Masca De Portelan

Masca de porŃelan... E rândul tău, mi se spune. E timpul ca spectacolul să înceapă. Respir adânc, simulând un zâmbet pe sub masca de porŃelan, Prinsă strâns de faŃa mea, în timp ce aud aplauzele lumii. Lipsit de speranŃă, înaintez, îmi plec capul şi aştept. Cortina se ridică, în timp ce îmi asum poziŃia perfectată de-a lungul anilor. Fiecare pas reuşit îmi aduce zâmbete de aprobare din partea publicului, Care îmi inundă sufletul, pătrunzând prin ochii măştii de porŃelan, Umplându-mă până la refuz, cum se întâmplă de fiecare dată. Totuşi, azi parcă e diferit; strigătele de admiraŃie lansate de lume Încep să mă înconjoare, făcându-mă să mă simt claustrat. Însă continui să îmi joc rolul, lipsit de teamă, sub masca de porŃelan, Depăşindu-mi performanŃele de până acum. Îmi doresc însă ca ei să privească dincolo de masca mea de porŃelan, Să vadă ochii unei persoane lipsiŃi cum sunt ei de zâmbet; Să îşi dea seama că ei admiră doar o carapace lipsită de viaŃă Care e însufleŃită doar de dorinŃa de a se face plăcută. Mă plec în faŃa stăpânilor mei care aplaudă, în timp ce zâmbetul măştii Îmi ascunde dezgustul faŃă de mulŃimea dornică de mai multă falsitate. Mă întorc, retrăgându-mă în colŃul întunecat al scenei, plin de ruşine, Extenuat de şarada prezentată unui public de cruzi stăpâni Cobor cortina asupra scenei şi pun capăt spectacolului; Îmi smulg masca de porŃelan, sfărâmând al său zâmbet fals, Distrug scena pe care am jucat de atâtea ori, alung mulŃimea de stăpâni, Pun capăt vieŃii de minciuni şi mă prezint lumii aşa cum sunt. Libertate, în sfârşit.