Ilie Sociologie.docx

Discriminarea „Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii.“ (Declaratia universala a drepturilor omului, articolul 1) In ciuda acestui ideal nobil, discriminarea continua sa napastuiasca omenirea. Aceasta cruda realitate este o reflectare nu numai a timpurilor pe care le traim, ci şi a naturii imperfecte a omului. Discriminarea este actiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite drepturi in mod nejustificat, pe baza unor considerente neintemeiate. In sociologie, termenul “discriminare” este tratamentul defavorabil al unui individ sau al unui grup de indivizi bazat pe aparteneta lor la o anumita “clasa” sau “categorie”. Discriminarea se refera la comportamentul pe care o persoana, o institutie sau un grup de persoane o au impotriva membrilor respectivei clase sau categorii. Poate implica excluderea sau limitarea accesului membrilor grupului de persoane discriminat de la exercitiul anumitor drepturi si sanse care altfel sunt disponibile celorlalte grupuri sociale. Criteriile de discriminare reprezinta acele caracteristici specifice ale persoanelor pe baza carora se realizeaza actul de discriminare. Legislatia romaneasca recunoaste urmatoarele criterii de discriminare:Rasa, Nationalitatea, Etnia, Limba, Religia, Categoria sociala, Convingerile, Sexul, Orientarea sexual, Varsta, Handicapul, Boala cronica necontagioasa, Infectarea HIV, Apartenenta la o categorie defavorizata. Termenul de “discriminare”, in general, a evoluat in limba engleza americana fiind utilizat ca si tratament defavorabil al unui individ – termenul referindu-se initial numai la intelesul de rasa, mai tarziu generalizandu-se ca membru intr-un anumit grup social sau categorie sociala nedorita. Rasismul ramane un instrument ideologic foarte des utilizat de anumite grupuri pentru a-si justifica tratamentul inegal aplicat grupurilor sociale defavorizate Discriminarea pe motive de casta, este raspandita mai ales in unele parti din Asia (India, Sri Lanka, Bangladesh, Nepal, Japonia) si Africa. Diversitatea de limba este protejata si respectata de catre majoritatea tarilor pentru valoarea diversitatii culturale. Cu toate acestea, oamenii sunt uneori supusi unui tratament diferit, deoarece limba lor preferata este asociata cu un anumit grup, de clasa sau categorie. Frecvent, limba preferata este doar un alt atribut de separare a unui grup etnic. Discriminarea pe baza de varsta se manifesta printr-o preferinta a firmelor de a angaja cu predilectie proaspat absolventi, care accepta un salariu mic in pofida volumului de munca mare, pentru ca altfel nu pot acumula experienta necesara. De asemenea, exista o reticenta a firmelor in a angaja persoane cu varste peste 40, persoane despre care se considera ca s-ar acomoda mai greu valorilor firmei si despre care se stie ca au asteptari mai mari din punct de vedere salarial sau sunt mai putin interesate de a lucra ore suplimentare Discriminarea impotriva persoanelor cu handicap in favoarea persoanelor care nu sunt se numeste ableism sau disablism. Discriminare religioasa este evaluarea sau tratarea unei persoane sau a unui grup diferit din cauza prin ceea ce ei fac sau nu cred. Oricine poate fi victima a discriminarii! Normele interne sau internaţionale nu limiteaza sfera persoanelor vulnerabile şi care pot fi supuse discriminarii. Orice criteriu in funcţie de care o persoana este tratata diferit poate constitui un criteriu de discriminare. In UE exista doua directive de baza care interzic discriminarea pe mai multe criterii: – Directiva asupra Egalitaţii Rasiale: aceasta cere statelor sa interzica discriminarea pe criteria de origine rasiala sau etnica in toate activitaţile sociale – angajare, educaţie, sanatate etc. – Directiva asupra Egalitaţii la Angajare: aceasta cere statelor sa interzica discriminarea pe baza de religie sau credinţa, disabilitate, varsta şi orientare sexuala la angajare şi training vocaţional. Metodele si tehnicile generale de prevenire a discriminarii de orice fel sunt: • Prevenirea faptelor de discriminare prin realizarea de campanii de informare, de constientizare privind drepturile omului, efectele discriminarii, principiul egalitatii, cursuri de formare, de informare, proiecte si programe la nivel local, regional si national, realizarea de studii, rapoarte, dialogul dintre partenerii sociali si cu organizatiile neguvernamentale, pentru a lua cunostinta de diferite forme de discriminare si a le combate etc • Investigarea, constatarea si sanctionarea faptelor de discriminare. Pentru analizarea cat mai corecta a cazurilor si pentru luarea deciziilor in cazul petitiilor primite sau autosesizarilor, Colegiul Director dispune de masuri pentru a investiga cazurile, in urma carora acesta constata existenta sau nu a faptei de discriminare si dupa caz, sanctionarea acesteia. • Monitorizarea cazurilor de discriminare in urma constatarii unor cazuri de discriminare de catre CNCD, prin supravegherea ulterioara a partilor implicate. • Acordarea de asistenta de specialitate victimelor discriminarii prin explicarea legislatiei celor interesati de catre consilierii juridici ai CNCD, prin indrumarea asistata in ceea ce priveste activitatea de depunere a petitiei si informatii suplimentare ce decurg din aceasta procedura. 1. Prin ce metode si tehnici, combatem si prevenim Discriminare rasiala si etnica (Rasism) Exista un numar de instrumente elaborate pentru a asista victimele discriminarii rasiale. Acestea includ:

• legi locale impotriva disciminarii; • alte legi locale care nu aparţin in mod direct discriminarii, dar care ar putea fi aplicate in mod creativ in cazuri de discrimare, cum ar fi cazurile eronate care protejeaza demnitatea unei persoane; • legi internaţionale incluzand: Convenţia Internaţionala pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasiala (ICERD), Convenţia Europeana pentru Drepturile Omului (ECHR), Directiva Uniunii Europene pentru Egalitate Rasiala. 2. Cum prevenim Discriminare pe baza de sex sau orientare sexual (Sexism, heterosexismul, heteronormativity si homofobia) ? Modalitatile de combatere a discriminarii de gen sunt foarte diversificate, dar sunt prea putin aplicate in practica: • combaterea stereotipurilor de gen; • combatere discriminarii de gen si de ameliorare a egalitatii de gen; • combatere saraciei, crestere gradului de ocupare si diminuare dependentei economice; • dezvoltarea parteneriatului public-privat pentru prevenirea si combaterea discriminarii • dezvoltarea mecanismelor de reprezentare • stimularea cercetarii stiintifice asupra cauzelor, formelor si implicatiilor discriminarii 3. Care trebuie sa fie pozitia noastra corecta fata Discriminare pe baza de limba (linguicism sau logocism) ? In conformitate cu Documentul de la Copenhaga, minoritaţile naţionale au urmatoarele drepturi specifice: – folosirea limbii materne in particular şi in public, crearea şi menţinerea de instituţii organizaţii sau asociaţii proprii, educative, culturale şi religioase; – profesarea şi practicarea propriei religii, stabilirea şi menţinerea de contacte in interior şi in afara cu persoane care au in comun originea etnica sau naţionala, patrimoniul cultural sau credinţele religioase; – difuzarea şi schimbul de informaţie in limba materna şi accesul la aceasta; – crearea şi menţinerea de organizaţii in ţarile lor; – participarea la organizaţii neguvernamentale internaţionale. Mecanisme naţionale privind eliminarea formelor de discriminare Instituţii specializate pentru prevenirea şi combaterea discriminarii exista in prezent in mai mult de 20 de state europene (Romania, Belgia, Suedia, Marea Britanie, Elveţia, Finlanda, Letonia). Instituţiile naţionale specializate au fost create pentru a promova politica guvernamentala desfaşurata pentru protecţia grupurilor vulnerabile şi a celor minoritare. Membrii comunitaţilor recunoscute de guverne ca avand nevoie de instituţii specializate pentru a le proteja interesele sunt persoane aparţinand minoritaţilor etnice, lingvistice şi religioase, sexuale, straini, emigranţi, refugiaţi, femei, copii, invalizi, varstnici. De aici rezulta ca pentru toate aceste categorii de persoane pot fi instituiţi ombudsmeni specializaţi. Denumirea instituţiei Ombudsmanului impotriva discriminarii poarta in limbajul ştiinţific un caracter general, insa sunt state care, in funcţie de tradiţii, obiceiuri, limba, au dat denumiri proprii acestei instituţii specializate, şi anume: Belgia – Centrul pentru Oportunitaţi Egale; Danemarca – Institutul Danez pentru Drepturile Omului; Elveţia – Comisia Federala Elveţiana impotriva Rasismului; Marea Britanie – Comisia pentru Egalitatea Rasiala; Romania – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii; Suedia – Ombudsmanul impotriva Discriminarii Etnice; Norvegia – Centrul pentru Combaterea Discriminarii Etnice; Portugalia – Comisia pentru Egalitate şi Combaterea Discriminarii Rasiale; Luxemburg – Comisia Speciala permanenta impotriva Discriminarii rasiale; Olanda – Comisia pentru Tratament Egal; Irlanda – Tribunalul Egalitaţii; Finlanda – Oficiul Ombudsmanului pentru Drepturile Omului; Ungaria – Comisia Parlamentara pentru Drepturile Minoritaţilor Naţionale şi Etnice. O alta institutie publica cu atributii in acest domeniu este Agentia Nationala pentru Egalitate de Sanse intre Femei si Barbati. Alaturi de aceste doua institutii publice, o serie de ONG-uri isi desfasoara activitatea in acest domeniu, toate formand impreuna Coalitia Antidiscriminare din Romania: Asociatia ACCEPT, Centrul de Resurse Juridice, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Grupul Roman pentru Apararea Drepturilor Omului, Liga Pro Europa, Romani CRISS- Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii. Eliminarea formelor de discriminare este posibila numai daca societatea va fi educata la acest capitol, prin introducerea in programele şcolare, liceale şi universitare a subiectelor privind non-discriminarea, toleranţa, diversitatea, iar pentru funcţionari, poliţişti, procurori, judecatori, jurnalişti se vor organiza traininguri, seminare, aceştia din urma urmand sa reflecte subiectul in mass-media locale şi naţionale, organizand programe radio şi televizate.

Naros Ilie Cl XI C