Glandele Endocrine -generalitati-.docx

GLANDA TIROIDA Glanda tiroidă este situată în partea antero-laterală a gâtului, înaintea laringelui şi a porţiunii superioare a traheei. Forma ei se aseamănă cu cea a literei “H”. Se compune din două mase glandulare, numite lobi, şi dintr-o porţiune glandulară care leagă ca o punte cei doi lobi, numită istm. Istmul glandei tiroide se află la nivelul cartilajelor 2 – 3 ale traheei, iar în unele cazuri chiar şi la nivelul arcului cartilajului cricoid. Aproximativ în 50 – 60% din cazuri, de la marginea superioară a istmului sau de la unul din lobi deviază în sus lobul piramidal, care uneori poate atinge osul hioid Secretă hormonii: tiroxină, triiodotironină si calcitonina Boli datorate funcționării deficiente:  piticism (nanism tiroidian/cretinism)  gușa endemică  boala lui Basedow apare din cauza hipersecreției de hormoni tiroidieni la adult. Poate fi tratată cu inhibitori hormonali. În doze prea mari acești inhibitori pot duce la apariția hiposecreției de hormoni. Boala Basedow apare datorită prezenței auto-anticorpilor antireceptori TSH cu funcție stimulatoare asupra glandei tiroide. Legarea auto-anticorpilor la receptorii TSH de pe celulele tiroidiene determină stimularea secreției hormonilor tiroidieni. Inhibiția prin feedback negativ de la nivel hipofizar dispare.

Glanda tiroidă produce doi hormoni principali, tiroxina și tironina, care: - stimulează metabolismul general, - au influență asupra vitezei cu care este utilizată energia în corp și a producerii de proteine, - influențează asupra termoreglării organismului, - stimulează la copii creșterea scheletului, - influențează compoziția sângelui, - intensifică excitabilitatea sistemului nervos față de alți hormoni. Cei doi hormoni sunt depozitați în foliculi, unde sunt legați de o proteină, formând tiroglobulinele. Pentru elaborarea hormonilor e nevoie de iod, care este furnizat prin alimentație.

Functionarea echilibrata a glandei tiroide este esentiala pentru organism, intrucat ajuta la reglarea numeroaselor functii precum respiratia, pulsul si tensiunea arteriala, sistemul nervos central si periferic, nivelul de colesterol, metabolism, tonusul muscular, greutatea, vazul si menstruatia. Functiile tirodei sunt controlate printr-un raspuns primit de la creier. Atunci cand nivelul de hormoni tiroidieni este scazut, glanda pituitara, care este localizata la baza creierului, stimuleaza producerea unui hormon numit tirotropina (thyrotropin releasing hormone sau TRH). Tirotropina (TRH) este hormonul care stimuleaza apoi tiroida sa produca mai multi hormoni tiroidieni. De asemenea, tiroida produce calcitonina, antagonist al hormonului paratiroidian, ce scade pragul calcemiei și stimulează osteogeneza. Dereglarea activităţii glandei tiroide se manifestă prin reducerea secreţiei de hormoni, numită hipotiroidism, sau prin majorarea secreţiei de hormoni, numita hipertiroidism. Hipofuncţia glandei tiroide la copii dezvoltă o maladie, numită cretinism, care se manifestă prin inhibarea dezvoltării fizice, sexuale şi psihice, dereglarea proporţiilor corpului. La adult ea conduce la dezvoltarea mixedemului, care se manifestă prin edemul mucos al ţesuturilor, starea de apatie generală, hipotermie, activitate intelectual–nervoasă deficitară, dereglarea metabolismului proteinelor şi edemul pronunţat al ţesuturilor. În hiperfuncţia glandei tiroide se dezvoltă boala Basedow caracterizată prin exoftalmie, hiperexcitabilitate nervoasă, tahicardie, scăderea masei corpului etc.

PARATIROIDELE Glandele paratiroide sau corpusculii epiteliali sunt în număr de patru (două perechi). Sunt situate superior şi inferior pe faţa postero-laterală a lobilor tiroidieni, aflându-se în loja tiroidiană. Astfel, avem paratiroidele superioare sau craniale şi paratiroidele inferioare sau caudale. Deşi sunt cele mai mici glande din organism, cântărind aproximativ 130 mg, prezenţa paratiroidelor este indispensabilă vieţii.

Hormonii paratiroidieni Parathormonul şi calcitonina au rol esenţial în menţinerea echilibrului fosfocalcic. Ionii de calciu şi fosfor au o importanţă fundamentală pentru toate sistemele biologice: excitabilitatea celulară, transmiterea impulsului nervos, osteogeneza, coagularea sângelui, contracţia musculară. Parathormonul şi calcitonina asigură creşterea normală a scheletului, cu fixarea adecvată a calciului în oase. Parathormonul, prescurtat PTH, acţionează asupra osului, rinichiului şi tractului digestiv. Influenţează mobilizarea calciului de la nivelul oaselor, crescând cantitatea acestuia în mediul extracelular. La nivel digestiv stimulează absorbţia calciului. La nivelul rinichiului, scade eliminările urinare de calciu şi sodiu şi stimulează eliminarea fosfaţilor şi a potasiului. În plus, intervine în activarea vitaminei D3, ce are rol în absorbţia calciului. Aşadar, rolul PTH este de a creşte numărul ionilor de calciu şi de a scădea numărul de fosfaţi din mediul extracelular. Concentraţia medie a acestui hormon este 0,5 ng/ml. Hipercalcemia inhibă secreţia de PTH, iar hipocalcemia o stimulează. Calcitonina, celălalt hormon secretat de glandele paratiroide, are acţiune parţial antagonică parathormonului: scade numărul ionilor de calciu din sânge, favorizând depunerea lui în oase, însă, ca şi PTH, scade concentraţia fosfaţilor din sânge. La nivel renal creşte calciuria (eliminarea calciului prin urină). Concentraţia plasmatică a calcitoninei variază între 10 şi 100 picograme/ml. Hipercalcemia determină secreţia de calcitonină. Structura chimică a calcitoninei este similară la om, porc şi somon. Patologia parathormonului Hipersecreţia de parathormon produce boala Recklinghausen. Această afecţiune este caracterizată prin decalcifiere osoasă urmată de deformări şi fracturi spontane. Calciul din sânge în exces se depune în ţesuturile moi sau formează calculi urinari. Hipersecreţia de parathormon poate fi provocată de adenomul paratiroidian (tumoră benignă), care poate afecta una sau mai multe din cele patru glande paratiroidiene. Alte complicaţii ale bolii Recklinghausen sunt

osteoporoza, durerile osoase, cifoscolioza (derivare a coloanei vertebrale). Hiposecreţia de parathormon determină scăderea calciului şi creşterea fosforului din sânge. Se soldează la copil cu dezvoltare anormală a dinţilor şi cu întârziere mintală. La adulţi, hiposecreţia provoacă tetanie - apariţia spasmelor musculaturii netede şi striate. Îndepărtarea chirurgicală accidentală a paratiroidelor este una din cauzele hiposecreţiei. Consecinţa acestui fapt este scăderea calciului plasmatic, ceea ce afectează activitatea sistemului muscular. Alte simptome ale insuficienţei paratiroidiene sunt: spasm laringian, agitaţie, tahicardie (inima bate mai repede decât în mod normal), cataractă, căderea părului, polipnee (creşte frecvenţa respiraţiei).

TIMUSUL Timusul este o glandă cu structură mixtă, cu rol de epiteliu secretor și organ limfatic. Este localizat retrosternal. Acesta se dezvoltă în copilărie, atingând un maxim în pubertate, după care involuează. Este un organ mic, situat în cavitatea toracală, între cei doi plămâni (partea posterioară a sternului). Acesta face parte din sistemul endocrin.

Timusul constă din 2 lobi inegali, drept și stâng, de culoare cenușie, uniți între ei. Este acoperit cu o capsulă conjunctivă de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce împart lobii în lobuli. Funcții : - Maturizarea celulelor-T (timocitelor) (asigură imunitatea celulară); - Eliminarea reaplicelor autoagresive ale celulelor-T, care provoacă omului așanumitele boli autoimune; - Producerea hormonului de creștere la copii (timopoetină).