Legume In Sere.docx

TEHNOLOGIA GENERALĂ A CULTIVĂRII PLANTELOR LEGUMICOLE ÎN SPATII PROTEJATE

Pregatirea terenului si a serelor  Evacuarea resturilor vegetale de la culturile anterioare se execută după fiecare ciclu de cultură şi are ca scop îndepărtarea acestora din sere, curăţirea perfectă a serei pentru efectuarea lucrărilor viitoare.  Acestea se pot arde sau composta, în unele ţări se folosesc maşini speciale care toacă vrejurile pe loc şi se introduc în sol. Aceasta presupune ca plantele să fie sănătoase şi să se aplice dezinfectia cu aburi. 

Stabilirea focarelor de boli şi dăunători se face prin cartarea fitosanitară.

 Se smulg plantele, se controlează la fiecare rădăcinile si se notează într-o schiţă intensitatea atacului de nematozi. Rădăcinile atacate se strâng în saci, se transportă departe de sere şi se ard.  La aplicarea tratamentelor se va insista mai mult pe suprafeţele cu focare de infecţie, administrându-se cantităţi mai mari de insecto-fungicide.  In ultimul timp în culturile din sere se folosesc hibrizi cu numeroase rezistenţe genetice la principalii agenţi patogeni, încât, la sfârşitul ciclului, plantele sunt sănătoase, caz în care resturile vegetale pot fi tocate şi încorporate în sol sau duse în platforme, în afara serei, pentru compostare, obţinându-se material organic semifermentat sau fermentat, utilizat la fertilizarea organică  Fertilizarea de bază - se asigură în legumicultura clasică înaintea fiecărui ciclu de cultură, organic şi chimic.  în agricultura ecologică se fertilizează numai organic cu gunoi de grajd sau compost matur, dezinfectat termic în prealabil dacă este posibil.  Fertilizarea organică este bine să se facă odată pe an, de preferat înaintea ciclului II (vara), când gunoiul şi solul serei se poate dezinfecta mai uşor cu abur sau prin solarizare, in doze de 100 t/ha, diferenţiat de conţinutul solului în materie organică.  Se va ţine seama şi de rezultatele cartării agrochimice, de producţiile pe care dorim sa le obtinem.  Se aplică doze destul de mari de îngrăşăminte cu fosfor (circa 700 kg/ha şi potasiu 500 kg/ha). Mobilizarea solului  Este necesară o mobilizare adâncă a solului cu ajutorul subsolierului la 40-50 cm, la 2-3 ani, în scopul distrugerii stratului tasat, format datorită executării mobilizărilor de bază la aceeaşi adâncime (28-30 cm) şi drenării excesului de umiditate.

 Mobilizarea de bază a solului se realizează la adâncimea de 28-30 cm înaintea fiecărui ciclu cu rotosapa.  Măruntirea solului se face cu scopul obţinerii unui sol bine afânat, cu freza la adâncimea de 15-17 cm. Mărunţirea are şi rolul de a încorpora în sol materialul organic administrat şi de a-l aerisi şi a-l nivela.  Lucrările care asigură pregătirea solului au un rol important în menţinerea unui raport optim între fazele solidă (25%), lichidă (42%) şi gazoasă (33%). 

Dezinfecţia solului - se asigură în scopul preîntâmpinării transmiterii agenţilor patogeni şi a dăunătorilor folosindu-se mai ales procedee fizice.

 Datorită caracterului intensiv al culturilor în sere şi imposibilităţii realizării unei rotaţii corespunzătoare, se impune distrugerea germenilor de boli şi dăunători prin dezinfecţie, înaintea ciclului I se face pe cale chimică cu diferite produse cum ar fi NEMASOL 510 in doza de 700-1000 l/ha, substanţele se introduc în sol, se lasă 7-20 zile, apoi solul se lucrează cu freza pentru aerisire.  Dezinfectia termică se face înaintea ciclului II în perioada de vară, cu abur supraîncălzit la 140°C. După dezinfectia termică se lasă o pauză de 10-12 zile pentru refacerea florei bacteriene a solului. 

Solarizarea" constituie un nou procedeu, simplu şi economic de dezinfecţie a solului.

 Constă în acoperirea solului infestat, umidificat în prealabil, cu o folie de material plastic, transparentă, în perioada iunie-august.  Creşterea considerabilă a temperaturii în aceste condiţii duce la distrugerea formelor de conservare a numeroşi paraziţi: Sclerotinia, Botrytis, Phythiu, Rhizotonia etc  Dezinfectia scheletului serei in condiţiile culturilor ecologice se realizează termic, prin utilizarea arzătorului cu flacără, se trece cu acesta peste părţile metalice ale scheletului serei, urmărindu-se distrugerea formelor ele rezistenţă ale agenţilor patogeni, dar se poate face si chimic.  La intrările în sere, se pun dezinfectoare unde se pulverizează soluţii, pentru dezinfecţia încălţămintei şi roţilor maşinilor şi mijloacelor mecanice care circulă prin seră.  Modelarea solului şi marcarea rândurilor - se fac diferenţiat în funcţie de numărul de rânduri pe travee, determinat de specie, hibrid şi sistemul de cultură.  Lucrarea de modelare se realizează mecanizat cu corpuri de cultivator în paralel se asigură şi marcarea rândurilor în vederea plantării.

Infiintarea culturilor in sere  Infiinţarea culturilor presupune pregătirea răsadurilor, marcarea terenului conform schemelor de plantare livrarea răsadurilor, distribuirea acestora pe travei şi plantarea propriu zisă.

 La răsaduri, înainte de plantare se aplica primul tratament cu insectofungicide, udarea ghivecelor cu 24 de ore înainte de plantare până la saturare, eliminarea plantelor slab dezvoltate şi a celor vătămate sau care prezintă atac de nematozi.  Schemele de plantare se stabilesc ţinând seama de specie, soi şi ciclul de cultura.  Plantarea se face cu coletul la suprafaţa solului, se poate face mecanizat cu maşini speciale, după plantare răsadurile se udă.  Printre rândurile plantelor principale se plantează răsadurile culturii asociate de salată.

Lucrari de ingrijire  Asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare a plantelor impune executarea unui complex de lucrări de îngrijire care se aplică atât solului, cât şi plantelor luate în cultură.  Lucrările aplicate solului se referă la, afânarea acestuia şi la mulcire.  Afanarea solului urmăreşte menţinerea stratului cât mai afânat în vederea crearii unui regim aerohidric ontim pentru dezvoltarea unui sistem radicular puternic. Numărul lucrărilor de afânare depinde de tipul de sol si modul de irigare. Pe solurile uşoare se aplică un număr redus de lucrări, iar pe cele grele mai mare. Când se udă prin aspersiune se vor aplica mai puţine lucrări de afânare.  Lucrările de îngrijire aplicate plantelor sunt mult, mai numeroase si mai complexe comparativ cu cultua în câmp sau adăposturile acoperite cu mase plastice.  Completarea golurilor se face în primele zile după plantare până la maximum 25-30 zile, folosind răsadul de rezervă, transplantat în ghivece mai mari. Prin această lucrare se asigură culturi cu densitatea apropiată de 100%, capabile să asigure producţii ridicate.   Instalarea sistemului de susţinere si palisarea plantelor sunt lucrări obligatorii pentru speciile cu creştere nedeterminată care nu se pot menţine în poziţie verticală.  Susţinerea plantelor se realizează folosind sfori de susţinere câte una la fiecare plantă de tomate, castraveţi, pepeni, sau 3-4 la ardeiul gras şi pătlăgele vinete care se leagă cu capătul superior de sârma întinsă în acest scop. Săptămânal plantele se dirijează în jurul sforilor.

 Dirijarea plantelor prin tăieri se referă la copilit, cârnit, defoliat, ciupit.  Copilitul se practică la tomate, ardei, vinete. La tomate cel mai adesea se face radical prin îndepărtarea tuturor copililor. Acolo unde apar goluri şi la plantele de la marginea traveelor se poate lăsa un copil, plantele fiind conduse cu două tulpini.  La ardei şi vinete copilitul se face parţial, planteie fiind conduse cu 2-4 tulpini principale.

 Ciupitul se aplică la castraveţi în sere, eventual asupra lăstarilor laterali, dar mai mult la pepenii galbeni şi fasolea urcătoare. La aceasta din urmă se aplică două ciupiri, pentru a favoriza lăstărirea, prima dată când plantele au 50-60 cm înălţime şi a doua la 100-120 cm înălţime.  Carnitul se face la tomate după 10-12 inflorescenţe la ciclul 1 şi după 5-6 inflorescenţe la ciclul II. Ardeii si vinetele se cârnesc cu 40 de zile înainte de desfiinţarea culturii.  Defolierea constă în îndepărtarea frunzelor îmbătrânite de la baza tulpinii, se aplică frecvent la tomate, vinete, ardei, castraveţi. Prin defoliere se îndepărtează focarele de infecţie, se realizează o mai bună aerisire a plantelor, se creează condiţii mai bune de lumină şi se grăbeşte maturarea fructelor.  Lucrarea se repetă de câteva ori până la înălţimi difeite (0,6-1 m) ale tulpinii, la tomate chiar la nivelul ultimei inflorescenţe nerecoltate.  Indepartarea de butoni florali şi fructe se practică la ardei prin înlăturarea primului boboc floral şi chiar a primului fruct pentru a nu se încetini creşterea vegetativă.  Cizelarea fructelor -constă din îndepărtarea fructelor rămase mici din inflorescenţe.  Polenizarea suplimentară se aplică frecvent la culturile de tomate şi uneori la ardei şi vinete, în lunile de iarnă când condiţiile de mediu nu permit o aerisire mai intensă şi datorită umidităţii atmosferice ridicate, polenizarea este defectuoasă. Lucrarea se execută prin baterea sârmelor, cu ajutorul unui vibrator electromagnetic cu care se scutură fiecare inflorescenţă în parte, cu ajutorul atomizorului care produce curenţi de aer sau cu ajutorul bondarilor, rezultate pozitive s-au obţinut la tomate, precocitatea crescând cu 5 zile.  Stimularea fructificării este o lucrarea specifică tomatelor, determi nată de întensitatea luminoasă scăzută din timpul iernii, care conduce la o slabă fecundare şi în consecinţă la avortarea florilor.  Dirijarea factorilor de mediu în perioada de vegetaţie se face cu multă atenţie pentru a asigura creşterea şi fructificarea normală a plantelor.

Combaterea bolilor si a daunatorilor  Deoarece factorii de mediu din spatiile protejate sunt favorabili aparitiei si evolutiei atacului agentilor patogeni si daunatorilor aplicarea masurilor de prevenire si combatere atat a agentilor patogeni cat si a daunatorilor este o veriga tehnologica hotaratoare in reusita culturii. De accea este foarte importanta cunoasterea agentilor patogeni si a daunatorilor care ataca in mod frecvent culturile, a simptomelor si a produselor utilizate la combaterea acestora.

Tehnologia generală de cultivare a plantelor legumicole in spatii protejate cu mase plastice  Realizarea de culturi în cadrul acestui sector prezintă următoarele avantaje:

 obţinerea de legume timpurii şi extratimpurii;  prelungirea vegetaţiei culturilor în toamnă;  siguranţa realizării producţiei prin evitarea pericolelor prezentate de grindină, ploi torenţiale, îngheţuri, brume tâ zii de primăvară şi timpurii de toamnă:  o mai bună eşalonare a recoltărilor.

Lucrări executate toamna:  strângerea şi evacuarea resturilor vegetale, ale culturii anterioare;  verificarea scheletului solariilor şi remedierea defecţiunilor apărute;  discuirea în vederea afânării solului, pentru a se putea executa o bună nivelare de întreţineri, lucrarea efectuându-se cu grapa cu discuri  nivelarea de întreţinere, lucrare obligatorie, datorită faptului că în solarii, culturile se înfiinţează numai pe teren modelat.  fertilizarea de bază, se face cu îngrăşăminte organice, în medie 60-70 t/ha;  -mobilizarea solului - se execută toamna, fără răsturnarea brazdei, până la 10-15 octombrie, la adâncimea de 28-30 cm.  la 3-4 ani este necesară mobilizarea straturilor adânci ale solului, lucrare ce se execută la adâncimea de 40-50 cm, cu 10-15 cm sub talpa arăturii, realizând condiţii adecvate pentru infiltrarea apei şi activitatea microorganismelor din sol.  In cazul în care cultura se înfiinţează din toamnă, de obicei ca succesiune anterioară (salată, spanac, ceapă şi usturoi verde), arătura se grăpează şi solul se modelează în straturi inălţate.

Lucrările executate primăvara:  in vederea înfiinţării culturilor se execută următoarele lucrări:  -

grăparea solului imediat ce acesta s-a zvântat,

 acoperirea solarului, prin montarea foliei de polietilenă cu circa 5-10 zile înainte de plantare, în vederea încălzirii solului şi aerului. în ultimul timp se folosesc folii, „long life", care au o durată de utilizare de 3-5 ani. rămânând în tot acest timp peste scheletul solarului. Utilizarea acestora permite efectuarea de culturi în succesiuni, pe o durată cât mai mare din timpul anului;  mobilizarea solului cu freza, la adâncimea de 15-18 cm, imediat după învelirea solarului;  modelarea solului, care se execută prin deschiderea brazdelor de udare, fie cu cultivatorul prevăzut cu corpuri de rariţă şi perfectarea lor.

 Plantarea răsadurilor se execută manual, în gropi deschise cu sapa sau semimecanizat, prin deschiderea rigolelor mecanizat şi plantarea manuală a acestora şi chiar mecanizată cu maşina de plantat răsad.  Adâncimea de plantare a răsadurilor este în general cu 2-3 cm mai adânc faţă de nivelul solului, comparativ cu adâncimea specifică producerii răsadurilor.  După plantare răsadurile se udă la cuib cu 1,5 litri de apă sau prin brazde, cu o normă de 200 m3 apă la-hectar sau udare prin picurare.  Verificarea şi completarea golurilor, are drept scop optimizarea numărului de plante la unitatea de suprafaţă, asigurând o cultură „încheiată". Lucrarea este obligatorie la toate culturile, asigurându-se prin acelaşi material biologic folosit la înfiinţarea culturii.  Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor este o lucrare de mare importanţă, deoarece după buruieni, bolile şi dăunătorii provoacă mari pagube culturilor legumicole.  Se folosesc atât măsuri preventive, cât şi curative, care trebuie aplicate corespunzător normelor tehnologice şi ecologice de protecţie a muncii.  Fertilizarea fazială este o lucrare de mare importanţă pentru menţinerea fertilităţii solului şi pune la dispoziţia plantelor elementele necesare creşterii şi dezvoltării pe faze de vegetaţie.  Irigarea culturilor este de asemenea o lucrare de mare importanţă, fara de care nu se pot efectua culturi legumicole şi nu se pot obţine producţii ia nivelul potenţialului soiului sau hibridului.  Alaturi de lucrarile cu caracter general se aplica si cele cu caracter special prezentate la culturile din sere.

Sistemele de cultura a legumelor fara sol  Sistemele de culturi hidroponice, presupun amenajarea unui mediu de inradacinare a plantelor, altul decat solul, care poate fi vata minerala (foarte utilizata, in ultima vreme), pietrisul, nisipul, cuartul, perlitul (un material spongios, obtinut din roca vulcanica), argila expandata, poliuretan etc. Materialele folosite pentru substraturile de sustinere, fie ca sunt naturale, fie ca sunt obtinute industrial, trebuie sa permita radacinilor sa respire, sa aiba capacitatea de a retine solutia (dar sa asigure si un bun drenaj), sa nu interactioneze cu diversi compusi ai substantelor nutritive.  Materialele sunt umezite, la intervale regulate de timp, cu solutia nutritiva care trebuie sa contina, in anumite proportii, toate elementele (minerale si oligoelemente) pe care planta, in mod normal, le extrage din sol: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fier etc.  Apa cu nutrienti este imprastiata cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete, cu membrana ceramica, avand capacitatea de a vibra la o anumita frecventa (1,65MHz), ceea ce inseamna mai mult de 1 500 000 de vibratii pe secunda.

 Cand apa trece pe deasupra acestei membrane este pulverizata atat de fin, incat seamana cu un fel de ceata, alimentand radacinile plantei intr-un ritm favorabil cresterii.  Aceasta ceata este permanent ventilata, stimuland absorbtia ei de catre planta, care se dezvolta, in aceste conditii, mult mai repede.  Cei care practica acest tip de culturi hidroponice au elaborat retete de solutii, in functie de specii (pentru rosii, castraveti, morcovi, ciuperci etc.), de o anumita faza a vegetatiei si in concordanta cu temperatura si umiditatea mediului ambiant, acestea fiind tinute sub control automatizat.  O varianta a sistemelor de cultura fara sol este aeroponica, aceasta constand in introducerea radacinilor plantelor in interiorul unor tuburi din plastic, in care se pulverizeaza solutia nutritiva.  Se pot creste plante si pe film nutritiv, adica in containere introduse in niste conducte la baza carora solutia circula sub forma unor pelicule foarte fine. De asemenea, pentru accelerarea procesului de maturare a legumelor si a fructelor, se foloseste tot mai mult “ultraponia”, un procedeu bazat pe urmarirea variatiilor ciclice ale unor functii biologice ale plantelor, intr-un interval de 24 de ore, cu scopul de a le stimula prin diverse procedee.

Avantajele sistemelor de cultura hidroponice  Productivitate mai mare, in comparatie cu sistemele traditionale  Calitatea superioara a produselor agricole obtinute  Productiile nu sunt dependente de conditiile climatice si nici de lumina naturala, deorece lumina artificiala adecvata o poate substitui pe cea dintai.  Asigura cresterea rapida a plantelor (plantele cresc de doua ori mai repede in culturi hidroponice decat in sol)  Se obtin mai multe recolte pe an.  Se fac economii substantiale la consumul de apa (cu 90% mai putina apa decat la culturile cu sol), iar unele sisteme performante permit chiar reciclarea apei folosite.  Se elimina fenomenul de “oboseala” a solului, aceeasi cultura putand fi repetata, pe acelasi suport, de mai multe ori pe an (de exemplu, se pot obtine aproximativ 20 de recolte de salata pe an).  Conditii maxime de igiena  Instalatiile specifice ale acestor sisteme de culturi hidroponice nu polueaza.

Dezavantajele culturii hidroponice  Costurile ridicate ale amenajarilor si ale energiei electrice  Amortizarea se face in timp indelungat.

 Folosirea unor cantitati mari de materiale plastice pentru substrat, care, de regula, nu sunt reciclabile.  Plantele sunt foarte sensibile la variatiile de temperatura, nu mai intervine autoreglajul, ca atunci cand radacinile cresc in sol, ceea ce presupune sisteme sofisticate de aerisire si reglare a temperaturii.  Agricultura hidroponica este un drum de urmat si pentru afaceri in agricultura romaneasca, in pofida costurilor ridicate, pentru ca este foarte productiva, poate acoperi, prin produse, toate cerintele pietei si raspunde, tot mai mult, constrangerilor vietii urbane. Conceptul de agricultura hidroponica este cunoscut si apreciat si la noi, dar la nivel teoretic.  Chiar daca hidroponia pare a fi o metoda eco, nu este in intregime.  In acest moment nu exista pe piata un fertilizator complet organic pentru hidroponie. Dar exista pe piata fertilizatori avand formule foarte bune si care nu depoziteaza reziduri toxice sau metale grele in plante, si nici nu afecteaza in nici un mod negativ fiziologia plantei daca sunt folosite corect.  In plus, nefolosirea unor sisteme de reciclare a apelor sau cresterea fortata poate duce la produse fara gust, exemplul cel mai clar fiind rosiile.