Incertitudine Stau pe buza unei prăpăstii, adâncă ca întunecatul Tartar, Nesigur dacă liniştit să stau sau dacă să sar; Spune că sunt nebun, dar încă nu ştiu Dacă ce fac e bine sau capu-mi-e pustiu – Mă tem de eşec, dar mai mult mă tem de reuşita ce va să fie Mă tem de schimbare, dar teamă mi-e de monotonie Mă tem că vei pleca, dar sunt neliniştit că vei sta Mă tem că vei spune nu, dar mai mult că vei accepta Mă tem să fiu singur, dar teamă mi-e să-ţi vorbesc Mă tem de dorinţa mea, dar mai mult mă tem să te iubesc. – simt însă vântul cum mă împinge domol din spate, „Nu te mai gândi atât şi zboară”, aud în a vântului şoapte. Atunci mă întreb dacă e chiar aşa de rău să te arunci Şi dacă la fundul prăpăstiei chiar sunt ascuţite stânci? Aşa că, trag aer adânc în piept, închid ochii, mă gândesc la tine Şi sar...