Catifelate petale... Pe fiecare catifelată petală, scrisă de o mână diafană, se află câte o scrisoare de dragoste O scrisoare care poartă toate cuvintele care de inima mea sunt ţinute la loc de cinste Dar pe care nu le pot desprinde de pe buzele mele; Pe fiecare catifelată petală, desenată de o mână diafană, se află o hartă către a mea inimă Către locurile ascunse ale sufletului meu, o cale luminată de către lumânările pasiunii noastre, Ascunsă de iscoditori ochi, taina sufletelor noastre; Vlăguite sunt ele acum, la fel ca petalele din vaza de pe masa mea, Transformate în praf de plecarea ta... Totuşi, pentru mine, ele continuă să aibă aceeaşi valoare ca atunci când mi le-ai oferit; Astfel, deşi pentru unii ele nu mai reprezintă decât praf în ochii lor, Sub lumina caldă a lumânărilor, ele mai sunt încă pline de prospeţime Ca atunci când mi le-ai pus în mâini, în ziua în care eu ţi-am văzut surâsul Iar tu pe al meu. Pe fiecare catifelată petală, scrisă de o diafană mână, Se mai află încă acele scrisori de mine preţuite, Oricâte vremuri ar trece peste mine şi al meu suflet, Pentru că ele niciodată nu se vor pierde, Scrisori de dragoste pe catifelate petale; Nici chiar atunci când pentru ultima-mi odihnă voi fi aşezat Şi cu un ultim suflu al tău nume-l voi şopti, În timp ce petale sunt presărate pe al meu trup Sigilând, pe vecie, trupul meu odihnindu-se în dragoste Cu un surâs pe buze şi ochi închişi, Ascunzând un secret doar de noi ştiut.