE Observația, convorbirea, metoda biografică. Scop - cunoașterea cât mai amănunțită a persoanei, şi explicația evoluției sale.
Orientarea predominantă - calitativă. Precizie și obiectivitate - metodele clinice prezintă un grad de
Metode de cunoaștere a persoanei
obiectivitate şi precizie mai mic, deoarece sunt lipsite de criterii precise de interpretare, această depinzând de subiectivitatea celui care face analiza.
METODE PSIHOMETRICE SAU EXPERIMENTALE Experimentul, testul şi chestionarul Scop - stabilirea rangului persoanei, poziția sa în raport cu o populație normală
Interpretarea predominant cantitativă. Precizie și obiectivitate - sunt mult mai exacte, specificându-se de fiecare dată limitele de eroare.
Cattell (1890) – probă destinată cunoașterii diferențelor dintre indivizi.
Testul psihologic
Cronbach - procedeu sistematizat de măsură a comportamentului unor persoane şi de descriere a acestuia cu ajutorul unor scări numerice sau a unui sistem de categorii
Rey - un mijloc de a diferenția indivizii în funcție de un etalon
Anastasi (1976) - măsurarea standardizată şi obiectivă a unei modalități de comportament.
Holban (1978) - instrument al metodei experimentale, organizat
Testul psihologic
sub forma unei probe standardizate din punct de vedere al conținutului, al condițiilor de aplicare şi al modalităților de apreciere a rezultatelor, instrument ce este folosit în stabilirea unei anumite variabile.
Cosmovici (1996) - o probă standardizată, vizând determinarea cât mai exactă a gradului de dezvoltare a unei însușiri psihice sau fizice.
Itemul – element al unui test, constituind o situație particulară și jucând rolul unui stimul la care subiectul nu poate da decât un răspuns din două sau mai multe răspunsuri teoretice prevăzute de test.
PROBĂ STANDARDIZATĂ Consemn (explicarea sarcinilor de efectuat) Corectarea și cotarea răspunsurilor Interpretarea rezultatului
Testul psihologic
MICRO-SITUAȚIE ANALOGĂ REALITĂȚII Simulare a unor caracteristici bine definite Micro-situație reprodusă trebuie să fie cât mai apropiată de situația reală din care a fost extrasă
Mucchielli (1969), consideră că un simulator este "un dispozitiv care reproduce, dup reguli şi garanţii bine precizate un ansamblu de condiţii reale ale existenţe
Extrage dintr-o situație concretă, reală un eșantion de condiții sau
Testul psihologic
factori, considerați semnificativi pentru un comportament, ignorând aspectele neesențiale.
anumit
tip
de
Conduita ca relație R = f(P,S)
Relații funcționale – utilizate pentru studiul funcțiilor psihice, unde aceeaşi persoană reacţionează diferit la variabile cantitative şi calitative ale situaţiei.
Conduita ca relație
Relaţii structurale, folosite pentru studiul structurii psihice, unde se studiază relaţiile dintre răspunsurile obţinute de subiecţi pornind de la situaţii diferite.
Conduita ca relație
Relaţii diferenţiale, folosite pentru studierea diferenţelor dintre indivizi, unde luăm în consideraţie reacţiile unor persoane diferite la o singură situaţie standardizată.
Conduita ca relație
TESTUL PSIHOLOGIC Test obiectiv Precizie ridicată Distincție esențial-neesențial
Teste vs chestionare
CHESTIONAR Teste subiective Precizie scăzută Răspunsuri dezirabile Introspecție (retrospecție)
PARADIGMA TEORETICĂ reprezentanţii şcolii experimentaliste, care descompun
personalitatea în părţi componente, apelează la teste "sectoriale" folosind analiza factorială şi metode metrice precise
psihologii clinicieni, încearcă să cuprindă ansamblul personalităţii
Clasificarea testelor în psihologie
cu ajutorul testelor holistice, folosind sau nu indicatori numerici.
ASPECTUL PSIHOLOGIC INVESTIGAT teste intelectuale, care vizează cunoaşterea proceselor cognitive (percepţie, memorie, capacitate de analiză şi sinteză etc.)
teste de personalitate, care vizează aspectul afectiv-atitudinal.
GRADUL DE CUANTIFICARE ȘI STANDARDIZARE Teste psihometrice (evaluarea se produce numeric și prin norme)
Nepsihometrice
Clasificarea testelor în psihologie
UTILIZAREA FORMEI VERBALE DE EXPRIMARE ÎN PRODUCEREA RĂSPUNSULUI Teste verbale - depind de nivelul de cultură al subietcului Teste nonverbale
NUMĂRUL DE DIMENSIUNI PSIHOLOGICE SURPRINSE Teste unidimensionale Teste multidimensionale
Clasificarea testelor în psihologie
GRADUL DE STRUCTURARE A CONFIGURAȚIEI REACȚIILOR Teste înalt structurate Teste slab structurate – stimularea nu este dată sub forma unei solicitări ce presupune o formă de răspuns dihotomică sau polihotomică
MODUL DE PREZENTARE testele orale, răspunsul subiectului se dă sub formă verbală, teste scrise (numite creion - hârtie), teste instrumentale, la care se utilizează un suport concret
Clasificarea testelor în psihologie
(material sau un aparat),
teste informatizate, aplicate cu ajutorul computerului.
MODUL DE APLICARE Individuale Colective
TIMPUL ALOCAT PENTRU RĂSPUNS Timp liber Timp limitat
Clasificarea testelor în psihologie
SCOPUL URMĂRIT Teste de eficienţă Teste de personalitate
teste de inteligenţă şi dezvoltare mintală, care măsoară aptitudinea cognitivă generală şi nivelul atins în dezvoltarea caracteristicilor intelectuale;
teste de aptitudini şi capacităţi, care au fost elaborate pentru măsurarea aptitudinilor de grup şi specifice;
teste de personalitate, care măsoară însuşiri de temperament şi
Clasificarea testelor în psihologie
caracter, acestea fiind împărţite în două categorii: teste obiective de personalitate, care-şi propun obţinerea unor date
cuantificabile, cât mai puţin influenţate de interpretările subiective şi evitarea tendinţei de faţadă a subiecţilor în momentul elaborării răspunsului, deoarece aceştia nu conştientizează aspectele personalităţii vizate de test;
tehnici proiective, care valorizează mecanismul de proiecţie în
cunoaşterea psihologică a persoanei, trecând peste vigilenţa conştiinţei în încercarea de a studia inconştientul;
teste de cunoştinţe sau docimologice, care măsoară nivelul
cunoştinţelor acumulate de subiecţi şi servesc ca modalitate de examinare şi notare.
Havârneanu, C. (2000). Cunoașterea psihologică a persoanei. Iași: Editura Polirom
Resurse bibliografice
Mitrofan, N. (2009). Testarea psihologică. Aspecte teoretice și practice. Iași: Editura Polirom.
Stan, A. (2002). Testul psihologic – evoluţie, construcţie, aplicaţie. Iași: Editura Polirom.