Managementul Clasei

MANAGEMENTUL CLASEI ÎNTR-O ŞCOALĂ INCLUZIVĂ 1. Concepte legate de incluziune  2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă  3. Managementului comportamentului şcolar 

1. Concepte legate de incluziune 1.1. LEGISLAŢIE DE TIP SOFT

Legislaţia „soft" este un mijloc de promovare a unor politici şi practici importante. Printre exemplele relevante de legi „soft" se numără accesul egal la educaţie, declaraţiile privind anti-discriminarea şi drepturile copilului. Aspectele stipulate de legislaţia „soft" pot juca rolul unui standard pe care trebuie să-i atingă orice ţară candidată la statutul de membru în diverse organizaţii. Un exemplu in acest sens este presiunea exercitată de Uniunea Europeană asupra ţărilor în curs de aderare la UE. Lege de tip „soft law" - angajament in domeniul educaţiei nereglementat prin lege sau regulă de conduită care nu are forţa unei legi, dar care poate totuşi avea rezultate în practică. " (Snyder, F, 1995)

1. Concepte legate de incluziune

   

 

Tipuri de „soft law“: Rezoluţii, Principii, Coduri de practică, Recomandări, Standarde, Instrucţiuni În ce mod poate aduce o schimbare legea de tip „soft law"? Ruşinea - dorinţa de a evita critica negativă Diseminare prin copiere - modele de politici coerente copiate de la statele care le aplică Diseminare prin intermediul discursului - elaborarea unui vocabular comun, utilizarea de indicatori Crearea de reţele - Planuri de acţiune naţionale; contribuţia societăţii civile - facilitarea procesului social de învăţare şi deliberare Deliberarea - schimbul de cunoştinţe in domeniul politicilor, promovează o identitate comună prin intermediul învăţării Învăţarea - schimbul de idei şi valori, abilităţi şi competenţe (Trubek şi Trubek, 2005)

1. Concepte legate de incluziune 1.2. DREPTURILE OMULUI FUNDAMENTEAZĂ CONCEPTUL DE INCLUZIUNE. CONVENŢIILE CHEIE INTERNAŢIONALE, PE TEMA EDUCAŢIEI

      

Legea internaţională a drepturilor omului interzice atât în mod implicit, cât şi explicit segregarea în mediul educaţional pe motiv de rasă, etnie sau origine naţională. Tratatele internaţionale relevante in acest sens sunt: Convenţia împotriva Discriminării în Educaţie (CDE); Convenţia Internaţională a Drepturilor Civile şi Politice (CIDCP); Convenţia Internaţională a Drepturilor Economice, Sociale şi Culturale (CIDESC); Convenţia Internaţională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (CEDR); Convenţia pentru Drepturile Copilului (CDC); Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (CEDO); Convenţia Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale.

1. Concepte legate de incluziune 



România a semnat aceste tratate. Există şi in România prevederi constituţionale care dispun includerea in cadrul legilor naţionale obligaţiile enunţate în tratate internaţionale şi apelează la aceste obligaţii pentru a înlătura orice legi interne contradictorii. Articolul 6 din Constituţia României stipulează că „Statul recunoaşte şi garantează dreptul persoanelor ce aparţin minorităţilor naţionale păstrarea, dezvoltarea şi manifestarea diversităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase" şi, de asemenea, "Măsurile de protecţie din partea statului pentru păstrarea, dezvoltarea şi manifestarea identităţii persoanelor ce aparţin minorităţilor naţionale vor fi conforme cu principiile egalităţii şi nediscriminării în relaţiile cu alţi cetăţeni români." Tema incluziunii copiilor cu cerinţe speciale a fost inclusă şi în Regulile Standard ale Naţiunilor Unite pentru Egalizarea Şanselor Persoanelor cu Dizabilităţi şi cristalizată în Declaraţia de la Salamanca. (UNESCO 1994).

1. Concepte legate de incluziune 1.3. PREVEDERILE UNORA DINTRE CONVENŢIILE CHEIE INTERNAŢIONALE, PE TEMA EDUCAŢIEI Convenţia Internaţională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (CEDR) - Convenţia a fost ratificată în România la data de 15 septembrie 1970. În articolul 3 din CEDR se regăseşte interdicţia generală faţă de segregare: „Statele semnatare condamnă în mod particular segregarea rasială şi apartheidul şi fac demersuri pentru a preveni, interzice şi eradica orice practică de această natură în teritoriile aflate sub jurisdicţia lor." În articolul 5 se vorbeşte despre responsabilitatea statelor de a interzice şi elimina discriminarea şi de a garanta tuturor, prin lege, egalitatea dreptului la educaţie. În 1993, Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale recomanda o interpretare în sens mai larg a CEDR, pentru a include atât interzicerea discriminării făţişe, cât şi interzicerea actelor superficial neutre, care au „un impact disparat nejustificabil asupra unui grup diferenţiat prin rasă, culoare, provenienţă, origine etnică sau naţională." În această interpretare, limitarea înscrierii la şcoală pe criteriul distanţei mari dintre casă şi şcoală poate fi considerată discriminatorie, dacă serveşte la izolarea copiilor romi în şcoli cu rezultate sub standarde şi le împiedică accesul la şcoli de o calitate mai bună, situate în zonele cu populaţie majoritară. 0 interzicere similară a „discriminării indirecte" se aplică statelor membre ale UE, prin intermediul Directivei Consiliului Uniunii Europene privind egalitatea raselor.

1. Concepte legate de incluziune Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Convenţia Europeană a fost ratificată de România la data de 20 iunie 1994 şi

a intrat imediat în vigoare. După intrarea sa ca membru în Consiliul Europei, România a acceptat şi jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului. Directiva 2000/43/CE a Consiliului Uniunii Europene, care aplică principiul tratamentului egal pentru toţi, indiferent de originea rasială sau etnică, reprezintă un instrument obligatoriu pentru statele membre ale UE. Aceasta interzice „discriminarea directă sau indirectă, provocată de originea etnică sau rasială", inclusiv în domeniul educaţiei. Directiva cere statelor să implementeze remedii eficiente pentru persoanele nedreptăţite prin discriminare şi să asigure respectarea acestei directive de către toate organizaţiile. Mai mult, ca o condiţie pentru a deveni membre UE, statele candidate la Uniunea Europeană sunt obligate să respecte drepturile omului, în conformitate cu criteriile stabilite de Consiliul European la Copenhaga, cu Acordurile de asociere şi stabilizare şi alte instrumente de accedere.

1. Concepte legate de incluziune







Convenţia ONU asupra Drepturilor Copilului (CNUDC) - România a ratificat CNUDC în 1990. Articolul 29 din CNUDC stipulează că: ,,Educaţia copilului va fi îndreptată spre dezvoltarea respectului pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Educaţia copilului va fi îndreptată spre dezvoltarea respectului pentru părinţi, pentru propria limbă, valori şi identitate culturală proprii. Educaţia copilului va fi orientată spre dezvoltarea personalităţii copilului, spre talentele şi abilităţile mentale şi fizice, pentru a permite atingerea potenţialului maximum al copilului."

1. Concepte legate de incluziune Convenţia UNESCO împotriva Discriminării în domeniul Educaţiei - România a ratificat Convenţia UNESCO în

1964. Convenţia împotriva Discriminării în domeniul Educaţiei (CDE) pare a fi instrumentul internaţional împotriva segregării în şcoli cu cel mai mare grad de obligativitate, dar posibil şi cel mai puţin cunoscut. Acesta interzice în mod explicit existenta, în domeniul educaţiei, a segregării cauzate de diferenţele de rasă, iar definiţia pe care o dă discriminării include „înfiinţarea sau păstrarea de sisteme sau instituţii educaţionale separate pentru persoane sau grupuri de persoane." CDE interzice de asemenea "limitarea unei persoane sau a unui grup de persoane la o educaţie la standarde inferioare". Aceasta poate semnifica faptul că politicile de înscriere care le blochează efectiv accesul romilor la majoritatea şcolilor ce primesc mai multe resurse decât şcolile pentru romi sunt interzise. CDE permite in mod evident „separarea, dar egalitatea" şcolilor segregate pe baza genului şi menţinerea şcolilor separate pe criterii religioase sau lingvistice, cu condiţia ca frecventarea acestor şcoli să fie opţională şi voluntară.

1. Concepte legate de incluziune 





Principii şi valori care fundamentează conceptul de incluziune DECLARATIA UNIVERSALĂ A DREPTUR/LOR OMULUI 19484 Naţiunile Unite Articol 1. Toate fiinţele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţa şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii. Articol 2. Toate fiinţele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune si conştiinţa si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte in spiritul fraternităţii. Pe lângă aceasta, nu se va face nici o deosebire bazata pe statutul politic, juridic sau internaţional al tarii sau al teritoriului de care aparţine o persoana, fie aceasta tara sau teritoriu independente, sub tutela, neautonome sau supuse unei limitări oarecare a suveranităţii. Articol 26. (1) Orice persoana are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie sa fie gratuita, cel puţin in ce priveşte învăţământul elementar si de baza. Învăţământul elementar este obligatoriu. Învăţământul tehnic si profesional trebuie sa fie accesibil tuturor; accesul la studii superioare trebuie sa fie deschis tuturor pe baza deplinei egalităţi în funcţie de merit. (2) Educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplina a personalităţii umane şi întărirea respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale. Ea trebuie sa stimuleze înţelegerea, toleranta si prietenia intre toate popoarele si intre toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii. (3) Părinţii au, cu prioritate, dreptul sa aleagă felul educaţiei care urmează sa fie data copiilor lor.

1. Concepte legate de incluziune Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000/C 364/01)    

  



   

Articol 14 Dreptul la educaţie 1. Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi continuă. 2. Acest drept include posibilitatea de a urma, în mod gratuit, învăţământul obligatoriu. 3. Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor, potrivit convingerilor lor religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate conform legilor naţionale care reglementează exercitarea acestora. Articol 21 Nediscriminarea 1. Se interzice orice discriminare bazată în special pe motive de sex, rasă, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, un handicap, vârstă sau orientare sexuală. 2. In domeniul de aplicare a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene şi a Tratatului privind Uniunea Europeană şi fără să aducă atingere dispoziţiilor speciale ale tratatelor menţionate, se interzice orice discriminare pe motiv de naţionalitate. Articolul 22 Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică. Articolul 26 Integrarea persoanelor cu handicap Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii.

1. Concepte legate de incluziune ALTE CONVENŢII:     

  

Convenţia drepturilor copilului Adoptată şi deschisă spre semnare, ratificare şi accedere de către Adunarea Generală, rezoluţia 44/25 din 20 noiembrie 1989 Declaraţia UNESCO de la Salamanca (privind educaţia furnizată copiilor cu dizabilităţi) 1994 Declaraţia Mondială privind Educaţia pentru Toţi Întâmpinarea nevoilor de învăţare elementare EDUCATIA PENTRU TOTI Declaraţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi Proclamată de rezoluţia Adunării Generale nr. 3447 (XXX) din 9 decembrie 1975 Declaraţia privind drepturile persoanelor care fac parte din minorităţi naţionale sau etnice, religioase sau lingvistice. A fost adoptată de Comisia ONU pentru drepturile omului, in rezoluţia 1992/16, 21 februarie 1992 şi de Adunarea Generală în rezoluţia 47/135 din 18 decembrie 1992. Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale Rezoluţia Parlamentului European privind situaţia romilor în Uniunea Europeană CONSILIUL EUROPEI, COMITETUL MINIŞTRILOR - Recomandarea Rec (2000) 4 a Comitetului Miniştrilor către statele membre privind educaţia copiilor romi/ţigani din Europa - Adoptată de Comitetul Miniştrilor, la 3 februarie 2000, la cea de-a 696-a reuniune a Delegaţilor Miniştrilor.

2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă



Educaţia incluzivă reprezintă o trecere de la centrarea pe un anumit grup la depăşirea barierelor din calea învăţării şi participării. „Incluziunea în educaţie implică un proces de creştere a participării elevilor şi de reducere a excluderii acestora de la culturile, curriculumul şi comunităţile şcolilor locale.." Procesul presupune: • Restructurarea culturilor, politicilor şi practicilor, pentru a răspunde diversităţii



elevilor din localitatea în care se află şcoala. • Învăţarea şi participarea TUTUROR elevilor care riscă să fie excluşi (de exemplu nu doar elevii cu dizabilităţi). • Îmbunătăţirea şcolilor în beneficiul cadrelor didactice şi elevilor. • Depăşirea obstacolelor ce împiedică accesul şi participarea. • Dreptul elevilor de a fi educaţi în propria comunitate. • Perceperea diversităţii ca o resursă de îmbogăţire, nu ca o problemă. • Relaţii de sprijin mutual între şcoli şi comunităţi.



•



   

Valorizarea educaţiei incluzive ca aspect al unei societăţi incluzive.

2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă Concepte cheie ale educaţiei incluzive:

• • • • • • • • •

a) Concepte legate de copii Toţi copiii au dreptul la educaţie în propria comunitate. Toii copiii pot învăţa şi orice copil se poate confrunta cu dificultăţi de învăţare. Toţi copiii au nevoie de un anumit sprijin pentru a învăţa. Predarea centrată pe copil este un beneficiu pentru TOŢI copiii. b) Concepte legate de sistemul educaţional şi şcoli Educaţia este mai cuprinzătoare decât şcolarizarea formală. Sisteme educaţionale flexibile şi adaptate. Un mediu educaţional primitor şi stimulant. Îmbunătăţirea şcolii - şcoli eficiente. Abordare şcolară cuprinzătoare şi colaborare intre parteneri.

2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă c) Concepte legate de diversitate şi discriminare • • • • • • • • • • •

Combaterea discriminării şi a practicilor de excludere. Perceperea diversităţii ca resursă, nu ca problemă. Educaţia incluzivă pregăteşte elevi pentru o societate care respectă şi valorizează diferenţele. d) Concepte legate de procesele de promovare a incluziunii Identificarea şi depăşirea obstacolelor din calea incluziunii. Creşterea participării reale a tuturor. Colaborare, parteneriat. Metode participative, cercetarea acţiunilor, investigare bazată pe colaborare e) Concepte legate de resurse Mobilizarea resurselor locale Reorganizarea resurselor existente Perceperea oamenilor (copii, părinţi, membri ai grupurilor marginalizate etc.) ca resurse esenţiale Resurse adecvate în şcoli şi la nivel sunt necesare pentru o serie de copii, de exemplu Braille, tehnologii de sprijin.

2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă DIFERENŢELE DINTRE EDUCAŢIA SPECIALĂ, INTEGRARE, ABORDARE INTEGRATOARE (MAINSTREMING), UNITĂŢILE MICI ŞI EDUCAŢIA INCLUZIVĂ 





Educaţia specială (cuprinde şcolile speciale, cerinţele educative speciale, nevoile speciale). Educaţia specială presupune existenta unui grup de copii separat; aceşti copii au „cerinţe educative speciale" şi sunt deseori numiţi „copii cu nevoie speciale". Educaţia specială caută să aducă copilul la „normal"', nu să-i respecte calităţile şi caracteristicile specifice. 0 astfel de abordare poate duce la o concentrare asupra unor aspecte nerealiste, cum ar determinarea copilului să meargă sau să vorbească, fapt ce îi poate provoca suferinţe inutile. Educaţia integrată. Termenul este folosit cel mai adesea pentru a descrie transferul copiilor cu dizabilităţi în şcolile de masă (numit şi abordare integratoare - mainstreaming - în special în State Unite ale Americii). Abordare integratoare (Mainstreaming). Termenul este adesea folosit cu acelaşi înţeles ca

incluziunea sau integrarea. Totuşi, mai este foarte des utilizat cu referire la drepturile de gen şi ale copilului, în cadrul politicilor de dezvoltare. Cu acest sens, abordarea integratoare se poate referi la procesul politic de aducere a unor aspecte marginale şi periferice în centrul atenţiei, cu scopul de a fi acceptate de majoritate. Poate însemna includerea unui aspect în agenda de zi, pentru a nu mai fi perceput ca un element marginal, ci ca unul central în cadrul dezbaterilor programate. Din acest punct de vedere, includerea (mainstreaming) aspectelor legate de dizabilitate in procesul şi dezbaterile Educaţiei pentru toţi sau ale Îmbunătăţirii şcolare este un obiectiv important.

2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă 

Unităţi mici. Termenul este utilizat pentru clase sau clădiri speciale ale şcolilor de masă. De obicei, acestea au un cadru didactic pentru educaţie specială şi sunt folosite de copii cu, „cerinţe educaţionale speciale”. În multe cazuri, această metodă este denumită „integrare” sau „educaţie incluzivă”, deoarece unitatea face parte fizic din şcoală, dar de cele mai multe ori este o formă de segregare în şcoală. Se bazează pe aceleaşi principii ca educaţia specială şi prezintă multe dezavantaje: duce deseori la segregare şi excluziune sporită, fiind o strategie ce trebuie evitată. Adesea, unităţile sunt folosite pentru şcolarizarea multor copii cu dizabilităţi severe; aceştia, mai mult decât ceilalţi, au nevoie să înveţe abilităţi practice acasă şi nu trebuie îndepărtaţi de mediul de acasă. EDUCAŢIA INCLUZIVĂ ÎN CONTEXTUL GENERAL



Un aspect esenţial, dar frecvent ignorat sau subestimat, este diferenţa dintre educaţia incluzivă - şcolarizarea incluzivă şi contextul general al societăţii incluzive - dezvoltării incluzive. i) Şcolarizarea incluzivă ocupă locul central al politicilor şi practicilor educaţionale din ţările dezvoltate, având în vedere că §coala este un sistem vast şi complex, în care toţi copiii petrec o mare parte din viaţă. Din perspectiva ţărilor dezvoltate, „educaţia incluzivă" este în general egală cu şcolarizarea incluzivă.

2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă 





• • •

ii) Educaţia incluzivă este mai vastă decât şcolarizarea. In realitate, în două treimi din lume (ţările dezvoltate), multe comunităţi nu au şcoli, dar beneficiază de educaţie într-o diversitate de locuri, reflectând o varietate de strategii. Educaţia incluzivă cuprinde: educaţia informală, educaţia non-formală, educaţia din familie, educaţia agricolă pe teren, educaţia religioasă specifică din moschei, temple, biserici şi toate formele de educaţie tradiţională şi a obiceiurilor. iii) Societatea incluzivă: educaţia incluzivă face parte dintr-o strategie vastă, de promovare a societăţii incluzive; o societate care sprijină toţi copiii/adulţii, indiferent de sex, vârstă, capacitate, dizabilitate sau etnie, să participe şi să contribuie la societate în general. iv) Dezvoltare incluzivă: termenul de „dezvoltare" este plin de prezumţii şi poate fi controversat. Inga se mai dezbate conceptul de ţări „în curs de dezvoltare", „subdezoltate" sau „dezvoltate", care este deseori asociat cu un concept îngust al dezvoltării economice, ignorându-se vasta moştenire culturală, spirituală şi dezvoltarea umană din aşa-zisele ţări „subdezvoltate". Pe de altă parte, dezvoltarea poate fi percepută ca maturizare şi creştere, asociată cu concepte precum: Respectarea tuturor drepturilor omului. Sustenabilitate resurselor şi respectul pentru mediul înconjurător. Responsabilitate socială şi valorizarea diversităţii.

2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă





 

În acest context, incluziunea joacă un rol central. Dezvoltarea incluzivă se referă la: • Asigurarea condiţiilor ca TOTI oamenii să aibă acces la exercitarea drepturilor de bază. Drepturile de bază ale grupurilor vulnerabile, inclusiv ale copiilor cu dizabilităţi cuprind dreptul la hrană, adăpost, îmbrăcăminte, iubire şi căldură sufletească. • Recunoaşterea faptului că o dezvoltare cu adevărat sustenabilă nu poate avea loc fără participarea şi includerea tuturor membrilor societăţii. Rezultatele dezvoltării orientate spre excluziune sunt vizibile în prăpastia crescândă dintre bogaţi şi săraci, conflicte, instabilitate, intoleranţă mai dese şi epuizarea resurselor. • O abordare incluzivă de la bun început, de exemplu dacă educaţia reprezintă doar un grup de copiii într-un întreg sistem, atunci măcar să includem TOŢI copiii în educaţia de bază.

2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă

DIFERENŢA DINTRE EDUCAŢIA INTEGRATĂ ŞI EDUCAŢIA INCLUZIVĂ Pag 25, 26 suport de curs

3. Managementului comportamentului şcolar

• • •

Problemele emoţionale şi comportamentale ale copiilor sunt adesea considerate de către cadrele didactice ca fiind iritante şi deranjante. Aveţi in clasă un elev care pare să nu fie niciodată capabil să se concentreze mai mult de cinci minute? Există vreun grup in clasă care întotdeauna încearcă să întrerupă lecţiile? Aveţi in clasă vreun elev care zilnic se supără pe cineva sau „pe ceva"? Copiii cu acest tip de comportament sunt adesea daţi afară din clasă sau mutaţi in clase/ şcoli pentru elevi cu cerinţe educative speciale, chiar dacă unii dau dovadă de performanţe cognitive de nivel normal. Dorim să vă prezentăm câteva dintre cauzele acestui comportament la copii şi câteva tehnici care vă vor ajuta să îi controlaţi in clasă.

3. Managementului comportamentului şcolar CAUZELE TULBURĂRILOR COMPORTAMENTALE şi EMOŢIONALE

A. Factori de mediu Deseori, factorii de mediu pot fi cauza principală a devierilor comportamentale ale unui copii. Problemele din familie, cu prietenii, cele culturale şi factorii Şcolari ar putea declanşa un comportament distructiv. 1. Factori familiali 

  

Mediul educaţional (acordul/dezacordul părinţilor) • Mediul emoţional • Structura familiei • Statutul socio-economic Aceste exemple pot cuprinde factori precum atitudinea părinţilor faţă de şcoală. Contează dacă părinţii au amintiri plăcute sau neplăcute de pe când erau elevi, despre care vorbesc în faţa copilului. Membrii colerici sau depresivi ai familiei pot afecta copilul, care va simţi că nu poate face faţă unor astfel de comportamente. Familiile numeroase sunt un mediu zgomotos, care pot duce la instabilitate emoţională şi iritabilitate la copii. Copiii pot fi afectaţi de lipsa tatălui sau a mamei. De asemenea, copiilor înfometaţi sau îmbrăcaţi cu haine sărăcăcioase nu le este deloc uşor să se bucure de şcoală şi să se concentreze la lecţii. Diferenţele mari dintre situaţiile socio-economice ale copiilor din clasă pot fi o altă cauză de naştere a invidiei şi comportamentului distructiv. •

3. Managementului comportamentului şcolar 2. Factori şcolari  • Mediul şcolar  • Adaptarea la şcoală (plăcerea de a merge la şcoală, reuşita/eşecul şcolar(ă))  • Atitudinea părinţilor faţă de şcoală Şcolile cu multe probleme disciplinare sunt un adevărat teren de război pentru copiii cu probleme comportamentale. Şcolile pot avea probleme mari dacă nu se instituie reguli, dacă nu există consecinţe pentru comportamentele inadecvate şi dacă nimănui nu-i pasă de ce fac copiii. Problemele comportamentale se pot amplifica dacă şcoala este într-o stare precară şi nu se face nimic pentru a crea un mediu atractiv. Dacă adulţilor nu le pasă, de ce le-ar păsa copiilor? Copiii care se tem întotdeauna de eşec î5i' ascund adesea teama sub masca unui comportament distructiv. 3. Prietenii  • Numărul şi calitate a relaţiilor dintre colegi  • Hobby-uri, timp liber  • Norme de grup Într-o clasă în care liderii de clasă au un comportament adecvat şi sunt populari, comportamentul general din clasă poate fi excelent. Totuşi, copiii cu probleme emoţionale şi comportamentale găsesc adesea prieteni care li se aseamănă şi pot forma găşti care pot deranja nu doar clasa, ci chiar şcoala. Copiii care au hobby-uri care îi atrag foarte mult au şanse mai mari să atingă un echilibru emoţional. Înainte, sportul era considerat o activitate specifică, gentlemen-ilor. Astăzi, violenţa a devenit o parte integrantă a multor activităţi sportive populare.

3. Managementului comportamentului şcolar 4. Factori culturali

. • •

Societate şi mass - media Schimbări în societate Valori şi norme Impactul mass - media asupra comportamentului este intens cercetat. Mulţi copii învaţă mai multe despre comportament de la TV decât de la părinţi sau din şcoală. În cele mai multe cazuri, idolii lor sunt staruri pop sau sportive şi mai puţin cineva din mediul local. Comportamentul modelelor pe care şi le aleg sunt uşor transpuse în activităţile proprii. Valorile şi normele, de exemplu banii şi succesul imediat devin obiective în vieţile copiilor. Schimbările bruşte din societate pot fi o altă cauză a stresului emoţional şi a comportamentului inadecvat. Când structurile vechi se prăbuşesc şi altele noi se construiesc, nesiguranţa devine o povară pentru toţi membrii societăţii, facilitând apariţia comportamentelor distructive.

3. Managementului comportamentului şcolar B. Factori legaţi de copil 1. Factori biologici

. •

Factori neurologici Factori genetici Cauzele comportamentului inadecvat mai pot fi declanşate de factori ce ţin exclusiv de copil. Multe sindroame se manifestă prin probleme comportamentale dificil de remediat. Graviditatea şi naşterile problematice pot fi o altă cauză a problemelor comportamentale. Multe probleme psihologice pornesc de la factori genetici moşteniţi în familie.

2. Vârsta Problemele emoţionale şi comportamentale sunt adesea considerate ca probleme tipice adolescenţei. Este o perioadă agitată, când corpul se schimbă, relaţiile dintre prieteni câştigă o importanţă crescândă şi se fac simţiţi primii paşi ai separării de familie. Tinerii vor să-şi testeze limitele.

3. Managementului comportamentului şcolar 3. Sexul Există convingerea că băieţii au un comportament negativ mai accentuat şi mai violent decât fetele. Acest lucru ar putea fi adevărat, întrucât fetele apelează adesea la căi mai subtile pentru a-şi exterioriza frustrarea sau furia. Ele folosesc mai mult cuvintele decât forţa fizică.

4. Nevoile speciale Frustrarea şi exteriorizările violente pot apărea uşor la copiii cu cerinţe educative speciale, dacă nu le sunt întâmpinate nevoile şi nu sunt înţeleşi. Conştientizarea propriilor limite, de exemplu impuse de dizabilităţile fizice sau senzoriale, poate genera probleme emoţionale chiar din timpul adolescenţei, pe fondul discuţiilor colegilor care au prima întâlnire sau care discută despre obţinerea permisului de conducere etc., adică lucruri care par imposibil de realizat de către cei cu dizabilităţi.

3. Managementului comportamentului şcolar C. Combinaţii între mai mulţi factori În multe situaţii, cauza principală a problemelor comportamentale şi emoţionale la copii şi tineri poate fi legată de mediul familial problematic. Din această cauză, copilul poate găsi un mediu mai atrăgător pe străzi, alături de prieteni. În loc să-şi facă temele, copilul va rămâne afară până seara târziu, neglijându-şi temele pentru acasă. Apoi va începe să devină agresiv în clasă din cauză că resimte situaţia şcolară ca pe un eşec.

D. Factori situaţionali De multe ori ne aşteptăm ca fiecare copil să se comporte excelent în orice situaţie, dar nici măcar mulţi adulţi nu sunt capabili de acest lucru. Totuşi, există cazuri în care copilul sau tânărul simte că nu poate face faţă situaţiei. Dacă aşa stau lucrurile şi nu facem nimic pentru a-l ajuta să depăşească problema, copilul ar putea dezvolta un comportament şi limbaj agresive pentru a-şi masca incapacitatea de a controla situaţia.

3. Managementului comportamentului şcolar PREVENIREA PROBLEMELOR COMPORTAMENTALE

Există multe metode de prevenire a comportamentelor problematice. Dacă este nevoie, puteţi schimba mediul din clasă mutând copilul in primul rând şi cât mai departe de sursele care-i pot deranja (ferestre, coridoare etc.). Pregătiţi elevii pentru activităţile din ziua respectivă şi evitaţi schimbările in orarul zilnic, pentru că acestea ar putea provoca nemulţumirea copilului. 0 altă posibilitate ar fi să aranjaţi un colt liniştit, din care să înlăturaţi stimulii inutili şi perturbatori şi in care copilul să poată lucra independent. Un alt lucru util ar fi să sfătuiţi părinţii să-i pună la dispoziţie un loc de studiu liniştit similar, in care să-şi desfăşoare activităţile obişnuite şi să-şi facă temele.

3. Managementului comportamentului şcolar Cum putem evita eşecul şcolar? Având în vedere că aveţi informaţii despre capacitatea elevului, puteţi încerca să-i trasaţi sarcini corespunzătoare abilităţilor lui şi, dacă este necesar, să-l ajutaţi pas cu pas, pentru ca elevul să poată înţelege diversele componente ale sarcinii. Daţi instrucţiuni scurte şi care, uşor de înţeles. Simplificaţi instrucţiunile şi explicaţiile complicate şi asiguraţi-vă că elevul le-a înţeles, repetându-le dacă este nevoie. Scrieţi sarcina pe tablă sau pe hârtie pentru a încuraja copilul să ceară ajutorul oricând are nevoie. Dacă explicaţi detaliat ordinea activităţilor pentru realizarea sarcinii, elevul va putea să-şi ducă sarcina la bun sfârşit chiar singur. Recapitulând sarcina şi explicând detaliat rezultatul împreună cu elevul, după ce şi-a terminat sarcina, îi veţi demonstra că sunteţi foarte interesat de eforturile lui. Aceste tehnici pot ajuta copilul să evite sentimentul de eşec. Abilităţile de management al clasei au un rol extrem de important în evitarea eşecului şcolar.

3. Managementului comportamentului şcolar

Idei de rezolvare a situaţiilor generate de comportamentul distructiv la clasă Pag. 31, 32, 33

3. Managementului comportamentului şcolar Dorim să subliniem importanţa unor aspecte ce ţin de managementul clasei şi să propunem idei cu ajutorul cărora veţi putea transforma clasa într-o comunitate care promovează învăţarea şi reduce problemele. Predarea în clasele de astăzi poate fi o experienţă foarte solicitantă. Responsabilităţile cadrelor didactice se înmulţesc, iar resursele alocate educaţiei nu sporesc in aceeaşi măsură. Aşteptările faţă de cadre didactice sunt din ce în ce mai mari in privinţa depăşirii unor probleme variate: de la elevi cu dificultăţi de învăţare severe şi elevi a căror limbă maternă nu este româna până la elevii din grupuri dezavantajate socio-economic şi care suferă din cauza lipsei sprijinului din partea părinţilor. În plus, având în vedere politica actuală de includere a tuturor copiilor, de exemplu cuprinderea elevilor cu cerinţe educative speciale în şcolile de masă, cadrele didactice trebuie să predea unor elevi cu probleme pentru depăşirea cărora nu sunt suficient pregătite.

3. Managementului comportamentului şcolar Un alt aspect tine de metodele moderne de predare, care pot crea haos într-o clasă marcată de comportamente perturbatoare. Unele cadre didactice ar grupa băncile şi elevii în diverse moduri - ceea ce presupune o activitate de grup, in timp ce alte cadre didactice ar organiza activităţi individuale şi/ sau activităţi în afara clasei etc. Toate aceste activităţi necesită un management al clasei extrem de bine organizat şi elevi capabili să-şi asume responsabilităţi faţă de propriile sarcini. Contractul cu clasa Primul pas constă în a stabili de comun acord cu elevii regulile clasei. Regulile nu trebuie să fie prea multe, formulate astfel încât să poată fi reţinute cu uşurinţă şi să fie cunoscute de toţi elevii, împreună cu consecinţele nerespectării acestora. Nu stabiliţi niciodată reguli pe care nu doriţi să le aplicaţi de fiecare dată. Elevilor le place să verifice dacă profesorul se tine de cuvânt. Ei vor încerca să vadă care sunt limitele şi cât de departe pot merge fără a fi opriţi de adulţi. Prin urmare, a fi consecvent înseamnă a aplica regula de fiecare data, nu sporadic, fapt ce ar denota inconsecvenţă. Elevii vă pot considera incorect dacă pentru aceeaşi regulă încălcată, un elev este pedepsit iar altuia nici măcar nu i se dă vreun avertisment. La fel de important este să comunicaţi părinţilor regulile clasei; sprijinul părinţilor ar putea fi valoros. Este important să mai reţinem că profesorul trebuie să-şi păstreze calmul ori de câte ori vreun elev întrerupe lecţia. Comportamentele distructive nu vor fi anihilate prin cicăleală, ci printr-un management comportamental clar şi bine organizat din partea profesorului. Pot exista consecinţe ale încălcării contractului cu clasa. Consecinţele trebuie stabilite în prealabil. Pentru comportament necorespunzător al unui elev, o consecinţă ar putea fi interzicerea de a participa la o activitate plăcută a clasei; nu se recomandă ca elevul să fie dat afară din clasă (unde cu siguranţă nu va învăţa nimic). Părinţii vor trebui informaţi în cazul unui comportament negativ. Pot exista consecinţe ale încălcării contractului cu clasa. Consecinţele trebuie stabilite în prealabil. Pentru comportament necorespunzător al unui elev, o consecinţă ar putea fi interzicerea de a participa la o activitate plăcută a clasei; nu se recomandă ca elevul să fie dat afară din clasă (unde cu siguranţă nu va învăţa nimic). Părinţii vor trebui informaţi în cazul unui comportament negativ.

3. Managementului comportamentului şcolar Cum putem evita necesitatea aplicării consecinţelor? Comunicaţi cu elevul.

       

Încercaţi să câştigaţi încrederea elevului ascultându-i cu atenţie părerile şi respectându-i ideile şi temerile. Găsiţi câteva minute din când în când pentru a vorbi despre interesele şi pasiunile lui. Ajutaţi-l să înceapă ziua cu o atitudine pozitivă, adresându-i un comentariu jovial, în timp ce intră pe uşă în clasă. Elevul se va simţi mai bine şi sigur pe el în clasă şi va acţiona conform regulilor convenite dacă va simţi că-l sprijiniţi şi acceptaţi. Copilul îşi va dezvolta încredere în sine dacă: • ÎI sprijiniţi şi încurajaţi; • ÎI lăudaţi când respectă regulile convenite; • ÎI ajutaţi să-şi identifice punctele tari şi slabe; • ÎI învăţaţi să creadă în el însuşi; • ÎI ajutaţi să evite eşecurile; • ÎI ajutaţi să se simtă bine şi protejat; • ÎI ajutaţi să identifice acele activităţi care îi pun în evidenţă abilităţile; • ÎI lăudaţi atunci când realizează lucrări de care este mândru.

3. Managementului comportamentului şcolar Evidenţiaţi aspectele pozitive ale elevului.

    

Un principiu elementar de ameliorare comportamentală constă în a lăuda elevii când se comportă în mod corespunzător. Elevii care se confruntă des cu neîmpliniri şi eşecuri şcolare au nevoie mai mare decât alţii să beneficieze de atenţie. Mai ales dacă aveţi o clasă numeroasă, provocarea faţă de acest tip de elev va fi să identificaţi domeniile în care el obţine rezultate slabe, să surprindeţi momentele în care reuşeşte să rezolve o problemă din aceste domenii şi să-l lăudaţi imediat, oferindu-i experienţe pozitive autentice. Puteţi încuraja Copilul dacă: - abordaţi o atitudine pozitivă, chiar şi atunci când îl mustraţi; - apreciaţi comportamentele potrivite; - îl învăţaţi să se autorecompenseze pentru reuşite; - îl ajutaţi să-şi formeze o imagine de sine pozitivă; - îl lăudaţi pentru finalizarea sarcinilor; - recunoaşteţi orice reuşită remarcabilă a copilului

3. Managementului comportamentului şcolar Utilizaţi recompense.

    

Dacă elevul a realizat o sarcină, trebuie să primească ceva plăcut, o recompensă. Există mai multe sisteme de recompensare ce pot fi utilizate de cadrele didactice: • „regula bunicii": trebuie să termini felul principal de mâncare pentru a primi prăjituri; • bileţelele cu fete zâmbitoare, • steluţe; • activităţile la clasă, de care se bucură toţi elevii vineri dupăamiaza. Fiecare profesor îşi cunoaşte elevul/elevii şi clasa şi poate găsi cele mai potrivite recompense pentru a încuraja comportamentele adecvate.

3. Managementului comportamentului şcolar Stabiliţi un sistem de comunicare non-verbală cu elevii Dacă unui elev îi este greu să-şi menţină atenţia focalizată asupra activităţii cerute, puteţi găsi semnale prin care să-i aduceţi aminte că trebuie să fie atent la activitatea respectivă. Poate fi un semnal simplu: vă puteţi plimba pe lângă banca lui, priviţi-l sau faceţi o pauză când vorbiţi. Sau puteţi stabili un semnal împreună cu elevii clasei - de exemplu, 1a ridicarea mâinii drepte se face linişte.

Obţineţi sprijinul părinţilor. Invitaţi părinţii elevilor la o şedinţă pentru a-i informa cu privire la progresele făcute şi pentru a le afla părerile. Aflaţi ce strategii au aplicat pentru copiii lor şi ce abordări vă recomandă să utilizaţi la clasă. Şi asta este o ocazie bună pentru a dezvolta un sistem de comunicare zilnică sau săptămânală cu părinţii, pentru a-i informa despre performanţele copiilor şi orice motive de îngrijorare.

3. Managementului comportamentului şcolar Cum putem personaliza sala de clasă? Aranjaţi sala de clasă frumos, dar împreună cu elevii! 

Orice profesor ştie că o clasă curată, plăcută şi atractivă poate stimula învăţarea şi dezvolta relaţii constructive între elevi. Dar aranjarea mediului fizic din clase poate fi o problemă grea pentru multe cadre didactice, în special când clădirile şcolilor sunt vechi, clasele prea aglomerate şi spaţiul liber prea puţin. De multe ori, nici nu este nevoie de multe resurse, eforturi sau bani, pentru a aranja sala de clasă astfel încât fiecare elev să se simtă bine şi stimulat.

Decorarea sălii de clasă 

Încurajaţi elevii să simtă că sala de clasă le aparţine. Permiteţi-le să contribuie la decorarea sălii şi îndemnaţi-i să-şi asume responsabilitatea pentru întreţinerea acesteia. Iată câteva metode uşoare şi ieftine de a transforma sala de clasă într-un spaţiu primitor şi eficient pentru toţi:

Decorarea pereţilor 

 

• Materialele vizuale interesante şi atractive, precum panourile cu informaţii şi posterele, reprezintă o parte din elementele cheie ale unei clase eficiente. Pereţii trebuie decoraţi cu materiale viu colorate, atrăgătoare şi relevante pentru activitatea curentă din clasă. Materialele expuse trebuie schimbate prin rotaţie sau înlocuite des. • Ţineţi cont de mediile culturale din care provin elevii, atunci când decoraţi pereţii. Încercaţi să reprezentaţi diversitatea elevilor prin intermediul posterelor şi al panourilor informative. • Rezervaţi o secţiune din panoul informativ sub titlul „Muzeul lucrărilor elevilor" şi expuneţi aici desene, lucrări scrise şi proiecte ale elevilor. Nu uitaţi să expuneţi lucrări ale fiecărui elev. Expuneţi orarul zilnic într-un loc vizibil şi uşor de citit de către elevi. Un orar accesibil al clasei va ajuta elevii să se familiarizeze cu regulile obişnuite ale clasei şi şcolii. Pentru elevii mai mici, orarul zilnic ar fi bine să includă imagini sau desene. Aşa că, luaţi o pauză şi gândiţi-vă la mediul fizic. Ce este acesta? Mediul din clasă reprezintă tot ce vă înconjoară pe moment: imagini - sunete - miros - senzaţii - temperatură - tot! Care sunt acele lucruri asupra cărora aveţi putere de control? Puteţi controla ceea ce vedeţi, auziţi, temperatura şi sentimentele. Orice cadru didactic vrea să creeze un mediu în clasă care să favorizeze cât mai mult învăţarea.

3. Managementului comportamentului şcolar Imagini      

     

Întrebări îndrumătoare pentru materialele cu imagini: (Î=întrebare, R=răspuns) 1. Î Sunt atractive? R Atractive: materiale care sunt colorate şi plăcute la vedere. Materialele pot fi confecţionate de elevi, cumpărate sau pot proveni din cârti etc. 2.Î Sunt funcţionale? R Funcţionale: materiale care sunt atractive dar au şi rolul de a învăţa sau de a consolida un concept sau o abilitate. Calendarele şi informările despre evenimente curente sunt materiale funcţionale. 3. Î Sunt stimulative? R Stimulative: materiale care stimulează gândirea şi investigaţia. 4.Î Motivează? R Motivantă: materialele conţin informaţii despre principii şi valori, având rolul de a-i informa pe cei care ie privesc şi de a le oferi speranţă şi încurajare. 5. Î Pot crea mândrie şi stimă de sine? R Materialele care dezvoltă mândria şi stima de sine pot fi lucrări ale elevilor sau postere prin care se sărbătoresc realizările sau aniversările elevilor.

3. Managementului comportamentului şcolar Sunete Multe cercetări promovează relaxarea ca un ingredient important pentru ameliorarea şi/sau accelerarea învăţării. Astfel de cercetări sprijină conceptul conform căruia muzica clasică induce o stare de calm şi stimulează elevul să obţină rezultate bune. Fondul muzical poate fi utilizat în timpul unor activităţi introductive, în timpul activităţilor in clasă dar şi in timpul lucrărilor scrise, pentru a crea o atmosferă de calm şi relaxare în clasă.

Temperatură Temperatura este un alt element important al mediului fizic. În sala de clasă trebuie să menţineţi o temperatură constantă de 20 de grade Celsius şi trebuie să fie bine aerisită.

Sentimente Crearea unui mediu care înlesneşte concentrarea, studiul şi învăţarea înseamnă mai mult decât imagini atractive şi stimulante, sunete relaxante şi o bună ventilaţie a aerului. Un astfel de loc va fi un mediu propice pentru dezvoltarea respectului reciproc într-o atmosferă prietenoasă şi lipsită de ameninţări, un loc în care fiecare îşi poate atinge potenţialul.

3. Managementului comportamentului şcolar Crearea unui mediu fizic eficient in sala de clasă Compartimentarea: evaluaţi nevoile

   

După ce aţi verificat elementele de bază din sala de clasă, gândiţi-vă la un plan de compartimentare, care să optimizeze spaţiul din clasă şi să reflecte stilul dumneavoastră de predare. Planul de compartimentare va depinde şi de grupul de vârstă al elevilor cărora le predaţi. Pentru cei mici, sala de clasă poate fi împărţită în mai multe zone de învăţare: citire, arte şi tehnologie. Amplasarea acestor zone depinde de structura sălii de clasă. Totuşi, atunci când stabiliţi locul acestor zone distincte, tineta cont de următoarele aspecte: • Elementele care împart sala în zone nu vor fi înalte, pentru a vă permite o vizibilitate bună asupra tuturor zonelor. • Zonele pentru activităţile de grup nu trebuie localizate lângă zone liniştite, unde elevii citesc sau studiază independent. • Zonele pentru artă sau alte activităţi în cadrul cărora copiii se pot murdării vor fi cel mai bine localizate lângă o chiuvetă.

3. Managementului comportamentului şcolar  

Trebuie să puteţi stabili contactul vizual cu toţi elevii în orice moment. O mare parte din aceste instrucţiuni sunt valabile pentru clasele mici şi mijlocii. Elevii mai mari petrec mai mult timp pe scaun în acelaşi loc. Luaţi în considerare stilul dumneavoastră de predare şi planurile de lecţie pentru a stabili posibila dispunere a scaunelor în sală, în funcţie de nevoi. Dispunerea scaunelor

       

Ţineţi cont de stilul de predare şi planurile de lecţie pentru aranjarea mobilierului din sala de clasă. În continuare prezentăm câteva opţiuni: Dispunere în cerc sau semicerc Aranjarea meselor sau băncilor în cerc sau semicerc creează un sentiment de comuniune şi încurajează elevii să participe la activităţi. Cu toţii vor sta în primul rând! Dispunere în grupuri Aranjarea meselor sau băncilor in grupuri mici este eficientă in special la activităţile care implică multă colaborare. Permite profesorului să grupeze elevii cu nevoi similare, facilitând predarea individualizată. Dispunere în rânduri tradiţionale Dispunerea meselor sau băncilor într-un număr mic de rânduri va fi eficientă în cadrul activităţilor de predare în care profesorii folosesc frecvent tabla sau retroproiectorul. După ce aţi planificat aranjarea scaunelor, va trebui să vă decideţi unde veţi amplasa catedra. Multe cadre didactice preferă să-şi poziţioneze catedrele în aşa fel încât să nu fie în centrul atenţiei. Indiferent unde veţi muta catedra, ar fi bine să o personalizaţi. Vă veţi simţi ca acasă, fapt ce va contribui la crearea unei atmosfere primitoare şi calde în sala de clasă.