Metoda-cubului Malureanu.docx

Universitatea din București Facultatea de Psihologie și Stiintele Educatiei

Referat la pedagogia învățământului primar

Metoda cubului

Prof. Coordonator: Lect. Univ. Dr. Malureanu Flavia Student: Voinea Gabriela Anul: III 1

I. NOŢIUNEA DE METODĂ DE ÎNVĂŢĂMÂNT Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile folosite în şcoala de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea. Putem defini metoda de învăţământ ca fiind un: „drum sau cale de urmat în activitatea comună a educatorului şi educaţilor, pentru îndeplinirea scopurilor învăţământului, adică pentru informarea şi formarea educaţilor”. (Cucoş, 1998, p.143.) Potrivit lui Ioan Cerghit, metoda de învățământ este Metoda didactică este „o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a procedacare reuneşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi”.(Cerghit,2005, p.63) Prin "metodă de învăţământ" se înţelege, aşadar, o modalitate comună de acţiune a cadrului didactic şi a elevilor în vederea realizării obiectivelor pedagogice. Cu alte cuvinte, metoda reprezintă „un mod de a proceda care tinde să plaseze elevul într-o situaţie de învăţare, mai mult sau mai puţin dirijată”.Sub raportul structurării, metoda este un ansamblu organizat de operaţii, de procedee. Sistemul metodelor de învăţământ conţine: - metode tradiţionale, cu un lung istoric în instituţia şcolară şi care pot fi păstrate cu condiţia reconsiderării şi adaptării lor la exigenţele învăţământului modern; - metode moderne, determinate de progresele înregistrate în ştiinţă şi tehnică, unele dintre acestea de exemplu, se apropie de metodele de cercetare ştiinţifică, punându-l pe elev în situaţia de a dobândi cunoştinţele printr-un efort propriu de investigaţie experimentală; altele valorifică tehnica de vârf (simulatoarele, calculatorul).

2

II.

METODA CUBULUI

Creată în 1980, metoda cubului presupune analiza unui concept, a unei noţiuni sau a unei teme prin proiectarea ei pe cele şase faţade ale unui cub, fiecare dintre ele presupunând o abordare distinctă a subiectului respectiv,oferind posibilitatea de a dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare. Cubul, ca metodǎ, se foloseşte atunci când se doreşte explorarea unui subiect din mai multe perspective, pentru cǎ oferǎ posibilitatea unor abordǎri complexe şi integratoare.( Dragomir,2000, p. 87) Această metodă și- a luat numele de la mijlocul didactic (un cub) prin care se vehiculează sarcinile didactice către elevi. Ea reprezintă o modalitate de predare-învățare ce valorifică resursele elevilor de participare conștientă la descoperirea cunoștințelor și a relațiilor dintre acestea.Este una dintre metodele cel mai clar consacrate dezvoltării gândirii critice .Structurarea învățării pe baza rezolvării celor șase sarcini (corespunzătoare celor șase fețe ale cubului) provoacă elevii în principiu pe întregul traseu al nivelurilor cognitive propuse de Bloom, în cadrul taxonomiei sale. Metoda este utilizată atunci când ne dorim să aflăm cât mai multe informații despre o teorie , un fenomen ș.a., privindu-le pe acestea din diverse puncte de vedere. (Constantin,Seghedin 2009, p. 380).

III ETAPELE METODEI: 1. Se realizează un cub pe ale cărei feţe se notează cuvintele: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ ( altele, în funcţie de resurse, nu neapărat pe toate feţele cubului). 2. Se anunţă tema / subiectul pus în discuţie. 3. Se împarte grupul în şase subgrupuri, fiecare subgrup rezolvând una dintre cerinţele înscrise pe feţele cubului. a) Descrie: culorile, formele, mărimile/dimensiunile. b) Compară: asemănările şi diferenţele specifice faţă de alte realităţi. 3

c) Asociază: tema la ce te îndeamnă să te gândeşti? d) Analizează: spune din ce se compune, din ce este făcut etc.? e) Aplică: cum poate fi folosită? Ce poţi face cu ea? f) Argumentează pro sau contra ei, enumerând suficiente motive care să susţină afirmaţiile tale. Elevii, prin brainstorming, sunt în situaţia de a emite idei, de a le identifica pe cele inedite (novatoare), pe care le includ în tema respectivă, în paragrafe distincte. 4.Fiecare grup prezintă oral în faţa celorlalte grupuri concluziile la care a ajuns (materialul elaborat). 5.Pe tablă, în formă cvasifinală, vor fi desfăşurate concluziile celor şase grupuri, se comentează şi, în final, se dă un format integrat final lucrării respective. * Se poate lucra cu flipchart. * Se poate combina cu metoda comunicării rotative (se schimbă sarcinile). IV Aplicație

Clasa: a III-a Disciplina de învăţământ: Limba şi literatura română Subiectul: Pălăria Omului-de-Zăpadă Tipul lecţiei: consolidare și sistematizare de cunoștințe Competențe derivate: CD1-Citirea fluentă şi corectă a textului; CD2- Valorificarea conţinutului de idei al textului în descrieri, asocieri şi argumentări proprii; CD3-Recunoașterea unor expresii specifice anotimpului primăvara. CD4- Utilizarea formulelor de politețe în realizarea unui dialog. Strategii didactice:

4

Metode si procedee: conversaţia, explicaţia, observaţia, metoda cubului, exerciţiul. Resurse materiale: fişa de lucru,tabla,coală duplex, cub, markere, prezentare PowerPoint. Forma de organizare: frontala ,în grup

Pălăria Omului –de-Zăpadă după Iuliu Rațiu

Înțelegerea textului folosind metoda cubului. DESCRIE! Descrie „pălăria” Omului-de-Zăpadă! COMPARĂ! Compară comportamentul băiatului cu cel al celorlalți copii. ASOCIAZĂ! Asociază venirea primăverii cu un enunț din lecția ta! ANALIZEAZĂ! Analizează și redă în cel mult două enunțuri comportamentul băiatului! APLICĂ! Scrie un dialog de cel mult patru replici în care să folosești formulele de politețe întâlnite în text! ARGUMENTEAZĂ! Argumentează de ce își scotea Omul-de-Zăpadă pălăria în fața băiatului!

5

Bibliografie 1. Balan, B., Boncu Ș., Butnaru S., Ceobanu C.,Constantin M., Seghedin E.,...Cucoș C. (2009). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice. Iași: Editura Polirom. 2. Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ- Dobridor, I. O., Pânişoară, (2005). Prelegeri pedagogice. Iaşi : Editura Polirom 3. Dragomir, M. (2003). Managementul activitǎţilor didactice , Eficienţă şi calitate, Repere generale şi exemplificări. Cluj-Napoca :Editura Eurodidact. 4.Vlădescu, I., (2007). De la pedagogia generală la psihologia pedagogică, Chişinău- Iaşi :Editura GARUDA-ART.

6