Ii. Lp5 Norisor Ureeaserica.docx

DOZAREA UREEI SERICE (metoda enzimatica) Ureea este produsul final al metabolismului proteic avand următoarea formulă chimică:

Se sintetizează în ficat unde din amoniacul provenit din dezaminarea aminoacizilor, din CO2 și cu ajutorul ATP-ului se formează carbamil fosfatul care intră în ciclul ureei. Cea mai mare parte a ureei este eliminată prin filtrare glomerulara, 40-60% redifuzează în sange în funcție de fluxul tubular și de hormonul antidiuretic ADH), reprezentind principala cale de excreție a azotului. Ureea, compus netoxic, reprezintă principala formă de eliminarea a amoniacului, compus toxic.

https://www.pinterest.com/summerbrunell/

Ureea din sange și urină variază în raport direct proporțional cu alimentația proteică și invers proporțional cu anabolismul celular din cursul stărilor de creștere, graviditate, convalescență. Niveluri persistent crescute ale ureei serice indica alterarea semnificativă a ratei filtrarii glomerulare. Dozarea ureei serice este utilă în diagnosticul insuficienței renale; diferențierea intre azotemia prerenală și postrenală pe baza raportului uree/creatinina; în insuficiența renală terminală, monitorizarea succesului dietei hipoproteice în insuficiența renală cronică; monitorizarea hemodialize. Principiul metodei de dozare : În prezenţa ureazei şi a apei ureea este hidrolizată,obţinîndu-se amoniac şi carbon. Amoniacul obţinut reacţionează cu α-oxoglutaratul şi NADH în glutamatdehidrogenazei (GLDH), formîndu-se L-glutamat şi NAD+. Se măsoară diminuare a NADH pe măsura ce trece în NAD+, prin scăderea absorbantei în UV aceasta este direct proporţională cu concentraţia de uree din ser.

dioxid de prezenţa viteza de (340 nm),

Reactivi (gata preparati): 1. Reactiv enzimatic preparat in tampon fosfat : conţine urează, glutamatdehidrogenazei (GLDH),NADH, adenozin 5-difosfat, α-oxoglutaratul 2. Standard de uree 80 mg/dl.(13.3 mmmol/l) Proba de analizat : ser recoltat pe vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator. Nu sunt acceptate spre analiză seruri intens hemolizate / sange recoltat interprandial. Mod de lucru : Reactivi (µl) ser standard reactiv de lucru H2O distilata

Standard (µl) 10 1000 -

Proba (µl) 10 1000 -

Se amestecă şi se citeşte absorbanţa la 1,2și 3 minute a probelor şi standardului faţă de apă la340 nm.

Calculare: ΔAp/ΔAs X conc.standard= mg/dl uree. Factor de conversie: mg/dL x 0.166 = mmol/L

Valorile de referinta: Variaza cu virsta (copil→adult→vârstnic). In general valoarea de referinta pentru adulti este de 10-40 mg/dl (fiecare laborator își va preciza propriile valori de referință). Limite si interferente: • Variații fiziologice In mod normal copiii prezintă valori mai scăzute ale ureei serice (catabolism proteic scăzut legat de creștere). In ultima parte a sarcinii pot aparea valori scăzute ale ureei serice datorită hipervolemiei fiziologice. Creșterea valorii maxime a ureei la varstnici ca urmare a scăderii progresive a funcției renale (pierdere de glomeruli și scăderea fluxului sangvin). • Factori legați de dieta O dieta hipoproteică, dar cu un conținut crescut de carbohidrați, poate cauza scăderi ale ureei serice. Ingestia recentă a unei mese bogate în proteine poate determina valori “borderline” crescute ale ureei serice. Aportul crescut de proteine (>200 g/zi), în special daca se asociaza cu aport redus de lichide, transpiratii excesive sau poliurie indusă de alcool, poate duce la creșterea nivelului seric al ureei pana la 80 mg/dL. Indicații:   

Pentru evaluarea funcției renale și hepatice Pentru evaluarea stării de hidratare și a aportului de proteine Monitorizarea tratamentelor cunoscute a fi nefro-sau hepatotoxice.

Interpretarea rezultatelor: Aportul de proteine influențează valorile ureei serice ( un aport crescut de proteine determină o sinteză crescută de uree ca și un deficit proteic care va determina mobilizarea proeteinelor musculare cu creșterea concentrației de aminoacizi și implicit creșterea sintezei de uree). Anumite medicamente ca (cloramfenicol,metildopa, rifampicina, trimetroprimul, tetraciclinele, neomicina , vancomicina, spironolactona) pot determina creșterea concentrației serice de uree. Afecțiuni ce determina ↑ nivelului seric al ureei (hiperuremie):  Prerenale: (ischemică), datorită scaderii fluxului sanguin ce va determina hipoperfuzie renală. Hipoperfuzia renala se poate produce prin unul din urmatoarele mecanisme:    

scaderea volumului fluidelor extracelulare (hemoragii severe gastro-intestinale, arsuri extinse,deshidratare) modificarea rezistenței vasculare (sepsis) scaderea debitului cardiac (insuficienta cardiaca) medicamente ce reduc perfuzia capilară glomerulară (inhibitori ai enzimei de conversie)

 Renale (intrinseci): diminuarea funcției glomerulare (glomerulonefrite), diminuarea rapidă și brutală a funcției renale potențial reversibilă (disfuncție renală acută, DRA) sau deteriorarea progresivă și ireversibilă a funcției renale (insuficiența renală cronică).  Postrenale (obstructive): obstrucția tractului urinar (litiaza, tumori)

Afecțiuni ce determina ↓ nivelului seric al ureei (hipouremie):   

Insuficiența hepatică (ca urmare a deficitului de sinteza) Hidratare în exces Malnutriție