Maica Heruvima[1]

Sfânta Muceniţă Heruvima

În cimitirul Mănăstirii Petru Vodă se odihnesc de câţiva ani cinstitele Moaşte ale monahiei Heruvima, care

mai înainte se numea Svetlana Mihaela Tănasă. Maica

Heruvima a terminat Facultatea de limbi clasice la Iaşi şi în 1995 a primit o bursă de la o Fundaţie pentru un masterat în istorie medievală la CEU, Budapesta. Lucrarea sa de masterat a constat în cercetarea unui manuscris al Tâlcuirii la Facere scrisă de Sfântul Ioan Gură de Aur, şi dovedea în această lucrare că textul tipărit de iezuiţi şi preluat de J. P. Migne în Patrologia Graeca are numeroase interpolări şi modificări faţă de manuscrisul cercetat, un text cu adevărat hrisostomic, în care se simţea lucrarea Sfântului Duh. Profesorii ei au apreciat munca sa şi i-au propus să se înscrie la doctorat. Lucrarea sa de doctorat era axată tot pe tâlcuirea la Cartea Facerii: trebuia să dovedească faptul că Sfinţii Părinţi l-au urmat în tâlcuirea lor la Facere pe ereticul Origen. Svetlana s-a apucat de lucru cu încredere, neştiind ce i s-a cerut, de fapt. Dar, pe măsură ce citea din scrierile Sfinţilor Părinţi, realiza hula ce i se cerea să o dovedească. Cu cât mai mult citea înţelegea nu numai că Sfinţii Părinţi nu l-au urmat pe ereticul Origen în lucrările lor, ci că unul din motivele pentru care au întocmit aceste lucrări a fost acela de a-l combate pe eretic, şi se vedea aceasta din felul în care abordau fiecare chestiune în parte. A rânduit Dumnezeu ca fiind acolo să-şi pună câteva întrebări despre profesorii săi şi să afle că majoritatea sunt evrei, şi să vadă dispreţul lor pentru Ortodoxie şi pentru Sfânta Tradiţie, cu toate studiile lor universitare. Iar când le-a comunicat concluzia de mai sus cu privire la Sfinţii Părinţi, ei i-au spus: "Nu, nu e aşa. Mai citeşte-i o dată. Mai gândeşte-te. Noi te plătim ca tu să demonstrezi ceva, iar tu trebuie să o faci." Au urmat mai multe zile de certuri şi argumentări. Venind în ţară pentru a-şi mai aduce nişte lucruri, s-a simţit rău şi s-a dus la medic să-şi facă un control. Aşa a aflat că are un cancer al pielii cu o evoluţie rapidă, în zona omoplatului stâng. Explicaţia era una singură: fusese iradiată. Doctorul i-a zis că mai are doar câteva luni de trăit. S-a întors la Budapesta să-şi ia lucrurile. S-a certat cu toată lumea, care îi spunea:

"De ce pleci? Avem soluţii pentru boala ta. Nu e nimic grav, noi putem să-ţi oferim vindecarea. Fii ascultătoare şi vei scăpa cu viaţă." A luat tot ce a putut (deşi mare parte din cărţi i-au rămas acolo) şi a venit în ţară. A venit la Părintele Iustin şi i-a povestit toată situaţia, iar Părintele i-a spus să rămână la schitul de maici. Aceasta se întâmpla în august 1997. A urmat un an şi jumătate de suferinţă. Boala a ajuns repede la metastază. Încet, încet, se topea văzând cu ochii. A primit să fie rasoforită, şi cu căteva săptămâni înainte de a pleca dintre noi a fost călugărită de Părintele Iustin. A refuzat să ia morfină, pentru aşi şterge prin suferinţă toate păcatele săvârşite în această lume. Urletele ei de durere răsună şi astăzi în urechile celor care le-au auzit. Dumnezeu i-a ascultat ultima dorinţă, aceea de a prinde sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli. După privegherea hramului mănăstirii, în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998, pe la ora 3 dimineaţa, Maica Muceniţă Heruvima a plecat dintre noi cu sufletul împăcat, luminoasă la chip, să mărturisească înaintea Sfintei Treimi lupta ortodocşilor împotriva stăpânitorilor acestui veac. Maica Heruvima ne-a spus despre faptul că de la CEU, mai înainte de ea, plecaseră din acelaşi motiv - cancer al pielii, un student din Bulgaria, o studentă din Georgia şi o alta din SUA. Batjocura cea mare a fost aceea că după plecarea maicii Heruvima, foştii ei profesori au instituit la CEU premiul Svetlana Tănasă pentru cea mai bună lucrare a anului.