Manual Judecatori Si Procurori In Protectia Copilului

protec†ie dezvoltare participare

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

Descrierea CIP a Bibliotecii Na†ionale a României AUTORITATEA NAˇIONALÅ PENTRU PROTECˇIA DREPTURILOR COPILULUI (Bucureßti) Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului / Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului. - Bucureßti : Editura Trei, 2006 Bibliogr. ISBN (10) 973-707-109-3 ; ISBN (13) 978-973-707-109-5 34:364.442.6

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului © Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului, 2006 Toate drepturile rezervate

CUPRINS Introducere  ����������������������������������������������������������������������������������������������   5 1. Protec†ia drepturilor copilului în România  �����������������������������������������   6 1.1. De unde provine ideea de drepturi ale copilului?  ��������������������������������������������������������������  6 1.2. Situa†ia înainte de Legea nr. 272/2004  ���������������������������������������������������������������������������������  6 1.3. Ce noutå†i aduce legea actualå?  ������������������������������������������������������������������������������������������  9 1.4. Care sunt drepturile copilului ßi cum se reflectå în legisla†ia româneascå?  �����������������  11 1.5. Pe ce principii a fost clåditå noua lege?  ���������������������������������������������������������������������������  15 1.6. Drepturile nu exclud responsabilitå†ile  �����������������������������������������������������������������������������  15 1.7. Serviciile actuale de protec†ie a copilului din România  ���������������������������������������������������  16

2. Rolul familiei, al comunitå†ii locale ßi al statuluiîn protec†ia   ßi promovarea drepturilor copilului  ���������������������������������������������������   18 2.1. Rolul pårin†ilor  ���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������  19 2.2. Rolul comunitå†ii ßi al autoritå†ilor publice locale  ������������������������������������������������������������  21 2.3. Rolul statului  ������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������  26

3. Calitatea de bun pårinte ßi capacitå†ile în continuå dezvoltare   ale copilului  ���������������������������������������������������������������������������������������   30 4. Principii de ac†iune pentru judecåtori ßi procurori  ��������������������������   37 5. Interesul superior al copilului  �����������������������������������������������������������   43 6. Medierea ßi promovarea drepturilor copilului  ����������������������������������   45 6.1. Introducere  ���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������  45 6.2. Care sunt beneficiile medierii?  ������������������������������������������������������������������������������������������  45 6.3. Elementele-cheie ale medierii  ��������������������������������������������������������������������������������������������  46 6.4. Cadrul legal al medierii  �������������������������������������������������������������������������������������������������������  47 6.5. Reguli ale medierii  ���������������������������������������������������������������������������������������������������������������  48 6.6. Exemple europene privind utilizarea medierii ßi utilitatea ei în promovarea drepturilor copilului  ���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������  48

7. Drepturile de participare ale copiilor. Copiii în fa†a instan†ei judecåtoreßti  �������������������������������������������������������������������������������������   50 7.1. Concept  ��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������  50 7.2. Criterii pentru o bunå comunicare cu copiii  ���������������������������������������������������������������������  52 7.3. Copiii victime ßi copiii martori  �������������������������������������������������������������������������������������������  52 7.4. Copiii afla†i în conflict cu legea  ������������������������������������������������������������������������������������������  58

8. Separarea copiilor de pårin†i  ������������������������������������������������������������   60 8.1. Principiul non-separårii  ������������������������������������������������������������������������������������������������������  60 8.2. Importan†a contactului cu pårin†ii  ��������������������������������������������������������������������������������������  61 8.3. Separarea copiilor de pårin†i  ����������������������������������������������������������������������������������������������  62

9. Adop†ia   ���������������������������������������������������������������������������������������������   73 Anexå: Audierea copiilor la tribunal  �����������������������������������������������������   80 Aria de aplicare a articolului 12  �������������������������������������������������������������������������������������������������  80 Legåtura articolului 12 cu celelalte articole ale Conven†iei  ����������������������������������������������������  82 Legisla†ia româneascå în materie de ascultare a copilului  ����������������������������������������������������  83 Modalitå†i practice de audiere a unui copil  ������������������������������������������������������������������������������  84 Concluzii  ��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������  87

Referin†e ßi recomandåri bibliografice  �������������������������������������������������   88



Introducere „Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului împreunå cu Ministerul Educa†iei ßi Cercetårii, Ministerul Muncii, Solidaritå†ii Sociale ßi Familiei, Ministerul Sånåtå†ii, precum ßi, dupå caz, cu celelalte institu†ii publice ßi private interesate vor asigura formarea ini†ialå ßi continuå a personalului care, în exercitarea sarcinilor ce îi revin, intrå în contact cu domeniul protec†iei ßi promovårii drepturilor copilului” (art. 143 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului). Având în vedere prevederile acestui articol, Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului împreunå cu Institutul Na†ional al Magistraturii ßi Ministerul Justi†iei au elaborat acest manual privind rolul judecåtorilor ßi procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului. Manualul nu pretinde cå epuizeazå toate aspectele din acest domeniu, dar îßi propune ca prin temele prezentate så promoveze o nouå abordare, centratå pe copil ßi pe familie, punând permanent în prim-plan nevoile copilului. Indiferent despre ce ac†iuni este vorba, atunci când ne aflåm în fa†a unui copil, trebuie så-l tratåm cu respect, într-un mod demn, nediscriminatoriu ßi just. Copilul în†elege mai mult decât suntem noi obißnui†i så credem. Este extrem de important, pentru bunåstarea lui fizicå ßi psihicå, så †inem cont de acest fapt ßi så învå†åm så ne comportåm fa†å de el luând în considerare capacitå†ile lui în continuå dezvoltare. Tot în interesul superior al copilului, trebuie så avem o anumitå atitudine fa†å de pårin†ii lui, indiferent de situa†ia în care se aflå aceßtia. Pårin†ii sunt principalii responsabili pentru creßterea ßi îngrijirea copiilor lor, iar to†i ceilal†i - profesionißti, comunitå†i, autoritå†i locale ßi stat - au datoria så îi sprijine în îndeplinirea acestei responsabilitå†i. Mesajul pe care încercåm så-l transmitem este cå fiecare profesionist îi poate ajuta pe pårin†i ßi, de ce nu, pe copii, så devinå mai buni ßi mai responsabili, iar beneficiile pe termen lung ale acestui demers sunt incalculabile pentru societate. Elaborarea acestui manual face parte din Campania de educa†ie „Drepturile copilului sunt lege!”, finan†atå de Uniunea Europeanå prin programul Phare 2003 ßi implementatå de Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului în parteneriat cu Institutul Na†ional al Magistraturii ßi Ministerul Justi†iei. Permi†ându-ne så acordåm fiecårui cititor al acestui manual titlul de „agent al schimbårii” ßi misiunea de a transmite mai departe mesajele relevate, vå dorim lecturå plåcutå! Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului

Ministerul Justi†iei

Institutul Na†ional al Magistraturii

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului



1. Protec†ia drepturilor copilului în România 1.1. De unde provine ideea de drepturi ale copilului? Interesul pentru drepturile copilului a apårut în a doua jumåtate a secolului al XIX-lea, când a luat naßtere prima mißcare preocupatå de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA copilului, care pleda pentru PROTECˇIA acestuia împotriva neglijårii, exploatårii ßi a violen†ei. În Europa, perioada s-a caracterizat prin deschiderea unui numår considerabil de institu†ii publice de ocrotire, ßcoli ßi institu†ii separate pentru copii delincven†i, precum ßi de tribunale pentru minori. Dupå Primul Råzboi Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima datå aten†ia lumii. În 1924, Liga Na†iunilor a adoptat Declara†ia de la Geneva. În 1959, Organiza†ia Na†iunilor Unite a adoptat Declara†ia drepturilor copilului. Ambele declara†ii au reprezentat o recunoaßtere timidå a drepturilor copilului, deoarece, deßi sus†ineau ferm protec†ia ßi bunåstarea copilului, nu îi recunoßteau dreptul de a participa la decizii care îl priveau. Conform acestora, copiii erau nißte membri fragili, slabi ßi vulnerabili ai societå†ii. În plus, nu au fost luate måsuri ulterioare pentru punerea în aplicare a drepturilor men†ionate în cele douå declara†ii. Spre sfârßitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale copilului. Mai mul†i lideri de opinie au sus†inut cå ßi copiii au competen†ele necesare pentru a lua decizii în privin†a problemelor importante din via†a lor ßi cå ar trebui låsa†i så participe la luarea acestor decizii. De exemplu, copiii ar trebui så aibå un cuvânt de spus în privin†a educa†iei lor. Profesorii ßi pårin†ii ar trebui så-i sprijine în aceastå privin†å ßi så-i ajute så devinå independen†i. În 1978, cu un an înainte de Anul Interna†ional al Copilului, Guvernul Poloniei a propus elaborarea unei Conven†ii privind drepturile copilului. S-a înfiin†at un grup de lucru special care så redacteze un proiect al Conven†iei. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 ßi a fost ratificatå de majoritatea †årilor din lume, cu excep†ia Statelor Unite ale Americii ßi a Somaliei. România a ratificat Conven†ia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990 ßi s-a inspirat din aceasta atunci când a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului.

1.2. Situa†ia înainte de Legea nr. 272/2004 Prima lege româneascå în domeniul protec†iei copilului a fost adoptatå în 1970. Scopul legii era så protejeze anumite grupuri de copii, în special copiii cu nevoi de îngrijire în afara familiei. Principala formå de protec†ie pentru aceßti copii era plasarea în institu†ii. Totußi, institu†iile au devenit suprapopulate în timpul regimului comunist, ca urmare a politicii guvernului comunist de creßtere cu orice pre† a popula†iei, prin interzicerea avortului ßi a altor metode mai conven†ionale de planificare familialå. Dupå cåderea comunismului, efectele teribile ale acestei politici au ßocat lumea. Jurnalißtilor stråini li s-a permis så viziteze casele de copii ßi cåminele-spital pentru copii cu handicap. S-au publicat numeroase articole ßi s-au difuzat filme documentare în multe †åri; deßi imaginea



Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

1

României a avut de suferit, partea pozitivå a lucrurilor a fost cå aceßti copii au câßtigat compasiunea oamenilor din toatå lumea, care au început så trimitå ajutoare umanitare sub formå de hranå, îmbråcåminte ßi jucårii cåtre institu†iile care stârniserå o impresie atât de profundå. Cu toate acestea, marile organiza†ii umanitare au conßtientizat în timp cå, în cazul copiilor din România, este nevoie de o schimbare fundamentalå. Reprezentan†e ale unor organiza†ii precum UNICEF, USAID, World Vision, Holt Terre des Hommes au fost create în România ßi, în colaborare cu autoritå†ile publice locale ßi centrale, au desfåßurat programe de formare a personalului, programe de restructurare pentru unele institu†ii, precum ßi de creare de noi tipuri de servicii în anumite jude†e-pilot. Prima Strategie Guvernamentalå în domeniul drepturilor copilului, aprobatå în 1997, a vizat perioada 1997-2000 ßi a marcat începutul reformei sistemului de protec†ie a copilului în România. La acea vreme, s-au luat primele måsuri pentru reformarea cadrului legislativ, pentru descentralizarea activitå†ilor de protec†ie a copilului, restructurarea ßi diversificarea institu†iilor de protec†ie a copilului, dezvoltarea alternativelor de tip familial pentru protec†ia de tip reziden†ial, precum ßi pentru prevenirea abandonului copiilor. Efectul imediat al adoptårii noii legisla†ii a fost înfiin†area, în toate jude†ele †årii ßi în cele ßase sectoare ale municipiului Bucureßti, a comisiilor pentru protec†ia copilului ßi a serviciilor publice specializate pentru protec†ia copilului (denumite Direc†ii pentru protec†ia copilului). Descentralizarea activitå†ilor de protec†ie a copilului nu s-a limitat la înfiin†area comisiilor ßi a serviciilor publice specializate subordonate consiliilor jude†ene sau consiliilor sectoarelor municipiului Bucureßti. Institu†iile de protec†ie a copilului, cu diferite subordonåri ierarhice la nivel central, au fost ßi ele transferate în subordinea consiliilor jude†ene sau a consiliilor sectoarelor municipiului Bucureßti, fiind incluse în structura serviciilor publice specializate.

Evolu†ia sistemului < < < <

Descentralizarea activitå†ilor Restructurarea institu†iilor de tip vechi Închiderea treptatå a institu†iilor de tip vechi Dezvoltarea de servicii alternative

Dupå procesul de descentralizare, institu†iile de tip vechi de protec†ie a copilului au fost restructurate. În acelaßi timp, au fost create alternative de tip familial pentru protec†ia de tip reziden†ial a copilului, precum ßi servicii de prevenire a abandonului copiilor. Institu†iile clasice de mare capacitate (între 100 ßi 400 de locuri) au fost restructurate, în încercarea de a le reduce capacitatea ßi de a le modula, pentru a-i oferi mai mult spa†iu fiecårui copil în parte, într-un mediu cât mai apropiat de cel familial. Înså, dupå ce s-a conßtientizat cå acest demers nu era de ajuns pentru reintegrarea acestor copii în via†a comunitå†ii, a început procesul de închidere a institu†iilor de tip vechi.

Peste 200 de institu†ii de tip vechi de protec†ie a copilului au fost deja închise, acordându-se prioritate închiderii institu†iilor mari, cu peste 100 de locuri, a fostelor „leagåne” pentru copii cu vârsta sub 3 ani ßi a cåminelor spital pentru copii cu handicap. Solu†iile identificate ßi dezvoltate pentru închiderea institu†iilor de tip vechi au constat în: reintegrarea copilului în familia naturalå, protec†ia copilului prin alternative de tip familial (rude, alte familii/persoane, asisten†i maternali profesionißti), precum ßi protec†ia copilului în case sau apartamente de tip familial. Astfel, la sfârßitul lunii iunie 2006, existau aproximativ 600 de servicii alternative func†ionale, inclusiv centre maternale, centre de zi, servicii de asisten†å ßi sprijin pentru tinerii provenind din centrele de plasament, centre de consiliere ßi sprijin pentru copii ßi pårin†i, servicii de prevenire a abandonului în perioada prenatalå, centre de zi ßi centre de recuperare pentru copii cu dizabilitå†i, servicii pentru copiii stråzii, consiliere ßi sprijin pentru copiii victime ale abuzului, maltratårii, neglijårii sau ale violen†ei în familie.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului



Analiza datelor statistice referitoare la protec†ia copilului aratå cå, între 2000 ßi 2006, numårul copiilor din centrele de plasament a scåzut la jumåtate (de la 57.181 la 27.188), în vreme ce numårul copiilor plasa†i la asisten†i maternali a crescut de mai mult de trei ori (de la 5.157 la 19.368). Graficul urmåtor ilustreazå evolu†ia numårului de copii proteja†i în centre de plasament ßi în familii substitutive în perioada 1997-2006. Sursa: Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului. 60,000

57,181

Transfer institu†ii (2000-2001)

55,000

50,239

49,965

50,000 45,000 39,569

40,000

38,597

37,553

35,000

37,660 32,679

33,356

30,000

47,723

46,568 43,092

43,234

30,572

28,786

25,000

27,188

23,731

20,000

48,980

Numår copii proteja†i în familii (rude pânå la gradul al IV-lea inclusiv, asisten†i maternali profesionißti angaja†i ai serviciilor publice specializate sau ai organismelor private autorizate, alte familii) Numår copii proteja†i în centre de plasament publice ßi private

17,044

15,000

06

05

20 6. .0

04

20 30

2.

31 .1

20

03

2. 31

.1

20

02

2.

31

.1

20

01

2. .1

20

31

2. .1

31

99 19

31

.1

2. 20

98

2. .1 31

2.

19

97 19 6.

.1 31

.0 12

00

11,899

10,000

12.06.1997 - reforma protec†iei copilului (OUG nr. 26/1997)

În ceea ce priveßte serviciile de protec†ie specialå pentru copiii separa†i de pårin†i, la sfârßitul lunii iunie 2006 existau 1.100 de centre publice de plasament ßi 393 de centre private de plasament. Centrele publice de plasament cuprindeau 439 apartamente, 342 de case de tip familial, 136 de institu†ii modulare ßi 183 de institu†ii de tip clasic. Cadrul legal adoptat între 1997 ßi 1999 a fost considerat revolu†ionar la acea vreme ßi a råmas în vigoare pânå la sfârßitul anului 2004. Între timp, un nou pachet legislativ în domeniul protec†iei drepturilor copilului, con†inând patru legi, a fost adoptat de Parlamentul României ßi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. Acest nou cadru legal a fost necesar în lumina reformelor semnificative întreprinse în sistemul de protec†ie a copilului în ultimii ani din punctul de vedere al descentralizårii, al închiderii institu†iilor de tip vechi, al dezvoltårii de servicii alternative, precum ßi al concentrårii asupra prevenirii separårii copiilor de pårin†ii lor. România trebuia så continue procesul de adaptare a legilor ßi practicilor sale la standardele stabilite de Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, care garanteazå drepturi pentru to†i copiii. Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului reprezintå nucleul pachetului legislativ. În cele ce urmeazå vor fi clarificate elementele noi aduse de aceasta.



Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

1

1.3. Ce noutå†i aduce legea actualå? Aståzi, în România, sunt garantate toate drepturile copiilor, nu doar dreptul la protec†ie specialå.

Prima lege româneascå în domeniul protec†iei copilului

1970

Ratificarea Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului

1990

Prima strategie guvernamentalå a drepturilor copilului

1997-2000

Copiii cu nevoi de protec†ie specialå

Noul pachet legislativ

2004

TOˇI copiii

Legea nr. 272/2004 introduce în România o nouå viziune asupra copilåriei. Aceasta refuzå så vadå copiii ca pe nißte mini-cetå†eni cu mini-drepturi ßi subliniazå cå drepturile copilului fac parte din categoria drepturilor omului. Printre elementele de noutate se numårå urmåtoarele: ⇒ Spre deosebire de legisla†ia anterioarå, care con†inea dispozi†ii doar pentru copiii

afla†i în dificultate ßi care aveau nevoie de måsuri de protec†ie, legisla†ia actualå îßi extinde prevederile asupra tuturor copiilor (fie cå tråiesc împreunå cu pårin†ii lor sau separat de aceßtia, fie cå au sau nu nevoi speciale de educa†ie sau îngrijire medicalå), acoperind astfel majoritatea situa†iilor în care se poate gåsi un copil. ⇒ Legea subliniazå cå pårin†ii sunt primii responsabili pentru creßterea, îngrijirea ßi dezvoltarea copilului. Pentru îndeplinirea responsabilitå†ilor lor, pårin†ii au dreptul så primeascå sprijinul necesar din partea comunitå†ii ßi a autoritå†ilor locale. ⇒ Legea continuå procesul de descentralizare prin transferarea unor atribu†ii ßi servicii de la nivel jude†ean la nivel local (la nivel de comune, oraße, municipii). Pe lângå întårirea capacitå†ilor autoritå†ilor locale, acest proces reprezintå solu†ia pentru înfiin†area ßi diversificarea serviciilor pentru copil ßi familie cât mai aproape de domiciliul acestora. Un serviciu important la nivel local este reprezentat de Serviciul public de asisten†å socialå (SPAS). Acest serviciu are atribu†ii multiple, printre care identificarea situa†iilor de risc, prevenirea separårii copiilor de pårin†i, precum ßi monitorizarea situa†iei copiilor din respectiva unitate administrativ-teritorialå. La nivelul sectoarelor municipiului Bucureßti, responsabilitå†ile SPAS sunt preluate de Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului (DGASPC). ⇒ De asemenea, legea promoveazå calitatea în activitå†ile de protec†ie a drepturilor copilului (prin stabilirea mecanismelor de inspec†ie ßi licen†iere a serviciilor pentru copii).

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului



⇒ Elementele de noutate în ceea ce îi priveßte pe copiii afla†i în situa†ie de risc de a fi

separa†i de pårin†ii lor cuprind urmåtoarele: < Legea pune accent pe prevenirea separårii copilului de familie. Serviciile publice de asisten†å socialå de la nivelul municipiilor, oraßelor ßi comunelor au sarcina de a monitoriza ßi de a analiza situa†ia copiilor din raza lor administrativ-teritorialå, de a identifica ßi evalua situa†iile de risc, precum ßi de a pregåti documenta†ia pentru acordarea de servicii ßi/sau presta†ii necesare prevenirii separårii. Orice separare a copilului de pårin†ii såi, precum ßi orice limitare a exercitårii drepturilor pårinteßti trebuie precedate de furnizarea sistematicå de servicii ßi presta†ii prevåzute de lege, cu accent pe informarea adecvatå a pårin†ilor, pe consiliere, terapie sau mediere, furnizate în baza unui plan de servicii. Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea cåtre Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului de la nivel jude†ean, a cererii de instituire a unei måsuri de protec†ie specialå pentru copil numai atunci când, dupå acordarea serviciilor prevåzute în plan, se ajunge la concluzia cå nu mai este posibilå men†inerea copilului alåturi de pårin†ii såi; < Înainte de adoptarea noii legi, o autoritate administrativå (ßi anume Comisia pentru protec†ia copilului) era responsabilå de luarea de decizii privind separarea copilului de pårin†i. Aceastå competen†å este acum împår†itå între Comisia pentru protec†ia copilului ßi instan†a judecåtoreascå, aceasta din urmå fiind singura autoritate care poate decide separarea în cazul în care pårin†ii sau, dupå caz, copilul care a împlinit 14 ani nu sunt de acord; < Autoritå†ile au obliga†ia de a adopta måsuri active pentru men†inerea contactului între copil ßi pårin†i în timpul plasamentului. Prioritatea institu†iilor ßi a profesionißtilor responsabili de aplicarea ßi monitorizarea acestor måsuri o reprezintå reintegrarea copilului în familie; < Luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului ßi pentru a evita efectele negative ale institu†ionalizårii la o vârstå fragedå, precum ßi efectele unei spitalizåri prelungite, România a ales så interzicå plasarea copiilor sub vârsta de 2 ani în servicii de tip reziden†ial. Acest plasament va fi permis doar în cazul în care copilul suferå de un handicap sever ßi este dependent de servicii specializate de protec†ie de tip reziden†ial; < Problema specificå a copiilor care påråsesc sistemul de protec†ie a copilului ßi sunt supußi riscului de excluziune socialå este ßi ea abordatå de noua lege. În vederea sprijinirii integrårii tinerilor în societate ßi a dobândirii unui loc de muncå, aceßtia pot beneficia de protec†ie specialå ßi dupå împlinirea vârstei de 18 ani, chiar ßi atunci când nu îßi continuå studiile, pe o perioadå de doi ani. ⇒ Legea interzice orice formå de pedeapså corporalå aplicatå copiilor. Pentru aceasta, este nevoie de programe educa†ionale ample care så schimbe mentalitå†ile reflectate de proverbe precum „Båtaia-i ruptå din rai” sau „Unde då mama, creßte” ßi så promoveze metode alternative. ⇒ Legea men†ioneazå expres grupurile profesionale care au responsabilitatea de a identifica ßi sesiza autoritå†ile competente despre situa†iile de risc în care se pot afla copiii ßi familiile lor: cadrele didactice, personalul medical, poli†ißtii, preo†ii, precum ßi angaja†ii altor institu†ii care vin în contact cu copilul. ⇒ Legea promoveazå colaborarea între institu†ii ßi specialißti pentru sprijinirea familiei ßi a copilului, în vederea maximizårii eforturilor de prevenire, precum ßi pentru promovarea unei noi abordåri a copilului ßi a copilåriei.

10

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

1

1.4. Care sunt drepturile copilului ßi cum se reflectå în legisla†ia româneascå? Copiii trebuie så beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem to†i îndreptå†i†i încå din momentul naßterii. Drepturile omului înseamnå så îi tratezi pe ceilal†i aßa cum †i-ar plåcea †ie så fii tratat, ßi anume cu demnitate, respect, egalitate ßi dreptate, ßi se aplicå fårå deosebire de cetå†enie, na†ionalitate, raså, etnie, limbå, sex, orientare sexualå, abilitå†i sau orice alt statut. Înså, copiii diferå de adul†i. Ei sunt vulnerabili, trebuie så se joace, sunt în proces de dezvoltare ßi au nevoie de oarecare autonomie. De aceea, ei au nevoie de drepturi proprii, cu caracter special. Drepturile copiilor pot fi grupate în trei categorii ⇒ Drepturi de protec†ie, care se referå la protec†ia împotriva oricåror forme de abuz

fizic sau emo†ional, precum ßi împotriva oricåror forme de exploatare.

⇒ Drepturi de dezvoltare, care se referå la disponibilitatea ßi accesul la toate tipurile

de servicii de bazå, precum educa†ia ßi serviciile de îngrijire medicalå.

⇒ Drepturi de participare, care se referå la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile

care îl privesc.

Drepturi de protec†ie Majoritatea drepturilor copilului au un caracter protector. Copiii trebuie proteja†i împotriva unor situa†ii de risc, precum transferul ilegal în stråinåtate, violen†å, abuz sau neglijare din partea pårin†ilor sau a îngrijitorilor såi, abuz sexual ori de altå naturå, implicarea în traficul de substan†e ilicite ßi traficul de copii. Protec†ia este necesarå ßi în cazul copiilor afla†i în situa†ii vulnerabile: copii refugia†i, copii cu dizabilitå†i, copii apar†inând minoritå†ilor na†ionale, precum ßi copii afla†i în zone de conflict armat. În plus, trebuie protejate rela†iile copilului cu familia. Copiii au dreptul så îßi cunoascå pårin†ii, så fie îngriji†i de pårin†i ßi nu pot fi separa†i de aceßtia decât în condi†ii strict definite. Dacå are totußi loc o astfel de separare, copiii au dreptul så men†inå rela†ii personale ßi så fie în contact direct cu pårin†ii chiar ßi atunci când locuiesc în †åri diferite. Drepturi de protec†ie garantate în baza Legii nr. 272/2004 Copiii au dreptul så fie proteja†i împotriva: <

oricåror forme de violen†å, abuz, rele tratamente sau neglijen†å (art. 85);

<

transferului ilicit în stråinåtate ßi a nereturnårii (art. 99);

<

exploatårii economice (art. 87);

<

exploatårii sexuale ßi a violen†ei sexuale (art. 99);

<

folosirii ilicite de stupefiante ßi substan†e psihotrope (art. 88);

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

11

<

råpirii ßi traficårii în orice scop ßi sub orice formå (art. 99);

<

pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art. 28 ßi 90);

<

lipsirii, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identitå†ii sale sau de unele dintre acestea (art. 8.5). Copilul este înregistrat imediat dupå naßtere ßi are de la aceastå datå dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetå†enie ßi, dacå este posibil, de a-ßi cunoaßte pårin†ii ßi de a fi îngrijit, crescut ßi educat de aceßtia (art. 8.2).

Se acordå protec†ie specialå: <

copiilor refugia†i (art. 72);

<

copiilor cu dizabilitå†i (art. 46);

<

copiilor apar†inând unei minoritå†i na†ionale, etnice, religioase sau lingvistice (art. 27);

<

copiilor afla†i în zone de conflict armat (art. 76);

<

copiilor neînso†i†i de pårin†i sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gåsesc sub supravegherea legalå a unor persoane (art. 19);

<

copiilor care au såvârßit o faptå penalå ßi nu råspund penal (art. 80).

În rela†ia cu pårin†ii, copiii au dreptul: <

de a-ßi cunoaßte pårin†ii ßi de a fi îngriji†i ßi educa†i de aceßtia (art. 8.2 ßi art. 30);

<

de a nu fi separa†i de pårin†i împotriva voin†ei acestora, cu excep†ia cazurilor expres ßi limitativ prevåzute de lege (art. 33);

<

la protec†ie alternativå (art. 39);

<

de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu pårin†ii, rudele, precum ßi cu alte persoane fa†å de care copilul a dezvoltat legåturi de ataßament (art. 14). Drepturi de dezvoltare

Tuturor copiilor trebuie så li se asigure satisfacerea nevoilor de bazå, nu numai pentru supravie†uire ßi protec†ie, ci ßi pentru a-ßi dezvolta personalitatea, talentele, abilitå†ile mentale ßi fizice. Ei au nevoie de tot ceea ce îi poate ajuta så creascå ßi så se dezvolte. De exemplu, au nevoie de prieteni ßi de familie, de dragoste ßi de distrac†ie, au nevoie de un mediu curat ßi de locuri de joacå, de poveßti ßi muzicå, de ßcoli ßi biblioteci, precum ßi de toate lucrurile care le stimuleazå mintea ßi îi ajutå så creascå ßi så se dezvolte de la an la an. Toate lucrurile de care au nevoie copiii pentru dezvoltare trebuie så corespundå fiecårui stadiu de dezvoltare în parte. Dacå se sare o etapå, copilul va avea nevoie de ajutor special pentru a o compensa. De exemplu, un copil surd trebuie så înve†e o limbå înainte så împlineascå 5 ani, fie cå este o limbå vorbitå sau un limbaj pentru surdo-mu†i,

12

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

1

deoarece aceasta e perioada propice în care creierul construießte conexiunile necesare pentru limbaj. Dacå se rateazå aceastå „fereastrå de oportunitate”, copilul va avea nevoie de îngrijire specialå sau de recuperare ca så ajungå din urmå stadiul de dezvoltare. Prin urmare, copiii au drepturi de dezvoltare, precum dreptul la educa†ie, dreptul la îngrijiri medicale, dreptul la asisten†å socialå ßi dreptul la joacå. Pårin†ii, atât mama, cât ßi tatål, sunt principalii responsabili pentru asigurarea dezvoltårii copilului, care trebuie så †inå seama de capacitå†ile în dezvoltare ale copilului ßi de drepturile de participare ale copilului. Statul trebuie så ajute pårin†ii în aceastå sarcinå prin furnizarea unor facilitå†i, precum ßcoli, spitale ß.a.m.d.. Drepturi de dezvoltare garantate în baza Legii nr. 272/2004 <

Copiii au dreptul de a primi o educa†ie care så le permitå dezvoltarea, în condi†ii nediscriminatorii, a aptitudinilor ßi personalitå†ii lor (art. 47).

<

Copiii au dreptul så creascå alåturi de pårin†ii lor (art. 30). Ambii pårin†i sunt responsabili pentru creßterea copiilor lor (art. 31).

<

Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai bunå stare de sånåtate pe care o pot atinge ßi de a beneficia de serviciile medicale ßi de recuperare necesare pentru asigurarea realizårii efective a acestui drept (art. 43).

<

Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care så le permitå dezvoltarea fizicå, mintalå, spiritualå, moralå ßi socialå (art. 44).

<

Copiii au dreptul de a beneficia de asisten†å socialå ßi de asiguråri sociale (art. 45).

<

Copiii au dreptul la odihnå ßi vacan†å (art. 49). Drepturi de participare

Drepturile de participare le permit copiilor så aibå un cuvânt de spus în ceea ce priveßte via†a lor. Acestea le oferå copiilor posibilitatea de a-ßi exprima pårerile, de a discuta problemele pe care ei le considerå importante, precum ßi de a cåuta ßi a primi informa†ii relevante pentru ei. În unele cazuri, legisla†ia româneascå permite în mod explicit copiilor så aibå un cuvânt de spus dupå o anumitå vârstå. De exemplu, religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbatå fårå consim†åmântul acestuia. Mai mult, copilul care a împlinit 16 ani poate så îßi aleagå singur religia. Drepturile de participare ale copilului sunt totußi limitate, în sensul cå, pentru a ßi le exercita, copiii trebuie så fie capabili så-ßi formeze propriile lor påreri. Înså, a nu se în†elege cå drepturile de participare nu se aplicå în cazul copiilor mici. Din contrå, ßi aceßtia din urmå au nevoi ßi capacitå†i participative. În conformitate cu legisla†ia româneascå, copilul în vârstå de peste 10 ani trebuie så fie ascultat în toate procedurile juridice ßi administrative care îl privesc (de exemplu, copilul în vârstå de peste 10 ani pentru care s-a deschis procedura de adop†ie trebuie så consimtå la adop†ie). Íi copiii cu vârstå mai micå pot fi asculta†i, dacå autoritatea competentå apreciazå cå este necesar, iar pårerile

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

13

copilului vor fi luate în considerare în func†ie de vârsta ßi de gradul lui de maturitate. Pe scurt, cu cât copilul avanseazå în vârstå cu atât va avea mai multe nevoi participative ßi va fi mai capabil så-ßi formeze propriile sale påreri. Prin urmare, drepturile de participare devin extrem de importante pentru copii. Drepturi de participare garantate în baza Legii nr. 272/2004 Copiii au dreptul: <

så-ßi exprime liber opinia asupra oricårei probleme care îi priveßte (art. 24);

<

så fie asculta†i în toate procedurile care îi privesc (art. 24); Dreptul de a fi ascultat îi conferå copilului posibilitatea de a cere ßi de a primi orice informa†ie pertinentå, de a fi consultat, de a-ßi exprima opinia ßi de a fi informat asupra consecin†elor pe care le poate avea opinia sa, dacå este respectatå, precum ßi asupra consecin†elor oricårei decizii care îl priveßte. (art. 24.3).

<

la libertatea de exprimare (art. 23);

< <

la libertatea de gândire, de conßtiin†å ßi de religie (art. 25); la libera asociere în structuri formale ßi informale, precum ßi libertatea de întrunire paßnicå, în limitele prevåzute de lege (art. 26);

<

la protejarea imaginii lor publice ßi a vie†ii lor intime, private ßi familiale (art. 22);

<

så depunå singuri plângeri referitoare la încålcarea drepturilor lor fundamentale (art. 29, alin. 1);

<

Copilul apar†inând unei minoritå†i nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la via†å culturalå proprie, la declararea apartenen†ei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum ßi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu al†i membri ai comunitå†ii din care face parte (art. 27.1);

<

la împlinirea vârstei de 14 ani, copilul poate cere încuviin†area instan†ei judecåtoreßti de a-ßi schimba felul învå†åturii ßi al pregåtirii profesionale (art. 47.3);

<

så conteste modalitå†ile ßi rezultatele evaluårii ßi så se adreseze în acest sens conducerii unitå†ii de învå†åmânt, în condi†iile legii (art. 48.3). Notå: listele cu drepturi de mai sus nu sunt exhaustive!

14

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

1

1.5. Pe ce principii a fost clåditå noua lege? În toate situa†iile care privesc copiii, trebuie avut în vedere interesul superior al copilului. Ei trebuie încuraja†i så-ßi formeze ßi så-ßi exprime propriile lor opinii ßi nu trebuie så fie discrimina†i. Toate drepturile men†ionate în sec†iunea 1.4. se bazeazå pe patru principii fundamentale. Principiul nediscriminårii, conform cåruia trebuie så i se asigure fiecårui copil toate drepturile, fårå deosebire de raså, culoare, sex, limbå, religie, opinii politice sau de altå naturå, origine etnicå sau socialå, avere, dizabilitate, statut la naßtere sau alt statut al såu, al pårin†ilor såi sau al tutorilor såi legali. Principiul interesului superior al copilului trebuie så primeze în toate ac†iunile care privesc copiii. Aceasta nu înseamnå cå interesul superior al copilului va fi întotdeauna singurul factor hotårâtor ce trebuie luat în seamå, dar cå „pot exista interese competitive sau conflictuale privind drepturile omului, de exemplu între copii lua†i separat, între diferite grupuri de copii ßi între copii ßi adul†i”. Cu toate acestea, interesul copilului trebuie avut în vedere în orice situa†ie ßi trebuie demonstrat cå interesele copilului au fost analizate ßi luate în considerare cu prioritate. Dreptul la supravie†uire ßi dezvoltare include mai multe drepturi. Unele articole din lege subliniazå rolul-cheie al pårin†ilor ßi al familiei în dezvoltarea copilului, precum ßi obliga†ia statului de a-i sprijini. Protec†ia împotriva violen†ei ßi exploatårii este la fel de necesarå pentru asigurarea dezvoltårii optime a copilului; acest principiu stabileßte, spre exemplu, obliga†ia de a proteja copiii stråzii, prin asigurarea recunoaßterii ßi respectårii drepturilor acestora, inclusiv dreptul la educa†ie ßi la îngrijire medicalå. Dreptul copilului de a-ßi exprima liber opiniile asupra oricåror probleme care îl privesc, precum educa†ia, sånåtatea, mediul, este un alt principiu de luat în considerare pentru implementarea tuturor celorlalte drepturi din Legea nr. 272/2004. Copiii, de exemplu, trebuie implica†i sistematic în deciziile luate la ßcoalå sau de instan†ele judecåtoreßti, atunci când pårin†ii divor†eazå sau în caz de adop†ie.

1.6. Drepturile nu exclud responsabilitå†ile Se poate interpreta cå prevederile Legii nr. 272/2004 ßi drepturile copilului, în general, submineazå autoritatea pårin†ilor, a altor membri ai familiei sau a altor persoane care îi îngrijesc pe copii. Totußi, o astfel de interpretare nu este corectå, dat fiind cå Legea nr. 272/2004 subliniazå importan†a familiei în via†a copilului, precum ßi respectul pe care copilul îl datoreazå pårin†ilor såi, celorlal†i adul†i ßi copii. Articolul 33 relevå importan†a familiei, a non-separårii copilului de pårin†ii såi, iar prin articolul 22 se interzice amestecul arbitrar în via†a de familie a copilului. La articolul 29, Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului subliniazå necesitatea dezvoltårii respectului fa†å de pårin†i, afirmând cå acesta este unul dintre principalele scopuri ale educa†iei copilului. Prin urmare, acordarea de drepturi copiilor nu exclude automat autoritatea parentalå ßi responsabilitå†ile copiilor. Chiar dacå manualul de fa†å încearcå så reliefeze responsabilitå†ile ßi så contribuie la întårirea capacitå†ilor adul†ilor în rela†ie cu drepturile copilului, nu trebuie uitat cå ßi copiii, ßi tinerii trebuie så-ßi dezvolte sim†ul råspunderii.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

15

Copiii au drepturi, dar ßi responsabilitå†i. Ei trebuie så respecte drepturile ßi obliga†iile celorlal†i copii ßi ale adul†ilor cu care rela†ioneazå. Drepturi ßi responsabilitå†i pentru copii - dreptul de a nu fi trata†i necorespunzåtor, dar ßi responsabilitatea de a nu trata necorespunzåtor alte persoane; - dreptul de a nu fi expußi unor situa†ii de risc, dar ßi responsabilitatea de a nu expune alte persoane la situa†ii de risc; - dreptul de a fi asculta†i, dar ßi responsabilitatea de a-i asculta pe ceilal†i; - dreptul de a nu fi discrimina†i, dar ßi responsabilitatea de a nu discrimina pe al†ii; - dreptul la protec†ia proprietå†ii, dar ßi responsabilitatea de a respecta proprietatea altora; - dreptul la educa†ie, dar ßi responsabilitatea de a merge la ßcoalå; - dreptul la intimitate, dar ßi responsabilitatea de a respecta intimitatea celorlal†i; - dreptul de a fi proteja†i împotriva oricårei forme de intimidare verbalå sau fizicå, împotriva oricårui abuz sau forme de exploatare, dar ßi responsabilitatea de a nu intimida, abuza sau teroriza pe ceilal†i. În concluzie, Legea nr. 272/2004 subliniazå autoritatea parentalå ßi responsabilitå†ile pårin†ilor în rela†ia cu copilul, precum ßi faptul cå fiecare copil este important ßi este o fiin†å capabilå. Aceastå lege, la fel ca ßi Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, considerå cå nu este suficient dacå se înregistreazå rezultate medii bune sau o ratå înaltå de progres general. Este foarte important så se identifice disparitå†ile, så se aibå în vedere acei copii care nu beneficiazå de valul de progres, cei care råmân neglija†i sau uita†i din cauza genului, a originii sociale sau etnice sau, pur ßi simplu, pentru cå sunt såraci, au dizabilitå†i sau tråiesc în zone îndepårtate. Pe scurt, ideea pe care Legea nr. 272/2004 o transmite tuturor celor care sunt responsabili cu promovarea drepturilor copilului în România este cå fiecare copil conteazå ßi toate autoritå†ile responsabile cu promovarea ßi protec†ia drepturilor copilului în România au datoria de a depune toate eforturile pentru a asigura cå nici un copil nu este uitat sau ignorat.

1.7. Serviciile actuale de protec†ie a copilului din România Legea nr. 272/2004 stabileßte atât tipurile de servicii destinate prevenirii separårii copilului de pårin†i, cât ßi pe cele de protec†ie specialå a copilului care a fost temporar sau definitiv separat de pårin†i. S-au organizat ßi au devenit func†ionale urmåtoarele tipuri de servicii: servicii de zi, servicii de tip familial ßi servicii de tip reziden†ial. Beneficiarii acestor servicii ßi obliga†iile celor care le administreazå sunt descrise în detaliu în Hotårârea Guvernului nr. 1438/2004 (Cf. tabelului urmåtor).

16

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

SERVICII DE ZI

SERVICII DE TIP FAMILIAL

SERVICII DE TIP REZIDENˇIAL

Sunt acele servicii prin care se asigurå men†inerea, refacerea ßi dezvoltarea capacitå†ilor copilului ßi ale pårin†ilor såi, pentru depåßirea situa†iilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa. Acestea cuprind: a) centre de zi; b) servicii de consiliere ßi sprijin pentru pårin†i; c) centre de asisten†å ßi sprijin pentru readaptarea copiilor cu probleme psihice ßi sociale; d) serviciile de monitorizare, asisten†å ßi sprijin al femeii gravide predispuse så îßi abandoneze copilul.

Serviciile de tip familial asigurå creßterea ßi îngrijirea copilului separat temporar sau definitiv de pårin†i, la domiciliul unei persoane fizice sau familii (familie extinså, asistent maternal, altå familie/persoanå).

Rolul serviciilor de tip reziden†ial este de a asigura protec†ia, creßterea ßi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de pårin†ii såi, ca urmare a stabilirii în condi†iile legii a måsurii plasamentului. Aceste servicii includ centrele de plasament (inclusiv casele de tip familial), centrele de primire a copilului în regim de urgen†å, precum ßi centrele maternale.

a) copiii ßi pårin†ii cårora li se acordå presta†ii ßi servicii destinate prevenirii separårii lor; b) copiii care au beneficiat de o måsurå de protec†ie specialå ßi au fost reintegra†i în familie; c) copiii care beneficiazå de o måsurå de protec†ie specialå; d) pårin†ii copiilor care beneficiazå de o måsurå de protec†ie specialå e) copiii neînso†i†i de pårin†i sau de un alt reprezentant legal care solicitå o formå de protec†ie în condi†iile reglementårilor legale privind statutul ßi regimul refugia†ilor.

a)���������������������������������������������������� ��������������������������������������������������� copiii pentru care urmeazå a fi instituitå tutela, în condi†iile legii; b)����������������������������������������������������� ���������������������������������������������������� copiii fa†å de care a fost stabilitå, în condi†iile legii, încredin†area în vederea adop†iei; c)��������������������������������������������� �������������������������������������������� copiii separa†i, temporar sau definitiv, de pårin†ii lor, ca urmare a stabilirii, în condi†iile legii, a måsurii plasamentului; d)������������������������������������������������� ������������������������������������������������ copiii pentru care a fost dispus, în condi†iile legii, plasamentul în regim de urgen†å; e)���������������������������������������������� ��������������������������������������������� tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani ßi care beneficiazå, în condi†iile legii, de protec†ie specialå.

a)��������������������������������������������� �������������������������������������������� copiii separa†i, temporar sau definitiv, de pårin†ii lor, ca urmare a stabilirii în condi†iile legii a måsurii plasamentului în aceste servicii; b)������������������������������������������������� ������������������������������������������������ copiii pentru care a fost dispus, în condi†iile legii, plasamentul în regim de urgen†å; c)���������������������������������������������� ��������������������������������������������� tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani ßi beneficiazå de protec†ie specialå în condi†iile legii; d)�������������������������������������������������� ������������������������������������������������� cuplurile pårinte/reprezentant legal - copil, în situa†ia constatårii riscului de abandon al copilului din motive neimputabile pårintelui/reprezentantului legal sau în situa†ia includerii acestuia într-un program de restabilire a legåturilor familiale; e)�������������������������������������������� ������������������������������������������� copiii neînso†i†i de pårin†i sau de un alt reprezentant legal, care solicitå o formå de protec†ie în condi†iile reglementårilor legale privind statutul ßi regimul refugia†ilor.

a) så asigure un program educa†ional adecvat vârstei, nevoilor, poten†ialului de dezvoltare ßi particularitå†ilor copiilor; b) så asigure activitå†i recreative ßi de socializare; c) så le asigure copiilor consiliere psihologicå, orientare ßcolarå ßi profesionalå; d) så le asigure consiliere ßi sprijin pårin†ilor; e) så dezvolte programe specifice pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale pårin†ilor, precum ßi a violen†ei în familie; f) så asigure programe de abilitare ßi reabilitare; g) så contribuie la depistarea precoce a situa†iilor de risc care pot determina separarea copilului de pårin†i; h) så contribuie la realizarea obiectivelor incluse în planul de servicii sau, dupå caz, în planul individualizat de protec†ie.

Personalul specializat care lucreazå cu familiile substitutive care îngrijesc copiii trebuie så asigure: a)����������������������������������������������� ���������������������������������������������� formarea, informarea ßi sus†inerea adecvatå a familiei substitutive pentru îngrijirea copilului; b)���������������������������������������������� ��������������������������������������������� evaluarea periodicå a nevoilor copilului ßi revizuirea planului individualizat de protec†ie în concordan†å cu acestea; c)��������������������������������������������������� �������������������������������������������������� men†inerea de cåtre copil a rela†iilor cu familia naturalå ßi cu alte persoane importante din via†a acestuia; d)������������������������������������������ ����������������������������������������� prioritate acordatå interesului superior al copilului în toate deciziile luate de familia substitutivå care afecteazå copilul; e)����������������������������������������������� ���������������������������������������������� implicarea altor specialißti de cåtre familia substitutivå atunci când nevoile copilului o cer; f)��������������������������������������������� �������������������������������������������� respectarea de cåtre familia substitutivå a drepturilor ßi demnitå†ii copilului; g)������������������������������������������������ ����������������������������������������������� oferirea de îngrijiri individuale copilului ßi protec†ia copilului împotriva abuzurilor, exploatårii ßi neglijen†ei; h)�������������������������������������������� ������������������������������������������� sus†inerea de cåtre familia substitutivå a exercitårii de cåtre copil a drepturilor sale în conformitate cu capacitå†ile în dezvoltare ale copilului; i)����������������������������� ���������������������������� men†inerea fra†ilor împreunå j)�������������������������������������������������� ������������������������������������������������� desfåßurarea de activitå†i în vederea integrårii sau reintegrårii copilului în familia naturalå, extinså sau substitutivå.

a)���������������������������������������� ��������������������������������������� asigurå cazarea, hrana, cazarmamentul, echipamentul ßi condi†iile igienico-sanitare necesare protec†iei speciale a copiilor, tinerilor ßi, dupå caz, mamelor care beneficiazå de acest tip de serviciu, în func†ie de nevoile ßi de caracteristicile fiecårei categorii de beneficiari; b)�������������������������������������������� ������������������������������������������� asigurå, dupå caz, supravegherea stårii de sånåtate, asisten†å medicalå, recuperare, îngrijire ßi supraveghere permanentå a beneficiarilor; c)��������������������������������������������� �������������������������������������������� asigurå paza ßi securitatea beneficiarilor; d)�������������������������������������������������� ������������������������������������������������� asigurå beneficiarilor protec†ie ßi asisten†å în cunoaßterea ßi exercitarea drepturilor lor; e)��������������������������������������������� �������������������������������������������� asigurå accesul beneficiarilor la educa†ie, informare, culturå; f)�������������������������������������������� ������������������������������������������� asigurå educa†ia informalå ßi nonformalå a beneficiarilor, în vederea asimilårii cunoßtin†elor ßi a deprinderilor necesare integrårii sociale; g)�������������������������������������������������� ������������������������������������������������� asigurå socializarea beneficiarilor, dezvoltarea rela†iilor cu comunitatea; h)���������������������������������������� ��������������������������������������� asigurå climatul favorabil dezvoltårii personalitå†ii copiilor; i)��������������������������������������������������� �������������������������������������������������� asigurå participarea beneficiarilor la activitå†i de grup ßi la programe individualizate, adaptate nevoilor ßi caracteristicilor lor; j)�������������������������������������� ������������������������������������� asigurå interven†ie de specialitate; k)��������������������������������������������������� �������������������������������������������������� contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse în planul individualizat de protec†ie; l)������������������������������������������ ����������������������������������������� urmåresc modalitå†ile concrete de punere în aplicare a måsurilor de protec†ie specialå, integrarea ßi evolu†ia beneficiarilor în cadrul serviciului ßi formuleazå propuneri vizând completarea sau modificarea planului individualizat de protec†ie sau îmbunåtå†irea calitå†ii îngrijirii acordate; m)���������������������������������������������� asigurå ��������������������������������������������� posibilitå†i de petrecere a timpului liber.

ATRIBUˇII

BENEFICIARI

TIP

DESCRIERE

1

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

17

2. Rolul familiei, al comunitå†ii locale ßi al statului  în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului În conformitate cu Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, Legea nr. 272/2004 stabileßte în mod clar cui apar†in responsabilitå†ile legate de protec†ia drepturilor copilului. Råspunderea pentru creßterea ßi asigurarea dezvoltårii copilului revine în primul rând pårin†ilor, care au obliga†ia de a-ßi exercita drepturile ßi de a-ßi îndeplini obliga†iile fa†å de copil †inând seama cu prioritate de interesul superior al copilului (art. 5.2). Potrivit principiului subsidiaritå†ii (care priveßte stabilirea nivelului de interven†ie cât mai aproape de beneficiar), responsabilitatea imediatå revine, dupå pårin†i, colectivitå†ii locale din care fac parte copilul ßi familia (art. 5.3). Autoritå†ile administra†iei publice locale au obliga†ia de a sprijini pårin†ii sau, dupå caz, pe reprezentantul legal al copilului, în îndeplinirea obliga†iilor legale pe care le au cu privire la copil, dezvoltând ßi asigurând servicii diversificate, accesibile ßi de calitate, corespunzåtoare nevoilor copilului. Este vorba aici despre consiliile locale ßi consiliile jude†ene care, cunoscând situa†ia copiilor ßi familiilor aflate în raza lor administrativ-teritorialå, pot dezvolta servicii primare, respectiv servicii specializate, potrivit nevoilor identificate ßi resurselor existente. Servicii locale (art. 5.3) Administra†ia publicå localå

Servicii jude†ene

PÅRINˇII SERVICII MEDICALE

Copilul (art. 5.1)

EDUCAˇIE

art. 5.2 POLIˇIA

BISERICA

Interven†ia statului este complementarå. Statul asigurå protec†ia copilului ßi garanteazå respectarea tuturor drepturilor sale, prin activitatea specificå realizatå de institu†iile statului ßi de autoritå†ile publice cu atribu†ii în acest domeniu (art. 5.4). Prin politicile urmårite, prin planurile de dezvoltare, prin strategiile ßi legile adoptate în vederea realizårii acestor politici, statul ac†ioneazå la nivelul societå†ii în ansamblu, creând cadrul general necesar unei implementåri depline a drepturilor copilului. Rolul fundamental al familiei în protec†ia ßi dezvoltarea copilului este sus†inut nu numai de articolul 5, ci ßi printr-o serie de alte articole:

18

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

2

<

< <

<

< < <

<

<

<

<

art. 2 alin. 4 - „[…autoritå†ile publice ßi organismele private autorizate, …instan†ele judecåtoreßti] sunt obligate så implice familia în toate deciziile, ac†iunile ßi måsurile privitoare la copil ßi så sprijine îngrijirea, creßterea ßi formarea, dezvoltarea ßi educarea acestuia în cadrul familiei”; art. 8 alin. 2 - „Copilul…are dreptul…, dacå este posibil, de a-ßi cunoaßte pårin†ii ßi de a fi îngrijit, crescut ßi educat de aceßtia”; art. 14 alin. 1 - „Copilul are dreptul de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu pårin†ii, rudele, precum ßi cu alte persoane fa†å de care copilul a dezvoltat legåturi de ataßament”; art. 16 alin. 1 - „Copilul care a fost separat de ambii pårin†i sau de unul dintre aceßtia printr-o måsurå dispuså în condi†iile legii are dreptul de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu ambii pårin†i, cu excep†ia situa†iei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului”; art. 30 alin. 1 - „Copilul are dreptul så creascå alåturi de pårin†ii såi”; art. 31 alin. 1 - „Ambii pårin†ii sunt responsabili pentru creßterea copiilor lor”; art. 32 - „Copilul are dreptul så fie crescut în condi†ii care så permitå dezvoltarea sa fizicå, mentalå, spiritualå, moralå ßi socialå. În acest scop pårin†ii sunt obliga†i: a) så supravegheze copilul; b) så coopereze cu copilul ßi så îi respecte via†a intimå, privatå ßi demnitatea; c) så informeze copilul despre toate actele ßi faptele care l-ar putea afecta ßi så ia în considerare opinia acestuia; d) så întreprindå toate måsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; e) så coopereze cu persoanele fizice ßi persoanele juridice care exercitå atribu†ii în domeniul îngrijirii, educårii ßi formårii profesionale a copilului”. art. 33 - „Copilul nu poate fi separat de pårin†ii såi sau de unul dintre ei, împotriva voin†ei acestora, cu excep†ia cazurilor expres ßi limitativ prevåzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare ßi numai dacå acest lucru este impus de interesul superior al copilului”; art. 34 alin. 2 - „Orice separare a copilului de pårin†ii såi, precum ßi orice limitare a exerci†iului drepturilor pårinteßti, trebuie så fie precedatå de acordarea sistematicå a serviciilor ßi presta†iilor prevåzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzåtoare a pårin†ilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii”; art. 37 alin. 1 - „Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului va lua toate måsurile necesare pentru ca pårin†ii decåzu†i din drepturile pårinteßti, precum ßi cei cårora le-a fost limitat exerci†iul anumitor drepturi så beneficieze de asisten†å specializatå pentru creßterea capacitå†ii acestora de a se ocupa de copii, în vederea redobândirii exerci†iului drepturilor pårinteßti”; art. 54 alin. 3 - „La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protec†ie se acordå prioritate reintegrårii copilului în familie sau, dacå aceasta nu este posibilå, plasamentul copilului în familia extinså. Obiectivele planului se stabilesc cu consultarea obligatorie a pårin†ilor ßi a membrilor familiei lårgite care au putut fi identifica†i”.

2.1. Rolul pårin†ilor „Copilul are dreptul så creascå alåturi de pårin†ii såi.” (art. 30.1) Legåturile de ataßament se stabilesc încå din primele momente de via†å ßi sunt vitale pentru dezvoltarea armonioaså a copilului. Importan†a acestor legåturi (cu pårin†ii, bunicii sau alte persoane semnificative din via†a copilului) pentru dezvoltarea copilului ßi formarea lui ca adult este recunoscutå de lege, care exprimå în mod clar dreptul copilului de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu pårin†ii, cu rudele, dar ßi cu alte persoane fa†å de care a dezvoltat legåturi de ataßament.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

19

Conform preambulului Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului, acesta „trebuie så creascå într-un mediu familial, într-o atmosferå de fericire, dragoste ßi în†elegere” pentru a-ßi dezvolta complet ßi armonios personalitatea. Este recunoscut faptul cå în cadrul familiei copilul îßi dezvoltå sim†ul identitå†ii. O rela†ie pozitivå ßi consistentå cu pårin†ii, în care aceßtia reußesc så vinå în întâmpinarea nevoilor copilului, îl ajutå så capete siguran†å interioarå, så-ßi cunoascå ßi så-ßi în†eleagå propriul trecut, så devinå autonom. Familia este primul mediu în care copilul experimenteazå rela†ii ßi el va dezvolta rela†ii în afara acestui mediu pornind de la modelele pe care le-a preluat de aici. De aceea, un copil are nevoie de legåturi emo†ionale stabile, de sentimentul apartenen†ei necondi†ionate la un grup de persoane (în esen†å, familia sa), de un mediu securizant care så-i permitå experien†e normale de via†å. Responsabilitatea de a educa, îndruma ßi a sfåtui le revine, în primul rând, pårin†ilor. Aceßtia trebuie så-i poatå oferi copilului îngrijire, så-i garanteze siguran†a, så-i ofere cåldurå emo†ionalå, stimulare, dar ßi îndrumare ßi reguli. Legea nr. 272/2004 subliniazå importan†a rolului tatålui în creßterea ßi educarea copiilor, precizând cå „ambii pårin†i sunt responsabili pentru creßterea copiilor lor“ (art. 31.1). Aceastå responsabilitate trebuie våzutå sub forma unei implicåri active în toate aspectele vie†ii copilului. Tatål trebuie så joace un rol activ în via†a copilului – så comunice, så se joace, så se implice în activitå†i comune, så stabileascå ßi så explice reguli – , implicarea ambilor pårin†i având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosocialå a copilului. Este cunoscut faptul cå familiile monoparentale se numårå printre grupurile sociale cele mai vulnerabile. Un copil crescut ßi educat cu dragoste ßi responsabilitate de ambii pårin†i, chiar ßi atunci când aceßtia nu locuiesc împreunå, are ßanse mult mai mari de integrare ßi reußitå socialå. Efectele negative ale separårii copilului de pårin†i au fost demonstrate prin numeroase studii de specialitate. Copiii care au fost lipsi†i temporar sau definitiv de ocrotirea pårin†ilor lor se confruntå cu dificultå†i reale de adaptare la via†a socialå. De aceea, e nevoie så se punå accentul pe prevenirea separårii ßi pe acordarea de sprijin pentru men†inerea unitå†ii familiei. Astfel, este importantå identificarea precoce a oricårei situa†ii de risc care ar putea conduce la separarea copilului de pårin†ii såi. Profesionißtii – atât cei din domeniul protec†iei copilului, cât ßi cei care, prin natura activitå†ii lor, intrå în contact cu copilul ßi familia – au un rol-cheie în identificarea acestor situa†ii ßi pot contribui la påstrarea echilibrului func†ional al familiei. În acest scop, familia trebuie sprijinitå så gåseascå resurse proprii, resurse în cadrul re†elei sociale de sprijin sau så aibå acces la servicii sociale (servicii de informare a pårin†ilor, consiliere, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii) (art. 34.2). Pårin†ii au dreptul så primeascå informa†iile ßi asisten†a de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creßterii ßi educårii copiilor, astfel încât så-ßi poatå asuma ßi exercita cât mai bine aceastå responsabilitate. Acolo unde este cazul, pårin†ii trebuie ajuta†i så în†eleagå care sunt nevoile copiilor lor, care este cea mai potrivitå modalitate de a råspunde acestor nevoi, care sunt caracteristicile de dezvoltare ale copilului în func†ie de vârsta sa, dar ßi faptul cå fiecare copil este un univers în sine, care trebuie în†eles, sprijinit, ascultat, respectat. Numai în ultimå instan†å ßi când interesul superior al copilului o cere, poate fi luatå o måsurå de protec†ie specialå care presupune separarea temporarå a copilului de pårin†ii såi.

20

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

2

Au existat numeroase cazuri când s-a decis separarea copilului de familie din cauza såråciei. Profesionißtii ßi membrii comunitå†ii trebuie så fie conßtien†i de faptul cå såråcia în sine nu este un motiv de a separa copilul de pårin†ii såi ßi cå, în luarea unei decizii privind men†inerea copilului în familie, cel mai important criteriu nu este reprezentat de condi†iile materiale. În situa†iile în care: - dezvoltarea copilului nu este puså în pericol în familie; - pårin†ii au dorin†a ßi poten†ialul de a-ßi educa ßi îngriji copiii; - rela†ia pårinte-copil este pozitivå ßi securizantå pentru copil, este important ca profesionißtii din comunitate så intervinå pentru a ajuta familia så depåßeascå situa†ia dificilå ßi så-ßi dezvolte capacitå†ile parentale. Când vorbim de familie, ne referim, în primul rând, la pårin†i, dar un loc foarte important îl are în via†a copilului familia extinså, formatå în mod tradi†ional din bunici ßi rude pânå la gradul al IV-lea. Familia extinså îl ajutå pe copil så-ßi cunoascå rådåcinile, så-ßi întregeascå experien†ele de via†å de familie, så dezvolte rela†ii personale multiple ßi complexe. De aceea, este foarte important pentru fiecare copil så îßi cunoascå rudele ßi så se bucure de rela†ii personale cu acestea. În plus, familia extinså este principala re†ea de suport pentru pårin†i. În special bunicii pot fi un sprijin real pentru pårin†i ßi, de multe ori, reprezintå principala resurså pentru prevenirea separårii.

2.2. Rolul comunitå†ii ßi al autoritå†ilor publice locale “Autoritå†ile administra†iei publice locale au obliga†ia de a implica colectivitatea localå în procesul de identificare a nevoilor comunitå†ii ßi de solu†ionare la nivel local a problemelor ce privesc copiii” (art. 103.1). Comunitatea localå ßi autoritå†ile locale intervin în subsidiar prin asigurarea de asisten†å ßi sprijin pårin†ilor în vederea creßterii ßi educårii copiilor. Comunitatea localå reprezintå totalitatea locuitorilor unei unitå†i administrativ-teritoriale, cu interese, credin†e sau norme de via†å comune. O comunitate puternicå ßi unitå, care îßi cunoaßte membrii, nevoile acestora ßi gåseßte modalitå†i eficiente de råspuns la aceste nevoi, va putea asigura cu succes protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului. În lege sunt precizate clar responsabilitå†ile care revin comunitå†ii în sprijinirea pårin†ilor pentru creßterea ßi educarea copiilor ßi în prevenirea separårii copilului de familie. Legea nr. 272/2004 recunoaßte cå responsabilizarea familiei nu se poate realiza fårå abordarea sistemicå a problemelor cu care se confruntå copiii ßi familiile acestora. Astfel, resursele pentru depåßirea unor situa†ii dificile trebuie cåutate, pe rând, în familia extinså, în cadrul re†elei sociale a familiei (de exemplu, prieteni, vecini, persoane apropiate), în rândul profesionißtilor care intervin la un moment dat în via†a copilului (de exemplu, medic de familie, educator, preot), în comunitate prin interven†ia structurilor comunitare consultative, la autoritå†ile locale ßi serviciile sociale primare de prevenire ßi, în ultimå instan†å, se va face apel la interven†ia specializatå. Când vorbim de rolul comunitå†ii în protec†ia drepturilor copilului, este relevant så ne referim la trei categorii de „actori” care vin în contact cu copilul ßi familia sa: < membrii comunitå†ii în general (dintre membrii comunitå†ii, un rol particular îl au vecinii); < profesionißtii din diferite grupuri profesionale ßi institu†iile pe care le reprezintå (unitå†i de învå†åmânt, unitå†i sanitare, bisericå, poli†ie etc.); < specialißtii din serviciile autoritå†ilor publice locale (Serviciul public de asisten†å socialå).

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

21

Membrii comunitå†ii (vecini, colegi de serviciu, pårin†i ai colegilor copiilor, persoane care frecventeazå aceeaßi bisericå, magazin sau cabinet medical etc.) sunt primii care aflå despre existen†a, în comunitatea lor, a unor familii în situa†ie de risc. Prin situa†ie de risc se în†elege orice situa†ie care amenin†å unitatea sau buna func†ionare a familiei ori pune în pericol sånåtatea sau dezvoltarea membrilor acesteia. Astfel de situa†ii de risc sau care pot favoriza apari†ia unei situa†ii de risc sunt: < familiile cu mul†i copii sau familiile monoparentale; < lipsa unui loc de muncå sau a unei locuin†e corespunzåtoare; < violen†a domesticå; < consumul de alcool sau droguri; < abandonul ßcolar sau neînscrierea copiilor la ßcoalå; < rela†iile familiale conflictuale; < plecarea la muncå în altå localitate a unuia sau a ambilor pårin†i; < boli cronice sau dizabilitå†i; < sarcini timpurii. Pentru a repera aceste situa†ii ßi, mai ales, pentru a nu råmâne indiferen†i, este esen†ialå informarea ßi sensibilizarea cetå†enilor. Vechile tradi†ii de solidaritate ßi întrajutorare reprezintå o resurså care poate fi mai bine valorizatå atât în mediul rural, cât ßi în cel urban. Cetå†enii trebuie så în†eleagå faptul cå bunåstarea comunitå†ii depinde de bunåstarea fiecåruia dintre membrii såi ßi de måsura în care aceßtia sunt pregåti†i så-ßi asume responsabilitå†i familiale, profesionale ßi sociale. De aceea, sensibilitatea la problemele celor din jur ßi disponibilitatea de a-i ajuta la nevoie ar trebui så redevinå valori ale culturii comunitå†ii. În mod concret, întrajutorarea între membrii comunitå†ii poate lua urmåtoarele forme: < oamenii se ajutå reciproc ßi benevol la renovarea locuin†ei sau la lucrårile agricole („clacå”); < pårin†ii duc ßi iau de la ßcoalå sau supravegheazå în pregåtirea temelor, pe rând, copiii din mai multe familii; < îmbråcåmintea, cår†ile sau jucåriile copiilor mai mari sunt dåruite altor copii; < produsele alimentare din care existå un surplus în gospodårie sunt oferite familiilor cu posibilitå†i materiale mai reduse ß.a. Vecinii, rudele sau alte cunoßtin†e apropiate, de încredere, pot discuta cu un pårinte alcoolic ßi/sau violent, pentru a-l determina så-ßi schimbe comportamentul sau så apeleze la specialißti care îl pot ajuta. Pårin†ii care nu au suficiente resurse pentru a asigura creßterea ßi dezvoltarea adecvatå a copiilor pot fi, la rândul lor, îndruma†i cåtre serviciile corespunzåtoare sau cåtre specialißti. Atunci când constatå cå sprijinul pe care îl pot acorda unei familii nu este de ajuns ori problemele cu care se confruntå aceasta nu pot fi depåßite prin interven†ia lor, membrii comunitå†ii ar trebui så sesizeze ei înßißi institu†iile competente (Serviciul public de asisten†å socialå) ßi så-i sprijine pe specialißtii din cadrul acestora în evaluarea, solu†ionarea ßi monitorizarea cazului respectiv. Legea precizeazå în mod expres cå, pentru a proteja copiii împotriva oricåror forme de violen†å, inclusiv violen†å sexualå, de våtåmare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau exploatare, de abandon sau neglijen†å, membrii comunitå†ii pot sesiza Serviciul public de asisten†å socialå sau Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului atunci când au suspiciuni cu privire la existen†a unei asemenea situa†ii (art. 85 alin. 2).

22

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

2

Profesionißtii sunt învesti†i în mod oficial cu atribu†ii în ceea ce priveßte protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului. Cooperarea între sectoare (social, sånåtate, educa†ie, siguran†å publicå ), între institu†ii (servicii sociale, unitå†i sanitare, ßcoli, biserici, poli†ie etc.) ßi între profesionißtii din aceste domenii joacå un rol esen†ial în maximizarea capacitå†ii ßi a eforturilor de prevenire. O modalitate de implicare a mai multor grupuri profesionale din comunitate o reprezintå „structurile comunitare consultative” care pot cuprinde, dar fårå a se limita la aceßtia, oameni de afaceri locali, preo†i, cadre didactice, medici, consilieri locali, poli†ißti”(art. 103.2). Aceste structuri, al cåror mandat se stabileßte prin acte emise de cåtre autoritå†ile administra†iei publice locale, au rolul de a gåsi cel mai adecvat råspuns la problemele comunitå†ii, iar baza ac†iunilor lor o reprezintå comunicarea, cooperarea ßi lucrul în echipå, axat pe copil ßi familie. Autoritå†ile administra†iei publice locale au obliga†ia de a sprijini pårin†ii sau, dupå caz, alt reprezentant legal al copilului, în realizarea obliga†iilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând ßi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile ßi de calitate, corespunzåtoare nevoilor copilului (art. 5.3). Legea nr. 272/2004, în special prin articolul 106, accentueazå rolul major al consiliilor locale, prin Serviciile publice de asisten†å socialå (SPAS). Serviciile publice de asisten†å socialå organizate la nivelul municipiilor, oraßelor ßi comunelor (sau persoanele cu atribu†ii de asisten†å socialå din aparatul propriu al consiliilor locale comunale) au obliga†ia de a monitoriza situa†ia copiilor ßi modul de respectare a drepturilor acestora, precum ßi de a realiza activitatea de prevenire a separårii copilului de familia sa. La nivelul sectoarelor municipiului Bucureßti, atribu†iile SPAS sunt exercitate de Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului. SPAS identificå ßi evalueazå situa†iile care impun acordarea de servicii ßi/sau presta†ii pentru prevenirea separårii copilului de familia sa ßi elaboreazå în acest scop planul de servicii, care se aprobå de cåtre primar. Pentru prevenirea separårii, consiliile locale ale municipiilor, oraßelor, comunelor ßi sectoarelor municipiului Bucureßti au obliga†ia så organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de zi. Serviciile de zi au rolul de a asigura men†inerea, refacerea ßi dezvoltarea capacitå†ilor copilului ßi ale pårin†ilor, pentru depåßirea situa†iilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa. Din categoria serviciilor de zi fac parte: a) centrul de zi, care asigurå, pe timpul zilei, activitå†i de îngrijire, educa†ie, recreeresocializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de via†å independentå, orientare ßcolarå ßi profesionalå etc. pentru copii ßi activitå†i de sprijin, consiliere, educare etc. pentru pårin†i, reprezentan†i legali, precum ßi pentru alte persoane care au în îngrijire copii; b) centrul de consiliere ßi sprijin pentru pårin†i sprijinå ßi asistå pårin†ii/poten†ialii pårin†i pentru a face fa†å dificultå†ilor psihosociale care afecteazå rela†iile familiale, pentru dezvoltarea competen†elor parentale, pentru prevenirea separårii copilului de familia sa ßi sprijinå copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea acestora; c) serviciul de monitorizare, asisten†å ßi sprijin al femeii gravide predispuse så îßi abandoneze copilul asigurå femeii însårcinate consiliere (socialå, juridicå ßi/sau de altå naturå), suport (material ßi/sau financiar) ßi faciliteazå accesul la servicii medicale de specialitate, cu scopul de a preveni abandonul copiilor ßi de a promova dreptul acestora la via†å ßi la o stare de sånåtate cât mai bunå.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

23

Consiliile locale pot înfiin†a ßi alte tipuri de servicii de zi, potrivit nevoilor identificate în comunitatea respectivå. Planul de servicii prevede ßi presta†iile care vor fi acordate familiilor care se confruntå cu dificultå†i financiare (venit minim garantat, aloca†ii pentru familiile cu mai mul†i copii sau pentru familiile monoparentale ß.a.), ori presta†iile care se acordå în situa†ii excep†ionale (financiare sau în naturå). Dacå, dupå acordarea sistematicå a tuturor serviciilor ßi presta†iilor prevåzute în planul de servicii, se constatå cå nu este posibilå men†inerea copilului alåturi de pårin†ii såi, Serviciul public de asisten†å socialå va sesiza Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului, în vederea evaluårii cazului, acordårii de servicii specializate ßi, eventual, instituirii unei måsuri de protec†ie specialå a copilului. Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului (DGASPC) este institu†ia publicå cu personalitate juridicå, înfiin†atå în subordinea consiliului jude†ean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureßti, cu rolul de a asigura pe teritoriul jude†ului/sectorului aplicarea politicilor ßi strategiilor de asisten†å socialå în domeniul protec†iei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum ßi a oricåror persoane aflate în nevoie. De asemenea, DGASPC coordoneazå activitå†ile de asisten†å socialå ßi protec†ie a copilului la nivelul jude†ului, respectiv al sectorului municipiului Bucureßti. Activitatea DGASPC în domeniul protec†iei drepturilor copilului este complementarå activitå†ii desfåßurate de SPAS, specialißtii såi intervenind în cazul copiilor care au nevoie de protec†ie în afara familiei, în situa†iile de abuz, neglijare sau exploatare ßi/sau atunci când se impune acordarea de servicii specializate. DGASPC evalueazå situa†ia copilului ßi a familiei, propune Comisiei pentru protec†ia copilului sau, dupå caz, instan†ei stabilirea unei måsuri de protec†ie, întocmeßte planul individualizat de protec†ie, identificå ßi evalueazå familiile sau persoanele care pot lua în plasament copilul, monitorizeazå îngrijirea acordatå copilului pe durata måsurii de protec†ie, acordå asisten†å ßi sprijin pårin†ilor copilului separat de familie, în vederea reintegrårii copilului în mediul såu familial, reevalueazå împrejurårile care au stat la baza stabilirii måsurilor de protec†ie specialå ßi propune, dupå caz, men†inerea, modificarea sau încetarea acestora. În cazul în care finalitatea planului individualizat este adop†ia, DGASPC realizeazå demersurile necesare pentru deschiderea procedurii adop†iei interne, identificå familiile sau persoanele poten†ial adoptatoare în vederea atestårii acestora, monitorizeazå evolu†ia copiilor adopta†i, precum ßi evolu†ia rela†iilor dintre aceßtia ßi pårin†ii lor adoptivi; sprijinå pårin†ii adoptivi ai copilului în îndeplinirea obliga†iei de a-l informa pe acesta cå este adoptat, de îndatå ce vârsta ßi gradul de maturitate ale copilului o permit. Principiul care stå la baza acestor demersuri este acela de a gåsi cea mai potrivitå familie pentru copil, ßi niciodatå acela de a gåsi un copil pentru familie. Nici o familie care doreßte så adopte nu are dreptul så-ßi aleagå copilul, mergând, spre exemplu, într-o maternitate unde ar putea exista copii påråsi†i de pårin†i la naßtere. În structura Direc†iilor generale de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului se organizeazå servicii de tip reziden†ial ßi servicii de tip familial, ca servicii de protec†ie specialå a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea pårin†ilor såi.

24

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

2

Serviciile de tip reziden†ial sunt acele servicii prin care se asigurå protec†ia, creßterea ßi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de pårin†ii såi, ca urmare a stabilirii måsurii plasamentului. Serviciile de tip reziden†ial publice pot fi organizate numai în structura DGASPC, în regim de componente func†ionale ale acesteia, fårå personalitate juridicå. Din aceastå categorie fac parte: a) centrele de plasament (inclusiv casele de tip familial), care au drept misiune generalå furnizarea sau asigurarea accesului copiilor, pe o perioadå determinatå, la gåzduire, îngrijire, educa†ie ßi pregåtire în vederea reintegrårii sau integrårii familiale ßi socioprofesionale; b) centrele de primire a copilului în regim de urgen†å pentru copilul abuzat, neglijat ßi exploatat, care au drept misiune asigurarea protec†iei copilului, pe o perioadå determinatå de timp, atunci când se aflå în pericol iminent în propria-i familie, familia lårgitå sau în familia substitutivå; c) centrele maternale sunt servicii pentru protec†ia copilului de tip reziden†ial, organizate pe model familial ßi au drept misiune formarea, men†inerea ßi întårirea legåturilor familiale, precum ßi sprijinirea familiei pentru asumarea responsabilitå†ilor parentale. Beneficiarii direc†i ai centrului maternal sunt cuplurile mamå-copil, precum ßi gravida în ultimul trimestru de sarcinå, în situa†ii de risc în ceea ce priveßte separarea copilului de familia sa, cum ar fi: < mame cu copii nou-nåscu†i, cu risc de abandon (în general, mame singure, mame minore, mame provenind din familii marginalizate, sårace etc.); < mame cu copii care, temporar, nu (mai) au locuin†å sau/ßi care se confruntå cu mari probleme (financiare, profesionale, rela†ionale), fiind în imposibilitate de a råspunde corespunzåtor nevoilor specifice ale copilului. Serviciile de tip reziden†ial pot fi înfiin†ate ßi de organismele private acreditate, numai cu aprobarea consiliului jude†ean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureßti. Serviciile de tip familial pot fi organizate de consiliul jude†ean, respectiv de consiliul local al sectoarelor municipiului Bucureßti, sau de organismele private acreditate. Serviciile de tip familial au rolul de a asigura, la domiciliul unei persoane fizice sau familii (familia extinså, asistentul maternal, alte familii sau persoane), creßterea ßi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de pårin†ii såi. Consiliul jude†ean poate organiza ßi dezvolta ßi servicii de zi, în func†ie de nevoile evaluate ale copiilor plasa†i (cum sunt centrele de zi ßi de recuperare pentru copiii cu dizabilitå†i), precum ßi servicii de zi specializate pentru copilul abuzat sau neglijat, servicii care se considerå de interes jude†ean. Toate tipurile de servicii pot func†iona numai pe baza licen†ei eliberate de Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului. Comisia pentru protec†ia copilului Comisia pentru protec†ia copilului func†ioneazå în subordinea consiliului jude†ean ßi, respectiv, a consiliului local al sectorului municipiului Bucureßti, ca organ de specialitate al acestora, fårå personalitate juridicå. Aceasta desfåßoarå o activitate decizionalå în materia protec†iei ßi promovårii drepturilor copilului, privind încadrarea copiilor cu dizabilitå†i într-un grad de handicap ßi, dupå caz, orientarea ßcolarå a acestora, stabilirea unor måsuri de protec†ie specialå (plasamentul sau supravegherea specializatå) a copiilor, atestarea asisten†ilor maternali profesionißti.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

25

Måsurile de protec†ie specialå se stabilesc de cåtre Comisia pentru protec†ia copilului, în situa†ia în care existå acordul pårin†ilor, pentru: < copilul care, în vederea protejårii intereselor sale, nu poate fi låsat în grija pårin†ilor din motive neimputabile acestora; < copilul care a såvârßit o faptå prevåzutå de legea penalå ßi care nu råspunde penal. Måsurile de protec†ie specialå a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consim†åmântul acestuia. Comisia este conduså de un preßedinte (secretarul general al consiliului jude†ean) ßi un vicepreßedinte (directorul general al DGASPC) ßi cuprinde cinci membri, reprezentând diferite institu†ii publice, ceea ce îi asigurå o componen†å multidisciplinarå.

2.3. Rolul statului Aßa cum s-a men†ionat la începutul acestui capitol, interven†ia statului în ceea ce priveßte protec†ia drepturilor copilului este complementarå interven†iei autoritå†ilor publice locale. Statul asigurå protec†ia copilului ßi garanteazå respectarea tuturor drepturilor sale, prin activitatea specificå realizatå de institu†iile statului ßi de autoritå†ile publice cu atribu†ii în acest domeniu. Statul intervine în stabilirea politicilor sociale de protec†ie a familiei ßi copilului, în dezvoltarea unui sistem eficient de asiguråri sociale, în dezvoltarea de programe de interes na†ional. O func†ie importantå a statului este aceea de a crea ßi monitoriza gradul de implementare a cadrului legal privind respectarea ßi promovarea drepturilor copilului. Astfel, pe lângå pachetul legislativ în domeniul protec†iei drepturilor copilului adoptat în 2004, din care fac parte Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului ßi Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic la adop†iei, au fost adoptate unele hotårâri de guvern ßi ordine ale autoritå†ilor centrale care detaliazå modalitå†ile de aplicare a legilor men†ionate. Principalele autoritå†i publice centrale cu atribu†ii în reglementarea ßi asigurarea respectårii legisla†iei în domeniu sunt Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului ßi Oficiul Român pentru Adop†ii. Constituitå în baza prevederilor Legii nr. 275/2004, Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului (ANPDC) este organizatå ßi func†ioneazå ca organ de specialitate al administra†iei publice centrale, cu personalitate juridicå, în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritå†ii Sociale ßi Familiei ßi asigurå respectarea, pe teritoriul României, a drepturilor copilului, prin interven†ia, în condi†iile legii, în procedurile administrative ßi judiciare privind respectarea ßi promovarea drepturilor copilului. ANPDC realizeazå monitorizarea respectårii principiilor ßi drepturilor stabilite de legea men†ionatå anterior ßi de Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, ratificatå prin Legea nr.18/1990, republicatå, precum ßi coordonarea ßi controlul activitå†ii de protec†ie ßi promovare a drepturilor copilului. Oficiului Român pentru Adop†ii (ORA) îi revine rolul principal în ceea ce priveßte promovarea adop†iei na†ionale, în dezvoltarea serviciilor de adop†ie ßi postadop†ie, conform standardelor minime obligatorii aprobate, precum ßi în realizarea de metodologii specifice ßi proceduri de lucru care så vinå în sprijinul profesionißtilor.

26

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

2

NAˇIONAL

GUVERN ALTE MINISTERE

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITÅˇII SOCIALE ÍI FAMILIEI AUTORITATEA NAˇIONALÅ PENTRU PROTECˇIA DREPTURILOR COPILULUI

MINISTER

MINISTER

CONSILII JUDEˇENE (41 JUDEˇE)

POLIˇIE

EDUCAˇIE

DGASPC

OFICIUL ROMÂN PENTRU ADOPˇII

JUDEˇEAN MINISTER

SOCIETATEA CIVILÅ

SÅNÅTATE

ONG-uri

servicii de tip reziden†ial ßi familial

MINISTER

MINISTER

CONSILII LOCALE (consilii municipale ßi locale)

POLIˇIE

EDUCAˇIE

SERVICII SOCIALE

LOCAL MINISTER

SOCIETATEA CIVILÅ

SÅNÅTATE

ONG-uri

servicii de zi

Înså, protec†ia drepturilor copilului nu se poate realiza eficient fårå o corelare a legilor cuprinse în pachetul legislativ ßi a legisla†iei sale secundare cu cele care reglementeazå alte domenii, precum sånåtatea, educa†ia, protec†ia socialå etc. ßi a activitå†ilor desfåßurate de autoritå†ile ßi institu†iile care coordoneazå aceste domenii.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

27

LEGEA NR. 272/2004 ÎN CONTEXTUL LEGISLATIV ROMÂNESC Legisla†ie secundarå în domeniul protec†iei drepturilor copilului

Legea 116/2002 privind prevenirea ßi combaterea marginalizårii sociale Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sånåtå†ii

Legea 416/2001 privind venitul minim garantat cu modificårile ßi completårile ulterioare

Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului

Legea 275/2004 privind Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului Legea 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

Legea 273/2004 privind regimul juridic al adop†iei

Legea 274/2004 privind înfiin†area, organizarea ßi func†ionarea Oficiului Român pentru Adop†ii

Legea 217/2003 privind combaterea ßi prevenirea violen†ei în familie cu modificårile ßi completårile ulterioare

Legea 47/2006 privind sistemul na†ional de asisten†å socialå Legea învå†åmântului nr. 84/1995 cu modificårile ßi completårile ulterioare

Ordonan†a 68/2003 privind serviciile sociale cu modificårile ßi completårile ulterioare

Atât în legisla†ia în vigoare, cât ßi în Proiectul Strategiei Na†ionale în domeniul protec†iei ßi promovårii drepturilor copilului 2006-2013, se pune accentul pe colaborarea dintre institu†iile administra†iei publice centrale ßi locale, cu respectarea, deopotrivå, a descentralizårii ßi subsidiaritå†ii. Principalele autoritå†i centrale cu responsabilitå†i în respectarea ßi promovarea drepturilor copilului în domeniile lor de activitate sunt: < Ministerul Muncii, Solidaritå†ii Sociale ßi Familiei; < Ministerul Educa†iei ßi Cercetårii; < Ministerul Sånåtå†ii Publice; < Ministerul Administra†iei ßi Internelor; < Ministerul Afacerilor Externe; < Ministerul Culturii ßi Cultelor; < Ministerul Justi†iei; < Avocatul Poporului; < Consiliul Na†ional pentru Combaterea Discriminårii. Justi†ia Justi†ia este unul dintre instrumentele prin care statul asigurå respectarea drepturilor copilului. Astfel, instan†a judecåtoreascå este responsabilå pentru instituirea tutelei, precum ßi pentru stabilirea måsurilor de protec†ie specialå, pentru: < copilul ai cårui pårin†i sunt deceda†i, necunoscu†i, decåzu†i din exerci†iul drepturilor pårinteßti sau cårora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor pårinteßti, pußi sub interdic†ie, declara†i judecåtoreßte mor†i sau dispåru†i, când nu a putut fi instituitå tutela;

28

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

2

<

<

copilul care, în vederea protejårii intereselor sale, nu poate fi låsat în grija pårin†ilor din motive neimputabile acestora, precum ßi copilul care a såvârßit o faptå prevåzutå de legea penalå ßi care nu råspunde penal, atunci când nu existå acordul pårin†ilor sau, dupå caz, al unuia dintre pårin†i, pentru instituirea acestei måsuri; copilul abuzat sau neglijat ßi copilul gåsit sau copilul abandonat de cåtre mamå în unitå†i sanitare, pentru care Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului a dispus plasamentul în regim de urgen†å.

Totodatå, instan†a stabileßte måsurile de protec†ie specialå pentru copilul care a împlinit vârsta de 14 ani, în situa†iile în care acesta refuzå så-ßi dea consim†åmântul pentru o måsurå stabilitå de Comisia pentru protec†ia copilului. În situa†ii temeinic motivate, instan†a poate trece peste refuzul acestuia de a-ßi exprima consim†åmântul fa†å de måsura propuså. Pårin†ii ßi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul så atace în instan†å måsurile de protec†ie specialå instituite potrivit Legii nr. 272/2004, beneficiind de asisten†å juridicå gratuitå. Instan†a judecåtoreascå este singura autoritate competentå så se pronun†e, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la: < persoana care exercitå drepturile ßi îndeplineßte obliga†iile pårinteßti în situa†ia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea pårin†ilor såi; < modalitå†ile în care se exercitå drepturile ßi se îndeplinesc obliga†iile pårinteßti; < decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti; < redarea exerci†iului drepturilor pårinteßti. Esen†a reformelor din domeniul protec†iei copilului o constituie tocmai asumarea responsabilitå†ilor de cåtre pårin†i ßi comunitå†ile locale, de cåtre fiecare unitate administrativå în parte, obligând administra†ia publicå localå så dezvolte servicii locale de sprijin pentru familie. În aceste condi†ii, se doreßte trecerea de la mentalitatea de tip „paternalist”, în care statul trebuia så intervinå pentru a rezolva problemele sociale ale unei comunitå†i, la o mentalitate în care accentul så cadå pe asumarea ßi îndeplinirea responsabilitå†ilor comunitå†ilor locale fa†å de copil ßi familie.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

29

3. Calitatea de bun pårinte ßi capacitå†ile în continuå dezvoltare ale copilului Dupå cum am men†ionat deja, råspunderea pentru creßterea ßi asigurarea dezvoltårii adecvate a copilului le revine în primul rând pårin†ilor; aceßtia au obliga†ia de a-ßi exercita drepturile ßi de a-ßi îndeplini obliga†iile fa†å de copil, †inând seama cu prioritate de interesul superior al copilului. În plus, art. 44 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede cå pårin†ilor le revine, în primul rând, responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitå†ilor, cele mai bune condi†ii de via†å necesare creßterii ßi dezvoltårii copiilor; pårin†ii sunt obliga†i så le asigure copiilor locuin†a, precum ßi condi†iile necesare pentru creßtere, educare, învå†åturå ßi pregåtire profesionalå. Am putea spune cå, dacå pårin†ii fac tot ce le stå în putin†å pentru a satisface nevoile copilului legate de locuin†å, hranå, îmbråcåminte ßi educa†ie, aceßtia încearcå så fie buni pårin†i. Dar legea mai precizeazå (art. 28, alin.1 ßi 2): „Copilul are dreptul la respectarea personalitå†ii ßi individualitå†ii sale ßi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante. Måsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice”. De fapt, calitatea de pårinte poate fi determinatå de multe influen†e, nu doar de comportamentul pårin†ilor dat de caracteristicile ßi resursele lor psihologice sau de acela al copilului, ci ßi de sursele contextuale care privesc stresul ßi sprijinul, mai ales condi†iile materiale ßi calitatea rela†iilor sociale, de exemplu cu rudele, prietenii, comunitatea. Modelul de mai jos aratå diversitatea factorilor care compun contextul ßi mediul familial ßi care influen†eazå calitå†ile parentale. Surså: Departamentul de Sånåtate, Departamentul pentru Educa†ie ßi Ocuparea For†ei de Muncå, Departamentul de Afaceri Interne (2000), în Mary Daly, 2006. Sånåtate

Îngrijire de bazå

Educa†ie NEVOI DE DEZVOLTARE ALE COPILULUI

Garantarea siguran†ei

Dezvoltare emo†ionalå ßi comportamentalå

Cåldurå emo†ionalå

Identitate Rela†ii sociale ßi de familie

Stimulare

COPILUL - asigurarea ßi promovarea bunåstårii sale

Prezentare socialå Abilitå†i de trai independent

Resurse comunitare

Loc de muncå

Istoria familialå ßi func†ionalitatea ei

Locuin†å

Îndrumare ßi limite Stabilitate

Venit

Familia extinså Integrare socialå ßi familialå

FACTORI FAMILIALI ÍI DE MEDIU

30

ABILITÅˇI PARENTALE

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

3

Atunci când vorbim despre ce înseamnå a fi un bun pårinte, apare o diversitate de opinii despre acest concept. Credin†ele, normele ßi standardele comportamentale care definesc ce înseamnå a fi un bun pårinte se transmit din genera†ie în genera†ie. Pe måsurå ce societatea progreseazå ßi familiile se schimbå, normele care odinioarå defineau ce înseamnå un bun pårinte se schimbå ßi ele. Nu mai existå un model ideal, iar consensul asupra conceptului de bun pårinte este acum mai deschis ßi mai fluid, cu mai pu†ine reguli ßi limite bine definite. De exemplu, în trecut, mamele ståteau acaså ßi aveau grijå de copii ßi de gospodårie. În zilele noastre, multe mame lucreazå ßi contribuie la venitul familiei în aceeaßi måsurå ca ßi bårba†ii. Acest lucru nu le face neapårat så fie pårin†i mai pu†in buni. Pe lângå grijå ßi afec†iune, calitatea de bun pårinte presupune ßi socializarea copilului. În creßterea modernå a copilului ßi în cercetårile despre via†a de familie se observå o tendin†å spre un model de socializare caracterizat prin reciprocitate. În acest model, copilul participå la problemele care îl privesc în mod activ ßi competent, iar pårin†ii sunt aten†i ßi receptivi fa†å de nevoile ßi pårerile lui. Încå de la cea mai timpurie vârstå, copiii participå la propria lor creßtere, fiind privi†i ca participan†i pregåti†i pentru interac†iunea socialå. Noul concept sau construct al copilului ca fiind competent ßi activ înseamnå, de asemenea, cå raportul de putere între adult ßi copil este echilibrat, astfel încât copiii ßi pårin†ii så poatå lucra împreunå pentru construirea unor rela†ii de respect ßi dezvoltare reciproce, în care ambele pår†i înva†å, iar pårin†ii negociazå ßi adoptå decizii prin prisma propriilor experien†e, fårå a renun†a la calitatea de lideri. Via†a de familie contemporanå a trecut de la o rela†ie de autoritate la una de încredere. Astfel, pårin†ii se îndreaptå de la modelul autoritar, în care creßterea copilului se baza mai mult pe for†å ßi control, spre un model caracterizat prin deschidere, cåldurå ßi coeren†å în stabilirea ßi aplicarea regulilor, a limitelor ßi aßteptårilor adecvate. În acest din urmå caz, comunicarea, bazatå pe o rela†ie de demnitate ßi recunoaßtere reciprocå, joacå un rol crucial. Deschiderea fa†å de activitå†ile zilnice ßi preocupårile copilului au un rol central în rela†ia dintre pårin†i ßi copii, ca ßi explica†iile, ra†ionamentul, negocierile ßi argumentele. În acest mod, copiii cresc învå†ând ce înseamnå responsabilitatea, autocontrolul ßi egalitatea ßi sunt mult mai pregåti†i så devinå adul†i. Pårin†ii trebuie så îi ofere copilului îndrumare adecvatå în exercitarea drepturilor sale, într-o manierå care så †inå seamå de capacitå†ile lui în continuå dezvoltare. Îndrumarea adecvatå înseamnå cå pårin†ii, pe måsurå ce copiii înainteazå în vârstå, ar trebui så le ofere mai multå responsabilitate în problemele personale, facilitând exercitarea sporitå a autonomiei. Opiniilor copilului trebuie så li se acorde importan†a cuvenitå, în func†ie de vârsta ßi gradul lui de maturitate. Aceasta nu înseamnå acordarea unei autonomii totale, ci implicarea ßi încurajarea participårii copilului în procesul de luare a deciziilor ce îi afecteazå via†a. Pe de altå parte, pårin†ii nu ar trebui så îi cearå sau så se aßtepte din partea copilului la lucruri inadecvate cu stadiul lui de dezvoltare. Este, de asemenea, important ca îndrumarea så nu se realizeze prin intermediul unor forme umilitoare de disciplinå. Când pårin†ii explicå, negociazå ßi argumenteazå, ambele pår†i înva†å. Copilul creßte învå†ând despre responsabilitate, ståpânire de sine, egalitate. Copilul este privit ca persoanå activå ßi competentå; autonomia copilului sporeßte.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

31

Atunci când drepturile copilului sunt puse pe primul plan, un bun pårinte poate fi descris în termeni de pårinte cu atitudine pozitivå. În primul rând, drepturile copilului trebuie respectate de cåtre pårin†i, ceea ce înseamnå cå aceßtia trebuie så le ofere copiilor îngrijire, afec†iune ßi un cadru de dezvoltare caracterizat prin recunoaßtere, dar ßi prin stabilirea limitelor. Íi, nu mai pu†in important, calitatea de pårinte trebuie exercitatå într-o manierå nonviolentå. Calitatea de pårinte cu atitudine pozitivå poate fi descriså prin patru tipuri de activitå†i parentale: îngrijire, structurare, recunoaßtere ßi împuternicire. Tipurile de activitå†i parentale

Nevoile copilului

Activitatea parentalå

Rezultate

Îngrijire ca råspuns la nevoile copilului

Emo†ionale De hranå De securitate De apartenen†å ßi de un ataßament sigur

Cåldurå, acceptare, sensibilitate, deschidere, implicare pozitivå ßi sus†inere

Respect de sine

Structurare pentru delimitarea comportamentului adecvat de comportamentul inadecvat

Principii cålåuzitoare ßi orientare comportamentalå

Limite, standarde clare, program ordonat, limite rezonabile ßi adecvate, fårå violen†å fizicå sau psihicå. Dacå se cautå corectarea unui comportament inacceptabil, aceasta trebuie så se realizeze într-o manierå care respectå demnitatea copilului ßi se referå strict la comportamentul respectiv. Pårin†ii ca modele pozitive

Independen†å Capacitå†i ßi competen†e sociale Valori Respectul fa†å de ceilal†i

Recunoaßtere

Nevoile copilului trebuie recunoscute ßi este necesar så se råspundå experien†elor ßi opiniilor copilului, care trebuie confirmate de pårin†i

Ascultare, în†elegere. Stabilirea unei rela†ii caracterizate prin demnitate ßi implicare. Îi oferå copilului posibilitatea de a-ßi spune cuvântul ßi de a juca un rol activ în via†a de familie ßi în procesul de luare a deciziilor.

Respect reciproc

Împuternicire

Controlul asupra propriului comportament ßi influen†area comportamentului altor persoane

Sporirea punctelor forte ale copilului ßi respectarea capacitå†ilor în continuå dezvoltare ale copilului. Dezvoltarea comportamentului ßi a ideilor pe måsurå ce copilul creßte ßi se dezvoltå. Conßtientizarea faptului cå dezvoltarea nu este liniarå ßi cå poate exista o pendulare a copilului între dependen†å ßi autonomie.

Deschidere, disponibilitate de a vedea propriile puncte slabe ßi puncte forte. Independen†å, dar ßi cåutarea unui sprijin la nevoie

Ca o concluzie privind calitatea de pårinte cu atitudine pozitivå, putem spune cå nevoile copilului ar trebui så aibå prioritate în fa†a nevoilor pårin†ilor, în sensul cå, dacå existå un conflict de interese cu alte roluri ale pårin†ilor, bunåstarea ßi dezvoltarea copilului trebuie så reprezinte principala preocupare, iar nevoilor lui fizice ßi emo†ionale de bazå trebuie så li se acorde prioritate. Aceasta mai înseamnå ßi cå pårin†ii trebuie så se preocupe, în acelaßi timp, de propria lor bunåstare ßi så-ßi dezvolte strategii prin care så gestioneze situa†iile dificile, oferindu-i astfel copilului un model de comportament. La rândul såu, copilul va ßti så discearnå între propriile sale nevoi ßi interese ßi cele ale pårin†ilor, ßi, pânå la urmå, între cele ale altor persoane cu care intrå în legåturå. Calitatea de pårinte cu atitudine pozitivå promoveazå ßi creßterea fårå violen†å a copilului. Evolu†iile din ultimele decenii au adus schimbåri importante ßi în atitudinile ßi comportamentele legate de pedepsirea copilului. Nu numai cå pedeapsa fizicå a fost interziså prin lege, iar creßterea fårå violen†å a copilului a devenit o problemå a drepturilor omului, dar s-a dovedit cå, de cele mai multe ori, pedeapsa fizicå are un efect

32

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

3

contrar celui aßteptat. Chiar dacå, pe termen scurt, pare så fie eficientå, prin inducerea supunerii, pe termen lung, pedeapsa fizicå, în loc så disciplineze copilul, poate duce la dezvoltarea comportamentelor opuse, precum agresivitatea, delincven†a ßi manifestårile antisociale. Copiii pot dezvolta, de asemenea, sentimente de teamå, furie ßi anxietate ßi pot învå†a în mod greßit cå for†a, ßi nu argumentele logice, primeazå în rezolvarea conflictelor. Dimpotrivå, internalizarea principiilor este maximå atunci când sunt utilizate strategii care se bazeazå cât mai pu†in pe rela†ia de putere, punând, în schimb, accentul pe explicarea aßteptårilor ßi a comportamentelor dorite. Uneori, pårin†ii recurg la pedepse fizice din neputin†å, din teamå sau pentru cå nu ßtiu ce altceva så facå. Cel mai important factor în abordarea problemelor de disciplinå îl reprezintå prevenirea, prin oferirea de modele ßi prin stabilirea unei rela†ii în cadrul cåreia copilul se simte iubit ßi în siguran†å. Copilul tinde astfel så fie mai „ascultåtor”, chiar ßi atunci când trebuie så-ßi corecteze comportamentul. În felul acesta, putem spune cå a educa este mult mai important decât a pedepsi ßi poate cå nici nu ar mai trebui så vorbim despre pedeapså, ci doar despre educa†ie. Cercetåtorul suedez Staffan Janson (vezi Mary Daly, 2006) a dezvoltat unele direc†ii pentru creßterea fårå violen†å a copilului. El a identificat urmåtoarele condi†ii în rela†ia pårinte-copil ca fiind importante pentru promovarea unui comportament pozitiv la copil: ⇒ men†inerea unei atmosfere emo†ionale pozitive în interiorul cåminului, prin joc, cåldurå

pårinteascå ßi afec†iune fa†å de copil;

⇒ acordarea de aten†ie copilului pentru ob†inerea unui comportament pozitiv; ⇒ constan†å în alcåtuirea programului ßi a con†inutului activitå†ilor ßi interac†iunilor

cotidiene, pentru a reduce rezisten†a copilului, precum ßi pentru a face sarcinile „neplåcute” mai pu†in stresante; ⇒ reac†ii similare la comportamente asemånåtoare, într-un mod care nu dåuneazå armoniei rela†iei pårinte-copil; ⇒ flexibilitate, mai ales în rela†ia cu copiii mai mari ßi cu adolescen†ii, ascultare ßi negociere, pentru a reduce episoadele în care copilul nu se comportå conform aßteptårilor pårin†ilor. Cum poate judecåtorul sau procurorul så-i ajute pe pårin†i så devinå „pårin†i mai buni”? Judecåtorii ßi procurorii, precum ßi alte categorii profesionale care interac†ioneazå cu copiii ßi pårin†ii lor, îi pot ajuta pe pårin†i så-ßi dezvolte un comportament pozitiv, oferindu-le îndrumare atunci când aceßtia nu reußesc så satisfacå nevoile de bazå ale copiilor ßi îndreptându-i cåtre serviciile/autoritå†ile competente så îi ajute. De asemenea, judecåtorii ßi procurorii le pot oferi pårin†ilor informa†ii despre consecin†ele negative ale pedepsei fizice, precum ßi despre metodele alternative care pot fi folosite pentru educarea copilului. Unele dintre aceste metode sunt enumerate în exemplul de mai jos. Când oferå asemenea informa†ii, profesionißtii trebuie så fie aten†i la tonul pe care îl folosesc, så manifeste respect fa†å de demnitatea pårin†ilor ßi fa†å de eforturile pe care le fac pentru a-ßi îngriji copiii. Aceßtia nu trebuie så aibå o atitudine acuzatoare ßi trebuie så dovedeascå în†elegere pentru situa†ia fiecårei familii în parte.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

33

Cum putem schimba comportamentul unui copil? Alternative la pedeapsa fizicå Un exemplu din Belgia Autoritatea administrativå în domeniul copilului ßi familiei din Flandra („Kind en Gezin”) sfåtuießte pårin†ii så foloseascå una dintre urmåtoarele metode atunci când doresc så schimbe sau så corecteze comportamentul copilului lor.

Ignora†i-l! Pute†i ignora copilul, påråsind camera sau prefåcându-vå cå nu l-a†i auzit. De exemplu, când copilul dumneavoastrå refuzå så-ßi punå jucåriile la loc, pute†i så-i spune†i cå nu o så ave†i timp pentru el decât dupå ce jucåriile sunt înapoi la locul lor ßi pute†i continua så vå vede†i de treabå. Într-o primå fazå, comportamentul nedorit poate continua, dar dacå ßi dumneavoastrå continua†i så aplica†i metoda, comportamentul respectiv se va diminua. Atunci când copilul începe så devinå agasant, când sunte†i la cumpåråturi, este recomandabil så îi ignora†i comportamentul. Niciodatå så nu ignora†i comportamentul copilului dumneavoastrå atunci când acest comportament este periculos1.

Dezaproba†i comportamentul copilului înså nu ßi persoana copilului În loc så-l pedepsi†i, pute†i så vå manifesta†i dezaprobarea fa†å de comportamentul copilului dumneavoastrå fie prin tonul vocii, fie prin atitudine. De exemplu: „Nu, nu po†i da drumul la televizor”, „Opreßte-te ßi asigurå-te înainte så treci strada”, „Nu-mi place cå nu te-ai ßters pe picioare înainte så intri în caså”. Dezaproba†i comportamentul, nu copilul. Spune†i „Nu cred cå e bine cå nu vrei så må aju†i”, în loc de „Nu eßti un copil bun”.

Låsa†i copilul så suporte consecin†ele negative ale comportamentului såu Íi acesta este un mod de a corecta comportamentul copilului. Prin aceastå metodå, copilul înva†å care pot fi consecin†ele comportamentului såu. Dacå, de exemplu, copilul dumneavoastrå intrå în caså cu pantofii murdari pute†i så-i spune†i: „Te-am rugat så nu intri in sufragerie cu pantofii murdari. Pantofii se laså la intrare. Acum, în loc så ne jucåm, va trebui så curå†åm amândoi podeaua”.

1. Se poate argumenta cã, în exemplul prezentat, în loc sã-l ignore, pårintele ar trebui sã-i explice copilului ce aßteaptå de la el. Dacå este un copil mai mic, ar trebui så-i arate ce trebuie sã facã, dar ßi så-i explice de ce. La cumpåråturi, pårintele ar trebui din nou så explice ßi sã se întrebe ßi dacã nu cumva copilul este foarte obosit. Se întâmplå, atunci când pårintele vine de la slujbå ßi copilul de la grådini†å, dupã o zi lungå pentru amândoi. Atunci când copilul cere dulciuri sau alimente nesånåtoase, pårintele ar putea så-i spunå cå nu i le va cumpåra acum, dar îl laså så-ßi aleagå altceva, cum ar fi un fruct sau tipul ßi aroma iaurtului. Dacå persistå în preten†iile sale, deranjându-i pe cei din jur, pårintele îi poate spune cå nu mai pot råmâne în magazin ßi vor merge acaså.

34

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

3

Lua†i o pauzå Iatå o altå metodå de a-l face pe copil så în†eleagå consecin†ele unui comportament negativ: încerca†i så îl calma†i, punându-l så stea jos ßi så se gândeascå la ce a greßit. Pute†i chiar så-l trimite†i în altå camerå, dacå vå teme†i cå vå pute†i pierde controlul. Uneori acest lucru este necesar pentru a vå calma atât dumneavoastrå, cât ßi copilul. Copilul poate reflecta o clipå la ceea ce a fåcut. Ca pårinte, pute†i ßi dumneavoastrå så vå calma†i, pentru a evita så face†i lucruri necugetate, cum ar fi lovirea copilului. Este important så vå påstra†i calmul ßi så-i explica†i copilului de ce trebuie så se gândeascå la ce a fåcut. Nu are nici un rost så låsa†i copilul în locul respectiv prea mult timp. ˇine†i cont de vârsta copilului. Regula este: un minut pentru fiecare an din vârsta copilului. Un copil de 3 ani poate fi izolat trei minute. Pute†i, de asemenea, så îi spune†i copilului ca se poate întoarce dupå ce s-a calmat. Nu trimite†i copilul întrun loc neprietenos. Copilul nu trebuie så se sperie sau så devinå confuz. Nu este recomandabil så trimite†i copilul în astfel de situa†ii în dormitorul lui, pentru cå acesta poate începe så asocieze dormitorul cu pedeapsa, iar dormitorul trebuie så fie un loc atractiv ßi sigur pentru somn.

Lua†i-i un lucru care îi place sau da†i-i o sarcinå care nu-i face plåcere Pute†i så vå determina†i copilul så-ßi schimbe comportamentul punându-l så facå ceva ce nu-i place, de exemplu, så spele vasele sau så punå masa. Acest mod de corectare se potriveßte, mai degrabå, copiilor mai mari, dar nu este recomandat pentru copiii de vârstå mai fragedå. Pute†i, de asemenea, så-i interzice†i copilului så facå ceva ce îi place, de exemplu så se uite la televizor sau så meargå afarå. Este important så vå face†i în†eles ßi så fi†i siguri ca a†i men†ionat comportamentul pe care îl dezaproba†i. Ave†i grijå så existe propor†ionalitate între måsura de corec†ie ßi comportamentul incriminat. Fi†i coerent ßi aplica†i-vå deciziile în mod eficient. Asigura†i-vå cå ßi partenerul/partenera dumneavoastrå este de acord. DE REˇINUT

1. Încerca†i så vå concentra†i asupra råsplåtirii copilului, ßi nu asupra pedepsirii lui. Pedepsi†i-vå copilul cât mai rar posibil. Råsplåti†i-l cât mai des posibil: reac†iona†i în mod pozitiv, acorda†i-i aten†ie etc. Este mai bine så råsplåti†i mai des un comportament pozitiv ßi så gåsi†i metode alternative. Råsplåtindu-vå copilul în mod frecvent, vå ve†i asigura o rela†ie bunå cu acesta. Copilul dumneavoastrå va dobândi o mai mare încredere în sine ßi va începe så repete comportamentele pozitive. 2. Reac†iona†i imediat la un comportament nedorit al copilului. NU spune†i, de exemplu, „...în seara asta nu o så te ui†i la televizor, pentru cå nu te-ai spålat pe din†i de diminea†å”.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

35

3. Uneori ve†i tinde så vå pierde†i cumpåtul. Nu scutura†i copilul, cåci poate fi periculos. Este mai bine så-l trimite†i în altå camerå pentru o vreme, ca så vå pute†i calma. Aceastå måsurå nu ar trebui så dureze prea mult. 4. În privin†a copiilor, ca pårinte, nu dori†i numai så nu ac†ioneze într-un fel anume, dar, adeseori, vre†i så ob†ine†i un anumit comportament. De aceea, este important så discuta†i situa†ia cu copilul dumneavoastrå ßi så-i spune†i ce ar fi putut så facå. De exemplu, sunte†i supårat pentru cå s-a jucat cu mingea în caså. Pute†i så-i explica†i de ce v-a†i supårat ßi, împreunå, pute†i cåuta un loc în grådinå unde så se joace cu mingea. 5. Dupå ce îi aplica†i copilului o måsurå de corec†ie, este important så vå gåsi†i timp så vå împåca†i cu el. V-a†i supårat pentru cå a fåcut ceva råu, dar dupå aceea trebuie så fie clar cå acest lucru va fi uitat. De asemenea, nu trebuie så-i reaminti†i copilului episodul fårå motiv. Informa†ii adaptate dupå: http://www.kindengezin.be/KG/ Am adåuga la aceste recomandåri observa†ia cå fiecare copil este diferit. Unii îßi vor însußi mai repede comportamentul dorit de pårin†i, al†ii vor avea nevoie de mai mult timp ßi mai multå råbdare din partea acestora. Înså, oricât de mult se vor strådui så corecteze unele manifeståri nedorite ale copiilor, ei trebuie så se asigure cå le transmit copiilor ideea cå îi iubesc necondi†ionat, îi pre†uiesc ßi sunt mândri de progresele acestora. Profesionißtii care intrå în contact cu copiii trebuie så îi încurajeze pe pårin†i så-ßi educe copiii în spiritul toleran†ei, al acceptårii diferen†elor ßi respectului fa†å de cei din jur, promovând, în acelaßi timp, aceste valori în activitatea pe care o desfåßoarå.

36

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

4

4. Principii de ac†iune pentru judecåtori ßi procurori Tabelul care urmeazå descrie pe scurt rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului. Atribu†iile prin care acest rol se traduce în practicå au fost împår†ite în nouå categorii: (1) nediscriminare, (2) participare, (3) interesul superior al copilului, (4) principiul celeritå†ii, (5) dreptul copilului de a fi crescut ßi educat de pårin†ii såi, (6) dreptul la protec†ie alternativå, (7) adop†ia, (8) protec†ia copilului împotriva abuzului ßi a exploatårii ßi (9) protec†ia copilului care a såvârßit o faptå penalå ßi nu råspunde penal. Fiecare categorie are o bazå legalå corespunzåtoare în articole ale Conven†iei ONU privind drepturile copilului, ale Legii nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului ßi ale Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adop†iei.

ATRIBUˇII ÎN PROMOVAREA ÍI PROTECˇIA DREPTURILOR COPIILOR

Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului

Legea nr. 272/2004 Legea nr. 273/2004

NEDISCRIMINARE Copiii trebuie så beneficieze de ßanse egale ßi så fie trata†i în aceeaßi manierå, fårå nici o discriminare, indiferent de raså, culoare, sex, limbå, religie, opinie politicå sau altå opinie, de na†ionalitate, apartenen†å etnicå sau origine socialå, de situa†ia materialå, de gradul ßi tipul unei deficien†e, de statutul la naßtere sau de statutul dobândit, de dificultå†ile de formare ßi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale pårin†ilor ori ale altor reprezentan†i legali sau de orice altå distinc†ie.

Art. 2

În cazul în care copilul nu poate în†elege sau vorbi limba utilizatå de instan†a judecåtoreascå, acesta are dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret.

Art. 40 alin. 2 b (VI)

PARTICIPARE

Art. 12

Art. 6 (b) din Legea 272/2004 Art 7 din Legea 272/2004

Art. 6(h) din Legea 272/2004

Copiilor afla†i în fa†a unui judecåtor trebuie så li se asigure posibilitatea de a-ßi exprima liber opinia. < În orice procedurå judiciarå sau administrativå care îl priveßte, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani poate fi ßi el ascultat, dacå autoritatea competentå apreciazå cå audierea lui este necesarå pentru solu†ionarea cauzei.

Art. 24 din Legea 272/2004

< Dreptul de a fi ascultat îi conferå copilului posibilitatea de a cere ßi de a primi orice informa†ie pertinentå, de a fi consultat, de a-ßi exprima opinia ßi de a fi informat asupra consecin†elor pe care le poate avea opinia sa, dacå este respectatå, precum ßi asupra consecin†elor oricårei decizii care îl priveßte.

Art. 24 din Legea 272/2004

< Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare ßi li se va acorda importan†a cuvenitå, în raport cu vârsta ßi cu gradul såu de maturitate.

Art. 24 din Legea 272/2004

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

37

< În cauzele care privesc stabilirea unei måsuri de protec†ie specialå pentru copilul abuzat sau neglijat, dacå instan†a judecåtoreascå apreciazå cå este necesar, aceasta îl poate chema pe copil în fa†a ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezen†a unui psiholog ßi numai dupå pregåtirea prealabilå a copilului în acest sens.

Art. 95 alin. 3 din Legea 272/2004

< Orice copil poate cere så fie ascultat. În caz de refuz, autoritatea competentå se va pronun†a printr-o decizie motivatå.

Art. 24 din Legea 272/2004

INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI

Art. 3

Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile ßi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritå†ile publice ßi de organismele private autorizate, precum ßi în cauzele solu†ionate de instan†ele judecåtoreßti.

Art.2 alin. 3 din Legea 272/2004

Judecåtorii ßi procurorii sunt obliga†i så implice familia în toate deciziile, ac†iunile ßi måsurile privitoare la copil ßi så sprijine îngrijirea, creßterea ßi formarea, dezvoltarea ßi educarea acestuia în cadrul familiei.

Art.2 alin. 4 din Legea 272/2004

Respectarea ßi garantarea drepturilor copilului trebuie så se realizeze conform principiului respectårii ßi promovårii cu prioritate a interesului superior al copilului.

Art. 6 a) din Legea 272/2004

PRINCIPIUL CELERITÅˇII Respectarea ßi garantarea drepturilor copilului trebuie så se realizeze conform principiului celeritå†ii în luarea oricårei decizii cu privire la copii.

Art. 6 j) din Legea 272/2004

Cauzele cu copii se solu†ioneazå în regim de urgen†å.

Art. 125 alin. 1 din Legea 272/2004

DREPTUL COPILULUI DE A FI CRESCUT ÍI EDUCAT DE PÅRINˇII SÅI Copilul are dreptul de a-ßi cunoaßte pårin†ii ßi de a fi îngrijit, crescut ßi educat de aceßtia, dacå este posibil. Orice copil are dreptul de så creascå alåturi de pårin†ii såi. Ambii pårin†i sunt responsabili pentru creßterea copiilor lor. Copilul nu poate fi separat de pårin†ii såi sau de unul dintre ei, împotriva voin†ei acestora, cu excep†ia cazurilor expres ßi limitativ prevåzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare ßi numai dacå acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Art. 7, 8, 9, 20

Art. 8, 30, 31 ßi 33 din Legea 272/2004

Copilul are dreptul de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu pårin†ii, rudele, precum ßi cu alte persoane fa†å de care a dezvoltat legåturi de ataßament. Acest drept prevaleazå în luarea deciziilor, mai ales în cazuri de divor†, adop†ie sau atunci când se decide luarea unei måsuri speciale de protec†ie.

Art. 9

Art. 14 din Legea 272/2004

Cu toate acestea, instan†a judecåtoreascå, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului poate limita exercitarea acestui drept, dacå existå motive temeinice de naturå a periclita dezvoltarea fizicå, mentalå, spiritualå, intelectualå, moralå sau socialå a copilului.

Art. 9

Art. 16 din Legea 272/2004

Pårin†ii copilului au dreptul så primeascå informa†iile ßi asisten†a de specialitate, necesare în vederea creßterii, îngrijirii ßi educårii copilului. În cazul existen†ei unor neîn†elegeri între pårin†i cu privire la exercitarea drepturilor ßi îndeplinirea obliga†iilor pårinteßti, instan†a judecåtoreascå, dupå ascultarea ambilor pårin†i, hotåråßte potrivit interesului superior al copilului.

38

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

Art. 30 alin. 3 din Legea 272/2004 Art. 9

Art. 31 alin. 3 din Legea 272/2004

4

Orice separare a copilului de pårin†ii såi ßi orice limitare a exerci†iului drepturilor pårinteßti trebuie så fie precedate de acordarea sistematicå a serviciilor ßi presta†iilor prevåzute de lege, cu accent pe informarea corespunzåtoare a pårin†ilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii. Atunci când solu†ioneazå cererea DGASPC privind instituirea unei måsuri de protec†ie specialå, instan†a judecåtoreascå trebuie så se asigure cå au fost întreprinse toate demersurile pentru prevenirea separårii, verificând existen†a planului de servicii ßi modul în care a fost pus în aplicare. DREPTUL LA PROTECˇIE ALTERNATIVÅ

Art. 33 alin. 2 din Legea 272/2004

Art. 20

Art. 39 din Legea nr. 272/2004

Instan†a judecåtoreascå este singura autoritate competentå så se pronun†e, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la: a) persoana care exercitå drepturile ßi îndeplineßte obliga†iile pårinteßti, în situa†ia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea pårin†ilor såi; b) modalitå†ile în care se exercitå drepturile ßi se îndeplinesc obliga†iile pårinteßti; c) decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti; d) redarea exerci†iului drepturilor pårinteßti.

Art. 38 din Legea 272/2004

Instan†a judecåtoreascå stabileßte solu†ii de protec†ie alternativå pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea pårin†ilor såi sau care, în vederea protejårii intereselor sale, nu poate fi låsat în grija acestora. Protec†ia alternativå include instituirea tutelei, måsurile de protec†ie specialå, adop†ia.

Art. 39

În alegerea solu†iei de protec†ie alternativå, instan†a judecåtoreascå trebuie så †inå cont de necesitatea asigurårii stabilitå†ii ßi continuitå†ii în îngrijirea, creßterea ßi educarea copilului, luând în considerare originea sa etnicå, religioaså, culturalå ßi lingvisticå.

Art. 20 alin. 3

Art. 6 (i) ßi 39 alin. 2 din Legea 272/2004

Tutela se instituie în situa†ia în care ambii pårin†i sunt deceda†i, necunoscu†i, decåzu†i din exerci†iul drepturilor pårinteßti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor pårinteßti, pußi sub interdic†ie, declara†i judecåtoreßte mor†i sau dispåru†i, precum ßi în cazul în care, la încetarea adop†iei, instan†a judecåtoreascå hotåråßte cå este în interesul superior al copilului instituirea unei tutele.

Art. 40 alin.1

În anumite cazuri prevåzute de lege, instan†a judecåtoreascå poate dispune stabilirea unei måsuri de protec†ie specialå pentru copil < plasamentul; < plasamentul în regim de urgen†å; < supravegherea specializatå.

Art. 55 din Legea 272/2004

Måsura plasamentului se stabileßte de cåtre instan†a judecåtoreascå, la cererea Direc†iei generale de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului în urmåtoarele cazuri: < când pårin†ii copilului sunt deceda†i, necunoscu†i, decåzu†i din exerci†iul drepturilor pårinteßti sau cårora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor pårinteßti, pußi sub interdic†ie, declara†i judecåtoreßte mor†i sau dispåru†i, când nu a putut fi instituitå tutela; < când copilul este abuzat sau neglijat, dacå se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgen†å dispus de cåtre Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului; < când copilul a fost gåsit sau abandonat de cåtre mamå în unitå†i sanitare, dacå se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgen†å dispus de cåtre Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului.

Art. 56 ßi 61 din Legea 272/2004

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

39

Måsura plasamentului se stabileßte de cåtre instan†a judecåtoreascå ßi atunci când nu existå acordul pårin†ilor sau, dupå caz, al unuia dintre pårin†i, pentru instituirea acestei måsuri, în urmåtoarele situa†ii: < copilul, în vederea protejårii intereselor sale, nu poate fi låsat în grija pårin†ilor din motive neimputabile acestora; < copilul a såvârßit o faptå prevåzutå de legea penalå ßi nu råspunde penal. Måsurile de protec†ie specialå a copilului care a împlinit 14 ani se stabilesc numai cu consim†åmântul acestuia. În situa†ia în care copilul refuzå så îßi dea consim†åmântul, måsurile de protec†ie se stabilesc numai de cåtre instan†a judecåtoreascå care, în situa†ii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-ßi exprima consim†åmântul fa†å de måsura propuså. Atunci când ia o decizie privind separarea copilului de pårin†ii såi, sau de unul dintre ei, instan†a judecåtoreascå trebuie så se asigure cå: < separarea este necesarå în interesul superior al copilului; < a fost realizat un plan de servicii pentru copil ßi familie ßi cå toate serviciile ßi presta†iile destinate men†inerii copilului în familie, disponibile la nivelul comunitå†ii au fost acordate acestora.

Art. 9

Art. 33 din Legea 272/2004 Art. 35 din Legea 272/2004

Instan†a care a dispus plasamentul copilului va stabili, dacå este cazul, ßi cuantumul contribu†iei lunare a pårin†ilor la între†inerea copilului, în condi†iile stabilite de Codul familiei.

Art. 63 din Legea 272/2004

În situa†ia plasamentului în regim de urgen†å dispus de cåtre Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi de protec†ia copilului, aceasta este obligatå så sesizeze instan†a judecåtoreascå în termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceastå måsurå. Instan†a judecåtoreascå va analiza motivele care au stat la baza måsurii adoptate de cåtre Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului ßi se va pronun†a, dupå caz, cu privire la men†inerea plasamentului în regim de urgen†å sau la înlocuirea acestuia cu måsura plasamentului, instituirea tutelei sau cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instan†a este obligatå så se pronun†e ßi cu privire la exercitarea drepturilor pårinteßti.

Art. 66 alin. 1 ßi 2 din Legea 272/2004

Pe toatå durata plasamentului în regim de urgen†å, exerci†iul drepturilor pårinteßti se suspendå de drept, pânå când instan†a judecåtoreascå va decide cu privire la men†inerea sau înlocuirea acestei måsuri ßi cu privire la exercitarea drepturilor pårinteßti.

Art. 64 alin. 3 din Legea 272/2004

ADOPˇIA

40

Art. 53 alin. 3 din Legea 272/2004

Art. 20 ßi 21

Art.39 din Legea nr. 272/2004

Consim†åmântul la adop†ie trebuie så fie dat de cåtre pårin†ii fireßti ai copilului.

Art. 12 alin. 1 din Legea 273/2004

În mod excep†ional, instan†a judecåtoreascå poate trece peste refuzul pårin†ilor fireßti sau, dupå caz, al tutorelui de a consim†i la adop†ia copilului, dacå se dovedeßte, prin orice mijloc de probå, cå aceßtia refuzå în mod abuziv så-ßi dea consim†åmântul la adop†ie ßi instan†a apreciazå cå adop†ia este în interesul superior al copilului, †inând seama ßi de opinia copilului. Hotårârea instan†ei se motiveazå expres în aceastå privin†å.

Art 13 din Legea 273/2004

Instan†a judecåtoreascå va încuviin†a deschiderea procedurii adop†iei interne doar dacå: a) planul individualizat de protec†ie stabileßte necesitatea adop†iei interne; b) pårin†ii copilului sau, dupå caz, tutorele îßi exprimå consim†åmântul la adop†ie în condi†iile Legii nr. 273/2004;

Art. 23 din Legea 273/2004

Încuviin†area adop†iei poate fi dispuså doar dupå încredin†area copilului, pentru o perioadå de 90 de zile, persoanei sau familiei care doreßte så-l adopte, astfel încât instan†a så poatå aprecia, în mod ra†ional, asupra rela†iilor de familie care s-ar stabili dacå adop†ia ar fi încuviin†atå.

Art. 25 ßi 28 din Legea 273/2004

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

4

Instan†ele judecåtoreßti sunt competente så încuviin†eze adop†ia.

Art. 34 din Legea 273/2004

Instan†a judecåtoreascå va admite cererea de încuviin†are a adop†iei numai dacå, pe baza probelor administrate, ßi-a format convingerea cå adop†ia este în interesul superior al copilului.

Art. 37 alin. 1 din Legea 273/2004

Adop†ia interna†ionalå a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviin†atå numai în situa†ia în care adoptatorul sau unul dintre so†ii din familia adoptatoare care domiciliazå în stråinåtate este bunicul copilului pentru care a fost încuviin†atå deschiderea procedurii adop†iei interne.

Art. 39 din Legea 273/2004

Dupå dobândirea capacitå†ii depline de exerci†iu, adoptatul poate solicita tribunalului în a cårui razå teritorialå se aflå domiciliul såu ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România, Tribunalului Municipiului Bucureßti, så-i autorizeze accesul la informa†iile aflate în posesia oricåror autoritå†i publice cu privire la identitatea pårin†ilor såi fireßti.

Art. 52 alin. 4

PROTECˇIA COPILULUI ÎMPOTRIVA ABUZULUI ÍI A EXPLOATÅRII

Art. 19

Art. 85, 89-97 din Legea 272/2004

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricåror forme de violen†å, abuz, rele tratamente sau neglijare.

Art. 85 din Legea 272/2004

În situa†ia în care reprezentan†ii persoanelor juridice sau persoanele fizice care au în îngrijire sau asigurå protec†ia unui copil refuzå sau împiedicå în orice mod efectuarea verificårilor de cåtre reprezentan†ii Direc†iei generale de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului, iar aceßtia stabilesc cå existå motive temeinice care så sus†inå existen†a unei situa†ii de pericol iminent pentru copil, cauzatå de abuz ßi neglijare, Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului sesizeazå instan†a judecåtoreascå, solicitând emiterea unei ordonan†e preziden†iale de plasare a copilului în regim de urgen†å la o persoanå, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip reziden†ial, licen†iat în condi†iile legii.

Art. 94 alin. 3 din Legea 272/2004

În termen de 48 de ore de la data executårii ordonan†ei preziden†iale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgen†å, Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului sesizeazå instan†a judecåtoreascå pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgen†å cu måsura plasamentului, decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti, precum ßi cu privire la exercitarea drepturilor pårinteßti.

Art. 94 alin. 4 din Legea 272/2004

În cadrul procesului prevåzut la art. 94 alin. 3 ßi 4, se poate administra, din oficiu, ca probå, declara†ia scriså a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la care a fost supus. Declara†ia copilului poate fi înregistratå, potrivit legii, prin mijloace tehnice audiovideo. Înregistrårile se realizeazå în mod obligatoriu cu asisten†a unui psiholog. Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea înregistrårii declara†iei sale.

Art. 95 alin. 1 ßi 2 din Legea 272/2004

Dacå instan†a judecåtoreascå apreciazå necesar, aceasta îl poate chema pe copil în fa†a ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezen†a unui psiholog ßi numai dupå pregåtirea prealabilå a copilului în acest sens.

Art. 95 alin. 3 din Legea 272/2004

Instan†a judecåtoreascå trebuie så aplice måsuri corespunzåtoare pentru prevenirea încheierii adop†iilor, na†ionale ori interna†ionale, în alte scopuri decât interesul superior al copilului.

Art. 99 alin. 2 (b) din Legea 272/2004

PROTECˇIA COPILULUI CARE A SÅVÂRÍIT O FAPTÅ PENALÅ ÍI NU RÅSPUNDE PENAL În cazul în care nu existå acordul pårin†ilor sau al reprezentantului legal, instan†a judecåtoreascå dispune måsura plasamentului sau a supravegherii specializate.

Art. 61 alin. 2 (b), 67, 80 alin. 2 din Legea 272/2004

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

41

În dispunerea uneia dintre måsurile men†ionate, instan†a judecåtoreascå va †ine seama de: < condi†iile care au au favorizat såvârßirea faptei; < gradul de pericol social al faptei; < mediul în care a crescut ßi a tråit copilul; < riscul såvârßirii din nou de cåtre copil a unei fapte prevåzute de legea penalå; < orice alte elemente de naturå så caracterizeze situa†ia copilului.

Art. 80 alin. 2 din Legea 272/2004

În toate cauzele care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea måsurilor de protec†ie specialå stabilite de lege pentru copilul care a såvârßit o faptå penalå ßi care nu råspunde penal, serviciul de reintegrare ßi supraveghere de pe lângå instan†a judecåtoreascå va întocmi un raport pe care îl prezintå instan†ei.

Art. 130 alin. 2 din Legea 272/2004

Måsura supravegherii specializate constå în men†inerea copilului în familia sa, sub condi†ia respectårii de cåtre acesta a unor obliga†ii, cum ar fi: a) frecventarea cursurilor ßcolare; b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi; c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legåturi cu anumite persoane.

Art. 81 alin. 1 din Legea 272/2004

În cazul în care men†inerea copilului în familie nu este posibilå sau atunci când copilul nu îßi îndeplineßte obliga†iile stabilite prin måsura supravegherii specializate, instan†a judecåtoreascå poate dispune plasamentul acestuia în familia extinså ori în cea substitutivå, precum ßi îndeplinirea de cåtre copil a obliga†iilor men†ionate.

Art. 81 alin. 2 din Legea 272/2004

Este interzis så se dea publicitå†ii orice date referitoare la såvârßirea de fapte penale de cåtre copilul care nu råspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.

Art. 83 din Legea 272/2004

Pe toatå durata aplicårii måsurilor destinate copilului care såvârßeßte fapte penale ßi nu råspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate.

Art. 84 alin. 1 din Legea 272/2004

RECOMANDÅRI PENTRU ACˇIUNILE JUDECÅTORILOR ÍI PROCURORILOR LUCRUL ÎN REˇEA Este important ca judecåtorii ßi procurorii så coopereze cu al†i profesionißti: profesori, asisten†i sociali, poli†ißti ßi personal medical. Este, de asemenea, important ca judecåtorii ßi procurorii så colaboreze cu Direc†iile generale de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului. INFORMARE Este important ca judecåtorii ßi procurorii så aibå bune cunoßtin†e despre jude†/sector ßi despre sistemul de protec†ie a copilului din jude†ul/sectorul în care lucreazå. CONTRIBUˇIA LA RESPONSABILIZAREA PÅRINˇILOR Judecåtorii ßi procurorii trebuie så aibå un rol activ în responsabilizarea pårin†ilor în ceea ce priveßte îndatoririle, drepturile ßi responsabilitå†ile lor în rela†ia cu copiii. În acest sens, judecåtorii ßi procurorii îi pot informa ßi sfåtui pe pårin†i despre cum så fie pårin†i mai buni.

42

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

5

5. Interesul superior al copilului Toate deciziile privind plasamentul, încredin†area copilului, contactul cu pårin†ii ßi adop†ia trebuie så †inå seamå cu prioritate de interesul superior al copilului. Articolul 3 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului ßi articolul 6 a) din Legea nr. 272/2004 stabilesc principiile fundamentale privind respectarea drepturilor copilului. Unul dintre cele mai importante este principiul conform cåruia interesul superior al copilului trebuie så prevaleze în toate deciziile privitoare la copii, luate de autoritå†ile publice, organismele private autorizate ßi de instan†ele judecåtoreßti. Acest principiu este general ßi a fost considerat de Comitetul pentru drepturile copilului drept unul dintre principiile de bazå ale Conven†iei. În ac†iunile de divor† sau de încetare a unei rela†ii de concubinaj, trebuie evaluat interesul superior al copilului afectat de aceste decizii. Evaluarea trebuie så se facå ori de câte ori instan†a se pronun†å asupra modului de exercitare a drepturilor ßi de îndeplinire a obliga†iilor pårinteßti. Pentru a determina interesul superior al copilului sau al copiilor în contextul separårii pårin†ilor, instan†a judecåtoreascå poate dispune efectuarea unor investiga†ii de cåtre asisten†i sociali, psihologi sau al†i exper†i din domeniul judiciar pentru a stabili condi†iile de via†å ale copilului ßi ale pårin†ilor såi – care îl au sau nu în încredin†are. Pårin†ii pot cere sau refuza încredin†area copilului sau dreptul la vizitå, conform intereselor lor, dar ceea ce va prevala va fi modul în care copilul va beneficia de interac†iunea cu pårin†ii såi. Aspecte precum stabilitatea vie†ii copilului, legåturile cu comunitatea, stabilitatea mediului familial oferit de fiecare pårinte pot fi luate în considerare de cåtre instan†a judecåtoreascå în momentul în care decide domiciliul copilului în procesele privind încredin†area copilului ßi dreptul la vizitå. Psihologii ßi asisten†ii sociali au un rol important în determinarea interesului superior al copilului. Ei sunt, adesea, chema†i så efectueze evaluåri ale pårin†ilor ßi copiilor, precum ßi ale rela†iei pårinte-copil, ßi så facå recomandåri instan†ei judecåtoreßti privind decåderea din exerci†iul drepturilor pårinteßti. Psihologul trebuie så examineze cauzele ini†iale ale separårii copilului, pentru a determina dacå acestea mai sunt sau nu de actualitate, så revadå toate înregistrårile privind tratamentul care i-a fost aplicat, precum ßi istoricul eforturilor de rezolvare a problemelor familiale ßi de reintegrare a copilului în familia sa, pentru a putea în†elege progresul sau lipsa de progres de-a lungul anilor. Evaluarea clinicå a pårintelui ßi a copilului, urmatå de testarea psihologicå pentru a determina tråsåturile de personalitate ßi posibila psihopatologie, trebuie så fie intensivå ßi în profunzime pentru cå în func†ie de ele va avea loc o schimbare serioaså ßi permanentå în via†a copilului ßi a pårin†ilor. Pentru a determina interesul superior al copilului, trebuie så se utilizeze criterii obiective, iar judecåtorul trebuie så †inå seamå de ele, evitând så decidå doar pe baza sentimentelor sau a convingerilor personale. În dreptul englez, sec†iunea 1(1) din Legea copiilor din 1989 men†ioneazå cå interesul superior al copilului va prevala în toate cazurile solu†ionate de instan†a judecåtoreascå, indicând în sec†iunea 1(2) cå întârzierile pot prejudicia interesul superior al copilului ßi

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

43

cere instan†elor så aibå în vedere „lista de verificare privind bunåstarea copilului”. Astfel, instan†a trebuie så ia în considerare: 1. dorin†ele ßi sentimentele fiecårui copil implicat, potrivit vârstei ßi capacitå†ii sale de în†elegere; 2. nevoile sale fizice, emo†ionale ßi/sau educa†ionale prezente ßi viitoare; 3. efectul probabil pe care l-ar putea avea orice schimbare asupra copilului, în prezent ßi în viitor; 4. vârsta, sexul, trecutul ßi orice alte caracteristici pe care instan†a le considerå relevante; 5. orice suferin†å pe care a avut-o sau pe care o poate avea acum ßi în viitor; 6. capacitatea fiecåruia dintre pårin†i sau a oricårei persoane pe care instan†a o considerå potrivitå din acest punct de vedere, pentru a satisface nevoile copilului; 7. competen†a pe care o are instan†a conform Legii copiilor din 1989, în cazul respectiv. (vezi http://www.opsi.gov.uk/acts/acts1989/Ukpga_19890041_en_1.htm) În diagrama de mai jos sunt prezentate câteva criterii identificate de Ministerul Justi†iei din Canada ca fiind utile pentru a determina interesul superior al copilului în unele situa†ii concrete. Criterii pentru a determina interesul superior al copilului

Nevoile fizice, emo†ionale ßi psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate, având în vedere vârsta ßi etapa de dezvoltare

Orice plan propus pentru îngrijirea ßi creßterea copilului

Identitatea culturalå, lingvisticå, religioaså ßi spiritualå a copilului, inclusiv apartenen†a la o anumitå etnie

Opiniile ßi preferin†ele copilului în måsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil

Istoricul îngrijirii copilului

Orice formå de violen†å în familie

Interesul copilului

Natura, for†a ßi stabilitatea rela†iei dintre copil ßi fiecare dintre so†i

Natura, for†a ßi stabilitatea rela†iei dintre copil ßi fiecare frate/sorå, bunic ßi orice altå persoanå semnificativå în via†a copilului

Sursa: Ministerul Justi†iei; Canada

44

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

Beneficiile pe care dezvoltarea ßi men†inerea de rela†ii semnificative cu ambii so†i le au asupra copilului ßi voin†a fiecåruia dintre aceßtia de a sus†ine dezvoltarea ßi men†inerea unei rela†ii cu celålalt so† Orice decizie a instan†ei judecåtoreßti sau condamnare relevante pentru siguran†a ßi bunåstarea copilului

Capacitatea fiecårei persoane, cu privire la care decizia instan†ei s-ar putea aplica, de a comunica ßi coopera în chestiunile care privesc copilul Capacitatea fiecårei persoane, pentru care decizia instan†ei s-ar putea aplica, de a îngriji copilul ßi de a råspunde nevoilor acestuia

6

6. Medierea ßi promovarea drepturilor copilului 6.1. Introducere Situa†iile în care pot interveni judecåtorii ßi procurorii pentru a-i sprijini pe pårin†i în privin†a respectårii drepturilor copilului sunt cazurile de divor† - atunci când trebuie luatå o decizie privind încredin†area copilului ßi dreptul la vizitå. În aceste cazuri medierea familialå s-a dovedit utilå. Ce este medierea familialå? Medierea familialå este o modalitate de a rezolva disputele, inclusiv pe cele care apar înainte, în timpul sau dupå separare ori divor†. Este un proces voluntar ßi confiden†ial care ajutå pår†ile så îßi explice reciproc problemele ßi nevoile în prezen†a unui mediator familial calificat. Medierea familialå oferå un mediu sigur care ajutå la reducerea ostilitå†ii ßi creßte ßansele unei cooperåri pe termen lung. Medierea este, adesea, mai pu†in costisitoare decât un proces. În plus, pår†ile au posibilitatea de a comunica în mod direct. Medierea s-a dovedit de succes ßi mai pu†in traumatizantå decât o abordare conflictualå a problemei. Într-un proces de mediere, pårin†ii ßi copiii se ascultå reciproc mai bine, acordå mai multå aten†ie nevoilor ßi dorin†elor fiecåruia ßi iau mai bine în considerare drepturile ßi interesul superior al copilului.

6.2. Care sunt beneficiile medierii? Cercetårile efectuate pe cupluri dupå trei ani de la încheierea medierii au demonstrat cå medierea i-a ajutat pe parteneri: < så diminueze conflictele dintre ei ßi så evite astfel efectele acestora asupra copiilor; < så aibå o rela†ie bunå cu foßtii so†i, ceea ce inevitabil a influen†at pozitiv rela†iile cu copiii; < så aducå mai pu†inå amåråciune ßi resentiment în via†a lor de dupå divor†; < så fie mai mul†umi†i de aranjamentele de îngrijire a copiilor ßi så aibå mai pu†ine conflicte privind contactul cu copiii. Mediatorii sunt, de obicei, asisten†i sociali, avoca†i, psihologi sau al†i profesionißti. Atunci când aceßtia lucreazå ca mediatori familiali, obliga†ia lor este de a ajuta pår†ile så ajungå la un acord asupra pensiei alimentare, împår†irii bunurilor, încredin†årii, rela†iei cu copiii sau asupra oricåror alte chestiuni de familie. Toate aceste decizii au un impact deosebit asupra copiilor. Mediatorii trebuie så fie impar†iali ßi nu trebuie så ia decizii în numele pår†ilor.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

45

Exemplu Bogdan ßi Gabriela erau cåsåtori†i de 12 ani ßi aveau doi copii, Rodica ßi Nicoleta, de 7 ßi, respectiv, 9 ani când au decis så se separe. Bogdan avea o micå afacere ßi Gabriela lucra cu jumåtate de normå. Bogdan a påråsit domiciliul conjugal, iar Gabriela a råmas în caså cu cele douå fete. Bogdan a cerut så vadå copiii la fiecare al treilea weekend ßi, timp de câteva såptåmâni, în vacan†a ßcolarå, dar nu a fost stabilit nimic în mod oficial. Dupå scurt timp, Gabriela a înscris copiii la un centru privat de îngrijire în timpul zilei. Acest lucru l-a enervat pe Bogdan. A refuzat så suporte cheltuielile ßi a spus cå va vedea copiii doar de Cråciun ßi de Paßte. Lucrurile s-au înråutå†it când Gabriela a deschis discu†ia despre clarificarea statutului proprietå†ii – mai precis a locuin†ei familiei – cu Bogdan. Acesta s-a enervat ßi a spus cå nu va discuta nimic. În cele din urmå, Gabriela a contactat un avocat care a formulat o ac†iune în justi†ie. Acest lucru a înråutå†it situa†ia cuplului. Bogdan s-a enervat pentru cå a fost obligat så acopere costurile legate de angajarea unui avocat. Procesul a durat câ†iva ani, Bogdan ßi Gabriela nefiind capabili så îßi vorbeascå unul altuia fårå så se certe. De asemenea, nu au ajuns la nici un acord în privin†a programului de vizitå. Stresul pårin†ilor le-a afectat rela†ia cu cei doi copii, care se sim†eau singuri ßi aveau impresia cå nu sunt importan†i pentru pårin†ii lor, mai ales pentru tatål lor, pe care îl vedeau foarte rar. În acest caz concret, medierea ar fi putut fi utilizatå pentru a facilita discu†iile ßi ob†inerea unei în†elegeri între Gabriela ßi Bogdan. Acest lucru ar fi evitat rela†ia încordatå dintre cei doi, care a afectat copiii. Dacå s-ar fi ajuns la un consens, copiii ar fi putut påstra contactul cu tatål lor.

6.3. Elementele-cheie ale medierii Alegerea medierii în mod voluntar – Po†i pleca oricând, din orice motiv sau fårå motiv. Presupune colaborare – Eßti încurajat så participi la rezolvarea problemei (problemelor) tale ßi så ajungi la ceea ce consideri a fi cel mai bun acord. De†ii controlul – Ai putere deplinå de decizie ßi drept de veto privind fiecare dintre prevederile unui acord mediat. Nimic nu †i se poate impune. Se asigurå confiden†ialitatea – Medierea este confiden†ialå, în måsura în care doreßti ßi eßti de acord, prin statut, contract, reguli sau privilegii. Discu†iile de mediere ßi toate materialele pentru aceasta nu sunt acceptate de nici o instan†å ßi în nici o altå procedurå juridiciarå, cu excep†ia unui acord mediat finalizat ßi semnat. Mediatorul este obligat så men†ioneze orice excep†ii de la aceastå confiden†ialitate generalå a medierii. Confiden†ialitatea medierii poate så nu fie respectatå prin certificare scriså, deßi mediatorul îßi poate rezerva dreptul de a refuza så depunå mårturie într-un caz de contesta†ie. Trebuie, de asemenea, definitå confiden†ialitatea „întâlnirilor” (între mediator ßi fiecare parte).

46

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

6

Presupune informare - Procesul de mediere oferå posibilitatea de a ob†ine ßi de a integra informa†ii ßi consiliere juridicå ßi de altå naturå. Pot fi folosi†i doar exper†ii accepta†i de ambele pår†i. Informa†iile ob†inute astfel de la exper†i pot fi considerate fie confiden†iale, fie, dacå pår†ile doresc, admisibile în fa†a instan†ei. Pårerea expertului nu este niciodatå definitivå în mediere. Pår†ile au întotdeauna dreptul de a lua deciziile. Mediatorii trebuie så încurajeze pår†ile så ob†inå asisten†å juridicå ßi så le sfåtuiascå så ob†inå un acord mediat în privin†a chestiunilor legale, care så fie revizuit de un consilier juridic independent înainte de a fi semnat. Decizia privind consilierea juridicå revine, în final, fiecåreia dintre pår†ile participante la mediere. Medierea este impar†ialå, neutrå, echilibratå ßi lipsitå de pericole - Mediatorul are responsabilitatea egalå ßi echilibratå de a asista fiecare dintre pår†ile aflate în mediere ßi nu poate favoriza interesele uneia sau un anumit rezultat al medierii. Mediatorul este obligat deontologic så recunoascå orice posibilå implicare a sa într-una dintre chestiunile în discu†ie. Rolul mediatorului este så se asigure cå pår†ile ajung la un acord într-o manierå informatå ßi voluntarå ßi fårå så fie obligate sau intimidate. Presupune responsabilitate ßi satisfac†ie - Având în vedere rezolvarea conflictului printr-o implicare activå ßi cu ob†inerea satisfac†iei participan†ilor, probabilitatea consensului ßi a creßterii stimei de sine sunt evident mai mari, datoritå medierii, dupå cum aratå studiile de specialitate.

6.4. Cadrul legal al medierii La data de 16 mai 2006 a fost adoptatå Legea nr. 192 privind medierea ßi organizarea profesiei de mediator. Aceastå lege reglementeazå medierea ca modalitate facultativå de solu†ionare a conflictelor (în materie civilå, comercialå, de familie, în materie penalå, precum ßi în alte materii, în condi†iile prevåzute de lege) pe cale amiabilå cu ajutorul unei ter†e persoane specializate în calitate de mediator, în condi†ii de neutralitate, impar†ialitate ßi confiden†ialitate. Capitolul al II-lea al acestei legi are în vedere profesia de mediator ßi se referå la aspecte specifice cum ar fi dobândirea, suspendarea ßi încetarea calitå†ii de mediator, precum ßi la înfiin†area, organizarea, func†ionarea ßi atribu†iile Consiliului de mediere. Capitolul al VI-lea sec†iunea 1 con†ine dispozi†ii speciale privind medierea conflictelor de familie. Astfel, pot fi rezolvate prin mediere neîn†elegerile dintre so†i privind continuarea cåsåtoriei, exerci†iul drepturilor pårinteßti, stabilirea domiciliului copiilor, contribu†ia pårin†ilor la între†inerea copiilor, precum ßi orice alte neîn†elegeri care apar în raporturile dintre so†i cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii. În acest context, articolele 64 - 66 din lege, care au în vedere conflictele de familie, particularizeazå acest tip de mediere, statuând cå „mediatorul va veghea ca rezultatul medierii så nu contravinå interesului superior al copilului”. Totodatå, conform art. 66 alin. 2, dacå „în cursul medierii, mediatorul ia cunoßtin†å de existen†a unor fapte ce pun în pericol creßterea sau dezvoltarea normalå a copilului ori prejudiciazå grav interesul superior al acestuia, este obligat så sesizeze autoritatea competentå”.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

47

6.5. Reguli ale medierii Medierea nu este potrivitå pentru toatå lumea, mai ales în cazurile în care au avut loc violen†e ßi abuzuri. Atunci când una dintre pår†i este intimidatå sau uneia dintre pår†i îi este fricå de so†/partener, medierea nu este o alegere inspiratå. Articolul 66 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 face referire la aceste situa†ii, aråtând cå „mediatorul va depune toate diligen†ele pentru a verifica dacå între pår†i existå o rela†ie abuzivå ori violentå, iar efectele unei astfel de situa†ii sunt de naturå så influen†eze medierea ßi va decide dacå, în asemenea circumstan†e, solu†ionarea prin mediere este potrivitå”. În cadrul Uniunii Europene, un grup de persoane interesate, sus†inut de direc†iile din Comisia Europeanå, a elaborat un Cod deontologic al mediatorilor. Codul stabileßte un numår de principii care trebuie adoptate în mod voluntar de fiecare mediator, pe propria-i råspundere. Acesta ar urma så se aplice tuturor tipurilor de mediere civile ßi comerciale (Codul poate fi gåsit la adresa http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/adr_ec_ code_conduct_en.pdf).

6.6. Exemple europene privind utilizarea medierii ßi utilitatea ei în promovarea drepturilor copilului În Italia, în ultimii ani, au fost create servicii de mediere familialå în toate centrele ßi clinicile familiale din †arå, pentru a face ca separårile ßi divor†urile så fie mai pu†in conflictuale, pentru a men†ine contactul pårin†ilor cu copiii ßi pentru a sus†ine responsabilitatea comunå în deciziile privind copiii, chiar dacå mariajul nu mai existå (vezi Al doilea raport periodic al Italiei cåtre Comitetul pentru drepturile copilului CRC/ C/70/Add.13, 12 iulie 2002). În Danemarca, pentru a reduce numårul de conflicte ca urmare a divor†urilor, care cauzeazå adesea probleme copiilor, au fost testate de cåtre autoritå†i mai multe programe ßi metode. Este general acceptat cå prea multe conflicte sunt rezolvate de cåtre autoritå†i sau chiar la tribunal. Într-un program de consiliere reußit (“konfliktmægling”), autoritå†ile locale au utilizat mediatori pentru a ajuta pårin†ii så negocieze acorduri privind încredin†area copilului ßi programul de vizitå. Obiectivul a fost de a gåsi o metodå care så sprijine ßi/sau så creascå responsabilizarea pårin†ilor ßi, în acelaßi timp, så creascå ßansele de a stabili un acord pe termen lung, acceptat ßi urmat de ambele pår†i (vezi Conferin†a minißtrilor europeni responsabili de problemele de familie, sesiunea XXVIII, 16-17 mai 2006, Lisabona, Portugalia, „Schimbåri ale modului de a fi pårinte: copiii de azi, pårin†ii de mâine”, compendiu de contribu†ii na†ionale, Directoratul general III – Coeziune socialå – Departamentul de politici sociale).

48

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

6

În Suedia, discu†iile de cooperare sunt discu†ii conduse de exper†i, obiectivul lor fiind ca pårin†ii så ajungå la un acord privind încredin†area copiilor, domiciliul acestora, precum ßi programul de vizitå. Scopul discu†iilor este identificarea unei solu†ii de compromis. Dar chiar dacå acest obiectiv nu poate fi atins, fiecare pårinte poate så în†eleagå mai bine punctul de vedere al celuilalt, în urma discu†iilor, ßi poate învå†a cum så abordeze conflictele astfel încât så nu îi facå så sufere pe copii. În toate oraßele din Suedia se pot organiza discu†ii de cooperare. Orice pårinte care are dificultå†i în a ajunge la un acord privind încredin†area copilului, domiciliul sau programul de vizitå ßi care doreßte så aibå o discu†ie de cooperare poate contacta municipalitatea. Dacå a început o ac†iune în justi†ie privind încredin†area copilului, domiciliul sau vizitele, tribunalul poate avea ini†iativa unei discu†ii de cooperare. Aceasta este gratuitå. Dacå pårin†ii sunt de acord, ei pot avea o în†elegere asupra încredin†årii copilului, domiciliului ßi programului de vizitå. Acest acord se aplicå dacå este scris ßi aprobat de Comitetul de asisten†å socialå. Acceptarea acordului are acelaßi efect ca o sentin†å judecåtoreascå, ceea ce înseamnå, printre altele, cå are putere de aplicare (informa†ii disponibile la Re†eaua Europeanå Judiciarå în Chestiuni Civile ßi Comerciale). În Austria existå peste 300 de centre de consiliere familialå sus†inute de Ministerul Familiei, care oferå servicii de consiliere privind chestiunile de familie, mai ales pentru cele privind divor†ul, încredin†area copilului ßi dreptul la vizitå, direct la tribunal. De aceea, serviciile se numesc „Consiliere familialå la tribunal”. Consilierea cuprinde atât aspecte juridice, cât ßi psihologice ale unei ac†iuni aflate sub inciden†a legisla†iei familiei ßi are loc „aproape de tribunal”, adicå sesiunile de consiliere au loc în spa†iile tribunalelor. Consilierea este confiden†ialå, anonimå ßi gratuitå (vezi Al doilea raport periodic al Austriei cåtre Comitetul pentru Drepturile Copilului CRC/C/83/Add.8, 8 iulie 2004). Medierea îi ajutå pe pårin†ii care tråiesc separat så råmânå aproape de copiii lor.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

49

7. Drepturile de participare ale copiilor. Copiii în fa†a instan†ei judecåtoreßti Vocea ßi opiniile copiilor trebuie ascultate într-un cadru potrivit, primitor. Judecåtorii, procurorii ßi al†i profesionißti din domeniul juridic trebuie så îßi adapteze comportamentul în cazurile care implicå ßi/sau afecteazå copiii.

7.1. Concept Organiza†ia Na†iunilor Unite a adoptat mai multe standarde privind protec†ia drepturilor copilului în situa†ia în care acesta vine în contact cu instan†a judecåtoreascå (vezi, mai ales, art. 12 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului). Standardele se referå la sisteme centrate pe copil, care så recunoascå faptul cå un copil aflat în contact cu sistemul juridic este subiect al drepturilor ßi libertå†ilor fundamentale ßi så asigure cå toate ac†iunile vor fi cålåuzite, în primul rând, de interesul superior al copilului. Alåturi de Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, este important så luåm în considerare: < Regulile standard minime ale ONU pentru administrarea justi†iei juvenile (regulile de la Beijing), 1985; < Principiile ONU pentru prevenirea delincven†ei juvenile (principiile de la Riyadh), 1990; < Regulile ONU pentru protec†ia minorilor priva†i de libertate, 1990; < Principiile de ac†iune privind copiii în sistemul penal. Aceste standarde sunt instrumente esen†iale pentru promovarea drepturilor copilului, în general, ßi pentru asigurarea respectårii drepturilor copiilor afecta†i de sistemul juridic prin ac†iuni penale, separare sau adop†ie. Ele se concentreazå asupra nevoilor ßi intereselor specifice ale copilului, care diferå, din multe puncte de vedere, de cele ale adul†ilor. Este important de re†inut cå situa†iile în care copiii intrå în contact cu profesionißti din domeniul juridic – de exemplu, atunci când copiii au calitatea de victimå sau martor într-un proces penal, în cazuri de divor† al pårin†ilor lor sau în situa†ii în care urmeazå så fie separa†i de pårin†i ßi, eventual, så devinå subiec†i ai unei måsuri de plasament - pot fi traumatizante. De aceea, cei care lucreazå în sistemul juridic au obliga†ia de a respecta drepturile ßi nevoile copilului ßi de a-l trata cu în†elegere ßi simpatie. Judecåtorii, procurorii ßi avoca†ii au un rol esen†ial în protec†ia drepturilor omului atunci când este vorba de persoane suspectate sau acuzate de såvârßirea unor infrac†iuni. Responsabilitatea acestora este cu atât mai importantå atunci când procedurile juridice privesc copiii care se aflå în conflict cu legea sau sunt implica†i în proceduri privind separarea sau adop†ia. Astfel de cazuri necesitå cunoßtin†e ßi abilitå†i speciale din partea judecåtorilor, procurorilor, avoca†ilor ßi a altor profesionißti implica†i. Comitetul pentru Drepturile Copilului, care monitorizeazå Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, a recomandat, adesea, statelor så introducå sau så consolideze programe de formare pentru to†i cei care sunt implica†i în sistemul justi†iei juvenile. Când comunicåm cu un copil, trebuie så fim conßtien†i, în primul rând, de rela†ia inegalå dintre noi, în calitate de adul†i, ßi copii. Ca adul†i, avem o pozi†ie de putere ßi puterea de a defini situa†ia. În rela†ie cu un judecåtor, procuror sau un avocat, copilul

50

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

7

poate resim†i mai puternic aceastå rela†ie de inegalitate pentru cå acesta este perceput ca o autoritate. Din acest motiv este important så se creeze o rela†ie de încredere. Aceastå rela†ie de încredere poate fi creatå atunci când noi, adul†ii, dovedim respect fa†å de unicitatea copilului din fa†a noastrå. O modalitate de a dovedi respect este så apreciem unicitatea copilului. Aceasta înseamnå så în†elegem ce simte el în situa†ia sa ßi cum vede rela†iile cu adul†ii, cât ßi så sprijinim copilul în gåsirea unei solu†ii atunci când are nevoie de aceasta sau este în pericol. A aprecia nu înseamnå a fi autoritar, ci a-†i men†ine autoritatea într-un mod respectuos fa†å de persoana cu care comunici. Teoriile moderne despre comunicarea între profesionißti ßi copii se concentreazå asupra creårii unei rela†ii bazate pe recunoaßtere ßi apreciere. Dacå noi, în calitate de specialißti, fie cå suntem medici, asisten†i medicali, poli†ißti, cadre didactice sau asisten†i sociali, devenim conßtien†i de pozi†ia de putere pe care o de†inem ßi suntem hotårâ†i så recunoaßtem ßi så apreciem în comunicarea noastrå caracterul individual al copilului ßi dreptul acestuia de a participa la deciziile care îl privesc, atunci îl vom putea ajuta så-ßi îmbunåtå†eascå situa†ia, luându-i în considerare capacitå†ile în continuå dezvoltare ßi resursele individuale. În calitatea dumneavoastrå de profesionißti trebuie så cåuta†i så stabili†i o asemenea rela†ie reciprocå. Acest principiu este valabil ßi în cazul comunicårii cu pårin†ii. Putem spune cå ingredientele cele mai importante în comunicare sunt: a) abilitå†ile interpersonale: ascultarea cu aten†ie ßi încurajarea interlocutorului, în†elegerea sentimentelor ßi a opiniilor sale, b) respectul fa†å de interlocutor ßi c) capacitatea de a în†elege opinia ßi situa†ia acestuia. Ca profesionißti, este de aßteptat så vå asuma†i responsabilitatea de a stabili un bun contact caracterizat prin deschidere, implicare, interes ßi respect. Cu o asemenea atitudine pute†i comunica eficient atât cu copiii, cât ßi cu pårin†ii lor. Stabilirea unei rela†ii de recunoaßtere este o condi†ie necesarå pentru comunicarea cu pårin†ii ßi copiii lor. Când dumneavoastrå, ca specialißti, vå asuma†i responsabilitatea de a stabili contactul ßi dovedi†i respect ßi în†elegere, îi ajuta†i så aibå încredere ßi så comunice eficient. Comunicarea apreciativå înseamnå o comunicare eficientå. Din påcate, în realitate drepturile copilului nu sunt adesea respectate sau luate în considerare, din multe puncte de vedere, în pofida numeroaselor instrumente care le garanteazå. Uneori, copiii sunt privi†i ca mini-cetå†eni cu mini-drepturi, iar nevoile lor sunt trecute cu vederea. Existå, totußi, unele criterii pentru a asigura o bunå comunicare cu copiii, care ar trebui utilizate de profesionißtii din domeniul juridic.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

51

7.2. Criterii pentru o bunå comunicare cu copiii Cu ajutorul principiilor men†ionate mai sus, putem construi urmåtoarele criterii pentru o bunå comunicare cu copiii. Nu uita†i cå fiecare copil este unic ßi necesitå o abordare individualizatå. < <

<

<

Fiecare copil este unic, la fel cum fiecare dintre noi este unic. Circumstan†ele în care copil a ajuns în fa†a dumneavoastrå sunt, de asemenea, unice. Copiii pot avea diferite niveluri de dezvoltare emo†ionalå ßi moralå sau de responsabilitate. Faptul cå ei se aflå într-o situa†ie dificilå este consecin†a unor împrejuråri de care nu pot fi fåcu†i responsabili; to†i copiii meritå respect ßi în†elegere. Unii copii au o „re†ea de sus†inere” mai bunå decât al†ii: ei sunt înconjura†i de adul†i care îi ajutå sau sprijinå. De aceea, pårin†ii copiilor mai pu†in „norocoßi” din acest punct de vedere trebuie sus†inu†i pentru a-ßi asuma responsabilitå†ile sau, împreunå cu aceßtia, trebuie gåsite alte solu†ii pentru asigurarea drepturilor ßi dezvoltårii copiilor. Unii copii au mai multe oportunitå†i decât al†ii.

Aceste criterii se aplicå ßi în cazul grupurilor de copii. Grupurile de copii afla†i în conflict cu legea sau care au nevoie de protec†ie nu trebuie tratate global. Fiecare copil din interiorul grupului trebuie tratat individual. Adapta†i-vå comunicarea la persoana cu care comunica†i: copil, pårinte sau un alt profesionist. Asculta†i ßi lua†i în considerare perspectiva ßi situa†ia celuilalt. Unele dintre cele mai frecvente situa†ii în care copiii ajung în fa†a instan†ei judecåtoreßti sunt cele în care sunt victime, martori sau se aflå în conflict cu legea.

7.3. Copiii victime ßi copiii martori Principiile de ac†iune privind copiii în sistemul penal (numite mai jos Principiile), care au fost adoptate în 1997 de Consiliul Economic ßi Social al ONU, dezvoltå anumite principii con†inute în Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului ßi oferå principii utile pentru activitatea poli†iei, procurorilor, avoca†ilor ßi judecåtorilor la nivel na†ional, atunci când intrå în contact cu copii victime sau copii martori.

7.3.1. Copiii victime 7.3.1.1. Protec†ia legalå a copiilor victime Articolul 12 alin. 2 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului men†ioneazå cå, pentru a asigura participarea copilului „copilul trebuie […] så aibå posibilitatea de a fi ascultat în cadrul oricåror proceduri judiciare sau administrative care îl privesc fie direct, fie prin intermediul unui reprezentant sau al unui organism adecvat, în conformitate cu regulile de procedurå ale legisla†iei na†ionale”. Articolul 24 din Legea nr. 272/2004 la alineatele 2 ßi 4 preia aceastå prevedere, men†ionând cå ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani poate fi, de asemenea, ascultat

52

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

7

dacå autoritatea competentå considerå cå acest lucru e necesar pentru solu†ionarea cauzei. Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare, acordându-li-se importan†a cuvenitå, în raport cu vârsta ßi cu gradul de maturitate ale copilului. Totodatå, Principiile prevåd cå victimele copii trebuie tratate cu compasiune ßi respect fa†å de demnitatea lor ßi cå trebuie så aibå acces la „justi†ie ßi la tratament corect, restituire, compensa†ii ßi asisten†å socialå” (vezi paragrafele 43 ßi 45 din Principii). Mai mult, „copiii victime trebuie så aibå acces la asisten†a care corespunde nevoilor lor […] Trebuie acordatå asisten†å specialå acelor copii care au dizabilitå†i sau sunt bolnavi” (vezi paragraful 46 din Principii). Mai departe, „mecanismul juridic trebuie så fie creat sau consolidat acolo unde este necesar pentru a ajuta copiii victime så-ßi revinå prin proceduri formale sau informale, prompte, corecte ßi accesibile. Copiii victime ßi/sau reprezentan†ii lor legali trebuie så fie informa†i în conformitate.” Conform paragrafului 48 din Principii, „trebuie så fie asigurat accesul la compensa†ii corecte ßi adecvate pentru to†i copiii victime ale încålcårii drepturilor omului, în mod specific torturå ßi alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, inclusiv viol ßi abuz sexual, privare de libertate ilegalå sau arbitrarå, deten†ie nejustificatå sau incorectitudini juridice. Copilul trebuie så beneficieze de reprezentarea legalå necesarå în instan†å, precum ßi de un interpret în limba maternå, dacå este necesar”. În cele din urmå, copiii victime trebuie så fie informa†i „despre rolul lor, scopul, calendarul ßi desfåßurarea procesului ßi despre dispozi†iile luate în cazul lor, mai ales dacå este vorba despre infrac†iuni grave” (vezi paragraful 51 din Principii).

7.3.1.2. Exemple de practici europene Asisten†å juridicå ßi psihosocialå în cazuri de violen†å sexualå ßi fizicå asupra copiilor În Austria, guvernul provinciei Styria, cu ajutorul Ofi†erului pentru promovarea drepturilor copilului ßi tinerilor, a elaborat conceptul de „Ajutor pentru copii”, oferind suport juridic ßi psihosocial în cazuri de violen†å sexualå ßi fizicå împotriva copiilor. Un expert specializat sprijinå victimele ßi rudele apropiate în cursul întregii ac†iuni în justi†ie, obiectivul fiind acela de a stabili o rela†ie de încredere între victimå ßi expert, de a elabora måsuri în beneficiul copilului în cooperare cu departamentul pentru tineret ßi cu alte organisme de asisten†å, de a coopera cu avocatul victimei ßi de a înso†i copilul la întâlnirile cu autoritå†ile ßi la audierile de la tribunal. Sprijinul psihosocial în timpul procesului, activitatea de protec†ie a victimei, care implicå asisten†å psihosocialå, mai ales când trebuie så facå fa†å experien†elor prin care a trecut, precum ßi asisten†a juridicå oferitå de avocatul victimei în timpul procesului sunt trei elemente separate ale asisten†ei generale oferite victimelor abuzului sexual. (vezi Al doilea raport periodic al Austriei cåtre Comitetul pentru drepturile copilului CRC/C/83/Add.8, 8 iulie 2004).

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

53

7.3.2. Copiii martori Conform Cur†ii Constitu†ionale din Germania, rezultatul ßi succesul unei audieri personale a unui copil de cåtre un tribunal „depind în mod esen†ial de felul în care judecåtorul este capabil så empatizeze cu starea psihologicå particularå a copilului ßi dacå este capabil så construiascå o discu†ie cu copilul”. Mai existå câteva reguli ßi standarde fundamentale de care judecåtorul trebuie så fie conßtient ßi pe care trebuie så le respecte pentru a-i oferi respectul adecvat copilului care se prezintå în fa†a sa în instan†å. Acestea sunt men†ionate mai jos.

7.3.2.1. Protec†ia legalå a copiilor martori Copilul (mai ales acela care a fost victima unor rele tratamente sau care trebuie så depunå mårturie împotriva unui membru al familiei sau a unui prieten) poate deveni nelinißtit, supårat sau speriat atunci când depune mårturie, mai ales în prezen†a abuzatorului. În consecin†å, judecåtorii au autoritatea de a lua måsurile necesare pentru a-i oferi copilului martor asisten†å în timpul procesului. Copilul se poate sim†i mai bine dacå sala de judecatå aratå mai pu†in formal ßi este mai pu†in impunåtoare. De exemplu, martorul poate primi un scaun pentru copii; mobila poate fi rearanjatå sau pot fi puse pe pere†i desenele copilului. Un alt mod de a ajuta copilul så se simtå confortabil este dacå judecåtorul se îmbracå în haine de stradå în loc de robå. Înainte de proces, judecåtorul poate så se prezinte copilului ßi så îi permitå så exploreze sala de judecatå, så stea pe scaunul martorului ßi så testeze microfonul. În rela†ia cu copilul martor, Principiile stabilesc „nevoia copilului de a primi asisten†å în procesele juridice ßi administrative”. În acest sens, „statul trebuie så revizuiascå, så evalueze ßi så îmbunåtå†eascå, dupå cum este necesar, situa†ia copiilor martori ai unor infrac†iuni în raport cu probele ßi procedurile pentru a asigura protec†ia deplinå a drepturilor copilului […] Contactul direct între copilul victimå ßi agresor trebuie evitat, cât de mult posibil, în cursul investiga†iilor, precum ßi al audierilor din proces. Identificarea copilului victimå în mass-media trebuie interziså, acolo unde este necesarå protec†ia intimitå†ii copilului. Acolo unde interzicerea contravine principiilor legale fundamentale ale statelor membre, o astfel de identificare trebuie descurajatå”. Mai mult, Principiile încurajeazå statele membre så permitå „înregistrarea video a mårturiei copilului ßi prezentarea mårturiei înregistrate la tribunal ca dovadå acceptatå. În special poli†ia, procurorii ßi judecåtorii trebuie så aplice proceduri mai prietenoase pentru copii, de exemplu, în opera†iunile poli†iei ßi în intervievarea copiilor martori”. Alte exemple de a face mårturia unui copil mai pu†in traumatizantå – mai ales atunci când se confruntå cu abuzatorul – ar fi transmiterea acesteia prin intermediul unui circuit închis de televiziune, prin care copilul så vorbeascå direct cu judecåtorul, având un ecran între el ßi agresor ßi fiind asistat de o persoanå care så îl ajute. Aceastå persoanå poate avea acces în sala de judecatå cu copilul sau copilul poate depune mårturie stând în bra†ele ei. Nu în ultimul rând, Principiile statueazå cå procesul judiciar trebuie „så încurajeze dezvoltarea modalitå†ilor de pregåtire a copiilor martori, pentru a-i familiariza cu procesul justi†iei penale înainte de a depune mårturie. Copiii victime ßi martori trebuie så beneficieze de asisten†å adecvatå de-a lungul procesului. Permite†i prezentarea punctelor de vedere ßi a preocupårilor copiilor victime ßi luarea lor în considerare la momentul potrivit al

54

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

7

procesului, când interesele lor personale sunt afectate, fårå så fie prejudiciat acuzatul ßi în conformitate cu sistemul penal na†ional. Lua†i måsuri pentru a reduce întârzierile în procesele penale, protejând intimitatea copiilor victime ßi, când este necesar, asigurând siguran†a lor în fa†a intimidårilor ßi a råzbunårii”. Curtea Europeanå a subliniat în repetate rânduri cå un proces penal trebuie adaptat vârstei, gradului de maturitate, capacitå†ilor emo†ionale ßi intelectuale ale copiilor implica†i. Mai multe informa†ii vor fi cuprinse în sec†iunea referitoare la copiii afla†i în conflict cu legea (vezi subcapitolul 7.4). Multe dintre aceste recomandåri se regåsesc în legisla†ia româneascå fie în Codul de procedurå penalå, fie în Legea nr. 272/2004.

7.3.2.2. Exemple de practici europene Programul de pregåtire a copiilor care vor apårea în fa†a instan†ei judecåtoreßti În unele †åri, ca, de exemplu, Marea Britanie, copiii martori au dreptul la asisten†å pentru a se pregåti în vederea experien†ei de la tribunal. Fiecare tribunal are propriul såu program de pregåtire a martorului. Pregåtirea copiilor martori este fåcutå de cineva perceput ca independent, care se concentreazå doar pe starea de spirit a copilului în pregåtirea unei experien†e dificile; care nu a fost implicat în pregåtirea detaliatå a cazului; care nu trebuie så discute detaliile cazului sau probele pe care copilul le-a dat sau urmeazå så le dea; care nu trebuie så fie ofi†er de poli†ie, dar care poate fi un voluntar sau un profesionist. Elementele-cheie ale programului de pregåtire sunt: < evaluarea nevoilor copilului în raport cu prezen†a în fa†a instan†ei; < ajutarea copilului astfel încât så în†eleagå procesul ßi rolul såu în acest proces; < organizarea unei vizite a copilului la tribunal înainte de proces; < utilizarea unor tehnici de control al anxietå†ii ßi de reducere a stresului; < implicarea pårintelui sau a reprezentantului legal al copilului; < comunicarea informa†iilor (inclusiv dorin†ele copilului) cåtre poli†ie, parchet ßi tribunale, informând copilul, pårin†ii sau reprezentantul legal ßi asigurând aranjamentele practice care îl privesc pe copil; < posibilitatea de a înso†i copilul în momentul mårturiei; < discu†ie cu copilul martor ßi cu pårintele sau reprezentantul legal la încheierea cazului. Tot în Marea Britanie, copiii martori ßi familiile lor primesc un aßa-numit „pachet pentru martorii tineri” care con†ine opt broßuri cu scopul de a le oferi sprijin copiilor care trebuie så depunå mårturie la tribunal. Acestea au fost redactate special pentru martorii cu vârste între 5 ßi 17 ani, pentru pårin†ii lor ßi pentru cei care ajutå martorii tineri. „Pachetul pentru martorii tineri” ajutå la familiarizarea acestora cu procedura tribunalului ßi cu rolul lor ßi a fost elaborat de Societatea Na†ionalå pentru Prevenirea Cruzimii asupra Copiilor (NSPCC), Departamentul Afacerilor Interne, Departamentul Lordului Cancelar, Parchetul Coroanei ßi Departamentul de Sånåtate. Aceste publica†ii pot fi gåsite la adresa de internet: http://www.nspcc.org.uk/Inform/OnlineResources/YoungWitnessPack/ YoungWitnessPack_ifega27232.html

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

55

Felul în care un judecåtor se adreseazå unui copil la tribunal ßi nivelul de empatie pe care îl realizeazå sunt de o importan†å crucialå pentru a nu victimiza copilul, precum ßi pentru a ob†ine o declara†ie completå ßi preciså. Pentru a veni în sprijinul judecåtorilor, în Sco†ia, a fost creat un set de Principii pentru intervievarea copiilor martori. Au fost identificate unele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când sunt intervieva†i copiii martori. Principii pentru intervievarea copiilor martori Pregåtirea interviului < Asigura†i-vå cå nu vor exista întreruperi (de exemplu, deconecta†i telefonul). < Îndepårta†i orice material care vå poate distrage aten†ia. < Asigura†i-vå cå sunt disponibile toate echipamentele necesare ßi cå acestea sunt aranjate într-o manierå prietenoaså pentru copil. Prezentåri < Prezenta†i-vå copilului, men†ionând numele, ocupa†ia, rolul (în mod general, nu men†iona†i cuvinte precum „risc”sau „protec†ia copilului”). < Explica†i-i faptul cå interviul va fi înregistrat. < Ob†ine†i consim†åmântul copilului pentru interviu, dacå nu a acceptat deja. < Permite†i-i copilului så se aßeze; ini†ia†i o conversa†ie de „încålzire” pe o temå neutrå (de exemplu, drumul pânå la tribunal). < Evita†i så men†iona†i acuza†iile ßi så strecura†i stereotipuri despre presupusul autor al infrac†iunii. Stabili†i regulile de bazå < Copilul va vorbi cel mai mult. < Intervievatorul nu a fost de fa†å ßi, prin urmare, are nevoie de ajutorul copilului ca så în†eleagå ce s-a întâmplat. < Copilul are voie så spunå „nu ßtiu/nu îmi amintesc/nu în†eleg” ßi så îl corecteze pe intervievator atunci când ceva nu este corect. < Copilul nu trebuie så ghiceascå sau så inventeze råspunsuri. Trebuie så spunå mereu adevårul (de exemplu, ceea ce ßtie din ce a våzut cu ochii lui, a auzit cu urechile lui etc.). < Dacå întrebårile sunt repetate, aceasta nu înseamnå cå primul råspuns al copilului a fost greßit sau gândit så fie o minciunå. Elemente importante pentru intervievator < Interviul trebuie så urmeze ritmul copilului. < Fi†i tolerant cu pauzele, nu întrerupe copilul. < Fi†i atent la semnele de obosealå sau de pierdere a concentrårii. Spune†i-i copilului cât va dura interviul ßi când sunt permise pauzele. < Folosi†i propozi†ii simple ßi scurte. < Folosi†i diateza activå („L-a lovit bårbatul pe X?”) ßi evita†i diateza pasivå („X a fost lovit de bårbat?”). < Folosi†i propozi†ii afirmative („Tu i-ai spus?”). < Pune†i întrebåri cu un singur sens. < Evita†i interogativele cu nega†ie dublå („Nu †i-a spus mama ta så nu ießi afarå?”). < Folosi†i o abordare directå („Eßti obosit?”). < Fi†i deschis.

56

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

7

Încheia†i construirea rela†iei cu un interviu „de antrenament” < Ruga†i copilul så vå povesteascå un eveniment tråit personal (de exemplu, vacan†a). < Ruga†i-l så vå spunå tot ce îßi aminteßte despre acest eveniment de la început pânå la sfârßit. < Evita†i întrebårile specifice. < Încuraja†i povestirea spontanå din partea copilului folosind elemente ajutåtoare, de exemplu: „Ce interesant, spune-mi mai mult”. Introducerea temelor de discu†ie < Chiar înainte de a începe, reitera†i regulile de bazå. < Apoi aborda†i tema, începând cu aluziile cele mai pu†in sugestive. < Dacå acest lucru nu reußeßte, trece†i treptat la aspecte specifice. < Evita†i så sugera†i orice comportament negativ (de exemplu, prin cuvinte ca „rånire”, „råu”). Povestirea liberå < Încuraja†i povestirea liberå din partea copilului, prin întrebåri de sondare, de exemplu, „Spune-mi tot ce po†i despre asta”. < Folosi†i ca stimuli întrebåri deschise, care urmeazå dupå ce copilul terminå de vorbit, de exemplu, „Íi apoi ce s-a întâmplat?”. < Utiliza†i, de asemenea, elemente ajutåtoare pentru a påstra fluen†a nara†iunii, de exemplu, „aha, da” sau începe†i cu „deci” ßi apoi repeta†i ce tocmai a spus copilul. Întrebåri < Referi†i-vå la lucruri pe care copilul le-a men†ionat anterior în povestirea liberå. < Încerca†i så stabili†i dacå episodul de abuz a fost singular ori s-a repetat. < Încerca†i så acoperi†i secven†a temelor în aceeaßi ordine în care copilul le-a adus în discu†ie. < Utiliza†i cele mai pu†in directe/specifice tipuri de întrebåri ori de câte ori e posibil. < Clarifica†i orice ambiguitå†i, neconcordan†e sau termeni/nume necunoscute utilizate de cåtre copil, într-un mod în care så nu existe suspiciune, neîncredere sau ridiculizare. Încheiere < Rezuma†i elementele probatorii principale utilizând cât mai mult posibil limbajul copilului. < Întreba†i dacå cel de-al doilea intervievator are întrebåri. < Întreba†i copilul dacå are întrebåri. < Nu face†i promisiuni pe care nu le pute†i onora. < Oferi†i nume/adrese/telefoane de contact. < Mul†umi†i-i copilului pentru timpul pe care vi l-a acordat. < Reveni†i la teme neutre.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

57

7.4. Copiii afla†i în conflict cu legea 7.4.1. Protec†ia legalå a copiilor afla†i în conflict cu legea Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului stabileßte principalele valori care trebuie adoptate de state în privin†a justi†iei juvenile. Articolul 40 (1) îi recunoaßte oricårui copil bånuit, acuzat sau despre care s-a dovedit cå a comis o încålcare a legii penale dreptul la un tratament conform cu sim†ul demnitå†ii ßi al valorii personale, care så întåreascå respectul såu pentru drepturile omului ßi libertå†ile fundamentale ale altora ßi care så †inå seamå de vârsta sa ßi de necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate ßi asumarea de cåtre acesta a unui rol constructiv în societate. Articolul 40 (2b) îi garanteazå oricårui copil bånuit sau acuzat de o încålcare a legii penale cel pu†in urmåtoarele drepturi: < de a fi prezumat nevinovat pânå la stabilirea vinovå†iei sale conform legii; < dreptul la examinarea, fårå întârziere, a cauzei sale de cåtre o autoritate sau o instan†å judiciarå competentå, independentå ßi impar†ialå; < de a nu fi constrâns så depunå mårturie sau så mårturiseascå faptul cå este vinovat; < dreptul de a recurge la o cale de atac, în fa†a unei autoritå†i sau a unei instan†e judiciare superioare competente, independente ßi impar†iale, conform legii; < dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret, dacå nu în†elege sau nu vorbeßte limba utilizatå. În plus, articolul 40 (2b) recunoaßte protec†ia specialå a copiilor, inclusiv: < dreptul copilului de a fi informat în cel mai scurt termen ßi direct despre acuza†iile care i se aduc, dacå este cazul, prin intermediul pårin†ilor såi sau al reprezentan†ilor legali; < dreptul la o procedurå de audiere echitabilå ßi conformå cu prevederile legii, în prezen†a pårin†ilor sau a reprezentan†ilor legali, dacå acest lucru este în interesul såu superior, având în vedere vârsta sa; < dreptul la respectarea deplinå a vie†ii sale private în toate fazele procedurii judiciare. Nevoia de a proteja copiii fa†å de publicitatea nedoritå ßi de un proces inechitabil este cerutå ßi de regula nr. 8 din regulile Beijing, care afirmå cå „în principiu, nu trebuie fåcutå publicå nici o informa†ie care så ducå la identificarea unui infractor minor”. Copiii au nu numai dreptul de a se bucura de aceleaßi garan†ii oferite ßi adul†ilor, au ßi dreptul de a fi trata†i într-o manierå care så †inå seamå de vârsta ßi gradul lor de maturitate. Au dreptul la proceduri în regim de urgen†å, la protec†ia identitå†ii ßi a vie†ii private, au dreptul de a fi asculta†i ßi de a în†elege procedurile judiciare ßi administrative la care iau parte, cât ßi dreptul de a se †ine cont de interesul lor superior ßi de drepturile lor pe tot parcursul procesului. Standardele interna†ionale cer protec†ia copilului fa†å de efectele negative ale sistemului juridic formal, acolo unde este posibil, ßi stipuleazå faptul cå orice tratament care i se aplicå trebuie så fie conform cu circumstan†ele, fapta comiså ßi trebuie så ia în considerare nevoia de a promova bunåstarea, educa†ia continuå ßi nevoia de a juca un rol constructiv în societate. Acestea trebuie considerate ca valori fundamentale pentru un tribunal pentru minori, fapt care a fost confirmat de

58

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

7

Curtea Europeanå a Drepturilor Omului într-un caz de omor comis de doi copii de 10 ani1 . Curtea a afirmat cå procesul penal împotriva copiilor trebuie så fie adaptat vârstei ßi gradului de maturitate ale delincven†ilor, pentru a respecta dreptul acestora la un proces adecvat (vezi ßi exemplul de mai jos). Prin urmare, e nevoie de personal foarte specializat pentru a asigura faptul cå sistemul penal func†ioneazå conform justi†iei juvenile ßi standardelor din domeniul drepturilor copiilor. Responsabilitatea ßi profesionalismul sunt cele mai adecvate instrumente pentru restrângerea puterilor discre†ionare, iar calificårile profesionale ßi formarea sunt mijloace valoroase prin care så se asigure exercitarea judicioaså a libertå†ii de ac†iune în sistemul justi†iei juvenile.

7.4.2. Exemplu de practici europene Dialog civic pentru tinerii infractori. În 1999, în Fran†a, a fost lansat un proiect-pilot pentru abordarea diferitå a tinerilor infractori. Experimentul a fost numit „Dialogul civic”. Tinerii infractori condamna†i la serviciu în folosul comunitå†ii pentru vandalism, ofenså sau ultraj la adresa autoritå†ii (fapte de tip violen†å urbanå) pot, dacå doresc, så participe la 18 ore de dialog ßi practicå civicå. Aceste 18 ore dedicate „dialogului civic” sunt deduse din numårul total de ore de serviciu în folosul comunitå†ii. Infractorii se întâlnesc cu reprezentan†i ai diferitelor institu†ii precum poli†ia, prefectura, companiile de transport sau pompierii. În cursul a trei zile, infractorii au ßase dialoguri diferite de trei ore fiecare. Obiectivul judecåtorilor ßi al serviciului de corec†ie este de a crea un dialog deschis între protagonißti. Reprezentan†ii sistemului judiciar nu participå la aceste întâlniri. Ei deschid fiecare sesiune, prezintå vorbitorii, le amintesc participan†ilor regulile ßi disciplina care trebuie respectate ßi apoi pleacå. Structura ßi organizarea acestui mecanism propun un dialog pe cât de liber posibil, fårå constrângeri, domina†ii sau ierarhii din realitatea socialå. Caracterul artificial trebuie så ofere un dialog echilibrat între protagonißti. Dialogul devine un mijloc de comunicare. Acest mecanism depinde, desigur, de acceptarea regulilor de cåtre participan†i. Rezultatele ob†inute din decembrie 1999 au încurajat continuarea acestui tip de dialog în spa†ii deschise. Dialogurile care au loc în medii închise reprezintå un experiment nou (din mai 2001) ßi o nouå provocare de adaptare a programului.

1. Vezi cazul T. ßi V. versus Marea Britanie, 1999.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

59

8. Separarea copiilor de pårin†i „Nu ßtii de ce eßti aici sau cât timp vei råmâne. Ai 10 ani, eßti speriat ßi confuz. Cålåtoria ta prin via†å a fost grea – agita†ie în familie, certuri violente, fårå bani de haine sau jocuri, uneori ßi fårå bani de mâncare. Dar nimic nu te-a pregåtit pentru toate acestea. Ieri erai acaså. Azi-diminea†å un asistent social a venit ßi te-a luat. Ai intrat în clubul celor peste un milion de copii institu†ionaliza†i din Europa ßi Asia Centralå. Trebuie så vedem lumea prin ochii copiilor pe care îi reprezentåm.” Maria Calivis, director regional al UNICEF, Consultare regionalå pentru Europa ßi Asia Centralå pentru Studiul ONU privind violen†a împotriva copiilor, Ljubljana (5-7 iulie 2005) 1. Evalua†i atent impactul pe care separarea îl poate avea asupra copilului, pentru cå îi poate cauza durere, disperare, confuzie, anxietate ßi amåråciune. 2. Måsurile de separare sunt, în principiu, temporare ßi trebuie revizuite periodic. 3. Dacå este posibil, trebuie men†inut contactul copilului cu pårin†ii ßi, dacå este necesar, trebuie luate måsuri pentru reintegrarea copilului, în mod progresiv, în familie.

8.1. Principiul non-separårii Familiile sunt prima linie de protec†ie a copiilor. Comitetul ONU pentru drepturile copilului a afirmat cå „familia, ca unitate de bazå a societå†ii, este mediul natural destinat supravie†uirii, protec†iei ßi dezvoltårii copilului” ßi „copiii nu se dezvoltå în mod adecvat în afara unui mediu familial ocrotitor ßi pårin†ii au nevoie de o ßanså decentå pentru a-ßi creßte copiii”. În acest context, comitetul a subliniat cå separarea copiilor de pårin†ii lor trebuie så fie prevenitå prin adoptarea tuturor måsurilor necesare. Articolul 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului afirmå cå „statele pår†i vor veghea ca nici un copil så nu fie separat de pårin†ii såi împotriva voin†ei acestora, exceptând situa†ia în care autoritå†ile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare ßi cu respectarea legilor ßi a procedurilor aplicabile, cå aceastå separare este în interesul superior al copilului”. Acest principiu este strâns legat de alte drepturi prevåzute de Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, cum ar fi: dreptul de a-ßi cunoaßte pårin†ii ßi de a fi îngrijit de aceßtia, în måsura posibilului (art. 7), precum ßi dreptul copilului de a-ßi påstra identitatea, inclusiv cetå†enia, numele ßi rela†iile familiale (art. 8). Dreptul de a fi îngrijit de pårin†ii såi nu înseamnå cå el are ßi dreptul la o familie. Nu existå un astfel de drept. În consecin†å, nu existå dreptul copilului la adop†ie. Dreptul de a fi îngrijit de pårin†i implicå faptul cå Legea nr. 272/2004, ca ßi Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, considerå situa†ia unui copil crescut de cåtre pårin†ii såi fireßti ca fiind cea mai bunå ßi de dorit solu†ie posibilå. Statul are obliga†ia så ia måsurile necesare pentru a le asigura pårin†ilor sprijin psihoemo†ional ßi financiar, pentru a-i ajuta în îndeplinirea responsabilitå†ii de creßtere, îngrijire ßi educare a copilului. Articolele 34 (2) ßi 35 din

60

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

8

Legea nr. 272/2004 statueazå cå orice separare a unui copil de pårin†ii såi ßi orice limitare a exerci†iului drepturilor pårinteßti trebuie så fie precedate de acordarea sistematicå a serviciilor ßi presta†iilor prevåzute de lege, în special informarea corespunzåtoare a pårin†ilor, consilierea acestora, terapie ßi mediere, acordate în baza unui plan de servicii. În acest mod, statul evitå separarea copilului de pårin†ii såi. Dacå un copil nu poate fi îngrijit de pårin†ii såi fireßti, atunci este de preferat ca el så creascå într-un mediu familial.

8.2. Importan†a contactului cu pårin†ii Este evident cå existå cazuri în care copilul nu pot locui cu propriii såi pårin†i pentru cå este prea periculos pentru dezvoltarea, educa†ia sau sånåtatea lui. În astfel de cazuri, sistemul trebuie så îi ofere protec†ie copilului împotriva abuzului sau neglijårii. Atunci când se considerå cå, în ciuda tuturor måsurilor de prevenire sau de interven†ie luate ßi a sprijinului din partea autoritå†ilor, familia nu-ßi poate îmbunåtå†i modul în care oferå îngrijire copilului sau pårin†ii nu pot fi suficient de buni, este necesar plasamentul copilului într-un serviciu de tip familial sau reziden†ial, temporar sau permanent1. Indiferent de circumstan†e, orice separare între pårin†i ßi copii creeazå durere, disperare, confuzie, anxietate ßi triste†e. În acest proces complex, atât pårintele, cât ßi copilul au nevoie de sprijin pentru a se adapta. Felul în care copilul parcurge procesul depinde de fiecare individ în parte, de tipul de ataßament pe care l-a avut fa†å de pårinte, de caracteristicile abuzului sau neglijårii ßi de noua sa situa†ie de îngrijire. Este importantå planificarea ßi interven†ia atentå, respectând identitatea ßi continuitatea. În vederea asigurårii continuitå†ii ßi pentru påstrarea identitå†ii, este importantå men†inerea contactului cu pårin†ii, deoarece copilul va trebui så ßtie, în orice situa†ie, de unde vine ßi din ce cauzå nu a putut råmâne alåturi de pårin†i. Totußi, acest contact va varia în func†ie de tipul abuzului sau neglijårii, de vârsta copilului ßi dacå este vorba de un plasament temporar sau definitiv, respectând principiul interesului superior al copilului. O precondi†ie foarte importantå pentru acest tip de contact este examinarea atentå a calitå†ii ataßamentului care a caracterizat rela†ia pårinte-copil. Orice contact va trebui organizat în conformitate cu calitatea ataßamentului. Dacå acesta a fost foarte nesigur sau perturbator, cu consecin†e grave pentru copil, iar pårin†ii nu pot, cu ajutorul asistentului social responsabil de plasamentul copilului într-un serviciu de tip familial sau reziden†ial, så stabileascå o rela†ie de implicare cu copilul sau o în†elegere a situa†iei, contactul va fi mai rar. De aceea, contactul poate fi mai mult sau mai pu†in intens, poate presupune vizite regulate ßi frecvente, scrisori, un contact realizat exclusiv prin intermediul asistentului social sau vizite ocazionale. Dacå este vorba despre o separare sau un plasament temporar, contactul trebuie så fie frecvent, mai ales în situa†ia copiilor mici. Contactul cu pårin†ii poate reduce sentimentul de vinå ßi responsabilitate. Poate ajuta copilul så beneficieze de plasament. Mul†i copii simt cå trebuie så se învinovå†eascå pentru faptul cå sunt în plasament ßi mul†i sunt îngrijora†i de situa†ia pårin†ilor. Prin implicarea pårin†ilor ßi men†inerea unui contact cu aceßtia, copiii pot avea o percep†ie mai realistå asupra pårin†ilor, a motivelor pentru care se aflå în plasament, iar acest lucru îi ajutå så construiascå o punte între trecut ßi viitor, importantå pentru experien†a continuitå†ii ßi a dezvoltårii identitå†ii copilului. 1. Winnicot, David W., Joc ßi realitate (Leg og virkelighed), 1971 (1990).

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

61

În situa†iile în care pårintele nu îßi poate îndeplini permanent responsabilitå†ile fa†å de copil, el poate så o facå cel pu†in temporar ßi så contribuie la dezvoltarea copilului. Astfel, pårin†ii le pot aråta copiilor cå îi iubesc, chiar dacå nu sunt capabili så stabilieascå un mediu de îngrijire „suficient de bun” pentru ei, ceea ce este decisiv pentru imaginea de sine a copilului. Mai mult, contactul va ajuta pårin†ii, mai ales dacå este vorba despre o separare temporarå, så în†eleagå mai bine ce înseamnå îngrijirea copilului, pentru a putea reconstrui rela†ia, iar copiii vor putea analiza ßi în†elege situa†ia. Când vorbim despre contact, ne gândim la pårin†ii fireßti. În realitate, ßtim cå, adesea, copiii sunt mai ataßa†i de alte persoane din familie sau din re†eaua lor socialå, de exemplu de bunici sau de prieteni apropia†i – persoane care le-au fost alåturi în situa†iile de crizå ßi care au o situa†ie stabilå. Acest aspect este important când se planificå contactul copiilor cu „re†eaua de origine”. Astfel, contactul copilului cu pårin†ii såi ßi cu persoanele cu care a dezvoltat rela†ii de ataßament poate proteja rådåcinile ßi identitatea lui, iar eforturile de protec†ie ale acestui contact reprezintå un element central al domeniului protec†iei copilului. Chiar dacå pårin†ii au abuzat copilul, trebuie så se †inå cont de ataßamentul copilului fa†å de pårin†i ßi de toate elementele psihologice ale situa†iei prin care a trecut copilul. Pentru un copil, pårin†ii sunt importan†i. Acest lucru este uneori greu de în†eles. Cum poate un copil avea sentimente fa†å de cineva care l-a neglijat, tratat necorespunzåtor sau l-a abuzat?

8.3. Separarea copiilor de pårin†i Aßa cum am våzut, separarea copiilor de pårin†i poate avea loc doar în cazuri excep†ionale. Separarea poate surveni atunci când copilul este victimå a abuzului sau neglijårii din partea pårin†ilor sau când pårin†ii tråiesc separat ßi trebuie luatå o decizie în privin†a domiciliului copilului. Acestea sunt cazuri în care interesul superior al copilului ßi cel al reprezentantului legal nu coincid în mod necesar. Pentru copiii care nu pot fi crescu†i de propriile lor familii, se va cåuta, mai degrabå, un mediu familial alternativ adecvat decât îngrijirea într-o institu†ie, care trebuie så fie utilizatå în ultimå instan†å ßi ca måsurå temporarå pânå când copilul se poate întoarce într-un mediu familial. În toate aceste situa†ii, criteriul fundamental în evaluare este interesul superior al copilului. Aceastå evaluare este, din motive evidente, un lucru dificil de realizat pentru cå avem drepturi aflate în conflict în toate aceste situa†ii: drepturile pårin†ilor de a fi cu copilul ßi drepturile copilului de a fi protejat. Aßa cum am våzut mai sus, art. 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului stabileßte cå nici un copil nu trebuie så fie separat de pårin†ii såi împotriva voin†ei acestora ßi cå separarea trebuie så se facå în interesul superior al copilului; toate pår†ile interesate trebuie så aibå posibilitatea de a participa la dezbateri ßi de a-ßi face cunoscute punctele de vedere. Acelaßi articol garanteazå dreptul copilului care a fost separat de ambii pårin†i sau de unul dintre ei de a între†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu cei doi pårin†i, în mod regulat, exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

62

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

8

Legea nr. 272/2004 prevede, de asemenea, cå nu pot fi separa†i copiii de pårin†ii lor sau de unul dintre ei, împotriva voin†ei acestora, „cu excep†ia cazurilor expres ßi limitativ prevåzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare ßi numai dacå acest lucru este impus de interesul superior al copilului” (vezi art. 33 din Legea nr. 272/2004). Sunt situa†ii în care separarea ar putea fi evitatå prin asigurarea sprijinului necesar familiilor pentru a-ßi îngriji copiii. Conform Legii nr. 272/2004, Serviciul public de asisten†å socialå trebuie så ia „toate måsurile necesare pentru depistarea precoce a situa†iilor de risc care pot determina separarea copilului de pårin†ii såi” (vezi art. 34 din Legea nr. 272/2004). Separarea copilului de pårin†i „trebuie så fie precedatå de acordarea sistematicå a serviciilor ßi presta†iilor prevåzute de lege, cu accent pe informarea corespunzåtoare a pårin†ilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii” (vezi art. 34 (2) ßi 35 din Legea nr. 272/2004). În cazurile în care reprezentan†ii Serviciului public de asisten†å socialå ori, dupå caz, ai Direc†iei generale de asisten†å socialå ßi protec†ie a copilului (DGASPC) de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureßti (dupå efectuarea unor vizite la domiciliul copilului) ajung la concluzia cå „dezvoltarea fizicå, mentalå, spiritualå, moralå sau socialå a copilului este primejduitå, Serviciul public de asisten†å socialå trebuie så sesizeze de îndatå Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului în vederea luårii måsurilor prevåzute de lege”. Ca urmare, DGASPC este obligatå så sesizeze instan†a judecåtoreascå în situa†ia în care considerå cå sunt întrunite condi†iile prevåzute de lege pentru decåderea, totalå sau par†ialå, a pårin†ilor ori a unuia dintre ei din exerci†iul drepturilor pårinteßti” (vezi art. 36 (3) din Legea nr. 272/2004). Atunci când ia o decizie privind separarea copilului de pårin†ii såi sau de unul dintre ei, instan†a judecåtorescå trebuie så se asigure cå: < separarea este necesarå în interesul superior al copilului; < a fost realizat un plan de servicii pentru copil ßi familie ßi cå toate serviciile ßi presta†iile destinate men†inerii copilului în familie, disponibile la nivelul comunitå†ii au fost acordate acestora. Aßa cum s-a subliniat anterior, existå mai multe tipuri de situa†ii în care copiii pot fi sau au fost separa†i de pårin†i. Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului oferå câteva exemple de cazuri în care poate avea loc separarea: 1. copii victime ale abuzului sau neglijårii din partea pårin†ilor; 2. copii ai cåror pårin†i sunt divor†a†i sau separa†i; 3. copii ai cåror pårin†i sunt în închisoare; 4. copii ai cåror pårin†i au domiciliul în †åri diferite.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

63

8.3.1. Plasamentul copiilor în cazurile de abuz sau neglijare din partea pårin†ilor Dacå pårin†ii au abuzat sau neglijat copilul, acesta are dreptul „la protec†ie ßi asisten†å specialå din partea statului” (art. 20 alin.1 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului). Protec†ia poate include plasamentul familial, adop†ia sau, în caz de necesitate, plasarea în institu†ii corespunzåtoare de îngrijire a copiilor. Solu†ia de îngrijire care va fi aleaså depinde de legisla†ia na†ionalå ßi de tradi†ii, dar aceasta trebuie întotdeauna så asigure respectarea drepturile copilului prevåzute de Conven†ie. În toate cazurile „trebuie så se †inå seama în mod corespunzåtor de necesitatea unei anumite continuitå†i în creßterea ßi în educarea copilului, precum ßi de originea sa etnicå, religioaså, culturalå ßi lingvisticå” (vezi art. 20 alin. 3 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului ßi art. 39 (2) din Legea nr. 272/2004).

8.3.1.1. Situa†ia ßi cadrul legal a) Decizia privind plasamentul

(a) (1) În interesul superior al copilului

Conform art. 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, una dintre situa†iile particulare în care s-ar putea hotårî cå este în interesul superior al copilului så fie separat de pårin†ii såi este aceea a copilului „maltratat sau neglijat de pårin†i”. Ca ßi art. 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, Curtea Europeanå a Drepturilor Omului considerå cå separarea de pårin†i ßi întreruperea contactului cu un pårinte pot fi justificate numai dacå sunt necesare ßi în interesul superior al copilului. Separarea poate fi consideratå necesarå ßi în interesul superior al copilului, dacå nu existå altå måsurå disponibilå pentru copil care så îi protejeze sånåtatea ßi dezvoltarea1. Chiar ßi în cazurile urgente, statul trebuie så evalueze cu grijå impactul plasamentului asupra pårin†ilor ßi copilului, precum ßi posibilele alternative la plasarea copilului în sistemul public de îngrijire. Mai mult, måsurile de urgen†å nu sunt întotdeauna justificate în cazurile de plasament. Sunt justificate doar în cazuri de pericol iminent pentru copil2. Pe de altå parte, Curtea stipuleazå clar cå autoritå†ile trebuie så ac†ioneze rapid în cazul în care copilul este abuzat în familie3, conform art. 19 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului. Acest lucru înseamnå cå în cazuri de conflict între dreptul copilului de a nu fi separat de pårin†ii såi ßi dreptul såu de a fi protejat împotriva neglijårii sau violen†ei în familie, statul trebuie så se asigure cå via†a de familie a pårin†ilor ßi copiilor este respectatå ßi cå nu se ac†ioneazå prea repede. Totodatå, statul trebuie så se asigure cå ac†ioneazå suficient de repede, atunci când abuzul a fost clar stabilit – ceea ce este un exerci†iu delicat de echilibru. Accentul în cazurile de plasament trebuie så cadå pe determinarea „interesului superior al copilului”. Acest lucru trebuie så fie decis pentru fiecare caz în parte ßi va depinde de elemente specifice copilului ßi de elemente specifice contextului.

1. Vezi Johansen v. Norvegia, 1996, §§ 64 ßi 78. 2. Vezi Haase v. Germania, 2004. 3. Vezi Z. ea v. Marea Britanie, 2001.

64

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

8

Articolul 94 alin. 3 ßi 4 din Legea nr. 272/2004 se referå la situa†iile în care reprezentan†ii persoanelor juridice ßi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigurå protec†ia unui copil refuzå sau împiedicå pe reprezentan†ii Direc†iei generale de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului så efectueze verificårile necesare, iar aceßtia stabilesc cå existå motive temeinice care så sus†inå existen†a unei situa†ii de pericol iminent pentru copil, cauzate de abuz sau neglijare. În aceste situa†ii, Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului sesizeazå instan†a judecåtoreascå, solicitând emiterea unei ordonan†e preziden†iale de plasare a copilului în regim de urgen†å la o persoanå, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip reziden†ial, licen†iat în condi†iile legii. În termen de 48 de ore de la data executårii ordonan†ei preziden†iale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgen†å, Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului sesizeazå instan†a judecåtoreascå pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgen†å cu måsura plasamentului, decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti, precum ßi cu privire la exercitarea drepturilor pårinteßti. În acest context, este esen†ialå judecarea cauzei în regim de urgen†å ßi solu†ionarea cu celeritate a solicitårii privind emiterea unei ordonan†e preziden†iale.

(a) (2) De cåtre autoritå†ile competente

În articolul 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului se stipuleazå, de asemenea, cå o astfel de hotårâre trebuie luatå de cåtre „autoritå†i competente”, care „decid, sub rezerva revizuirii judiciare ßi cu respectarea legilor ßi a procedurilor aplicabile, cå aceastå separare este în interesul superior al copilului”. Conform art. 9 alin. 2 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, în toate aceste proceduri „toate pår†ile interesate trebuie så aibå posibilitatea de a participa la dezbateri ßi de a-ßi face cunoscute punctele de vedere”. În aceeaßi logicå, Legea nr. 272/2004, în articolul 38, stabileßte cå instan†a judecåtoreascå „este singura autoritate competentå så se pronun†e, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la: < persoana care exercitå drepturile ßi îndeplineßte obliga†iile pårinteßti în situa†ia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea pårin†ilor såi; < modalitå†ile în care se exercitå drepturile ßi se îndeplinesc obliga†iile pårinteßti; < decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti; < redarea exerci†iului drepturilor pårinteßti”.

(a) (3) Nediscriminarea

Este important de men†ionat cå, în conformitate cu Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, legile privind separarea nu trebuie så fie discriminatorii sau nu trebuie så se aplice în mod discriminatoriu. Aceastå idee se regåseßte în totalitate în art. 7 din Legea nr. 272/2004. De fapt, lipsa unui domiciliu, såråcia, situa†ia financiarå, originea socialå sau etnicå nu trebuie så fie motive în sine de separare a unui copil de pårin†ii såi.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

65

b) Garan†ii procedurale În acest context este important de men†ionat cå „toate pår†ile interesate trebuie så aibå posibilitatea de a participa la dezbateri ßi de a-ßi face cunoscute punctele de vedere1”. Aceasta îl include, desigur, ßi pe copil. Ideea decurge din textul articolului 9 (2) în combina†ie cu articolul 12 (2) din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, conform cåruia: „Copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedurå judiciarå sau administrativå care îl priveßte fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, în conformitate cu regulile de procedurå din legisla†ia na†ionalå”. De asemenea, art. 6 h) din Legea nr. 272/2004 men†ioneazå necesitatea respectårii ßi garantårii drepturilor copilului ßi prin prisma principiului „ascultårii opiniei copilului ßi luarea în considerare a acesteia, †inând cont de vârsta ßi de gradul såu de maturitate”. Articolul 24 (2) din lege reitereazå: „În orice procedurå judiciarå sau administrativå care îl priveßte, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat ßi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacå autoritatea competentå apreciazå cå audierea lui este necesarå pentru solu†ionarea cauzei”. Curtea Europeanå a Drepturilor Omului a subliniat cå, în cazurile de plasament, pårin†ii trebuie så fie suficient de informa†i ßi trebuie så aibå ocazia så îßi exprime punctul de vedere în timpul procesului, dacå acest lucru nu contravine interesului superior al copilului2. Pe lângå faptul de a fi informa†i ßi de a avea posibilitatea så îßi exprime punctul de vedere, pårin†ii trebuie, conform Cur†ii Europene a Drepturilor Omului, så poatå face apel împotriva deciziei de plasament, dacå nu sunt de acord cu aceasta. Acest apel trebuie fåcut cât de repede posibil pentru cå simpla trecere a timpului poate afecta interesul superior al copilului3. c) Contactul dupå separare În cele din urmå, este important de men†ionat faptul cå, în conformitate cu Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului4 ßi cu Legea nr. 272/2004 „copilul care a fost separat de ambii pårin†i sau de unul dintre aceßtia, printr-o måsurå dispuså în condi†iile legii, are dreptul de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu ambii pårin†i, cu excep†ia situa†iei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului5”. În cazurile de plasament, Curtea Europeanå a Drepturilor Omului este de pårere cå separarea trebuie så fie, în principiu, o måsurå temporarå, pentru o perioadå cât mai scurtå de timp6. Cu alte cuvinte, o decizie de separare nu trebuie så fie definitivå ßi trebuie så facå subiectul unei revizuiri periodice7. Decizia trebuie luatå astfel încât så lase deschiså posibilitatea reintegrårii copilului în familie. De aceea, nu trebuie så existe 1. Vezi art. 9 (2) din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului. 2. Vezi, de exemplu, W. v. Marea Britanie, 1987; Mc. Michael v. Marea Britanie, 1995; T.P. ßi K.M. v. Marea Britanie, 2001. 3. Vezi, de exemplu, Paulsen-Medalen ßi Svensson v. Suedia, 1998. 4. Vezi art. 9 (3) din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului. 5. Vezi art. 16 (1) din Legea nr. 272/2004 din 21/06/2004. 6. Vezi, de exemplu, Olsson nr. 1 v. Suedia, 1998. 7. Vezi, de exemplu, K. ßi T. v. Finlanda, 2001.

66

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

8

o întrerupere totalå a contactului. Contactul trebuie så fie posibil în continuare1. Copilul nu trebuie så fie dat în plasament2 prea departe de locul unde tråiesc pårin†ii ßi nici de al†i fra†i sau surori care, de asemenea, se aflå în plasament . Dacå pare imposibil contactul direct, trebuie gåsite alte modalitå†i, de exemplu poßta3 sau telefonul4. Doar în cazuri excep†ionale, în care men†inerea contactului nu este în interesul superior al copilului, acesta poate fi interzis. Conform Legii nr. 272/2004, exercitarea acestui drept poate fi limitatå „dacå existå motive temeinice de naturå a periclita dezvoltarea fizicå, mentalå, spiritualå, moralå sau socialå a copilului5”.

8.3.1.2. Exemple de practici europene În Portugalia, în urma observårii ßi analizårii copiilor interna†i în spital, s-a ajuns la concluzia cå acei copii bolnavi (cu excep†ia cazurilor serioase în care s-a recomandat separarea imediatå de pårin†i) care fuseserå separa†i de familii au început så aibå sentimente de vinovå†ie ßi repulsie fa†å de pårin†i ßi cå separarea poate, de asemenea, duce la riscuri de violen†å împotriva fra†ilor lor råmaßi alåturi de pårin†i sau care s-au nåscut ulterior. S-a recunoscut faptul cå doar sprijinul sistematic pentru familie o poate ajuta så facå fa†å problemelor. Oferind familiei ßi copilului sprijin terapeutic - medical, psihologic ßi educa†ional – se oferå o alternativå la plasamentul copilului într-o institu†ie, iar institu†ionalizarea trebuie så fie întotdeauna o solu†ie de ultimå instan†å (vezi Al doilea raport periodic al Portugaliei cåtre Comitetul pentru drepturile copilului CRC/C/65/Add.11, 26 februarie 2001).

8.3.2. Copiii ai cåror pårin†i sunt divor†a†i sau separa†i 8.3.2.1. Situa†ia ßi cadrul legal O altå situa†ie identificatå de art. 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, în care copiii trebuie så fie separa†i de cel pu†in unul dintre pårin†i este aceea în care „pårin†ii tråiesc separat ßi se impune luarea unei hotårâri cu privire la locul de reßedin†å al copilului”. Acest lucru poate så aparå mai ales în cazurile de divor†, atunci când trebuie luatå o decizie privind locul în care va tråi copilul ßi în privin†a încredin†årii ßi a dreptului la vizitå. Principiul de bazå în luarea deciziilor privind autoritatea parentalå ßi dreptul la vizitå trebuie så fie interesul superior al copilului. În acest context, trebuie men†ionat cå, în caz de divor†, ambii pårin†i trebuie så se implice în creßterea ßi educarea copilului ßi cå judecåtorul trebuie så se asigure cå se va men†ine contactul între copil ßi ambii pårin†i – cu excep†ia unor situa†ii excep†ionale ßi în conformitate cu interesul superior al copilului. De fapt, responsabilitå†ile parentale comune se aplicå tuturor pårin†ilor, indiferent dacå sunt cåsåtori†i sau divor†a†i. Modalitatea în care pårin†ii pot împår†i în mod eficient aceste responsabilitå†i determinå în mod semnificativ felul în care copilul se va adapta tranzi†iei corespunzåtoare divor†ului pårin†ilor. Pårintele care primeßte încredin†area copilului (domiciliul copilului se aflå la domiciliul lui) se ocupå, de obicei, de problemele zilnice ale copilului privind bunåstarea acestuia. Alte decizii, precum religia, disciplina, cheltuielile necesare pentru copil, vacan†ele, sånåtatea, educa†ia ßi cazurile de urgen†å trebuie discutate ßi luate de comun acord de ambii pårin†i. 1. Vezi, de exemplu, Johansen v. Norvegia, 1996. 2. Vezi, de exemplu, Olsson nr.2 v. Suedia, 1992. 3. Vezi, de exemplu, Andersson v. Suedia, 1992. 4. Vezi, de exemplu, Andersson v. Suedia, 1992. 5. Vezi art. 16 (2) din Legea nr. 272/2004 din 21/06/2004.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

67

În cazurile privind plasamentul, Curtea Europeanå a Drepturilor Omului considerå cå, în timpul procesului privind încredin†area copilului ßi stabilirea programului de vizitå, pårin†ii trebuie så fie suficient de informa†i ßi så fie capabili så-ßi exprime punctul de vedere, cu excep†ia cazului în care acest lucru contravine interesului superior al copilului1. Conflictele privind încredin†area copilului ßi dreptul la vizitå trebuie rezolvate rapid, pentru cå simpla trecere a timpului poate så contravinå interesului superior al copilului2. Råpirea interna†ionalå de copii Råpirea interna†ionalå de copii este o formå extremå de nerespectare a drepturilor privind încredin†area ßi legåturile personale în urma unui divor†. Din 2000, Curtea Europeanå a Drepturilor Omului se confruntå cu un numår din ce în ce mai mare de astfel de cazuri. În cele mai multe dintre acestea, pårintele caruia nu i-a fost încredin†at copilul îl trece ilegal grani†a, încålcând dreptul de încredin†are al celuilalt pårinte. Primul caz cu care s-a confruntat Curtea a fost împotriva României3. Douå feti†e au fost råpite de tatål lor român cu domiciliul în Fran†a ßi duse în SUA, iar apoi în România. Mama, cetå†ean francez, care a ob†inut încredin†area fetelor dupå ce tatål le †inuse în SUA, a încercat så se prevaleze de mecanismul Conven†iei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale råpirii interna†ionale de copii. Conform acestei Conven†ii, tribunalul din România ar fi trebuit så dea imediat un ordin pentru returnarea copiilor la reßedin†a mamei. Dar a durat mai mult de un an pânå când mama ßi-a revåzut fetele, iar acestea, între timp, nu au vrut så îßi mai vadå mama deloc. De aceea, judecåtorul român a transferat încredin†area copiilor de la mamå la tatå, în absen†a mamei. Curtea Europeanå a considerat cå statul român nu ßi-a respectat obliga†iile conform art. 8 din Conven†ia Europeanå a Drepturilor Omului, pentru cå nu a luat toate måsurile pentru a-i reuni pe pårin†i cu copiii separa†i. Statul român nu a ac†ionat suficient de repede pentru a executa ordinul instan†ei din Fran†a (care încredin†ase copiii mamei), nu a luat måsurile de urgen†å, nu a organizat nici o întâlnire între mamå ßi copii pentru a men†ine legåturile dintre ei ßi nu l-a acuzat penal pe tatål care ßi-a råpit copiii. În toate aceste cazuri4, conform art. 11 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, existå o presiune mare asupra statului så reunifice copilul cu pårintele cu care acesta a locuit sau cu care copilul a avut contacte periodice ßi directe ßi rela†ii personale. Tot conform art. 11, Curtea Europeanå a acceptat cå reunificarea trebuie realizatå potrivit prevederilor Conven†iei de la Haga asupra aspectelor civile ale råpirii interna†ionale de copii. Conform acesteia, autoritå†ile trebuie så ac†ioneze, ßi trebuie så ac†ioneze repede. Alternativa reunificårii poate fi respinså, dacå acest lucru este în interesul superior al copilului. Curtea Europeanå a mai adåugat: < autoritå†ile nu pot aßtepta pânå când sunt solicitate så ac†ioneze. Din momentul în care cunosc faptul cå un copil a fost råpit (de exemplu, pentru cå råpirea a fost confirmatå de o hotårâre judecåtoreascå), autoritå†ile trebuie så ac†ioneze din oficiu. Nu numai †ara în care a fost adus copilul, dar ßi †ara din care a fost råpit trebuie så ia toate måsurile pentru a realiza reunificarea; < uneori sunt cerute måsuri coercitive împotriva pårintelui råpitor. În cel mai recent caz5, Curtea a specificat cå acestea ar presupune alte måsuri decât amenzile, dacå este necesar, pentru a realiza reunificarea. Mai mult, a afirmat cå aceste måsuri trebuie impuse din oficiu, fårå så se aßtepte cererea pårintelui de la care au fost råpi†i copiii. 1. Vezi, de exemplu, Elsholz, Hoffmann, Sahin en Sommerfeld v. Germania, 2003. 2. Vezi, de exemplu, Glaser v. Marea Britanie, 2000, §§ 66 ßi 70. 3. Vezi, de exemplu, Ignaccolo-Zenide v. România, 2000. 4. Vezi, de exemplu, ßi Sylvester v. Austria, 2003; Gil ßi A.U.I. v. Spania, 2003. 5. Vezi Hansen v. Turcia, 2003.

68

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

8

<

Dacå este necesar, statul trebuie så ofere asisten†å psihologicå pentru a facilita reunificarea cu pårintele de la care au fost råpi†i copiii.

În sentin†a recentå împotriva României1, Curtea a specificat cå obliga†iile men†ionate mai sus se aplicå ßi pentru cazurile în care membrii unui cuplu sunt cåsåtori†i ßi au responsabilitå†i comune asupra copilului. Aßadar, chiar dacå nu existå un ordin al unui tribunal din stråinåtate privind încredin†area copilului unuia dintre pårin†i, art. 3 din Conven†ia de la Haga se aplicå, iar autoritå†ile trebuie så ac†ioneze rapid pentru a înapoia copilul.

8.3.2.2. Exemple de practici europene În cazurile de divor†, este important ca profesionißtii din domeniul juridic så încurajeze pårin†ii så cadå de acord asupra bunåstårii viitoare a copiilor prin asigurarea continuårii exercitårii responsabilitå†iilor pårin†ilor divor†a†i ßi så sfåtuiascå instan†ele så dea sentin†e luând în considerare interesul superior al copiilor. În acest context, trebuie men†ionat cå utilizarea medierii – în loc de o audiere formalå la tribunal – trebuie încurajatå în multe cazuri de divor†. Aceastå procedurå se aplicå în multe †åri din Europa. De aceea, atragem aten†ia asupra a ceea ce fost men†ionat în capitolul „Medierea ßi promovarea drepturilor copilului” ßi asupra practicilor subliniate privind utilizarea medierii în cazurile de divor†. În Italia, în cazul separårii unui cuplu de pårin†i, art. 6 din Legea nr. 898 din 1 decembrie 1970 aplicabilå separårii sau divor†ului ßi, prin analogie, ßi rela†iilor pårintelui cåruia nu i-a fost încredin†at copilul (cu copilul nåscut în afara cåsåtoriei), stabileßte cå instan†a trebuie så decidå modul de exercitare de cåtre acesta a drepturilor ßi obliga†iilor de între†inere, creßtere si educare ßi a dreptului de a supraveghea creßterea ßi educarea copilului. Jurispruden†a aratå cå reglementarea privind contactul cu copiii, care este consideratå o regulå privind dreptul la vizitå, trebuie så permitå o prezen†å semnificativå, cantitativ ßi calitativ, a pårintelui cåruia nu i-a fost încredin†at copilul, astfel încât el så îßi exercite mai departe drepturile ßi obliga†iile fa†å de copil, iar copilul så nu fie separat de nici unul dintre pårin†i, chiar dacå locuießte doar cu unul dintre ei (vezi Al doilea raport periodic al Italiei cåtre Comitetul pentru drepturile copilului CRC/C/70/Add.13, 12 iulie 2002).

8.3.3. Copiii ai cåror pårin†i sunt la închisoare 8.3.3.1. Situa†ia ßi cadrul legal În fiecare an, aproximativ 700.000 de copii din Uniunea Europeanå (UE 25) sunt separa†i de un pårinte condamnat la închisoare; uneori ambii pårin†i sunt în închisoare2. Femeile condamnate sunt, adesea, singurele sau principalele persoane care îßi îngrijesc copiii. Aceasta înseamnå cå mamele de†inute nu pot fi izolate. În multe †åri se obißnuießte ca bebelußii sau copiii mici så fie închißi cu mamele lor. Acest lucru este de preferat decât så fie despår†i†i. Totußi, apar întrebåri complexe privind facilitå†ile care trebuie puse la dispozi†ia acestor copii pentru a se asigura dezvoltarea lor 1. Vezi Monroy v. România ßi Ungaria, 2005. 2. Mai multe informa†ii http://www.eurochips.org/, Comitetul European pentru copiii cu pårin†ii în închisoare.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

69

adecvatå - fizicå, mentalå ßi emo†ionalå, inclusiv interac†iunea cu al†i copii. Chiar dacå se ia în considerare op†iunea de†inerii mamei în unitå†i speciale pentru mamå ßi copil, acestea sunt, adesea, limitate ca numår ßi pot chiar så nu fie disponibile în practicå. Mai mult, existå întrebåri referitoare la vârsta pânå la care un copil poate fi †inut în închisoare cu mama. Practica statelor în aceastå privin†å este foarte variatå (de la câteva luni la ßase ani, chiar în Europa) ßi trebuie så aibå în vedere aspecte dificile privind capacitatea ßi aptitudinile mamei, durata sentin†ei sale, natura infrac†iunii, pe lângå nevoile copilului. Când se pune problema separårii, cum se poate ac†iona pentru a reduce impactul negativ asupra mamei ßi copilului? Cum poate fi redus impactul mental, emo†ional, fizic ßi social al condamnårii mamei asupra copilului, atât direct, prin continuarea vie†ii lor de zi cu zi, cât ßi indirect, prin men†inerea rela†iei lor pe durata pedepsei mamei ßi dupå eliberarea ei? Regulile standard minime ale ONU privind tratamentul prizonierilor stabilesc: „În cazul în care sugarii sunt accepta†i în institu†ii cu mamele lor, trebuie puså la dispozi†ie o creßå cu personal specializat, unde copiii pot sta atunci când nu sunt în grija mamelor lor” (Regula nr. 23 (1) ßi (2)). Curtea Europeanå a Drepturilor Omului este de pårere cå statul ar trebui så asigure contactul de†inutei cu familia sa1. Într-un caz împotriva Moldovei2, Curtea a stabilit clar cå acest drept trebuie garantat de lege, pentru a preveni o prea mare dependen†å de puterea de decizie a autoritå†ilor penitenciarelor. De aceea, întreruperea totalå a contactului între pårintele de†inut ßi copiii såi este o încålcare a dreptului la respectarea vie†ii de familie (art. 8 al Conven†iei Europene). Într-un caz împotriva României3, de exemplu, un jurnalist a fost condamnat ßi închis pentru calomnie ßi, în consecin†å, a fost decåzut din exerci†iul drepturilor pårinteßti. Curtea Europeanå a reiterat cå interesul superior al copilului trebuie så prevaleze când se are în vedere contactul între pårin†i ßi copii. Dar întrucât, în acest caz, întreruperea contactului a fost, mai degrabå, o pedeapså suplimentarå decât o måsurå luatå în interesul superior al copilului, Curtea a considerat cå acest lucru este incompatibil cu Conven†ia Europeanå. Trebuie men†ionatå, de asemenea, pozi†ia Cur†ii Europene, care a refuzat så recunoascå într-un alt caz4 dreptul mamei de a-ßi †ine copilul cu ea în închisoare. QUNO5 (ONG cu rol consultativ pe lângå Consiliul Economic ßi Social al Na†iunilor Unite) a realizat un set de principii orientative pentru proiectele de legi, regulamente, politici ßi programe care privesc bebelußii ßi copiii mici care se aflå în închisori. În aceste principii se recomandå elaborarea de strategii la nivelul închisorilor privind pårin†ii (mame/ta†i) ßi copiii care se aflå în închisoare. Aceste strategii ale închisorilor trebuie så †inå cont de standardele existente în domeniul drepturilor omului, trebuie så consacre drepturile pårin†ilor priva†i de libertate de a-ßi †ine copiii în închisoare, så stabileascå o limitå de vârstå pânå la care este permiså ßederea copiilor în închisoare cu tatål/mama lor (aceastå limitå de vârstå trebuie determinatå în conformitate cu obiceiurile ßi tradi†iile locale).

1. Messina v. Italia, 2000. 2. Ostrovar v. Moldova, 2005. 3. Sabou ßi Parcalab v. România, 2004. 4. Kleuver v. Norvegia, 2002. 5. The Quaker United Nations Office.

70

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

8

8.3.3.2. Exemple de practici europene În Fran†a, pentru copiii ai cåror pårin†i sunt în închisoare, conform tendin†elor actuale de a men†ine rela†iile de familie, autoritå†ile au dezvoltat o politicå de acceptare a vizitelor familiilor la de†inu†i în camere special amenajate. Existå douå tipuri de facilitå†i, camere pentru vizitele care au loc în timpul zilei, 100 la numår, ßi unitå†i pentru asigurarea cazårii pe timpul nop†ii, 25 la numår (cele mai multe aflate în apropierea centrelor de deten†ie ßi închisorilor), apar†inând asocia†iilor civile. Sarcinile personalului de recep†ie voluntar s-au dezvoltat considerabil, numårul voluntarilor a crescut, iar metodele de lucru s-au diversificat. Aceste institu†ii devin din ce în ce mai capabile så abordeze copiii care vin så viziteze un pårinte condamnat la închisoare. Statul oferå sprijin financiar acestor asocia†ii, pentru ca ele så poatå administra centrele. În ceea ce priveßte investi†iile, ajutorul primit då posibilitatea de a crea anumite facilitå†i, de a le extinde ßi reorganiza. În termeni opera†ionali, ac†iunile de promovare a men†inerii rela†iilor de familie reprezintå 13% din totalul aloca†iilor cåtre societatea civilå. Se estimeazå cå un numår de 140.000 de copii îßi pot vizita pårintele din închisoare. Unele închisori au camerå de vizitå special amenajatå pentru a primi copiii, cu mobilå ßi decora†iuni care le fac mai primitoare. Mai mult, profesionißtii care lucreazå cu copiii foarte mici ßi Federa†ia asocia†iilor pentru rela†iile dintre copii ßi pårin†i ajutå prizonierii så îßi îndeplineascå mai bine responsabilitå†ile parentale ßi så men†inå rela†iile de familie (vezi Al doilea raport periodic al Fran†ei cåtre Comitetul pentru drepturile copilului CRC/C/65/Add.26, 9 octombrie 2003)

8.3.4. Copiii ai cåror pårin†i locuiesc în state diferite Aceste subcapitol inten†ioneazå så acopere acele situa†ii ale copiilor låsa†i în †ara de origine de cåtre pårin†ii migran†i, ale copiilor cu pårin†i care au na†ionalitate diferitå ßi nu primesc dreptul de reziden†å în †ara în care tråießte copilul (mai ales, cazurile în care unul sau ambii pårin†i sunt expulza†i) ßi, în cele din urmå, ale copiilor care doresc så îßi urmeze pårin†ii în †ara în care aceßtia au emigrat, dar le-a fost refuzat accesul. Articolul 10 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului afirmå cå toate cererile de reîntregire a familiei trebuie examinate cu bunåvoin†å, umanism ßi operativitate. Cazurile de reîntregire a familiei cuprind acele situa†ii în care copiii sau pårin†ii se aflå în situa†ia de a intra sau de a påråsi o †arå. Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului le cere statelor så le permitå pårin†ilor ßi copiilor så se viziteze, dacå tråiesc în †åri diferite. Curtea Europeanå abordeazå aceste aspecte astfel: < Conven†ia Europeanå nu impune (art. 8) statelor o obliga†ie universalå de a permite reunificarea familialå pe teritoriile lor (ceea ce este compatibil cu art. 10). < Recunoaßte cå dreptul statelor contractante de a reglementa intrarea ßi durata sejurului stråinilor pe teritoriile lor poate fi limitat din motive de reîntregire a familiei. De fapt, în cazurile de reîntregire a familiei, dreptul statelor contractante de a reglementa intrarea ßi durata sejurului stråinilor pe teritoriile lor trebuie så fie pus în balan†å cu dreptul la respectul acordat vie†ii de familie tuturor celor implica†i. < Statele sunt obligate så accepte reîntregirea familiei numai atunci când aceasta este singura modalitate în care poate fi respectatå via†a de familie a tuturor celor implica†i. Situa†ia copiilor este unul dintre aspectele care trebuie luate în considerare. În consecin†å, depinde de caracteristicile cazului dacå guvernul poate fi obligat în baza Conven†iei Europene så accepte reîntregirea familiei.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

71

Urmåtoarele criterii trebuie luate în considerare: 1. identitatea copilului: ce na†ionalitate are, ce limbå vorbeßte, dacå are legåturi cu †ara unde va fi extrådat. De exemplu, Berrehab v. Olanda, 1988 privind expulzarea unui bårbat marocan care fusese cåsåtorit cu o olandezå cu care avea un copil (Berrehab, 1988). Dupå divor†, guvernul olandez a refuzat så-i prelungeascå permisul de reziden†å. Curtea Europeanå a considerat cå guvernul olandez a încålcat dreptul bårbatului la respectarea vie†ii de familie, pentru cå el avea legåturi puternice cu fiica sa, care era nåscutå în Olanda. 2. vârsta copilului: cu cât sunt mai mici cu atât copiii se vor putea adapta într-o måsurå mai mare la via†a din altå †arå. De exemplu, Rodrigues da Silva v. Olanda, 2006, caz în care Olanda i-a refuzat unei mame brazilience dreptul de a råmâne în †arå dupå ce s-a separat de tatål olandez al feti†ei de 3 ani, pe care ea o creßtea împreunå cu bunicii paterni. 3. gradul de dependen†å al copilului: adolescen†ii sunt, adesea, considera†i prea independen†i ßi, de aceea, nu este necesarå reunirea lor cu familia. De exemplu, Aoulmi v. Fran†a, 2006, un caz în care un bårbat de na†ionalitate algerianå a fost trimis înapoi în Algeria dupå ce a comis mai multe infrac†iuni. Fiica sa avea 16 ani ßi el a afirmat cå avea „legåturi speciale” cu ea, fårå så explice ce însemna acest lucru. De aceea, s-a considerat cå acest lucru nu era un motiv suficient de întemeiat pentru ca el så råmânå în Fran†a. 4. dreptul copilului la sånåtate ßi la protec†ie împotriva unor practici tradi†ionale dåunåtoare. În Tuguabo-Tekle v. Olanda, 2005, Curtea a decis cå refuzul guvernului olandez de a-i permite unei fete de 15 ani din Eritreea så se reuneascå cu familia din Olanda reprezintå o încålcare a art. 8. În alte cazuri care îi implicau pe adolescen†i, s-a decis cå reîntregirea familiei nu este necesarå, deoarece ei au atins o vârstå la care sunt suficient de independen†i de rudele lor. În acest caz înså, dacå ar fi råmas în Eritreea, fata risca så fie victima unei cåsåtorii timpurii ßi så nu mai meargå la ßcoalå. De aici, concluzia Cur†ii cå guvernul olandez ar fi trebuit så îi permitå accesul. 5. dreptul copilului la educa†ie: dacå este clar cå în †ara în care vor pleca, copiii ar întâmpina dificultå†i foarte mari så se adapteze la programa ßcolarå. De exemplu, Keles v. Germania, 2005: copiii aveau între 6 ßi 13 ani ßi s-a considerat cå ar fi fost foarte greu pentru ei så se adapteze la programa ßcolarå din Turcia.

72

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

9

9. Adop†ia Adop†ia implicå identificarea unei familii pentru un copil, nu a unui copil pentru o familie. Concept Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului este neutrå în ceea ce priveßte oportunitatea adop†iei chiar în interiorul †årii de origine a copilului, deßi art. 20 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului men†ioneazå cå aceasta ar putea fi una dintre op†iunile pentru copiii fårå familii. Este clar cå nevoia psihologicå a copiilor, de siguran†å ßi ataßament individual, poate fi îndeplinitå ßi fårå formalitatea adop†iei, dar acolo unde are loc trebuie så fie reglementatå corespunzåtor de cåtre stat pentru a garanta respectarea drepturilor copilului. Íi în cazul adop†iei, interesul superior al copilului trebuie så fie elementul-cheie luat în considerare. Nici un alt interes nu trebuie så fie mai presus sau egal cu cel al copilului (fie economic, politic sau interesul celor care adoptå). Articolul 20 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului face referire la copiii care sunt temporar sau permanent lipsi†i de mediul lor familial sau care, pentru protejarea intereselor lor, nu pot fi låsa†i în acel mediu. Astfel de copii au dreptul la „protec†ie ßi asisten†å specialå”. Paragraful 3 din art. 20 stabileßte cå „aceastå protec†ie poate include, mai ales, plasamentul familial, „kafalah” din dreptul islamic, adop†ia sau, în caz de necesitate, plasarea în institu†ii corespunzåtoare de îngrijire a copiilor”. Paragraful 3 din art. 20 mai stabileßte cå atunci când se are în vedere alegerea uneia dintre aceste solu†ii este necesar „så se †inå seamå în mod corespunzåtor de necesitatea unei anumite continuitå†i în educarea copilului, precum ßi de originea sa etnicå, religioaså, culturalå ßi lingvisticå”. Aceste dispozi†ii sunt legate de cele din articolele 7 ßi 8 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului. Conform manualului UNICEF privind implementarea Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului1, ”continuitatea creßterii copilului implicå continuitatea contactului sau, de câte ori este posibil, cu pårin†ii, familia ßi comunitatea – fapt care este posibil chiar ßi atunci când copilul a fost adoptat”. Conform Legii nr. 272/2004, copiii au dreptul la protec†ie alternativå în acele cazuri în care nu pot fi låsati în grija pårin†ilor. Aceastå protec†ie alternativå include ßi adop†ia, iar atunci când se alege una dintre solu†iile men†ionate de lege, autoritatea competentå va †ine seamå în mod corespunzåtor de necesitatea asigurårii unei anumite continuitå†i în educarea copilului, precum ßi de originea sa etnicå, religioaså, culturalå ßi lingvisticå.

1. Manual pentru implementarea Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului, elaborat pentru UNICEF de Rachel Hodgkin ßi Peter Newell, Bucureßti, Vanemonde, 2004.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

73

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adop†iei, publicatå în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557, prevede în primul såu articol cå „adop†ia este opera†iunea juridicå prin care se creeazå legåtura de filia†ie între adoptator ßi adoptat, precum ßi legåturi de rudenie între adoptat ßi rudele adoptatorului”. Conform Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului, adop†ia trebuie så fie reglementatå de legea na†ionalå, care trebuie så acorde aten†ie, cu prioritate, interesului superior al copilului, excluzând alte interese cum ar fi câßtigul material. Legisla†ia privind adop†iile trebuie så garanteze faptul cå adop†ia unui copil este autorizatå numai de autoritå†ile competente care verificå, în conformitate cu legea ßi procedurile aplicabile, precum ßi pe baza tuturor informa†iilor pertinente ßi credibile, cå adop†ia se poate realiza, luând în considerare statutul copilului în raport cu pårin†ii, rudele ßi reprezentan†ii såi legali ßi, dacå este cazul, dacå persoanele respective ßi-au dat consim†åmântul cu privire la adop†ie în cunoßtin†å de cauzå, în urma unei consilieri corespunzåtoare care le-a fost puså la dispozi†ie (vezi art. 21.a din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului). Adop†ia trebuie så se bazeze ßi pe consim†åmântul în cunoßtin†å de cauzå al persoanelor implicate pentru a preveni îndepårtarea eronatå a copiilor de pårin†ii lor. Lipsa acestui consim†åmânt se considerå a fi o încålcare a articolelor 7 ßi 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, care afirmå cå interesul superior al copilului este de a råmâne cu pårin†ii, acolo unde acest lucru este posibil. În ceea ce priveßte opinia copilului, ea este necesarå conform Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului ßi Legii nr. 272/2004 ßi trebuie consideratå ca fiind esen†ialå ßi în ceea ce priveßte procedurile de adop†ie. Legea nr. 273/2004 enumerå o listå de persoane care trebuie så consimtå la adop†ie: „a) pårin†ii fireßti sau, dupå caz, tutorele copilului ai cårui pårin†i fireßti sunt deceda†i, necunoscu†i, declara†i mor†i sau dispåru†i ori pußi sub interdic†ie, în condi†iile legii; b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani; c) adoptatorul sau, dupå caz, familia adoptatoare”, precizându-se cå „nu este valabil consim†åmântul dat în considerarea promisiunii sau efectuårii unei contrapresta†ii, indiferent de natura acesteia fie ea anterioarå sau ulterioarå” (art. 11). În unele cazuri, în mod excep†ional, instan†a judecåtoreascå poate trece peste refuzul pårin†ilor fireßti sau, dupå caz, al tutorelui de a consim†i la adop†ia copilului, dacå se dovedeßte, prin orice mijloc de probå cå „aceßtia refuzå în mod abuziv så-ßi dea consim†åmântul la adop†ie ßi instan†a apreciazå cå adop†ia este în interesul superior al copilului” (art. 13). Pe de altå parte, pårin†ii fireßti ai copilului trebuie så fie informa†i în mod corespunzåtor „despre consecin†ele adop†iei, în special asupra încetårii legåturilor de rudenie ale copilul”, iar ei trebuie så consimtå „în mod liber ßi necondi†ionat” (art. 14). În ceea ce priveßte natura obligatorie a consim†åmântului copilului, „adop†ia nu va fi încuviin†atå fårå consim†åmântul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani”, iar acest consim†åmânt se då „în fa†a instan†ei judecåtoreßti” (art. 17). De aceea, Legea nr. 273/2004 stipuleazå cå procedura adop†iei trebuie så respecte „principiul interesului superior al copilului” ßi cå „adop†ia se încheie numai dacå aceasta este în interesul superior al copilului”. Legea stabileßte cå „principiul informårii copilului ßi luårii în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta ßi gradul såu de maturitate” trebuie så fie respectat în cursul procedurii adop†iei.

74

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

9

Adop†ia interna†ionalå Articolul 21 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului stipuleazå cå în materie de adop†ii „interesul superior al copilului trebuie så fie ra†iunea primordialå” ßi în acest context le cere statelor „så recunoascå cå adop†ia interna†ionalå poate fi consideratå ca un mijloc alternativ de îngrijire a copilului, dacå în †ara sa de origine acesta nu poate fi încredin†at spre plasament familial sau spre adop†ie ori nu poate fi îngrijit în mod corespunzåtor”. În privin†a adop†iei interna†ionale, Manualul pentru implementarea Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului spune cå „numårul în continuå creßtere al adop†iilor interna†ionale a cauzat multå îngrijorare. Copiii sunt o <<marfå>> foarte cåutatå în †årile în care rata scåzutå a natalitå†ii ßi atitudinile relaxate fa†å de ilegitimitate au redus numårul copiilor disponibili pentru adop†ie… Aceastå decizie a dus la un numår sporit de adop†ii realizate pe baze comerciale sau prin mijloace ilicite. Fårå o reglementare ßi o supraveghere foarte strictå, copiii pot fi trafica†i pentru adop†ie sau pot fi adopta†i fårå a se lua în considerare interesele lor superioare”. În acest context, Comitetul ONU pentru drepturile copilului a indicat cå adop†ia interna†ionalå trebuie consideratå ca o måsurå de ultimå instan†å pentru a oferi îngrijire unui copil ßi cå statele semnatare ale Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului nu sunt obligate så permitå aceste adop†ii. Comitetul ßi-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea fa†å de lipsa unui cadru normativ pentru implementarea prevederilor Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului în domeniul adop†iilor, în general, ßi al celor interna†ionale în particular. În opinia Comitetului, acest lucru creeazå un risc de adop†ii interna†ionale ilegale ßi de trafic al copiilor. Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului mai men†ioneazå faptul cå „în cazul adop†iei interna†ionale, copilul beneficiazå de garan†iile ßi standardele echivalente celor existente în cazul adop†iei na†ionale” (art. 21. c). Aceasta înseamnå cå regulile men†ionate mai sus referitoare la adop†ie trebuie respectate ßi în cazul adop†iilor interna†ionale. Mai mult, statele trebuie „så ia måsurile corespunzåtoare pentru a se asigura cå, în cazul adop†iei interna†ionale, plasamentul copilului nu conduce la ob†inerea de câßtiguri materiale necuvenite pentru persoanele implicate” (art. 21. d). Aßa cum se men†ioneazå în Manualul pentru implementarea Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului, „deßi plå†ile din partea cuplurilor adoptatoare pot fi efectuate cu bunå credin†å ßi fårå a-i face råu copilului, un sistem care pune un pre† pe capul copilului tinde så încurajeze criminalitatea, corup†ia ßi exploatarea 1”. Legea nr. 273/2004 nu exclude complet, dar restric†ioneazå cazurile în care adop†iile interna†ionale ale copiilor care domiciliazå în România pot avea loc, adicå în acele situa†ii în care „adoptatorul sau unul dintre so†ii din familia adoptatoare care domiciliazå în stråinåtate este bunicul copilului pentru care a fost încuviin†atå deschiderea procedurii adop†iei interne”. 1. Ibid, p. 359.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

75

Procedura adop†iei interne Adop†ia nu este o måsurå de protec†ie specialå, ci este o solu†ie de protec†ie alternativå a copilului care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea pårin†ilor såi sau care, în vederea protejårii intereselor sale, nu poate fi låsat în grija acestora. Celelalte solu†ii sunt reprezentate de tutelå ßi de måsurile de protec†ie specialå. În alegerea uneia dintre aceste solu†ii, autoritatea competentå va †ine seamå în mod corespunzåtor de necesitatea asigurårii unei anumite continuitå†i în educarea copilului, precum ßi de originea sa etnicå, religioaså, culturalå ßi lingvisticå. În situa†ia în care un copil este separat de pårin†ii såi, iar demersurile efectuate pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia lårgitå au eßuat, planul individualizat de protec†ie a copilului poate avea ca finalitate adop†ia internå. În situa†ia în care se stabileßte necesitatea adop†iei interne, în termen de 30 de zile, DGASPC în a cårei razå teritorialå domiciliazå copilul va sesiza instan†a judecåtoreascå de la domiciliul copilului, pentru a se încuviin†a deschiderea procedurii adop†iei interne. În prealabil înså, DGASPC în a cårei razå teritorialå locuiesc pårin†ii fireßti sau, dupå caz, tutorele este obligatå så asigure consilierea ßi informarea acestora în mod corespunzåtor asupra consecin†elor adop†iei, înaintea exprimårii de cåtre aceßtia a consim†åmântului la adop†ie, ßi så întocmeascå un raport în acest sens. De asemenea, DGASPC în a cårei razå teritorialå domiciliazå copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfåtui ßi informa pe acesta, †inând seamå de vârsta ßi de gradul lui de maturitate, în special asupra consecin†elor adop†iei ßi ale consim†åmântului såu la adop†ie ßi va întocmi un raport în acest sens. Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie så îndeplineascå garan†iile morale ßi condi†iile materiale necesare dezvoltårii depline ßi armonioase a personalitå†ii copilului. Procedura adop†iei este guvernatå de o serie de condi†ii speciale conform cårora fra†ii trebuie så fie adopta†i împreunå, iar diferen†a de vârstå dintre adoptat ßi adoptatori nu poate fi mai micå de 18 ani. Pentru motive temeinice înså, instan†a judecåtoreascå poate încuviin†a adop†ia când diferen†a de vârstå e mai micå de 18 ani, dar, în nici o situa†ie, mai pu†in de 15 ani. Totodatå, Legea nr. 273/2004 instituie o serie de impedimente la adop†ie, interzicând, spre exemplu, adop†ia între fra†i. De asemenea, Legea nr. 273/2004 prevede cå un copil nu poate fi adoptat de mai multe persoane nici simultan, nici succesiv. În sec†iunea urmåtoare vå prezentåm grafic fluxul formalitå†ilor care trebuie îndeplinite pentru adop†ie în urmåtoarele situa†ii: 1. Adop†ia unui copil pentru care a fost stabilit plasamentul ca måsurå de protec†ie; 2. Adop†ia unui copil pentru care s-a instituit tutela; 3. Adop†ia copilului so†ului/ so†iei; 4. Adop†ia interna†ionalå.

76

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

9

1. Adop†ia unui copil pentru care a fost stabilit plasamentul ca måsurå de protec†ie DGASPC Planul individualizat de Protec†ie (PIP) are ca finalitate adop†ia art. 22 alin. 1 ßi 2

DGASPC - Cerere cåtre instan†å pentru deschidere procedurå de adop†ie - 30 zile de la PIP

DGASPC Consilierea pårin†ilor fireßti pentru exprimare consim†åmânt art. 14

Actele copilului Raport de anchetå psihosocialå PIP Raport consiliere familie naturalå Consim†åmânt familie naturalå dat în fa†a instan†ei DGASPC sau Familie/persoanå Cerere cåtre instan†å pentru încuviin†are adop†ie

TRIBUNAL - Pronun†are deschidere procedurå de adop†ie - 30 zile de la judecare TRIBUNAL - Comunicare TRIBUNAL - Legalizare în 15 zile de la comunicare DGASPC - Identificå familiile adoptatoare - 30 zile; art. 26 alin. 1, 2 ßi 3

NU

DGASPC - Solicitå ORA lista persoane/familii adoptatoare ORA - Trimite DGASPC lista persoane /familii adoptatoare în cinci zile de la solicitare; art. 26 alin. 4 DGASPC - Identificå din lista persoane/familii adoptatoare în 60 de zile de la primire; art. 26 alin. 5 DGASPC - Notificå DGASPC din raza domiciliului adoptatorului - trei zile de la identificare

S-a identificat familie atestatå în raza jude†/sector?

DA

DA Familia atestatå identificatå are copilul în plasament de cel pu†in 90 zile? NU

DGASPC - Cerere adresatå instan†ei pentru încredin†are în vederea adop†iei Raport compatibilitate copil-adoptator (art. 27) Hotårâre judecåtoreascå deschidere procedurå adop†ie Atestat (Sec†iunea1) TRIBUNAL - Pronun†are încredin†are în vederea adop†iei TRIBUNAL - Comunicare TRIBUNAL - Legalizare 15 zile de la comunicare

Dovadå spa†iu, venituri Acte copil Raport evolu†ie rela†ii copil-adoptator Consim†åmânt copil peste 10 ani art. 35 alin. 2 TRIBUNAL - Pronun†are încuviin†are adop†ie TRIBUNAL - Comunicare TRIBUNAL - Legalizare 15 zile de la comunicare PRIMÅRIE la domiciliul adoptatorului - Emite certificat de naßtere DGASPC - Înßtiin†are pårin†i naturali - cinci zile DGASPC - Consiliere postadop†ie DGASPC - Rapoarte postadop†ie la ORA trimestriale doi ani DGASPC - Referat închidere caz - HG nr. 1.435

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

77

2. Adop†ia unui copil pentru care s-a instituit tutela DGASPC Consiliere tutore pentru exprimare consim†åmânt - art. 14 ßi 23 lit. b

DGASPC - Cerere cåtre instan†å pentru deschidere procedurå de adop†ie Sec†iunea 2

Actele copilului Dovada tutelei (Dispozi†ie primar sau hotårâre judecåtoreascå) Raport consiliere tutore Consim†åmânt tutore dat în fa†a instan†ei DGASPC sau Familie/persoanå Cerere cåtre instan†å pentru încuviin†are adop†ie

TRIBUNAL - Pronun†are deschidere procedurå de adop†ie - 30 zile de la judecare

Dovadå spa†iu, venituri Acte copil Raport evolu†ie rela†ii copil-adoptator Consim†åmânt copil peste 10 ani art. 35 alin. 2

TRIBUNAL - Comunicare TRIBUNAL - Legalizare 15 zile de la comunicare DGASPC - Identificå familie adoptatoare - 30 zile art. 26 alin. 1, 2 ßi 3

S-a gåsit familie adoptatoare în raza jude†/sector?

NU

DA

NU DGASPC - Solicitå ORA lista persoane/familii adoptatoare ORA - Trimite DGASPC lista persoane /familii adoptatoare în cinci zile de la solicitare - art. 26 alin. 4 DGASPC - Identificå din lista persoane/familii adoptatoare în 60 de zile de la primire - art. 26 alin. 5 DGASPC - Notificå DGASPC din raza domiciliului adoptatorului - trei zile de la identificare

78

Tutorele doreßte så adopte copilul?

DA

Tutela dureazå de cel pu†in de 90 zile?

DA

NU DGASPC - Cerere adresatå instan†ei pentru încredin†are în vederea adop†iei Raport compatibilitate copil-adoptator (Art. 27) Hotårâre judecåtoreascå deschidere procedurå adop†ie Atestat (Sec†iunea 1)

TRIBUNAL - Pronun†are încuviin†are adop†ie TRIBUNAL - Comunicare TRIBUNAL - Legalizare 15 zile de la comunicare PRIMÅRIE la domiciliul adoptatorului - Emite certificat de naßtere DGASPC - Înßtiin†are pårin†i naturali - cinci zile DGASPC - Consiliere postadop†ie

TRIBUNAL - Pronun†are încredin†are în vederea adop†iei

DGASPC - Rapoarte postadop†ie la ORA trimestriale doi ani

TRIBUNAL - Comunicare TRIBUNAL - Legalizare în 15 zile de la comunicare

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

DGASPC - Referat închidere caz - HG nr. 1.435

9

3. Adop†ia copilului so†ului/so†iei DGASPC Consilierea pårin†ilor ce urmeazå så-ßi exprime consim†åmântul - art. 14 Raport consiliere

NOTARIAT - Consim†åmântul pårin†ilor naturali Familie/persoanå - Cerere cåtre instan†å pentru încuviin†are adop†ie Dovadå spa†iu, venituri Raport consiliere Consim†åmânt adoptator Consim†åmânt copil peste 10 ani - art. 35 alin. 2 lit. a, b, d, e, f, g, h

4. Adop†ia interna†ionalå Cerere cåtre ORA a adoptatorului prin intermediul AUTORITÅˇILOR/ORGANIZAˇIILOR acreditate (dintr-un stat parte a Conven†iei de la Haga - art. 43 alin. 1 sau dintr-un stat care nu este parte a Conven†iei - art. 43 alin. 2) Eligibilitate adoptator Consiliere adoptator Urmårire postadop†ie Servicii postadop†ie pentru copil ßi familie - art. 44 + Acte conf. art. 45

Atestat existå garan†ii în statul de primire Documente ßi acte conf. articolelor 43-45 TRIBUNAL - Pronun†are încuviin†are adop†ie

ORA - ia în eviden†å cererea

TRIBUNAL - Comunicare

ORA - solicitå Autoritå†ii/Organiza†iei stråine încuviin†area continuårii adop†iei interna†ionale

TRIBUNAL - Legalizare în 15 zile de la comunicare

ORA - solicitå existen†a garan†iilor în statul de primire

TRIBUNAL - Pronun†are încuviin†are adop†ie

ORA - Cerere cåtre instan†å pentru încuviin†are adop†ie

PRIMÅRIE la domiciliul adoptatorului - Emite certificat de naßtere ORA - Emitere Certificat adop†ie conf. Norme Conven†ie Haga - trei zile

TRIBUNAL - Comunicare TRIBUNAL - Legalizare în 15 zile de la comunicare

SERVICIUL PAÍAPOARTE - Emitere paßaport copil

PRIMÅRIE la domiciliul adoptatorului - Emite certificat de naßtere

AUTORITATE/ORGANIZAˇIE Rapoarte postadop†ie ORA trimestriale, doi ani

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

79

Anexå: Audierea copiilor la tribunal În contextul reînnoirii institu†iilor democratice, România a dobândit un cadru legislativ nou privind protec†ia drepturilor copilului, deosebit de interesant din perspectiva aplicabilitå†ii pe care o oferå pentru principiile Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului. Printre aceste principii, art. 12 din Conven†ie, care se referå la dreptul copilului de a-ßi exprima liber opinia asupra oricårei probleme care îl priveßte, ocupå un loc principal. Fa†å de concep†ia tradi†ionalå, conform cåreia copilul are aceleaßi interese ca ßi pårin†ii, Conven†ia considerå copilul ca o entitate autonomå, totußi nu independentå, care nu mai este un obiect pasiv al måsurilor de protec†ie1. Comitetul pentru drepturile copilului a scos în eviden†å caracterul de principiu al acestui articol ßi rolul såu fundamental în interpretarea celorlalte prevederi ale Conven†iei2. Chiar dacå impune luarea în calcul a opiniei copilului în func†ie de vârsta ßi de gradul de maturitate, el nu trebuie în†eles ca fiind o surså de autodeterminare. El implicå participarea copilului la procesul de luare a deciziei3.Trebuie, de asemenea, considerat ca o libertate pentru copil faptul de a-ßi exprima pårerea, dar fårå så oblige statul så constrângå copilul la acest lucru4. Ca orice text cu voca†ie universalå, Conven†ia nu poate decât så formuleze reguli în termeni generali care-l obligå pe cel ce le aplicå så îßi punå întrebåri referitoare la impactul lor asupra procedurilor na†ionale. Judecåtorul dintr-un stat semnatar, care trebuie så decidå în cazul unui copil, se va gåsi într-unul dintre cazurile prevåzute expres de art. 12 (2). El nu poate så nu îßi punå întrebåri referitoare la aplicarea acestui articol, la acoperirea sa ori la raporturile pe care le are cu alte dispozi†ii din aceeaßi Conven†ie. El trebuie, apoi, så plaseze aceste dispozi†ii în func†ie de regulile dreptului intern ßi, în cele din urmå, så gåseascå solu†ii concrete pentru a aplica Conven†ia în interesul superior al copilului.

Aria de aplicare a articolului 12 Primul paragraf din art. 12 con†ine o regulå de ordin general care se aplicå în toate situa†iile, implicând interesul copilului sau în care trebuie luatå o decizie, chiar în afara oricårui context litigios. Inten†ia de a conferi o acoperire cât mai general posibilå acestei prevederi rezultå din lucrårile de pregåtire. Propunerile de texte care enumerau domeniile în care era recunoscut dreptul de exprimare a opiniei au fost respinse pentru cå ar fi limitat acest drept5.

1. Y. Ronen, “Protec†ie pentru cine ßi pentru ce? Procedurile de protec†ie ßi vocea copilului aflat în pericol”, în Drepturile copilului ßi valorile tradi†ionale, Vermont, ed. G. Douglas ßi L. Sebba, 1998, p. 250, citat de R. Bessner, Vocea copilului în divor†, încredin†are ßi în procedurile pentru dreptul la vizitå, http://canada.justice.gc.ca/en/ps/pad/reports/2002-fcy-1.html#_ftnref78, octombrie 2002, n° 1.3. 2. R. Hodgkin ßi P. Newell, Manual pentru implementarea Conven†ieiONU cu privire la drepturile copilului, ed. a II-a, New York, UNICEF, 2002, p. 145. 3. R. Bessner, ibid. 4. J. L. Renchon, „Reflexii asupra unor confuzii privind audierea copilului la tribunal”, în Revista de drept a U.L.B. (Rev. dr. ULB), Bruxelles, ed. Bruylant, 1996, p. 113. 5. O propunere formulatå de Statele Unite viza chestiunile legate de religie, de convingerile politice ßi sociale, de problemele de conßtiin†å, de problemele culturale ßi artistice, de cåsåtorie, de alegerea profesiei, de îngrijirea medicalå, de educa†ie, de cålåtorii, de domiciliu ßi de timpul liber (Raportul din 17 februarie 1981 al grupului de lucru al Comisiei pentru drepturile omului a ONU, însårcinat cu un proiect de conven†ie pentru drepturile copilului, creat de preßedintele – raportor, dl Adam Lopatka -Polonia-, versiunea francezå, p. 15, nr. 78, citat de J-L Renchon, o.c. p. 111).

80

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

A1

Al doilea paragraf concretizeazå aceastå regulå, atunci când decizia privind copilul revine unei autoritå†i judecåtoreßti sau administrative: procedura aplicatå trebuie så-i permitå copilului så fie ascultat fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent. Råspunsul la întrebarea dacå dispozi†iile art. 12 se aplicå direct fårå o reglementare internå a statelor, astfel încât indivizii se pot prevala de ele, †ine de sistemul juridic al fiecårui stat, în måsura în care acesta recunoaßte sau nu prevalarea dreptului interna†ional asupra dreptului intern. În ipoteza în care aceastå prevalare este recunoscutå, doctrina interna†ionalå considerå, în general, cå un criteriu subiectiv ßi un criteriu obiectiv trebuie îndeplinite pentru ca regula interna†ionalå så aibå efect direct în ordinea juridicå internå. Primul criteriu constå în a verifica dacå pår†ile semnatare au inten†ia de a conferi drepturi indivizilor. Cel de-al doilea criteriu, aßa-numit obiectiv, este de a verifica dacå dispozi†ia din tratat este suficient de clarå ßi preciså pentru a putea fi aplicatå direct, fårå interven†ia legislativului na†ional. Aceastå evaluare este fåcutå de judecåtorul na†ional, sub rezerva controlului care poate fi exercitat de un organism interna†ional1. Trebuie så precizåm cå interpretarea nu este unanimå pentru toate †årile2. Articolul 4 din Conven†ie care prevede cå statele semnatare se angajeazå så ia toate måsurile legislative, administrative ßi de orice altå naturå, necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor pe care le recunoaßte, a fost invocat, uneori, greßit în opinia noastrå, pentru a refuza efectul direct al Conven†iei3. Aceastå chestiune prezintå un interes limitat în România, în ceea ce priveßte art.12 în måsura în care art. 6 (h) ßi art. 24 din Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului reiau, practic, cuvânt cu cuvânt termenii Conven†iei. Chiar dacå termenul „opinie” utilizat la art. 12 trebuie interpretat în sens larg, se pare cå situa†iile la care face referire sunt diferite de cele în care copilul este obiectul unei proceduri ca urmare a såvârßirii unei infrac†iuni penale sau în care copilul este audiat ca martor în sensul judiciar al termenului. Dreptul la opinie al copilului ßi protec†ia copilului urmårit pentru infrac†iuni penale nu pot fi considerate ca fiind echivalente. Dreptul la apårare al unui copil rezultå din alte reguli decât cea conform cåreia „opinia copilului trebuie så fie luatå în considerare, †inându-se seama de vârsta ßi gradul såu de maturitate”. Regulile articolelor 37 ßi 40 din Conven†ie, precum ßi celelalte reguli interna†ionale relevante, au prioritate în aceastå situa†ie.

1. E. Claes ßi A. Vandaele, „Efectul direct în dreptul pozitiv al tratatelor interna†ionale”, în Revista belgianå de drept interna†ional (Rev. b. dr. intern.), Bruxelles, ed. Bruylant, 2001, p. 417. 2. Curtea de casa†ie francezå, dupå ce a considerat mult timp Conven†ia pentru drepturile copilului fårå efect direct în Fran†a (Cass. fr. 15 iulie 1993, D.S. 1994, J, 191, nota MASSIP), a modificat jurispruden†a casând o decizie judiciarå de violare exact a art.12 (1) (Cass. fr. 18 mai 2005, http://www.courdecassation.fr/_arrets/arrets.htm). 3. E. Claes ßi A. Vandaele, o. c., p. 430.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

81

Pe de altå parte, mårturia în justi†ie se înscrie în cadrul administrårii probelor fie în dreptul civil, fie în cel penal. Se referå la existen†a unor fapte clare1, ßi nu la opiniile pe care le-am putea avea referitor la aceste fapte. Atunci când copiii depun mårturie în cazuri în care sunt implica†i pårin†ii lor, dispozi†iile legale na†ionale intervin adesea pentru a interzice2 acest tip de mårturie sau pentru a permite refuzul3. No†iunea de opinie definitå de art.12 are un caracter mai larg decât aceea a mårturiei, pentru cå poate så se refere la aprecierea subiectivå a unui copil asupra situa†iei sale ßi asupra a ceea ce el considerå a fi interesul såu. Paragraful al II-lea impune statelor semnatare ale Conven†iei så ofere copilului posibilitatea de a comunica aceastå apreciere celui care posedå puterea de decizie, chiar în cazul în care mårturia, în sensul procedural al termenului, nu poate fi acceptatå.

Legåtura articolului 12 cu celelalte articole ale Conven†iei Deßi se aflå în legåturå strânså cu art. 13, care îi recunoaßte copilului o libertate generalå de expresie ßi de informare, art. 12 trebuie considerat într-o manierå autonomå ßi ca prevalând atunci când opinia copilului îl priveßte personal, mai ales prin prisma obliga†iei de a-l asculta ßi de a lua în considerare opiniile sale4. Alte dispozi†ii ale Conven†iei prevåd participarea copilului la proceduri specifice: art. 9 (2) în cazul separårii de pårin†i ßi art. 21 (a) în cazul adop†iei. Articolul 9 se situeazå în linia unei preocupåri speciale, aceea de a împiedica separarea copilului de pårin†i, cu excep†ia cazurilor în care aceastå separare este în interesul superior al copilului. Obliga†ia de a le permite tuturor pår†ilor interesate så participe la dezbateri ßi de a-ßi face cunoscute punctele de vedere are un obiectiv dublu: pe de o parte, reamintirea faptului cå cei doi pårin†i trebuie så se implice în procedurå ßi, pe de altå parte, asigurarea faptului cå autoritatea care trebuie så decidå interesul superior al copilului este cât se poate de bine informatå5. Pår†ile interesate nu sunt definite de Conven†ie. Judecåtorul na†ional trebuie så determine cine sunt acestea. Obiectul dispozi†iei obligå så fie inclußi aici nu numai pårin†ii, ci ßi copiii. În ceea ce priveßte participarea copilului, este important de subliniat faptul cå, în ciuda ariei sale generale, art. 12 nu con†ine reguli identice celor de la art. 9 (1) ßi (2). Pe de o parte, în art. 12 este vorba despre ascultarea copilului, în timp ce art. 9 (2) vizeazå 1. A se vedea, de exemplu, art. 372 din Codul de procedurå civilå german: „Mårturia va avea loc prin numirea martorilor ßi identificarea faptelor în legåturå cu care se va depune mårturie”. În dreptul francez, Planiol ßi Ripert (Traité pratique de droit civil français, 2e éd., 1952-1960, t. 27, n°1509) definesc martorii judiciari ca fiind „to†i aceia care sunt accepta†i de lege så depunå mårturie, în general sub prestare de juråmânt, în fa†a unei instan†e judecåtoreßti sau administrative, în privin†a unor fapte materiale pentru care nu pot, adesea, exista alte tipuri de probe”. 2. Vezi art. 931 din Codul judiciar belgian: „Minorul sub 15 ani nu poate fi audiat sub juråmânt. Declara†iile sale pot fi ob†inute cu titlu de simplå informare. Descenden†ii nu pot fi audia†i în dosarele în care înaintaßii lor au interese opuse…” 3. Vezi art. 383 (3) din Codul de procedurå civilå german: „Refuzul de a depune mårturie din motive personale: (1) au dreptul så refuze så depunå mårturie... 3. cei care sunt înrudi†i pe linie directå cu una dintre pår†i, sunt înrudi†i pe linie indirectå pânå la al treilea grad sau au fost sau sunt înrudi†i prin alian†å pânå la al doilea grad...” 4. Manual pentru raportarea privind drepturile omului, New York, United Nations Publications, 1997, p. 426. 5. R. Hodgkin ßi P. Newell, o. c., p. 126.

82

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

A1

posibilitatea acestuia de a participa la dezbateri ßi de a face cunoscut punctul såu de vedere, iar, pe de altå parte, spre deosebire de art. 12, art. 9 nu prevede interven†ia unui reprezentant al copilului. Articolul 12 impune autoritå†ii judiciare sau administrative care trebuie så decidå separarea copilului de pårin†ii såi ascultarea directå a copilului, dacå el cere acest lucru, sau efectuarea acestui lucru prin intermediul unui reprezentant, dacå nu este capabil så îßi exprime pårerea în mod adecvat. În acest caz, trebuie så avem în vedere faptul cå art. 9 aduce o regulå suplimentarå: dacå, în ciuda desemnårii unui reprezentant, copilul doreßte „så îßi facå punctul de vedere cunoscut” autoritå†ii, trebuie så aibå aceastå posibilitate1. Pot fi imaginate alte mijloace, nu numai audierea directå, ca, de exemplu, audierea de cåtre un ter† calificat din punct de vedere profesional sau o declara†ie scriså. Articolul 21 referitor la adop†ie nu con†ine reguli suplimentare în ceea ce priveßte audierea copilului. El se referå la consim†åmântul care trebuie dat conform legii ßi procedurilor din dreptul intern, precum ßi la avizele necesare. Interven†ia unui copil care trebuie så îßi dea consim†åmântul, conform regulii din dreptul intern, depåßeßte no†iunea de audiere. Regula de procedurå localå va determina dacå respectivul consim†åmânt ßi avizele trebuie emise în fa†a autoritå†ii competente pentru a autoriza adop†ia. Dacå acordul personal sau avizul copilului nu sunt necesare, se va aplica, dupå caz, regula de la art. 12 (2).

Legisla†ia româneascå în materie de ascultare a copilului Aßa cum a fost indicat ßi mai sus, Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului a reluat art. 6 (h) ßi 24 (1), (2) ßi (4), termenii exac†i ai art. 12 din Conven†ie, adåugând câteva precizåri în privin†a modalitå†ilor de aplicare. Articolul 95 reglementeazå audierea copilului abuzat sau neglijat. Articolul 125 (2) impune audierea copilului în procedurile judiciare referitoare la stabilirea unei måsuri de protec†ie specialå. Codul de procedurå civilå con†ine, la art. 144/1, o dispozi†ie care-i permite instan†ei de judecatå så-l asculte pe copil în chestiunile care se referå la Codul familiei, în camera de consiliu, fårå ca pår†ile sau alte persoane så fie de fa†å, dacå, fa†å de împrejurårile cauzei, instan†a gåseßte potrivit. Alegând så integreze art. 12 în legisla†ia internå, România a optat pentru o aplicare largå ßi, totodatå, flexibilå a dreptului copilului de a-ßi exprima liber opinia în litigiile care îl privesc. Largå, pentru cå legea nu impune limite aspectelor vizate, flexibilå – pentru cå judecåtorul este cel care stabileßte în fiecare caz cum se aplicå principiile legale în interesul superior al copilului. Prin utilizarea aceloraßi termeni ca ßi cei din Conven†ie, judecåtorul va putea fi ghidat în interpretarea sa de comentariile în jurul acesteia, printre care Manualul pentru implementarea Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului publicat de UNICEF, citat mai sus, se bucurå de o anumitå autoritate. Deßi Conven†ia europeanå privind exercitarea drepturilor copiilor aprobatå la 8 septembrie 1995 de Comitetul de Minißtri al Consiliului Europei nu a fost ratificatå pânå în prezent de România, dispozi†iile sale referitoare la ascultarea copiilor pot fi o surså de inspira†ie pentru judecåtor, fårå så fie obligatorii, întrucât aceastå conven†ie a

1. R. Hodgkin ßi P. Newell, ibid.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

83

fost adoptatå pentru a ajuta statele membre ale Consiliului Europei ßi alte state pår†i la Conven†ia ONU så respecte art. 4 al acesteia din urmå1. În cadrul larg pe care îl are la dispozi†ie, judecåtorul român are totußi anumite constrângeri: a) obliga†ia de a asculta copiii care au împlinit vârsta de 10 ani, dacå aceßtia îßi manifestå dorin†a de a-ßi exprima opinia în toate procedurile judiciare care îi privesc fie direct, fie indirect (art. 24 (2) din Legea nr. 272/2004); b) Obliga†ia de a a veghea în cadrul acestor proceduri la cerin†ele copilului de a primi toate informa†iile pertinente ßi, mai ales, la consecin†ele pe care le poate avea opinia sa, dacå este respectatå, ßi asupra consecin†elor oricårei decizii care îl priveßte (art. 24 (2) din Legea nr. 272/2004); c) Obliga†ia de a †ine seamå de opinia copilului, în func†ie de vârsta ßi gradul såu de maturitate (art. 6 (h) ßi 24 (4) din Legea nr. 272/2004); d) Obliga†ia de a motiva refuzul ascultårii unui copil sau de a comunica o informa†ie cerutå (art. 24 (5) din Legea nr. 272/2004); e) Obliga†ia de a asculta un copil care a împlinit vârsta de 10 ani în cadrul procedurilor care vizeazå stabilirea unei måsuri de protec†ie specialå. În cazul în care este vorba despre un copil abuzat sau neglijat, aceastå audiere trebuie så aibå loc în camera de consiliu, în prezen†a unui psiholog (art. 125 (2) din Legea nr. 272/2004). Alte dispozi†ii îi laså posibilitatea de a aprecia, prescriind, totodatå, o regulå de procedurå: a) posibilitatea de a audia un copil care nu a împlinit vârsta de 10 ani în cazurile prevåzute la a) (art. 24 (2) din Legea nr. 272/2004); b) posibilitatea de a audia un copil abuzat sau neglijat în cadrul procesului privind emiterea unei ordonan†e preziden†iale de plasare a copilului în regim de urgen†å sau în cel prin care se decide înlocuirea plasamentului în regim de urgen†å cu måsura plasamentului, decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti, precum ßi cu privire la exerci†iul drepturilor pårinteßti (art. 94 (3) ßi (4) ßi art. 95 (3) din Legea nr. 272/2004); c) posibilitatea de a audia un minor în procedurile referitoare la Codul familiei. În acest caz, audierea trebuie så aibå loc în camera de consiliu (art. 144/1 din Codul de procedurå civilå).

Modalitå†i practice de audiere a unui copil Înßtiin†area copilului Cu excep†ia articolelor 95 (3) ßi 125 (1) din Legea nr. 272/2004, legea românå nu men†ioneazå reguli speciale privind modalitatea de informare a minorului despre audierea sa. Este, aßadar, de competen†a practicii judiciare ßi a jurispruden†ei så fie creative în acest sens. Contrar a ceea ce se întâmplå în alte †åri ßi cu excep†ia procedurilor descrise mai sus, România nu a ales varianta de a convoca copiii în mod sistematic pentru a-i audia în cazurile care le afecteazå direct interesele2. O astfel de concep†ie pare så fie conformå principiului cå exprimarea unei opinii este o libertate, ßi nu o obliga†ie a copilului. 1. Conven†ia europeanå privind exercitarea drepturilor copilului, raport explicativ nr. 4, http://conventions.coe.int/Treaty/fr/Reports/Html/160.htm 2. Vezi art. 56 bis din legea belgianå din 8 aprilie 1965: “Instan†a juvenilå trebuie så convoace persoana de 12 ani cel pu†in pentru scopuri de audiere, în litigiile cu persoanele învestite cu autoritate parentalå, atunci când au loc dezbateri despre felul în care este îngrijitå persoana sa, felul în care îi sunt administrate bunurile, exercitarea dreptului de vizitå sau desemnarea persoanei men†ionate la art. 34”.

84

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

A1

Obliga†ia de a pune la dispozi†ia copilului informa†iile pertinente prevåzute la art. 24 (3) permite så se punå întrebarea dacå este oportun så se adreseze copilului, în func†ie de discernåmântul såu (de exemplu, de la vârsta de 10 ani încolo), o scrisoare de înßtiin†are asupra posibilitå†ii de a fi audiat atunci când îi sunt afectate interesele. Ne referim aici, mai ales, la procedurile de contact cu pårin†ii såi. O astfel de practicå reprezintå, cu siguran†å, o obliga†ie administrativå suplimentarå pentru instan†ele judecåtoreßti, dar prezintå avantajul cå deciziile vor fi respectate mai ußor, nu numai de cåtre copii, ci ßi de cåtre pårin†i. În orice caz, este de dorit ca scrisoarea sau convocarea adresatå copilului så foloseascå termeni pe în†elesul vârstei sale ßi care så nu îi provoace teamå. Locul audierii Sålile de audiere sunt rareori locuri de audiere potrivite pentru copii. Prezen†a unui mare numår de oameni, îmbråcåmintea judecåtorilor, distan†a, statul în picioare, pozi†ia ridicatå a membrilor tribunalului sunt elemente care pot descuraja copilul ßi care îi pot influen†a declara†ia. Ar fi de preferat o salå de dimensiuni mai mici, mai adaptatå pentru copii unde cei prezen†i pot så stea la o maså. Tribunalul din Braßov poate fi un bun exemplu de amenajare potrivitå a sålii pentru copii. Prezen†a ter†ilor Prezen†a pår†ilor în dosar ßi, mai ales, a pårin†ilor, în timpul audierii copilului este o chestiune dezbåtutå intens, unii considerând cå este o condi†ie esen†ialå pentru respectarea principiului contradic†iei ßi deci a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Conven†ia europeanå a drepturilor omului1. Dupå cum am våzut, audierea copilului singur de cåtre judecåtor face parte din regulile de procedurå româneßti în dreptul familiei. Numeroase legi stråine con†in dispozi†ii asemånåtoare, pentru a permite audierea copilului în afara prezen†ei pår†ilor2, fårå så i se impunå nimic3. Este clar cå regulile de procedurå clasice, gândite pentru litigiile între adul†i, trebuie så fie adaptate atunci când este vorba despre un copil. Practica româneascå, precum ßi cea a altor †åri considerå cå audierea unui copil singur nu contravine dreptului la un proces echitabil.

1. J. L. Renchon, o.c., p. 156. 2. Vezi art. 388-1 din Codul civil francez: „În orice procedurå care îl afecteazå, minorul cu discernåmânt poate, fårå så prejudicieze dispozi†iile referitoare la interven†ia sau consim†åmântul såu, så fie audiat de judecåtor sau de persoana desemnatå de judecåtor în acest sens. Dacå minorul este cel care a cerut audierea, aceasta nu poate fi refuzatå decât de o decizie motivatå special. El poate fi audiat singur, cu un avocat sau o persoanå la alegerea sa. Dacå alegerea nu corespunde interesului minorului, judecåtorul poate desemna o altå persoanå. Audierea minorului nu îi conferå calitatea de parte la procedurå.” 3. Vezi art. 931 din Codul judiciar belgian: „…Totußi, în orice procedurå care îl priveßte, minorul cu discernåmânt poate, la cererea sa sau la decizia unui judecåtor, fårå så se prejudicieze dispozi†iile legale referitoare la interven†ia sa voluntarå ßi la consim†åmântul såu, så fie audiat, în afara prezen†ei pår†ilor, de cåtre judecåtor sau de cåtre persoana desemnatå de acesta în acest scop, pe cheltuiala ambelor pår†i. Decizia judecåtorului nu poate fi apelatå. …Minorul este audiat singur, cu excep†ia situa†iei în care judecåtorul decide cå trebuie så fie asistat, în interesul minorului”.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

85

Dacå chestiunea respectårii drepturilor de apårare ar fi ridicatå în mod expres judecåtorului, acesta ar trebui så justifice aceastå audiere în scopul interesului superior al copilului garantat de art. 3 (1) din Conven†ie. Articolele 95 (3), 125 (2) din Legea nr. 272/2004 impun prezen†a unui psiholog la audierea în fa†a instan†ei judecåtoreßti. Forma ascultårii Examinând no†iunea opiniei în sensul art. 12, am observat diferen†a între aceastå no†iune ßi cea de mårturie. De aici rezultå cå ascultarea copilului nu este supuså formalitå†ii juråmântului, cu excep†ia cazurilor în care este vorba despre un fapt clar care trebuie så serveascå drept probå ßi pentru care legea autorizeazå mårturia. În acest caz, sunt aplicabile toate regulile de procedurå referitoare la audierea unui martor. Cu excep†ia cazurilor de mårturie, utilizarea întrebårilor ßi a råspunsurilor pare cå trebuie evitatå pentru a nu da impresia unui interogatoriu. Copilul trebuie så se simtå încrezåtor. Dacå ascultarea are loc la cererea sa, este bine så se creeze un climat care så permitå identificarea problemelor care îl preocupå cu adevårat. Dacå ascultarea este cerutå de judecåtor, copilul trebuie så aibå posibilitatea de a-ßi exprima punctele de vedere fårå så ia pozi†ie fa†å de una sau alta dintre cererile pårin†ilor. Judecåtorul trebuie så fie conßtient cå existå posibilitatea de manipulare a copilului de cåtre pårin†ii såi ßi riscul så se lase el însußi influen†at emo†ional. Ascultarea copilului de cåtre judecåtor necesitå multå experien†å ßi abilitate. Este de dorit ca aceasta så fie efectuatå de magistra†i specializa†i, cu o formare corespunzåtoare. Atunci când regulile de procedurå nu impun ascultarea directå de cåtre judecåtor, este indicat ca ascultarea så fie efectuatå de un alt profesionist calificat: psihiatru, psiholog sau un asistent social care va redacta un raport, în cazul unui copil tulburat de un conflict foarte puternic sau traumatizant. Alåturi de cunoßtin†ele de specialitate necesare, existå ßi avantajul cå judecåtorul este pus la adåpost fa†å de orice criticå la adresa neutralitå†ii sale. Încheierea unui proces-verbal Mai mult decât chestiunea audierii copilului în afara prezen†ei pår†ilor, aceea a încheierii unui proces-verbal constituie obiectul unor comentarii critice ale doctrinei. Regulile de drept anglo-saxon, fondate pe no†iunea de „proces corect”, sunt stricte asupra acestui punct: în cazul excep†ional în care audierea unui copil singur de cåtre judecåtor poate fi acceptabilå, transcrierea audierii trebuie så fie integralå1. Dreptul continental, fondat pe respectarea regulii legale, este mai pu†in exigent în aceastå privin†å. Legisla†ia belgianå men†ioneazå obliga†ia de a încheia un procesverbal care va fi anexat la dosarul de procedurå, dar nu face nici o precizare privind con†inutul acestui document. În practicå, judecåtorul face el însußi un raport de sintezå a întâlnirii, adesea fårå interven†ia grefierului a cårui prezen†å nu este necesarå în cursul

1. R. Bessner, o.c. nr. 3.5.

86

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

A1

audierii. Legea francezå nu con†ine nici o aluzie la procesul-verbal. Conform doctrinei, judecåtorul va decide dacå va redacta sau nu un proces-verbal. Totußi, judecåtorul trebuie så comunice elementele de care va †ine cont în decizia sa1. Practica românå, respectând regulile procedurii na†ionale, va trebui så determine forma în care va fi consemnatå întâlnirea dintre copil ßi judecåtor. Se pare cå nu existå în momentul de fa†å reguli specifice privind audierea copilului. În general, indiferent de solu†ia adoptatå, este sigur cå încrederea care i-a fost acordatå judecåtorului trebuie så se regåseascå în loialitatea acestuia în momentul în care va face dreptate într-un mod echitabil, adicå va prezenta în mod onest ßi fårå så ascundå nimic din motivele reale ale deciziei sale.

Concluzii Dupå cum se vede, România a ales modalitatea cea mai generoaså de aplicare în dreptul intern a art. 12 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului. Fixând la 10 ani vârsta de la care copilul trebuie ascultat ßi låsând judecåtorului posibilitatea de a asculta copilul ßi sub aceastå vârstå, s-a dovedit o oarecare exigen†å în ceea ce priveßte principiul ascultårii. Articolul 9 din Conven†ie este garantat de obliga†ia de a asculta copilul înainte de a lua o måsurå de protec†ie specialå. Copilul neglijat sau abuzat trebuie audiat, chiar fårå ca el så cearå acest lucru, din motive de vulnerabilitate. Judecåtorul trebuie så umanizeze aceste dispozi†ii legale, instaurând practici prin care copilul så se simtå respectat. Autoritå†ile publice au responsabilitatea de a pune la dispozi†ia instan†elor judecåtoreßti mijloacele materiale pentru a realiza audierile în cele mai bune condi†ii. Institu†iile bune deschid calea spre politici bune. Dupå o activitate legislativå ßi de reglementare impresionantå, protec†ia copilului în România este, în momentul de fa†å, în acest domeniu, ca ßi în altele, în mâna oamenilor care au datoria de a reda drepturilor copilului adevåratul lor sens, acela de pilon al democra†iei.

1. J.C. Kross, „Audierea copilului ßi legea din 8 ianuarie 1993”, Gaz. Pal., 29-31 mai 1994, p. 9. ßi S. Courcelle, „Audierea copilului”, Gaz. Pal., 22-23 decembrie 1995, p. 2., cita†i de J.-L. Renchon, o.c., p. 155.

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

87

Referin†e ßi recomandåri bibliografice Instrumentele legale principale < < < < < <

<

<

< < <

< <

Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, 1989 Declara†ia pentru drepturile copilului, 1959 Regulile Standard Minime ale ONU pentru administrarea justi†iei juvenile (Regulile Beijing), 1985 Regulile ONU pentru protec†ia minorilor priva†i de libertate, 1990 Principiile ONU pentru prevenirea delincven†ei juvenile (principiile de la Riyadh), 1990 Declara†ia privind principiile sociale ßi legale referitoare la protec†ia ßi bunåstarea copiilor, cu referire la plasamentul în familii ßi adop†iile na†ionale ßi interna†ionale, 1986 Principii orientative pentru ac†iunile împotriva copiilor în sistemul penal, anexå la decizia Comitetului economic ßi social 1997/30, asupra administrårii justi†iei juvenile Conven†ia Europeanå pentru apårarea drepturilor omului ßi a libertå†ilor fundamentale, 1950, ratificatå de Legea nr. 30/1994, publicatå în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 31/05/1994 Recomandarea R (87) 20 a Comitetului Minißtrilor al Consiliului Europei cåtre statele membre asupra reac†iilor sociale la delincven†a juvenilå, septembrie 1987 Conven†ia Europeanå privind rela†iile personale, Strasbourg, 15 mai 2003, semnatå de România la data de 17 iulie 2006 Conven†ia de la Haga asupra protec†iei copiilor ßi cooperårii în materia adop†iei interna†ionale, 29 mai 1993, ratificatå de România prin Legea nr. 84/1994 Conven†ia de la Haga asupra aspectelor civile ale råpirii interna†ionale de copii, 25 octombrie 1980, ratificatå de România prin Legea nr. 100/1992 Recomandarea Rec (2005) 5 a Comitetului Minißtrilor al Consiliului Europei privind drepturile copiilor institu†ionaliza†i, martie 2005

Literaturå de specialitate Marlene Alejos, Bebelußii ßi copiii mici care se aflå în închisori, Principii orientative pentru proiectele de lege, regulamente, politici ßi programe în privin†a bebelußilor ßi copiilor mici care se aflå în închisoare, Quaker United Nations Office http://www.quno. org/geneva/pdf/200503Babies-Small-Children-in-Prisons-English.pdf Philip Alston (Ed.), Interesul superior al copilului, UNICEF/ Clarendon Paperbacks, Oxford, 1994 Stewart Asquith ßi Malcolm Hill (Ed.), Justi†ie pentru copii, Martinus Nijhoof Publishers, Dordrecht/ Boston/London, 1994 M. D.A. Freeman, Drepturile copiilor, Volumul I (Dartmouth, Ashgate, 2004) Rachel Hodgkin ßi Peter Newell, Manualul pentru implementarea Conven†iei cu privire la drepturile copilului, UNICEF, 2002

88

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

Jane Nusbaum Feller, Howard A. Davidson, Mark Hardin ßi Robert M. Horowitz, Colaborarea cu tribunalele pentru protec†ia copilului, 1992, http://www.childwelfare.gov/pubs/usermanuals/courts/courts.pdf Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului, Drepturile omului în aplicarea justi†iei: un manual pentru drepturile omului pentru judecåtori, procurori ßi avoca†i, http:// www.ohchr.org/english/about/publications/training.htm Salva†i copiii, Abuzarea copiilor ßi justi†ia adultå –studiu comparativ asupra diferitelor sisteme de justi†ie penalå din Europa care se ocupå de cazuri implicând abuzul sexual asupra copiilor (Salva†i copiii, Suedia, sprijinit de Programul Daphne al Comisiei Europene, ISBN 91-7321-040-4, www.rb.se) Rachel Taylor, Femei în închisoare ßi copiii mamelor de†inute, Cercetare preliminarå, Comitetul de Consultare Friends World (QUAKERS) Quaker United Nations Office, iulie 2004 http://www.quno.org/geneva/pdf/Women_in_Prison_Preliminary.pdf D. Tobis, De la institu†ii la servicii sociale ale comunitå†ii în Europa Centralå ßi de Est ßi în fosta Uniune Sovieticå, Banca Mondialå, 2000 http://lnweb18.worldbank.org/eca/eca.nsf/Attachments/Moving+from+Residential+In stitutions+to+Community-Based+Social+Services/$File/14490.pdf UNICEF, Copiii lipsi†i de îngrijirea pårinteascå ßi afla†i în institu†ii, UNICEF Fact sheet, http://www.unicef.org/protection/files/children_without_caregivers.pdf UNICEF ßi ISS, Îmbunåtå†irea protec†iei copilului lipsit de îngrijirea pårinteascå Îngrijirea de cåtre ter†i: un element pentru standardele interna†ionale, august 2004 http:// www.unicef.org/videoaudio/PDFs/kinship_note.pdf#search=’Kinship%20care%3A%20a n%20issue%20for%20international%20standards’ Ria Wolleswinkel, Copiii cu pårin†i în închisoare, în Jan C.M. Willems (ed.), Drepturile de dezvoltare ßi de autonomie ale copilului: transmiterea puterii cåtre copii, îngrijitori ßi comunitå†i, Intersentia: Antwerp/Oxford/New York, 2002, pp. 191-207 (90-5095-224-0; www.intersentia.com) Rapoarte prezentate de statele pår†i cåtre Comitetul ONU pentru drepturile copilului Al doilea raport periodic al Austriei, CRC/C/83/Add.8, 8 iulie 2004 Al doilea raport periodic al Belgiei, CRC/C/83/Add.2, 25 octombrie 2000 Al doilea raport periodic al Fran†ei, CRC/C/65/Add.26, 9 octombrie 2003 Al doilea raport periodic al Germaniei, CRC/C/83/Add.7, 24 iulie 2003 Al doilea raport periodic al Irlandei, CRC/C/IRL/2, 9 fecembrie 2005 Al doilea raport periodic al Italiei, CRC/C/70/Add.13, 12 iulie 2002 Al doilea raport periodic al Luxemburgului, CRC/C/104/Add.5, 19 iulie 2004 Al doilea raport periodic al Portugaliei, CRC/C/65/Add.11, 26 februarie 2001 Al doilea raport periodic al Spaniei, CRC/C/70/Add.9, 12 noiembrie 2001 Al treilea raport periodic al Danemarcei, CRC/C/129/Add.3, 30 martie 2005 Al treilea raport periodic al Finlandei, CRC/C/129/Add.5, 5 ianuarie 2005 Al treilea raport periodic al Suediei, CRC/C/125/Add.1, 12 iulie 2004

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

89

Alte rapoarte Conferin†a minißtrilor europeni în domeniul familiei, sesiunea XXVIII 16-17 mai 2006, Lisabona, Portugalia, “Schimbåri privind parentalitatea: copiii de azi, pårin†ii de mâine”, Compendiu al contribu†iilor na†ionale, Directoratul General III - Coeziune socialå - Departamentul de politicå socialå. Documente ale Comitetului ONU pentru drepturile copilului Rezumat al discu†iei generale privind Rolul familiei în promovarea drepturilor copilului http://www.unhchr.ch/html/menu2/6/crc/doc/days/family.pdf Recomandårile discu†iei generale privind Copiii fårå îngrijire pårinteascå, 16 septembrie 2005, http://www.ohchr.org/english/bodies/crc/docs/discussion/recommendations2005.pdf Rezumat al discu†iei privind aplicarea justi†iei juvenile http://www.unhchr.ch/html/menu2/6/crc/doc/days/justice.pdf Site-uri de internet utile www.ohchr.org – Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului www.unicef.org - UNICEF www.eurochips.org – Comitetul European pentru Copiii cu Pårin†ii De†inu†i www.coe. int – Consiliul Europei http://www.hcch.net – Conferin†a de la Haga pentru Dreptul Interna†ional Privat www.copii.ro; www.drepturilecopiilor.ro - Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului

90

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului