George Calinescu - Viata Si Opera Lui Ion Creanga

BIBLIOTECA



ªCOLARULUI

G. C{LINESCU VIA|A +I OPERA LUI ION CREANG{

LITERA CHIªINÃU 1998

CZU 859.0.09+929 C14

Textele se reproduc dup[: G . C [ l i n e s c u. Ion Creang[ (Via\a =i opera). Prefa\a de Eugen Simion. Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1966. G . C [ l i n e s c u. Ion Creang[ (Via\a =i opera). Editura Minerva, Bucure=ti, 1972. G . C [ l i n e s c u. Ion Creang[ (Via\a =i opera). Colec\ia „Biblioteca Eminescu“. Editura Eminescu, Bucure=ti, 1975. G . C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion Creang[ (Via\a =i opera). Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1989. Textele, cu excep\ia particularit[\ilor de limb[ =i stil ale autorului (=i autorilor cita\i...), respect[ normele ortografice ]n vigoare.

Coperta: Isai Cârmu ISBN 9975–74–029–3

© LITERA, 1998

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

3

TABEL CRONOLOGIC 1899 2 iulie (stil vechi, 19 iunie). Se na=te, la Spitalul Filantropia din Bucure=ti, Gheorghe Vi=an, fiul Mariei Vi=an =i al lui Tache C[pit[nescu, cel care avea s[ devin[ G. C[linescu. 1907 17 martie So\ii Constantin =i Maria C[linescu (n. C[pit[nescu) adopt[ pe Gheorghe Vi=an, elev ]n clasa a doua primar[. Familia se afla la Ia=i. }n acela=i an moare tat[l adoptiv. 1908 iunie Maria C[linescu se mut[ la Bucure=ti, ]n casa surorilor sale. 1910-1914 Este elev la gimnaziul „Dimitrie Cantemir“. 1914-1916 Elev la sec\ia modern[ a liceului „Gh. Laz[r“, unde-i are ca profesori pe C. Giurescu, Gr. T[u=an, Hildebrand Frollo =. a. 1916-1917 Fiind ]n refugiu la Ia=i, face aici, ]n particular, ultima clasa de liceu. 1918 octombrie Trece bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul“ din capital[. 1919 19 aprilie Apare Sbur[torul, revist[ literar[ condus[ de E. Lovinescu, unde G. C[linescu trimite primele versuri. D. N[anu] reproduce o strof[ nereu=it[ la „Po=ta redac\iei“ din mai. Spre sf`r=itul aceluia=i an, E. Lovinescu ]i r[spunde la aceea=i „Po=t[ a redac\iei“ cu privire la ni=te „cuget[ri“ de originalitatea c[rora se ]ndoie=te. Primul semn ]ncurajator din partea lui E. Lovinescu survine la aceea=i rubric[, ]n 15 noiembrie. octombrie Se ]nscrie la Facultatea de filozofie =i litere, sec\ia filologie modern[ a Universit[\ii din Bucure=ti, iar ]n luna urm[toare se angajeaz[ ca subbibliotecar la biblioteca facult[\ii. 1920 Urmeaz[ cursurile de literatur[ rom`n[ \inute de Mihail Dragomirescu. }l cunoa=te pe Ramiro Ortiz, titularul catedrei de limba =i literatura italian[

4

G. C[linescu

a universit[\ii bucure=tene. Se angajeaz[ ca paleograf =i bibliotecar, ulterior ca arhivar la Arhivele Statului, fiind recomandat de D. Onciul, decanul Facult[\ii de litere. }=i d[ demisia din postul de subbibliotecar. Debuteaz[ ]n publicistic[ ]n paginile ziarului Diminea\a. 1921 Semneaz[ ]n revista Roma, I, nr. 3, traducerea nuvelei Nastagio degli onesti din Decameronul lui Boccaccio. Particip[ la excursia organizat[ ]n Italia de Ramiro Ortiz, vizit`nd, ]n drum spre Roma, Istanbulul, Atena, Catania, Napoli. Colaboreaz[ la ziarul Dacia. 1923 Apare romanul lui Giovanni Papini — Un uomo finito (Un om sf`r=it), tradus de G. C[linescu, cu o prefa\[ a autorului, scris[ pentru aceast[ traducere, =i cu un cuv`nt ]nainte de M. Marcu. }n acela=i an ]=i trece examenul de licen\[ =i devine profesor suplinitor la Liceele „Gh. +incai“ =i „Matei Basarab’’ din capital[. Renun\[ la postul de arhivar. 1924 Redacteaz[, scriindu-le de fapt, numerele pe ianuarie, martie, iunieiulie =i august ale revistei Roma. Promoveaz[ examenul de capacitate la limbile italian[ =i rom`n[ =i devine profesor la Liceul „Diaconovici Loga“ din Timi=oara, prin ordin ministerial. Nu se prezint[ ]ns[ la post, deoarece ob\ine concediu de studii =i o burs[ de doi ani pentru =coala Rom`n[ din Roma, atunci de arheologie =i istorie. Fusese recomandat ministerului de Ramiro Ortiz, iar hot[r`rea o luaser[ D. Onciul =i Vasile P`rvan. Va frecventa biblioteca +colii, a Institutului „De propaganda fide“ =i a Vaticanului. Va asculta cursurile lui Adolfo Venturi =i va vizita muzeele Rena=terii. Se va feri s[ se specializeze strict, dar va deprinde obi=nuin\a muncii organizate. 1925 Public[ ]n revista Diplomatarium italicum studiul Alcuni missionari catolici italiani nella Moldovia nei secoli XVII e XVIII, studiu tip[rit apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]n colaborare cu Libreria di seienze e lettere din Roma. 1926 Se ]ntoarce ]n \ar[, unde este deta=at, prin ordin ministerial, ca profesor de limba =i literatura italian[, la Liceul „Gh. +incai“ din capital[. Frecventeaz[ cenaclul lui E. Lovinescu =i debuteaz[ ]n Universul literar (nr. 51) cu poezia Nova mihi apparuit Beatrix. 1927 }=i extinde colaborarea la diverse publica\ii: Vremea lui I. Valerian (unde

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

5

scrie p`n[ ]n 1929, apoi, sporadic, ]n 1932 =i 1933); Sinteza (unde ]ncepe polemica cu E. Lovinescu, dus[ intermitent, p`n[ la moartea acestuia, ]n diverse publica\ii); G`ndirea (unde public[ neregulat p`n[ ]n 1929); Politica (accidental, dar revine =i ]n 1928). 1928 Colaboreaz[ la Universul literar, condus de Camil Petrescu, la revista Opozi\ia, preia cronica literar[ a Vie\ii literare, ]ncepe polemica cu revista Kalende, condusa de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Tudor +oimaru =i +erban Cioculescu. }=i ia ]n primire postul de la Liceul „Diaconovici Loga“ din Timi=oara, dar vine lunar ]n Bucure=ti. 1929 Se c[s[tore=te cu Alice Vera Trifu, fiica lui Simion =i a Elisabetei Trifu din Bucure=ti. Vor locui p`n[ c[tre sf`r=itul anului la Timi=oara. Atunci ob\ine aprobare ministerial[ pentru deta=are la +coala superioar[ de comer\ nr. 2 din capital[. Colaboreaz[ cu studiul Valachia =i Moldavia ]n vechile periple italiene la volumul colectiv Omagiu lui Ramiro Ortiz. 1930 Se transfer[ la catedra vacant[ de italian[ de la =coala superioar[ de comer\ nr. 2 din Bucure=ti. Redacteaz[ revista Roma (unde public[ mai intens p`n[ ]n 1932), scoate revista Capricorn, dou[ numere, unde folose=te prima oar[ pseudonimul Capricorn, ]ncepe s[ publice ]n Vremea un studiu despre E. Lovinescu (ultimul episod ]n febr. 1931), ]ncepe polemica cu G`ndirea, colaboreaz[ ]nt`mpl[tor la Vestul. Apare Altre notizie sui missionari catolici nei paesi romeni ]n acela=i Diplomatarium italicum, publicat apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]mpreun[ cu Libreria di scienze e lettere din Roma. 1931 Este numit profesor titular de limba italian[ ]n ]nv[\[m`ntul secundar =i comercial din Bucure=ti. Colaboreaz[ la Adev[rul literar =i artistic, ziarul Cuv`ntul, la Via\a rom`neasc[. Termin[ de scris Via\a lui Mihai Eminescu =i ]ncepe s-o publice ]n foileton ]n ziarul Mi=carea. Mihai Ralea o cite=te ]n manuscris =i o recomand[ c[lduros lui Al. Rosetti, directorul editurii „Cultura na\ional[“. 1932 Colaboreaz[ regulat la Adev[rul literar =i artistic (p`n[ ]n 1939). Public[ =i cu pseudonimele Sportiv, Ovidius (]n 1932); Ad. Lit. (]n 1933, 1937); Al. (]n 1933—1938); Aristarc (]n 1933—1938). Public[ manu-

6

G. C[linescu

scrise eminesciene ]n Adev[rul literar =i artistic ca =i ]n Via\a rom`neasc[, Rom`nia literar[ (colaborare solicitat[ de Camil Baltazar). Tot ]n Rom`nia literar[ public[ un prim capitol al romanului intitulat ini\ial Ursitoarele (viitoarea Cartea nun\ii). Apare Via\a lui Mihai Eminescu. Este propus de G. Ibr[ileanu =i numit codirector al Vie\ii rom`ne=ti, al[turi de Mihai Ralea. Este ales, la propunerea lui Al. Rosetti, membru ]n juriul pentru decernarea premiului „Tekirghiol-Eforie’’, premiu ce va fi ob\inut de Mircea Eliade pentru romanul Maitrey. 1933 Apare ultimul foileton al romanului ]n Rom`nia literar[. Apare, ]n Editura „Adev[rul“, Cartea nun\ii. }ncepe polemica cu Camil Baltazar. Inaugureaz[, ]n Adev[rul literar =i artistic, „Cronica mizantropului“, pe care o semneaz[ la ]nceput Al., apoi Aristarc, pseudonim folosit frecvent p`n[ ]n 1947 =i, mai rar, p`n[ la sf`r=itul vie\ii. Ini\iaz[ apari\ia bilunar[ a Vie\ii rom`ne=ti. Aici, ca =i ]n Adev[rul literar =i artistic, public[ fragmente din Opera lui Mihai Eminescu. Apare edi\ia a doua a Vie\ii lui Mihai Eminescu. Colaboreaz[ la num[rul festiv al ziarului Diminea\a. }n vara acestui an ]ncepe polemicile cu Mihail Sebastian, Pompiliu Constantinescu =i I. Valerian. Este ales din nou membru ]n juriul premiului „Tekirghiol-Eforie“. 1934 Apare primul volum din Opera lui Mihai Eminescu. Se ]mboln[ve=te de astenie nervoas[ =i p[r[se=te redac\ia Vie\ii rom`ne=ti. 1935 Apar volumele II =i III din Opera lui Mihai Eminescu. 1936 Apar volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. Prime=te premiul „Hamangiu“ al Academiei Rom`ne pentru Via\a lui Mihai Eminescu =i volumele I-III ale Operei lui Mihai Eminescu. }ncepe colaborarea la Revista Funda\iilor Regale, unde va publica intermitent p`n[ ]n 1940, Re]ncepe colaborarea la Via\a rom`neasc[. Apar ]n Adev[rul literar =i artistic primele fragmente din Istoria literaturii rom`ne..., cu titlul Din istoria literaturii rom`ne=ti. Face o excursie ]n Fran\a =i Italia. Se ]nscrie la doctorat la Universitatea din Ia=i. Comisia, format[ din I. M. Marinescu, Mihai Ralea, Iorgu Iordan =i Octav Botez, pre=edinte O. Tafrali, confer[ titlul de doctor ]n litere lui George C[linescu pentru teza Analiza unui manuscris eminescian („Avatarii faraonului Tlà“), tez[

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

7

complementar[ fiind volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. 1937 D[ concurs pentru conferin\a, vacant[, de estetic[ =i critic[ literar[ a universit[\ii ie=ene. Comisia este alc[tuit[ din Mihai Ralea, pre=edinte, Iorgu Iordan =i Octav Botez, membri, I. M. Marinescu =i I. C. Balmu=, membri suplean\i. 1938 Apare romanul Enigma Otiliei, 2 vol. }nfiin\eaz[ asocia\ia literar[ „Noua Junime“, care-=i deschide =edin\ele ]n redac\ia ziarului Ia=ul, ]n prezen\a lui Andrei O\etea, Iorgu Iordan, George Iva=cu =. a. Va colabora la Ia=ul. Apare Via\a lui Ion Creang[. E considerat demisionat de la +coala superioar[ de comer\ din Bucure=ti. Se stabile=te la Ia=i, unde va sta cu intermiten\e p`n[ ]n 1944. Apare edi\ia a III-a a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i edi\ia Poezii de Mihai Eminescu, ]ntocmit[ =i comentat[ de G. C[linescu. C[l[tore=te ]n Fran\a =i Italia. Re]ncepe cursul la universitatea ie=ean[ cu prelegerea Despre biografiile roman\ate. 1939 Apare la Ia=i Jurnalul literar, s[pt[m`nal de critic[ =i informa\ie literar[, scos de G. C[linescu. Folose=te aici =i pseudonimele Aristarc, Nostradamus, Vera Com=a, J. L. Revista apare p`n[ la sf`r=itul anului, func\ion`nd =i cu drept de editur[. Astfel apar studiile Liviu Rebreanu =i Tudor Arghezi, semnate de G. C[linescu. Peste var[ se mut[ la Bucure=ti, l[s`nd secretariatul publica\iei lui George Iva=cu. Public[ Principii de estetic[. Sporadic, colaboreaz[ la }nsemn[ri ie=ene, unde va mai publica =i ]n 1940. 1940 Lucreaz[ la Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, din care public[ fragmente ]n Revista Funda\iilor Regale. G. C[linescu ob\ine de la Comandamentul cercului de recrutare din Ia=i ordinul de „Rechizi\ionat pe loc pentru lucru“ la facultate, iar din partea Ministerului Educa\iei Na\ionale, concediu cu salariu ]ntreg, cu ]ncepere din decembrie =i p`n[ ]n aprilie anul urm[tor, pentru urm[rirea tip[ririi Istoriei literaturii... 1941 iulie Apare Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent,

8

G. C[linescu

st`rnind un puternic ecou ]n critica literar[ a vremii. Se public[ peste o sut[ de recenzii, articole =i bro=uri. Acestea apar pe tot parcursul anului 1941, la ]nceputul anului 1942 =i, mai rar, ]n anii urm[tori. Printre cele mai notabile interven\ii men\ion[m urm[toarele: a lui Eugen Lovinescu ]n Curentul literar (sept. 1941). +erban Cioculescu ]n Revista rom`n[ (oct.-dec. 1941), Perpessicius ]n Universul literar (mai 1945) =i a lui Pompiliu Constantinescu la radio (iunie 1945). 1942 Ob\ine definitivarea pe postul ocupat la universitatea ie=ean[. 1943 Apare +un sau Calea neturburat[. Mit mongol, dedicat[ lui Iorgu Iordan, „pentru marele s[u caracter“. Semneaz[ p`n[ ]n 1944, cu pseudonimul Aristarc, o rubric[ ]n Vremea. 1944 Public[ la Vremea 12 poeme. Colaboreaz[ la Ecoul; scoate ziarul Tribuna poporului. Se alc[tuie=te o „Comisie de chemare“ pentru catedra vacant[ de Istoria literaturii rom`ne moderne a universit[\ii ie=ene, comisie alc[tuit[ din Dan Simonescu, Iorgu Iordan, Petru Caraman, D. Caracostea (scrie raportul de chemare), D. Popovici. G. C[linescu este votat ]n unanimitate =i numit, prin Decret, profesor titular la respectiva catedr[. 1945 Este numit profesor titular la catedra de Istoria literaturii rom`ne moderne a Universit[\ii din Bucure=ti. Tribuna poporului ]=i ]nceteaz[ apari\ia. Scoate s[pt[m`nalul literar, artistic =i social Lumea, care va apare p`n[ ]n 1946. Re]ncepe colaborarea la Revista Funda\iilor Regale =i o continu[ p`n[ ]n 1947. Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu. 1946 |ine lec\ia de deschidere la Facultatea de litere =i filozofie a Universit[\ii din Bucure=ti, cu prelegerea Sensul clasicismului. Apare volumul Impresii asupra literaturii spaniole =i edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne. Compendiu. }ncepe colaborarea la Contemporanul, unde public[ p`n[ ]n 1964. Va folosi =i pseudonimul Aristarc. Ianuarie Uniunea Patrio\ilor se transform[ cu prilejul Congresului care are loc acum ]n Partidul Na\ional Popular. G. C[linescu este ales mem-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

9

bru al Biroului Executiv. Apare ziarul Na\iunea al Partidului Na\ional Popular, ziar condus de G. C[linescu. Aici ]ncepe publicarea impresiilor de c[l[torie ]n urma vizitei ]n U.R.S.S., ]ntreprins[ ]n acela=i an, pe ruta Kiev-Moscova-Leningrad. 1947 Apare edi\ia a doua din Enigma Otiliei. Termin[ noua redactare a Operei lui Mihai Eminescu =i Editura Funda\iilor Regale ]ncepe culegerea ei. Apare primul num[r din noua serie a Jurnalului literar. Re]ncepe s[ scrie cronic[ literar[ la Na\iunea, care-=i va ]nceta apari\ia ]n 1949. Folose=te pseudonimele Aristarc (1946—1948); Belfegor, Aretino, Seltabadil, Machiavel (toate ]n 1947). Scoate manualele de limba rom`n[ pentru clasele I—III de gimnaziu =i pentru clasa a IV-a de liceu. Deschide cursul de la Facultatea de litere =i filozofie cu prelegerea Istoria ca =tiin\[ inefabil[ =i sintez[ epic[. Moare Maria C[linescu. 1948 Este ales deputat al Marii Adun[ri Na\ionale ]n Circumscrip\ia electoral[ Br[ila din partea Frontului Democra\iei Populare. Este ales membru activ al Sec\iei literare a Academiei Rom`ne ]n locul lui Sextil Pu=cariu. Apare ultimul num[r din Jurnalul literar. Renun\[ la cronica din Na\iunea. Moare Maria Vi=an. 1949 ianuarie |ine ultimul curs la Facultatea de litere =i filozofie. Este deta=at la Institutul de istorie literar[ =i folclor. Apare volumul Kiev-MoscovaLeningrad. Este numit membru ]n Comitetul na\ional jubiliar pentru s[rb[torirea centenarului lui Mihai Eminescu, comitet condus de Mihail Sadoveanu. 1950 Colaboreaz[ sporadic la Flac[ra. 1951 E ]ncadrat director la Institutul de istorie literar[ =i folclor. 1952 |ine ]n sala Dalles conferin\a Caragiale despre alegerile din trecut ]n \ara noastr[. Public[ ]n Contemporanul nuvela Necunoscut. Public[ ]n revista Studii articolul Al. Odobescu =i Rusia. Este ales membru ]n Comitetul pentru s[rb[torirea centenarului Gogol. I se acord[ medalia „A cincea aniversare a proclam[rii R. P. R.“ 1953 Apare romanul Bietul Ioanide. Apare manualul de Istoria literaturii rom`ne pentru clasa a VIII-a redactat de Ion Vitner =i Ov. S. Crohm[lniceanu, colectiv condus de George C[linescu. C[l[tore=te ]n R. P.

10

G. C[linescu

Chinez[. Mai Apare nr. l al revistei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, buletinul anual al Institutului. 1954 Cu aceia=i colaboratori editeaz[ manualul Istoria literaturii rom`ne pentru clasa a IX-a. }ngrije=te =i prefa\eaz[ edi\ia Opere de Ion Creang[. Apar litografiate, sub egida Institutului, monografiile Scriitori minori =i Nicolae Filimon. Este numit directorul revistei La Roumanie Nouvelle, care va apare p`n[ ]n 1958. 1955 Apare volumul Am fost ]n China nou[. Apare litografiat[ la Institut monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare ]n Contemporanul, pentru prima oar[, „Cronica optimistului“. 1956 Apar volumele Studii =i conferin\e, Trei nuvele, Enigma Otiliei, edi\ia a III-a. Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor monografiile Nicolae Filimon =i Gr. M. Alexandrescu. Colaboreaz[ la revista Steaua. Este ales membru ]n Comitetul Uniunii Scriitorilor. }ntreprinde, ]mpreun[ cu membri ai Institutului, o c[l[torie de studii prin \ar[, pe urmele lui Goga, Slavici, Blaga. 1957 Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor un capitol din noua versiune a Operei lui Mihai Eminescu. Revizuie=te documenta\ia Vie\ii lui Mihai Eminescu. }ntreprinde c[l[torii de studii prin vechi ora=e rom`ne=ti. Organizeaz[ acas[ spectacole cu scenetele Directorul nebun =i Irod. Particip[ membri ai Institutului =i invita\i. 1958 C[l[torii de studii ]n Moldova =i Transilvania. Spectacolele acas[ cu Brezaia, Napoleon =i Fouché, Napoleon =i Sf. Elena, Ileana Flutureanca. Public[ ]n Contemporanul un studiu despre Nicolae Labi=. 1959 Apar edi\iile a IV-a =i a V-a din Enigma Otiliei, ca =i versiunea ]n limba francez[ a c[r\ii. Apare ]n volum monografia Nicolae Filimon. Se constituie colegiul redac\ional pentru elaborarea tratatului de Istoria literaturii rom`ne, condus de George C[linescu. Este s[rb[torit ]n =edin\[ solemn[ de c[tre Academia Rom`n[ =i Uniunea Scriitorilor cu prilejul ]mplinirii v`rstei de 60 de ani. I se acord[ Ordinul Steaua Republicii clasa a II-a. Public[ ]n Gazeta Literar[ un ciclu de poezii erotice. Merge

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

11

la Praga pe itinerarul lui Nicolae Filimon. Organizeaz[ spectacol acas[ cu piesa Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor. 1960 Apare romanul Scrinul negru. Este numit profesor onorific la catedra de Istoria literaturii rom`ne a Facult[\ii de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti, unde are dreptul s[ „\in[ cursuri facultative de specialitate“. [...] C[l[tore=te ]n Cehoslovacia pe aceea=i rut[. Organizeaz[ spectacole acas[ cu piesele Phedra, Secretarii domnului de Voltaire. Soarele =i Luna. 1961 Apare edi\ia definitiv[ a Enigmei Otiliei, ca =i versiunea ei german[, scoas[ la Berlin de Editura „Der Morgen“. C[l[tore=te ]n Fran\a, la invita\ia lui Jean Louis Vigier, pre=edintele grupului de prietenie francorom`n[ din Senatul francez. C[l[tore=te la Moscova. Este ales deputat al Marii Adun[ri Na\ionale ]n Circumscrip\ia electoral[ nr. 24, din fostul raion R[cari. 1962 Apare monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare la Praga =i Vilnius Enigma Otiliei, iar la Var=ovia Scrinul negru. Este reales ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Ini\iaz[ ]nfiin\area unui Muzeu de istorie literar[ =i folclor al literaturii rom`ne, ]n sediul Institutului, =i doneaz[ piesele care alc[tuiesc fondul de baz[. |ine un curs despre Eminescu la Facultatea de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti. Merge la Floren\a la Adunarea general[ a Comunit[\ii europene a scriitorilor.[…] 1963 Apare volumul de versuri Lauda lucrurilor. Apare Scrinul negru edi\ia a doua. }ngrije=te edi\ia bilingv[, rom`no-francez[, a Operelor lui Ion Creang[. Public[, ]n Gazeta literar[, Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor. Public[ fragmente din piesa Ludovic al XIX-lea, f[r[ a-=i dest[inui paternitatea. Merge la Modena pentru festivit[\ile dedicate celui de-al cincilea centenar al na=terii lui Pico della Mirandola. 1964 Apare Via\a lui Mihai Eminescu ]n edi\ie definitiv[. Apare tratatul de Istoria literaturii rom`ne vol. I, al c[rui coordonator este. |ine la Sala Mic[ a Palatului comunicarea Eminescu — poet na\ional ]n cadrul Sesiunii =tiin\ifice a Academiei =i Uniunii Scriitorilor, organizat[ cu prilejul ]mplinirii a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Prezint[ comu-

12

G. C[linescu

nicarea Umanismul lui Creang[ la Sesiunea jubiliar[ a Facult[\ii de limba =i literatura rom`n[. |ine la Facultate cursul special despre Ion Creang[. Este numit „=ef de catedr[ onorific“ =i „conduc[tor =tiin\ific al cadrelor care doresc s[ ob\in[ titlul de candidat ]n =tiin\e, specialitatea rom`n[“. Prime=te Premiul de Stat pentru „activitatea literar[ =i publicistic[“ din ultimii ani. Este internat la Sanatoriul Otopeni cu diagnosticul „ciroz[ hepatic[“. 1965 Apare, ]ntr-o form[ rev[zut[, monografia Ion Creang[. Apare versiunea maghiar[ a Enigmei Otiliei. Este propus candidat la func\ia de deputat ]n Marea Adunare Na\ional[ din partea Circumscrip\iei electorale R[cari. Este ales din nou ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Public[ ]n Contemporanul versuri. Apare primul volum din edi\ia de Opere de G. C[linescu. 12 martie Se sf`r=e=te din via\[, la Sanatoriul Otopeni, G. C[linescu. }ncepe destinul postum al operei sale. Apar urm[toarele volume din scrierile lui G. C[linescu: Vasile Alecsandri, Impresii asupra literaturii spaniole, Estetica basmului, Eminescu, Bietul Ioanide, Enigma Otiliei, care se public[ tot ]n acest an =i la Atena, ]n versiune greac[, Teatru, Iubita lui B[lcescu. Institutul pe care l-a condus se va numi „G. C[linescu“. 1966 Via\a lui Mihai Eminescu ]n versiune rom`neasc[ =i maghiar[, Studii =i cercet[ri de istorie literar[, Studii =i comunic[ri, Poezii, Ion Creang[ (Via\a =i opera), Ion Eliade R[dulescu =i =coala sa, edi\ia a doua a Enigmei Otiliei, ]n german[, la Berlin. 1967 Scriitorii str[ini, Ulysse, Enigma Otiliei, care se =i traduce la Buenos Aires. Apoi versiunea german[ a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i, ]n limba maghiar[, o selec\ie de poezii. 1968 Catina Damnatul, Istoria literaturii rom`ne. Compendiu, Principii de estetic[ (antologie), Scrieri despre art[, Scrinul negru. Apar ]n magiar[ Bietul Ioanide =i un volum de critic[ literar[, iar ]n bulgar[ Enigma Otiliei. 1969 Cartea nun\ii =i Enigma Otiliei. Apare ]n maghiar[ Scrinul negru.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

13

1970 Opera lui Mihai Eminescu, ]n 2 vol. Ion B[lu public[ G. C[linescu. Eseu despre etapele crea\iei. 1971 Universul poeziei, Texte social-politice 1944—1945, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide =i, ]n limba bulgar[, Via\a lui Mihai Eminescu, iar ]n maghiar[ Cartea nun\ii. 1972 Studii de literatur[ universal[. Literatura nou[. Cartea nun\ii, iar ]n francez[ =i englez[ Studii de poetic[. 1973 Via\a lui Mihai Eminescu, Universul poeziei, G`lceava ]n\eleptului cu lumea. Pseudojurnal de moralist, vol. I, Ion Creang[ (Via\a =i opera). }nsemn[ri de c[l[torie; Bietul Ioanide, versiunea polonez[ la Var=ovia a Bietului Ioanide. 1974 Principii de estetic[, Enigma Otiliei, Scrinul negru, versiunea maghiar[ a Laudei lucrurilor. 1975 Via\a lui Mihai Eminescu, Ion Creang[ (Via\a =i opera), Bietul Ioanide, Opere alese, ]n limba rus[, la Moscova; Enigma Otiliei, Ion Creang[ =i Cartea nun\ii, ]n maghiar[. Ion B[lu public[ George C[linescu (1899— 1965) Biobibliografie. 1976 Opera lui Mihai Eminescu, Enigma Otiliei, +un sau Calea neturburat[. Mit mongol. Apare ]n bulgar[ Scrinul negru. 1977 Scrinul negru, Via\a lui Mihai Eminescu =i Coresponden\a lui George C[linescu cu Al. Rosetti. 1978 Mihai Eminescu (Studii =i articole), Ion Creang[ (Via\a =i opera), Cartea nun\ii. 1979 Avatarii faraonului Tlà, Scrisori =i documente, Enigma Otiliei. Dumitru Micu public[ studiul G. C[linescu. }ntre Apollo =i Dionysos, iar Ion Nu\[ ]ngrije=te edi\ia Amintiri despre G. C[linescu. 1980 Bietul Ioanide. 1981 Ion B[lu Via\a lui G. C[linescu =i Mircea Martin — G. C[linescu =i „complexele“ literaturii rom`ne. 1982 Apare edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n

14

G. C[linescu

prezent, Editura Minerva. Este o edi\ie rev[zut[ =i ad[ugita. Autorul a ]nceput revizia Istoriei... ]nc[ din 1946. Edi\ia a doua cuprinde cam o sut[ de pagini ]n plus (de formatul primei edi\ii). De=i viziunea de ansamblu, periodizarea, structura lucr[rii =i judec[\ile de valoare nu sunt substan\ial modificate, totu=i exactitatea informa\iei este net superioar[ primei edi\ii. Exemplific[m: documenta\ie ]mbun[t[\it[ la Gr. Alexandrescu, Al. Odobescu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Al. Vlahu\[, B. Delavrancea =. a.; =tiri biobibliografice noi despre C. D. Aricescu, G. Baronzi, St. O. Iosif, M. Kog[lniceanu, V. Alecsandri, N. T. Or[=anu =. a. Au fost luate ]n considera\ie, ]n prezenta edi\ie, modific[rile operate de C[linescu ]n paginile primei edi\ii, ]n num[r de 58, ca =i informa\iile, ]n num[r de 138, publicate cu ]ncepere din 1946 ]n diverse periodice (Na\iunea, Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, Lumea, Revista Funda\iilor Regale) cu men\iunea „complet[ri la Istoria literaturii rom`ne“. Unele capitole ale prezentei edi\ii sunt rescrise ]n ]ntregime ]n vederea reedit[rii lucr[rii (ex. Kog[lniceanu, Negruzzi, Bolintineanu, I. L. Caragiale =. a.). ECATERINA |AR{LUNG{

I. STR{MO+I, P{RIN|I, FRA|I +I SURORI

Siretul ]mparte Moldova la epoca ]n care se na=te Ion Creang[ ]n dou[ \inuturi fundamental deosebite. Pe st`nga lui, merg`nd ]nspre gur[, se rostogolesc coline aride, egale, ]n chipul valurilor rotunde ale unei smoale. Priveli=tea e de o m[re\ie barbar[, care ]nsp[im`nt[. Satele, mizerabile, r[sfirate, aproape nu se z[resc, cu toate c[ surele coame ale dealurilor sunt ]n genere f[r[ p[duri. Pusta iluzioneaz[, spin[rile par cupolele unei biserici subterane cu mii de turle r[mase la suprafa\[, =i c`nd ora=ul r[sare ]ntre v[i, el pare colosal, mirific, =i nu e ]n realitate dec`t un t`rg tic[los. Omul c[lare de pe deal are propor\ii de statuie, c[ru\a pare r[dvan. Chiar de la albia Siretului, r`u lung, r[muros, cu lunc[ lat[ ]nverzit[ de s[lcii =i plopi, ]ncep iez[turile. Pe l`ng[ Prut, Jijia ]=i r[sfir[ afluen\ii ]nc[rca\i de l[cule\e ca pe ni=te r[d[cini cu tubercule. Solul argilos ]mpiedic[ scurgerea apelor, =i c`nd ploile sunt mari, tot \inutul e un sm`rc. Apa e s[lcie, rea, seceta sinistr[, inunda\ia infernal[ =i omul ]noat[ sau ]n colb sau ]n noroi. Dinspre r[s[rit vin iarna viscole grele, mirosind asiatic. P[m`ntul face gr`u bun =i prie=te vi\ei, ]nc`t \[ranul duce via\a obi=nuit[ a locuitorilor de sol agricol, muncind brutal sub ar=i\[, c`=tig`nd pu\in =i, neput`nd s[ str`ng[, tr[ind iarna ]ntr-un fel de somnolen\[. Fa\[ de rom`nul dinspre crestele mun\ilor, care ]nf[\i=eaz[ tipul arhaic al dacului, acesta de aici continu[ probabil pe scit. Dar ]n vreme ce autohtonul de la munte tr[ie=te, prin firea lucrurilor, ]ntr-o societate str`ns[, ]n lupt[ doar cu natura sau cu n[v[litorul de la =es, aici, ]n aceast[ step[, unde ]n ere tulburi nu s-a putut lucra p[m`ntul, s-a vorbit totdeauna de triburi alerg[toare dup[ prad[. Chiar dacii se amintesc sub numele carpilor =i costobocilor. Au venit apoi cumani =i pecenegi =i noul scit, t[tarul. Tradi\iei ]i place s[ descopere unit[\i etnice la temeiul ora=elor. Ia=ul

16

G. C[linescu

ar fi municipiul iassienilor, B`rladul ar fi fost ]n evul de mijloc un stat. Ca tip, \[ranul, p[str`ndu-=i individualitatea sa daco-roman[, ]ncepe s[ aduc[ aminte c[ nu suntem departe de marile stepe din preajma Pontului Euxin. C`t despre ora=, el e mai pestri\, =i pl[m[deala secular[ n-a stins cu totul culorile din care s-a f[cut. Cet[\eanul e tolerant fa\[ de str[in. Nu numai fizionomia oamenilor e deosebit[ (femeile sunt sau slabe, cu fa\a anguloas[ =i gura t[iat[ larg, sau, fiind ]mplinite, adesea cu maxilarul de jos proeminent), dar =i aspectul moral. Locuitorul dintre Siret =i Prut are un accent dialectal exagerat =i e de o indolen\[ nervoas[, u=or izbucnitoare. Nu se m[n`nc[ semin\e ca peste Nistru, dar se vorbe=te clocotitor, inconcludent =i nu se ]ng[duie nim[nui s[ stea deoparte f[r[ atitudine. Cei mai mari boieri st[p`nitori de mo=ii au fost ]n partea aceasta, curtea cu clasa privilegiat[ — tot aici. De unde un aristocratism st[ruitor, purt[ri bl`nde =i pline de fine\e la foarte mul\i =i, fire=te, afectarea dispre\ului de gol[nime la cei ajun=i. De la malul cel[lalt al Siretului se ridic[ deodat[ mun\ii. De sus, din Maramure= =i Bucovina, p`n[ jos o spinare lung[ de creste las[ coaste de o parte =i de cealalt[, ]n Transilvania =i ]n Moldova, desp[r\ite de v[ile ]nguste ale r`urilor. Moldova, Bistri\a =i Trotu=ul, curg`nd piezi= ]nspre Siret printre pere\ii ]nal\i ai mun\ilor, sunt drumurile mari ale masivului format din v`rfuri din\ate, trec`nd uneori de dou[ mii de metri, =i asupra c[rora Ceahl[ul, de=i mai pu\in ]nalt fa\[ de altele, ca Ineu, care trece de 2200 m, d[ iluzia a domina maiestuos, fumeg`nd de nori ca un vulcan, v[zut pe timp senin chiar din c`mpie. }n mijlocul ]nsu=i al =irei muntele e calcaros, simul`nd cet[\i fantastice de piatr[, =i r`ul trece printre pere\i de st`nc[ apropia\i ]n chipul unor coridoare colosale. Jnepii =i ienuperii se ca\[r[ p`n[ sus =i se prind =i de cr[p[turile pov`rni=urilor. P[duri negre de brazi, de fag, uneori =i de stejar acoper[ ca ni=te armii dese totul, f[c`nd \inutul de nestr[b[tut. Brazii sunt a=a de drep\i =i crestele a=a de multe, ]nc`t cea\a se t`r[=te printre periile p[durilor ca aburii. Apele curg peste bolovani, t[indu-=i albii ]nguste la trec[tori, cauzatoare de clocote =i spume, =i se rostogolesc prea repede acolo unde valea se l[rge=te, dest[inuind prin

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

17

rotocoale neregularitatea fundurilor. Neput`ndu-se t[ia drumuri largi pe poalele mun\ilor, se d[ drumul copacilor reteza\i pe ap[, =i omul ]nsu=i coboar[ cu ajutorul plutei pe Bistri\a. Acolo unde p[durea se mai potole=te pu\in, se z[resc doar p[=uni, pe care turmele se mi=c[ asemeni unor furnici albe. Satele nu apar dec`t pe marginea apelor =i mai ]n jos, unde valea se l[rge=te deodat[ ]ntre ridic[turi mai dulci. }ntreaga vale este ]ns[ o albie pietroas[, care la o n[val[ a apelor se preface ]n fluviu, pe care ]n vreme obi=nuit[ r`ul =erpuie=te. Satul e doar o ceat[ de case care se urc[ pe unde pot pe pere\ii v[ii, c[ut`nd s[ fure c`te o bucat[ de pov`rni= mai dulce drept ograd[. Casa trebuie s[ fie u=oar[ =i propriuzis ]nfipt[, ca s[ n-o arunce ]n ap[ un bolovan de sus. Oamenii de aici, din am`ndou[ laturile mun\ilor, sunt din aceea=i familie. Sunt t[ietori de lemne din p[duri pe care le str`ng ]n plute =i le dau drumul de-a rostogolul pe Bistri\a, peste nahlapi =i genuni. Toporul lung, cu ascu\i= ca un cioc, intr`nd iute =i ad`nc ]n lemn, este instrumentul oricui. Tot omul =tie s[ c[l[reasc[, =i chiar femeia, ]mbr[cat[ ]ntr-un ve=m`nt f[cut din ie =i fot[ ]n dou[ culori — negru =i ro=u — ]ncalec[. Al\ii stau cu turmele la p[=une, pe care apoi iarna le coboar[ la vale, peste Siret, =i uneori mai departe. La Ia=i se afl[ un drum al s[rii (S[r[rie) =i unul al p[storilor (P[curari, cu dou[ veacuri ]n urm[: Pu\ul lui P[curar). Se fac br`nzeturi =i se lucreaz[ l`na. Casele sunt mici, ca ni=te juc[rii, din b`rne ]ncheiate, apoi lipite cu hum[ =i v[ruite =i cu o prisp[ joas[ ]n fa\[. Acoperi=ul \uguiat e din stuf, ori mai degrab[ din =indril[. }n partea ardeleneasc[ prispa formeaz[ o loj[ minuscul[ sprijinit[ pe c`\iva st`lpi sculpta\i ]ntr-o geometrie simpl[. }n[untru sunt ]nc[peri pu\ine, dou[ od[i, chiar =i una, =i cuptorul interior ocup[ o bun[ parte. Tavanul e din grinzi; ferestrele, foarte mici. Mobilele au forme rudimentare, preistorice =i sunt din lemn masiv cu oarecare crest[turi. O mas[, un sc[una=, un chivot ciudat de lemn, o v`rtelni\[, astea sunt cam toate. Lucrurile se at`rn[ de grinzi sau se gr[m[desc ]ntr-o c[mar[. Omul mai doarme =i pe cuptor, iar vara, de-a dreptul pe prisp[. Casa aceasta mic[, deosebit[ de cea de la deal =i c`mp prin cur[\enie =i un v[dit stil arhaic, e f[cut[ ca s[ poat[ ]nc[lzi

18

G. C[linescu

bine pe om ]n timpul lungii ierni. Ea e ]nrudit[ cu coliba borealilor. Omul intr[ aplec`ndu-se =i se trage s[ hiberneze l`ng[ foc sau chiar deasupra lui, =i, ca tuturor s[ le fie bine, se-ndeas[ ]n aceea=i ]nc[pere unul ]ntr-altul to\i ai familiei. Necultiv`nd p[m`ntul =i fiind silit s[-=i cumpere bucatele, munteanul e industria=. Femeia toarce l`n[ =i \ese, =i adesea, iarna, c`nd n-au altceva de f[cut, mai torc =i b[rba\ii. Oamenii se duc cu toporul la p[dure, se coboar[ cu plutele, m`n[ turmele, fac ca=, merg cu oile la iernat, se duc s[-=i v`nd[ produsele la t`rguri. Femeia nici ea nu st[ locului =i munce=te aproape c`t un b[rbat. }n lipsa omului, care e mai totdeauna dus, ea reprezint[ familia =i, ca atare, alearg[, cump[r[, vinde, tr[ie=te ca o adev[rat[ v[duv[. Casa este curat depozit: de l`nuri, burdufuri de br`nz[, piei, bl[nuri, bucate, de ceea ce urmeaz[ a se vinde =i de ceea ce e de trebuin\[ omului, care tr[ie=te tot pe drumuri, spre a se hr[ni. Familia nu se adun[ laolalt[ dec`t rar. Ciobanul st[ la colib[, cu copiii mai mari, iar nevasta acas[, cu cei mai mici. }nt`lnirile sunt ritmice, calendaristice, ]n dependen\[ de transhuman\[. La munte, p[storul, care st[ aproape de cer, sau lemnarul, care repede toporul ]ntr-un copac, n-are prilej sau vreme de vorbe. Deci omul de munte este t[cut. Via\a lui este r`nduit[ dup[ o economie milenar[ =i, ca atare, e automatic[. De unde un spirit refractar, un dispre\ de omul de c`mp =i rezisten\a la orice element alogen. Munteanul se ]nsoar[ ]n cuprinsul stirpei sale =i-=i cunoa=te rubedeniile p`n[ la a noua spi\[. }=i p[streaz[ portul =i limba =i-=i aprinde ]n codru focul cu amnarul, iar nu cu chibritul. Ca orice om care munce=te liber =i face nego\, e plin de m`ndrie =i ceremonie. Oamenii de munte sunt foarte mul\i urma=i de r[ze=i, adic[ un fel de boieri de \ar[, iar boierii adev[ra\i nu le-au dat porunci niciodat[, fiind propriu-zis ni=te \[rani mai cu vaz[. |[ranului de aici ]i place aerul r[coros, izvorul limpede, p[durea cu miros de brad, ]i place ninsoarea =i biciuirea aerului, drumul pietruit =i floarea de p[=une, cojocul bun, c[ciula, i\arii de noaten =i prive=te cu sil[ b[ltoaca de la c`mp, ar=i\a, \`n\[rimea, apa b[hnit[. C[ru\a ]l hurduc[, calul ]l poart[ cu demnitate. T[cerea munteanului nu e posac[. Vorbi-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

19

rea nu se face ]ns[ cu volubilitate =i improviza\ie, ci ]n forme condensate. Pentru fiecare raport exist[ formule str[vechi, aproape rituale, =i acestea sunt proverbul, zic[toarea. |[ranii de la munte se pi=c[ ]n chipul cel mai obiectiv cu putin\[, =i f[r[ nici o inven\ie, se pi=c[ folcloristic. F[r[ ]ndoial[ c[ mul\i oameni de la munte s-au tras spre Prut, =i al\ii de jos, mai degrab[ or[=eni, s-au suit la munte. Peste Siret sunt mai mult sau mai pu\in aceia=i moldoveni ca =i ]ntre Trotu= =i Bistri\a. Totu=i, adev[rata Moldov[, aceea t[cut[, patriarhal[, cu verbul scurt =i mu=c[tor, se afl[ ]ntre Suceava, F[lticeni =i Piatra-Neam\, cu ramific[ri ]n sus =i la cobor`= pe partea transilvan[ a mun\ilor. Gradul de autenticitate se poate determina, c`nd grani\ele s-au risipit, prin structura spiritului: o st[ruin\[ ]n automatism, arhaitatea, oroarea de amestec[tur[, g`ndirea obiectiv[ =i expresia proverbial[, asta e Moldova de munte; indolen\a, g`ndirea gregar[, ideologia p[tima=[, sentimentalismul, mica rezisten\[ la infiltra\ie, expresia confuz[, abundent[, curat subiectiv[, asta e Moldova dinspre deal =i =es. Povestitorii sunt aproape to\i de la munte. Str[mo=ii dinspre mam[ ai lui Ion Creang[ s-au tras pe partea moldoveneasc[ a mun\ilor de prin Maramure= pe la sf`r=itul veacului al XVIII-lea, cam ]ntre 1784—1788 (38). Era dup[ r[scoalele mo\ilor, =i ei ziceau c[ fug din pricina papist[=iei. Este cu putin\[ ca propaganda pentru l[rgirea unirii cu catolicii s[ fi luat, dup[ r[zmeri\[, un av`nt sup[r[tor pentru rom`nii de sub mun\i, de obicei foarte p[str[tori de datini. Din Ardeal s-au str[mutat familii ]ntregi de mocani, un Dediu, un Ciubuc Clopotarul, un Creang[ cu to\i ai s[i =i al\ii ne=tiu\i. Au plecat cu bucate, cu turme cu tot, =i Ciubuc era at`t de avut ]nc`t oile =i vitele lui au umplut — prec`t ]=i aduceau aminte cei mai tineri dintre b[jen[ri\i — mun\ii H[l[uca, Piatra lui Iepure, B`rnariul, Cotn[relul, Boampele. P[stori, ei au r[mas ]n apropierea grani\ei, risipindu-se de-a lungul Bistri\ei sau cel mult pe valea Neam\ului. Locurile =i obiceiurile nu erau aici dec`t prea pu\in deosebite de cele de dincolo, toat[ coama mun\ilor cu coastele sale alc[tuind o singur[ \ar[ etnic[. Familia dinspre mam[ a lui Creang[ se poate socoti dar

20

G. C[linescu

curat ardelean[, de vreme ce mo=ul ]nsu=i, tat[l mamei, venise, odat[ cu p[rin\ii, de dincolo. Capul familiei b[jen[rite se chema Ion Creang[, =i fiindc[ trecea cu patru copii — David, Nic[, Vasile =i Petrea — putem presupune c[ era ]n v`rst[ cam de 30 de ani. La 1831, c`nd catagrafia ]l ar[ta ca nevolnic, trecut ca v`rst[, s[ tot fi avut peste 70 de ani. Cu Ion ar fi venit =i doi fra\i, +tefan =i Gheorghe. +tefan r[posa ]n 1855 ]n v`rst[ de 84 de ani. N[scut deci pe la 1771, el era fl[c[uandru c`nd descindea din Ardeal, pu\in mai r[s[rit dec`t nepo\ii s[i de frate. Copil, povestitorul ar fi putut foarte bine cunoa=te nu numai pe tat[l mamei, dar =i pe unchiul mo=ului, trei genera\ii ]naintea sa. Dar de str[mo= el nu aminte=te nimic, fie c[ nu-l v[zuse la fa\[, fie c[ =i dup[ catagrafie (199) genealogia e ]ncurcat[. Familia era ]ntr-adev[r crengoas[. O ramur[ se l[sa pe l`ng[ Bra=ov (38), iar ]n scriptele privind jude\ul Neam\ g[sim mul\i Creang[, f[r[ leg[tur[ v[dit[ cu trunchiul. Totu=i, c[ din b[tr`nii desc[leca\i de peste mun\i tr[iau ]nc[ pe c`nd povestitorul era copil, sau m[car nu murise de mult, st[ dovad[ pomenirea de c[tre David Creang[, bunicul, a lui mo= Dediu din V`n[tori, care, prin urmare, era o figur[ cunoscut[ ]n mintea tuturor. Ion Creang[ cu fra\ii =i copiii lui s-a a=ezat ]n Pipirig, sat sm`rcos, inundabil, precum numele-l arat[, pe apa Neam\ului, nu departe de valea Bistri\ei. Comuna era alc[tuit[ din c[tunele Pipirig, Plotonul, Boboe=ti, Agapieni, Cujbeni, Pi\il[geni =i T[r[\eni. Ion e ]nscris ]n catagrafia din 1820 a jude\ului ca frunta=, ]n 1831 ca b[tr`n, f[r[ putere. Gheorghe, frate-s[u, ]n 1820 e mijloca=, ]n 1831 birnic. +tefan, la 60 de ani, ]n 1831, era holtei. A doua genera\ie este ]nf[\i=at[ prin David Creang[ =i fra\ii s[i (Nic[, Vasile, pe care povestitorul ]l nume=te odat[ Alexandru, =i Petrea), veni\i =i ei odat[ cu p[rintele lor din Ardeal. Dintre fra\i, David e cel mai cu vaz[. }n 1820 era frunta=, de pe la 1828 ]nainte este vornic, adic[ primar. Nic[ =i Vasile au neveste =i copii, c[s[tori\i la r`ndul lor =i cu alt[ genera\ie de copii, ]nc`t arborele devine stufos. C`t despre David, ]nsurat cu o Nastasia, acesta are =ase copii, de v`rste foarte felurite, f[cu\i pe toat[ ]ntinderea lungii lui vie\i. Smaranda e mama povestitorului. }n vremea zaverei, la 1821,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

21

David fuge de r[ul turcilor, care veneau s[ jefuiasc[ Pipirigul, cu nevast[-sa, cu Smaranda =i cu un frate al acesteia, Ioan. }ntr-o albie, pe prisp[, uitase pe o Ioan[. Avea atunci, deci, trei copii, =i ceilal\i sunt veni\i mai ]n urm[. Pe Vasile =i pe Gheorghe ]i d[duse ]nainte de 1848 la =coala lui Bal= din Bro=teni, la ]nv[\[torul Nanu, care profesa de la 1840. Deci ace=ti copii erau n[scu\i ]nainte de acest an, fiindc[ altfel s-ar fi ]nt`lnit ]n =coal[ cu Dumitru, copilul cel mai mic, coleg de clas[ cu povestitorul =i totu=i unchi al lui. Vasile, de pild[, se ]nsura ]n 1849 cu Maria, fata popii din Borca. Dac[ ar fi avut atunci vreo 20 de ani, se n[scuse prin 1829. Nu prea deosebit la v`rst[ de el trebuie s[ fi fost Gheorghe, c[s[torit ]nt`i cu o Smarand[, ]n 1850, apoi cu o Ecaterin[. Va fi preot la paraclisul spitalului din Neam\ =i bun prieten al povestitorului, care ]i va spune „b[die“, de=i p[rintele ]i era unchi. Nastasia, nevasta lui David, era ea ]ns[=i o ardeleanc[ a acelui Ciubuc, cobor`t de peste mun\i odat[ cu Dediu =i cu Creang[. Ciubuc nu era ]ns[ nici tat[l Nastasiei =i nici bunicul Smarandei, ci ,,bunicul m`ne-ta, Sm[rand[“, adic[ bunicul Nastasiei, =i mai limpede „unchiul unchiului mamei mele“, adic[ al Smarandei, de unde urmeaz[ c[, neput`nd fi el a=a de b[tr`n ]nc`t s[ fie mo= de mo=, era un colateral, un „unchi“, adic[ fratele tat[lui ori mamei Nastasiei. Dealtfel, Ciubuc n-a avut nici femeie, nici copii, =i spre b[tr`ne\e, cuprins de g`nduri cucernice, =i-a dat toat[ averea M`n[stirii Neam\ului =i s-a c[lug[rit. Clopotul bisericii din Pipirig, „unde se pr[znuie=te hramul sf`ntului mare ierarh Nicolaie“, s-a f[cut cu cheltuiala aceluia=i Ciubuc, la anul 1818, spre pomenirea r[posa\ilor Aron monahu =i Mia monahia (144). Ca Ciubuc s[ fac[ clopot ]ntru amintirea unor deceda\i, monahi, e necesar s[ ne ]nchipuim c[ aceia ]i erau rude. }ntr-adev[r, David Creang[ povestea c[ Ciubuc se c[lug[rise „mai cu to\i haid[ii lui“. Tot Ciubuc ar fi f[cut, dup[ Ion Creang[ povestitorul, un clopot mare la M`n[stirea Neam\ului, pe care ]l tr[gea singur, de unde =i porecla de Clopotarul. Evlavia ]i venea mocanului c[lug[rit =i din ]mprejurarea c[ era cam rubedenie cu mitropolitul Iacob Stamati, ardelean =i el =i fost c[lug[r la Neam\ de asemeni. Dar ]nainte de a p[r[si via\a mirean[, Grigore Ciubuc

22

G. C[linescu

fusese om de omenie =i gazd[ mare. Vestea bog[\iei =i bun[t[\ii sale ajunsese p`n[ la vod[, care ar fi tras odat[ ]n cas[ la el =i l-ar fi ]ntrebat, mirat, cu cine \ine at`ta amar de bucate. Ciubuc ar fi r[spuns: „Cu cei slabi de minte =i tari de v`rtute, m[ria-ta“ drept care vod[ l-ar fi b[tut pe umeri =i i-ar fi zis: „Ia, aista-i om, zic =i eu!“ +i lui Ciubuc i-ar fi mers vestea de „omul lui vod[“, =i dealul dinspre Plotonul, pe care era casa lui, s-ar fi chemat, din pricina aceea, Dealul Omului. De e ceva adev[rat ]n aceast[ anecdot[, e greu de spus. Cine putea fi domnul? Scarlat Calimah, Mihai +u\u? Creang[ ]i d[ numele fabulos de Ciub[r-vod[. Tot ce se poate re\ine de aici este c[ mocanii se sim\eau oameni tari =i slobozi, =i ideea de a primi ]n cas[ pe vod[ nu li se p[rea de r`s. Figura lui David Creang[ r[sare destul de limpede din Amintirile nepotului s[u Ion. Era om a=ezat, lini=tit la vorb[, a=a de lini=tit, c[ scotea din s[rite pe slaba de ]nger Nastasie. +tiuse pu\in[ carte ]nc[ din Ardeal, dar nu era ]n stare dec`t s[ citeasc[, f[r[ s[ scrie. C`nd era nec[jit, deschidea Vie\ile sfin\ilor =i se m`ng`ia c[ os`ndele mucenicilor erau mai grele dec`t ale sale. }=i d[duse to\i b[ie\ii la =coal[ =i se ajuta cu ei ]n socoteli. Chiar Smaranda ]nv[\ase singur[ s[ citeasc[ pe l`ng[ fecioru-s[u Ion. De bun[ seam[ c[ David avea oi pe undeva la munte, de pe urma c[rora f[cea negustorie. Cultivarea p[m`ntului ]n p[r\ile acelea este ceva cu totul accesoriu. El venea din c`nd ]n c`nd la t`rg, la Neam\, lu`nd-o de-a lungul r`ului, cu caii lega\i unul de coada altuia prin c[p[stru =i ]nc[rca\i cu desagi, =i se oprea o zi, dou[ la ginerele s[u +tefan din Humule=ti. Un b[iat, Vasile, ]i era pe Bistri\a, la Borca, Gheorghe urma s[ se fac[ preot, pe Dumitru tocmai umbla s[-l dea la =coal[ ]n iarna lui 1848. Se ]mbr[ca \[r[ne=te, cu ve=minte =i ]nc[l\[minte f[cute ]n cas[. C`nd copiilor le trebuiau opinci, mergea cu cu\itul ]n c[mar[ =i scotea o piele de porc s[lbatic, din care croia ]nc[l\[mintea, leg`nd-o cu a\[ de p[r de cal. Pentru ]nf[=urarea fluierelor folosea obielele de suman alb, care d[ membrelor inferioare ]nf[\i=area picioarelor de ied. F[r[ ]ndoial[ c[ purta plete ca ]n Ardeal, fiindc[ =i copiii aveau p[rul lung, iar mijlocul =i-l ]ncingea cu o cing[toare lat[ de piele. La biseric[ se ]nchina pe la icoane,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

23

=i, c`nd avea pricin[ cu cineva, umbla dup[ ]mp[ciuire. Casa ]i era mic[, precum sunt toate prin partea locului, =i cuptorul era locul de cinste. C[mara era plin[ cu ce alc[tuie=te averea omului de munte, cu piei, desagi, sumane, cear[, l`n[. Se g[seau chiar =i doftorii empirice, precum dohot de mesteac[n, bun pentru r`ie. Nastasia, str[nepoata lui Ciubuc Clopotarul, era, dup[ ce f[cuse =ase copii, o femeie sim\itoare, care l[cr[ma din nimic. Nu m`nca de mil[ carne de vit[ =i bocea to\i mor\ii, rude =i str[ini, din cimitir. Dup[ at`ta maternitate, se mai pr[p[dea ]nc[ pentru copiii copiilor. Singur[tatea, lipsa oric[rui exerci\iu al sentimentelor, ]ntr-o via\[ petrecut[ numai cu torsul, cu \esutul, cu grelele treburi ale casei, dau femeilor de \ar[ astfel de desc[rc[ri afective. Se pare c[, zdruncinat[ dup[ at`\ia prunci, Nastasia ]nf[\i=eaz[ =i un caz de sl[bire nervoas[. Era, cum se zice, o femeie f[r[ minte, care se pierdea cu firea pl`ng`nd la orice prostie =i fa\[ de care David putea trece cu drept cuv`nt ca un om ]n\elept. Constitu\ia ei nervoas[ a trecut =i la fat[, Smaranda, care dezv[luie=te tulbur[ri mai grele. Ginerele lui David Creang[, so\ul Smarandei, era un +tefan a Petrei, zis =i +tefan sin Petrea Ciubotariul, pentru c[ era la r`ndu-i feciorul unui Petrea Ciubotariul. Precum se vede, cineva din neam f[cuse odat[ ciubote. +i cum porecla o poart[ str[mo=ul ]nsu=i, care era ]ns[ gospodar, ]nseamn[ c[ exercitarea me=te=ugului trebuie ]mpins[ ]n veacul cel[lalt. Dar moldovenii purtau pe atunci opinci, ]nc`t comer\ul cu ciubote nu putea s[ prospere. E de b[nuit deci c[ =i familia ginerelui era descins[ din Ardeal, de unde au venit mai toate me=te=ugurile. De=i David nu pomene=te ]n Amintirile nepotului de aceasta, e foarte firesc, cunosc`nd sistemul ]nchis al familiei ardelene=ti, ca David s[ fi ales pentru fata lui un consanguin. Fiind proasp[t venit[ de peste mun\i, familia lui David trebuie s[ fi fost privit[, cum se obi=nuie=te, cu oarecare ]mpotrivire, =i ca +tefan s[ ]ndr[zneasc[ s[ cear[ pe Smaranda lui David, frunta= ]n Pipirig, se cade s[ presupunem afinit[\i de origine =i de situa\ii sociale. Faptul ]nsu=i c[ David Creang[, de=i venit de aiurea, ajunge vornic ]n satul de alegere, dovede=te c[

24

G. C[linescu

rev[rsarea ardeleneasc[ fusese puternic[ =i c[ satele din aceast[ regiune, pu\in populate ]nainte, c[p[taser[ o structur[ transilvan[. Numele Dediu, bun[oar[, st[ruie =i azi ]n p[r\ile Neam\ului, fiindc[ mo= Dediu se l[sase la V`n[tori, l`ng[ Humule=ti. Str[mo=ul, Ioni\[ Ciubotariul, care ar fi avut oi, moare la Humule=ti ]n 1831. L[sa doi copii, =tiu\i, pe Petrea, mo=ul povestitorului, pe care acesta putea s[-l cunoasc[, fiindc[ b[tr`nul murea la 10 ianuarie 1846 ]n v`rst[ de 60 ani, dup[ date ]nc[ nesigure (200), =i un Luca sin Ioni\[ Ciubotariul, care ]n iarna anului 1831 se afla cu oile la iernatic pe mo=ia T[ute=ti din jude\ul Ia=i, iar ]n prim[vara lui 1832, afl`ndu-se ]nc[ tot acolo, f[cea pl`ngere c[ a fost trecut cu birul =i la Humule=ti =i la T[ute=ti. Dac[ jalba e scris[ (precum se pretinde) chiar de el, atunci =tiin\a lui de carte dest[inuie, ca =i ]n cazul lui David, ardelenia lui. Petrea, mo=ul lui Creang[, era spre sf`r=itul vie\ii om s[rac, fiind scutit de bir. Familia se ramific[ stufos, =i povestitorul se g[se=te a avea numeroase rubedenii. Luca avusese un fiu, Cosma, v[r dar cu tat[l lui Creang[. Petrea ]nsu=i, mo=ul, are trei fii, pe Vasile, pe Andrei =i pe +tefan, c`te=itrei cu mult[ progenitur[. Vasile era „fratele tatei cel mai mare“ =i era ]nsurat cu m[tu=a M[rioara, de la care avusese patru copii (Ion, Maria, Ana, Smaranda). Creang[ ]=i aminte=te de Ion, Ion Mogorogea, v[ru-s[u, cu care mergea la sc[ldat. Andrei este „fratele tatei cel mai mic“. }nsurat cu vestita M[riuca, avusese doi copii, pe Paraschiva =i pe Chiriac. Ciubotarii erau ]ns[ numero=i, =i printre ei se afl[ chiar =i un diacon. Chiriac, v[rul lui Creang[ =i fiu al M[riuc[i =i al lui Andrei, ]=i trage numele de la mo=ul s[u, Chiriac Ciubotariul. Din chiar Amintiri afl[m c[ „m[tu=a Anghili\a lui mo= Chiriac“ era o femeie de ]n\eles. +i Chiriac acesta era, prin urmare, o rubedenie. }n sf`r=it, +tefan, fratele mijlociu dintre feciorii Petrei, va avea opt copii. Caracterul familiei dinspre tat[ poate fi determinat ]n linii generale. C`te=itrei fra\ii erau gospodari cinsti\i, =i la o petrecere ]n F[lticeni la o cr`=m[ din uli\a R[d[=enilor, numai Ion Mogorogea, dintre to\i tinerii chefuitori, nu „furluase“ nimic din c[mara cr`=m[ri\ei. Ca s[ fie oameni cu stare ]n locurile acelea, unde nu se prea face cultur[ a

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

25

p[m`ntului, trebuie s[ fi fost harnici. +tim c[ Humule=tii se afl[ ]n apropierea T`rgului-Neam\ (azi unit cu el), de care-l desparte apa Ozanei. P[m`ntul e humos =i dealurile au din aceast[ cauz[ ]nf[\i=are ruinoas[. Ceva mai sus, peste p`r`u este V`n[torii-Neam\ului, ]n jos, S[c[lu=e=ti. N[ruitura Cet[\ii Neam\ului apare din cauza dealului ros =i vizitat de vite de o fals[ sinistr[ m[re\ie. De jur ]mprejur sunt m`n[stirile: Agapia, V[ratecul, Secu, Neam\ul. Locuitorii se ]ndeletnicesc mai ales cu industriile legate de materiile prime ale muntelui. R[ze=i f[r[ p[m`nturi, humule=tenii v`nd vite, cai, oi, porci, br`nzeturi, ulei, l`n[ =i ]ndeosebi fabricate ale l`nii, ale c`nepii =i gogo=ilor de m[tase, „sumane mari, genunchere =i s[rdace; i\ari, bernevici, c[me=oaie, l[icere =i scor\uri ]nflorite; =tergare de borangic“, pe care le v`nd la t`rg =i la m`n[stiri, sau mai departe, la iarmaroace, de-a dreptul sau prin negustori care vin s[ ia „giguri de sumani, =i l[i =i de noaten, care se v`nd =i p[nur[, =i cusute“. R[ze=i e un fel de-a vorbi. Humule=ti, Pipirig, Galu, Plotonul, T`rgul-Neam\ului ]nsu=i erau mo=ii ale M`n[stirii Neam\. T`rgove\ii negustori pl[teau o dare c[tre sus-numitul a=ez[m`nt, cei care aveau velni\[ =i vindeau la t`rg rachiu =i holerc[ erau datori s[ dea at`t pentru polobocel =i poloboc. }n sf`r=it, d[deau dijm[ din toate, pl[teau adetiul casei =i erau ]ndatora\i s[ pr[=easc[ p[pu=oiul de pe locurile m`n[stirii, s[ care lemne, dar =i s[ ia c`t le trebuie. Locuitorii nu erau lega\i p[m`ntului, f[ceau industrie casnic[ =i nego\, =i cu vremea uitau s[-=i pl[teasc[ darea, care era mic[. Se ciorov[iau cu m`n[stirea, prefer`nd-o totu=i eventualului hr[p[re\ posesor. Aveau case, pometuri, porumbi=ti proprii, pentru care pl[teau, se vede, un mic bezm[n, put`ndu-le vinde (236). Orice cas[ este, ]n epoca aceasta a copil[riei lui Creang[, un loc unde toat[ lumea — =i fete, =i b[ie\i, =i femei, =i b[rba\i — toarce l`n[. R[zboaiele umbl[ ]ntruna. Pivele bat mereu pe marginea apei. Chiar =i ]n T`rgul-Neam\, sat mai mare, cu casele pierdute prin livezi, se lucreaz[ l`na. Sunt acolo \u\uienii, veni\i =i ei tot din Ardeal, care „se \in de coada oilor“, m[n`nc[ sl[nin[ r`nced[ =i fac ulei ]n teascuri. Al\ii, condrenii, au mori =i pive pe Nem\i=or. C`te=itrei fra\ii ]nv`rteau probabil negustoria, de unde porni-

26

G. C[linescu

rea comercial[ la urma=i. Mo= Vasile d[dea sumanii la piu[ ]n Condreni =i-i scotea spre a-i vinde, precum limpede se-n\elege din Amintiri. Smaranda lui +tefan \esea sumani, ]i nividea, ]i croia =i-i trimitea la iarmarocul din Folticeni. +tefan umbla prin t`rg „cu cotul subsuoar[“, dup[ cump[rat sumani, ceea ce ]nseamn[ c[ vindea nu numai ce \esea Smaranda, dar cump[ra ieftin de prin partea locului ca s[ v`nd[ mai scump la iarmaroc. M[rioara lui Vasile mai sem[na =i c`nep[, =i f[r[ ]ndoial[ c[ fiecare avea c`te-un loc, pe departe, de sem[nat pu\in nutre\. Creang[ =i-i aminte=te pe Vasile =i pe M[rioara ca pe ni=te oameni c[rp[no=i, =i pe drept cuv`nt, c[ci oric`t[ stric[-ciune ar face un copil m`nc`nd cire=e din pom =i c[lc`nd c`nepa, un om bun nu vine la casa fratelui cu vornicul =i paznicul s[ cear[ plata pagubei. +tefan a pl[tit, dovedind supu=enia fa\[ de fratele cel mare. M[riuca a lui mo= Andrei ne e ar[tat[ ca femeie pricina=[, ca una din cele „care scoate mahmurul din om“. Pentru o pup[z[ furat[ din pom sculase tot satul ]n picioare. +tefan avea ceva stare, c`=tigat[ cu munca lui ori primit[ drept zestre, av`nd ]n vedere c[ tat[-s[u murise s[rac. }nt`i avea oi la st`na din dumbrava Agapiei, l`ng[ podul C[r[gi\ei. Strungarul lui +tefan se chema Vasile Bordeianu. Avea de asemeni vaci. Iarna mergea ]n p[dure la Dumesnicu =i se ]ntorcea noaptea ]nghe\at =i plin de promoroac[. De bun[ seam[ aducea lemne din p[dure, dac[ nu cumva lucra acolo. Aveau ]n cas[ ce le trebuiau: lemne la trunchi, sl[nin[ =i f[in[ ]n pod, br`nz[ ]n putin[, curechi ]n poloboc, =i de Cr[ciun t[iau porcul. }n Valea-Sac[, aproape de Topoli\[, aveau un loc de sem[nat, unde tocmeau \igani la pr[=it. Tot acolo sau ]ntr-alt[ parte +tefan sem[na ov[z, pe care-l cosea singur, de unde se poate trage ]ncheierea c[ avea =i cai. P[pu=oiul ]l sem[nau humule=tenii =i pe l`ng[ case. Era =i-n gr[dina lui +tefan. Casa, socotit[ ca de frunta=, era mai o colib[, cu o c[ciul[ mare de =indrile =i alc[tuit[ dintr-o singur[ odaie mare, cu dou[ fer[struici deoparte, ]n lung, =i una la un c[p[t`i =i dintr-o tind[ ocupat[ pe jum[tate de cuptorul care ]=i avea gura =i o parte din trup ]n odaia cea mare. Tavanul era de grinzi =i cuptorul era lipit cu hum[. Lucrurile de prin cas[ erau pu\ine =i primitive: o

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

27

lai\[ de stejar greu, o mas[ tot de stejar, roata de tors, r[zboiul =i desigur paturi pe l`ng[ pere\i, pentru culcarea celor aproape zece fiin\e. Cu toat[ pu\in[tatea =tirilor =i nesiguran\a lor, putem s[ ne facem o idee satisf[c[toare asupra existen\ei so\ilor Ciubotariul. La \ar[ =i mai ales la munte, =i ]n vremea aceea, via\a se desf[=ura dup[ un tipar str[vechi, nemi=cat. }ntre 20 =i 25 de ani feciorul se ]nsoar[. C[tre v`rsta de 30 de ani ]ncepe s[ devin[ fl[c[u tomnatic. La 16— 18 ani fata se m[rit[. Peste aceast[ etate e o piatr[ ]n cas[. Dac[ e adev[rat c[ Petrea Ciubotariul s-a n[scut la 1786 (lucrul nu e dovedit, dar ]n linii generale probabil, de vreme ce „b[tr`nul“ a murit ]n 1846, s[ zicem de 60 de ani), atunci, admi\`ndu-l c[s[torit la 20 de ani, deci ]n 1806, putea s[ aib[ pe ]nt`iul copil, pe Vasile, ]n 1807, pe al doilea, pe +tefan, ]n 1808—1809. S[ zicem 1810. Data c[s[toriei lui +tefan este iar[=i u=or de ghicit. Smaranda a fost rodnic[ =i nu e nici o ]ndoial[ c[ a conceput din anul ]nt`i al c[s[toriei. Dac[ Ion Creang[, copilul cel mai mare, s-a n[scut ]n martie 1837, atunci, afar[ de cazul c[ ar fi fost un prunc ]nainte, dar mort din leag[n, +tefan =i Smaranda s-au luat ]n anul 1836. Mireasa, care putea s[ aib[ ]ntre 16 =i 18 ani, s-ar fi n[scut ]ntre 1818 =i 1820, =i deosebirea de v`rst[ dintre so\i ar fi cea obi=nuit[, de aproape zece ani. +tefan a Petrei a murit ]n 1858. Chiar presupun`nd c[ s-ar fi c[s[torit la 30 de ani, =i totu=i, c`nd murea n-avea cu mult peste 50 de ani. E =i mai firesc s[ admitem c[ n-avea nici aceast[ v`rst[. C`t despre Smaranda, ea tr[ia, bolnav[ de patru ani, ]n septembrie 1858 (228) =i nu mai tr[ia ]n 1864 (190). Oric`t i-am m[ri v`rsta la c[s[torie, ea n-a tr[it mult peste 45 de ani. Mai pu\in ]ns[ e foarte probabil c[ da, \in`nd seama de s[n[tatea ei =ubred[. +tefan arat[ a fi fost om de treab[, ]n felul cum sunt oamenii de treab[ pe la \ar[. Era un om care nu se ]ntreba de ce tr[ie=te =i dac[ mai este pe lume =i alt chip de a vie\ui. Mul\umit c[ are curechi ]n poloboc =i br`nz[ ]n putin[, da din m`ini s[ le aib[ mereu. Astfel de oameni se-nsoar[ fiindc[ a=a face toat[ lumea, fac copii ca toat[ lumea =i muncesc din greu cum fac =i al\ii. Roata existen\ei ]i ]ntoarce mereu,

28

G. C[linescu

f[r[ s[ le dea r[gaz s[ se ]ntrebe dac[ sunt sau nu ferici\i. O ]n\epenire ]n formele apucate, care uneori merge p`n[ la ]nc[p[\`nare, \ine loc concep\iei de via\[ a oamenilor mai lumina\i. Dintr-un fel de economie biografic[, mul\i vor s[ vad[ ]n +tefan pe omul ]ntunecimii, cu care se r[zboie=te Smaranda, cea aduc[toare de lumin[. Contrast artificial. Nici +tefan nu pune be\e-n roate viitorului copiilor, nici Smaranda nu visa ceea ce era s[ se-nt`mple. }n fond, +tefan, om ca to\i oamenii, =tia ale lui. El =tia c[ un b[rbat trebuie s[ se-nsoare, =i s-a ]nsurat. +tia c[ trebuie s[ fac[ copii, =i a umplut casa. P`n[ se n[=teau copiii, el umbla dup[ treburi, pe la t`rg, pe la p[dure. La \ar[ num[rul de copii nu ]nsp[im`nt[, =i cum la ]nceput so\ii Creang[ au vreo patru b[ie\i, +tefan e vesel. }=i =i f[cuse socotelile lui \[r[ne=ti cum s[ se ajute cu ei. De aceea c`nd Ion e m[ricel =i Smaranda ]i d[ zor s[-l trimit[ la =coli, +tefan e contrariat. El se b[tea cu g`ndul s[-l m`ne cu c`rlanii. To\i la \ar[ ]=i folosesc b[ie\ii ca m`n[ de lucru, =i =coala e o adev[rat[ ]ncurc[tur[. Nu este vreo ur[ de ]nv[\[tur[, ci ]ncredin\area c[ treburile gospod[riei nu se fac cu cartea. De unde ironie, ironia tipic[ a omului analfabet, care, neav`nd de g`nd s[ ias[ din starea lui, nu ]n\elege sfor\[rile de prisos, mai ales c[ el ]=i face bine treburile f[r[ =coal[. Deci ]nv[\[tura e un fel a te duce bou la Paris, unde-a fi acolo, =i a te-ntoarce vac[. Totul e chestiune de „glagore-n cap“. Cutare din sat spune con[c[ria pe la nun\i f[r[ a fi ]nv[\at pe c[r\i, semn c[ =tiin\a de carte nu-i ceva de neap[rat[ trebuin\[. At`ta vreme c`t se admite c[ fiul nu trebuie s[ dep[=easc[ me=te=ugul tat[lui, ra\ionamentul e bun, =i +tefan nu vedea viitorul dec`t ca trecutul pe care-l apucase: fetele s[ se m[rite, b[ie\ii s[ semene p[pu=oi =i ov[z =i s[ mearg[ la Dumesnicu ]n p[dure, s[ v`nd[ sumani f[cu\i de neveste =i celelalte. Dealtfel, \[ranul cu rosturile lui are despre or[=ean o p[rere foarte proast[ v[z`ndu-l ]mbr[cat sub\irel =i a=tept`nd lefi. Nu poate fi un om cu stare cel f[r[ vac[, f[r[ oaie, f[r[ nimic al lui. Trebuie s[ ne g`ndim c[ pe acea vreme de ridicare a burgheziei \[ranul nu putea respecta dec`t pe boierul cu mo=ie, care ]nf[ptuia ]n mare condi\ia lui. Slujba=ul, c[rturarul era o slug[, un logof[t, sub starea

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

29

lui de r[ze=. De aceea, =i cu drept cuv`nt, +tefan zicea ]n b[taie de joc lui fecioru-s[u: Logofete, br`nz[-n cui, Lapte acru-n c[l[m[ri, Chiu =i vai prin buzun[ri!

+tefan ca negustor — pl[tea patent[ ca negu\[tor de starea a 3-a (236) — avea preten\ia c[ =tie ce spune. Lua bani buni pe sumanii lui, br`nza o avea ]n putin[ =i laptele acru prin ulcele. R[m`ne pe deplin statornicit c[ femeia na=te copii, ]i cre=te, ]i hr[ne=te, ]=i bate capul cu ei, toarce, \ese, g[te=te bucate, vede, ]n sf`r=it, de-ale gospod[riei. A=a i-e dat femeii, =i b[rbatul n-are a se amesteca ]n treburile ei, nici a o comp[timi. El ]=i vede de ale lui. +i copiilor le e dat s[ zburde =i s[ se joace c`t sunt mici, =tiut fiind c[ atunci c`nd vor fi mari vor fi prin=i de necazuri. Pentru +tefan, care se-ntoarce seara acas[, nebuniile copiilor sunt o petrecere. }i ia ]n bra\e, ]i s[rut[ =i le d[ ghes, ]n pofida mamei, s[-=i fac[ de cap. Acest fel de a face ]n ciud[ nevestei, de obicei vorb[rea\[ =i cu ]nclinarea de a exagera p[timirile ei, f[r[ de care ]ns[ ar muri, este =i el o desf[tare dat[ b[rbatului de Dumnezeu. Cu presupunerea, m[car simulat[, c[ femeia e un lucru slab, +tefan ]nt[r`t[ pe Smaranda, lu`nd cu =iretenie ap[rarea copiilor, ]n scopul de a o ]nfuria, ca s[ dea o reprezenta\ie de necaz c`t mai plin[. C`nd ]ns[ copiii se ]ntrec cu gluma, atunci, ca om cuminte, ]i pune la locul lor, nu f[r[ mul\umirea z`mbitoare pe sub musta\[ de a fi ]n stare, el, b[rbat, s[i potoleasc[, cu un „ajung[-\i de-amu, herghelie“, semn de autoritate, de superioritate a genului masculin. Tot ]n scop de iritare, +tefan m[rturise=te fa\[ de biseric[ o concep\ie demn[: biserica e ]n sufletul omului, iar evlavia la tot pasul, o f[\[rnicie. Pare c[ +tefan se certa des cu Smaranda, „se b[l[b[nea“, ]ns[ de pestetot rezult[ firea lui cump[nit[ =i glumea\[. C`nd nu se desf[ta cu ascultarea =i provocarea v[it[rilor Smarandei, mai mergea pe la cr`=m[. Ca negustor, bea ald[ma= cu mu=teriii, =i b[utura nu putea s[ nu-i plac[. Nevasta \ipa c[ e dator sute de lei pe la feluri\i cr`=mari. Socotindu-se de=tept pe

30

G. C[linescu

fa\[, din amor propriu viril, +tefan nu putea s[ nu recunoasc[, ]n cele din urm[, dreptatea Smarandei. Era un om cu idea\ia grea, care morm[ie ]ndelung c`nd judec[ =i vrea pricin[ mare, ca s[ se ]ncredin\eze c[ n-a gre=it, dintre aceia care ascult[ =i de al\ii mai ]n v`rst[. Faptul c[ frate-s[u mai mare, Vasile, ]=i d[duse pe Ion al lui, Mogorogea, la carte trebuie s[-l fi pus pe g`nduri. Apoi ]i vorbise David, socru-s[u. Oricum, David Creang[ era vornic ]n satul lui =i trebuia s[ =tie ceva. Un om care nu d[ cu parul ]n cap fratelui venind s[ cear[ desp[gubiri pentru o stric[ciune f[cut[ de nepot e un om de ]n\eles, care cuget[ =i la ce spun al\ii, numai vrea s[ se dumireasc[ bine. +tefan se-ntreab[ dac[ nu cheltuie=te banii degeaba. C`nd ]ns[ a ajuns la ]ncheierea c[ Ion, devenit pop[, ar putea s[ fie sprijinul celorlal\i copii, s-a l[sat ]nduplecat de argumentul acesta practic, pe care trebuie s[-l aib[ ]n vedere un p[rinte limpede v[z[tor, f[r[ fumuri, =i ]nsu=indu-=i punctul de vedere al nevestei puse piciorul ]n prag. Ion „are s[ urmeze cum =tim noi, nu cum vrea el“. E de crezut, precum se vede din Amintiri, c[ tat[l, modest ]n fundul sufletului, nu-=i ]nchipuia c[ poate s[ ias[ din neamul lui ceva de seam[. B[iatul i se p[rea lene=, bun de nimic. Altul ]i fu sufletul c`nd v[zu c[ Ion e vrednic la carte =i c`nt[ ]n biseric[. La \ar[, a fi pop[ nu e totuna cu a fi logof[t. Popa se bucur[ de respect, prime=te de la to\i =i e om cu stare. Dac[ Ion putea s[ ajung[ — ceea ce nu g`ndise — pop[, nu era r[u. Prin urmare, sub nici un cuv`nt nu putem face din omul t[cut, greu la hot[r`re, ne]ncrez[tor un factor de ]napoiere. +tefan, tot socotindu-se cu mul\umire capul familiei, era victima supus[ a ambi\iilor =i vorb[riei Smarandei, care f[cea din el ce poftea. Omul acesta, care a murit t`n[r, l[s`nd copii mici ]n cas[, trebuie s[ fi dus, propriu-zis, o via\[ de trud[, tot pe drumuri. Care va fi fost bete=ugul ce l-a r[pus nu se =tie =i, de vreme ce-a murit ]n pat str[in, putem b[nui o boal[ repede sau vreo racil[ veche. S[ tr[ie=ti cu at`tea suflete ]ntr-un bordei, muncind cu coasa =i cu toporul, este un fel de a-\i preg[ti moartea. O Ciubot[reas[ murise de „n[du=eal[“ (199). +tefan a Petrei a r[posat la 28 iunie dup[ o jalb[ a lui Creang[ (228), la 30 iunie dup[ o ]nsem-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

31

nare a aceluia=i (225), ]n anul 1858, =i s-a ]nmorm`ntat la biserica din satul Prigoreni, l`ng[ T`rgul-Frumos. Smaranda era =i ea o femeie cum sunt la \ar[, obi=nuit[ s[ fac[ copii, s[ nu-=i vad[ capul de treburi de diminea\a p`n[ seara, s[-=i blesteme via\a, chip de a se afla ]n vorb[, s[-=i mustre b[rbatul ]n privin\a copiilor. Acestui tip comun de femeie nevasta lui +tefan ]i aduce un colorit deosebit. Smaranda se sim\ea de neam bun. Tat[-s[u era vornic ]n sat, fra\ii ei =tiau to\i carte. Gheorghe, frate-s[u, umbla s[ ajung[ pop[, precum a =i ajuns. Alt frate, Vasile, se ]nsoar[ cu fata preotului din Borca. Putem crede c[ avea pu\in[ pic[ =i pe cumnatele ei. M[riuca ]=i d[duse =i ea pe Ion al ei la carte =i umbla s[-l fac[ pop[. Aici, prin preajma m`n[stirilor, a fi preot era o ambi\ie r[sp`ndit[. A=adar, Smaranda ]=i puse-n g`nd s[-=i fac[ feciorul dint`i fa\[ bisericeasc[. P[rintele Ioan din sat d[dea chiar a ]n\elege c[ l-ar putea l[sa pe b[iat ]n locu-i, d`ndu-i nevast[ pe Sm[r[ndi\a lui. Mai intrau =i motive de ordin duhovnicesc. Smaranda era bisericoas[ =i grijea de suflet. Credea ]n iad =i ]n fundul lui, ca una ce citea pe ici, pe colo prin c[r\ile biserice=ti =i-i pl[cea s[ fac[ pomeni, s[ osp[teze. Un fecior preot, asta ]i z`mbea ca o scar[ la cer. Smaranda apare ca o femeie sf[toas[, chiar guraliv[, plin[ de supersti\ii patriarhale, care p`n[ =i celorlal\i li se p[reau „n[zdr[v[nii“. F[cea opera\ii vr[jitore=ti de felul abaterii grindinei de peste sat prin ]nfigerea toporului ]n p[m`nt dinaintea u=ii sau a ]ncheg[rii apelor cu dou[ picioare de vac[. Certa peretele de care se p[leau copiii =i lovea cu cle=tele t[ciunele \iuitor. Desc`nta cu tin[ de pe ]nc[l\[minte. De la ea trebuie s[ fi mo=tenit povestitorul limbu\ia =i pl[cerea zicalelor. Smaranda ]l iubea pe Ion cu deosebire, ca pe ]nt`iul fiu, =i-i zicea c`nd se ivea soarele dup[ ploaie: „Ie=i, copile cu p[rul b[lan, afar[ =i r`de la soare, doar s-a ]ndrepta vremea“. Smaranda e iute la treburi =i la vorb[, =i gura ei se umple de cele mai dialectale oc[ri: „dormire-ai somnul de veci“, „pughibale“, „m`nca-i-ar p[m`ntul“, „dugli=ule“, „coropcarule“. E un temperament autoritar, care preface iubirea ]n idee fix[ =i trage pe altul ]n aceea=i pasiune. Ea trece de la amenin\area cu varga =i pedeapsa destul de

32

G. C[linescu

pripit[ (dac[ nu ne l[s[m fura\i de farmecul Amintirilor) a l[s[rii lui Ion, gol, pe afar[, la m`ng`ieri =i ]mbun[ri cu pl[cinte. Sufletul ]i e pasionat =i st[rile labile, =i numai munca aspr[, zi de zi, o fere=te de manifest[ri stridente. Amintirea lui Creang[ este duioas[, dar elementar[, lipsit[ de puterea analizei. Fata Nastasiei, a aceleia care pl`ngea de toate nimicurile, pare s[ fi avut o oarecare ereditate nervoas[. Atunci c`nd r[sare ]n paginile povestitorului ea nu avea mai mult de treizeci de ani. Pus[ ]n alt mediu, f[r[ greut[\ile vie\ii, f[r[ copii mici, numai cu un b[iat de zece ani, ne putem ]nchipui o Smarand[ pierdut[ ]n viziuni glorioase cu privire la copilul s[u, r[pindu-i libertatea, supun`ndu-l dintr-o dragoste exagerat[ planurilor ei. }n fond, meseria aleas[ de Smaranda pentru Ion (cu scopul de a se m`ndri ]n sat) fusese gre=it chibzuit[. Dac[ ar fi tr[it, nu l-ar fi l[sat ]n ruptul capului pe povestitor s[ p[r[seasc[ potcapul =i i-ar fi c[utat singur[ nevast[. Meritul ei este de a-l fi dat la ]nv[\[tur[. Cariera fiului se datore=te apoi cu totul ]nt`mpl[rii. Dar, ]n fine, tr[ind mai mult, s-ar fi bucurat =i de noua stare. Urma=[ a lui Ciubuc Clopotarul =i a mitropolitului Iacov Stamati, ea era exaltat[ de m[rirea clerical[ =i de orice soi =i se umpluse de m`ndrie matern[ c`nd Ion c`ntase ]n biseric[ }ngerul a strigat spre uimirea oamenilor. Smaranda a suferit de epilepsie, ]ntr-o form[ bl`nd[, pe c`t se pare. Ar fi fost bolnav[ zece ani =i apoi s-ar fi vindecat (6), ceea ce este un fel de a spune c[ nu mai avusese crize. }n septembrie 1858 Creang[ se j[luia seminarului c[ mam[-sa e bolnav[ de patru ani. Dup[ =tirile pe care le avem acum, ea era =i ]ns[rcinat[, de=i v[duv[. }n 12 noiembrie 1858 n[=tea pe Ileana. Oric`t de u=oar[ i-ar fi fost boala nervoas[, Smaranda nu putea s[ scape de unele tulbur[ri psihice pe care suferin\a aceasta le d[. M[car o umoare inegal[, gust de vorb[ uneori, sup[rare f[r[ pricin[, astea le va fi av`nd potrivit firii femeie=ti. N-a supravie\uit mult b[rbatului ei, c[ci ]n august 1865 fiul se declar[ f[r[ am`ndoi p[rin\ii (187). Dup[ o declara\ie procurat[ de Zahei Creang[, ar fi murit la 15 martie 1859 la „Ia=i“ (236). Se pare c[ +tefan a Petrei a avut ]n totul opt copii. }n jalba din 1858, dup[ moartea tat[lui, Ion Creang[ pomene=te de ]nc[ „7 copii,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

33

to\i mai mici dec`t mine“, de=i unul din ei m[car ar fi murit, dup[ =tirile noastre, demult. Ar fi o nevinovat[ sporire de fra\i ]n scopul de-a ]nduio=a (228). Totu=i, progenitura Smarandei n-o cunoa=tem deloc bine, =i povestitorul a p[strat ]n jurul ei o ciudat[ tain[. S[ nu uit[m, dealtfel, c[ Amintirile lui Creang[ sunt oper[ literar[. Memoria =ov[ie adesea, Vasile se face Alexandru, Ioana se face M[riuca =i pruncii vorbesc ca oamenii mari. Creang[ nu =tie niciodat[ bine c`\i ani are =i se contrazice de la m`n[ p`n[ la gur[. Pu\in dup[ moartea tat[lui am v[zut c[ povestitorul ar[ta cum c[ acela murise la 30 iunie. Peste trei ani o ]nsemnare pe o carte d[ data de 28 iunie. R[m`ne hot[r`t c[ Ion Creang[ este ]nt`iul copil, n[scut ]n martie 1837, sau, dup[ o mitric[, ]n iunie 1839. Tat[l avea atunci 30 de ani, deci se ]nsurase fl[c[u b[tr`n, iar mama avea v`rsta de 18 ani. }nt`mpl[rile copil[riei din Amintiri par a fi luate din anii de la 1848 p`n[ la 1852, data mergerii la F[lticeni. }n aceast[ epoc[ Creang[ are „fra\i“. „Fra\ii“ ]i spun c[ m[tu=a M[riuca s-a sup[rat foc ]n pricina fur[rii pupezei. Se pomene=te =i de „sor[-mea Catrina“. E vorba =i de Zahei. Smaranda se vaiet[ de nebuniile lui Ion =i ale lui Zahei. }n cas[ sunt „vreo cinci-=ase“ copii =i un prunc de „\`\[ ]n albie“. C`nd pleac[ la Ia=i, ]n 1855, ]l las[ pe tat[ ]ngrijorat de ce va face cu „i=ti vreo =ase, afar[ de d`nsul“. Creang[ punea deci un num[r conven\ional =i a=eza ]ntotdeauna ]n albie un copil de \`\[, ca s[ dea icoana unei familii ]n care procrea\ia se urmeaz[ ]ntruna. De fapt, numai de =ase copii ]mpreun[ cu Creang[ avem =tiri mai mult sau mai pu\in limpezi. Unul e dat ca decedat. Un altul, scos de cutare biograf, e ]nc[ ]nnegurat. Ni se d[ ca dovedit[ documentar na=terea ]n 1842 a unui b[iat Ion (199). Lucrul e cu totul de necrezut. Ori numele e r[u citit, ori acest Ion nu e al Smarandei. E cu neputin\[ ca p[rin\ii s[ dea la doi copii consecutivi acela=i nume, c`nd cel dint`i n-a murit. Ion este peste tot ]n Amintiri Creang[. Dar un b[iat, n[scut cam ]n aceast[ epoc[, a fost. El trebuia s[ fie destul de mare dup[ 1848 ca s[ alc[tuiasc[ grupul b[ie\ilor cu care se t[inuia povestitorul ]n =treng[riile lui. Acest al doilea copil masculin, oricum se va fi numit, a trebuit s[ tr[iasc[ ]n

34

G. C[linescu

vremea c`nd Creang[ umbla pe la =coal[, deoarece al treilea murind ]nainte, Zahei singur n-ar mai fi putut ]ndrept[\i expresia „fra\i“. Acest frate, copil al doilea n[scut, poate s[ fi fost ]n via\[ la 1858, c`nd Creang[ ar[ta seminarului c[ mam[-sa mai are =apte copii. Unul fiind mort de mult, ar fi min\it prea mult pun`nd =apte ]n loc de cinci. }ns[ al doilea copil n-a tr[it desigur prea mult, fiindc[ nimeni nu aminte=te de el. Nu se poate afirma nimic, totu=i, suntem ]ndrept[\i\i s[ b[nuim c[ dac[ Creang[ a mo=tenit boala mamei, au putut-o mo=teni ]ntr-o form[ oarecare, fie =i a debilit[\ii generale, =i al\i copii. Al treilea copil ar fi, dup[ cercet[ri mai noi (199), Petre, n[scut prin 1843, de vreme ce a r[posat ]n v`rst[ de doi ani, la 30 noiembrie 1845. Mai mult despre el e firesc s[ nu se =tie. Totu=i, data na=terii este ]ndoielnic[, =i se va vedea numaidec`t de ce. Zahei, al patrulea copil, s-ar fi n[scut la „Ia=i“ ]n august 1839, dup[ alt[ =tire la 3 decembrie 1843, fiind botezat (zice-se) la 24 decembrie de preotul Ion Nem\eanu de la Sf. Nicolai, deci, poate, de p[rintele Ioan Humule=teanu de sub deal, din Amintiri, tat[l Sm[r[ndi\ei, care era paroh, na= fiind un Ion Cojoc[rescu (187). N[sc`ndu-se Zahei ]n 1843, nu se poate primi na=terea lui Petre tot ]n 1843, afar[ de ]mprejurarea c[ am avea de a face cu gemeni. Este =i asta cu putin\[, =i de obicei unul din gemeni are mai pu\in[ vitalitate. Zahei, care tr[ie=te cam 76 de ani, fiind cel mai zdrav[n dintre copii, nu prea are ]nf[\i=are de geam[n. Este deci o ]ntunecime ]n data na=terii copiilor dinainte. Zahei apare ]n Amintiri ca tovar[= al lui Creang[, =i dintre to\i fra\ii el e acela care se afl[ mereu l`ng[ povestitor. C`nd era mic toca ]n stativele Smarandei, umpl`nd odaia de larm[, ca s[ \in[ isonul lui Ion, mai nebunatic, care hodorogea cu talanca de la oi, cu v[traiul =i cu cle=tele. El ]ns[ avea faima unui copil „cuminte“. Ceva carte ]nv[\ase, fiindc[ la maturitate ]l vedem scriind satisf[c[tor de corect =i de curg[tor =i isc[lindu-se pe c[r\ile fratelui mai mare, f[r[ ca aceasta s[ ]nsemne c[ le citea cumva. Se vede treaba c[-=i f[cuse socoteala c-ar putea tr[i pe l`ng[ frate-s[u ca dasc[l. }n 1865 Creang[ cer`nd atestate de na=tere pentru Teodor, Elena =i Zahei (190), poate urma

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

35

c[ ace=ti trei =edeau la Ia=i cu d`nsul. Tocmai c`nd Creang[ st[ s[-=i lepede potcapul, sc`rbit de mizeriile vie\ii diacone=ti, Zahei intr[, ]n mai 1868, ]n slujba bisericii Frumoasa, cu ]ns[rcinarea modest[ de paracliser =i c`nt[re\. Colacii pl[cuser[ mult =i lui Ion, =i se pare c[ au decis =i cariera lui Zahei, care se spune c-ar fi avut =i un glas sonor, c[ruia nu-i da ]ns[ ]ngrijirea ce i se cuvenea, fiindc[-i pl[cea „s[ sug[“. La 31 de ani, la 8 noiembrie 1874, se a=ez[ la casa lui, ]nsur`ndu-se cu v[duva unui r[posat sublocotenent — a=a se pretinde — cam de-o v`rst[ cu el, doamna Maria Dumitriu (n. Gheorghiu), de aci ]ncolo „madama Zaheia“. Comedia ]n trei acte Dragoste chioar[ =i amor ghebos, pe care o pl[nuia Creang[, era deci, precum se vede, o parodiere a vie\ii lui Zahei. Psaltul Z[rghil[ se ]ndr[gostea de Maria Tololoiu, ofi\ereasc[ alungat[ de la b[rbat. Tololoaia avea =i dou[ fete, =i ]ntrebarea e dac[ ]ntr-adev[r „madam Zaheia“ nu avusese copii c`nd se c[s[torise cu psaltul nostru. „Vorbirea strop=it[“ a Tololoaiei pare a fi de armeanc[ ori lipoveanc[. Paracliserul intr[ ]ntr-o societate de „senceri amici“. C`nd Ion Creang[ a p[r[sit clerul, a devenit „brevetariu la Monopolul tutunului“, adic[ debitant, cum se afla ]n toamna lui 1872. Zahei ]i va fi fost tovar[= =i instrument, fiindc[ dup[ 1874 el r[m`ne, sub acoper[m`ntul numelui fr[\esc, adev[ratul negustor =i p[streaz[ ]ndeletnicirea =i dup[ moartea lui Ion (]n 1902 o avea) =i, se pare, toat[ via\a. Fiindc[ povestitorul se constituie ac\ionar al „Primei societ[\i de economie din Ia=i“, Zahei pune =i el ca fond una mie lei. La 1 aprilie, 1894, dup[ 25 de ani de d[sc[lie bisericeasc[, Zahei iese la pensie cu lei 55 lunar, urm`nd numai comer\ul de tutun (200, 234). Nici vorb[ c[ avea oarecare stare, mul\umitoare pentru pu\inele lui nevoi. La o vie a lui pe l`ng[ Ia=i mergea frate-s[u, Ion. „Suptul“ absorbea ]ntr-at`t existen\a bietului Zahei, ]nc`t au urmat mustr[ri cu amenin\[ri de divor\ din partea „madamei Zaheia“, c[reia so\ul i-a dat declara\ie cum c[ de la 29 iulie 1893 p`n[ la 1 iulie 1894 nu va mai gusta b[uturi spirtoase (234). Contractul n-a mai fost re]nnoit. Din scris, dup[ figur[, Zahei se ]nf[\i=eaz[ ca un om bl`nd, supus, scriind fratelui mai mare „cu tot respectul“ (68), lipsit

36

G. C[linescu

de invidie =i de orice aspira\ii, mul\umit s[-=i c`=tige o p`ine pe l`ng[ un frate ale c[rui rosturi nu le pricepe. Faptul c[ de la el nu s-a putut scoate nimic de seam[ despre Ion Creang[ =i nici n-a l[sat nimic scris e o dovad[ c[ nu ]n\elegea mare lucru din destinul lui Ion. Se pretinde c[ avea haz la snoave =i la p[c[leli, dar b[tr`nii, mai to\i, c`nd sunt lua\i ]n seam[, la b[utur[ mai ales, ]=i desfac sacul. }n familia Creang[, ]n urma interesului nea=teptat pentru ea, fiecare spunea c`te o snoav[, =i dealtfel umorul nu lipsea nici unuia. Lipsea ]ns[ no\iunea ]nalt[ a artei =i a destinului de creator. Nu e de crezut c[ Zahei vedea ]n „b[di\a“ altceva dec`t un frate mai cu carte =i mai =ugub[\. Zahei =i-a ]nmorm`ntat fratele ]n ianuarie 1890, f[r[ s[ se pr[p[deasc[ cu firea, de vreme ce ]ntreruperea „suptului“ se face ]n 1893. Era unul din acei oameni lini=ti\i, cum sunt mul\i din b[tr`ni, care tr[iesc mult mul\umit[ unei firi f[r[ nervi. }n 1918, mo=neag, asist[ la ]nmorm`ntarea lui Constantin Creang[, fiul povestitorului. A fost v[zut slab, trist, cu barba ]nc`lcit[. F[r[ ]ndoial[ c[ =i parada neobi=nuit[ ]l z[p[cise. Ora=ul era suprapopulat de autorit[\ile civile =i militare =i de refugia\i, =i b[tr`nul Zahei trebuie s[ fi fost aiurit. Cur`nd dup[ aceea, la 22 ianuarie st. v. 1919, murea =i el de „accident“ (147). O fotografie ni-l arat[ pe Zahei b[tr`n, uscat, osos, cu p[r negru =i barb[ rotund[ alb[, ]mbr[cat burgheze=te, dar cu oarecare st`ng[cie duminical[. Surtucul e larg, gulerul scor\os, cravata cu pic[\ele, =i b[tr`nul ]nsu=i pare distrat de straiele de pe el. Privirea ]i e sf[toas[, de om limbut, =iret, stricat[ de un aer de mo= prost[nac (159). De Catrina pomene=te chiar povestitorul, ]n Amintiri, ca de o fat[ m[ricic[, put`nd spune aceste vorbe b[tr`ne=ti: „Doamne, cum sunt uniia de n[p[stuiesc omul chiar pe sf`nta dreptate!“. Nu s-ar fi putut na=te dec`t dup[ Zahei, prin 1844—1845, =i de aici ]ncolo, ]nc`t la 1852, p`n[ c`nd ne ]nchipuim c[ Creang[ se mai g`ndea s[ fure pupeze, putea s[ tot aib[ cel mult opt ani. Apoi i se pierde urma p`n[ ]n anii din urm[ ai vie\ii lui Creang[. Atunci vedem, dintr-o scrisoare din 30 august 1883 a povestitorului, c[ Tinca (a=a-i mai zicea) era m[ritat[ cu un Mihalache =i locuia ]n casa de la Humule=ti. Creang[

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

37

sf[tuia pe Ileana, alt[ sor[ mai mic[, s-o lase ]n pace ca s[ \in[ casa ]n bun[ stare =i s[ se foloseasc[ de venitul ei (68). Mihalache, so\ul, era un Mihail Vasiliu, zis =i C[r[=in[ (70). }n iulie 1884 Tinca =i Mihalache al ei par s[ fi fost ]n Ia=i, se vede la Zahei (68). La 5 iunie 1888 Creang[ trimitea iar ]mbr[\i=[ri Tinc[i =i lui Mihalache (70), la 18 iunie 1889 Ecaterina ]ns[=i, cu un „s[rut m`inile, b[di\[ Ion“, ]i cerea s[-i fac[ un anume bine, dovedind c[ =tia s[ scrie. Apoi iar dispare. Se spune (234) c[, afar[ de Ileana, surorile ar fi murit tinere. Numai Catrina pare s[ fi murit cam de v`rsta Smarandei. }n 1893 nu mai tr[ia (187). Maria s-a n[scut dup[ Catrina, dar c`nd, n-avem =tiri. Creang[ nu pomene=te nimic de ea, =i p`n[ la 1855 Maria putea fi doar pruncul din albie. }n 1856 se ive=te alt copil, deci na=terea Mariei trebuie pus[ ]nainte de 1855. Mai nimic nu se =tie despre aceast[ sor[, care totu=i a tr[it ]ndeajuns =i a avut urma=i. Se c[s[torise cu un Petre Cozma, prin care avu o fat[, Sofia, m[ritat[ apoi cu Anton Grigoriu =i progenitoare =i aceasta de al\i urma=i, care acum c`teva decenii, ]n 1924 (19), locuiau ]n chiar casa de la Humule=ti ]mpreun[ cu mama lor. }n anul 1919 =edea acolo cu fata, ginerele =i nepo\ii chiar Maria, bunica, moart[ ]n acela=i an, prin noiembrie (174). Ea ar fi murit „asfixiat[, lunec`nd pe ghea\[ =i c[z`nd cu capul ]n jos ]ntr-o f`nt`n[, unde se dusese s[ scoat[ ap[“ (234). La 5 februarie 1856 s-a n[scut Teodor, botez`ndu-se ]n 8 februarie de c[tre preotul Ioan Grigoriu de la Sf. Nicolai din Humule=ti, na= fiind Teodor F`c[ (200). }n 1865 Creang[ cerea pentru el un atestat, =i probabil ]l \inea ]n casa lui, ca =i pe Ileana, fiind copilul nev`rstnic =i f[r[ mam[. De aici ]ncolo nu mai aminte=te nimeni nimic de el, de unde putem trage ]ncheierea c[ s-a sf`r=it de t`n[r. La 12 noiembrie 1858, dac[ sunt bine citite documentele, s-a n[scut Ileana, ]n ]mprejur[ri triste, fiindc[ n-avea s[-=i cunoasc[ tat[l, mort peste var[. A fost botezat[ la 15 noiembrie, tot ]n biserica Sf. Nicolai, de c[tre preotul Teofan Foc=a, na= fiind Ion Gafton (200). R[m`n`nd cur`nd =i f[r[ mam[, Ileana e luat[ la Ia=i de c[tre Creang[, =i acolo trebuie s[ se fi aflat ]n 1865 =i ]n anii ce-au urmat, mult[ vreme, pentru

38

G. C[linescu

c[ ]ntr-o fotografie ni se ]nf[\i=eaz[ o adev[rat[ domni=oar[ de vreo 18 ani, cu figur[ bl`nd[, pu\in m[slinie, frumu=ic[ =i gra\ioas[ ]n st`ng[cia cu care poart[ rochia cu panier, cu volane ]napoi. Familia =tie c[ Ileana sta mai mult la „b[di\a“, la Ia=i, =i se purta ca o cucoan[ (141). }n august 1883 Ileana trebuie s[ fi fost nu demult m[ritat[, av`nd ]n vedere ur[rile pe care i le trimiteau Creang[ =i a lui \iitoare: „Dorim s[ fii s[n[toas[ =i fericit[, ]n unire cu cumn[\elul nostru, so\ul ce \i l-a dat D-zeu“ (68). Acum locuia ]n satul Galu, din plasa Muntele, jude\ul Neam\. B[rbatul nu era preotul Vasile |ifescu, cum deduce un biograf (200) din faptul c[ povestitorul adresa scrisoarea susnumitului p[rinte, „pentru Elena, foast[ Creang[“, care acum se chema „doamna Elena Gheorghe a Chi\ei“, ci, precum se vede, un Gheorghe a Chi\ei, cu care fetei nu i-a pl[cut s[ tr[iasc[, de=i acela era frunta= acolo ]n mun\i, c[ci s-a l[sat cu pluta pe apa Bistri\ei ]napoi acas[, la sora Maria (234). La moartea fratelui mai mare nu avea dec`t 31 de ani. Nemaiav`nd nici o leg[tur[ cu ora=ul, ]=i relu[ obiceiurile de \ar[ =i ve=mintele simple. }n 1903 f[cea unor excursioni=ti impresia unei femei bl`nde =i primitoare (30). }n 1909, la Ia=i, cu prilejul parastasului la morm`ntul lui Creang[, spunea celor ce-o ispiteau o snoav[ de-a lui frate-s[u (76). }n vara lui 1919 ar[ta lui Tudor Pamfile lucrurile vechi de prin cas[, din vremea p[rin\ilor, aruncate acum pe afar[. }n iarna aceluia=i an, la trei s[pt[m`ni dup[ moartea surorii Maria, se stingea =i ea, ]nmorm`nt`ndu-se mar\i, 16 decembrie. Avea dar 61 de ani =i tr[ise =i mai pu\in dec[t Maria.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

39

II. NA+TEREA, COPIL{RIA, }NT~IA }NV{|{TUR{

Dup[ propria-i m[rturisire ]ntr-un ]nceput de biografie Ion Creang[ s-ar fi n[scut la 1 martie 1837. }n Albumul societ[\ii „Junimea“ este trecut[ aceea=i dat[ de na=tere (231, IV). }ns[ fiindc[ n-au fost la ]ndem`n[ acte sigure, =tirile despre starea civil[ a oamenilor mai vechi sunt totdeauna ]ncurcate, =i fiecare document nou ce se g[se=te stric[ ceea ce p[rea limpede. Discu\ia se urmeaz[ =i azi ]n jurul datelor, totul m[rginindu-se la o ceart[ de cifre, f[r[ interes pentru substan\a lucrurilor, dec`t, poate, ]n m[sura ]n care ne dezv[luie chipul cum se ]ntocmeau actele de stare civil[ ]n acea vreme. S-a g[sit mitrica dup[ care Ion Creang[ s-ar fi n[scut la 10 iunie 1839. Data ar fi incontestabil[, cu toat[ relativitatea cu care se ]ntocmesc asemenea acte. Discu\ia e hr[nit[ de =ov[ielile lui Creang[ c`nd e vorba de a-=i hot[r] v`rsta. La c[s[torie, Creang[ m[rturisea 23 de ani, ceea ce ar da ca an al na=terii 1836, fiindc[ cununia s-a f[cut ]n 1859. Era, nici vorb[, o v`rst[ aruncat[ acolo cu oarecare sporire, ca s[ se-]n\eleag[ cum c[ mirele e apt s[ devin[ fa\[ bisericeasc[ (100). }n cererea de hirotonisire, din acela=i an, av`nd =i mai mult interes s[ nu se spun[ c-ar fi prea tinerel =i c-ar putea s[ a=tepte, se ar[ta av`nd „24 ani trecu\i“, de unde ar reie=i na=terea ]n 1835 (68). Din 19 decembrie 1877 este o fotografie descoperit[ de cur`nd, =i pe cartonul c[reia povestitorul se ]nsemna „]n etate de 42 de ani“, n[scut dar ]n 1835 (207). Oamenilor le place uneori s[ se arate mai b[tr`ni, ca s[ aib[ autoritate asupra altora. C`nd Creang[ ]=i punea data de 1 martie 1837 ]n autobiografie =i o comunica =i „Junimii“, e de crezut c[ atunci cel pu\in se g`ndise bine. Se vede c[ a-=i spune v`rsta adev[rat[ nu-i pl[cea, fiindc[ din Amintiri a scos anul na=terii. La moarte se =tia c[ avea 52 de ani, =i a=a se scria ]n actul de deces, al c[rui informator nu putea

40

G. C[linescu

fi dec`t Zahei (100). Asta ne readuce la 1837 ca an de na=tere. Este data dac[ nu cea mai probabil[, cel pu\in aleas[ de Creang[, =i ]n chipul acesta intangibil[. La +coala normal[ „Vasile Lupu“, unde era director Titu Maiorescu, om cu socoteli occidentale, se vede c[ i s-au cerut acte, fiindc[ ]n scriptele institu\iei este ar[tat, ]n 1864, ca fiind de 27 ani, n[scut la 2 aprilie 1837 (180). Dac[ luna e gre=it[, poate fi din neaten\ia slujba=ului. Un soi de document avusese la ]ndem`n[ Creang[, pentru c[ cu un astfel de act, =i cu altele ale fra\ilor, scoase de bun[ seam[ dup[ mitrice, se prezenta autorit[\ii biserice=ti =i cerea atestat de na=tere, ce i se da ]n aceast[ form[ (190): „Atesta\ie Prin aceasta subscri=ii atest[m pentru sf-sa diaconul Ion Creang[ c[ este fiul legitim d-lor-seale D. +tefan sin Petrea Ciubotariul, =i legitima sa consoart[ Smaranda, n[scut[ David Creang[, acum r[posa\i; ambii de na\iune rom`n[ =i religie ortodox[. Domiciliat ]n Ia=i, desp. III-a, carele s-a n[scut la 1837, martie 2, =i la 7-a a acelei luni s-a luminat cu sf. botez ]n biserica cu patronul sf. ierarh Nicolai din comuna Humule=ti, districtul Neam\ul, plasa de sus. Botezul s-a citit de sf.sa preotul Ion Nem\eanu, fostul paroh atunci citatei biserici (acum r[posat)“ etc. Am[nuntele sunt de a=a fel, ]nc`t par a se bizui pe actul original ]nsu=i, atest`nd c[ Creang[ s-a n[scut la ]nceputul lui martie 1837. R[m`ne numai problema zilei. Nu se explic[ de ce, ]n vreme ce atesta\ia spune 2 martie, Creang[ scrie 1 martie. Preferin\[ pentru unitatea u=or de \inut minte? Cuno=tin\e nedivulgate de ceasul ivirii pe lume, care e mai mult din ziua de 1 dec`t din ziua de 2? Toate acestea sunt subtilit[\i f[r[ folos. }ns[ nimic nu e sigur, =i ca s[ nu ne pierdem ]ntr-o van[ „istorie literar[“, fiindc[ lui i-a pl[cut s[ aleag[ pe 1 martie, putem foarte bine s[-l p[str[m, ca totul s[ r[m`n[ a=a cum a fost. }l botezase dar tot p[rintele Ioan de la Sf. Nicolai de sub deal, na= fiind un Ion Cojoc[reanu (200). De popa Ioan se leag[ =i ]nt`iele

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

41

amintiri ale lui Creang[, care se ]ncep din epoca ]nv[\[turii de carte. Cronologice=te, aceste amintiri sunt tare ]nc`lcite. Dup[ cr`mpeiul de autobiografie, ar fi ]nceput s[ mearg[ la =coal[ ]n v`rst[ de vreo 11 ani, deci prin 1848. Dar cum ]nv[\[turile ]ncep ]nainte de holera de la 1848 =i \in vreo doi ani, socotind bun[ ordinea ]nt`mpl[rilor din Amintiri, atunci Creang[, duc`ndu-se la =coal[ de cu toamn[, a ]nceput ]nv[\area de carte ]n 1846, merg`nd ]ns[ din iarn[ =i mai t`rziu, ]n 1847, av`nd ]ntre opt =i zece ani. P[rintele Ioan, om bun, f[cuse pentru =coal[ o chilie la poarta bisericii, destul de ]nc[p[toare, =tiind c[ avea patruzeci de ucenici. Putem s[ b[nuim c[ clasa func\iona mai ]nspre prim[var[, c`nd era mai cald. }nv[\[tor era un om t`n[r, voinic =i frumos, prec`t ni se spune, b[di\a Vasile a Ilioaiei (numit alt[ dat[ =i a Vasilc[i), dasc[l al bisericii, care umbla din cas[ ]n cas[, ]ndemn`nd oamenii s[-=i dea copiii la carte. Num[rul =colarilor dovede=te bun[voin\a gospodarilor. Dasc[lului i se pl[tea un sorcov[\ de cap =i aplica ni=te metode pedagogice foarte primitive. Pe ni=te foi groase de h`rtie, at`rnate de c`te-un b[\, erau scrise slovele ]n =ir. Dar ]nt`i pe o foaie era f[cut[ o cruce. To\i ziceau „cruce-ajut[“ =i porneau mai departe la dezlegarea semnelor din v`rful b[\ului, =i care erau az, buche, vede, glagore, dobro, iest =i celelalte. Asta era oarecum metodul lancasterian ]n floare pe atunci. Copiii treceau apoi la descifrarea t[bli\elor de pe alte cr[cane, =i care cuprindeau silabe. Dibuirea aceasta era slovenirea, iar foile laolalt[ se chemau tr[taji. De la tr[taji, nefiind c[r\i de citire, treceau la ceaslov, ca s[ ]nve\e a citi cuvinte legate. Cititul era deosebit, va s[ zic[, de scris, =i Creang[ nu ne spune dac[ a ]nv[\at s[ =i scrie. Pentru asta ]nv[\[torii puneau ]naintea ciracilor un strat de nisip ]ntr-o cutie de lemn. Oric`t de hazliu ni se pare azi ca cineva s[ =tie s[ citeasc[ =i s[ nu poat[ scrie, acest lucru, mul\umit[ metodului, era atunci cu putin\[. David Creang[ citea Vie\ile sfin\ilor, ]ns[ socotelile =i le f[cea cu r[bojul. +i Smaranda ]nv[\ase s[ citeasc[, dar de scris desigur c[ nu scria. Materiei fundamentale a cititului la tr[taji =i ceaslov i se ad[ugau c`teva materii secundare, c`ntarea la stran[, mersul cu Ajunul =i cu Boboteaza.

42

G. C[linescu

Orariul nu era din cele mai stricte. P[rintele =i b[di\a Vasile cam lipseau din clas, =i copiii intrau ]n cimitirul de l`ng[ biseric[, unde, cu ajutorul ceaslovului unsuros, striveau mu=te =i bondari. Cercetarea progresului se f[cea prin procitanii. }n fiece zi a s[pt[m`nii se schimba o t[bli\[ pe b[\, iar s`mb[t[, un =colar mai mare, un monitor, ]i procitea pe ceilal\i, adic[ ]i punea s[ spun[ lec\ia =i ]nsemna gre=elile. Metodul acesta, lesnicios pentru ]nv[\[tor, s-a folosit mult ]n trecutul nostru =colar, c[ci scriitori mai noi, ca Delavrancea, ]=i amintesc de el. Ca mijloace de educa\ie moral[ se foloseau „calul b[lan“, „Sf`ntul Nicolai“ =i colacii. C`nd =colarii se purtau r[u, p[rintele ]i punea s[ ]ncalece pe un fel de banc[, poreclit[ „calul b[lan“, =i-i corecta cu „Sf`ntul Nicolai“, un bici de curele f[cut de mo= Fotea, cojocarul satului. Colacii de la biseric[ slujeau drept premii =i ]ndemn la =tiin\[. La hramul bisericii, de Sf`ntul Nicolaie, veneau lume mult[ =i fe\e multe biserice=ti, =i coliva era abundent[. Creang[ m[rturisea a fi fost un b[iat ru=inos =i fricos =i de umbra lui. Dar totodat[, ru=inea fiind un semn al temperamentului nervos, era ]n stare de ]mpotrivire =i m`nie. Procitit de un Nic-a lui Costache, rival din pricina Sm[r[ndi\ei, fata popii care urma =i ea ]nv[\[turile b[di\ei Vasile (=coala fiind mixt[), Creang[, pe care-l numeau atunci Nic-a lui +tefan a Petrei, ie=i ]ntr-o bun[ zi, prin mai, afar[ din clas[ =i fugi de-a dreptul acas[, unde notific[ p[rin\ilor hot[r`rea lui de a nu mai merge la =coal[. Firea lui Creang[ se dezv[luie a=adar ]nc[ din copil[rie. N[scut ]n zodia Pe=tilor — ca s[ ne exprim[m ]n termenii astrologici care pl[ceau at`t lui Goethe — era plin de contradic\ii. Va fi sfios =i violent, sim\itor =i nep[s[tor, ]nc[p[\`nat ]n urm[rirea scopurilor sale, dar voind mai multe lucruri deodat[, afemeiat ]nc[ din copil[rie, ]ntreprinz[tor, agresiv. Copilul a=a de sfios, care, numai din ambi\ia de a nu c[l[ri pe calul b[lan, fuge de la =coal[, va arunca potcapul, furios la ]nt`ia observa\ie a superiorilor. Creang[ este ]nc[ din copil[rie lene= =i totu=i doritor de a ]nv[\a carte, st[ruitor ]ncet, ]n tihn[. Tat[-s[u ]l crede „o tigoare de b[iet“, =i Creang[ ]nsu=i m[rturise=te c[, pus s[ fac[ vreo treab[, o cam r[rea de pe-acas[. P[rintele Ioan caut[ s[ ]mbl`nzeasc[

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

43

pe b[iat cu f[g[duieli de a-i da mai t`rziu pe Sm[r[ndi\a, de a-l l[sa ]n locul lui la biseric[. Fugarul, mul\umit, se-ntoarce ]n clas[. C[ o fat[ de 11 ani se uit[ din c`nd ]n c`nd cu coada ochiului la un b[iat, nimic mai firesc la \ar[, unde la 13 ani o fat[ este nubil[. Interesul lui Creang[ pentru fete, dus p`n[ la rivalitate, arat[ ]ns[ precocitatea sexual[. Acum Creang[ ]ncepe s[ se dedea =i la scris =i s[ ajute pe preot ]n biseric[, \in`nd isonul =i c[delni\`nd. Merg`nd la =coal[ p`n[-n var[, Creang[ poate fi socotit acum ca absolvent al ]nt`iei clase primare. La 23 iulie, ]n ziua Sf`ntului Foca, b[di\a Vasile e prins cu arcanul la o clac[ de dres drumul =i dus la oaste. A prinde cu arcanul era, cum se vede, pe vremea lui Mihai Sturza un metod de recrutare. +coala se ]nchide din lips[ de ]nv[\[tor, fiindc[ se vede c[ p[rintele avea el un car de minte, dar n-avea =tiin\[ de carte, ca s[ poat[ face ]nsu=i lec\ii, ori n-avea vreme =i r[bdare. Popa Ioan continu[ s[ ]mp[rt[=easc[ ciracilor s[i, ]n chip neoficial, specialit[\ile sale. }i punea s[ c`nte la stran[ ]n schimbul c`te unui colac, ]i lua cu Ajunul =i cu Boboteaza. Copiii ]l iubeau, =i la intrarea prin case ]i f[ceau un cordon solemn, care ]l umplea de legitim[ m`ndrie. Neput`ndu-se g[si alt ]nv[\[tor, spre a nu se pierde anul, p[rintele r`ndui ]n clas[ cam peste un an, deci prin prim[vara anului 1848, pe dasc[lul Iordache de la aceea=i biseric[, dar mai b[tr`n. Acesta era cam f`rn`it =i „chilea“, adic[ bea vin, din care pricin[ avea =i purt[ri mahmure. C`nd copiii nu pricepeau o slov[ din v`rful nuielei, el ]i ridica de urechi p`n[ la ea =i, ca s[-i iu\easc[ la ]nv[\[tur[, ]i croia cu biciul de curele al lui mo= Fotea. Prinz`nd repede sc`rb[ pe oricine ]l lua cu r[u, Creang[ ]ncepe s[ r[reasc[ dusul la =coal[, p`n[ ce, venind vara =i holera de la 1848, cursul ciuntit al dasc[lului Iordache ia sf`r=it. Mor\ii ]ncep s[ se-ndeseasc[ ]n sat =i Ionic[ le c`nt[ c[lare pe p`rleaz: Chi\igaie, gaie, ce ai ]n tigaie? Papa puilor duc ]n valea socilor. Ferice de gangur, c[ =ede ]ntr-un v`rf de soc, +i se roag[ rugului, =i se-nchin[ cucului:

44

G. C[linescu

Nici pentru mine, nici pentru tine; Ci pentru budihacea de la groap[, S[-i dai vac[ de vac[ =i doi boi s[ tac[...

Lacom la m`ncare, vine ]nc[rcat cu covrigi =i altele de pe la pomul mor\ilor. Ca s[-l fereasc[ de molipsire, p[rin\ii ]l trimit la st`n[ ]n dumbrava Agapiei, unde aveau oile. Holera — a=a crede Creang[ — ]l prinde ]ns[ chiar acolo peste noapte. O sete cumplit[ ]l chinuie, =i el se vaiet[ zadarnic, fiindc[ ciobanii, ad`nci la somn, sfor[ie =i se-ntorc ]n ne=tire. A doua zi strungarul alearg[ pe jos la Humule=ti =i veste=te pe st[p`n[s[u. +tefan vine s[-=i ia copilul cu c[ru\a =i-l d[ ]n ]ngrijirea lui mo= Vasile |andur[ =i ]nc[ a altuia, doctorii empirici ai satului, care-l freac[ cu o\et de leu=tean =i-l ]nfa=[ ]ntr-o p`nz[tur[ uns[ cu seu cald amestecat cu cear[ din fagure. Tratamentul are un efect neg`ndit, =i a doua zi bolnavul se scoal[ teaf[r =i merge =i la sc[ldat. Fiindc[ anul al doilea de ]nv[\[tur[ al b[iatului nu fusese deplin din cauza neiscusin\ei dasc[lului Iordache, =i Smaranda o \inea mor\i= c[ b[iatul trebuie s[ ]nve\e carte, +tefan se duce la un psalt de la biserica Adormirea din T`rgul-Neam\ului, ]n |u\uieni, nu departe de sat, la dasc[lul Simion Fosa, care avea reputa\ia de a vorbi „mai ]n t`lcuri dec`t al\ii“. }ns[ dasc[lul cerea trei sorcove\i pe lun[, =i +tefan a Petrei socoti c[ e prea mult, de=i, dup[ p[rerea Smarandei, nu se codea s[ trag[ sorcove\ii la musta\[. Astfel, Ionic[ r[mase de capul lui p`n[ dup[ s[rb[torile Cr[ciunului, ]n c`rneleag[, c`nd veni de la Pipirig David Creang[, socrul. David se ar[t[ gata s[ duc[ pe Ionic[ la Bro=teni, unde era =coal[, pe cheltuiala lui. Smaranda umplu un desag cu c`rna\i =i costi\e de porc afumate (b[iatul era m`nc[cios) =i bunicul cu nepotul se pornir[ la drum pe l`ng[ cei trei cai lega\i unul de coada altuia =i ]nc[rca\i cu tarni\ele de lemn =i cu desagii plini de ce va fi cump[rat mo=ul din t`rg. Era ger sticlos, =i Ionic[ fiind cu ciubote ]n picioare, c[lc`nd pe un lunecu=, c[zu ]n apa Ozanei =i se ud[. Bunicul ]l scoase din ap[, ]l ]nveli ]ntr-o saric[ flocoas[ de Ca=in =i-l v`r] ]ntr-un desag. La Pipirig, Nastasia, femeie slab[, ]i prime=te bocind. David croie=te lui Ionic[ =i lui Dumitru, fecioru-s[u mai mic, care urma

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

45

s[ mearg[ =i el la Bro=teni, opinci din piele de porc s[lbatic, Nastasia le d[ obiele de suman alb =i primeneli, =i a treia zi, David cu cei doi copii =i f[r[ ]ndoial[ cu acela=i convoi de cai, porne=te iar ]n sus pe apa Neam\ului =i trec prin satul Boboie=ti. Aici, spre izvorul apei, mun\ii ]ncep s[ se str`ng[ =i s[ se-nal\e, ca s[ cad[ apoi mai ]nspre hotar, ]n valea Bistri\ei. Drume\ii trebuiau dar s[ treac[ dintr-o vale ]ntr-alta peste mun\i, =i au ]nceput a sui pe la fundul H[l[ucei. }ntr-un t`rziu, dau ]n sf`r=it de valea cea nou[, clocotitoare de apele repezi, =i coboar[ ]n satul F[rca=a, unde dorm peste noapte la un oarecine ]mpreun[ cu un pop[ Dumitru de la P`r`ul-C`rjei, sat a=ezat mai sus pe Bistri\a. P[rintele, ca mul\i dintre munteni, avea o gu=[ c`t o plosc[, din care g`r`ia noaptea, ]mpiedic`nd pe ceilal\i s[ doarm[. +i fiindc[ copiii vor fi r`s sau popa ]nsu=i se sim\ea neom, le l[muri tovar[=ilor de c[l[torie, ]n chip de dezvinov[\ire, „c[ e mai r[u de cei ce au gu=a ]n cap dec`t de cei ce o poart[ pe dinafar[“. David =i copiii o luar[ din nou la drum, ]nso\i\i poate =i de gu=at, ]n sus, pe malul Bistri\ei, unde drumul abia sp`nzurat pe marginea muntelui e foarte r[u, glodos, lunecos, dup[ vreme. Trecur[ prin Borca, unde apa se ]mplete=te cu drumul. Suntem acum ]n anul 1849, dup[ Cr[ciun, =i cum la 26 ianuarie Vasile, alt fecior al lui David, se cununase cu Maria, fata popii din Borca (199), desigur c[ socrul cu copilul =i nepotul se oprir[ la ginere. La P`r`ul-C`rjei, care e mai sus, au l[sat pe p[rintele cu gu=[, dac[ au mers ]mpreun[. Apoi trecur[ la Cot`rga= =i sosir[, ]n fine, la Bro=teni. Aci b[tr`nul a=ez[ pe Dumitru al lui =i pe Ionic[ ]n gazd[ la una Irinuca, pe cheltuiala lui, ]nf[\i=[ pe copii profesorului, ]i duse la biseric[ s[ se ]nchine pe la icoane =i apoi ]i l[s[ =i plec[, urm`nd ca din c`nd ]n c`nd, prin oameni care au drum pe acolo, cum e obiceiul la munte, s[ le trimit[ de m`ncare, fiindc[, precum fac =i \[ranii din Ardeal, cine st[ ]n gazd[ m[n`nc[ din propriile merinde luate pe c`teva s[pt[m`ni. Lucrul cel mai hazliu este c[ tovar[=ul de odaie al lui Creang[, Dumitru, mai de aceea=i v`rst[ cu el, deci de vreo 12 ani, =i nu cu mult mai mult, ]i este curat unchi, fiind fratele Smarandei.

46

G. C[linescu

La Bro=teni valea este destul de larg[, =i piscurile mun\ilor, ]mp[ro=ate de brazi =i ]nv[luite ]n cea\[, se desf[=ur[ treptat unele ]n spatele altora, p[r`nd rotunde, joase. Totu=i, c`nd te apropii vezi c[ pere\ii pov`rni=urilor sunt destul de repezi. Casele de b`rne, cu ferestre c`t palma, sunt risipite pe r`pe de o parte =i de alta a Bistri\ei clocotite, peste care trece un pod. Gardurile sunt din l[tunoaie, despic[turi de brad ]nfipte la r`nd ]n p[m`nt, din acelea care r[m`n dup[ scoaterea bl[nilor la fer[straie. Vremea de toamn[ e mai mult neguroas[, cu ploaie m[runt[. Oamenii ]n putere sunt mai to\i du=i dup[ lucru, ]n sat nefiind p[m`nt de sem[nat. Pe ici, pe colo, pe locuri mai netede, e c`te un loc de p[=une. B[rba\i =i femei ]n port \[r[nesc (ie =i fote ]n ro=u =i negru) trec c[lare sau pe l`ng[ caii cu desagi lega\i unul dup[ altul. Se v[d departe m[gurile c[ciulite de cea\[ =i se aude c`te-o bufnitur[ surd[ de topor izbit ]n trunchi. Pe Bistri\a, strecur`ndu-se printre clocote, trece c`te-o lung[ plut[ de grinzi, la coada c[reia, ]nchingat bine, ardelene=te, st[ proptit pe v`sl[ d[lc[u=ul. Casa la care fuseser[ l[sa\i ]n gazd[ Ionic[ =i Dumitru era c[\[rat[ =i ea sub munte, pe malul st`ng al Bistri\ei, =i era o cocioab[ mai veche dec`t altele. Gazda Irinuca avea b[rbat =i o fat[ lungan[ =i slut[ „de-\i era fric[ s[ ]nnoptezi cu d`nsa ]n cas[“. Fata ]mpreun[ cu tat[-s[u plecau de luni diminea\a p`n[ s`mb[t[ seara cu doi boi la p[dure, unde lucrau la fer[str[u am`ndoi, pe mai nimica toat[. Irinuca r[m`nea ]n sat cu un \ap =i dou[ capre r`ioase, care dormeau totdeauna ]n tind[; ]ns[ pleca =i ea pe la vecine, unde r[m`nea uitat[. +coala la care aveau s[ urmeze copiii se afla prin preajma bisericii, tot pe st`nga Bistri\ei. Pe un loc mai neted, vara ]nverzit, se ridic[ o bisericu\[ din grinzi de lemn ]ncheiate, asem[n[toare cu cele din Ardeal, dar f[r[ mare \uguitur[. O tind[ scund[ sprijinit[ pe c`\iva st`lpi este intrarea. Acoperi=ul de =indril[ destul de repede, c[z`nd pe stre=ini ]n chip de coad[ de r`ndunic[, e str[b[tut cam ]n dreptul tinzii de un soi de foi=or p[trat, cu st`lpi =i c[ciul[ piramidal[ deasupra, sem[n`nd =i cu o cul[ olteneasc[ =i cu donjoanele de lemn de la cet[\ile medievale transilvane. +coala (zis[ =i „pension“) era a lui Alecu

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

47

Balo= (Bal=), iar „profesor“ era un Nicolai Nanu, care avea reputa\ia de om „]n\elept =i iscusit“ =i e venerat =i acum ca ]nt`iul ]nv[\[tor pe valea Bistri\ei. El preda din 1840 =i-=i sf`r=ea cariera ]n 1850, peste un an, c`nd se vede c-a murit. O cruce de piatr[ pe paji=tea de l`ng[ biseric[ aminte=te azi urma=ilor trecerea lui pe acolo: „Aici odihne=te/ Nicolai Nanu/ ]nt`iul ]nv[\[tor/ ]n valea Bistri\ei/ la =coala lui Balo=/ din Bro=teni/ 1840—1850/ Aceast[ cruce/ s-a r[dicat/ ]n 1906/ de cei/ recunosc[tori“ (145). Noii =colari aveau plete, cum purtau =i gospodarii, =i profesorul, igienist, pune un b[iat s[-i tund[, Ionic[ =i Dumitru pl`nser[ de frica slu\irii, =i pe drept cuv`nt, fiindc[ opera\ia se face cu foarfecele, =i chiar acum, la \ar[, ]n Ardeal, se poate admira neregularitatea cu care b[rbierul improvizat taie p[rul copiilor. Nanu d[ celor doi copii lec\ii dup[ puterea lor =i-i pune s[-]nve\e pe dinafar[ }ngerul a strigat, propriu-zis s[-nve\e s[-l c`nte. Din nefericire, precum =tim, r`ia caprelor Irinuc[i trecu =i asupra celor doi =i, cu toate ungerile cu le=ie =i sc[ld[rile ]n Bistri\a rece, vindecarea nu se produse. Profesorul nu mai primea pe pacien\i la =coal[ =i merindele se sf`r=eau. O ]nt`mplare sup[r[toare gr[bi deznod[m`ntul. Juc`nduse ]n v`rful dealului, cei doi pr[v[lir[ o st`nc[ de sus drept ]n apa ]nv`lvorat[ =i l[ptoas[ de spume, ]ns[ prin casa Irinuc[i =i prin trupul unei capre. }nsp[im`nta\i, =trengarii ]=i fac iute boccelele ]n lipsa gazdei, sar pe o plut[ =i pornesc ]n jos, spre Borca, la fratele =i unchiul Vasile. Se ]ndreptase vremea, fiind aproape de Florii. }n Duminica ]ns`=i a Floriilor t[iar[ din nou mun\ii ]mpreun[ cu doi pl[ie=i c[l[ri, ]nspre Pipirig. O viforni\[ nea=teptat[ ]i opre=te o noapte ]n drum. Nastasia boce=te c`nd ]i vede =i-i vindec[ radical de r`ie cu dohot de mesteac[n. }n S`mb[ta Pa=tilor Ionic[ era iar la Humule=ti =i-i „tr[gea“ la biseric[ un }ngerul a strigat, spre uimirea \[ranilor =i legitima m`ndrie a Smarandei. Toat[ vara =i toamna, Ionic[ se bucur[ de o just[ vacan\[, dealtfel nu cu totul inactiv[, fiindc[ p[rin\ii aveau nevoie de el: trebuia s-ajute la tors, la piept[nat, la n[v[dit, la f[cut \evi cu sucala =i alte opera\ii din industria casnic[ a l`nei. }n iarn[ ]ns[ Smaranda izbuti a ]ndupleca pe +tefan al ei s[ dea pe b[iat la psaltul de la biserica Ador-

48

G. C[linescu

mirea din T`rgul-Neam\ului, la Simion Fosa, care cerea trei sorcove\i =i sf`rc`ia toat[ ziua la tabac. A=adar, Ion a mers la psalt, care era aproape, peste ap[, ]n iarna 1849—1850. Apoi, nemaig[sindu-se ]nv[\[tor ori sorcove\i, nu mai merge la =coal[ aproape trei ani. Acum, ]ntre 13 =i 15 ani, b[iatul face probabil cele mai multe din n[zdr[v[niile de care vorbe=te partea a II-a a Amintirilor. Fur[ cire=e din ograda m[tu=ii M[rioara, pup[za din pom, ajut[ Smarandei la tors, din care pricin[ prime=te de la fete porecla de „Ion Torcal[u“, =i se scald[ ]n balt[. Fetele, =i ]ndeosebi Sm[r[ndi\a popii, ]i plac. Merge pe la =ez[tori =i v`r[ m`nan s`n fetelor, chip de a le sc[pa de vreun =oarec, ori prive=te la balt[, unde ele spal[ p`nz[, picioarele lor sub\iri, r[sfr`nte ]n ap[. Deviza lui este: F[-m[, Doamne, val de tei +i m-arunc[-ntre femei!

Creang[ nu-=i aminte=te cu ]nfrigurare, ca Eminescu, ]nt`ia dragoste, nu poveste=te nic[ieri solemnitatea ]nt`iei s[rut[ri, jur[m`ntul pe via\[, credin\a ]n femeia predestinat[. |[ran, el are onestitate, nu ad`ncime pasional[, pentru care trebuie =i complica\ie intelectual[. Ionic[ umbl[ dup[ catrin\[, nu se ]mboln[ve=te de triste\i ne=tiute altora, nu este r[nit de nep[sarea vreunei fete. Sm[r[ndi\a nu-i displace, de=i ]l atrage mai mult ideea c[ prin ea ar putea s[ ajung[ pop[ la Sf. Nicolai. B[iatul numai de 15 ani alearg[ dup[ fete fiindc[ i s-au de=teptat sim\urile, dar se g`nde=te la ]nsur[toare de pe acum. Femeia nu va fi pentru el icoan[, cum nu e ]n genere pentru \[ran. }nsurat mai t`rziu cu o fat[ delicat[ de 15 ani, o va p[r[si pentru o \iitoare vulgar[. Aceast[ indiferen\[ respectuoas[ fa\[ de femeie exist[ la spiritele cele mai fine care fumeg[ pe o structur[ \[r[neasc[. Jean-Jacques Rousseau, exaltatul, n-a fost el ]nsu=i un cultivator al statorniciei =i emo\iilor profunde. Ion se dezvolt[ deci ca un b[iat comun de \ar[, =i nimic, mult[ vreme, nu va ar[ta la el un suflet excep\ional, o minte genial[. Creang[ e un exponent. Dac[ sentimentul romantic pentru femeie nu ]ncol\e=te ]n Ionic[, se dezv[luie ]ns[ un vi\iu fizic care va face

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

49

mai t`rziu din el un personaj rabelaisian. Ionic[ e m`nc[u. Colacii, iar nu fiorul necunoscutului, ]l duc ]n biseric[. Devor[ coliva =i se ]ndoap[ cu alivencile =i pl[cintele mam[-sii, pentru care nutre=te o mare dragoste filial[, sus\inut[ mai t`rziu de concepte cam inferioare, ca acela de leg[tur[ prin „carne“ =i „\`\a cea dulce“. Pun`nd d[ri pe interesul cu care-l privesc fetele, fiind el frumos pe c`t se pare, =i fecior de oameni r[s[ri\i, lucru hot[r`tor ]ntr-un sat, Ionic[ se ]ndoap[ cu sm`nt`nic[ =i pl[cin\ioare, pe care fetele i le dau cu g`ndul c[ au s[ intre ]n socotelile lui matrimoniale. Ochiul gale= al Sm[r[ndi\ei este pentru Creang[ o sl[biciune de pe urma c[reia se alege cu m`nc[ri. De o Axenia a Bordeianului el se las[ ademenit prin purcei frip\i, r[m`n`nd totu=i incoruptibil. Este =i va fi toat[ via\a — ca to\i oamenii m`nc[cio=i, b[utori, ]nclina\i la obezitate ro=cat[ — vorb[re\, plin de jovialitate =i n[scocitor de glume. Desigur c[ prin ghidu=ii ajunge la alivenci. }ncal\[, de pild[, m`\ele cu coji de nuci, ]=i face masc[ de scoar\[, ]=i pune din\i de fasole =i barb[ de l`n[. P[c[le=te pe copii cu scosul s`ngelui din grind[. Dar c`nd =ade la mas[, ceilal\i m[n`nc[ deosebit, fiindc[ altfel nu se aleg cu nimic (84). L[comia face din Creang[ ]n timpul vie\ii un om de basm, totu=i, fiziologice=te, trebuie s[ ne g`ndim la o polifagie boln[vicioas[, ce nu poate fi str[in[ de bete=ugul mamei =i al lui. +i Smaranda trebuie s[ fi fost m`nc[cioas[, fiindc[ la \ar[, unde oamenii sunt de o mare sobrietate, rar o femeie se vesele=te cu alta, fie =i de l[satul secului, cu pui la frigare =i un cuptor de alivenci. La 12 octombrie 1852 (dup[ alt[ h`rtie ]n 1850) se pune la T`rgulNeam\ piatra fundamental[ a celei dint`i =coli publice din jude\. Vod[ ]nsu=i, Grigore Al. Ghica, vine =i asist[ la sfin\irea paraclisului spitalului =i la aceea a temeliei =i \ine el ]nsu=i un mic cuv`nt, pe care Creang[ =i-l aminte=te a=a: „Iat[, copii, =coala =i sf`nta biseric[, izvoarele m`ng`ierii =i ale fericirii suflete=ti; folosi\i-v[ de ele =i v[ lumina\i =i pre Domnul l[uda\i“. De fa\[ era norod mult =i c`\iva copii isonari de la biseric[, printre care =i Creang[, ]mbr[ca\i spre v[dita mul\umire a domnului ]n c[m[=i cu bibiluri, i\ari de \igaie =i ]nc[l\a\i cu opinci. Dar =coala, ]nceput[ cu cheltuiala m`n[stirii, nu s-a deschis atunci

50

G. C[linescu

fiindc[ n-avea local (234). Abia la 1 iunie 1853, cl[direa ]n[l\at[ de inginerul Alexandru Costinescu e ]n stare s[ primeasc[ pe =colari. }n ce clas[ a intrat Ionic[? Probabil ]n clasa a III-a. Anul urmat la b[di\a Vasile ]i fusese socotit ca ]nt`ia clas[. C`t ]nv[\ase la dasc[lul Iordache, la profesorul Nanu din Bro=teni =i la psaltul Fosa, fusese pre\uit ca bun pentru clasa a II-a. S[ fi urmat din iunie 1853 p`n[ ]n vara lui 1854 dou[ clase nu pare cu putin\[, de vreme ce cursul dintr-un an era ]mp[r\it ]n dou[ semestre, iar ]n vara anului 1854 el lua note pe semestrul II al clasei a III-a. La acea „Shola public[“ venir[ =i din tovar[=ii de joac[ ai lui Creang[, printre care Nic[ O=lobanu, b[iatul popii cu acela=i nume, =i +tefan Posa. Dar erau =i str[ini, precum Vasile Conta, viitorul filozof materialist. Ionic[, devenit lene=, fiindc[ Smaranda ]l r`zg`ia, =edea ]ntr-o banc[, probabil lung[, cu Gheorghe Atanasiu, +tefan Posa, Vasile Conta =i ]nc[ cu unul. Creang[ se numea acum Ion +tef[nescu, dup[ acea mod[ =colar[ de numire care a umplut \ara cu nume monotone terminate ]n -escu. +colarii nu erau de aceea=i v`rst[, fiindc[ Creang[ avea 16—17 ani, iar Vasilic[ Conta, n[scut ]n 1845, avea numai opt ani. Era acest Conta, devenit mai t`rziu prieten bun =i idol politic al lui Creang[, b[iatul unui pop[. Colegii =i-l aminteau ]mbr[cat c-un cojocel scurt. Creang[ era foarte probabil cel mai mare din clas[, =i ca atare, cu firea lui sup[r[cioas[, e de crezut c[ nu se putea sim\i bine c`nd, fa\[ de copiii mici, i se f[ceau mustr[ri. Sunt unele obscurit[\i ]n privin\a profesorilor. +coala fiind a m`n[stirii, personalul didactic apar\inea clerului. Unul dintre profesori este vestitul p[rinte Isaiia Duhu. Dar al\ii =i-aduc aminte c[ venea odat[ =i p[rintele Gr. Conta, care chiar f[cuse c`ndva o oarecare mustrare lui Creang[ (34). Acesta nu putea fi altul dec`t tat[l lui Vasilic[ Conta, care ]n anul 1854 s-ar fi mutat de la Ghind[oani la Neam\, desigur chemat s[ fie de folos =colii sau venit s[-=i dea b[iatul la ]nv[\[tur[. Datele fiind foarte pu\ine =i nesigure, putem presupune deocamdat[ c[ p[rintele Gr. Conta a ap[rut ]n clasa a III-a ]naintea p[rintelui Isaiia, de care se desparte Creang[ c`nd ]nceteaz[ de a mai merge la =coal[. Celor 22 de elevi, cu Ion +tef[nescu, dintre care 8 lipseau mereu, li

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

51

se preda dup[ un program elementar, ]n care intra citirea dup[ „abe\[dariu“, caligrafia, aritmetica, geografia. Direc\iunea urm[rea ]ns[ o preg[tire sufleteasc[ cre=tin[, fiindc[ se mai preda istoria sf`nt[ =i catehismul. Ba ]nc[ stare\ul Neonil, la care s`mb[ta Isaiia Duhu ]i ducea pe ciraci ]n droag[ pentru examen, dispre\uia toate ]nv[\[turile laice, ca fiind numai „ereticii care am[r[sc inima =i tulbur[ sufletul omului“. Disciplinele laice le-ar fi predat Isaiia Duhu cu de la el voin\[. Totu=i, programul, precum arat[ actele =colii, prevedea materiile amintite mai sus, =i opinia stare\ului r[m`ne curat personal[. P[rintele Duhu, om bizar, boem al clerului, independent la g`ndire, onest =i \`fnos totodat[, ademenea pe copii la studiul materiilor prin zmeur[ =i alte lucruri de m`ncare cump[rate din banii s[i. Asupra lui Creang[ tratamentul cu alimente fu plin de roade, el fiind ]nsemnat ca „bun“ la toate materiile. La purtare era ]ns[ „r[u“, ]ncepea s[ lipseasc[ (173). P[rintele Duhu are o pricin[ cu stare\ul, care-i poprise leafa de =ase mii lei, =i alta cu p[rintele O=lobanu, pentru certarea t`n[rului O=lobanu, =colar, ca =i Creang[, plin de amor propriu. P[rintele O=lobanu afurise=te pe Isaiia Duhu, =colarul atins de mustrare ]nceteaz[ de a mai frecventa clasul, =i profesorul se face, dup[ toate semnele, cam sup[r[cios, de vreme ce trage lui Creang[ „un pui de b[taie, a=a din senin“. Jignit, ca de obicei, Creang[ face tot ce-i st[ ]n putere ca s[ scape =i de Duhu, =i fiindc[ v[ru-s[u Mogorogea, G`tlan, zis Zaharia Simionescu, Tr[snea =i al\i tovar[=i plecaser[ la F[lticeni la „fabrica de popi“, d[ ghes Smarandei s[-l trimit[ =i pe el, mai mult spre a sc[pa de =coala din Neam\. }ns[ Smaranda, ambi\ioas[, ]nciudat[ probabil c[ nepotu-s[u Mogorogea umbla s[ se fac[ preot, o ia ]n serios =i pun`nd ]n joc dou[ mier\e de orz =i dou[ de ov[z ca dar catihetului, ]l urne=te pe Ionic[ la F[lticeni ]n toamna anului 1854. Ce era aceast[ „fabric[ de popi“? Un curs temporar, „de m`ntuial[“, cu scopul de a catehisi, adic[ de a da instruc\iunea trebuitoare cui avea s[ se fac[ pop[. Preotului nu i se cerea ]nainte vreme =tiin\[ de carte oficial[, ci putin\a de a sluji ]n biseric[. Preg[tirea de la m`n[stiri putea merge de la superioara cultur[ religioas[ p`n[ la ne=tiin\a de

52

G. C[linescu

carte, acoperit[ de memoria rug[ciunilor =i tipicului. Era vorba de a ]nv[\a pe ace=ti „cursi=ti“, care mai mult sau mai pu\in =tiau s[ scrie =i s[ citeasc[, cum s[ se poarte ]n biseric[ f[r[ s[ cad[ ]n erezie. Veneau acolo tinerei, dar =i unii mai ]n v`rst[, ]nsura\i =i cu copii, doritori s[ se popeasc[, ]n care scop cheltuiser[ parale, fiindc[ catihetul, adic[ preotul ]ns[rcinat s[ catehiseasc[, primea bucuros ca plocon galbeni, cai, boi, oi, stupi =i altele. Apoi candida\ii la popie ]=i pierdeau =i vremea, scump[ \[ranului. Ei voiau s[ scape repede. Catihet, adic[ preot ]nt[rit de Mitropolie s[ dea preg[tire sumar[ de preot tinerilor, era atunci la F[lticeni un econom Conta, N. Conta, fecior al lui Nistor Conta =i frate cu Grigore Conta, tat[l filozofului, altul dec`t cel din Neam\ ]n orice caz (93), =i care =i-n toamna lui 1853 se afla acolo ]n aceea=i calitate. Avea obiceiul s[ fac[ daruri de c[r\i de vreme ce un Penticostar se afla d[ruit bisericii Sf. Ilie din acel t`rg, iar un manual de tipic ]l ]nm`na la 4 februarie 1855 lui Creang[ ]nsu=i (234). El ar fi fost un om de ]n\eles, care pentru un bun plocon te scotea „popone\ ca din cutie“, a=a c[ te puteai l[sa f[r[ grij[ „]n Conta sfin\ieisale“. Cum Creang[ nu pomene=te de alt catihet, r[m`ne probabil c[ acest Conta era profesorul propriu-zis. Dar un p[rinte Vasile Grigorescu, din F[lticeni, b[tr`n detot prin 1914, ]=i aduce aminte c[ +tef[nescu Ion venise la =coala lui toamna =i st[tuse p`n[ la Pa=ti. |inea minte c[ era bun c`nt[re\, a=a =i a=a la carte =i neast`mp[rat ]n pozne =i ghidu=ii (68). Acest p[rinte Grigorescu era foarte t`n[r ]n 1854, ie=it atunci din seminar. Filaret Scriban ]l numise, cu ]ncepere din octombrie, supleant la =coala catihetic[ (93). Dac[ memoria b[tr`nului preot e bun[ =i sprijinit[ pe acte, cum se pare — c[ci toate acestea le-a l[sat ]nsemnate ]n ni=te Amintiri — e posibil ca s[ fi fost profesor al lui Creang[, suplinind din c`nd ]n c`nd pe catihetul titular. Propriu-zis, Creang[, june clocotitor, nu merge mai deloc la =coal[ =i n-are prilej s[ vad[ cum e fa\a catihetului, de=i p[rintele Grigorescu credea a-l \ine bine minte. C`t despre fabricantul de popi Conta, acesta avea patima jocului de c[r\i, care b`ntuia cu furie prin toat[ Moldova vremii ]n urma ocupa\iei \ariste. El juca stos zi =i noapte =i nu d[dea dec`t rar prin

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

53

clas. De la supleantul t`n[r nu era mult de ]nv[\at, =i toat[ comedia se cam m[rginea, ca pe atunci ]n =coli, la ascultarea a ceea ce ucenicii silabiseau =i memorizau dup[ c[r\i, profesorul zic`nd doar „lua\i de ici p`n[ ici“. Nu rezult[ de nic[ieri c[ s-ar fi cerut un num[r hot[r`t de ani de =coal[, =i desigur c[ preg[tirea candida\ilor la popie era foarte inegal[. }nt`i ]nv[\au Istoria Vechiului Testament, dup[ cartea lui Filaret Scriban, vl[dica. Istoria sf`nt[ o mai buchisise Creang[ la =coala din Neam\, =i avea chiar =i o carte din 1847, pe care ]n 20 martie 1854, gelos pe biblioteca lui ]ncep[toare, se isc[lise cu blesteme pentru ho\ul eventual, scriind c[ „aceast[ istorie este a me, jos isc[litului, =i cine va vre ca s[ mi-o ]nstreineze s[ nu fie iertat de Dumnezeu =i de to\i sfin\ii lui“. Elevii studiau apoi frumuse\ile =i regulile limbii rom`ne dup[ o sucit[ gramatic[ de M[c[rescu. Se ini\iau ]n r`nduiala bisericeasc[ dup[ Manualul de tipic al protosinghelului Melchisedec. Se ]n\elege c[ se vor fi exercitat la c`nt[ri, f[c`nd vreun fel de practic[ chiar la biseric[, precum copiii ]n Humule=ti \ineau isonul la Sf. Nicolai. Li se vor fi dat ]n m`ini toate c[r\ile m`nuite de preot ]n sf`ntul loca=. Dar de ceva teologie, introduceri mai filozofice=ti prin dogme poate fi vorba? Cu =colari t`mpi ca Tr[snea lucrul ar fi fost greu de urnit. Nu e ]ndoial[ c[ m[car catihisul trebuia s[ formeze elementul de baz[. Dup[ catihisul cel mare spuneau unii cu ochii ]nchi=i cele =apte taine. Despre Gramatica rom`n[ a lui Nicolau G. M[c[rescu Creang[ vorbe=te cu mari sarcasme, slujindu-se de pilde scoase chiar din carte, care nu era nici mai bun[, nici mai rea dec`t contemporanele ei. Era o gramatic[ abstract[, f[r[ ]nsu=iri pedagogice, care se mai ]ncurca =i cu terminologia, pe atunci nesigur[. Singularul se numea „singurit“ =i pluralul „]nmul\it“, =i „pronumenii conjuctive“ ]n=ira\i ]n afara exemplelor d[deau ni=te silabisiri profane: me, te, lu, e, ne, ve, i, le. Dar =i =colarii erau inap\i pentru opera\ia definirii, iar Tr[snea era pur =i simplu prost[nac, deoarece prin „a scrie bine ]ntr-o limb[“ el ]n\elegea „a scrie cu limba“. Mai mult dec`t ]nv[\[turile duhovnice=ti, Ion +tef[nescu, care de prin 1855 ]ncepe a semna cu numele dinspre mam[, Ion Creang[,

54

G. C[linescu

semn de nu prea mult[ iubire pentru tat[ ori de preocup[ri eufonice, urmeaz[ =coala cea lumeasc[. To\i =colarii ]n genere n-aveau gust de carte, ca unii ce credeau c[ pentru preo\ie nu trebuie cine =tie ce preg[tire. Plictisi\i de vremea =i banii pierdu\i, ei se \ineau de petreceri pe la cr`=mele care nu erau pu\ine ]n acel t`rg. Despre F[lticenii de atunci, t`rg ]ntr-un \inut de poale de munte, nu departe de apa Moldovei, unde dealurile prin ]mprejurimi ating patru sute de metri, ne-a l[sat o imagine vie scriitorul german Wilhelm de Kotzebue (100). S`mburele or[=elului ]l alc[tuie=te uli\a cea mare, cu pr[v[lii, mai toate de lemn, ]nvelite cu =indril[, =i rareori cu tinichea lucitoare la soare. O strea=in[ larg[ cade ]n fa\a pr[v[liilor, cele mai multe cr`=me \inute de evrei. }ncolo, t`rgul e un sat mai r[s[rit, cu c[su\e pierdute printre mari livezi, ]n care hanuri lipite cu lut pe jos \in loc de hoteluri. Odat[ pe an, ]ns[, la Sf. Ilie, F[lticenii se umpleau de larm[ neobi=nuit[, fiindc[ atunci se \inea vestitul iarmaroc. Uli\ele nepavate, pline de colb, ]ncepeau s[ se ]mpestri\eze de ve=minte \[r[ne=ti =i redingote europene, de care cu boi =i tr[suri vieneze. B`lciul era ]nsufle\it din punct de vedere comercial, v`nz`nduse aici lucruri pentru \[r[nime, dar =i marf[ scump[, precum cai de lux. Boierimea numeroas[, care n[v[lea aici odat[ cu s[tenii, cerea unele petreceri deosebite. Kotzebue ascult[ ]n 1852 ni=te arfoniste germane =i m[n`nc[ ]nghe\at[. Petrecerea de c[petenie a boierimii, aceea pe care o cultiva economul Conta, era jocul de c[r\i. }ntr-o odaie ]necat[ ]n fum de tutun =i pres[rat[ pe jos cu mucuri de \ig[ri, Kotzebue v[zu vreo zece domni, cu gheroacele =i cravatele scoase, juc`nd stos cu furie mut[. |[ranii se desf[tau la cr`=m[. Deci t`rgul era atunci un loc unde scripca =i chiotele se ]nt`mpinau cu pl[cere sau cu nep[sare =i unde de at`tea ald[ma=uri toat[ lumea bea v`rtos =i ]n restul anului. Nu e de mirare dar c[ Creang[ =i cu tovar[=ii s[i fur[ lua\i ]n v`rtejul chefurilor. Se a=ezaser[ ]n uli\a R[d[=enilor la un Pav[l ciubotarul, de ilustr[ memorie, care me=terea la ciubotele lui pe l`ng[ cuptor =i ]nchiria restul ]nc[perii la o droaie de candida\i la popie. Pe paturi ]n=irate la perete dormeau, afar[ de Pav[l, care era holtei, Ion

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

55

Mogorogea, G`tlan numit la =coal[ Zaharia Simionescu, Nic[ O=lobanu, Ion +tef[nescu-Creang[, un Nic-a lui Constantin a Cosmei =i probabil =i Tr[snea, adic[ to\i tovar[=ii din Humule=ti. Pe deasupra, mai =edea acolo un mo= Bodr`ng[, care pentru pu\in[ plat[ ]n natur[ f[cea unele treburi prin cas[ =i c`nta din fluier. Creang[ mai vorbe=te de un Davidic[, fl[c[u de munte cu barba ]n furculi\[ =i favorite, =i de un Mir[u\[ din Grum[ze=ti, f[r[ s[ arate dac[ =i ace=tia dormeau la aceea=i gazd[. |in`nd seam[ de mul\imea g[zdui\ilor, de lutul de pe jos, de mirosul de piel[rie =i de ghete puse s[ se usuce pe cuptor, se poate ]nchipui c[ teologii no=tri tr[iau ca ni=te vite. Se ]nc[lzeau =i m`ncau contribuind cu r`ndul la gospod[ria ob=teasc[, =i, cum unii erau zg`rci\i =i al\ii lacomi, se iveau discordii. Abuz`nd de bun[voin\a unei frumoase cr`=m[ri\e, ]n dugheana c[reia f[ceau adesea chef, tinerii „furluau“ alimente, ascunz`ndu-le prin s`n =i prin turetcile cizmelor. O=lobanu, t`n[r de vigoare herculean[, f[cu o prinsoare cu un \[ran, ]n urma c[reia ]i lu[ de poman[ un car ]ntreg de lemne. Acestea sunt purt[rile unor feciori de \[ran s[n[to=i =i pu=i pe dr[covenii, nicidecum st[rile de spirit ale unor candida\i din voca\ie la cariera ecleziastic[. Nici preo\ii cu care aveau de-a face tinerii nu erau mai ascetici. Dac[ economul Conta juca stos, un pop[ b[tr`n, Bulig[, ]=i punea poalele anteriului ]n br`u =i juca „de-i p[l[l[iau pletele“. Ca s[ scape de tovar[=ii prea m`nc[cio=i, Zaharia cu c`\iva ai lui puser[ ]n func\ie „po=tele“, glum[ hazlie ]n Amintiri prin darul povestitorului, dar hot[r`t vulgar[. Cu un chibrit se d[dea foc unor foi de h`rtie lipite cu seu =i v`r`te ]ntre degetele celui adormit. Unii se mutar[, al\ii mai r[maser[. Mogorogea ]=i ]nvelea noaptea picioarele ]n m`necile cont[=ului. Din pricina unor ghete f[cute de Pav[l acestuia se isc[ o astfel de ceart[ urmat[ de stric[ciune, ]nc`t Pav[l d[du pe to\i dasc[lii afar[, =i ace=tia se mutar[ la un fierar, peste drum. F[lticenii nu-s departe de T`rgul-Neam\. Toamna =i pe iarn[, =i f[r[ ]ndoial[ ]n vremea s[rb[torilor Cr[ciunului, Creang[ =i cu humule=tenii lui se repezeau acas[, pornind c[tre sear[ =i c[l[torind noaptea pe lun[. Umblau pe la cl[ci dup[ fete, care nu-i priveau cu ochi r[i, fiind ei

56

G. C[linescu

candida\i la popie =i la ]nsur[toare, =i ie=eau din sat spre ziu[, ca s[ se afle din nou la pr`nz ]n F[lticeni. Feciorii mai aveau obiceiul s[ colinde noaptea droaie prin sat ]n trecere pe la casele fetelor =i ]n frunte cu Mihai scripcarul din Humule=ti, care c`nta: Frunz[ verde de cicoare, Ast[-noapte pe r[coare C`nta o privighetoare Cu viersul de fat[ mare; +i c`nta cu glas duios, De picau frunzele jos; +i c`nta cu glas sub\ire Pentru-a noastr[ desp[r\ire; +i ofta, =i ciripea, Inima de \i-o rupea!

E la mijloc o aprindere de pubertate, iar nu starea liric[ a cui =i-a l[sat ]n urm[ o fiin\[ drag[, pentru c[ Creang[, uit`ndu-=i de Sm[r[ndi\a, nu numai c[ alerga dup[ alte fete din sat, dar la ora= cultiva pe fata popii de la F[lticenii-Vechi, pe care n-o l[sa mult[ vreme „nem`ng`iat[“. Fata se vede a fi fost naiv[, de bun[-credin\[ =i foarte sentimental[. Ea d[ruia blondului dasc[l mere domne=ti, =i ]ntr-o zi, ]ntr-un gest de mare pasiune romantic[, odat[ cu merele ]i d[du o n[fram[ de m[tase =i „zg[rdi\a“ de la g`t. Teologul era ]ns[ u=uratic =i n-avea cultul femeii. C[tre Pa=ti Mitropolia hot[r[=te desfiin\area catihe\ilor, care, se vede, nu d[deau multe roade, =i trecerea =colarilor mai tineri la Socola. La seminar nu puteau merge dec`t ]n toamn[, =i deci ciracii catihe\ilor se r[zle\ir[ pe la casele lor. Mul\i nu se mai duser[ la =coal[ mai departe, =i din Humule=ti O=lobanu, Tr[snea cel greu de cap =i victim[ a gramaticii lui M[c[rescu, =i chiar Ion Mogorogea se l[sar[ p[guba=i. Vara trecu, dar ]n toamn[ apriga Smarand[ hot[r] plecarea lui Ion la Socola. Orice ]mpotrivire fu de prisos, =i +tefan ]nsu=i, tat[l, de obicei potrivnic ]nv[\[turii, se ar[t[ ]nduplecat, cu toate c[ avea de ]nt`mpinat mari cheltuieli. Se g`ndea de bun[ seam[ c[, de vreme ce a risipit

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

57

at`\ia bani, se cade s[ aib[ dob`nda lor =i s[ a=tepte de la Ionic[, ajuns pop[, ]ngrijirea fra\ilor =i surorilor mai mici. Un \[ran, oric`t de cuprins, nu are bani ghea\[ ]n m`n[, =i la Socola nu mai mergea cu trimitere de hran[ ]n natur[ =i =edere pe la gazde ieftine. +tefan a f[cut, nici vorb[, datorii, deoarece peste patru ani Smaranda se g[sea ]mpov[rat[ de 1600 lei datorie (228). Nu era, dup[ toate semnele, prea s[n[tos, c[ci peste trei ani murea prin str[ini, dus s[ c`=tige bani pentru ]ntre\inerea la =coli ]nalte a copilului s[u. Lui Ion mersul la Ia=i nu-i z`mbe=te. Plin de contradic\ii, ca de obicei, nu dorea s[ r[m`n[ un lucru prost ca ceilal\i =i n-avea gust, totu=i, de carte. De=tept[ciunea lui e un produs al naturii =i se nutre=te din pu\in. Nici o idee de carier[ literar[ nu pare s[ fi trecut prin mintea lui Creang[ pe atunci, fiindc[ nici m[car patima cititului n-o avea =i nu o va avea niciodat[. Felul cum se isc[le=te el pe carte e al oamenilor care nu vor avea niciodat[ alte opere dec`t manualele =colare, pe care le \in ]n cas[ ca pe ni=te amintiri. T`n[rul de 18 ani Ion +tef[nescu nu m[rturise=te a fi fost zguduit de nici o lectur[, nu-=i aduce aminte de nici un scriitor rom`n sau str[in, =i cunosc`ndu-i firea dezv[luit[ pe toat[ ]ntinderea vie\ii, putem fi ]ncredin\a\i c[ singura ]nclinare c[rtur[reasc[ incon=tient[ ]i era atunci numai bunul-sim\ de \[ran, a c[rui minte nu suferea poliloghia =i sucitura limbii. Un Luca Mo=neagu ]ncarc[ pe Creang[ =i pe Zaharia lui G`tlan, cu care fusese coleg =i la catihet, ]n c[ru\a lui tras[ de doi „zmei“ =i pornesc cu to\ii, sub privirile ]ntregului sat, c[ci era ]n ziua de T[ierea capului sf. Ioan Botez[torul (29 august). „Zmeii“ lui Luca, numi\i =i „c[lu\ii tatii“, de=i slabi ca ni=te m`\e, umblau ]ncet, dar f[r[ poticnire. O luar[ pe drumul de pe valea Neam\ului =i ajunser[ la Timi=e=ti, ]n larga lunc[ a Moldovei. Dup[ un scurt popas la pod, pornir[ mai departe ]nspre Pa=cani. De la Timi=e=ti dealurile se urc[ din nou, prevestind valurile de pust[ ce vor urma, =i culmile sunt ]mp[durite. De acolo se v[d ]napoi limpede coamele mun\ilor =i Ceahl[ul cel gigant =i ]nce\o=at. T`rgul Pa=cani este jos, ]n valea Siretului, care curge ceva mai departe. C[l[torii au poposit noaptea la Bl[ge=ti l`ng[ pod, pe prispa casei unui rotar, unde

58

G. C[linescu

nu putur[ dormi, nici =edea mult din pricina \`n\arilor. Relele vie\ii de c`mpie se ar[tar[ muntenilor ]n toat[ goliciunea, =i Luca Mo=neagu n-avu dec`t dispre\ pentru cei din vale =i dorin\a de a se ]ntoarce c`t mai repede cu „zmeii“ ]n mun\ii cu izvoare reci. Pornir[ deci ]nainte de ivirea zorilor =i o luar[ spre Ruginoasa, ]ntov[r[=indu-se cu ni=te c[r[u=i de =indril[ de frica \iganilor l[ie\i. La T`rgul-Frumos ]=i potolesc foamea cu harbuji, iar la Podul Leloaiei, acum Podul-Iloaiei, fac un nou popas. „Zmeii“ osteniser[ detot, =i c[l[torii mergeau mai mult pe jos, ]n batjocura drume\ilor. La bariera P[curarilor, la care ajunser[ c[tre asfin\it, un fl[c[uan glume\ ]i ]nt`mpin[ cu ironii ustur[toare: „— Mo=ule, ie sama de \ine bine telegarii ceia, s[ nu ieie v`nt; c[ Ia=ul ista-i mare, =i Doamne fere=te, s[ nu faci vreo primejdie!...“ De ru=ine, viitorii seminari=ti se ascund sub un \ol, iar mo= Luca, jignit, ]mproa=c[ pe glume\ cu ]njur[turi colorate cu elemente biblice. Ajung noaptea ]n ceairul Socolei, =i aici o priveli=te curioas[ li se ]nf[\i=eaz[ ochilor. D[sc[lime de prin toate jude\ele de la catihe\ii desfiin\a\i, p[rin\i, preo\i =i \[rani, lume tot b[rboas[, =edea ]ngr[m[dit[ pe iarb[ ]n a=teptarea zilei urm[toare.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

59

III. LA IA+I, SEMINARIST +I DIACON

Ia=ul se ]ntinde ]n albia f[cut[ de c`teva dealuri rotunde, dar mai ales ]ntre pov`rni=ul Copoului =i valea b[tut[ a =erpuitului Bahlui. Dac[ dealurile sunt lutoase, r`ul alunec[ g[lbui =i murdar printre gloduri. Mla=tini mari, ]nc[rcate de trestii, se str`ng ]n valea exterioar[, =i odat[ cetatea domneasc[ era ]nconjurat[ feudal de un sm`rc. Dealurile mai joase sunt pres[rate cu vii, dar mai ]n sus se str`nge negriciunea unor adev[rate p[duri. Intrat deodat[ ]ntre aceste dealuri sau ridicat pe un d`mb, c[l[torul se afl[ ]n fa\a unei priveli=ti m[re\e. }n jurul celor patru turle ale Mitropoliei, ce par colosale, un ora= feeric se lunge=te ]n patru labe. Din cauza r`pelor, zidul cel mai scund pare fort[rea\[, turla unei bisericu\e, turn medieval. M`n[stiri cu clopotni\e \uguiate ]nconjurate de forturi se albesc pe dealurile ]nconjur[toare. C`nd te cobori ]n ora=, n[luca se spulber[. Versurile lui Bolintineanu: Asupra cet[\ii se-nal\ trist[toare Vechi turnuri cu form[ ]nsp[im`nt[toare: Ca geniuri triste cetatea domnesc

nu mai sunt adev[rate, =i c[l[torul r[m`ne ]ntr-un mare sat cu vechi biserici =i cu un t`rg ]n care vestigiile unei arhitecturi mai nobile sunt prada celei mai ude ruine. Totu=i, ]n vremea domniei lui Mihai Sturza =i a celor dou[ domnii ale lui Grigore Alexandru Ghica, Ia=ul ajunsese la ]nf[\i=area lui cea mai caracteristic[ =i la apogeul de la care apoi se pr[bu=ea repede. Pe margini este un adev[rat sat cu drum b[tut, nepietruit =i pode\e ]naintea por\ilor, cu locuin\e merg`nd de la bordeiul c[zut pe-o r`n[ p`n[ la casa gospod[reasc[ cu ograd[ ]nconjurat[ de uluci bune, cu acoperi= de olane =i ]nfrumuse\at[ ]n fa\[ de un fronton rezemat pe dou[ coloane ionice v[ruite. Pe drum

60

G. C[linescu

trec, ca la \ar[, vaci, c`ini, or[t[nii, =i duminica pe un maidan un dulap se ]nv`rte=te la \`rliitura unui taraf de l[utari ]mbr[ca\i ]n largi ve=minte orientale. Portul s[tesc se amestec[ cu =alvarii, ia cu scurteica ]mbl[nit[, =i o caret[, ]nd[r[tul c[reia st[ m`ndru un arn[ut g[it[nat, arat[ c[ pe aici sunt boieri mari. Mai spre inim[ ogr[zile se ]mpu\ineaz[ =i dughenele ]ncep s[ se str`ng[ unele ]n altele. T`rgul e mai ]ndesat, mai ora=, dar marele num[r de jidovi s[raci cu caftane negre ]l \ine ]ntr-o mizerie de ghetou. }ntre poalele Copoului =i palatul domnesc, a=ezat ]n marginea v[ii dinspre Bahlui, din strada L[pu=neanu ]n Strada Mare =i pu\in ]n bra\ul Str[zii de Sus, aspectele de ghetou, de t`rg oriental se ]mperecheaz[ deodat[ cu viziuni de lux cosmopolit. Casele nu sunt m[re\e cum par, dar sunt nu rareori de o elegan\[ remarcabil[, adev[rate hoteluri aristocratice pres[rate prin maidane =i uneori ]ngr[dite cu ziduri, ca s[ se izoleze de prostime. Ora=ul tot, ]n valea aceasta r`poas[, are aerul unei tabere asiatice, ]n care, printre corturi murdare de zdren\e, se ridic[ corturile de m[tase ale c[peteniilor. Aceste case aruncate aici ]n pust[, f[r[ nici o ra\iune aparent[, ie=ite ca-n basm ]n mijlocul unei uli\e de c[tun, au linii clasice, excesiv academice, p[r`nd totu=i din pricin[ c[ ]n loc de piatr[ se folose=te tencuiala =i varul. S[lile se ]ntrev[d enorme, ]nalte, put`nd con\ine la serate, sub lumina r[muroaselor candelabre, un mare num[r de dame ]n crinolin[ =i de oaspe\i. Totodat[, ]ns[, proptirea pe grinzi a caturilor, construc\ia gr[bit[ =i cu materii f[r[ durat[ fac ca cl[dirile s[ crape, s[ se macine, s[ alunece pe o parte, s[ capete, cu vremea, ]nf[\i=area de morman de zid[rie dup[ incendiu. Pe o uli\[ r[sare o lung[ construc\ie de un singur r`nd, destinat[ ]n chip v[dit dughenelor =i proptindu-se ]n stil italian pe un portic de pila=tri. }n alt[ parte apare gangul cu por\i, sprijinind deasupra un cat cu balcon. }ns[ totul e ud, scorojit, gata la alunecare =i cr[pare. Coloane mari vene\iene \in porticul unor mari pr[v[lii care au un aer prea vast =i dezolat. Ambi\ia de a cl[di monumental colaboreaz[ cu materialul sf[r`micios al locului =i d[ ora=ului ]nc[ foarte nou aspectul de imita\ie de ruin[. Prea vasta Mitropolie crap[ de la ]nceput, palatul domnesc,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

61

destul de vast, pare o cazarm[. N[scut peste un ora= de lemn de abia de cur`nd, Ia=ul p[rea mai mult o tab[r[ pentru mai mult[ vreme a unei cur\i venite c[lare =i ]n vehicule. Dealtfel, =i ]n Ia=ii =i ]n Bucure=tii acelor vremuri careta e mai luxoas[ dec`t casa. Din cauza lipsei caldar`mului, boierimea =i lumea mai r[s[rit[ merg, spre a sc[pa de noroaie, numai ]n caret[ sau m[car c[lare. Slugile ]nse=i ale cur\ilor fac la fel. Numai prostimea tras[ dinspre sate mai calc[ cu picioarele pe uli\ele cu grinzi de lemn aruncate una l`ng[ alta ca ni=te pode\e. La bizareria arhitectonic[ se adaug[ ]mpestri\area popula\iei. Aci e curtea =i protipendada, alc[tuit[ din boieri de o bog[\ie nemaipomenit[, st[p`ni de mo=ii ]ntinse, cu numeroase sate, unii din ei nobili austrieci =i ruse=ti totodat[, un fel de mici domni ei ]n=i=i, cu curte =i \igani. Boierimea aceasta e ]n genere ]nstr[inat[, vorbind mai mult fran\uze=te ori m[car grece=te. Contactul cu Occidentul, mai ales indirect, prin ru=i, le d[ grandomanii. Cu ]naintarea veacului vin bonjuri=tii, care, cu bune inten\ii patriotice, accentueaz[, din n[zuin\a progresului, nota europeneasc[. +i prin fugi silite, dar =i prin chem[ri, un stol de imigra\i ]n frunte cu cet[\eni de confesie mozaic[ se las[ asupra t`rgului. Dac[ cei din urm[ sunt zarafi, cr`=mari, negustori de toate lucrurile trebuitoare =i netrebuitoare, pentru marele lux cerut de o boierime bogat[, lacom[ de petreceri, vin nem\i, unguri, italieni, greci, francezi. Clasa burghez[ e aproape exclusiv str[in[. Cofetarii sunt italieni, bacalii greci, careta=ii nem\i, croitorii francezi. Hotelurile se numesc preten\ios „Hotel Petersburg“, „Hotel de Italia“, librari sunt, de pild[, Bell =i Henig, coiffeur este „Alexandre... de Paris“. Num[rul francezilor e at`t de mare =i fran\uzismul at`t de ad`nc, ]nc`t la restaurante se servesc dejunuri franceze cu personal autentic. Numeroase nume galice st[ruie ]n ora= p`n[ acum. Uli\ele mizerabile sunt str[b[tute ]n sus =i ]n jos de echipaje str[lucite, ]n care apare luxul cel mai parizian, tr[surile se \in =ir una l`ng[ alta, iar Copoul este un fel de Bois de Boulogne ]n drum spre Cr`m. Nu rareori tinerii =i femeile din boierime au ]mbr[c[minte autentic parizian[, unii ]ng[duindu-=i luxul de a merge ]n capitala Fran\ei cu tr[sur[ proprie. Aceast[ ]mpestri\[tur[ a mers cresc`nd

62

G. C[linescu

spre jum[tatea veacului, alung`nd din ce ]n ce mai mult nota oriental[ =i ad`ncind cosmopolitismul. C`nd, cu vreo trei ani ]nainte de desc[lecarea lui Creang[ la Ia=i, Saint-Marc Girardin vizita principatele, el r[m`nea uimit de luxul nebun trec`nd ]n carete pe uli\e de sat, de saloanele ]n care toat[ lumea vorbea fran\uze=te =i ]n care numai robii \igani, tologi\i pe jos, prin anticamere, aminteau francezului c[ se afl[ l`ng[ Bahlui. Descinderea lui Creang[ ]n v`rst[ de 15 ani (dac[ s-a n[scut ]n 1839) la Ia=i ]n 1855, sub domnia lui Grigore Alexandru Ghica =i pu\in dup[ ocupa\ia ruseasc[ \arist[, propagatoare de joc de c[r\i =i frivolit[\i, are valoarea unui simbol. Dac[ el ar fi avut de atunci inten\ii literare, e foarte probabil c[, \[ran, n-ar fi avut cui s[ le ]mp[rt[=easc[. De fapt, el nu tr[gea ]n ora=, ci ]ntr-o lume cu totul exterioar[, printre d[sc[limea =i popimea de origine s[teasc[. Ora=ul nu-l va fi cunoscut de aproape dec`t ]n partea \[r[neasc[ cu cr`=me =i ciubotari ca la F[lticeni. Popimea era incult[, iar c[lug[rimea, ]n mare parte, grecizant[. T`n[rul seminarist n-ar fi putut s[ se apropie nu numai de boierimea grandioas[ =i fran\uzit[, dar nici m[car de scriitorii vremii, pe care nici nu se =tie de i-a cunoscut m[car din auzite. Russo, Negruzzi, Alecsandri, de=i mari cultivatori ai geniului popular, erau boieri, tr[ind ]n sfera lor, f[r[ contact real cu clasa de jos. Folclorismul cam ]ng`mfat al lui Alecsandri este una din acele nobile condescinderi aristocratice, de soiul filantropiei doamnelor, care, departe de a fraterniza cu fiin\ele ocrotite, \in s[ accentueze ordinea nemi=cat[ a societ[\ii. La Ia=i mai exista o clas[, a profesorimii, alc[tuit[ mai ales din ardeleni, dar aceasta se ]ndrepta spre clasa de sus, =i un Maiorescu, peste c`\iva ani, sare de-a dreptul din \[r[nime, peste d[sc[litul tat[lui, ]n sfera marilor saloane =i a partidei aristocratice. A=adar, Creang[ nu avea s[ g[seasc[ ]n Ia=i nimic din ceea ce convenea spiritului =i demnit[\ii lui de \[ran, =i e de b[nuit c[ ochii lui au fost ironici pentru ceea ce vedeau de departe. A=a-zisa „modestie“, ironica protestare de „prostie“, de „\[r[nie“, umilirea sarcastic[ ]n fa\a „boierilor“ trebuie s[-=i aib[ ]nceputul ]n ace=ti ani (25, 111, 204).

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

63

La Socola fusese cam cu dou[ decenii ]nainte gr[dina principelui, deschis[ pentru public, cu sere, \`=niri de ap[, f`nt`ni, cascade, lebede pe lac. Boierimea ]ns[ o p[r[sise, prefer`nd Copoul. La Socola era ]nc[ de mult seminarul la care se ]nscrisese Creang[ =i avea renumele de a avea „profesorii cei mai ]nv[\a\i din lume“. }ntr-adev[r, corpul didactic era alc[tuit mai ales din c[rturari de peste mun\i, din Banat =i Bucovina, =i pe aici trecuser[ Fabian Pop, Vasile Pop, C`mpeanu, Damaschin Bojinca, Procopovici, Nasiovici, Mandicevschi, Dimitrie Stoica, Gheorghe Vida, Vladimir Sohupan. Totu=i, unii profesori, precum Lupu David, Ol[rescu, Veniamin Popescu =i chiar vestitul Isaiia Teodorescu, sunt socoti\i de calitate inferioar[. Din corpul clericilor, cei mai de seam[ sunt Scribanii — Neofit Scriban, profesor la seminar =i autor de manuale, protosinghelul Teoctist Scriban, iar[=i profesor, p`n[ la 1856, =i arhiepiscopul Filaret Scriban, rector al seminarului p`n[ la Unire, deci ]n vremea mergerii lui Creang[. Despre petrecerea fiului Smarandei la Socola se =tiu pu\ine lucruri =i se pot b[nui c`teva. Este ne]ndoielnic c[ timpul petrecut la catihetul din F[lticeni i-a fost socotit lui Creang[, ca =i altora, drept un an bun de studii. Cursul ]nt`i era de patru ani, =i ]n total trebuiau opt ani de frecven\[ pentru cine voia s[ ia un atestat plin. Dasc[lii de pe la catihe\ii desfiin\a\i au fost ]nscri=i ]n clasa a doua, fiindc[ altfel nu s-ar l[muri cum ]n 1858, dup[ trei ani de studiu, Creang[ cap[t[ certificat de absolvirea cursului inferior de patru ani (228). }n clas[ el avea colegi humule=teni, pe Zaharia lui G`tlan ]n r`ndul ]nt`i, dar =i rude, deoarece un atestat se d[ ]n aceea=i vreme =i clericului Constantin Creang[ (228), acela, nici vorb[, care mai t`rziu ]l va suplini la catedr[ (224). }n banc[ =edea ]ns[ cu Gh. Ien[chescu, fiu al unui polon =i al unei rom`nce, devenit apoi tovar[= nedesp[r\it al lui Creang[ ]n timpul vie\ii povestitorului =i dovedindu-se la urm[ un josnic invidios (95). La seminar se predau mai cu seam[ materiile teologice, cu profesori clerici: catihisul, istoria sf`nt[, istoria bisericeasc[, liturgica, introducerea ]n teologie, dogmatica, pastorala, c`nt[rile =i tipicul bisericesc (228). Printre c[r\ile lui Creang[ se g[seau mai t`rziu: Sfin\ita istorie a Noului

64

G. C[linescu

Testament de Hristofor Scriban, Istoria bisericeasc[ pe scurt de Filaret Scriban, Manual de tipicul sau formularul slujirei de Dumnezeu de protosinghelul Melhisedec, Sfin\ita ermineutic[ de Filaret Scriban =i altele, c[r\i ap[rute ]ntre 1854 si 1859. Se ]nv[\au ]ns[ =i materii laice, precum aritmetica, pentru care seminarul v`nduse lui „chirie“ Creang[ cu 6 lei un manual, gramatica rom`n[, geografia veche =i nou[, istoria patriei, retorica, =i chiar limbile elin[ =i latin[. Pentru acesta din urm[, Creang[ ]=i cump[rase cu 22 de lei =i 20 de parale o Gramatic[ latin[ de profesorul Dimitrie Stoica, de la acel seminar, =i fiindc[ se vede c[ colegii aveau obi=nuin\a s[-=i fure c[r\ile ]ntre ei, „chirie“ Creang[ amenin\a ]n scris pe o pagin[ c[ cine o va lua urma s[ fie „afurisit cu tot neamul lui, ]n vecii vecilor, amin“ (234). Despre via\a de la seminar Creang[ n-ar fi avut, dup[ spusele unora, amintiri bune (217). To\i profesorii l-ar fi b[tut, =i mai cu seam[ un c[lug[r firav, cu barb[ rar[, care, nemul\umit de progresele lui la c`nt[rile biserice=ti, l-ar fi apucat des de chic[, r[sucindu-l bine =i izbindu-l de ce nimerea. Apoi Creang[ n-ar fi ]n\eles „nimic“, =i toat[ ]nv[\[tura i s-ar fi p[rut o „bezmeticeal[“. Aceste m[rturisiri, dac[ s-au f[cut, nu trebuie luate prea ]n serios. Creang[ va c[p[ta ]n acest ora= boieros obiceiul de a se prosti singur, de a se mustra de \[r[nie, de a se preface c[ pricepe =i nu prea. Este o =iretenie \[r[neasc[, un fel de ironie pentru boieri =i uneori o satir[ acoperit[ a =colii vechi. C[ Ion Creang[ ]n\elegea foarte bine =i c[ era privit pestetot ca un =colar eminent, stau m[rturie notele lui. }n seminar, bun[oar[, era eminent la catihis, istoria sf`nt[, liturgic[, teologie =i pastoral[, =i bine la toate celelalte. Creang[ urm[ dar trei ani ]n seminar, ]mplinind cursul inferior de patru ani. }n vacan\e se ducea acas[, ]n Humule=ti, a=a e probabil, unde n-avea lucruri prea ]mbucur[toare de v[zut. Smaranda era bolnav[ =i ]mpov[rat[ de copii, tat[l, poate, =i el bolnav =i c`rtitor pentru prea marea cheltuial[. De vreme ce putea s[ ias[ pop[ =i mai cur`nd, nu e de g`ndit c[ cineva, fie =i Smaranda, i-ar fi dat ghes s[ stea opt ani la seminar. Dealtfel, lui Creang[ cartea mult[ nu-i place. Ca \[ran, el nu va avea niciodat[ voluptatea c[rtur[reasc[, pasiunea

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

65

erudit[. Judecata lui e cea simplist[ a oric[rui om de \ar[: dac[ ai priceput ceva cu mijloace pu\ine, e de prisos s[-\i pierzi vremea cu c[r\ile. Creang[ credea c[ pricepuse tot a=a de bine ca =i ceilal\i, ba chiar sim\ea o bucurie l[untric[ de a-=i ]nt[ri observa\ia c[ cei mai c[rturari erau mai ]nc`lci\i =i mai pro=ti dec`t el. Creang[ e tipul opus ]nv[\atului, este omul de bun-sim\, limpede la minte dac[ nu i se-ncurc[ de=tept[ciunea cu prea multe lucruri, gata de a deveni autodidact prolix =i z[p[cit de ]nva\[ ceea ce nu-i trebuie. }n vara anului 1858, la 28 sau 30 iunie, +tefan a Petrei Ciubotariul moare pe mo=ia F[cu\i din jude\ul Ia=i, unde avea sem[nat p[pu=oi, =i Creang[, ca frate mai mare al orfanilor, r[m`ne un soi de cap al familiei. Atunci el se hot[r[=te s[ renun\e la al doilea curs =i s[ se fac[ diacon, ]n care scop ]nainteaz[ „onorabilului comitet al Seminariei centrale“ o „l[cr[m[toare suplic[“, cer`nd a i se slobozi cuvenitul atestat „c[ cu agiutoriul proniei am s[v`r=it cursul de patru ani ]n aceast[ seminarie; pentru care datoriu s[nt a mul\[mi lui Dumnezeu =i ]nv[\[torilor mei“. Nu mai putea „r[m[ne pentru a trece =i ]n cursul al doilea, din cauz[ c[ p[rintele meu s-au s[v`r=it din via\[, la iunie ]n 30 de zile, precum al[turata m[rturie adevere=te; =i maica me este bolnav[ de patru ani =i cu 7 copii to\i mai mici dec[t mine; ]nc[ =i cu o ]ns[mn[toare datorie d[e] 1.600 lei, ne av[nd cu ce pl[ti, fiind ]n cea mai mare s[r[cie! ba ]nc[ din cauz[ c[ tat[l meu nu au murit la locul na=terii lui, nici de bir nu este scutit; pentru care cu o mare am[r[ciune, abie [=i poate c[p[ta hrana dintr-o zi p`n[ ]ntra alta; de unde nici eu nu mai am n[dejde de a m[ mai pute ajuta“ (228). „Formalnicul atestat“ l-a c[p[tat ]nainte de Cr[ciun, la 12 decembrie 1858. De acum, ]n a=teptarea c[s[toriei =i a hirotonisirii, Creang[ trebuie s[ fi stat pe acas[ la Humule=ti, pe l`ng[ mam[-sa. De ce, ]ns[, t`n[rul cleric nu s-a ]nsurat ]n sat la el sau prin ]mprejurimi? Lucrul se poate l[muri ]n dou[ chipuri: ori nu se ]nvoia cu nici o fat[ din sat, sau, ]nvoindu-se, nu vedea vreo biseric[ cu loc vacant, ori g`ndea acum s[ se a=eze la ora=. }n c[s[toria ce-a urmat a lui Creang[ n-a intrat oricum nici un factor sentimental, cum nu intr[ ]ndeob=te ]n chestiunile acestea, ci numai o socoteal[ profesional[.

66

G. C[linescu

Pe Sm[r[ndi\a, fata popii de la Sf. Nicolai de sub deal, Creang[ pare a fi v[zut-o mereu cu ochi gale=i, de luat n-a luat-o pentru c[ dac[ b[tr`nul p[rinte nu murise chiar de acum, urma=ul fusese hot[r`t de al\ii de vreme ce botezul Ilenei la 12 noiembrie 1858 ]l oficia preotul Teofan Foc=a. Clericul era deci ]n c[utarea unei biserici cu fat[ de m[ritat. Era ]ns[ prea detot t`n[r, av`nd dup[ socoteala lui abia 21 de ani. Cu trei ani mai ]nainte, la F[lticeni, avusese sup[rare din pricina lipsei de barb[ =i must[\i, de=i se ungea seara cu seu amestecat cu muc de lum`nare =i alun[ ars[. Un portret din vremea diaconiei, de peste c`\iva ani, ni-l arat[ ]nc[ sub\irel, prelung la fa\[, cu musta\[ fin[ =i b[rbi\[ tuns[, ghicindu-se b[laie, ]nspr`ncenat =i cu c[t[tura p[trunz[toare, =iret ]n col\ul buzelor =i jovial. T`n[rul cleric e foarte chipe=, =i \inuta lui toat[ e de-o uimitoare elegan\[ viril[, amintind prin rela\ie ging[=ia or[=eneasc[ a surorii Elena. Prin 1859, ]n var[, clericul umbla iar[=i „teleleu“ prin Ia=i ]n c[utarea unui rost, de=i venise poate chiar din ianuarie (234). Acum se petrecuse un eveniment care hot[r`se soarta Ia=ului =i, indirect, poate =i a lui Creang[. Prin unirea principatelor, domnul Alexandru I. Cuza a=ez`ndu-se la Bucure=ti, marea boierime =i oricine voie=te a juca un rol ]n via\a politic[ alearg[ ]n capitala Principatelor Unite. Exodul, f[cut cu toate mijloacele de locomo\ie, a fost puternic =i repede, fiindc[ popula\ia Ia=ului sc[zu numaidec`t. Apoi se ref[cu, spre a r[m`ne sta\ionar[ mult[ vreme, dar cu alte elemente. Mo=ierii, c`nd nu stau la \ar[, pleac[ acum de-a dreptul la Bucure=ti, ocolind Ia=ul, unde se las[ ]n goluri elemente de la \ar[ =i alt val de str[ini. Via\a cultural[ =i chiar veleitatea de lux =i aristocra\ie nu sc[zur[ numaidec`t, ba, dimpotriv[, pentru c`tva timp p[rur[ sporite. Noul stat crea =coli =i institu\ii, =i clasa d[sc[leasc[ lua locul boierimii salonarde. Cur`nd se va ]ntemeia aici „Junimea“ cu membri din aristocra\ia mai m[runt[ =i intelectual[ =i cu foarte mul\i profesori. Dup[ vreo cincisprezece ani de la Unire ]ncepe s[ fug[ totu=i =i elita cultural[, din trebuin\a unei activit[\i la centru. Ora=ul decade atunci vertiginos, se provincializeaz[, =i populat ]n mic[ m[sur[ cu rom`nii nevoi\i s[ stea acolo prin obliga\ia slu-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

67

jbei, el devine propriu-zis un ora= de prip[=i\i, ]n care c`\iva intelectuali r[t[ci\i mai ]ncearc[, nu f[r[ izb`nd[, continuarea unei tradi\ii. Clericul Creang[ se re]ntorcea la Ia=i tocmai ]n clipa ]n care ]ncepea era profesorilor =i a noii burghezii liberale. Acum un \[ran ca el ]=i g[se=te ]n ora= semeni printre popi, ]nv[\[tori, profesori, =i s[lile de curs deschise oricui \in locul saloanelor ]n care n-ar fi putut intra. }nscrierile lui pe la felurite =coli vin =i dintr-o pl[cere de cet[\ean de clas[ nou[ de a intra pestetot, de a se sim\i om. C`nd via\a politic[ a noului principat se va ]ncepe aici aprins[, Creang[ va fi ]nt`lnit prin s[lile de ]ntruniri, vorb[re\ =i mu=c[tor =i fire=te =i, ]n tab[ra liberal[. Anecdota spune c[ preotul Ivanciu, care-l cuno=tea, ]nt`lnindu-l ]ntr-o zi, i-ar fi zis: „— M[i b[iete, nu-i p[cat de tinere\ele tale s[ umbli a=a teleleu?... Mai bine te-ai ]nsura =i-ai intra ]n r`ndul oamenilor“. Creang[ m[rturisind c[ n-are bani, p[rintele Ivanciu ]i puse un pitac de zece parale ]n palm[. Juc`nd mai departe gluma preotului, clericul, =ugub[\, scuip[ ]n moned[ ]n chip de afacere bun[, o puse ]n pung[ =i zise hot[r`t: „— Noroc s[ dea Dumnezeu, p[rinte, de-acu m[ ]nsor! — Hai cu mine ]n pe\it!“ ar fi zis p[rintele apuc`ndu-l pe Creang[ de m`n[ (6). Aceast[ bufonerie era un chip al popii Ivanciu de a ]mp[rt[=i t`n[rului c[-i g[sise o fat[, pe care poate ]nsu=i Creang[ pusese s[ i-o caute, a=a cum se obi=nuie=te. Ald[ma=ul pe care-l b[ur[ ]nainte de a se ]nf[\i=a viitorului socru dovede=te c[ afacerea fusese ]ncheiat[ prin vorb[. Socrul era p[rintele Grigoriu de la biserica Patruzeci de Sfin\i, iar viitoarea mireas[, o feti\[ de 14—15 ani, care nu se =tie cum era, dac[ pl[cu sau nu clericului blond. Oricum, din ]nclina\ie n-o lua, fiindc[ motivul de c[petenie al c[s[toriei era ]ndeplinirea formalit[\ii premerg[toare hirotonisirii. Ca s[ par[ mai serios, Creang[ ]=i sporise v`rsta cu un an sau cu mai mul\i, zic`ndu-se de 23 ani. Clericul pl[cu ]n orice caz economului Ioan Grigoriu, care era =i v[duv =i voia s[ scape de-o grij[ (200). Autoritatea bisericeasc[ d[du peciul, adic[

68

G. C[linescu

]nvoirea trebuitoare clericilor, la 22 august, iar la 23 august cununia se f[cea, nuni fiind +tefan Botez =i consoarta sa, Zoi\a. Mai fusese fa\[, ]ntre al\ii, =i sachelarul Constantin Agapi (100). Desigur c[ t`n[rul ginere cu feti\a lui mireas[ s-au mutat ]n ograda bisericii socrului, ]n ni=te c[su\e joase, ]n care, zicea el mai t`rziu, ]l r[zbea ploaia =i-l orbea fumul (6). Dup[ ce se bucur[ ]n tihn[ c`teva luni de binefacerile c[s[toriei, Creang[ ceru la 19 decembrie s[ fie hirotonisit diacon, mai sporindu-=i ]nc[ cu un an v`rsta, ca s[ par[ =i mai vrednic de luat ]n seam[ (avea acum 24 ani, deci n[scut ]n 1835), prin aceast[ plin[ de dignitate oficial[ peti\ie c[tre mitropolitul Sofronie Miclescu (68): „}naltpreasfin\ite st[p`ne, Cliricul Ioan Creang[, plecat[ suplic[, ]naltpreasfin\ite st[p`ne! Dup[ s[v`r=irea cursului inferior ce am f[cut ]n Seminaria central[ a sfintei Mitropolii, posed`nd =i formalnicul atestat, potrivit formelor totodat[ intr`nd =i ]n societate prin legiuit[ cununie cu fiica sfin\i[e]i-sale iconomului Ioan Grigoriu, servitoriu la biserica Sfin\ilor 40 de Mucenici, tot de aicea din capitalie, pe l`ng[ al[tura[ta] aicea formalnic[ m[rturie, de la biserica Sfintei Treimi tot de aicea din capitalie, plecat viind rog mila ]naltpreasf[in]\iei-voastre, pentru a porunci a me hirotonie ]n diacon; fiindu-mi v[rsta 24 ani trecu\i, num[r`ndu-m[ ]n ordinul persoanelor biserice=ti liturgisitoare. R[m[ind al ]naltpreasfin\iei-voastre preaplecat serv, cliricul Ioan Creang[“ Mitropolitul porunci dup[ uz s[ se fac[ „duhovniceasca cercetare“, =i deci Ierothei protosinghelul, duhovnic, primi m[rturisirea lui Creang[, g[sind c[ nimic nu se ]mpotrive=te hirotonisirii, raport`nd de aceasta la 23 decembrie mitropolitului, care ]n aceea=i zi pofti pe fr[\ia-sa Aghie Tripolese, adic[ pe Ghenadie +endrea de Tripoleos, arhiereul titular, s[ hirotoniseasc[ pe cleric canonice=te. Ceremonia se f[cu de c[tre arhiereu ]n ziua a doua de Cr[ciun ]n biserica Sf`nta Paraschiva din T`rgul-Frumos, sub ochii t`rgove\ilor bucuro=i de priveli=te, precum ne putem ]nchipui. Creang[ se va fi dus cu c[ru\a

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

69

ori cu tr[sura =i se va fi ]ntors a=ijderi, de ast[ dat[ diacon, drept care, cunosc`ndu-i obiceiul, va fi ]ncheiat s[rb[toarea ]n petrecere cu b[utur[ (68). Patru ani de zile el r[m`ne diacon la biserica unde sluje=te socrul s[u. Diaconii erau pl[ti\i r[u =i nu prea bine v[zu\i de preo\i. Creang[ are numai 700 de lei pe an leaf[, pe care, de la o vreme, nici n-o mai prime=te regulat (194). Desigur ]ns[ c[ socru-s[u ]i d[dea ceva ]nlesniri. }n aceea=i vreme cu Creang[, sau nu cu mult mai t`rziu, se diaconise =i colegul de banc[ Gh. Ien[chescu =i poate =i al\i clerici din seria lui. Anecdota spune c[ nu mult dup[ hirotonisire Creang[ =i cu Ien[chescu au plecat s[ dea singuri, f[r[ diaconi\e, o rait[ pe la m`n[stiri =i c[ ]ntr-una din ele Creang[ cunoscu o t`n[r[ maic[ Evghenia, de neam boieresc, frumoas[, sprin\ar[ =i foarte bogat[, cu care t`n[rul diacon ar fi av`nd c`ndva oarecare leg[turi. Lucrul ]n sine nu e dovedit, spiritul anecdotei este probabil. Creang[ nu putea s[ \in[ ]n chip deosebit la o nevast[ luat[ din socoteli profesionale, =i de-ar =i fi \inut, nestatornicia lui la femei =i ]n toate e o latur[ a caracterului care i se dezv[luise ]nc[ din copil[rie. C[lug[ri\ele erau atunci ]n cea mai mare parte fete f[r[ voca\ie monahal[, aruncate la m`n[stire din socoteli familiale. Vizit`nd V[ratecul, Kotzebue r[mase uimit de ceea ce v[zu. Maicile tr[iau ]n case proprii str`nse ]n jurul unei ogr[zi, posed`nd, cele mai avute, apartamente cu mobile la mod[, argint[rie =i vase de por\elan. Cineva explic[ lui Kotzebue c[ astfel tr[iau fetele de boier c[rora p[rin\ii nu le putuser[ da o avere mai mare drept zestre, cu g`ndul de a asigura viitorul b[ie\ilor. Fire=te c[ fuga de la m`n[stire nu mai ]nsemna ]n aceste condi\ii nimic scandalos, =i oric`nd o maic[ putea ie=i spre a se m[rita, de g[sea cu cine. Din cauza aceasta m`n[stirile nu erau tocmai l[ca=uri de pustnicie, =i Creang[ ]nsu=i m[rturise=te c[ ]nainte de a pleca la Ia=i prinsese „gust de c[lug[rie“, afl`nd unele din tainele c[lug[re=ti pe c`nd umbla „vara cu b[ie\ii... dup[ bure\i“. C[ diaconul Creang[ s-ar fi dus pe la m`n[stiri ]n scop de petrecere =i c[ ar putut avea chiar =i unele aventuri sentimentale, fiind atunci un t`n[r pl[cut la

70

G. C[linescu

vedere, este un lucru ce poate n-a fost, dar care n-ar fi de mirare. Creang[ mai \inea ]n chip deosebit =i la familie, =i nu mai poate fi ]ndoial[ c[ =i-a purtat potcapul nou prin Humule=ti, spre bucuria Smarandei, prin Pipirig, =i pestetot unde avea rubedenii, inaugur`nd cu jovialitatea-i cunoscut[ noua existen\[ =i chefuind cu tovar[=ii din sat. De noua lui stare Creang[ nu fu mul\umit ]nc[ de la ]nceput, fiindc[-l vedem mi=c`ndu-se ca s[ scape din ea. O ceart[ se isc[ cu socrul, care, zicea ginerele g`lcevos, nu-i d[ ]ntre\inerea pe un an, cum a f[g[duit, l-a f[cut surugiu, r`nda=, a ]ncercat s[-l sugrume. Dicasteria, c[tre care f[cu pl`ngere, l-ar fi \inut arestuit. }n fine, socru =i ginere se ]mp[car[. Peste un an, la 19 decembrie 1860, diaconi\a d[dea na=tere unui b[iat, Constantin. Starea de diacon era precar[, =i Creang[ se va fi g`ndit s[-=i gr[beasc[ ]naintarea, ]nscriindu-se la Facultatea de teologie, care, ]n urma unui raport al lui Kog[lniceanu, se deschisese cu mare solemnitate la 26 octombrie 1860. }n anul =colar 1861—1862 Creang[ este printre cei 14 studen\i care frecventeaz[ facultatea ]mpreun[ cu Gh. Ien[chescu, Gh. Posa, G. Erbiceanu =i al\ii (72). }=i d[duse v`rsta de 24 de ani, n[scut, prin urmare, cam prin 1836. Facultatea n-a mers bine =i dup[ ]nc[ un an de t`njal[, pe care nu l-a mai urmat Creang[, se desfiin\eaz[. Creang[ se ar[ta oricum nehot[r`t ]n determinarea viitorului. }n septembrie 1858 se ]nscrisese la =coala preparandal[ (179), f[r[ a o urma ]ns[, desigur din lips[ de mijloace. }n a=teptarea g[sirii unei neveste, ]=i cump[rase ]n ianuarie 1859 un Abécédaire pour la jeunesse =i o Mic[ gramatic[ francez[ (234). S[ se cultive? Nu prea. Creang[ nu ]nv[\a nimic f[r[ scop. Probabil ]n vederea continu[rii ]n alt chip a studiilor, a d[rii unor examene. }n 1862 frunz[rise c[r\ile destul, =i, ]nc`ntat de ini\iere, isc[lea ]n glum[ Le diacre Creangue (225). Se poate crede c[ diaconul, de=tept, a priceput at`t din manualele lui c`t s[-l ajute ]n restul vie\ii la dezlegarea unor r`nduri fran\uze=ti, dar, ]n ciuda tuturor gramaticilor =i manualelor de conversa\ie franceze =i germane, nu e cu putin\[ s[ fi ajuns la gustarea limbii franceze de vreme ce n-avea c[r\i

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

71

fran\uze=ti =i nici o no\iune de literatur[ francez[, =i cu at`t mai pu\in a cunoa=te limba german[. El trebuie s[ fi avut despre aceste elemente de cultur[ ceea ce cap[t[ orice =colar care a \inut o carte ]n m`n[, oarecare no\iuni elementare. Dac[ e adev[rat c[ avea spre b[tr`ne\e dic\ionare de aceste limbi ]n cas[, asta n-ar dovedi dec`t c[ pentru compunerea manualelor sale didactice Creang[ era ]n stare de munci ]n sudori la traducerea cu ajutorul vocabularului a articolelor trebuitoare pe care le g[sea prin enciclopedii ]mprumutate (200). }n martie 1863 Creang[ cere „}naltpreasfin\itului st[p`n“ s[-i slobozeasc[ o carte de mutare la M`n[stirea B[rboiu, fiindc[ la Patruzeci de Mucenici n-o mai putea duce. Asta ]nseamn[ c[ se stricase r[u cu socrul. Cu arhimandritul Chiril, egumenul M`n[stirii B[rboiu, ]ncheiase la 23 martie contract, dup[ care, ]n schimbul slujirii la acea biseric[, avea s[ primeasc[ drept leaf[ 48 de galbeni cezaro-austrieci, num[ra\i ]n dou[ c`=tiuri la Sf. Gheorghe =i la Sf. Dumitru, un st`njen de lemne, precum =i cas[ de locuit ]n ograda bisericii. La 19 =i la 31 aprilie ai aceluia=i an, Creang[ este prev[zut ]n statele de plat[ ale slujitorilor B[rboiului cu 1.500 lei leaf[ anual, f[r[ alte ]nlesniri, ceea ce las[ s[ se ]ntrevad[ c[ Ileana Creang[, so\ia, n-a cam voit s[ se despart[ de tat[ =i c[, deci, Creang[ s-a ]nvoit din nou a sluji la B[rboiu, locuind ]ns[ la Patruzeci de Mucenici (194). Biserica B[rboiu, a=ezat[ ]ntr-o ograd[ plin[ de iarb[ =i cu un turn sub\ire ]n poart[, e de un baroc foarte original, tipic moldovean, care p[streaz[ la partea de jos trei arcuri sprijinite pe patru coloane simple, ]nchipuind tradi\ionala tind[, ]ntr-un amestec bizar de stil occidental =i stil bizantin. Fa\[ de superiorii B[rboiului. Creang[ trecea drept diacon cu „onest[ purtare“, dar „aplecat la be\ie“, cu to\i ceilal\i slujitori laolalt[. Din faptul c[ ]n iunie 1864 diaconul nostru este mutat iar la B[rboiu de la Patruzeci de Sfin\i se deduce c[ n-a stat mult la B[rboiu =i s-a ]ntors la biserica socrului, care se afl[ pe strada cu acela=i nume, nu departe =i peste drum de vechiul teatru =i de Universitatea de azi. Asta ]nseamn[ c[ ]nc[ un an, din prim[vara anului 1863 p`n[ ]n aceea a lui 1864,

72

G. C[linescu

t`n[rul diacon ]=i puse fr`u gurii =i r[bd[ pe socru. Dup[ alte =tiri, ]nc[ din iunie 1864 se afla la Golia, venit acolo poate din toamna lui 1863. De acolo, p`n[ ]n 1866, a trecut ]n alt[ parte (236). Dar c[ nu suferea pe socru, se vedea dintr-aceea c[, pe dat[ ce ]mprejur[rile ]i ]ng[duie, fuge iar la B[rboiu. }mprejur[rile acelea sunt u=or de ghicit. La 8 octombrie 1863 Titu Maiorescu fusese numit director al =colii preparandale ]n locul lui Anton Velini, sub direc\ia c[ruia =coala ajunsese a nu mai atrage dec[t trei concuren\i. De aceea cursurile ]ncepur[ abia la 8 ianuarie 1864, c`nd se prezentar[ 23 de concuren\i, dintre care numai unul se retrase. Printre ei se aflau Ion Creang[ =i Gh. Ien[chescu.

IV. CREANG{ INSTITUTOR

Titu Maiorescu n-avea dec`t 22 de ani c`nd, la 4 decembrie 1862, sosea la Ia=i ca profesor la Universitate =i director al Liceului Na\ional. Acest t`n[r cu studii temeinice ]n str[in[tate avea de pe atunci fizionomia care st`rne=te cultul =i ura. Elegant ]n redingota lui neagr[, cu acela=i barbi=on ce-i d[ o v`rst[ abstract[, etern[, cu o privire calm[, sociabil[, dar pe deasupra veacului, Maiorescu este chiar de la ]nceput exponentul profesorimii culte de purt[ri aulice, care ]nlocuie=te vechea clas[ boiereasc[. Este rece =i totu=i fratern, are toate darurile c[peteniei. Activitatea lui la Ia=i a trebuit s[ fie la ]nceput a=a de absorbitoare =i de frenetic[, ]nc`t ]n ace=ti ani el n-a f[cut nici o ]nsemnare zilnic[, a=a cum obi=nuia. Reputa\ia lui fu deopotriv[ mare ]n sfera conduc[toare =i ]n public. C`nd Odobescu se hot[r] s[ reorganizeze =coala preparandal[, se g`ndi deci, ]n chip firesc, la Titu Maiorescu. +coala preparandal[ era un fel de institut, premerg[tor =colii normale, care-=i propunea s[ dea oarecare preg[tire pedagogic[ viitorilor dasc[li. Institu\ia mersese prost sub Velini =i fiindc[ cursi=tii naveau nici m[car patru clase primare, dar =i din lipsa de program serios =i profesori preg[ti\i. Profesorii vremii nu predau, ci propuneau c[r\i, =i cutare ]nv[\[tor nu putea pune note =colarilor la biografiile domnilor rom`ni pentru c[ „elevii n-au avut pe ce s[ ]nve\e“ (179). Cursul era numai de un an =i se preda pedagogia de c[tre un profesor care n-o =tia unor ascult[tori care n-o ]n\elegeau, =i =tiin\ele naturale, dup[ clasific[rile lui Linnè. Director, administrator, profesor de cele dou[ materii =i autor didactic era acela=i obscur Velini. Titu Maiorescu e ]nsp[im`ntat =i nu se sfie=te s[-=i spun[ neted impresia: „Cine

74

G. C[linescu

a cunoscut institutul preparandal de mai ]nainte =tie c[, departe de a exagera, noi n-am marcat ]nc[ destul ]njosirea nivelei de cultur[ camciadal[ pe care se aflau acei iluminatori ai poporului rom`n“. T`n[rul profesor examinase, ca membru al comitetului de inspec\ie =colar[, ]n 1863, un candidat la postul de ]nv[\[tor =i acesta, ]ntrebat ce fel de V este acela cu care scrie verde (scrisese cu majuscul[), dac[ e mare sau mic, r[spunsese c[ e „de mijloc“ (125). }n a=teptarea candida\ilor, care erau pu\ini ]n toamn[, Maiorescu g[si cu cale a face numaidec`t o c[l[torie la Berlin, spre a se informa asupra organiz[rii =colilor de acest soi ]n Occident =i a da o r`nduial[ institutului, unde nu g[sise nici un program stabilit. Examin`nd ]ns[ realitatea, care se compunea din candida\i cu c`teva clase primare, abia =tiind s[ scrie =i s[ citeasc[, Maiorescu se ]ncredin\[ c[ organizarea =colilor din Fran\a =i Prusia era „excelent[ pentru state civilizate, cum sunt Prusia =i Fran\a, dar imposibil[ pentru treapta de cultur[ semibarbar[ a societ[\ii noastre“. De aceea, „despre\uind din ad`ncul inimei toate programele teoretice, care pe h`rtie sunt frumoase, dar ]n realitate se produc numai ca ni=te caricaturi din \eri str[ine“, crezu de datoria lui „a ]ncerca mai ]nt`i ]n practic[ un mod de ]nv[\[m`nt adaptat la =coalele noastre, =i a propune numai dup[ experien\a complet[ c`=tigat[ din cursul de doi ani ceea ce va fi aflat c[ este bun pentru ]nv[\[m`ntul primar =i c[ se va putea ]nr[d[cina ]n poporul nostru“ (9). La 8 ianuarie 1864 cursurile „Institutului pedagogic de la Trisfetite din Ia=i“ se deschid cu urm[torul program: Titu Maiorescu preda principii de educa\ie =i mai ales de instruc\ie, cu privire deosebit[ la metodele at`t generale, c`t =i speciale, trei ore pe s[pt[m]n[, metodica gramaticii rom`ne, adic[ gramatica elementar[, cu instruc\ii pedagogice la tot pasul despre modul cel mai ra\ional de a explica =colarilor, trei ore pe s[pt[m`n[. Theodor Burada preda muzica vocal[. Afar[ de aceasta preparanzii mai fur[ obliga\i s[ asculte un curs de psihologie popular[ de trei ori pe s[pt[m`n[, pe care-l \inea tot Maiorescu, =i la care nu erau ]ndatora\i a depune examen. Simplu

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

75

era programul, dar pentru ni=te feciori de \[ran de soiul lui Tr[snea el era destul de greu, =i Creang[ ar fi m[rturisit c[ la ]nceput nu prea ]n\elegea bine (217). A trebuit r[bdare mult[ din partea lui Maiorescu =i limpeziciunea ce-i era caracteristic[ pentru a introduce pe ni=te absolven\i de =coal[ primar[ ]n tainele psihologiei =i ale pedagogiei. De fapt, preparanzii n-aveau =tiin\[ mul\umitoare de carte =i nu =tiau s[ se exprime cum trebuie, =i silin\a directorului merse mai ales ]n aceast[ direc\ie. Institutul, c[ruia Maiorescu ]i propunea numele de „+coala normal[ Vasilian[ de la Trei Ierarhi din Ia=i“, se afla ]n ograda vestitei biserici din Strada Mare. O zvelt[ clopotni\[ cu ceas se afla atunci ]n poart[, sem[n`nd cu turnul Goliei, av`nd adic[ bolt[ jos, dou[ ]nalte r`nduri sprijinite pe fal=i pila=tri =i false coloane, ]n sf`r=it, un al treilea r`nd mai scurt, acoperit cu o c[ciul[ de tabl[ ]n stil baroc lipovenesc. La dreapta clopotni\ei, cum intrai din strad[, era internatul =colii pentru cei care veneau din provincie =i a c[rui mobil[ se compunea sub Velini din paturi de fier, cu saltele de paie, mese de tei de un cot p[trat, scaune f[r[ sp[tare, =fe=nic de alam[ =i patru lighene de lut cu ibricele lor. }n acest internat rustic Creang[ n-a stat, el, care avea locuin\[ =i nevast[. }n ograda bisericii se afla totodat[ =i =coala primar[ de la Trei Ierarhi, a c[rei clas[ I avea trei sec\iuni. Maiorescu g[si nimerit s[-=i fac[ din ea o =coal[ de aplica\ie, =i astfel preparanzii, spre a se deprinde cu predarea, fur[ ]ns[rcina\i s[ \in[ disciplina =colarilor ]n cele =ase clase =i s[ asiste la lec\ii. Deosebit de aceasta, spre a-i deda la scris =i la limpedea exprimare, directorul oblig[ pe preparanzi s[ redacteze acas[ observ[rile pedagogice f[cute la curs asupra regulilor gramaticale. Directorul lua apoi aceste compuneri, le critica sub raportul stilului =i al ortografiei =i le ]napoia ]ndreptate. El st[ruia asupra bunei g`ndiri, a ordinii ]n caiet, a ortografiei. Ca s[ deprind[ pe viitorii ]nv[\[tori cu buna citire =i cu analizarea pe loc a ortografiei, directorul le f[cea o or[ pe s[pt[m`n[ dictando la tabl[ =i-i punea s[ recite fabule. Astfel a urmat p`n[-n var[ Creang[, fiind =colar ]n zilele de lucru =i slujitor al bisericii duminica. }nv[\[m`ntul lui Maiorescu se potrivea cu firea lui =i trebuie s[-

76

G. C[linescu

i fi produs entuziasm. Creang[ \inea la limpeziciune =i la simplitate =i se v[ieta la toat[ lumea c[ e greu de cap =i nu-n\elege. }ns[ lucrurile elementare el le ]n\elegea prea bine =i ]n fundul sufletului s[u \[r[nesc era plin de mul\umire. Ca to\i oamenii cu capul s[n[tos, ]ns[ lipsit de complexitate, el e ]nclinat s[ vad[ „bezmeticeal[“ acolo unde mintea sa nu p[trunde. }nc`t Maiorescu ]i va fi produs ]nc`ntare nu prin =tiin\a pe care nu g[sea cu cale s-o dezv[luie, ci prin populariz[rile sale, prin arta de a trata probleme ]nalte pe ]n\elesul tuturor. De fapt, Maiorescu nu se putea ]n=ela asupra adev[rului c[ trat`nd o =tiin\[ pe ]n\elesul nepreg[ti\ilor ]nseamn[ a renun\a la ea. }ns[ el f[cea cu preparanzii o bun[ =coal[ primar[, cu citire, scriere, compunere, analiz[ gramatical[, ceea ce se cerea deocamdat[ ]ntr-o \ar[ „semibarbar[ =i camciadal[“, sub titlurile pompoase de pedagogie =i stilistic[. Creang[, ]nc`ntat, v[z`nd c[ ]n\elege, c[p[t[ ]ncredin\area c[ putea =i el pricepe pedagogia, psihologia =i alte subtilit[\i, crezute numai de mintea boierilor. O prezum\ie savuroas[ cuprinde de aici ]ncolo pe diacon, care se crede foarte de=tept =i capabil s[ str[bat[ repede, s[n[tos, o chestiune, =i c`nd voie=te s[ insinueze c[ un autor e z[p[cit simuleaz[ cu umor =i viclenie propria lui prostie, ]n care nu crede o clip[. Maiorescu n-a f[cut, nici vorb[, din Creang[ un om cult, dar ]n lucrurile la m[sura lui, i-a dat ]ncrederea ]n valoarea expresiei netede =i i-a confirmat b[nuiala veche c[ autorii manualelor =colare, precum M[c[rescu, erau ni=te pedan\i ]nc`lci\i. Directorul a =tiut s[-i opreasc[ pe preparanzi la scriere =i citire =i s[ nu-i atrag[ ]n aventuri nepotrivite pentru v`rsta lor. Judec`nd dup[ stilul din cereri =i polemici, Creang[, c[zut la 28 de ani pe panta erudi\iei, ar fi devenit un Ca\avencu moldav. }n scopul de a folosi =i ]nv[\[torilor doritori de ]ndrumare pedagogic[, t`n[rul profesor \inu cursul de pedagogie ]n ore libere de clas[ (203). La 6 sau la 7 mai 1864, institutorul Beiu fiind mutat la Bucure=ti, se ]ncredin\[ suplinirea clasei I, sec\ia a II-a de la =coala Trei Ierarhilor lui Creang[, probabil cu recomandarea lui Maiorescu ]nsu=i, al c[rui elev eminent era, prin de=tept[ciunea lui natural[ =i prin faptul c[ avea mai mult[ carte dec`t ceilal\i (60).

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

77

Creang[ declar[ a fi ]nceput institutoratul la 7 mai, dar ]n condica de prezen\[ semn[tura lui e din 6 mai (224). }n sinea lui, Creang[ fu foarte vesel, fiindc[ ]n iunie 1864, c`nd va fi luat ]nt`ia leaf[, sim\induse tare, p[r[si casa socrului =i merse la B[rboiu, unde prefer[ a sluji f[r[ leaf[, numai pentru locuin\[. De acum ]ncolo, fiind slobod =i cu rostul s[u, nu se va mai ]ntoarce la Patruzeci de Sfin\i, de unde putem deduce c[ ne]n\elegerile conjugale trebuie s[ fi fost acum ]n toi. La 19 iunie =i 1 iulie 1864 se \inu examen solemn ]naintea comitetului de inspec\ie =i a ]nalt presfin\itului locotenent de mitropolit Calinic Miclescu. Creang[ iese ]nt`iul la examen, =i la 29 iunie, la Palatul administrativ, i se ]nm`neaz[ premiul I ]n fa\a aceluia=i Calinic, a lui Florian Aaron, delegat al ministerului, =i a altor oficiali =i curio=i. Printre cei cinci premian\i nu este Gh. Ien[chescu, colegul de banc[, dovad[ c[ navea un cap str[lucit (9). Creang[ se ]nscrie fire=te =i ]n anul al doilea al =colii normale, urm`nd a fi institutor la Trei Ierarhi, =i de ast[ dat[ la clasa I, sec\ia a II-a. Cursurile ]ncep la 15 septembrie, =i Creang[ face ]n prima lec\ie lectur[ =i num[rare (224). Peste zece zile, la 25 septembrie 1864, se deschide =i =coala preparandal[ (180). Acum se pred[ metoda de scriere =i citire, metodica aritmeticii pentru =coala primar[, se fac compuneri ]n scris =i exercit[ri de cor =i c`ntece populare rom`ne, dar mai ales se apas[ asupra laturii practice, ]ntruc`t preparanzii sunt obliga\i s[ fac[ un curs practic =i s[ predea gratuit gramatica rom`n[ ]n clasa a II-a a tuturor =colilor primare de b[ie\i din Ia=i (9). Se pare c[ Maiorescu intervenise la minister pentru numirea celor mai buni preparanzi din anul I ]n ]nv[\[m`nt, spre a ]ncuraja pe ceilal\i. O list[ a preparanzilor fusese ]naintat[ de director ministerului (180). Astfel s-ar l[muri cum Creang[ este numit de minister institutor la clasa I, sec\ia a II-a a =colii primare Trei Ierarhi cu un decret domnesc din 2 noiembrie 1864, comunicat la 5 noiembrie, care ]ns[ ]i recuno=tea ca dat[ a intr[rii ]n func\iune ziua de 7 mai 1864 (60). Salariul proasp[tului institutor este de 166 lei, 60 bani lunar. Creang[ ar fi povestit mai t`rziu c[ Maiorescu ]nsu=i, ]n stare, ce-i dreptul, de a face gesturi care emuleaz[, i-ar fi dat chiar la curs decretul de numire =i c[ diaconul,

78

G. C[linescu

mi=cat =i ru=inat, nu fu ]n stare s[ scoat[ o vorb[ de mul\umire, ci numai se repezi s[ s[rute m`na binef[c[torului. Maiorescu, z[d[rnicind gestul umilitor, str`nse m`na diaconului cu vreo patru ani mai v`rstnic =i-i zise: «— Las’, du-te de f[ =coal[ cu copiii, dar vezi s[-i faci s[ te iubeasc[: s[ fii drept cu d`n=ii!» (217). Lucru ciudat, un Ion Creang[ solicita la 29 decembrie 1864 comitetului de instruc\ie public[ s[-l prenumere „printre“ concuren\ii clasei „anteiu“ de la Bolgrad. }ns[ trebuie s[ fie Ion, fiul lui Gheorghe Creang[ (236). Prea bogat nu era diaconul, care avea nevast[ =i copil de patru ani de hr[nit. Se ajuta ]ns[ cu locuin\a de la B[rboiu, unde nu primea alt[ remunera\ie. Iat[ ]ns[ c[ postul de diacon se suprim[ =i Creang[ este alungat la Sf. Gheorghe 1865 din locuin\[. Unul din c`nt[re\ii bisericii ]i arunc[ lucrurile afar[ din cas[, f[r[ alt[ discu\ie, semn c[ la B[rboiu diaconul nu se bucura de prea mult[ dragoste. Nici la socru nu se putea ]napoia din pricina g`lcevii, c[ci nu s-ar explica altfel disperarea cu care Creang[ cere mitropolitului, „cu lacr[mi“, s[ se milostiveasc[ a-l ]ng[dui m[car p`n[ la finele cursului ]nceput la =coala normal[ (194). Acest am[nunt din cerere arat[ la diacon o aplecare la patetic =i u=oara mistifica\ie ce se va reg[si ]n toate h`rtiile lui c[tre autorit[\i. Sf`r=irea cursului era indiferent[ ]n cauz[, de vreme ce Creang[ fusese numit de c`teva luni institutor cu leaf[, nemaiav`nd de a=teptat de la =coala normal[ dec`t o diplom[, iar nicidecum o ]ndreptare a st[rii materiale. Se poate b[nui c[ preo\ii =i diaconii erau invidio=i pe ace=ti clerici cu dou[ slujbe, dintre care una laic[, =i c[, deci, c[utau a le face mizerii. Dac[ totu=i un Gh. Ien[chescu, preot =i el =i institutor, n-a suferit prigonire, asta se datore=te firii lui lingu=itoare. Creang[ ]=i g[se=te, din fericire, numaidec`t un loc la biserica Pantelimon, unde se va fi dus s[ se pl`ng[ de m`r=[venia B[rboienilor, biserica sus-numit[ fiind ceva mai sus de B[rboiu, pe strada Cucu. Aici a r[mas de la Sf. Gheorghe p`n[ la Sf. Dumitru, lu`nd pe tot acest timp drept leaf[ lei 600. De la Sf.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

79

Dumitru, ap[r`nd la biserica Pantelimon alt diacon, urmeaz[ c[ diaconul nostru pleac[ =i de aici. Nu ]ns[ ]n starea de a r[m`ne pe drumuri. S[r[cia este o no\iune foarte relativ[, =i pentru feciorul de \[ran care dormise ]mpreun[ cu alte vreo opt fiin\e ]ntr-un bordei de o singur[ ]nc[pere, leafa de ]nv[\[tor, la care se ad[uga oarecare c`=tig din diaconie, nu era un lucru prost. Era =i el, ca orice institutor, un om cu via\a asigurat[, ]n forma moderat[ ]n care o ]n\elegea. Dimpotriv[, premierea la =coala normal[, diaconia =i institutoratul ]n Ia=i ]nsemnau pentru feciorul lui +tefan a Petrei din Humule=ti izb`nda neg`ndit[. De aceea ]n toat[ aceast[ epoc[ el e un om vesel, f[r[ ast`mp[r, mu=c[tor =i chiar col\os, plin de sentimentul valorii sale. Creang[ este acum un mo= Ion Roat[ t`n[r, ]ncredin\at c[ are un rol de jucat ]n via\a noului stat, b[nuielnic ]mpotriva boierilor, un om care se face „a nu pricepe“ =i-=i ]nsu=e=te vorbele mojic, ghiorlan =i dobitoc cu o umilin\[ fals[, ]n care se ascunde ironia =i ]ncredin\area c[ numai el, ca \[ran, e de=tept. Era, dup[ amintirea contemporanilor, „un t`n[r zdrav[n, b[lan, cu obrajii rumeni =i ochi sc`nteietori, iar hainele preo\e=ti, cele de =ieac cafeniu, ce le purta, ]l ar[ta nalt =i chipe=“ (23). }n anul al doilea de =coal[ normal[ Creang[ nu mai avu dec`t =ase colegi, printre care =i Gh. Ien[chescu, deoarece preparanzii ceilal\i, fiind numi\i ]nv[\[tori pe la \ar[, nu mai putur[ =i desigur nici nu mai vrur[ s[ urmeze a=a de ]naltele pentru ei ]nv[\[turi. Maiorescu sporise num[rul profesorilor, dar el ]nsu=i fusese suspendat din noiembrie 1864 p`n[ ]n mai 1865 pentru ]nvinuiri ridicole. Aceast[ epoc[ este de altfel caracterizat[ printr-o persecutare din motive politice a celor mai de seam[ oameni de cultur[, c[rora legile nu le dau ]nc[ nici o stabilitate. Maiorescu, Eminescu, Creang[ sunt victimele cele mai ilustre ale unei mentalit[\i nefericite. Maiorescu nu fusese deci ]n m[sur[ de a \ine ]ntregul lui curs pedagogic. }n schimb, Ion Bumb[cil[ f[cu p`n[ ]n ianuarie lec\ii de =tiin\e naturale =i aritmetic[, urmat apoi de +tefan Possescu. Un Soueris, maestru de scrim[, d[du lec\ii de gimnastic[ =i +tefan Vasilian pred[ muzica ]n locul lui Burada (179). Clasa se ]nchise la 6 iunie 1865 (18), Creang[ ie=ind

80

G. C[linescu

]n ordinea clasifica\iei iar[=i ]nt`iul (179) ]n urma exemenului general \inut ]n ziua de 10 iunie. }ntreb[rile la care fusese supus priveau materii variate, precum religia, pedagogia, gramatica rom`n[, aritmetica, cosmografia, fizica, muzica vocal[, caligrafia. La toate diaconul fu g[sit eminent =i tot eminente ]i fur[ socotite aptitudinea pedagogic[ =i purtarea. Atestatul, semnat de Titu Maiorescu, ]i fu eliberat abia la 15/27 iunie 1866 c`nd se aprob[ de c[tre minister formularul propus de director (181). La 10 iunie 1865, Creang[ putea dar s[ se simt[ lini=tit. Avea o slujb[ care-i pl[cea =i cele mai ]nalte titluri trebuitoare pentru ea. Pentru greut[\ile lui familiale, leafa singur[ de institutor nu era deajuns. Nevasta era t`n[r[, or[=eanc[, ]ntr-o urbe unde se f[cea pe atunci ]nc[ mult lux. Rudele lui Creang[ ar fi socotit-o lene=[ =i u=uratic[ (234), de=i pentru ni=te \[r[nci trudite dintr-un sat ]n care femeia e de diminea\a p`n[-n noaptea la treburi, o fat[ de la ora= nu e niciodat[ vrednic[ at`ta vreme c`t nu toarce, nu \ese =i nu face alivenci ]n cuptor. Creang[ ]nsu=i foarte humule=tean =i \in`nd tare mult la rudele lui, nu putea s[-=i iubeasc[ nevasta de ora= ori s[ se poarte cu ea ]n chipul cuvenit. Ideile lui sunt „s[n[toase“: nevasta trebuie s[ vad[ de cas[, s[ creasc[ copilul, s[ stea deoparte. }nfl[c[rat de pedagogia lui Maiorescu, diaconul ]ncepe a-=i cre=te =i copilul dup[ toate regulile. E iute la m`nie, chiar b[t[u= la =coal[, =i, omul fiind acela=i pretutindeni, putem ghici c[ or[=eniile Ilenei i-au displ[cut. }n vara anului 1865 pare s[ se fi petrecut un lucru de natur[ s[ strice lini=tea ]n cas[. Acum Smaranda e moart[ =i ea, nu se =tie dac[ ]n chiar acest an sau mai ]nainte. Creang[ se simte ]ndatorat s[-=i ocroteasc[ familia. Cererea de acte de na=tere pentru Teodor, Ileana =i Zahei (190) d[ a ]n\elege c[ pe ace=tia ]i luase cu el la Ia=i, s[-i creasc[ =i s[-i ]mping[ ]n via\[. Zahei era fl[c[u de vreo 22 de ani =i=i va fi f[cut vreun rost mai repede, Ileana avea numai =apte ani =i Teodor vreo nou[, deci trebuiau \inu\i ]n cas[. Faptul c[ Zahei se va a=eza la Ia=i, iar Ileana va sta ca t`n[r[ fat[ tot pe l`ng[ frate-s[u, ]mbr[c`nd ve=minte or[=ene=ti, e un semn c[ au fost adu=i ]nc[ de copii la ora=. De-au stat ]ntruna ]n casa lui Creang[, sau numai din

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

81

c`nd ]n c`nd, at`t ajunge ca s[ ne ]nchipuim c[ diaconi\a putea s[ se cam plictiseasc[ de rubedeniile b[rbatului. Cum Creang[ trimite c`teodat[ pe un C. Creang[ s[-l suplineasc[, ]nseamn[ c[ la el acas[ era un fel de metoc al Humule=tilor. Acum, dac[ diaconi\a f[cea vreo str`mb[tur[ oric`t de mic[, ori nu ar[ta destul[ c[ldur[, Creang[, om de \ar[, se putea sim\i atins ]n „\[r[nia“ lui. Plec`nd =i de la Sf. Pantelimon, diaconul st[tu =i sluji c`teva luni nu se =tie pe unde. Contemporanii zic c[ ar fi slujit o dat[ =i la Galata (6), lucru pe care, s[v`r=indu-l, l-a f[cut mai degrab[ acum. La 27 ianuarie 1866, re]nfiin\`ndu-se iar postul de diacon la B[rboiu, Creang[ ]l cere cu tot respectul ]naltpreasfin\itului st[p`n, f[r[ s[-l capete, fiindc[ nu-l voia, se vede, biserica. Atunci cade la ]nvoial[ cu Isaiia Dioclias Vicoli, egumenul Goliei, s[ vin[ diacon la vestita m`n[stire ]n locul diaconului Const. Idriceanu, unde a =i trecut probabil la 14 februarie. Superiorul f[cea cuvenita cerere c[tre Mitropolie la 23 februarie =i nu primea nici un r[spuns, semn de neglijen\[ ori de ostilitate. Repet`ndu-se cererea la 28 aprilie, se ]ncuviin\a, ]n sf`r=it, diaconului celui nou statornicirea la Golia de la 14 februarie (194). Dac[ ar fi s[ credem insinua\iile lui Creang[ de mai t`rziu, buna primire de care se bucur[ la Golia se dator[ ]mprejur[rii c[ nevasta lui pl[cuse grozav egumenului ori altui c[lug[r de pe acolo. Acum Creang[ avea din nou locuin\[ la una din cele mai mari biserici din Ia=i =i de bun[ seam[ =i leaf[. Biserica Golia, ridicat[ de Vasile Lupu, se afl[ ]ntr-o ograd[ mare, ]nconjurat[ de jur ]mprejur cu zid de piatr[ g[lbicioas[, ceea ce-i d[ ]nf[\i=area unei fort[re\e. Poarta trece sub o clopotni\[, asemeni de piatr[, sprijinit[ pe doi contrafor\i =i sem[n`nd cu turnurile Italiei medievale =i ale Bizan\ului. Deasupra turnului original se mai ridica atunci o ]nalt[ turl[ gotico-romanic[, pe cupola c[reia era a=ezat[ o lantern[ cu teras[ ce servea drept post de observa\ie pompierilor. La poarta m`n[stirii, l`ng[ clopotni\[, era casa apelor, de unde se ]mp[r\ea „ap[ bun[ la ci=melele din ora=“ (247) =i care e de forma unei ci=mele orientale ]ntr-un baroc bizantinizant. Biserica ]ns[=i este un curios =i fericit amestec de Rena=tere =i stil oriental, ba chiar pu\in moscovit.

82

G. C[linescu

Zidit[ din blocuri de piatr[ alb[, ea pare la partea de jos, cu pila=trii =i ferestrele sale cu frontoane, un monument clasic. Acoperi=ul ]i este plin de o vegeta\ie exotic[ de turle cu c[ciul[ joas[ de tabl[, a=ezate pe tambururi ]ncre\ite =i pline de minuscule ferestre oarbe. Monumentul e fantastic =i demn totodat[ =i d[ privitorului impresia c[ un templu grec, ]ncol\ind, a crescut mai departe ]n era bizantin[. Ca pe l`ng[ mai toate bisericile m`n[stire=ti, era =i acolo un mic \intirim. Al[turi ]ns[, desp[r\it de un gard, se afla spitalul de nebuni, care a f[cut din „zidirea sfintei Golii“ un loc de celebritatea ospiciului Bedlam. Aici, ]ntr-una din casele din ograd[ ]=i mut[ Creang[ familia. Copilul, Constantin, era m[ricel, de vreo =ase ani, =i sunt semne c[ diaconul l-a pus la ]nv[\[tur[ de timpuriu, ca s[ se vad[ ce ]nseamn[ pedagogia. Din anul acesta, nu mai dinainte, pot fi amintirile unui fost =colar ]n clasa I, sec\ia a II-a de la Trisfetite. Creang[ se arat[ la =coal[ un dasc[l de umoare inegal[, hot[r`t cu orice chip s[ fac[ din copii oameni. Metodele lui \in pe sfert de pedagogia cea nou[, ]nv[\at[ la =coala normal[, =i pe trei sferturi de vechile principii humule=tene ale p[rintelui Ioan, care ]mbia cu coliv[ =i colaci =i corecta cu Sf`ntul Nicolai =i calul b[lan. Creang[ ademene=te pe copii cu lucruri de m`ncare =i cu medalii de pus pe piept. Metoda intuitiv[ o aplic[ din bun-sim\, =tiind c[ po\i pricepe ceea ce nu vezi. El arat[ copiilor tablouri reprezent`nd plante =i animale, =i ca totul s[ fie limpede, c`nd vine vorba de nuca de cocos, g[se=te cu cale s[ cumpere dou[ buc[\i, s[ le pun[ sub nasul =colarilor =i s[ le ]mpart[, pentru ca gustul fructului exotic s[ le r[m`n[ pentru totdeauna ]n gur[ (23). Pedepsele sunt date dup[ o scar[ ra\ional[, ]ncep`nd de la metania cu c`te trei cruci, multiplicat[ cu num[rul gre=elilor, =i sf`r=ind cu punerea lene=ilor ]n genunchi pe gr[un\e scoase din buzunarul anteriului =i cu ruperea liniilor ]n palma vinova\ilor. Tic[lo=ilor li se f[g[duie=te „o falang[ greceasc[ cum n-am mai v[zut =i nici n-om mai vedea!“ }n toane bune fiind, dasc[lul e glume\, dispus a povesti. Elevii sunt sco=i din clas[ doi c`te doi =i obliga\i a nu rupe r`ndurile dec`t departe de =coal[. Creang[ nu sufer[ s[ i se zic[ altfel dec`t „domnul“, dovad[

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

83

de pu\ina stim[ ce-o avea pentru calitatea-i bisericeasc[. Diaconul lu[ ]n gazd[ un elev, pe N. A. Bogdan, ai c[rui p[rin\i se mutaser[ la \ar[, =i-l \inu un an. Trebuie s[ fi fost prin 1866—1867. Copilul de atunci, a c[rui memorie trebuie folosit[ cu socoteal[, ]=i aduce aminte c[ Constantin Creang[ era de-o v`rst[ cu el =i ]nv[\au am`ndoi ]n ograda m`n[stirii, ori se jucau printre crucile cimitirului. Plini de curiozitate, priveau peste gard spre spitalul de aliena\i. Acas[, diaconul e un p[rinte ]nfierb`ntat de pedagogie, ne]mp[cat. Copilul n-are voie a-i zice „tat[“, ci „domnule“. Domnul, sup[rat c`nd odrasla ]nt`rzie la mas[, o pune ]n genunchi ori o gone=te de la mas[, l[s`nd-o afar[ dou[-trei ceasuri. Aici este toat[ firea Smarandei, cu pedepsele ei pripite. Desigur c[ Creang[ nu era un bun pedagog ]n propria lui familie, nepricep`nd c[ nu se poate cere sim\ire aleas[ de la copilul fa\[ de care nu s-a ar[tat prietenie. Fire mediocr[, copilul va deveni ]n urma asprului tratament un om lipsit de ax[ moral[. Bogdan, copilul g[zduit, =i-aduce aminte de diaconi\[ ca de o femeie t`n[r[, frumoas[, cu glas blajin =i ]mp[ciuitor. O lamp[ r[sturnat[ aprinse ]ntr-o zi rochia Ilenei, =i Creang[ ]=i scoase iute anteriul =i-l arunc[ asupra nevestei, pe care o culc[ la p[m`nt spre a ]n[bu=i fl[c[rile. T`n[ra so\ie se alese cu arsuri dureroase, ceea ce, p`n[ la t[m[duire, produse mult[ sup[rare diaconului. Existen\a a trebuit s[-i par[ de acum lui Creang[ pe deplin statornicit[. Ca diacon putea s-ajung[ pop[, dar =i f[r[ popie, dac[ i s-ar fi ur`t, ar fi r[mas cu rostul institutoratului. Socotindu-se liber, diaconul g`ndi c[ se cuvenea de aci ]nainte s[ fac[ =i politic[, s[ contribuie =i la via\a statului cu acel bun-sim\ cu care ]=i ducea el propria familie =i clasa. La 11/23 februarie 1866, Alexandru I. Cuza fusese silit s[ abdice, =i ]n a=teptarea noului domn se instituise o locotenen\[ domneasc[. Spiritele erau ]n a=teptare, multe cu regretul ]ndep[rt[rii lui Cuza, dar toate solidare ]n privin\a trebuin\ei de a se aduce un domnitor str[in. Totu=i, o mic[ conspira\ie separatist[ =i deci antiunionist[ se produse la Ia=i, cu oameni ca Moruzi, N. Roznovanu, Teodor Boldur-L[\escu, N. Ceaur-Aslan =i mitropolitul Calinic Miclescu (124), poreclit, de Isaiia Duhu, C`nilic, om „u=or la minte“, cu vederi ]nguste

84

G. C[linescu

=i porniri de ur[. R[scoala izbucni la 3 aprilie =i fu ]n[bu=it[ numaidec`t de Lasc[r Catargiu. La aceast[ r[scoal[ se pare a fi luat parte =i Creang[ cu Gh. Ien[chescu. Oric`t s-ar p[rea de curios, participarea diaconului la r[scoala separatist[ e foarte probabil[, ]nt`i prin contagiunea de la mitropolit la clerul subordonat, al doilea prin con=tiin\a ]ngust[ a acestor clerici f[r[ orizont politic. O proast[ opinie despre munteni este v[dit[ ]n coresponden\a lui Creang[. Diaconul, ca om de la munte, are sil[ de tot ce nu e moldovenesc =i iubire de regiune, deci f[r[ ]ndoial[ c[ ]n schimbarea de regim a v[zut o nou[ pricin[ de ]nstr[inare a \[rii. Dealtfel, ie=enii de atunci aveau proasp[t[ rana mut[rii capitalei. Mitropolitul Calinic, urm[rit de st[p`nire, e sc[pat de la moarte de cei doi diaconi, care ]l ascund ]n chip grotesc sub un poloboc din pivni\a cr`=mei lui Stihi de la Sf. Vineri, dovad[ c[ revolu\ia o f[ceau mai mult b`nd (6). Dup[ potolirea r[scoalei =i iertarea nebunului mitropolit de c[tre noul domn Carol I, Creang[ ]ncepe s[ fac[ „politicale“ ]n tab[ra a=a-zisei „frac\iuni libere =i independente“. Este caracteristic c[ aceast[ frac\iune, unit[ apoi cu partidul liberal, era ad`nc xenofob[ =i antisemit[ p`n[ acolo, ]nc`t s[ ]mping[ guvernul la izgonirea, urmat[ de complica\ii diplomatice, a unor biete familii evreie=ti din Bac[u (134). }n Moldova marele num[r de alogeni a dat prilej de regretabile manifest[ri =ovine, ceea ce explic[, f[r[ s[ scuze, na\ionalismul temporar al lui Creang[, care va fi al lui Conta, =i, p`n[ la un punct rezonabil, motivat de teoria produc\iei, al lui Eminescu =i al at`tora, f[r[ deosebire de convingere politic[. Printre frac\ioni=ti erau Suciu, Late=, Micle, Gheorghiu, N. Ionescu, to\i ur`nd bombastic pe „str[ini“ =i „cosmopolitismul“ =i ar[t`nd ]n privin\a ideii monarhice o rezerv[ suspect[. Ca o reac\iune ]mpotriva liberalismului separatist =i cu tendin\e revolu\ionare, se constitui societatea „Junimea“, care se declar[ monarhic[, dinastic[ =i conservatoare, dar se m[rginea deocamdat[ la o activitate str`ns cultural[. A cunoscut Creang[ de aproape pe Maiorescu =i pe junimi=ti ]nc[ de acum? Lucrul nu pare credibil. Desigur c[ diaconul ]l cuno=tea pe Maiorescu de la cursuri =i c[ Maiorescu ]nsu=i l-ar fi recunoscut v[z`ndu-l. }ns[ un director nu st[ s[ \in[

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

85

minte pe to\i absolven\ii =colii lui, =i Creang[ nu scria acum, ca s[ intre ]n altfel de leg[turi cu fostul profesor. }n anul acela, 1866, fiind mare lupt[ electoral[ pentru alegerea celei dint`i Camere a domnitorului Carol, frac\ioni=tii se mi=car[ f[c`nd propagand[ la ]ntruniri, unde discu\ia se urma ]n contradictoriu. Maiorescu ]nsu=i, socotit „cosmopolit“, vorbi. Din partea frac\ioni=tilor cuv`nt[ =i Creang[, „cer`nd ]nv[\[tura elementar[, care p`n[ ast[zi nu este ]nc[ destul de bine organizat[“. P[ru „un p[rinte t`n[r de ani, frumos de figur[, blond de p[r... bun de gur[ =i viguros ca o creang[ de stejar“. Publicul ]ns[, dezordonat, nu-i da ascultare, cum arat[ cu inten\ie de umor Gazeta de Ia=i, organ junimist: „C`nd vorbea acesta se ]nfl[c[ra auditorul cumplit: to\i perorau deodat[. Talentul s[u oratoric infecta [sic] ]ntreaga adunare, astfel ]nc`t, ]n tot timpul c`t avea cuv`ntul p[rintele, luau f[r[ autoriza\ie cuv`ntul cu to\ii, — nu prea =tiu pentru ce cuv`nt, de=i mai c[ mi-a= explica scopul“ (108). Creang[ m[rturisea ]nsu=i mai t`rziu: „De la 1866 p`n[ la 1872 — zicea — am f[cut =i ceva politicale. }n ]ntrunirile de la prim[rie cine era mai guraliv dec`t mine, But[, Damaschin =i Corduneanu? Alegeam =i culegeam la deputa\i =i la membri comunali tot ce era mai buni=or din frac\iune“ (6). Cel mai p[tima= de politic[ dintre junimi=ti, I. Negruzzi, candid`nd odat[ la deput[\ie, z[ri pe Creang[ pentru ]nt`ia oar[ vorbind cu un institutor c[ruia el, Negruzzi, ]i f[cuse un bine. Candidatul solicit[ votul cet[\eanului, dar Creang[ ]i r[spunse iste\ ]n locul solicitatului: «— N-are a face una cu alta, domnule Negruzzi, d-ta i-ai f[cut un serviciu privat, =i aci e vorba de trebi publice. Bate dumneata la alte u=i, noi, oamenii cei mici, vot[m pe-ai no=tri. — S[ =tii, p[rinte — ]i r[spunse m`nios Negruzzi — c[ nu cer nici ast[zi, =i n-am s[ cer ]n veci votul sfin\iei-tale! Dar are s[ vie o zi c`nd singur ai s[ m[ votezi, f[r[ st[ruin\a mea. — S[ a=tept[m vremurile acele — ]i replic[ ironic diaconul» (167). Se vede c[ pentru barba =i p[rul lui deschis, de un blond-albicios, Negruzzi sau al\ii l-au poreclit pe Creang[ „popa Sm`nt`n[“. Acela=i Negruzzi ]i f[cea ]n Electorale portretul ca orator. }ntrunirile se \ine-

86

G. C[linescu

au ]n Pia\a Prim[riei, care se afla pe locul Teatrului Na\ional de azi. Era o cl[dire ruinat[, umed[. Pe o scar[ ]ngust[ intrai ]ntr-o lung[ sal[ cu tavanul scund, cu ferestre sparte =i c`teva b[nci de-a lungul pere\ilor. O mas[ la un cap[t al s[lii ceva mai ]n[l\at ]nchipuia tribuna. Patru lum`n[ri ]ntr-un lustru =i dou[ ]n sfe=nicele de pe mas[ luminau tulbure sala. Prezidentul, pe un jil\, conducea dezbaterile slujindu-se de un clopo\el. C`nd vorbea, Creang[ ]=i ]mpingea potcapul pe ceaf[ =i-=i sufleca m`necile. Iat[ toate acestea ]n stihurile lui Negruzzi (165): Numai pia\a-i animat[: oameni mul\i ]nspre o cas[, Care-n mijloc e zidit[, ]nainteaz[ =i se-ndeas[ +i-n gr[mad[ ]nspre scara cea ]ngust[ dau n[val[, Vr`nd s[ intre fiecare c`t mai grabnic sus ]n sal[. Lung[, jos ]n pod, ]ngust[, cu ferestrele cr[pate, Cu trei-patru b[nci ciuntite de p[rete r[zemate. }ntr-un unghi e-o sob[ neagr[, care, f[r[ de c[ldur[, Numai fum ]n loc de par[ vars[ din b[tr`na-i gur[, Cu un lustru unde-s patru lum`n[ri de sperman\et[, De la care o lumin[ galben[ e-mpr[=tiet[. Astfel sala; iar ]n cap[t, pe un loc mai ]n[l\at, Unde pe o mas[ dou[ sfe=nice s-au a=[zat, St[ pe jil\ un om cu barb[ =i p[r alb =i grav[ min[, Ca un sf`nt b[rbos =i \eap[n dup-a candelei lumin[. }mprejur e vuiet mare, to\i vorbesc =i discuteaz[ +i se mi=c[ =i se-ndeas[ =i se ceart[ =i fumeaz[, +i din toate se cunoa=te c[ aceast[ adunare Are scopul s[ decid[ de a \[rii cauz[ mare. C[ci, aleg[tori cu to\ii, acolo s-au adunat Ca s[ vad[ ori pe cine au s-aleag[ deputat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . prezidentul sun[ Clopo\elul =i-i ]ndeamn[ to\i t[cere s[ p[zeasc[, C[ci p[rintele Sm`nt`n[ acum vrea s[ le vorbeasc[.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

„Fra\ilor! ]ncepe-acesta, m`necele suflec`nd +i potcapul ce-l apas[ mai pe ceaf[ a=ez`nd, Fra\i iubi\i, eu =tiu desigur c[ voi to\i g`ndi\i ca mine C[-n iubita noastr[ \ar[ n-ar fi r[u s[ fie bine. Pentru asta, f[r[ ur[ =i cu g`nd ]mp[c[cios, Cum st[ scris ]n evanghelii c-a zis chiar Domnul Cristos, S[ fim to\i cu ]nfr[\ire =i ca fra\i s[ ne-n\elegem, Dintre noi pe cel mai vrednic deputat ca s[-l alegem. }ns[ pentru a-l cunoa=te, nu voim a cerceta V`rsta lui =i meseria, ci de-=i \ine legea sa, Cum st[ scris, dac[ poste=te =i de s-a spov[duit, Dac[ d[ de paraclisuri =i se-nchin[ umilit, C[ci tr[im ca-n vremi p[g`ne, oamenii nu mai sunt buni, Nu mai au credin\a vechie ca odat[ la str[buni, Preo\ii prea mic[ leaf[ au, bisericile toate Chiar ]n zi de s[rb[toare r[m`n ast[zi de=ertate, Discul gol e p`n-]n funduri“. „Ai vorbit destul, p[rinte — Unul curm[ din mul\ime — p[rinte=tele-\i cuvinte Sus de pe amvon le spune, aici nu se potrivesc...“ „Taci, cre=tin f[r[ credin\[, =i m[ las[ s[ sf`r=esc — Strig[ popa cu m`nie — pe un om vrem a alege Care-ntr`nd ]n Adunare va propune-o nou[ lege Dup[ care to\i rom`nii s[ se-ntoarc[ la credin\[ Cum era odinioar[, cu plecare, umilin\[, }ns[ nu cum este ast[zi...“. „D[-te jos de la tribun[, E destul“ — mai multe glasuri — iar[=i prezidentul sun[ Clopo\elul =i-i invit[ ca s[ tac[ =i s-asculte, }ns[ dintr-o parte-a s[lei se ridic[ glasuri multe, Care strig[ tot mai tare: „Jos, destul, sfin\ia-ta!“ Alt[ parte ]l sus\ine: „Sus, p[rinte, nu te da, Ei voiesc g`lceav[ numai!“ Popa cearc[ s[ vorbeasc[, }ns[ vuietu-i prea mare =i-i silit s[ p[r[seasc[

87

88

G. C[linescu

Locul s[u de la tribun[.

Cuvintele puse ]n gura lui Creang[ sunt o caricatur[, =i diaconul, foarte pu\in ipocrit, nu le-a putut spune. Dar atmosfera ]nfierb`ntat[ care pl[cea lui Creang[ nu era alta dec`t aceasta. }i pl[cea s[ se v`re ]n ]ngr[m[deal[ =i poate c[ hazul vorbirii lui ]i d[duse de-atunci be\ia succesului =i acum o c[uta. Pe la 1866 fu v[zut de un altul ]n sala cur\ii de jura\i, la ]mp[r\irea premiilor, vorb[re\, f[r[ ast`mp[r. P[rul „alb ca oaia“ =i ochii alba=tri-deschi=i atraser[ aten\ia privitorului (107). Primirea ]n gazd[ a unui =colar arat[ c[ diaconul Creang[ umbla s[ c`=tige bani =i pe aceast[ cale. Era fiu de \[ran-negustor =i ]ncepea s[ se dezv[luiasc[ la el o grij[ de bunuri =i o mic[ avari\ie de om s[rac. Prin 1869 p[rintele Ivanciu de la biserica Sf. Gheorghe Lozonschi ]l introduce ]n casa p[rin\ilor lui A. C. Cuza, din strada Coroi, ca s[ dea lec\ii unei fete luate de suflet. +i aici surprind vioiciunea =i veselia diaconului, zvelte\ea lui, p[rul albicios =i ochii alba=tri (52). Nu este ]nl[turat[ putin\a ca diaconul-institutor s[ mai fi avut lec\ii particulare, av`nd ]n vedere firea lui ]ntreprinz[toare =i ]ndr[znea\[. Cam prin 1867, ]n timpul =ederii la Golia, i se-nt`mpl[ lui Creang[ un lucru foarte sup[r[tor: Ileana, nevasta lui, ]l p[r[se=te. Pentru o fa\[ bisericeasc[ chestiunea era grav[ =i desp[r\irea fu t[inuit[ c`\iva ani de zile. Cauza acestei desp[r\iri e greu de aflat acum (rudele o b[nuiau pe Ileana de necredin\[ =i sus\ineau c[ fusese prins[ cu un b[rbat ]n cas[ la T`rgul-Neam\, ceea ce nu prea este de crezut) (234), ]ns[ Creang[ scrise mai t`rziu negru pe alb ]n Noul curier rom`n c[ tot necazul lui venea din „r[utatea =i corup\iunea unui c[lug[r“, c[ din cauza aceluia fusese abandonat de so\ie ]mpreun[ cu unicul lui copila= =i se mira c[ „pentru aceast[ fapt[ imoral[ =i scandaloas[ nu s-a luat nici o m[sur[ ]n contra acelui c[lug[r“ (104). Va fi fost egumenul sau un c[lug[r de la Golia? +i voia s[ spun[ Creang[ c[ acela ]i corupsese nevasta? Dac[ imoralul c[lug[r era de la Golia, hot[r`t c[ Ileana Grigoriu, plec`nd de la so\, nu se apropiase de corup[tor. Diaconul nu avea bune p[reri despre monahi =i se pare c[ furia

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

89

p[rintelui O=lobanu ]mpotriva „boaitelor f[\arnice“ este =i a sa proprie. Totu=i, nu e dovedit c[ Ileana =i-a ]n=elat propriu-zis so\ul =i c[ n-ar fi vorba de o ]nchipuire geloas[ a diaconului b[nuitor, ]nt[r`tat de surorile sale, la care se ducea f[r[ a lua =i pe nevast[, care i-a zis c[ „nu merge“. Asta trebuie s[ fi jignit pe Creang[ ca o insult[ adus[ \[r[niei sale, =i la ]ntoarcere f[cu scandal, motivat sau nu, c[ nevasta „ar fi abuzat de ]ncrederea“ lui. El ]mp[r\[=ea filozofia lui mo= Nichifor Co\cariul c[ femeia neb[tut[ e ca moara neferecat[, =i f[r[ ]ndoial[ c[ voi s[-=i ferece muierea nelalocul ei, cum f[ceau gospodarii la Humule=ti. Ileana, s[tul[ de diacon, \inu mor\i= s[ plece. Un preot, Ilie Grigoriu, poate rud[ cu socrul, fu chemat s[-i ]mpace, de unde reiese c[ purtarea nu fusese chiar a=a de grav[ =i c[ so\ul ]nsu=i vedea neajunsul desp[r\irii. Ileana, ]ns[, zise c[ nu voie=te s[ mai tr[iasc[ cu diaconul „nici o zi“. +i cu acestea p[r[si casa pentru totdeauna, spre ciuda lui Creang[, care socoti asta drept „cea mai grav[ insult[“ (189). Judec`nd drept, chiar f[r[ a cunoa=te purt[rile Ilenei, este hot[r`t c[ Creang[ n-a fost iubit de nevast[, care, dac[ l-a ]n=elat cumva, a f[cut aceasta cu cugetul cel mai onest. Feti\a de 15 ani devenit[ femeia t`n[r[ de 22 de ani se g[si ]n fa\a unui om vesel, slobod la gur[ =i la purt[ri, ]ns[ aprins la m`nie, ]nc[p[\`nat ]n ideile lui, de mentalitate \[r[neasc[, hot[r`t s[ pun[ r`nduial[ ]n familie d[sc[le=te, lovindu-=i copilul cu palma peste gur[ la vreo necuviin\[ =i prin urmare cru\`nd tot at`t de pu\in femeia, pe care n-o credea superioar[ b[rbatului. Creang[ fu fericit c`nd, redevenit \[ran, ]=i lu[ o \iitoare din prostime, pe care o \inu cum se \in femeile, la dep[rtare, =i-o b[tu ]n lege c`nd crezu c[ se cuvine (234). Diaconul era totodat[ umbl[tor dup[ femei, precum ]l =tim ]nc[ din epoca f[lticenean[, =i se pretinde chiar c[ o maic[ Evlampia sau Evghenia i-ar fi n[scut un b[iat Valeriu, mort apoi la v`rsta de 15 ani (234). O anecdot[ cu variante spune c[ Ion Creang[ =i cu Ien[chescu ar fi z[rit la Piatra sau la Ia=i (95, 84) o evreic[ frumoas[ ]n u=a unei dughene =i c[ Creang[ ar fi invitat pe Ien[chescu s[ pun[ un semn pentru reg[sirea fetei. Semnul pus fugi =i evreica nu mai fu g[sit[, fiindc[ semnul lui

90

G. C[linescu

Ien[chescu, batjocorit de Creang[ cu expresia „pop[“, fusese un c`ine. De aici e adev[rat doar elementul c[ tinerii diaconi umblau dup[ ispr[vi erotice, deoarece alt[ dat[ Creang[, merg`nd cu Ien[chescu =i al\i prieteni la Sculeni, s[ fac[ baie ]n Prut, cum le era obiceiul, =i r[m`n`nd peste noapte acolo, ]n neputin\[ de a dormi, merse ]n c[ma=[ de noapte =i ]nf[=urat ca o n[luc[ ]n cear=aful patului s[ stea de vorb[ cu frumoasa fat[ a hangiului evreu (95). Pe cartonul unei c[r\i, ca un Stendhal rustic ]nsemn[tor de fericiri intime, Creang[ nota odat[ cu creionul: „Ast[zi, 16 ianuarie 1872, s-a ]nt`mplat un pl[cut accident pentru mine“. Diaconul nu era deci un so\ credincios, =i acest fapt, ]n alte ]mprejur[ri indiferent, ad[ugat la deosebiri de caractere, gr[bi deznod[m`ntul c[sniciei lui. Diaconul r[mase deci singur =i ]nciudat cu un copil de =apte ani ]n spinare, pe care ]l d[duse la =coal[ ]n 1866, toamna, deci nu demult, =i pentru care adusese ]n cas[ o profesoar[ de limb[ german[, pe o b[tr`n[ M-me Braun (234). Lucrurile trebuie s[ fi mers foarte prost, =i Creang[ se porni ]n c[utarea unei \iitoare.

V. DIACONUL R{ZVR{TIT

}nsu=irea prin care p[trund oameni de \ar[ de felul lui Creang[ este „bunul-sim\“. Diaconul avusese o judecat[ dreapt[, care nu se str`mbase de gramatica M[c[rescului =i care-l ajutase s[ priceap[ ]nv[\[turile lui Maiorescu. El v[zuse c[ =i pedagogia, crezut[ drept o =tiin\[ grozav[, nu e dec`t o chestiune de judecat[: =colarului ]i ar[\i lucrurile pe care vrei s[ le =tie, ]l ademene=ti cu vorba bun[ =i-l ]ndrep\i cu b[taia. A=a f[cea =i dasc[lul de la Humule=ti, semn c[ totul e o chestiune de s[n[tate a min\ii. Creang[ deschidea o carte de istorie =i pricepea, deschidea o gramatic[ fran\uzeasc[ =i pricepea. Deci avea, ca orice om, putin\a de a ]n\elege orice. Nici nu s-ar fi putut altfel. Era doar fecior de gospodari din Humule=ti, sat moldovenesc, fecior de oameni chibzui\i, care-=i f[ceau bine treburile =i f[r[ =tiin\[ de carte. Fiind el un om cu cap s[n[tos, care r[zbate totul, era firesc ca acolo unde nu ]n\elegea, vina s[ fi fost a celuilalt care vorbea sau scria. De unde sentimentul l[untric =i ironic al superiorit[\ii sale, acoperit cu expresii umile ca „prost oi fi“. Diaconul mai v[zuse apoi c[ =i politica era un c`mp de activitate unde putea =i chiar trebuia s[ aib[ izb`nd[, „ca fiu din popor“. Lumea ]l asculta cu pl[cere, f[cea haz de el, prin urmare vorbea tot a=a de bine ca =i boierii, dac[ nu mai bine. Deci ce spunea el avea o noim[, era o dovad[ c[ bunul-sim\ al s[teanului curat p[trunde =i ]n sufletul or[=eanului. Diaconul „fiu din popor“ se sim\i foarte m`ndru, ]ncepu s[ bat[ drumurile =i s[ vorbesc[ ]n pildele =i proverbele care avur[ at`t de mare succes. }ns[ pe oamenii de soiul lui, f[r[ complexitate, succesul ]ncepe s[-i strice. }n\eleptul, ]ncurajat de al\ii, exagereaz[ puterea bunului-sim\, d[ reprezenta\ii de libertate de cuget, devine protestatar nastratinesc. Umoarea nea-

92

G. C[linescu

gr[, ]n urma plec[rii Ilenei, se pref[cu la Creang[ ]n sarcasm =i ]n pornirea de a supune totul bunului-sim\. +i ]ntr-adev[r c[ toate atitudinile diaconului, de acum ]ncolo, de=i pline de dreptate =i exprimate cu o ironie care le d[ o valoare general[, totu=i, ca purt[ri de om, au o repezeal[ nechibzuit[, o arogan\[, care este mai mult a omului privit de al\ii =i doritor de a fi aplaudat, dec`t a unui b[rbat activ care urm[re=te binele cu tact. }nr[it de „boaitele“ de la m`n[stiri, vru s[-=i spun[ =i aici cuv`ntul, ca =i ]n s[lile de ]ntrunire, cu g`ndul l[untric c[ adev[rurile ie=ite din bunul-sim\ al unui fiu din popor aveau s[ tr[iasc[. De la preo\ie nu mai era mare lucru de a=teptat de vreme ce nu mai avea nevast[. Post bun avea, deci putea s[-=i spun[ cuv`ntul r[spicat. Ca s[ fie mai sigur c[ n-avea s[ p[\easc[ nimic, diaconul cere la 2/14 ianuarie 1868 ministerului s[ i se dea definitivarea ]n ]nv[\[m`nt. La 17 februarie N. M[c[rescu =i Th. Codrescu fac institutorului o inspec\ie la clasa I de la Trei Ierarhi =i g[sesc c[ el este plin de aptitudine, aplic`nd exact metoda de predare, cu bune rezultate la examenele semestriale, c[-=i ]ndepline=te datoriile cum trebuie, av`nd o bun[ conduit[. }n urma acestor constat[ri, inspectorul ]nainteaz[ celor ]n drept, la 29 februarie, cuvenitul proces-verbal (200). Ordinul de definitivare n-a sosit de la minister, dar Creang[ =i-a ]nchipuit c[ va veni mai t`rziu =i ]n orice caz nu =i-a socotit mai pu\in trainic[ pozi\ia. Socoti venit timpul de a deveni un spirit critic al bisericii, ]mpotmolite ]n forme vechi, contrare bunului-sim\. Se zice c[, de=i foarte bun c`nt[re\ =i cu r`nduial[ la slujb[, n-avea tragere de inim[ la diaconie =i se sim\ea ap[sat de potcap, de coad[ =i de rantie, c[ nu voia s[ mearg[ la ]nmorm`nt[ri, botezuri, cununii. Se mai spune iar[=i c-ar fi fost „ateu din suflet“, critic`nd formele de=arte ale bisericii =i pun`nd la ]ndoial[ existen\a lui Dumnezeu (6). Ateu Creang[ nu putea s[ fie, pentru c[ ]l ]mpiedica „bunul-sim\“ care spune c[ orice trebuie s[ aib[ un f[ptuitor. N[dejde, care era ]ntr-adev[r ateu, ]l va ironiza mai t`rziu c[ ]n manualele =colare vorbe=te de „m`na lui Dumnezeu cea nev[zut[“, iar Creang[ va r[spunde cu mult umor c[ dac[ Dumnezeu „nu ne-ar fi g[urit pielea ]n dreptul ochilor, nu ne-am putea ve-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

93

dea gre=elile unii altora“ (47). Dac[ nu era ateu, nu era totu=i nici mistic, fiindc[ \[ranul ]n genere este ]ndoit asupra descinderii pe p[m`nt a dumnezeirii =i nu amestec[ cerul cu biserica. Dumnezeu, acolo unde este, cite=te ]n inimile drep\ilor =i nu os`nde=te un om numai fiindc[ nu merge la biseric[, de dragul popii. „Popa-i cu patru ochi.“ Popa are „picioare de cal, gur[ de lup, obraz de scoar\[ =i p`ntece de iap[“. „Popa are m`n[ de luat, nu de dat.“ Creang[ venea de la Humule=ti cu un dispre\ de \[ran care munce=te fa\[ de preotul care str`nge. Desp[r\irea de Ileana ]l f[cu du=man =i pe popi, =i pe c[lug[ri. De fapt, clerul ]nalt era ]nc[ de origine greceasc[, precum era egumenul de la Golia, =i ]n ura diaconului intra =i xenofobia sa. Critica lui Creang[ se ]ndrept[ numai asupra formelor care sunt de=arte atunci c`nd nu se \in de bunul-sim\. }ntruc`t lan\ul de aur =i crucea scump[ sunt mai bine v[zute de Dumnezeu dec`t crucea de lemn =i sfoara de c`nep[ ale p[rintelui Duhu? Biserica s-a ]n\epenit ]n forme goale. Se poate b[nui c[ frecventarea cursurilor =i prelegilor lui Maiorescu, care ]n 1867 \inuse c`teva prelec\iuni populare, ]ntre altele despre budism, sucise pu\in capul diaconului, ]mping`ndu-l spre concep\ia unui Dumnezeu pentru to\i, acela=i ]n varietatea de forme indiferente ]n sine. Atunci, fire=te, toate tradi\iile bisericii sunt eresuri f[r[ nici un con\inut. Ce-i pas[ lui Dumnezeu dac[ m[n`nci post ori nu, atunci c`nd natura omului cere nutriment? Deci Creang[, spune anecdota, m`nc[ odat[ ]n chip demonstrativ pasc[ =i cozonaci ]n Vinerea Mare =i puse s[-i fiarb[ o ulcic[ de fasole ]n ziua de Pa=ti. Pe la ]nceputul anului 1868 se d[deau la Teatrul Na\ional reprezenta\ii rom`ne=ti cu piese ca Descoperirea Americei =i Istoria fiilor lui Eduard, de form[ melodramatic[, ]ns[ cu nimic scandalos ]n cuprins. Teatrul, g`ndi diaconul, este oper[ de cultur[, oper[ folositoare, de vreme ce afli ]nt`mpl[ri din istorie. +i se duse la Descoperirea Americei, tr[g`nd dup[ sine, probabil, =i pe Gh. Folescu, de la biserica Goliei. }n aceea=i stare de spirit =i poate ]nvoi\i cu Creang[, merser[ la teatru economii Ioan Pompilian de la Metocul Maicilor, Vasile Pompilian de la Sf. Spiridon =i Alex. Ionescu de la Sf. Ilie. Gh. Ien[chescu,

94

G. C[linescu

prietenul ]ngust la minte =i ipocrit, nu se duse. Conven\iunea din 26 februarie 1868 ]i denun\[ ]ntr-un articol „ating[toriu despre mergerea unor preo\i la theatru“, consistoriul se ]nfrico=[ de fapta nelegiuit[ =i protoiereul C. Bu\ureanu, geniul r[u al dicasteriei, raport[ cazul mitropolitului, dezv[luind pe criminali, c[rora li se cerur[ numaidec`t declara\ii. F[pta=ii, afar[ de Creang[, se b`lb`ir[ ]n scris de timiditate. Unul socotise „c[ nu voiu avea a da seam[ nimului“, altul se pref[cea a uita numele pieselor, dar ]ncredin\a pe superiori c[ „n-a fost dec`t ca toate piesele istorice, pline de moral[ =i comb[t[toare de tot soiul de vicii ]n genere“. Creang[ ]ns[ lu[ condeiul =i, \an\o=, a=ternu pe h`rtie aceast[ compozi\ie ironic[: „Ia=i, 1868, martie ]n 2 Venerabile p[rinte, La stimabila =i oficiala adres[ a sf.-voastre No. 43 din 29 februarie 1868 relativ[ la frequentarea Teatrului Na\ional, una dintre institu\iunele morale sociale de c[tre preo\ii de miru, ]ntre care mi-a\i f[cut onòre a me enumera =i pre mine, subsemnatulu, pentru satisfacerea cucerniciei-voastre cu respectu =i franche\[ ve r[spundu c[: am frequentatu Teatrulu Na\ional de c`teva ori, unde n-am v[zut nimica scandalosu =i demoralisatoru, ci din contr[ combaterea tutuloru viciuriloru =i sus\inerea de totu ce este justu =i ceea ce prive=te datoria omului c[tre Dumnezeu =i societate. Binevoi\i, venerabile p[rinte, a primi ]ncredere de deplina mea stim[ pentru sfin\ia-voastr[. I. Creang[ — diaconu“ Luat[ ca expresie a libert[\ii de g`ndire, ca moment ]n istoria st[rii de spirit a bisericii rom`ne, scrisoarea este din acele manifest[ri str[lucite ale spiritelor r[zvr[tite, care determin[ cu sacrificiul persoanei lor urnirea formelor ruginite. Un om cu sim\ politic ]ns[, care voie=te s[ contribuie la progresul tagmei lui ]n chip direct, nu procedeaz[ a=a, ci caut[ a nu ]mpinge lucrurile p`n[ la ]nl[turarea sa din

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

95

corp. Autorit[\ile biserice=ti erau injuste =i obscurantiste, ap[rau ]ns[ o tradi\ie la care \inea chiar credinciosul. De pild[, e absurd a crede c[ ]ntre lungimea p[rului =i credin\[ e vreo leg[tur[, totu=i, norodul dispre\uia lipsa b[rbii =i a pletelor, =i s-a ]nt`mplat ca propaganda catolic[ ]ns[=i s[ fie nevoit[ la noi a introduce aceste podoabe cu scopul de a redob`ndi respectul pentru preo\i. Cu o purtare bl`nd[, respectuoas[, f[r[ atacuri personale, Creang[ ar fi izbutit s[ pun[ problema mergerii clerului la teatru =i s[ provoace discutarea ei ]n pres[. Dar Creang[ avea firea lui, =i ar fi de prisos s[ ne ]nchipuim c[ =i-ar fi putut-o schimba. Scrisoarea lui insult[tor onctuoas[ arat[ voluptatea de a mu=ca prostia, gustul de ceart[ cu lum`narea, ]nclinarea la pamflet a unui protestant iute la m`nie. Moldova de atunci nu era, vai, terenul unde un nou Pascal =i-ar fi putut compune diatribele. Ca =i c`nd ar fi descoperit o nou[ erezie a lui Arie, mitropolitul Calinic, cel din poloboc, care se afla la Bucure=ti, telegrafie episcopului Vladimir Irinopoleos, la 14 martie, aceste cuvinte de alarm[: „Ne-am informat: unii preo\i merg la teatru. Ne mir[m cum de s-a tolerat dac[ este adev[rat! Cerceta\i ]ndat[ cu toat[ scrupulozitatea, =i to\i acei care se vor constata c[ merg la teatru s[ fie opri\i de lucrarea preo\iei p`n[ la venirea noastr[ c`nd vom decide cele de cuviin\[.“ }n urma probabilei comunic[ri a numelor vinova\ilor, Calinic ordon[ telegrafic oprirea „de lucrarea celor sfinte“ a celor cinci preo\i. Cei suspenda\i f[cur[ o ]ntrunire de protestare, la care probabil c[ Creang[ a vorbit cu potcapul mai pe ceaf[ ca oric`nd. Chestiunea avea un precedent. La 24 ianuarie 1863 un preot militar, „Dimitrie Valachianul“, preot al unui regiment sta\ionat ]n garnizoan[, fusese la teatru ]n ve=m`nt preo\esc, invitat de colonelul regimentului =i fire=te numai la o festivitate legat[ de serbarea Unirii. Locotenentul de mitropolit de atunci g[sea c[ preotul muntean, care declara c[ nu =tia c[ ]n Moldova sunt astfel de reguli, se a=ezase vis-à-vis de rosti-

96

G. C[linescu

rea sfintelor canoane, adic[ ]mpotriva lor. Putem s[ credem c[ exista ]n acest cler ]nalt, ]nc[ str[in =i f[r[ ]n\elegere fa\[ de reformele Unirii, ce dusese la secularizarea m`n[stirilor, o pornire separatist[, =i deci o ur[ fa\[ de munteni =i fa\[ de tot ce amintea marele act na\ional. A=adar, Mitropolia se pl`nge Ministerului Instruc\iunii =i Cultelor, cer`nd ca prin mijlocirea Ministerului de Interne s[ se ]mpiedice ]ntrunirile. Gusti, ministrul instruc\iei, r[spunde mitropolitului cu modera\ie, strecur`nd observa\ia c[ p[zirea canoanelor nu intr[ ]n competen\a lui. Se zice c[ diaconul suspendat se duse din nou la teatru, explic`nd, cu acea pornire =ugubea\[ =i nastratinesc[ la analiza logic[ a propozi\iunilor cu care ]=i va ]ndrept[\i r[zvr[tirile, c[ mitropolitul ]l oprise de a merge la biseric[, nu =i la teatru (6). De Pa=ti, ministrul, amintindu-=i de preo\ii sco=i din biseric[, rug[ pe mitropolit s[ ierte cre=tine=te pe p[c[to=i. Mitropolitul, lu`ndu-=i aere importante, dup[ ce g[si c[ se afl[ ]n pozi\ie „cam dificil[“ =i dup[ ce probabil oblig[ pe vinova\i s[ cear[ iertare, consim\i s[ ridice pedeapsa (75). F[r[ nevast[, plictisit de diaconia care nu-i aducea mare folos material, sigur pe cariera didactic[, Creang[, care voia s[ se scalde ]n Prut, s[ umble dup[ tinere evreice =i s[ mearg[ la teatru, ]ncepu s[ ]ntind[ coarda, c[ut`nd scandalul. Cu firea lui \an\o=[ =i nesupus[, nu se poate crede c[ acest fiu sufletesc al lui Isaiia Teodorescu era o simpl[ victim[ a ne]n\elegerii superiorilor. Stare\ul m`n[stirii era Isaiia Diocleas, care-=i punea mai t`rziu semn[tura de aprobare pe h`rtiile cu m[suri de luat ]mpotriva diaconului. Pe el trebuie a fi ]nceput Creang[ s[-l ]mpung[ cu vorba =i s[-l st`rneasc[, dac[ mai ales acela era =i c[lug[rul care-i corupsese nevasta. Nu se sf`r=ise bine chestiunea cu teatrul, =i ]ntr-o zi, pe la sf`r=itul lui aprilie sau ]nceputul lui mai, diaconul, care =edea ]n cas[ ]n halat (rantia i se p[rea ap[s[toare), arunc[ ochii pe geam. Ziua, ]n ciuda prim[verii, trebuie s[ fi fost mohor`t[, v`ntoas[, fiindc[ ciorile cronc[neau =i se str`ngeau pe turlele albe ale bisericii. }ntunecat la suflet din cauza vremii, cu urechile iritate de cronc[nitul p[s[rilor, ale c[ror pene negre ]i de=teptau prin asocia\ie stolul negru al c[lug[rilor l[sa\i asupra bi-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

97

sericii rom`ne, Creang[ puse m`na plin de ciud[ pe o pu=c[ (de unde se vede c[ v`na haiduce=te pe la Humule=ti, c`nd nu era ]n calea superiorilor, de=i fiu-s[u pretindea mai t`rziu c[ diaconul preg[tise odat[ pu=ca s[ se omoare pentru „cutare“ — ms. 3.757, ff. 10 — 12), se repezi pe u=[ afar[ =i o desc[rc[ ]n p`cla de ciori. Tocmai atunci p[=ea ]n ograda bisericii protopopul, care, descoperind ]n Nembrodul cu halat pe diacon, zise uimit: „ — Dar bine, diacone, unde s-a mai v[zut fa\[ bisericeasc[ umbl`nd cu pu=ca?“ Creang[ r[spunse iar ]n stilul lui Nastratin: „ — D-apoi eu nu-s „judan“, cinstite p[rinte, s[ m[ tem de pu=c[!“ (6). Poate c[ isprava cinegetic[ n-ar fi ajuns la urechile lui Calinic, dac[ Curierul de Ia=i, prin pana nu se =tie c[rui r[uvoitor, du=man politic desigur, n-ar fi divulgat-o sub titlul Tragerea la \int[ =i v`natul la p[s[ri ]n mijlocul ora=ului (200). Mitropolitul, citind articolul, ]ng[lbene=te ca de o mare primejdie amenin\`nd biserica =i d[ la 6 mai protoiereului C. Bu\ureanu ]ns[rcinarea de a cerceta grabnic cazul. Protoiereul se ]nf[\i=[ diaconului =i-l ]ntreb[ dac[ a tras cu pu=ca, iar diaconul r[spunse f[r[ codire c[ a tras ]ntr-adev[r cu pu=ca, ceea ce trebuie s[ fi ]ncurcat pe sfin\ia-sa. Desigur c[ =i acum Creang[ str`nse ]n logica lui sarcastic[ mintea simpl[ a protoiereului, cer`ndu-i instruc\iuni asupra chipului celui mai nimerit =i mai potrivit canoanelor de a sc[pa turlele unei biserici de necuviin\a ciorilor. Afacerea era absurd[ =i ridicol[, =i lumea trebuie s[ fi f[cut haz mare, spre satisfac\ia lui Creang[. Mitropolitul care sc[pase de pu=c[ ]n polobocul oferit de Creang[, neput`nd ]ncadra ]n canoane acest caz neprev[zut, dup[ o scurt[ oprire de la serviciul divin, ]l iert[ din nou. Popa Sm`nt`n[, limbut, umplu probabil ora=ul cu povestea v`n[torii de ciori =i a ]nfund[rii mitropolitului ]n chestia mergerii la teatru, repet`nd, ne putem ]nchipui, prietenilor vorbele de duh spuse protopopului. Totu=i, se d[du oarecum pe brazd[, ca s[ nu piard[ leafa de diacon ori locuin\a, de vreme ce r[mase la Golia ]nc[ trei ani.

98

G. C[linescu

La 15 octombrie 1870, Creang[ e mutat, printr-un schimb cu Gh. Ien[chescu, la =coala primar[ nr.1 din Strada Rom`n[, unde era director Toma S[vescu, ]ns[ la o sucursal[ a acestei =coli, pe S[r[rie. La aceast[ „=coli\[“ friguroas[ =i cu ziduri sub\iri, cu elevi de clasa I, diaconul e de capul lui =i prime=te cam lei 157, bani 38 (79). O astfel de independen\[ trebuie s[ fi n[scut ]n capul lui un raport ]ntre via\a de cleric subordonat =i aceea mult mai slobod[ de institutor. Se mai poate presupune c[, econom din fire, nemaiav`nd nevast[ de hr[nit =i ]nve=m`ntat, Creang[ str`nse deoparte ceva parale din c[r\ile didactice, dac[ cumva nu se va fi ales, dup[ ]mp[r\eal[, cu vreo mo=tenire de la p[rin\i. Oric`t de ieftin[ va fi fost c[su\a de mahala pe care o va cump[ra mai t`rziu pe numele \iitoarei, ea va trebui s[ fie pl[tit[ cu o sum[ de bani rotund[. A=adar, diaconul r[bd[ pe stare\ privindu-l c`ine=te p`n[ ce prinse pu\in cheag, =i c`nd se sim\i ]n putere ]=i f[cu socoteala c[ ]n ziua c`nd ar avea bordeiul lui, l[s`nd diaconia; din care nu se alegea cu mult peste folosin\a locuin\ei, putea s[ tr[iasc[ ]n voia sa f[r[ potcap =i anteriu din leafa de institutor. Socoteala aceasta f[cu pe Creang[ din nou \an\o=. Probabil c[ diaconul umbl[ iar cu lum`narea spre a face scandal, =i ]n vara lui 1871 ]l f[cu, nu se =tie ]n ce chip, dar oricum cu aceast[ ]ncheiere, c[-=i lu[ ce avea prin cas[ =i se mut[ ]ntr-o nou[ locuin\[, ce ar putea s[ fie bojdeuca din |ic[u, care nu era, prin urmare, departe de „=coli\[“. Pe deasupra, avea =i el, ca orice b[rbat, nevoia unei fiin\e de sex feminin, care s[ ]ngrijeasc[ de el =i de odrasla lui, ]ns[ nu de o Ilean[ ]nfumurat[, ci de o muiere proast[ cum se cade s[ fie femeia, care s[ coase, s[ spele =i s[ se lase „ferecat[“. Creang[ ]=i va g[si =i \iitoarea. Mutarea de la Golia a fost, nici vorb[, ]n g`ndul lui Creang[ o rupere pentru totdeauna cu diaconia, ]ns[, ca s[ fac[ stare\ului ]n necaz, din vreo ceart[, ori poate =i din cugetul ascuns de a ]ncerca s[ vad[ dac[ nu cumva s-ar fi putut s[ vie la biseric[ atunci c`nd ]i pl[cea lui, f[r[ a sta sub nasul superiorului, el ]ncuie u=a casei ]n care =ezuse =i lu[ cheia cu sine, ca s[ se =tie c[ acolo e dreptul lui at`ta vreme c`t el e

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

99

diacon. Vesel de ]nt`mplarea care-l sc[pa de ograda Goliei, Creang[ lu[ pana ]n m`n[ =i a=ternu pe h`rtie o epistol[-parodie cu ortografie caricatural[, adresat[ mo=ului s[u Gh. Creang[, econom la paraclisul spitalului din T`rgul-Neam\. Scrisoarea, nu prea de duh, este din 3 iulie =i f[r[ ]ndoial[ din anul 1871, deoarece se vorbe=te acolo de r[posarea Bondarului, care este o revist[ umoristic[ din Boto=ani, ap[rut[ ]n 1869 =i disp[rut[ ]n 1871, u=or de confundat cu Bondarul din Ia=i (1861 — 1862), dup[ care am c[p[ta o datare gre=it[: „S[rut m`inile =i pe dosu, =i pe fa\[, prea iubi\ilor mei b[di\[ =i leli\[ Ecaterin[. Despre noi ve\i sci, dupe cum =i sci\i, c[ suntem sen[to=i d’in Gra\ia lui D-deu. Dorim deci, ca =i pe D-vostre acest[ simpl[ epistol[ s[ ve g[sesc[ ]n celu mai perfectu gradu alu sen[t[\ei =i alu fericirei! De vre\i a sci nout[\i noue, iet[ ve spun: cu nefericit’a ocasiune a reposatului ]ntru fericire a Bondarului =i pusu la revinel[ , ]n pu=c[ri[, sf`ntului Nichipercea, m-am dusu la Pru!! u! utu, =i am f[cut feredeie de pung[. Sunt bune, ori ba? De f[ceam de pulpe, póte-mi vei dice c-aru fi fost mai bune c[-mi ]nt[reau sl[biciunea nervilor... A=[-i c’am gre=itu? Alt[ noutate noue: }n timpul vijeliei unui inderetnicu vêntu dela finele nepomenitei2 luni Iunie, clopotni\’a Goliei fu aruncat[ de-asupra celei dela B[rboiu, =i clopotele tocmai la patrudeci de sf.\i; =i la Archi-man-Dracu Meri=esco, ]n gr[din[, a crescutu unu crastavete de doi co\i =i jum[tate (2 1) care merit[ a fi dusu la expozi\i’a dela Frumos’a, care are a fi la 24 Septemvrie, curg[toru ]n avusul urbei Ne’m\ul buza-bri-de Bercu, ]n casele lui Gram’a, s[ se mur [e]de... Alt[ noutate: M-am mutatu ]ntr-o cas[ unde se afl[ =i c`te-va frumu=ele, ce pe la Iassi le dicu fete, scii proverbu cela: „Be\ivului =i Dracu-i ese cu ocaua plin[“. Cu alte cuvinte suntu factoru de... ieca noue func\iune!!!“ etc., etc. (74).

100

G. C[linescu

Se vede ]ns[ c[ autorit[\ile biserice=ti nu luar[ ]n serios pe diacon, care trebuie s[ li se fi p[rut un apucat de domolit cu duhul bl`nde\ii, c[ci Creang[ se hot[r] s[ fac[ un gest mare, nemaiauzit, cu mult asupra tragerii cu pu=ca. Merse la b[rbier =i-=i tunse pletele. Desigur c[ vanit[\ile ]ncercate de el c`nd lumea se holb[ la vederea unui pop[ tuns fur[ de esen\[ rar[. Creang[ povesti mai t`rziu c[ =i-ar fi t[iat coada singur cu foarfecele, ca s-o ofere unei diaconi\e din Roman, c[reia ]i pl[cuse p[rul s[u (88). Lucrul pare foarte posibil. T[ierea s-a produs vara, pe c[ldur[, c`nd Creang[ avea obiceiul s[ bat[ drumurile pe la \ar[ =i s[ se scalde-n Prut. Plictisit de coada care-l rodea ca o =op`rl[ pe ceaf[, fu fulgerat de o idee n[stru=nic[: s-o taie. Dar, =ugub[\ din fire, g[si c[ e nimerit s[ dea reprezenta\ie inedit[ =i se ajut[ de cea mai mic[ aluzie la coada sa, ca s-o taie pe loc, sub ochii holba\i ai celor de fa\[. Creang[ era un om plin de contradic\ii, umbl`nd dup[ multe lucruri deodat[. C`nd se v[zu cu coada t[iat[, trebuie s[ se fi c[it, =i atunci, ]n a=teptarea cre=terii altui p[r, umbl[ prin canoane =i dibui un articol care-l f[cea pionier al portului preo\esc modern =i reformator al tradi\iilor. G[si un articol dup[ care nu numai nu era oprit s[-=i tund[ p[rul, ci chiar ]ndatorat a =i-l reteza =i care l[murea c[ ]ndeosebi diaconii =i clericii tineri nu trebuiau s[ poarte plete lungi spre „sminteala oamenilor“. A=adar, chestiunea era limpede: diaconul se tunsese ca s[ nu sminteasc[ pe credincio=i. Oric`t reformarea portului preo\esc a mers ]nspre tunderea p[rului prisoselnic, nu trebuie s[ se vad[ ]n gestul lui Creang[ o sf`nt[ revolt[ ]mpotriva ]napoierii. Creang[ era un om repezit, un original, =i-n fapta lui intr[ ori nechibzuin\[, ori pl[cerea de-a o rupe cu scandal. Plin[ de spirit este numai ap[rarea lui, sofistic[, bun[ de colorat biografia unui om de geniu. Dar ca s[ plece din cler n-avea nevoie s[ se tund[ dinainte =i nici nu putea pretinde autorit[\ii o interpretare ce nu era ]nc[ ]n spiritul opiniei publice. Un preot ortodox care propune raderea b[rbii este un om de vederi largi, dar acela care, nemaia=tept`nd discu\ia, iese ]nsu=i ]n ve=minte preo\e=ti =i cu fa\a sp`n[, acela sufer[ de o u=oar[ alienare de la sim\ul comun. Creang[ f[cuse un gest nastrati-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

101

nesc, =i ]ndrept[\irile lui dup[ aceea, ]n loc de a spune limpede c[ nu mai dore=te s[ fie diacon, arat[ o con=tiin\[ ]ndoit[. Diaconul nu-=i putu ascunde capul, al c[rui p[r cre=tea ]ncet, =i minun[\ia se divulg[. }ntr-un ora= de provincie, o fapt[ hazlie dar nesocotit[ ca aceasta st`rne=te at`ta scandal, ]nc`t ]n consternarea Mitropoliei trebuie s[ se vad[ simplicitate, ]n nici un caz voit[ asprime, de vreme ce autoritatea se code=te mereu de a lua m[suri definitive. Creang[ mersese la teatru ]ntr-o vreme c`nd lucrul acesta era reprobabil, Creang[, nevinovat sau nu, fusese p[r[sit de nevast[, Creang[ tr[sese cu pu=ca ]n ciori, Creang[ ]=i t[iase pletele spre veselia oamenilor. Iat[ c`teva fapte care, atunci c`nd nu se =tie c[ diaconul va deveni marele Creang[, pot s[ dea oricui impresia c[ avem de a face cu un descreierat. De fapt, diaconul d[ semnele unui dezechilibru, ce-i dreptul superior prin motivarea pe care spiritul s[u lucid =tie s-o dea faptelor sale impulsive. Cu drept cuv`nt, consult`nd canoanele, arhimandritul Hieronim Bu\ureanu se ]ntreab[ dac[ diaconul „poate liturgisi ]ntr-o asemenea stare“. Oricine ]=i poate ]nchipui c[ aceasta nu era cu putin\[ dac[ biserica nu \inea s[ devin[ un b`lci. Mitropolitul cere avizul consistoriului, care g[se=te c[ lucrul e destul de grav, prob`nd „indiferentismul“ diaconului. Pletele sunt menite s[ deosebeasc[ clerul ortodox de clerul altor rituri. Dicasteria se g`ndi c[ totu=i p[rul o s[ creasc[ la loc, =i cu el =i mintea diaconului, =i se mul\umi s[ cear[ numai suspendarea din slujb[ pentru c`t[va vreme (68). Creang[ este convocat pentru ziua de 10/22 septembrie 1871 la consistoriu spre a se ]ndrept[\i. Cuvioasele fe\e biserice=ti, a\`\ate probabil de Bu\ureanu, scotocir[ prin rafturi =i d[dur[ de dosarul relelor purt[ri ale lui Creang[ ]n 1868. Nu este ]ndoial[ c[, dac[ Creang[ s-ar fi ]nf[\i=at bl`nd consistoriului =i ar fi cusut o explica\ie oarecare, oric`t de naiv[, cum c[, de pild[, o suferin\[ trec[toare a pielii capului a dus la necesitatea ]nl[tur[rii temporare a pletelor =i c[ totul se reduce la o nevinovat[ dorin\[ de r[corire =i de salubritate, afacerea s-ar fi ]nchis, gravitatea nest`nd ]n fapt, ci ]n motivul lui. Dar la 11 septembrie, ]nt`iul termen, Creang[ nu se prezent[. La 13 septembrie adeveri trimisului primirea cita\iei, declar`nd ]ns[ c[, fiind bolnav, nu se poate transporta la consistoriu.

102

G. C[linescu

}n schimb, diaconul compusese un protest seme\, plin de cita\iuni =i de „resoane“, de-o impertinen\[ abia cuviincioas[ ]n form[ (104): „Onorabile p[rinte pre=edinte! Primind invita\iunea sub No. 40, vin cu onoare a m[ prezenta ]naintea acestui spiritual decasteriu, nu pentru a fi judecat, dup[ cum mi se zice prin citata invita\iune, dar pentru a protesta energic ]n contra dreptului ce-=i ]nsu=e=te acest spiritual decasteriu de a se constitui ]ntr-un tribunal bisericesc disciplinar, f[r[ s[ aib[ o lege care s[-l autoriz[ ]ntru aceasta. Puternicele resoane pe care-mi ]ntemeiez protestul de f[\[ sunt: I. C[ imputa\iunea ce mi se aduce despre retezarea p[rului nu este o abatere disciplinar[: =i dac[ acusatorii mei =i-ar fi dat osteneal[ s[ citeasc[ mai cu luare-aminte textul Canonului 96 al Sinod. al VI, cum =i t[lm[cirea acestui canon, cu noti\a de supt ea, ar fi ]n\eles (afar[ numai dac[ n-ar fi voit) c[ t[ierea p[rului =i cuviincioasa purtare a clericilor ]n ceea ce prive=te barba =i capul nu numai nu este oprit[, dar chiar este poruncit[. +i ear[ =i ]n special pentru diaconi =i clericii tineri, din noti\a Canon. 42, Sinod. al VI-lea rezult[ foarte limpede =i curat c[ ei nu trebuie a purta plete lungi spre sminteala oamenilor. II. Nu acesta e tribunalul, de a= fi vinovat, ci sinodul eparhial, constituit prin legea din 3 dec. 1864. Prin urmare, present`ndu-v[ acest protest, r[m`ne ca sf.-voastr[ s[ v[ face\i datoria conform cu legea; =i de v[ crede\i ]n drept, pute\i a m[ judeca; ]ns[ ]n absen\a mea; rezerv`ndu-mi dreptul a recurge la sinodul general, ]n contra unei arbitrare =i inlegale sentin\e ce ve\i pronuncia. Binevoi\i a primi asecurarea respectului datorat. Ioanu Creang[, diacon [10/22 sept. 1871]“

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

103

Cu alte cuvinte, diaconul avea preten\ia de a umbla pe drum ]n costumul cel mai extravagant, f[r[ a se putea lua ]mpotriv[-i nici o m[sur[ disciplinar[ ]naintea ]ntrunirii sinodului general! Ironiza\i, acuza\i de rea-credin\[ =i ne=tiin\[ de a citi cum trebuie canoanele, membrii consistoruilui se ]ntrunir[ =i luar[ ]n cercetare cazul diaconului, nu f[r[ a fi oarecum intimida\i de stilistica =i sprinteneala lui la chestiunile canonice. Adev[ratul motiv pentru care Creang[ nu se ]nf[\i=[ =i c[ut[ s[ scape prin invective trebuie s[ fie greutatea ce-o sim\i de a se explica asupra ciudatei dorin\e de neap[rat[ desp[r\ire a so\iei. El ar fi voit s[ divor\eze, =i diaconia ]l ]mpiedica. Comisia de judecat[ aminti afacerea cu mergerea la teatru, tragerea cu pu=ca „chiar asupra bisericii“, desp[r\irea de nevast[, tunderea p[rului. Totu=i, nu ]ndr[zni s[ cear[ caterisirea diaconului, ci, ca =i mai ]nainte, propuser[ numai suspendarea din slujb[ p`n[ la ]ndreptare, adic[, ]n fond, p`n[ la cre=terea p[rului. La 11 octombrie i se comunic[ lui Creang[ hot[r`rea Mitropoliei ]ntr-o form[ clar[ sub raportul con\inutului, dar cu o st`ng[cie formal[ de care diaconul se va prinde. „Onorabile p[rinte, Din motivul ]naltii ordonan\i Nr. 1.651, subsemnatul proto-iereu are onoare a v[ face cunoscut c[ sunte\i oprit de lucrarea diaconiei pentru totdeauna p`n[ c`nd ve\i da probe de indreptare; d`nd legale probe de ]ndreptare ]ntru aceasta, atunce vei fi ertat etc.“ „Pentru totdeauna“ ]nseamn[, ]n cazul nostru, „p`n[ c`nd“, dar Creang[ voie=te s[ interpreteze abuziv. Dorin\[ de a p[r[si clerul cu orice chip, cu aerul unui martir? }nd`rjire de om ]ncredin\at de de=tept[ciunea lui, care pentru pl[cerea de a batjocori stilul unui pop[ =i ]ndeosebi acel ]ntru aceasta, pe care-l subliniaz[ ]ntr-adins, ]=i pune ]n joc o carier[? Desigur =i una, =i alta. Creang[, neb[nuind urm[rile jocului s[u ]ncrezut, recurge la un fals =i se face a ]n\elege c[ a fost oprit „pentru totdeauna“ de la oficiere. Spun`nd acestea, min\ea cu bun[-=tiin\[, de vreme ce atunci c`nd gluma se-ngroa=[ =i ministerul

104

G. C[linescu

]nl[tur[ pe Creang[ din ]nv[\[m`nt, imprudentul va ]ncerca s[-l ]ncredin\eze ]n temeiul aceluia=i ordin c[ nu fusese eliminat din cler, ci numai „suspens de a oficia“. Deocamdat[, neb[nuind urm[rile, nebunul diacon gust[ din plin voluptatea de a-=i bate joc de autoritatea bisericeasc[ =i, ca s[ arate c[ el e un om ]ntreg la minte, care nu glume=te cu vorbele =i prin alb ]n\elege alb, iar prin negru, negru, se tunde de-a binelea =i-=i arunc[ anteriul, iar pe cap ]=i pune c[ciul[ ori p[l[rie. Autoritatea spiritual[, care nu ]n\elesese a-l ]nl[tura din cler, r[mase consternat[, totu=i, luni ]ntregi de zile nu g[si cu cale s[ ia nici o m[sur[ ]mpotriv[-i, =i Creang[ ]=i f[cu gustul de a merge la =coal[ =i pe drum, p`n[ ]n vara anului 1872, ]n straie de t`rgove\, ]n ciuda tuturor egumenilor =i mitropoli\ilor, nu f[r[ scandal, fiindc[ lumea nu putea s[ vad[ ]n el dec`t un pop[ tuns =i un r[spopit. Ce spunea Creang[ prietenilor curio=i? Examin`nd propriile lui proteste, constat[m c[ se purta sucit cum ]i era firea =i cu acel aer de superioritate pe care i-l da credin\a c[ e un om cu mintea limpede, ca orice fiu din popor. El zicea c[ de vreme ce cuvio=ii p[rin\i de la dicasterie l-au scos din cler „pentru totdeauna“, el nu mai era diacon, =i putea s[ umble cu ]mbr[c[mintea ce-i pl[cea. }ns[ c`nd superiorii ]i cereau s[ descurce lucrurile =i s[ spun[ hot[r`t dac[ mai ]n\elege sau nu s[ r[m`n[ ]n s`nul bisericii, atunci el declara \an\o= c[ m[sura ]mpotriv[-i fiind „inlegal[“, luat[ f[r[ avizul Sinodului eparhial, se socote=te a fi mereu diacon. +i, ca s[ arate c[ nu glume=te, ]ncuie od[ile pe care le ocupase la Golia =i lu[ cheile. Era, fire=te, o curat[ b[taie de joc. }nfierb`ntat de ]ntrunirile politice, unde chestiunea legalit[\ii era o floare de stil curent[, Creang[ cugeta poate ]n mintea lui naiv[ c[ descoperise o arm[ grozav[ ]mpotriva mitropolitului. S-ar fi socotit diacon de drept p`n[ la judecarea cea recunoscut[ ca legal[, numai ]mpiedicat de fapt =i ]n chip abuziv de a sluji. +i cum legea i se p[rea clar[ ca cristalul, ipoteza de a ]nvinge, spre ru=inarea mitropolitului, ]i luci poate pe dinaintea ochilor. }ns[ M`n[stirea Golia avea nevoie de diacon =i de locuin\a ]nchis[ =i ceru cheile. A fost nevoie s[ se recurg[ la prefect, care trimise un comisar la Creang[ pe la ]nceputul

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

105

lui ianuarie. Creang[, ]nc[p[\`nat, nu voi s[ dea cheile, =i prefectul, prudent, trimise din nou pe comisar s[ ]ntrebe pe teribilul diacon „care sunt motivele sale la predarea cheilor de la acele ]nc[peri“. La 28 ianuarie 1872, Creang[, r[zg`ndindu-se, ]n=tiin\a pe trimisul st[p`nirii c[ ]nm`nase cheile preotului Alexandru de la Buna Vestire (194), care va fi fost =i un sf[tuitor la modera\ie. E de la sine ]n\eles c[ ora=ul trebuia s[ urle de acest scandal nemaiv[zut, care f[cea concuren\[ panoramei lui Heimann. }n cele din urm[, cuvio=ii p[rin\i batjocori\i se ]nr[ir[ =i p`r`r[ pe diaconul f[r[ potcap la Ministerul Instruc\iunii, poate =i cu inten\ia ascuns[ a cuiva de a-i da o lovitur[ ]n pozi\ia de institutor. Cu toate astea, nu e deloc sigur c[ Mitropolia urm[rea distrugerea diaconului =i e mult mai probabil c[, plictisit[ de n[zdr[v[niile lui, voia s[ curme scandalul =i s[ pun[ ]n vederea tuturor c[ r[zvr[titul se folosea ]n mod abuziv de calitatea de diacon. La 15 iunie 1872 Mitropolia aduce la cuno=tin\a ministrului de culte (care, din nefericire, era =i ministru al instruc\iei) c[ „diaconul Ion Creang[, profesorul ]n Ia=i, prin faptele sale incorigibile =i incompatibile cu caracterul de cleric, fiind judecat de autoritatea bisericeasc[ ast[zi, este exclus dintre clericii altarului. }n vedere acestora =i pentru a nu se induce poporul ]n eroare c[ el participeaz[ ]nc[ ]n cler“, se roag[ de ministru „a face s[ se publice aceasta spre =tiin\a tuturor!“ Adresa era fire=te ipocrit[, ]ntruc`t se amintea c[ Creang[ era „profesor“ =i aducea =i un element necomunicat diaconului, anume, scoaterea definitiv[ din cler. Ar fi fost mai cinstit s[ se pun[ ]n vedere diaconului aceast[ nou[ hot[r`re f[r[ at`ta coresponden\[ oficial[. Acum, dup[ aproape cinci luni de la predarea cheilor, chestiunea s-ar fi limpezit prin m[suri clare, f[r[ echivoc. Se pare c[, dimpotriv[, Creang[ ]=i r`dea pestetot de notificarea Mitropoliei, prin care era suspendat pentru totdeauna p`n[ la ]ndreptare, ]n sinea lui socotindu-se mereu diacon scos temporar de la oficiere, ]n vreme ce el era ]ntr-adev[r exclus. Efectul adresei mitropolitane fu nea=teptat. Generalul Tell, ministrul, era un puritan =i un sucit. Ideea c[ un r[spop[ educ[ tinerele vl[stare ale na\iei „]l ]mboln[vea“ (167). A=a, cel pu\in, m[rturisea

106

G. C[linescu

pe fa\[. }n fond, fiind conservator, se va fi ]nveselit la =tirea c[ a prins ]n m`n[ un frac\ionist. La 1 iulie, nesocotitul diacon, care se jucase cu focul, fu destituit =i la 14 iulie Monitorul oficial vestea patriei cur[\irea ]nv[\[m`ntului de „institutorele clasei I de la =coala sucursal[ nr. 1 de b[ie\i din Ia=i, pentru faptele sale necorigibile =i incompatibile cu caracterul s[u de cleric“, care „nu poate ca, pierz`nd a sea demnitate de preot, s[ mai figureze ]n corpul didactic, din cauz[ c[ lipsa de o asemenea demnitate sacerdotal[, ]n respectul moral =i social, atrage dup[ sine =i pierderea demnit[\ii =i caracterului s[u de membru al acestui corp“ (185). Ra\ionamentul era cu des[v`r=ire absurd, c[ci Creang[ nu s[v`r=ise fapte necuviincioase ]n societate, ci numai de acelea dovedind lipsa de voca\ie spiritual[. Propriu-zis, el se demisese ]ntr-un mod cam bufon din tagma clericilor, =i ap[rea curioas[ preten\ia lui Tell ca un institutor-preot s[ nu poat[ p[r[si haina preo\easc[. Poate, totu=i, c[ ministrul era de bun[-credin\[ =i=i ]nchipuia c[ „faptele incorigibile“ vor fi fost cine =tie ce crime. Ordinul de destituire c[zu asupra lui Creang[ ca un tr[snet, n[ucindu-l. }n\ep`nd „boaitele“, cum f[cea =i Popa Duhu, ]n chipul unei petreceri foarte obi=nuite ]ntre cucernicii p[rin\i, nu b[nuise o clip[ c[ putea s[ fie scos din locul ]n care se sim\ea ]nt[rit =i care-i d[duse ]ndr[zneala de a se deda la inocente impertinen\e stilistice. Aruncarea potcapului ]ntr-o provincie cu sumedenie de popi =i c[lug[ri, dispre\ui\i tocmai de aceasta, nu i se p[rea deloc infamant[. Dar publicarea ]n Monitorul oficial a scoaterii din ]nv[\[m`nt era de natur[ a-l face de r`s. R[m`nea deodat[ f[r[ rost, cu un copil =i cu fra\i =i surori de ]ngrijit. „— Am stat — ar fi zis el mai t`rziu — o zi =i-o noapte... cu coatele pe genunchi =i cu t`mplele ]n m`ni, =i nu m[ uitam la nimeni =i la nimic, =i nu vream s[ aud nici s[ v[z pe nimeni. +i-mi zv`cneau t`mplele, =i m[ durea capul, de credeam c-o s[ plesneasc[. St[team =i nu m[ puteam g`ndi la nimic...“ (217). Apoi, \[ran cump[nit ]n fundul sufletului, st[tu s[ vad[ ce este de f[cut. Omul de jos =i rom`nul ]n genere, c`nd are o pacoste pe cap,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

107

ia un plocon =i merge la un om cu trecere. Creang[ alerg[, fire=te, la frac\ioni=tii lui. Ace=tia, fiind ]n opozi\ie, nu-i puteau face nimic cu oric`t[ bun[voin\[ (167), de=i Iacob Negruzzi, om de partid fanatic, dar f[r[ r[utate, pretinse c[ ei nu voir[ s[ mi=te m[car din deget. Creang[ ]=i va fi adus aminte atunci de Titu Maiorescu, pe atunci deputat, care se purtase at`t de bine cu el, =i va fi alergat la d`nsul, cu toate c[ era junimist, ori tocmai pentru aceea. }ns[ t`n[rul profesor era plecat ]n str[in[tate ]n excursie de pl[cere =i vizita Domul de la Magdeburg, se plimba prin p[durile germanice =i asculta la Viena pe Lohengrin al lui Wagner (125). El sosi la Ia=i pe la sf`r=itul lui august. Probabil c[ seme\ul diacon apel[ =i la Iacob Negruzzi, ale c[rui vremuri, ]n sf`r=it, sosiser[, dup[ cum prevestise. Neprimind de nic[ieri nici o speran\[, Creang[ trimise o lung[ jalb[ ministrului, l[murindu-i de ast[ dat[ c[ nu fusese exclus din cler, ci numai suspendat, c[ ]n jurul lui s-a \esut o intrig[ popeasc[, cer`nd, ]n sf`r=it, aplicarea dreapt[ a legii. F[r[ s[ vrea, fostul diacon punea =i aici o agresivitate care trebuie s[ fi displ[cut lui Tell, om „dur =i f[r[ tact“, dup[ opinia lui Maiorescu ]nsu=i. Jalba e un curios document de stil „cult“, a=a de profund deosebit de stilul Amintirilor, dovad[ c[ opera lui Creang[ este o elaborare artistic[: „Domnule ministru, V[z`nd comunicatul ]n Monitoriu No. 155 am fost dureros surprins de a m[ vede =i de d-voastr[, dle ministru, condamnat, f[r[ s[ fi fost ascultat, =i eliminat din corpul ]nv[\[tor, f[r[ s[ fi fost supus judec[\ei, precum cere legea instruc\iunei publice. Permite\i-mi, v[ rog, dle ministru, ca macar dup[ faptul ]ndeplinit al destituirei mele nejudecate s[ viu a v[ ruga s[ binevoi\i a asculta justificarea mea de acuz[rile ce s-au adus ]n contr[-mi. Simpla expunere a faptelor, ]nc`t prive=te desbr[carea mea voluntar[ de haina clerical[, v[ va ar[ta, sper, motivele pu\in serioase ce au determinat persecutarea mea de c[tr[ superiorii mei spirituali. V[ anecsez ]nt`iu ]n contestul seu copia esact[ de pe raportul ]ngr-

108

G. C[linescu

ijitorului bisericii unde eram acum un an ca deservent; asemene =i protestul meu adresat pretinsei jurisdic\iuni eclesiastice, ce =-a arogat atributele de a m[ judica. Din aceasta ve\i vede, dle ministru, c[ urm[rirea spiritual[ ]n contra mea a purces numai singur de la faptul c[ mi-am scurtat p[rul, suprim`nd incomoda =i desgra\ioasa coad[ de pe spate. Canonice=te am dovedit c[ dreptatea era de partea mea. Aceasta se probeaz[ chiar =i prin cartea de judecat[ ce mi-a comunicat-o protoereul, =i care asemine v-o anexez ]n copie esact[. Ce zice ]n adev[r sentin\a dat[ ]n contra mea? Nimic alt[ dec`t c[ sunt suspens de a oficia ca diacon pe timp nedeterminat. N-am fost eliminat din cler, c[ nu era pentru ce; c[ci p[rul fiind vegetabil, poate cre=te ear[ la loc. N-am fost judecat de alt[, fiindc[ nu era nimic a mi se imputa; ci numai am fost lovit, cu rigoare extrem[, drept b[taie de joc! Atunci, av`nd cuno=tin\[ c[ nu ca cleric meritasem a fi ]nv[\[toriu, ci ca ]nv[\[tor c`=tigasem oarecare merit, care m[ f[cea demn de voca\iunea mea, mi-am continuat cariera de ]nv[\[tor, unde acum eram determinat a-mi consacra toat[ activitatea mea intelectual[ =i unde autorit[\ile =colare, timp de opt ani de zile, c`t am func\ionat, n-au avut a-mi imputa nimica; c[ n-am derogat demnit[\ei profesorale ]ntru nimic. V[z`nd ]ns[ c[ ]nv[\[torul continu[ a fi persecutat, numai =i numai de c[tr[ superiorii spirituali, pentru c[ purta haine largi =i p[rul lung, am venit la ideea de a m[ desbr[ca ]nsumi de aceea ce era un pretext de persecu\iune din partea superiorilor eclesiastici de aice. Pentru aceasta ]ns[ nu m[ a=teptam, eram departe a cugeta chiar c[ voiu fi lovit =i de d-voastr[; din contra, m[ m[guleam ]n sine-mi cu ideea c[ voi pute de aici ]nainte respunde =i mai bine chem[rei mele de ]nv[\[toru, consacr`ndu-m[ cu totul carierei didactice. D-voastr[ se vede c[ n-a\i cunoscut adev[rata stare a ]mprejur[rilor mele =i a\i curmat cariera unui om tocmai ]n momentul c`nd el, ca ]nv[\[tor, luase o resolu\iune ]n adev[r demn[, fiindc[ nu mai era acoperit[ de schima f[\[riei. C[ci ce ]nsemna os`nda mea ]n termenii „de ]ndreptare ]ntru aceasta“ dac[ adev[rata caus[ a fost t[ierea p[rului?

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

109

Din toate aceste, pute\i vede, dle ministru, c[ ]n adev[r m[sura suspensiunei mele de la altariu n-a fost dec`t o oarb[ persecu\iune sistematic[, care s-a pus din toate puterile ca s[ m[ loveasc[ din toate p[r\ile, p`n[ chiar =i ]n esisten\[! Dar[, dle ministru, cu d-voastr[, om franc =i cu idei moderne, nu trebuia superiorii ecleziastici s[ ascund[ adev[rul. Adev[rul este c[ ]n contra mea de mult a fost ]ntins[ o persecu\iune pentru ideile mele de progres; =i aceasta vo pot proba prin un fapt anterior din cele mai lovitoare pentru mine. Cu cinci ani ]n urm[ r[utatea =i corup\iunea unui c[lug[r a f[cut c[ eu, ]mpreun[ cu unicul copila= al meu, s[ fiu abandonat de so\ia mea pentru totdeauna, rem`ind v[duv; =i c[ pentru acest[ fapt[ imoral[ =i scandaloas[ nu s-a luat nici o m[sur[ ]n contra acelui c[lug[r..., nu mi s-a f[cut nici o satisfac\iune moral[ din partea superiorilor eclesiastici. Prin urmare, dle ministru, vede\i c[ eu nu de azi, de ieri caut a dob`ndi emanciparea mé de supt o atare autoritate, care nu se respect[; fiindc[ nu pedepse=te pe cei ce merit[ pedeaps[, ci pe cei nevinova\i! Acum cinci ani m-au lovit ]n familie. Acum un an, ]n serviciul meu la biseric[; ear[ acum au f[cut ca s[ m[ lovi\i =i d-voastr[ ]n posi\iunea mea de la =coal[. Dar cred c[ d-voastr[, protectorul obligat al =coalelor, nu ve\i l[sa ca s[ suf[r =i de aceast[ din urm[ nedreapt[ lovitur[, ]ntemeind dep[rtarea mea din corpul profesoral pe motivele pu\in serioase =i pu\in caritabile =i, a= puté zice, chiar necre=tine=ti ale persecutorilor mei clericali. Ce-mi rem`ne de f[cut alt[ dec`t a v[ supune respectuos c[ d-voastr[ n-a\i putut lua ]n contra mea m[sura riguroas[, pre c`t de injust[, dec`t puindu-v[ deasupra garan\ielor legale, ce legea instruc\iunii asigur[ ori=ic[rui membru al corpului ]nv[\[tor, adec[: de a nu fi destituit f[r[ judecat[! +i c[ asemene casuri s-au mai ]nt`mplat f[r[ ca d-voastr[ s[ fi lovit pe nici unul; =tiind c[ sacerdo\iul profesoratului este independent =i nu este legat deloc cu schima preo\easc[. Acum pot oare spera c[ d-voastr[, ]n urma lovirei date mie, ve\i veni a face repara\iunea reclamat[ de o strict[ legalitate? Pot spera c[, mai bine informat, ve\i lua ]n considera\iune justificarea mea =i-mi ve\i face justi\ie?

110

G. C[linescu

Speran\a nu abandoneaz[ pe bunul cre=tin, =i a=tept respectuos respunsul d-voastre ]ntru aceasta. Primi\i, v[ rog etc. I. Creang[“ Bun condei =i mu=c[tor avea institutorul, dar generalul scor\os, dac[ a citit cumva jalba, nu putea gusta acuza\ia de a fi „deasupra garan\ielor legale“ =i impertinen\a lui „]ntru aceasta“ de la sf`r=it ]nadins introdus ca un refren caricatural, dup[ proza Mitropoliei. Ministrul nu binevoi a r[spunde ]ndr[zne\ului, =i Creang[ umbl[ pe drumuri ocolite. A. Naum, delegat de minister s[ dea ]n grija prim[riei „=coli\a“, strecoar[ ]ntr-un raport primit de minister la 3 august 1872 p[rerea nevinov[\iei lui Creang[, care, ca institutor, „era neimputabil“. „+coli\a sa — zicea Naum — mic[, dar populat[, ]ntrunea calit[\i de dorit. Acolo corpul =i inteligen\a era deopotriv[ cultivate, precum probeaz[ =i raportul delega\ilor ce au asistat la examenul din urm[“ (79). Creang[ crezu c[ furtuna o s[ treac[ =i dup[ trecerea vacan\ei celei mari ministrul are s[ se r[zg`ndeasc[. Dar, v[z`nd c[ se apropie deschiderea =colilor =i nimeni nu se g`nde=te s[-l cheme ]napoi la „=coli\a“ lui, b[tu o telegram[ ministrului: „Domnului Christian Tell, ministrul instruc\iunei =i cultelor, Bucure=ti. Iuliu 31 v-am adresat pl`ngerea-mi ]nso\it[ de actele ilegale ale Mitropoliei Moldovei, pe temeiul c[rora m-a\i destituit din postul de institutore =coalei sucursale de b[ie\i nr. 1. Cer din nou respectuos daré mea ]n judecat[, conform legei. Numai a=a ve\i afla adev[rul; numindu-v[ protectorul =i p[rintele instruc\iunei. A=tept respectuos respunsul d-voastre.“ Din p[cate, mini=trii nu r[spund la telegrame, mai ales c`nd li se aduce aminte c[ au f[cut o ilegalitate, =i Tell trebuie s[ se fi ]ncredin\at =i mai v`rtos c[ are de a face cu vreun nebun. V[z`nd c[ totul e zadarnic, Creang[ se supune soartei =i, venind toamna, ]=i caut[ mi-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

111

jloace de trai. Celor de la Mitropolie, ]n frunte cu Calinic, le dedic[ o ur[ nestins[. Starea lui material[ trebuie s[ fi fost destul de neagr[ dac[ fu nevoit s[-=i retrag[ capitalul de 25 lei cu care luase parte la 1 iunie 1871 ca membru la fundarea „Primei societ[\i de economie din urbea Ia=i“ (200). }i cerea — zicea el cu umoare de mizantrop — „fiind scos din func\iune =i nemaiav`nd parale pentru a mai putea face parte din societate“. Feciorul lui +tefan a Petrei Ciubotariul, acela care umbla „cu cotul subsuoar[“, ]=i aduse aminte c[ p[rin\ii lui f[cuser[ negustorie. Deloc ]nvins de soart[, ceru =i c[p[t[ brevetul trebuitor pentru deschiderea unui debit de tutun. Monopolul se-nfiin\ase de cur`nd, =i Creang[ era omul care prindea din v`nt orice idee, a=a cum f[cuse ]n cazul =colii preparandale. La jum[tatea lunii septembrie cuvio=ii p[rin\i persecutori ai lui Creang[ trec`nd pe Strada Prim[riei se crucir[ v[z`ndu-l pe r[spop[ negustor de „tiutiun“. Diaconul, departe de a fi ]nfr`nt, le r`dea ]n nas. Debitul trebuie s[ fi mers bini=or, av`nd ]n vedere faima de pop[ tuns a lui Creang[ =i ]n afar[ de o scurt[ criz[, nu se poate crede c[ prigonitul a tr[it ]n mizerie =i sub condi\iile lui normale. Deschiderea debitului ]nseamn[ chiar ]nceputul unei relative prosperit[\i, care se-ntoarce pu\in ]n avari\ie. C`=tigul debitantului trebuia s[ fie mai mare dec`t al institutorului, =i lui Creang[ ]i veni inima la loc =i \[n\o=ia pe buze. Folosindu-se de comp[timirea ]n care plutea, ]ncepu s[ caute alte mijloace de c`=tig. Fu primit profesor la Liceul Nou, institut particular nu departe de strada P[curari. La 10 octombrie 1872 ap[ru ]n Noul curier rom`n al lui I. M. Codrescu acest anun\ (nr. 119): „Profesore privatu Subsemnatul fostu profesore ]n serviciul statului timp de optu ani are onóre a oferi serviciile séle practice, ca educatoriu ori profesore privatu. Adresa la administra\iunea acestui diaru. I. Créng[“

112

G. C[linescu

Ce se petrecu ]n mintea fo=tilor superiori ai lui Creang[ pentru ca, atunci c`nd totul p[rea definitiv ]ncheiat, chestiunea s[ fie din nou r[scolit[? Protopopul C. Bu\ureanu, re]ntorc`ndu-se la vechea interpretare c[ diaconul fusese numai suspendat, arunca acum ]n sarcina lui tot ce f[ptuise ca civil =i constata c[, „m[car c[ de=i subt nr. 265 i s-a f[cut cunoscut c[ este subt cercare de ]ndreptare ]ntr-un an de zile, nu numai c[ nu s-a corijat ]n purtarea sa ca cleric sfin\it, ci ]nc[, din contra, a p[r[sit de sine =i semnele =i costumele de diacon, ]mbr[c`ndu-se ]n straie civile“, ]ndeletnicindu-se cu meseria de „brevetariu la Monopolul tutunului ]n aceast[ urb[ Ia=i, Strada Prim[riei“. La 28 septembrie consistoriul citeaz[ pe Creang[ s[ vie s[ dea seam[ de faptele sale. S[ se fi c[it mitropolitul de m[sura pripit[ =i s[ fi ]ncercat a arunca o funie de sc[pare diaconului, ca acesta s[ vin[ s[ se prosterneze =i consistoriul s[-l ierte? Mai degrab[ e la mijloc o ipocrizie ecleziastic[. M[sura trebuie s[ fi p[rut aspr[ =i ne]ndrept[\it[ intelectualilor din ora= =i, ca s[ ]n[bu=easc[ murmurele, dicasteria se pref[cea clement[ =i silit[ la asprime prin ]ns[=i ]nc[p[\`narea diaconului. Bine]n\eles c[ fostul diacon, care era nec[jit numai de pierderea postului din ]nv[\[m`nt, dar nu voia s[ mai aud[ de potcap, nu se ]nf[\i=[. }n schimb, ]=i v[rs[ fierea =i sarcasmul ]ntr-o ]nt`mpinare c[tre onorabilul pre=edinte al consistoriului din 15 octombrie, ]n care batjocori pe cucernicii p[rin\i cum ]i veni la gur[, cu o vigoare pamfletar[ =i un dar al mu=c[turii ce prevesteau pe marele prozator: „Onorabile p[rinte pre=edinte, Primind invita\iunea sub No. 66, m[ mir cum tocmai dup[ un an de zile trecut de c`nd iar[=i ca diacon fui chemat prin cita\iunea No. 40 ]n judecata acestui onor, dicasteriu pentru fapte care nu erau de natur[ a se judeca =i de persoane care nu sunt ]n drept a judeca ]n materie de disciplin[ bisericeasc[, dup[ cum am avut onoare a le declina competen\a, prin protestul ce am prezentat atunci =i pe care ]l

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

113

sus\in =i ast[zi, =i de care ne\iindu-se seam[, am fost judecat ]n absen\a mea =i condamnat prin sentin\a dat[ ]ntr-un mod arbitrariu =i ilegal la oprirea pentru totdeauna de lucrarea diaconiei. Iat[ textul acestei sentin\e No. 265 din 11 octomvrie 1871. „Subsemnatul protoiereu are onoare a v[ face cunoscut c[ sunte\i oprit de lucrarea diaconiei pentru totdeauna etc., etc.“ +i iar[=i, ca supliment la injusti\ia ce mi s-a f[cut, este adresa ]naltpreasfin\itului mitropolit al Moldovei =i Sucevei, No. 1.182 din anul curent, adresat[ d-lui ministru instruc\iunii publice =i cultelor, prin care i se d[ informa\iune c[ sunt exclus dintre clericii altarului pentru faptele incorigibile =i incompatibile cu caracterul meu de cleric... =i aceasta se face numai =i numai — dac[-mi este permis — din spirit de r[sbunare, pentru a fi lovit ]n pozi\iunea mea de la =coal[, precum s-a =i ]nt`mplat, dup[ cum se vede din comunicatul publicat ]n Monitorul oficial No. 155, anul curent. Iat[-v[ faptele charit[\ei! Ei bine, onorabile p[rinte pre=edinte, dac[ oprirea mea pentru totdeauna de a oficia ca diacon, prin care am fost lovit ]n dreptul =i existen\a mea de la biseric[, precum =i lovirea ]n pozi\iunea mea de la =coal[ — unde am lucrat =i mi-am sacrificat s[n[tatea — motivat[ din adresa ]naltpresfin\itului mitropolit c[tr[ d-l ministru al instruc\iunii m-a pus ]n pozi\iune de a ]ntreprinde orice ocupa\iune onest[, cu care s[-mi pot agonisi p`nea de toate zilele — dup[ cum fiecare cre=tin e dator a o cere pentru o zi numai, cum ni ]nva\[ rug[ciunea domneasc[ — socoti\i c[ v[ d[ dreptate a m[ mai urm[ri — ca diacon — fie! Ave\i dreptul =i datoria a c[uta oaia cea r[t[cit[... }ns[ eu m[ m[gulesc a crede c[ modesta-mi purtare relativ la nedrept[\ile ce mi s-au f[cut de c[tre superiorii clericali de aice, c[rora nu li pot zice alta dec`t: „Iart[-li lor, Doamne, c[ nu =tiu ce fac!“ — va fi aprobat[ de opiniunea public[ luminat[, =i c[ sub cuvintele „pentru totdeauna“ nimeni nu va ]n\elege numai un an de zile, dup[ cum v[ sili\i a face s[ se cread[, dec`t numai sf.-voastr[, dup[ fantasticul dic\ionariu ce se vede c[ poseda\i.

114

G. C[linescu

Dup[ c`t v[d, parc[ mi-a\i imputa modesta-mi =i onesta ocupa\iune ce am ]ntreprins, care cred c[ nu-mi face neonoare, at`ta mie c`t =i sf.-voastre, care v[ a=tepta\i poate a ]ntreprinde contrarul. Tot prin prezenta invita\iune mi se mai zice c[ sunt chemat a da probe dac[ am p[r[sit semnele de cleric sfin\it? Toat[ lumea =tie c[ acele semne se ]mbrac[ de c[tr[ clericii sfin\i\i numai ]n biseric[, =i, dup[ finirea sf`ntului oficiu, iar[=i se depun ]n biseric[ la locul lor. Deci eu iar[=i voi cuteza a m[ numi modest, c[ci de-ndat[ ce mi s-au interzis acele semne de c[tre superiorii mei — iar[=i ]ntr-un mod arbitrariu — n-am cutezat a m[ mai atinge de ele, prin urmare nu eu le-am p[r[sit — dup[ cum a\i l[sa a se presupune — ci superiorii mi le-au luat. Vede\i dar, onorabile pre=edinte =i raportor totodat[, c[ piatra cu care voi\i a arunca ]n mine se ]ntoarce asupr[-v[. Dac[ mi-a\i permite a v[ ]ntreba care sunt acele fapte incorigibile =i incompatibile cu caracterul meu de preot, probate de sf.-voastr[ [=i] cum s[ m[ corijez — d`nd semne de ]ndreptare ]ntru aceasta? Nu m[ ]ndoiesc c[, puind m`na pe con=tiin\[-v[ =i ]ntreb`ndu-o — numai dac[ n-ar fi ipocrizia la mijloc — a\i r[spunde a=a: Spiritul de modestie, independen\a, sinceritate, onestitate; franche\a, curajul opiniunilor tale =i fermitatea de caracter ce posezi, voind a-\i sus\ine demnitatea de om, te fac a fi ur`t de noi; =i pentru a te corige, trebuie s[ adoptezi contrarul acestora. Nu, niciodat[ nu voiu face aceasta. Totdeauna — ajut`ndu-mi D-zeu — m[ voiu sili a poseda calit[\i bune, pe care s[ le pot dedica la ocaziune oamenilor de sim\, one=ti, cu capacitate, =i cari lucreaz[ ]n legalitate. }n fine, dac[, condu=i de spiritul de ur[ =i r[sbunare, crede\i c[, lovind ]n onoarea =i existen\a oamenilor care nu se pot ap[ra dec`t cu lacrimi =i rugi ]ndreptate c[tr[ ceriu, face\i acte de moralitate =i aduce\i prinos lui Dumnezeu — fie dup[ credin\a-v[. Eu ]ns[, din parte-mi, n-am dec`t a v[ ruga ca orice preten\iune ve\i mai ave de-acum ]nainte asupr[-mi, s[ binevoi\i a m[ urm[ri la tribunalele civile.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

115

Primi\i, v[ rog, onorabile pre=edinte, asigurarea respectului datorit. I. Creang[“ (68) Ex-diaconul lu[ un timbru de 25 bani din propriul debit, ]l lipi pe coala scris[ =i m`n[ pe fratele Zahei ]n curtea Mitropoliei, unde se afla consistoriul, =i despre care mai t`rziu, ]n manualul s[u de Geografia jude\ului Ia=i, scria cu ironie con\inut[: „}n Ia=i mai este un feliu de judec[torie, care judec[ numai pe clerul bisericesc, adec[ preu\i, diaconi, c[lug[ri =i dasc[li. Aceast[ judec[torie se nume=te consistoriu =i judec[torii sunt preu\i.“ Cu pu\in ]nainte, debitantul ]=i v[rsase focul =i pe Tell, =i pe c[lug[rul misterios, care sucise capul nevestei, public`nd inutila jalb[ c[tre ministru ]n Noul curier rom`n din 23 septembrie. }nvenina\i de retorica t[ioas[ a diaconului membrii dicasteriei isc[lir[ ]ntr-un suflet moartea limbii care-i mu=ca a=a de r[u. La 10 octombrie comisia, dibuind prin pravilele biserice=ti =i lu`nd ]n considera\ie „comer\ul de tiutiun“ =i mai ales „lipsa de respect c[tre autorit[\ile constitutive ale bisericii“, decide =tergerea din tagma diaconiceasc[ a debitantului satiric, iar la 5 noiembrie isc[liturile arhiereilor =i episcopilor Moldovei sunt adunate, cu excep\ia aceleia a lui Filaret Scriban. Dup[ ce sc[p[ de rantie =i potcap, Creang[ g[si c[ sosise clipa de a sc[pa =i de nevasta care nu =edea unde-i era locul. La 25 februarie 1873 ceru tribunalului pronun\area divor\ului pentru „abandonarea domiciliului de =ase ani de zile“ =i alte insulte tot at`t de grave, pentru care so\ul cita cu aceea=i pedanterie ca =i ]n chestia bisericeasc[ articolele pricinoase din codul civil. Ileana Grigoriu nu t[g[duie=te nici una din acuza\ii, =i divor\ul se pronun\[ ]n favoarea so\ului la 5 septembrie 1873 (189). +i pentru ca r[fuiala cu to\i du=manii s[ fie plin[, e foarte cu putin\[, ca fostul diacon s[-=i fi trimis potcapul =i anteriul, cu care n-avea ce face, la Mitropolie cu mesajul batjocoritor: „De la aceast[ biseric[ mi s-au dat, la aceast[ biseric[ le dau“ (107).

VI. PEDAGOGIA LUI CREANG{

Nep[sarea fa\[ de mustr[rile sfintelor fe\e mai avea =i alt[ pricin[. De vreo c`\iva ani Creang[ era v`r`t p`n[-n g`t ]n facerea unor manuale =colare, de la care a=tepta mare folos moral =i material. }ndemnul de a compune c[r\i trebuie s[ fi venit direct ori indirect de la Titu Maiorescu, ]ns[ nevoia grabnic[ de manuale ]n =coal[ fu hot[r`toare. }n anul 1867, deci pe c`nd ]i fugise nevasta, Creang[ se uni cu cinci institutori, cu C. Grigorescu, Gh. Ien[chescu, V. R[ceanu, N. Climescu, A. Simionescu, spre a compune un abecedar ca lumea. P`n[ atunci copiii ]nv[\aser[ cum da Dumnezeu =i dup[ cum era =i dasc[lul, c[r\i fiind pu\ine =i proaste. Creang[ g[sise la intrarea ]n ]nv[\[m`nt abecedarul unui Iarca. Fa\[-n fa\[ =edeau dou[ =coli. Cea veche, lancasterian[, era cum o v[zusem la Humule=ti ]n =coala lui b[di\a Vasile. Scrierea ]nf[\i=a un moment mai ]naintat desp[r\it de citire. O clas[ se f[cea cu ni=te b[nci, cu o lad[ de nisip, cu ni=te cercuri de fier ]nfipte ]n perete =i cu tablouri ori tr[taji. }nv[\[torul lua c`\iva b[ie\i mai buni =i-i v`ra pe fiecare ]ntr-un cerc de fier =i apoi trimitea pe ceilal\i s[ se str`ng[ ]n jurul monitorilor, ca s[ afle de la ei tainele alfavitei. Fiecare slov[ era ar[tat[ individual =i ]nv[\at[ ca atare, =i c`nd copilul cuno=tea toate aceste semne, dasc[lul punea pe b[\ silabe =i ]ncepea s[ silabiseasc[: be, a-ba, ce, a-ca. Asta se chema metoda silab[rii, care, dac[ =colarul n-ajungea mai departe, ducea la ciud[\enia ca el s[ poat[ silabisi, dar s[ nu poat[ scrie. Semnele, ciudate, cu forme de jig[nii =i nume caraghioase (az, buche, vede, glagore), cereau mari sfor\[ri de aten\ie =i de memorie, =i, astfel, se ]nt`mpla ca ciracul s[ piard[ mult[ vreme p`n[ s[ r[zbeasc[ alfabetul. Ca-n China, scrierea =i citirea erau o ]nv[\[tur[ ]nalt[, =i prin b[nci se vedeau must[\i =i b[rbi. Preparanzii care venir[ la =coala lui

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

117

Titu Maiorescu =tiau, unii, abia citi =i scrie, ]nc`t directorul se v[zuse silit a le preda ad`ncile =tiin\e ale gramaticii, ortografiei =i celor patru opera\iuni. Cu simplificarea ortografiei rom`ne, cu venirea ]n ]nv[\[m`nt a unor profesori mai preg[ti\i, precum =i datorit[ ]nr`uririi Ardealului, care avea un ]nv[\[m`nt mai ]naintat, se introduse ]n =coal[ metoda scriptoleg[, aceea prin care cititul se-nva\[ odat[ cu scrisul. A=a predau acum fo=tii elevi ai lui Maiorescu, ]ns[ n-aveau abecedare. Un abecedar scriptologic, compilat dup[ manuale str[ine, d[duse la iveal[ ]n 1864 un evreu Schwartz, care se g`ndise la copiii de la =colile confesionale evreie=ti. Metoda Cursului de scriere =i citire i se p[ruse chiar lui Maiorescu „escelent[“, numai c[ M. Schwartz nu =tia bine rom`ne=te. „D-lui — zicea Maiorescu — a f[cut tot ce a putut, dar tot ce a putut d-lui ]nc[ nu este suficient“ (9). De fapt, Schwartz fusese la Maiorescu pentru ]ndreptarea manualului ]n privin\a limbii, acesta ]l trimisese la Darzeu, institutor mai cult, ]ns[ manualul nu se alesese cu nici o ]mbun[t[\ire, pentru c[ probabil institutorii rom`ni socoteau c[ nu se cade cu nici un chip s[ lase pe un evreu s[ se amestece, unde credeau f[r[ dreptate ei, nu-i este locul. Rom`neasca bietului evreu este jalnic[: „mama dete mie p`ne“, „m`nca mult[ chin[“, „vara e verde“, „zise c[ el c[zu din zi ]n zi“, „ho\ul a h[\uit calul“, „Domnul face mil[ de noi“, „juna trebuie s[ se ]nve\e“, „c`nt[ hor[“, „servule dute sus“, „junima ]=i bate joc“ (11, 203). }nc[ din primii ani de ]nv[\[m`nt Creang[ ]ncepu s[ str`ng[ material ]n vederea unui manual pe care g[si cu cale s[-l fac[ ]n unire cu al\ii, ca s[-l poat[ r[sp`ndi mai bine, =i dup[ trei ani de institutorat se a=ez[ la treab[. Str`nse abecedare ardelene=ti =i str[ine, =i, ca s[ le poat[ citi, ]ncepu chiar s[ ia lec\ii de limba francez[ de la colegul I. A. Darzeu. Dar se plictisi cur`nd =i se ]ncredin\[ probabil c[ pentru o treab[ a=a de simpl[ ca ]nv[\area scrierii =i cititului ajunge o minte dreapt[ =i o bun[ st[p`nire a limbii na\ionale. Pe am`ndou[ socotea c[ le are cu prisosin\[. Amintirile prietenilor despre aceast[ parte a activit[\ii povestitorului privesc o epoc[ mai lung[, deoarece Creang[ =i-a muncit mereu c[r\ile, pref[c`ndu-le, corect`ndu-le. Omul fiind acela=i

118

G. C[linescu

oric`nd, putem s[ ne ]nchipuim cum =i-a ]nceput Creang[ cariera de autor. Colaboratorii s-au adunat =i =i-au ]mp[r\it treaba. Unii aveau s[ se ocupe de una, de partea =tiin\ific[ de pild[, al\ii de alta. Creang[ ]=i p[str[ partea literar[ =i dreptul de a trece prin ciur totul din punctul de vedere al corectei vorbiri. Titlul fu desigur discutat. Ceilal\i institutori fiind, ca to\i normali=tii, ]mb[ta\i de didactic[ =i sub ]nr`urirea =colii lui Maiorescu, \ineau s[ se observe ]n r`ndul ]nt`i metoda. Creang[ credea foarte pu\in ]n pedagogie =i foarte mult ]n bunul-sim\, =i principiul lui, dedus din experien\a-i de =colar, arat[ a fi: s[ nu suce=ti mintea. Singurul lucru care-i p[sa era s[ ias[ o carte rom`neasc[, s-o poat[ pricepe oricine. Trebuia ]ns[ oricum s[ se vad[ chiar din titlu deosebirea de metod[ dintre acest abecedar =i celelalte, c[ adic[ este dup[ principiul legografic, =i prin urmare titlul ales fu: Metod[ nou[ de scriere =i cetire. Asocia\ii se str`nser[ ]n multe seri, chiar ]ncep`nd din anul =colar 1863 — 1864 ]n localul =colii de la Trei Ierarhi, ]nc`t chestiunea era acum mai mult de a r`ndui materia. Pentru redactare se adunau c`nd la Creang[, c`nd la R[ceanu, dar probabil mai ales la Creang[, pentru c[ diaconul lucra ]n sudori =i voia s[ se simt[ la largul s[u. |[ranul, c`nd pr[=e=te, st[ cu piciorul gol =i cu pieptul desf[cut =i scuip[-nt`i ]n palme. Creang[, om cu mintea limpede, cu toate c[ greoaie la mers, avea munca intelectual[ dificil[. Coada de la ceaf[ trebuie s[-l fi ros chiar de acum. Prietenii ]l g[sir[, pe c`nd ]nnoda alt[ carte ]n bojdeuc[, f[r[ alt ve=m`nt dec`t o c[ma=[ de p`nz[ alb[strie, lung[ p`n[ la c[lc`ie, cu papuci ]n picioare, st`nd pe marginea patului =i scriind pe o mas[ al[turat[. Deci cei =ase institutori compuneau cartea laolalt[, examin`nd fiecare bucat[ =i d`ndu-=i p[rerea. Ien[chescu, poreclit Ghi\[ Chi\ibu=, interesat mai mult de partea material[ a ]ntreprinderii dec`t de cea pedagogic[, se-ntindea pe canapea ori pe pat =i se \inea de glume. „— Bine, m[ Ien[chescule — ]l mustrau colaboratorii — tu ai venit aici s[ ne \ii de vorb[ lungit pe canapea, ori s[ lucrezi de-a valma cu noi?“ Ien[chescu, lene=, ipocrit =i fudul, zicea:

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

119

„— Ce, voi, pro=tilor, ]nc[ n-a\i priceput c[ eu sunt maiestru care dau semnul =i direc\ia, iar voi sunte\i uvrierii, muncitorii cu trupul? Nu cumva a\i cerca s[ schimba\i mersul social f[c`nd ca mai=trii s[ munceasc[ =i uvrierii s[ =ad[?“ Creang[ se pref[cea mirat de iste\imea lene=ului =i observa ironic: „— Ce de=tept[ciune, sfinte Nichifor, =i noi s[ nu-l pricepem!“ (95) Purtarea de mai t`rziu a lui Ien[chescu arat[ c[ prietenul glumea =i nu prea =i c[ era serios convins de superioritatea lui. El nu ]n\elegea deloc de ce Creang[ se poticne=te at`ta ]ntr-o vorb[, ca =i c`nd n-ar fi bun[ oricare din clipa c`nd ai ]n\eles ce vrea s[ spun[. Creang[ dr[muia fiece cuv`nt, ]l suna, c[uta s[ determine bine ideea =i s[ g[seasc[ expresia cea mai nimerit[ =i mai rom`neasc[. Cunosc[tor ad`nc al limbii \[r[ne=ti, sac f[r[ fund de cuvinte neao=e, de zicale =i de snoave, el venea, la fiece idee, cu o list[ de vocabule pe care o d[dea tovar[=ilor s[ aleag[. Noul autor didactic ]=i ]nsemnase defini\ia neologismului =i-=i propusese chiar s[ ]ntocmeasc[ o list[ a neologismelor de prisos. „Neologisme — ]nsemnase el pe foaia unei gramatici — se cheam[ toate cuvintele introduse ]n limb[, unele f[r[ trebuin\[, =i pentru care putem g[si un cuv`nt rom`nesc corespunz[tor, d. p. fructifer (roditor), compun (alc[tuiesc), a neglija (a ne]ngriji), unanim (]ntr-o inim[), patern (p[rin\esc), am fost ]n cura lui (am fost ]n c[utarea lui) =. a.“ (225). Creang[ se \inea de programul lui cu ]nd`rjire, cu religiozitate =i nu se l[sa b[tut cu una, cu dou[, spre plictiseala unora. Discu\ia degenera ]n petrecere cu b[utur[ =i snoave, ]ns[ glumele spuse de Creang[ dovedesc c[ autorul era posedat de n[luca manualului. }n leg[tur[ cu o controvers[ asupra neologismelor trebuie s[ fi spus el aceast[ anecdot[ ]n casa lui R[ceanu: Fiind mic, cineva ]l trimisese s[ cumpere bor= de la Maria bor=eri\a. C`nd intr[ ]n cas[, Maria =edea pe cuptor =i se v[ieta: „Valeu, valeu, Ionic[ drag[, nu m[ pot scobor], c[ teribil m[ doare corpul =i nu te pot servi, dar ie\i =i tu o oal[ de bor= din putin[, ]ns[ s[ iei seama ca s[ nu-mi deranjezi hu=tile“. Anecdotistul voia, prin urmare, s[ atrag[ aten\ia asupra ridicolului neologismului introdus ]nt-un mediu lexical nepotrivit. Dar,

120

G. C[linescu

precum stilul ]nsu=i din coresponden\[ st[ m[rturie, Creang[ nu primea nici pedanteria vorbirii care fuge ]n mod artificial de orice ]nnoire. Spre a dovedi comicul purismului, va fi spus aceast[ alt[ anecdot[ filologic[: Pe l`ng[ Humule=ti, o „poseseri\[“ bogat[ =i fudul[ primea ]ntr-o zi musafiri de la t`rg. Oaspe\ii l[udar[ cafeaua. Atunci ea le povesti r[ul pe care ]l tr[sese cu o slug[ c[reia ]i d[dea mereu cafeaua ]n foc, ]nc`t r[m`nea f[r[ spum[, =i care aducea musafirilor ulcicu\ile f[r[ t[lgira=e. Prin urmare (aceasta se ar[ta a fi morala), nu se cade a ]nl[tura nici vocabule curente ca cea=c[, farfurioar[, caimac, atunci c`nd claritatea vorbirii le cere (106). Deosebit de vocabular, ]l preocupa pe Creang[ alunecarea lesnicioas[ a frazei, caden\a ei. Fraza era citit[ =i r[scitit[, spre a se surprinde punctele de poticnire ori de ]ntunecare. Preocuparea de muzicalitate poate s[ par[ uimitoare la un \[ran. F[r[ ]ndoial[ c[ la mijloc este ]n r`ndul ]nt`i o voca\ie fireasc[ de mare prozator. }ns[ povestitorul trebuie s[ fi descoperit =i vreo lumin[ teoretic[ pe undeva, de pild[, ]n observa\iile de stilistic[ ale lui Maiorescu. Dealtfel, ca diacon, avea urechea plin[ de ritmica frazei de Scriptur[. Oric`t[ alterare am g[si ]n amintirile rotunjite ale contemporanilor, este una care ne ]nf[\i=eaz[ un Creang[, autor, foarte probabil. Creang[ alc[tuie=te o carte de citire ]mpreun[ cu R[ceanu =i Grigorescu, =i ca s[ fie mai lini=ti\i, fiind var[, merg la Ungheni. Este de fa\[ =i Ien[chescu, cel nelipsit. Acolo, ]ntr-o odaie goal[, ]n jurul unei mese de brad, ]ncepe =edin\a. Creang[ scoate dintr-un ghiozdan =col[resc manuscrisele sale, pline de =ters[turi. „— Ei — zice Creang[, a=ez`ndu-se pe scaun la mas[ — haide s[-ncepem. Cetesc deodat[, pe urm[ or mai ceti =i al\ii.“ Creang[ deschide un caiet (din }nv[\[toriul copiilor, 1871). To\i ceilal\i s-a=eaz[ pe scaune s[ asculte cititul =i s[ discute unde o fi nevoie. Creang[ ]=i face cruce =i ]ncepe: „— Doamne ajut[! Titlu: Inul =i c[me=a. Asculta\i? — Da, ascult[m, zi-i. — Ei, Inul =i c[me=a... Din in ca =i din c`nep[ tot p`nz[ se face... A!... stai, cum vine aice: Din in ca =i din c`nep[ tot p`nz[ se face?...

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

121

Cum vi se pare vou[?! Ian asculta\i: Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face?... Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face?... Din in ca =i din c`nep[... Din in?... Din in?... din in ca =i din c`nep[?... din c`nep[... Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face... — Ei, dar d[-o dracului — zice C. Grigorescu — ce tot o fr[m`n\i =i-o ]nv`rte=ti at`ta?!... — Ei, asculta\i cum vine, zice Creang[. Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face... — Ei, cum vine, cum vine!... dac-o tot suce=ti acolo... adaug[ C. Grigorescu. — Ei, las[-l, s[ vad[ cum vine, zice preotul Ien[chescu, sco\`nd portabacul, s[-=i fac[ o \igar[. Creang[ ]=i pune m`inile la urechi =i cete=te ]nainte, cu diferite ]ntreruperi =i diferite accentu[ri de cuvinte: Din in ca =i din c`nep[ tot p`nz[ se face... Preotul Ien[chescu, cu chipul lui de Crist cam blond, =ade la cap[tul mesei spre st`nga, cu cotul st`ng pe mas[, =i ]=i fumeaz[ lini=tit \igara. C. Grigorescu, ro=covan, cam m[runt, dar bine legat, chiar cam gras, se scoal[ de pe scaun, ]=i trece de vreo c`teva ori m`na prin p[r, d[ de vreo dou[ ori din cap la dreapta =i la st`nga, ca =i cum ar fi voit s[-=i dezmor\easc[ g`tul, apoi s-apuc[ de f[cut \igar[. R[ceanu, cam sp`n la fa\[, =ade p`n-acum cu coatele pe genunchi =i cu b[rbia rezemat[ ]n m`ini, ]n palme =i se uit[ ]n p[m`nt. Creang[, cu m`inile la urechi, ]i d[-nainte: Din in ca =i din c`nep[ tot p`nz[ se face. Stau a=a o bucat[, poate vrun sfert de or[, apoi R[ceanu se scoal[ =i iese afar[. C. Grigorescu se ridic[ =i el =i iese dup[ R[ceanu. Preotul Ien[chescu se uit[ dup[ Grigorescu, mai st[ o bucat[, =i haide, iese =i el afar[.“ Prietenii ]=i pierd vremea prin sat p`n[ seara, uit`ndu-=i de Creang[. C`nd se-ntorc, autorul, ]nd`rjit, =edea tot la mas[ =i scanda: „— Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face.“ (217) Propozi\iunea nu se afl[ ]n dialogul Inul =i c[me=a, =i inten\ia de caricatur[ a anecdotei este ]nvederat[. }ns[ prietenii povesteau asta

122

G. C[linescu

chiar fa\[ de Creang[, semn c[ pedanteria ritmic[ a fostului diacon devenise proverbial[. Cu tot zelul diaconului, Metoda nou[ de scrise =i cetire, precum =i celelalte c[r\i ce urmar[ nu ie=ir[ a=a de bune cum ne-am ]nchipui. Ast[zi ele ar fi nepotrivite prin chiar limba lor. Fie inexperien\[ din partea lui Creang[ (a c[rui limb[ oscileaz[ acum de la expresia neao=[ p`n[ la nepl[cutul neologism mahalagesc), fie ]mpotrivire din partea colaboratorilor, limba e destul de pestri\[. }ntro carte se afl[ scris: „pentru ce venu copiii la =coal[“; „mobilarul =coalei“; „cuno=tin\[ chiar[“; „diligenta furnic[“; „fidelitatea =i ata=amentul c`nelui“; „Cerbul petrece cu amoare l`ng[ isvoarele apelor“; „necesit[\i“; „confus[“ (ru=inat[); „spectacol“ etc. (245). Creang[ este desigur acela care, neput`nd s-o scoat[ la cap[t cu prietenii, ob\ine m[car ]nvoirea de a pune c`te o not[ =i a l[muri c[ „amoare“ ]nseamn[ dragoste. „Propozi\iei“ i se zice „propus[ciune“, ]ns[ dup[ pilda lui Titu Maiorescu, care ]n Regulele limbei rom`ne publicate ]n Anuarul Institutului Vasile Lupu din 1863/64 folosise acela=i termen. V. Alecsandri, care primise ]n 1874 =i Metoda nou[ =i }nv[\[torul copiilor, g[sea c[ „am`ndou[ sunt bune, ]ns[ au defectul de-a fi prea mult ]mpestri\ate cu iune, =i ortografia lor prea pres[rat[ cu u“ (4). Adev[ratul merit al Metodei era c[ ]ncerca s[ ]ntrebuin\eze treptele formale =i s[ se bizuie mai ales pe percep\ie. Dar totul era ]nc[ st`ngaci, =i trebuitoarele ilustra\ii lipseau deocamdat[, ]nc`t, cu rezerva limbii adev[rat rom`ne=ti, prea mult progres fa\[ de abecedarul lui Schwartz nu se vedea. }n partea ]nt`i a c[r\ii se ar[tau cu caractere mari de scris =i de tipar litere mici: i n, in, n i, ni, n u, nu, nun; apoi cu, cuc, nuc, mi, mic, muc, cum, ham, hop, hap, ah etc., adic[ cuvinte „une-silabe“. }n chipul acesta credeau autorii c[ au rupt-o cu metoda tratajelor. }n fond, afar[ de ]nv[\area scrisului cu a cititului, era cam acela=i lucru. Se introduceau treptat vocale =i consoane, puse ]n combina\ii felurite, ]nt`i monosilabice, pe urm[ polisilabice. Apoi se trecea la „propuseciuni“. Dar planta textil[ in, abstrac\iunea nu, no\iunea complex[ nun nu de=teapt[ nimic limpede =i concret ]n mintea unui copil. Trebuiau alese c`teva reprezenta\ii familiare: ou, os, cal, etc.. ]nso\ite de ilustra\ii, care apoi, desp[r\ite ]n elemente, s[ sus\in[ memoria su-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

123

netelor =i formelor. „Propus[ciunile“ cu vorbe monosilabice, lipsite de reprezentarea iconografic[ =i date f[r[ un anume plan de percepere a lumii, sunt f[r[ noim[, chiar ridicule: „v[d un cal alb pe =es“; „la foc m[ ard“; „urc un sac“; „pun orz ]n car“; „nu m[ ung cu unt pe cap“; „fac un arc“; „m[ tem de urs“; „fac un imn“; „of! v[d la pod un om orb“. }n partea a doua a Metodei se f[cea prea de timpuriu analiza gramatical[. Singularul se numea „singurit“ =i pluralul „]nmul\it“. }n partea a treia se g[seau istorioare morale, fabule, poezii =i proverbe. Buc[\ile sunt ]n genere uscate, f[r[ culoarea care izbe=te ]nchipuirea copilului. De pild[: „Tata =i copilul seu Copile drag[! m`ne se deschide =coala =i to\i copiii de etatea ta se duc s[ ]nceap[ a ]nv[\a. Copilul prin ]nv[\[tur[ se face cuminte. }n =coal[, copiii =ed pe nisce scaune lungi (b[nci) unul l`ng[ altul; ei nu se joac[, ci stau bini=or cu ochii ]ndrepta\i spre ]nv[\[tor. Acesta li vorbe=te despre tat[ =i mam[, despre fra\i =i surori, despre animale mari =i mici“ etc. Unde este mai mult[ culoare descriptiv[, acolo putem b[nui m`na lui Creang[, ca ]n Ciobotariul, amintire poate din vremile f[lticenene: „Me=terul care ni face ciobote se chiam[ ciobotariu. Materialul din care le face se compune din piele sup\ire pentru turetce =i c[pute, piele groas[ pentru talpe, a\[ de c`nep[ pentru cusut, cue de lemn mici pentru prins talpele =i altele. Instrumentele cu care el se servesce la aceast[ lucrare sunt: sula, ace sau peri de mascur, o custur[ t[ioas[ pentru cur[\at talpele la margini, un ciocan, nisce cle=te, calupuri mai mari =i mai mici =anuri =i altele. Maistrul mai are pe l`ng[ sine doi sau trei ]nv[\[cei (ucenici) pre cari i-au luat de la p[rin\i sau de la rude, ca s[-i ]nve\e ciobot[ria, =i al\i c`\iva pre care i-au =i ]nv[\at =i care acum lucreaz[ maistrului cu plat[, numi\i calfe. Cine are trebuin\[ de ciobote se duce la maistru =i tocme=te s[-i fac[“ etc.

124

G. C[linescu

Mare trebuie s[ fi fost mirarea prietenilor c`nd Creang[, sfios, scoase la iveal[ o poezie de pus ]n abecedar, =i anume, P[s[rica ]n timpul iernii, compunere st`ngace =i naiv[, ]n genul V[c[re=tilor: Iarna ninge =i ]nghea\[, Frigul cre=te tot mereu, P[s[rica cea istea\[ Nu mai zice c`ntul seu!

Ci sburlit[ =i-ntristat[, Fl[m`nd[ ca vai de ea, Pe la drum m`ncarea-=i cat[, Nimeni nu-ngrijesc de ea!

C`nd afar[ viscole=te Ea s-ascunde tremur`nd }ntr-un dos, unde g[se=te, Nu ca vara ciripind,

Dumnezeu care a creat-o Pe d`nsa, ca =i pe noi, O hr[ne=te =-o-nc[lze=te, El o scap[ de nevoi!

Con=tiincio=i, autorii f[cur[ chiar c`teva aplic[ri ]n clas[, ca s[ vad[ dac[ metoda era bun[ (95), apoi umblar[ s[ g[seasc[ editor. La cine s[ se duc[ ]n privin\a asta dac[ nu la Maiorescu? Se ]nfiin\ase atunci societatea „Junimea“, care f[cea editur[. „Junimea“ primi cartea, dar se constat[ c[ n-avea liter[ caligrafic[. Atunci, ]n prim[vara anului 1868, ]nfiin\`ndu-se Societatea pentru ]nv[\[tura poporului rom`n, merser[ la aceea. O comisie compus[ din I. A. Darzeu, pentru care Creang[ avea o mare stim[, M. Buznea =i Ioan Stavrat primir[ abecedarul cu condi\ia s[ li se ]napoieze capitalul =i c`=tigul ce s-ar fi scos de la edi\iile I =i a II-a. Cartea ie=i ]n 1868, tip[rit[ la H. Goldner, =i costa 43 parale sau 33 bani. I se f[cu o at`t de bun[ primire, ]nc`t edi\ia a II-a ap[rea tot ]n 1868, de nu va fi la mijloc vreo manoper[ pentru a sc[pa mai iute de obliga\ia fa\[ de editor. Cu edi\ia a cincea, care ie=ea ]n 1871, cartea ajunsese la fantasticul tiraj pentru acea vreme de 36.000 exemplare (245, coperta). Ministerul d[duse numaidec`t aprobarea. Cele trei edi\ii, libere de orice ap[sare contractual[, trebuie s[ fi adus un c`=tig propor\ional buni=or colaboratorilor dac[ Creang[ a fost ]n stare s[-=i cumpere cas[. }ncurajat de succes =i sigur de acum ]ncolo de-a putea tr[i f[r[ a se umili tagmei preo\e=ti, se a=ternu din nou la lucru, de ast[ dat[ ]n colaborare numai cu C. Grigo-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

125

rescu =i V. R[ceanu, =i scoase ]n 1871 }nv[\[toriul copiilor, carte de cetit ]n classele primarie, cu litere slove =i buchi cuprinz`nd ]nv[\[turi morale =i instructive. Cartea are material literar =i material =tiin\ific, acesta din urm[ foarte viu criticat din invidie, dar fiind ]ntr-adev[r ]n bun[ parte nepedagogic. Cartea e de un savantl`c cu totul nepotrivit menirii ei =i e ]n\esat[ de neologisme. Sunt unele buc[\i chiar „=tiin\ifice“, ]n care m[car ]n stilizare se recunoa=te m`na lui Creang[. De pild[: „Drumul-de-fer Ia! b[e\i; vine trenul, zise domnul ]nv[\[tor. Ce frumoas[ descoperire! Cu pu\in[ ap[ =i c`teva lemne aprinse ori c[rbuni de p[m`nt aprin=i, se poart[ c-o iu\eal[ foarte mare at`tea vagoane sau tr[suri, pe care sute =i mii de cai ori boi nici le-ar putea urni din loc. Bietele animale! au mai sc[pat pu\in de munca cea grea. Cum se poate asta, domnule? Eaca cum: la ma=ina drumului-de-fer, care se mai chiam[ =i locomotiv[, se afl[ un cuptor, ]n care ard lemne ori c[rbuni de p[m`nt; deasupra cuptorului este o c[ldare seau cazan, umplut cu trei p[r\i ap[ =-o parte de=ert, unde se ridic[ vaporii; c[ci =ti\i c[ apa, prin puterea cea mare a c[ldurei, se preface ]n vapori. Ace=ti vapori trec de-acolo prin dou[ \evi de fer la locomotiv[, unde se afl[ o ma=in[rie foarte me=te=ugit[, lucrat[ numai din fer =i compus[ din mai multe cilindre seau suluri, roti\e =i roate“ etc. Inspirat de noul pe atunci ]n Rom`nia mijloc de locomo\ie, Creang[ f[cu aceast[ compunere poetic[, pun`nd ]n stihuri ideile de mai sus! Clopo\elul de la gar[ A dat semnul de pornire. To\i-n grab[ alergar[, To\i, cu to\i ]ntr-o unire... Rar r[m`ne un drume\

Surd la ast[ de=teptare... Somnorosul e iste\ C`nd e ora de plecare, Sare iute ]n tr[sur[ Pasagerul ]ngrijit,

126

G. C[linescu

Trenu-n grab[ se smunce=te, Trenu, eat[-l, a pornit! Fumul es[, trenul sboar[, Pasajerii, lini=ti\i, Orice vreme-a fi afar[, Au pornit, ]s buni porni\i! Animalul, ce odat[, Sub jug, greu se chinuia, }n tr[sur[ ast[ dat[ Parte dreapt[ =i el iea... Ma=inistu-i surugiu,

|ip[toarea, biciul seu, Ear vaporii, cai fugari, }mboldi\i de foc mereu! Nici te sim\i, =i ai ajuns La p[rin\i, rude, amici. C`nd odat[ puteai perde Interese mari =i mici. Eac[ mintea omeneasc[ P`n[ unde a ajuns. A ajuns ca s[ domneasc[, P`n’ =i colo-n aer sus! I. Creang[

Diaconul poet mai puse ]n cartea de citire =i aceast[ poezie moral[: Nu lucrezi, — n-ai ce m`nca. Ar fi un mare p[cat Omul lene= de-ajutat. +ti\i Dumnezeu ce a dat Omului c`nd l-a creat? Membre bune-ndem`noase, Creieri ]n cap de ajuns, Minte, graiu, sim\iri, virtute, Toate-n el perfect le-a pus. Dac[ lenea-l domineaz[, Singur este vinovat; Cine ziua nu lucreaz[ Doarme noaptea nem`ncat.

Bine-a zis biata furnic[ Greierului calicind: „A\i petrecut ast[ vear[?! Joac-acum d-ei fi put`nd! Ear la veara viitoare, M[i jup`ne grieru=, Fii ca mine str`ng[toare, Nu tot trage din arcu=! |-ei deda corpul la lucru? Lenea nu te-a domina; +i la earn-av`nd str`nsur[, Lipsa-\i vei ]nt`mpina.“ I. Creang[

Cine cite=te, f[r[ a cunoa=te destinul autorului, aceste poezii pline de haz ]n n[stru=nicia lor nu poate b[nui c[ din micul =tiutor de carte

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

127

pe care-l dest[inuie aceste potriveli lipsite de noble\ea expresiei va ie=i un mare prozator. +i acest op didactic se bucur[ de o bun[ primire =i avu multe edi\iuni. Creang[ era deci ocupat cu revederea =i corecturile Metodei (care ajunsese la edi\ia a VI-a) =i ale }nv[\[torului, c`nd ]n 1872 ]i pic[ din senin destituirea. C[r\ile mergeau, fire=te, dar puteau fi =i ele amenin\ate, =i apoi toat[ bucuria pus[ ]n ele se spulberase. Din fericire, dup[ un an, la 27 mai 1874, Tell plec[ de la Ministerul Instruc\iunii, =i ]n cur`nd Maiorescu ]i ia locul. Creang[ este reprimit ]n ]nv[\[m`nt la =coala de b[ie\i nr. II din P[curari. Avem catalogul copiilor clasei I ]n num[r de 23 =colari din anul 1866—1867. Foarte mul\i sunt evrei, =i e sigur c[ se purta cu to\i f[r[ deosebire, cu aceea=i p[rinteasc[ grij[, ]ns[ la note e cam aspru, iar[=i f[r[ deosebire. }n vara lui 1875 \inu ]nv[\[torilor din jude\ul Ia=i, ]ntr-un grup de prelegeri organizat de Eminescu, o conferin\[ despre metodul de a ]nv[\a pe copii citirea =i scrierea (metodul legografic) (64). Ministrul, care inspectase =colile primare =i v[zuse c[ ]nv[\[torii se \in tot de metodul vechi =i numai citesc din cartea nou[ a lui Creang[, ]ntreb[ chiar pe Creang[ dac[ n-ar putea ]ntocmi un curs practic de l[murire pentru ]nv[\[torime =i-l invit[ s[ fac[ =i o c[l[uz[ pentru folosirea noilor manuale (203). M[gulit de aten\ia ministrului, Creang[ se puse la lucru ]mpreun[ cu Gh. Ien[chescu =i compuse Pov[\uitoriu la cetire prin scriere dup[ sistema fonetic[. Guvernul ]ns[ c[zu, noul ministru nu aprob[ cartea =i autorii fur[ nevoi\i, sau, mai bine zis, se crezur[ datori, din respect pentru Maiorescu, s[ tip[reasc[ bro=ura pe cheltuiala proprie ]n 1876. Cheltuiser[ 30—40 de galbeni, =i toat[ edi\ia =edea ]n pod la p[rintele Ien[chescu, fiindc[ ]nv[\[torii n-aveau gust s[ cumpere c[r\i pentru ei. Un singur exemplar — scria Creang[ lui Maiorescu la 10 noiembrie 1876 — „ l-am v`ndut d-lui Sigara, advocat, care mi-a ar[tat c[ are dorin\[ a se ocupa =i cu didactica. Cal b[tr`n s[ ]nve\e la umblat.“ „Dar nou[ nu ne pas[ — ad[uga el glume\ — l-am zmomit, de

128

G. C[linescu

mi-am scos 1 1/2 franc, =i pace bun[. De acum poate s[ se pov[\uiasc[ cu d`nsul cum =tie =i la ce =tie.“ Astea sunt operele didactice de c[petenie ale lui Creang[, =i ]n ele se cuprinde toat[ arta lui pedagogic[. Dar el, ca dasc[l, ce fel era? Aceasta o ghicim din c[r\ile lui =i din amintirile normali=tilor. }n prima zi de =coal[, la 15 septembrie, Creang[ intra ]n clas[ z`mbitor, c`nd era ]n toane bune, =i cu gust de vorb[ zicea „bun[ ziua“ (223). Copiii lui fiind de clasa ]nt`i, intra\i abia acum ]n =coal[ =i plini de frica necunoscutului, el lua fa\a potrivit[, care face mai pu\in ]nfrico=[tor un pop[. }i ]mbr[\i=a ]ntr-o privire total[, ca s[ le cunoasc[ „fierul“, adic[ fizionomia, ]i ]ntreba probabil de nume, =i c`nd copilul ]i zicea „p[rinte“, ca s[ le arate cum c[ e om ca to\i oamenii, ]l invita s[-i spun[ „domnule.“ Apoi ]i r`nduia ]n b[nci dup[ ]n[l\ime. O dat[ sf`r=it[ a=ezarea prin b[nci, Creang[ se ducea ]nspre catedr[, care era numai o mas[, lua scaunul de acolo =i-l punea l`ng[ b[nci, apoi se a=eza pe el. Mi=carea aceasta trezea, fire=te, curiozitate =i temere, =i ]n t[cerea anxioas[ micile inimi b[teau cu putere (201, 246). Diaconul ]i ]ntreba deodat[ m`ng`indu-i cu „m[i \`c[“, ce jocuri =tiau s[ se joace, dac[ se jucau de-a baba-oarba, mijoarca, paiul, ulcicu\a, „puia-gaea“, „inelu=-]nv`rtecu=“, cum le jucau, cine era mai tare la unul =i la altul =i alte de acestea. O u=urare mare se producea ]n sufletele copiilor, urmat[ de veselie. Copiii, prinz`nd inim[, intrau fire=te ]n vorb[, =i diaconul le f[g[duia — nici mai mult nici mai pu\in — s[-i pun[ s[ se joace jocurile ce ziceau c[ le =tiu. Cu astfel de vorbe trecea un ceas, =i clopo\elul suna, scuturat poate la „=coli\[“ chiar de Creang[, care era acolo unicul =i de toate. Recrea\ia \inea un ceas ]ntreg. Dup[ ce trecea ora de recrea\ie institutorul venea ]n curte ]n mijlocul copiilor, dac[ era vreme bun[, =i se ar[ta gata s[ se joace cu ei jocurile de care vorbise. La aceste jocuri, Creang[, redevenit copil ]n Humule=ti, lua parte serios, vorbind a=a ca =i c`nd ar fi fost personal interesat la izb`nda unei p[r\i. Juc`ndu-se odat[, la c`mp, jocul mingii, Creang[, intr`nd ]n competi\ie, ceru b[\ul de

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

129

lovit unui b[iat =i d[du mingii o lovitur[ zdrav[n[. Mingea zbur[ departe, ]ns[ c[zu ]n m`inile unuia din b[ie\i. «— }i un cuc, ]i un cuc!» strigar[ atunci copiii ]n limba specialit[\ii. Creang[ examin[ serios situa\ia =i, d`ndu-se deoparte spre a se a=eza pe iarb[ zise: «— Apoi de acum ne-au scos din b[taie!» (201) Dup[ un ceas de joac[, diaconul ]=i v`ra copiii ]n clas[, ]i punea s[ spun[ rug[ciunea, ]mpreun[ cu el, desigur, =i apoi le da drumul milit[re=te ]n =iruri de c`te doi, cu porunca de a se p[stra r`nduiala aceasta c`t mai departe ]n ora=. Dup[ un astfel de ]nceput de =coal[, copiii erau nu se poate mai bucuro=i =i dup[ amiaz[ veneau cu toat[ voio=ia. Acum Creang[ sta iar de vorb[, ]ntreb`ndu-i am[nun\it cu „m[i \`c[“ ]n sus, „m[i \`c[“ ]n jos cum ]i cheam[: Care le e numele de botez? Dar cel dup[ tat[, ori dup[ mam[? Cum se nume=te t`rgul? Pe cine au ca vecini? Astfel de ]ntreb[ri u=oare lini=tea pe toat[ lumea asupra firii =colii =i d[dea oricui sentimentul c[ =tie ceva. Ceasului de convorbire ]ntre copii =i institutor ]i urma iar[=i un ceas de recrea\ie, dup[ care afar[, ori ]n clas[, Creang[ f[cea cu copiii pu\in[ gimnastic[. O ]nv[\ase de la Soueris ori de la altcineva, fapt este c[ institutorul era foarte m`ndru de aceast[ noutate. P[rintele Vasile Grigorescu, fostul lui catihet supleant la F[lticeni, vizit`ndu-l la =coala din P[curari, r[mase mirat de ceea ce nu mai v[zuse ]n nici o =coal[, anume, de gimnastica m`inilor pe care o f[cu Creang[ cu copiii la sf`r=itul unei ore (68). A doua zi institutorul intra ]n miezul lucrurilor, dar f[r[ nici o carte, c[ut`nd numai s[ ]ndrepte aten\ia copiilor spre fiin\e =i lucruri, f[c`ndu-i s[ le observe bine =i s[ le deosebeasc[. }ntreb[rile, ]n duhul Pov[\uitorului, pe care le punea ca s[ ajung[ pe calea socratic[ la definirea no\iunilor erau hazlii, ba chiar pu\in cam n[stru=nice. Astfel de ]ntreb[ri trebuie s[ fi st`rnit ]n clas[ un chicot necurmat, dac[ cumva le-a pus: «— V[zut-a-\i m`\[? ]ntreba, de pild[, Creang[. — Am v[zut m`\[! r[spundea acela pe care se oprise degetul in-

130

G. C[linescu

stitutorului. — C`te picioare are m`\a? — M`\a are patru picioare. — C`te urechi are m`\a? R`sete ]n clas[. — M`\a are dou[ urechi. — C`te cozi are m`\a? Alt chicot =i r[spuns biruitor: — M`\a are o coad[. — C`\i ochi are m`\a? — M`\a are doi ochi. — C`te aripi are m`\a? R`sete clocotitoare. — M`\a n-are aripi. — Dar pene are m`\a? — M`\a n-are pene. — Ce are m`\a ]n loc de pene? — M`\a are p[r. — M`\a m[n`nc[ f`n? — M`\a nu m[n`nc[ f`n. — Ce m[n`nc[ m`\a? — M`\a m[n`nc[ =oareci, vr[bii, lapte, pe=te, p`ne, carne, sl[nin[ etc. — Ce be m`\a? — M`\a be ap[. — Unde-i place ei s[ doarm[? — M`\ei ]i place sa doarm[ pe cotru\[. — Ce treab[ face m`\a? — M`\a prinde =oareci. — Poate m`\a cotcod[ci? — M`\a nu poate cotcod[ci. — Poate m`\a zbura? — M`\a nu poate zbura. — Pentru ce?»

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

131

+i dialogul acesta, cam bufon, mergea mai departe p`n[ ce institutorul se ]ncredin\a c[ =colarii s-au obi=nuit s[ observe un obiect pe toate fe\ele. Pe urm[ c[uta s-ajung[ la defini\ie. «— Colo, la u=[, este un loc, ]n fundul clasei ]nc[ este un loc; ]n pod ]nc[ este un loc. Poate m`\a merge singur[ de la un loc la alt loc? — M`\a poate merge domnule — r[spundeau copiii — din loc ]n loc. Creang[ lua atunci cea mai solemn[ min[: — Acum \ine\i minte! Cine poate merge singur de la un loc la alt se nume=te fiin\[». (246) C`nd venea chestia scrierii =i citirii, care se ]nva\au ]mpreun[, Creang[ punea pe copii s[-=i linieze pl[cile cu un cui, liniind =i el tabela clasei. Le ar[ta cum s[ \in[ ]n m`n[ condeiul =i-i ]nv[\a s[ fac[ tot felul de semne, linii orizontale, verticale, piezi=e, ]ncovoiate. }ncerca s[ se l[mureasc[ cu copiii, prin ]ntreb[ri, asupra sunetelor dintrun cuv`nt bun[oar[ orez, =i c`nd credea c[ lucrul e ]n\eles, scotea la tabel[ un b[ie\a= =i-i poruncea s[ scrie: «— Ie crid[ =i f[ o linie ]ntoars[ spre st`nga, de sus ]n jos, ]ntre cele dou[ linii din mijloc de la cap[tul de jos al acesteia du una ]ntoars[ spre dreapta =-o une=te la cap[tul de sus cu cealalt[. Eac[. Aceasta e semnul sau litera pentru sunetul o.» Copiii trebuiau s[ fac[ =i ei, cum puteau, litera pe pl[ci. Ca s[ fac[ semnele mai simpatice copiilor =i ora mai h[zoas[, Creang[ botezase fiecare liter[ cu o porecl[, ]nc`t copilului de la tabl[ ]i zicea a=a: «— M[i \`c[, ian f[ la tabl[ pe cracanatu (M); ian f[ pe b`rd[`h][nosu (B); pe ghebosu (G): pe covrigu(O)!»(6) Metoda socratic[ ]=i are ]ns[ surprizele ei. Ame\i\i de u=urin\a ]ntreb[rilor =i pierz`nd, cum se ]nt`mpl[, drumul urm[rit de institutor, copiii ajungeau s[ pun[ ]ntreb[ri ori s[ dea r[spunsuri neprev[zute. «— Dimitriule — ]ntreb[ Creang[ odat[ la lec\ia despre persoana verbelor — ce face m[mu\[-ta? — Mama coase c[me=i pentru mine, domnule.

132

G. C[linescu

— Spune-mi, Dimitriule, care e persoana I-a c`nd ai spus zicerea asta? — Eu, domnule. — Pentru ce? — Pentru c[ eu am vorbit. — Care-i persoana a II-a? — Mata, domnule. — Pentru ce? — Pentru c[ eu cu mata am vorbit. — +i care-i persoana a III-a? — Mama, domnule. — Pentru ce? — Pentru c[ despre d`nsa am vorbit am`ndoi. — Bine, Dimitriule, v[d c[ parc[ ai priceput despre ce am vorbit; ia ]ntreab[-m[ =i amu tu pe mine, s[ m[ ]ncredin\ez =i mai bine, priceput am fost? }ntreab[-m[ a=a cum te-am ]ntrebat eu.» Creang[ ]nv[\ase pe copii s[ se g`ndeasc[ bine ]nt`i =i apoi s[ vorbeasc[. B[iatul se g`ndi cam ce-ar putea s[-l ]ntrebe pe institutor =i, neb[nuind ce urm[rea Creang[, care voia s[ defineasc[ =i persoana a II-a puse aceast[ nea=teptat[ ]ntrebare: «—- Domnule, ce face cucoana matale?» Acest lucru se ]nt`mpla t`rziu, pe la 1883, c`nd Ileana, fosta nevast[ a lui Creang[, se vede c[ murise. }nduio=at la amintirea frumoasei =i necredincioasei femei, fostul diacon, uit`nd persoana verbului, zise ]ntristat: «—- Hei! m[ \`c[! Cucoana mea o fi acum un pumn de \[r`n[.» (118) Alteori, ]nfundat de c`te-o chestiune la care nu putea r[spunde, Creang[ s-ar fi ap[rat tot cu ]ntreb[ri. De pild[, la ]ntrebarea unui mic evreu „cum chema pe mama lui Moisi?“, Creang[ ar fi ]ntrebat la r`ndu-i pe =colarul curios dac[ =tia cum se chema mama lui, a lui Creang[. Acela m[rturisind c[ nu, Creang[ ar fi ]ncheiat victorios (dar totul pare cam ]ndoielnic): «—- Apoi mama mea a tr[it p`n[ mai d[un[zi. Dac[ n-o =tii cum o cheam[ pe ea, de unde vrei s[ =tiu cum o chema pe mama lui Moisii de-acum =apte mii de ani.» (217) A povesti ]n clas[ este mijlocul propriu lui Creang[ de a \ine in-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

133

teresul copiilor treaz. Mai mult dec`t pedagogie, este aici o pl[cere de a spune =i o nevinovat[ de=ert[ciune. Mai toate pove=tile tip[rite Creang[ le-a citit copiilor ]n clas[. Sim\ea nevoia unui public, =i desigur c[-=i zicea c[ nimeni mai mult dec`t un copil nu e ]n stare de a-=i da seama de valoarea unui basm. Copiii ]i ghiciser[ sl[biciunea =i, ca s[ scape de lec\ie, ]i d[deau ghes s[ le povesteasc[, ceea ce Creang[ f[cea dup[ ce gusta din plin voluptatea de a se l[sa rugat. «— O poveste, dom’ Creang[... strigau copiii. O poveste!... O poveste! — Iar cu pove=ti... trece timpul... — V[ rug[m, dom’ Creang[, o poveste!» Creang[ se pref[cea sc`rbit de lipsa lui de autoritate: «— V-am deprins cu pove=tile estea, =i n-apuci una... dou[, dom’ Creang[, o poveste, =i iar poveste.» (20) Sau: «Bat[-v-ar p`rdalnica, m[i b[ie\i, s[ v[ bat[; da’ ce socoti\i voi, c[ eu ]s sac f[r[ fund de pove=ti? C[ dintr-un sac cu f[in[, dac[ iei =i tot iei mereu, de la o vreme se m`ntuie f[ina: da’ voi a=tepta\i pesemne ca din sacul meu s[ nu se mai m`ntuie pove=tile? Face\i =i voi cum f[cea odat[ un om»...(223) +i cu chipul acesta Creang[ spunea povestea. Pentru el =coala este o petrecere, un loc de dezl[n\uire a limbu\iei lui grase, o rememorare a copil[riei lui din Humule=ti, care este partea cea mai bogat[ a vie\ii sale, peste care, fire simpl[, nu poate trece. }n clas[ e dasc[l =i ]n acela=i timp =colar =i, cum e greu s[ te amesteci ]n via\a copiilor f[r[ s[ st`rne=ti uimire =i g[l[gie, Creang[ g[se=te pricini, simul`nd necesitatea pedagogic[. Ni=te copii se dau iarna cu s[niu\a pe lunecu=ul r`pei de la Sc[ricica. Institutorul fierbe de dorul de a luneca =i el pe sanie. Dup[ pu\in[ codire, ]=i arunc[ o ca\aveic[ ]n spinare =i-=i ]ndeas[ c[ciula pe cap, iese afar[, opre=te s[niu\a de la coad[ =i apoi, a=ez`ndu-se pe ea, ]=i d[ v`nt copil[re=te, vestind d[sc[le=te c[ vrea s[-nve\e pe muco=i cum trebuie s[ c`rmeasc[ cu piciorul sania la cotitur[ (214). Ca s[-=i fac[ cheful de a spune o ur[tur[ ca la Humule=ti, Creang[ ]nchipuie o lec\ie de lectur[ demonstrativ[. El avea s[ citeasc[ urarea, =i copiii, ca s[ se-n\eleag[ rostul Plugu=orului, numai strig[tura. Deci Creang[ zise cu tot av`ntul din tinere\e (89):

134

G. C[linescu

M`ne anul se-nnoie=te, Plugu=orul se porne=te +i-ncepe a colinda Pe la case =-a ura: Iarna-i gre, om[tu-i mare. Semne bune anul are; Semne bune de bel=ug,

Pentru brazda de sub plug; Doamne, binecuv`nteaz[ Casa care o ureaz[; Plugu=orul f[r[ boi, Plugu=orul tras de noi, Ura\i, fl[c[i, Striga\i, m[i!

Iar copiii din clas[, fermeca\i de iluzia ur[turii adev[rate, strigar[ din tot pieptul: H[i! H[i!

Exerci\iile acestea aveau =i scopul de a obi=nui urechea copiilor cu buna pronun\are. Citirea se f[cea tare, r[spicat, cu bun[ accentuare. Institutorul \inea m`na p`lnie la ureche, se f[cea c[ nu ]n\elege bine, punea pe copil s[ mai repete, o dat[ =i-nc-o dat[, ca s[ se vad[ dac[ vorbirea sun[ curat rom`ne=te (13). Asta ]ntruc`t prive=te instruc\iunea. }n latura educativ[ Creang[ ]=i avea deopotriv[ socotelile lui, mai mult ori mai pu\in derivate din pedagogia oficial[. El era un om cu toane, voios, vorb[re\ c`teodat[, chiar cu o anume aprindere euforic[, iar alt[ dat[ posac, m`nios, ]n stare de violen\e nebune. Cu c`t anii trec, cu at`t aceast[ umoare nestatornic[ se va accentua, devenind modul sufletesc tipic bolii sale. }n toane bune, Creang[ e milos. El pofte=te pe copii dac[ le e frig, s[-=i pun[ c[ciula pe cap (217) =i el ]nsu=i le cere frumos voie s[-=i \in[ capul acoperit. «— Apoi, m[i b[ie\i — le explic[ el — iar[-s nevoit s[ stau cu c[ciula-n cap, c[-s bolnav; m[ doare mereu s`cretu ist de bostan, =i m[ tem s[ nu r[cesc ]n hardughia ast de =coal[, bat-o-ar p`rdalnicu s-o bat[, c[ tare mai trage pustiul de v`nt pe la toate col\urile =i ]nchieturile!» (223) Molipsi\i de generozitatea „domnului“, copiii se ridic[ s[ v`re c[ciula pe cap unui coleg indecis, care pl`nge f[r[ s[ =tie bine de ce

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

135

(117). Institutorul e totodat[ plin de grija s[n[t[\ii copiilor, nu departe de naiva credulitate: «— Vasiliu — ]ntreab[ el atunci — de ce n-ai venit ieri la =coal[? — }s bolnav, dom’ Creang[! r[spunde copilul, spun`nd adev[rul ori mai degrab[ exager`nd. — Da’ ce ai, copile? — Junghiu, dom’ Creang[... iac[ aici (=i Vasiliu arat[ locul cu m`na). C`nd m-apuc[, nici c[ mai pot r[sufla. — Iracu de mine... te-ai r[cit... ea s[ vii la mine... \i-oi da eu ceva, c[-\i trece ]ndat[.» }n aceste ape, c`nd e mul\umit de =colari, Creang[ ]i s[rut[ pe obraz (116) =i le d[ mici daruri, acadele, nuc[ de cocos (23), ou[ ro=ii (211). L[s`nd la o parte orice disciplin[, devine sentimental ca un p[rinte. «— Pascule, dragu mo=ucului, vin[ fugu\a ]ncoace, s[ te pupe t[tuca; vin[ fugu\a, Pascule... Na, Pascule, du-te =i tu la cofet[rie =i cump[r[ acadele!» +i institutorul ia de subsuori pe copil, ]l suie pe catedr[, ]i neteze=te p[rul =i apoi ]l s[rut[ cu mari \oc[ituri pe am`ndoi obrajii. }n toane rele, Creang[ ordona deodat[ scoaterea batistelor (13,201). «— Scoate\i batistele!» tuna el, =terg`ndu-=i ]nsu=i fruntea ]mbrobonat[ de sudoare c-o mare basma ro=ie popeasc[, =i ]ntr-o t[cere ]nghe\at[ cincizeci de m`ini ridicau ]n sus tot at`tea flamuri. Domnul d[dea apoi sentin\a pentru cei ce n-aveau batist[: «— Monitorul s[-i ]nsemne =i s[ le ia c[ciulile: or sta aici la mas[.» Drept pedepse, Creang[ aplic[ „falanga greceasc[“ (23), m`nuie=te pe Sf`ntul Nicolai (201), bate la palm[ cu degetul (211), a=az[ pe vinova\i ]n genunchi pe gr[un\e (23) =i-i pune sa fac[ cruci =i m[t[nii (23), iar c`nd e m`nios „le pu=c[ o sf`nt[ de b[taie“ care ]ngroze=te pe cei de fa\[. Dojenit de normali=tii care asist[ la lec\iile lui, el pare a se umili =i a pune totul pe socoteala m`niei: «— Pesemne, m[i b[ie\i, ce crede\i, c[ nu pricep at`ta lucru. Da’ ia, natura mea cea tic[loas[! a=a-s pornit eu din fire, f[r[ judecat[,

136

G. C[linescu

c`nd m[ m`nii, =i pace. Ca c`nd v[d c[ din ast[ pricin[ am s[-nfund un gros cu mine!» (223) Dar ]n fundul sufletului el crede c[ b[taia e s[n[toas[ =i preasim\itorilor normali=ti „de mod[ nou[“ le spune nu f[r[ ironie: «— Hei, m[i b[ie\i, se vede c[ nu v-a\i p[lit cu capul de pragul de sus, ca s[ vede\i pe cel de jos; voi socoti\i c[ lumea-i toat[ dup[ un calup. }\i vedea =i voi c`nd ve\i fi ca mine ce trebuie s[ face\i cu tic[lo=i de ai=tia care sparg ferestrele pe drum =i capetele oamenilor. Pedagogia nu-i pentru to\i tic[lo=ii =i r[ii, ci pentru firele bl`nde.» (119) Cu toate c[ trecea drept pionier al =colii noi, Creang[, ca pedagog, nu simbolizeaz[ nici un principiu. El e un dasc[l de \ar[ cu mult bun-sim\ =i cu talent, care ]ntreab[ ]n dreapta =i st`nga cu mult[ r`vn[ =i face tot cum ]l taie capul.

VII. }N |IC{U

Am[r`t de schima popeasc[, Creang[ umblase, pe dat[ ce str`nsese ceva bani din c[r\i, s[-=i cumpere o c[su\[. De la =coli\a lui din S[r[rie el o luase poate de multe ori ]n sus, spre barier[, sprijinit ]n b[\ul s[u. Din strada S[r[rie, ruinoas[, colb[it[, se desface o uli\[ spre sat, r`poas[, numit[ Sc[ricica, iar de aici o alt[ uli\[ lunga lunec`nd la vale, numit[ |ic[ul-de-Sus =i sco\`nd spre v[ile pe care le face dealurile joase, uscate ale Ciricului =i Aroneanului. Priveli=tea e dezolant[, s[lbatic[, fiindc[ dealurile de lut sunt abia acoperite de o vegeta\ie de pust[. Din c`nd ]n c`nd, talanga se aude, =i oile turmelor venite din mun\i la iernatec se v[d r[sfirate pe d`mb. Pu\inele c[su\e sunt ]ngenuncheate at`t de umil pe pov`rni=ul unui deal, acolo unde ]ncepe valea celuilalt, ]nc`t mahalaua pare nelocuit[. Ca s[ se apere de ploile care vin ]n aceste p[r\i ca potopul =i se adun[ ]n b[l\i, neput`nd r[zbate prin solul de argil[, bordeiele se ca\[r[ pe maluri =i se proptesc ]n pr[jini. Ploaia pl[m[de=te uli\a =i o face un glod v`scos, ]n care om =i vit[ se cufund[ ca pe albia unei mla=tini din care a sc[zut apa. Orizontul e retezat de dealuri, dar dac[ urci mai sus pe ele, vezi ]nd[r[t T[t[ra=ii risipindu-se la vale. Creang[ era un \[ran, =i dup[ at`tea necazuri ]n c[snicie =i ]n diaconie ajunsese s[tul p`n[-n g`t de „cioflingarii“ din t`rg (10). Ia=ul era ]nc[ pentru un om ca el un ora= boieresc. Nevast[-sa, care-i fugise de acas[, avea probabil fumuri de cucoan[, care-l jigneau pe drept sau pe nedrept, ca o atingere adus[ tepei lui. Oamenii trecu\i repede dintr-o clas[ ]ntr-alta, f[r[ a c[p[ta deprinderile cerute de schimbare, sunt foarte lesne de sup[rat. Orice nepotrivire de gusturi, orice neparticipare la ]napoierea lor e privit[ cu ]ncruntare, ca =i c`nd s-ar cuprinde ]n ea o mustrare. Buna cre=tere a celuilalt se face afectare boiereasc[, ne]n\elegerea de toate zilele cap[t[ sensul unei rezisten\e dispre\uitoare. Ca s[ previn[ z`mbetele

138

G. C[linescu

ora=eanului, \[ranul transplantat are grij[ s[ aminteasc[ ironic, ]nainte de a i se spune, c[ el nu e dec`t un om prost. }mbr[c[mintea Ilenei trebuie s[ fi fost ]n primul r`nd suspect[. Obi=nuit cu c[ma=a =i fotele Sm[r[ndi\ei =i celorlalte fete din sat, diaconul v[zu risip[ ]n cump[rarea de \oale noi f[r[ de folos, de la str[ini, netoarse =i nescoase din r[zboi. Moda era atunci complicat[ =i pompoas[, f[cut[ ]ntr-adins s[ irite un fecior de \[ran. Capul, ]nc[rcat cu o c[pi\[ de p[r str[in, era plin de zulufi. O copil[ de la 15—16 ani ]n sus, ca nevasta diaconului, trebuia s[ poarte dup[ madam Eugenia, cronicara modelor din Noul curier rom`n (1871—1872), „chignoane ]n form[ de bufuri, apoi trei zulufi mari, unul sub chignon =i dou[ l[sate pe umere, apoi o coafur[ de lan\ujele de jet =i ]n fine o cordea lat[ de catifea, care ]ncinge capul =i este aranjat[ sub chignon ]n un fiong mare, a c[rui capete sunt l[sate pe spete; =i pe l`ng[ toate aceste =i o floare pe partea st`ng[ a capului“. Pe cap se punea o p[l[riu\[, pe umeri un mantelu\ de catifea „garnat de dantele“. Rochia era „à la Watteau“, cu panier de tul ridicat mult ]napoi, cu multe volanuri de la talie p`n[ la p[m`nt. Se purta mult tarlatanul, tafftetas-ua, grosgrain-ul, atlasul vi=iniu. O femeie se ungea apoi pe fa\[ cu ulei =i pomad[ „Miranda“, se sp[la cu s[pun „Miranda“, ]=i cur[\a din\ii cu Dentalin[ =i se parfuma cu „Ylang-Ylang“. }ngr[m[direa de c`rpe scumpe ]n spatele nevestei a avut cu siguran\[ dezaprobarea diaconului, m[car ]n chipul unei t[ceri sc`rbite. Creang[ nu se simte bine ]ntre „boieri“ =i are fa\[ de ei purt[ri care ating necuviin\a. O doamn[ care ]n tren nu voie=te s[ intre ]n vorb[ cu el, nu r`de la snoavele lui =i nu r[spunde la ]ntrebarea „}ncotro c[l[tori\i, cuconi\[?“ este numaidec`t declarat[ cu glas tare „aristocrat[“ sau „ochinc[ri\[ ]n\olit[“. Nepricep`nd deloc rezerva unei femei binecrescute, Creang[ voie=te ca „cuconi\a“ s[ fie o Smarand[ c[reia s[-i v`re m`na ]n s`n, o cr`=m[ri\[ pe care s-o s[rute sau ]n odaia c[reia s[ intre ]nvelit numai ]n cear=af ca n[luca. El o vrea vorb[rea\[, nesclifosit[, „muiere“ ]n lege, care s[ nu se fac[ a fi mai de=teapt[ dec`t b[rbatul (23). Dac[ hainele Ilenei p[reau diaconului „\oale“, parfumul ]l sup[ra ca un miros greu, de care sc[pa deschiz`nd ferestrele. Printre ]nsemn[rile

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

139

povestitorului este =i o „r[\et[“ „pentru durerea =i ]nt[rirea din\ilor =i a ginginilor“, r[spuns \[r[nesc ironic de bun[ seam[ la toaleta dentar[ a nevestei (225). Ileana avea desigur preten\ia de a fi scoas[ ]n lume, dus[ la petreceri. Ora=ul ]nc[ fran\uzit avea cafenele precum „Café de Paris“, pe Strada Mare, sau „Café Restaurant de Lafitte“, pe strada L[pu=neanu. }n ber[rii se bea bere de Liesing =i de Schwechat. Pe l`ng[ gar[ era un club al patinorilor, foarte frecventat iarna. Ora=ul se umplea iarna de lume preten\ioas[, de boierime de pe la mo=ii, deci mizerabilele hoteluri purtau nume pompoase: „Otel Viena“, „Otel d’Angleterre“, „Otel Europa“, „Otel de Nord“. Pentru mode=ti era =i un hotel P`rlitu. Femeile cereau s[ fie duse la baluri =i la distrac\iile ]nt`mpl[toare. Astfel, ]n iarna 1871—1872 Panorama lui E. Heimann ar[ta ]n schimbul a 2 lei =i 4 parale: „Inaugurarea canalului de Suez“, „Revolu\iunea ]n Spania“, „Vederea ora=ului Coblenz“, „B[t[lia la Mentana“, „Cortul m[rturiei ]n Palestina“, „Revolu\iunea ]n Candia“, „New York“, „Lupta ]n Africa,“ „Aurora boreal[ ]n Grönland“, „}ncoronarea regelui de Ungaria“ etc., circul „Jean Gautier“ d[dea reprezenta\ii, E. Bosco (fiul lui Bartolomeo) f[cea bosc[rii =i la „Hotel de Viena“, ]n casele lui Sc. Pastia, se prip[=ise un „om s[lbatec“, care se hr[nea cu carne vie =i care, plin de datorii, ]ncerca s[ fug[ din ora= deghizat ]n om civilizat. Creang[ nu era om s[-=i ia nevasta de la rostul ei, care este cre=terea copiilor, =i s-o duc[ la panorame. Nici m[car fotografia nu-l ]nc`nt[ =i, ca to\i oamenii de jos, ]n\elege s[ dea banii pe lucruri folositoare, adic[ pe m`ncare. „De ce s[ dau un fr[ncu=or — zicea el cui ]l invita s[ se fotografieze — ca s[ m[ v[d lat pe tinichea, mai bine cump[r cu el un co=ule\ de br`nz[ sau de p[str[vi, =i mi-a prii mai bine dec`t tinicheaua“. La Humule=ti, gospodarii aveau prin cas[ doar un pat cum d[ Dumnezeu, o lavi\[, o mas[, =i a=a ]n\elegea Creang[ s[ tr[iasc[ =i la ora=. Dac[ Ileana nu avu ea ]ns[=i ceva lucruri date de p[rintele, Creang[ nu cump[r[ nimic, mul\umit cu un crivat, o mas[ =i o doni\[ cu ap[. La Humule=ti diaconul ar fi fost \[ran luminat, sub\ire, la Ia=i el deveni rustic ]nc[p[\`nat, care voie=te s[ pun[ =i pe al\ii sub os`nda simplit[\ii lui. Sc[pat dar de fumurile nevestei =i de via\a socotit[ de el boiereasc[,

140

G. C[linescu

Creang[ se cufund[ cu voin\[ =i voluptate ]n mahala, acolo unde nu mai r[m`nea urm[ de cioflingar =i unde c`inii care l[trau =i talagele care r[sunau aminteau Humule=tii. Creang[ ajunse ]n dreptul unor uluci ]nnegrite =i neregulate ca ocoalele de vite ori gardurile de livezi, ]nd[r[tul c[rora se cl[tina un ulm =i crengile altor pomi. }n fund se vedea lat valul de hum[ pu\in ]nverzit al Ciricului. Intrat pe poart[, v[zu c[ ograda se l[sa pu\in ]n jos, pov`rnindu-se dup[ c[derea dealului, =i c[ ]n fund o c[su\[ mica cu cerdac se-n\epenea pe malul r`pei, oprindu-se pe valea din care se urc[ dincolo Ciricul. Ograda era plin[ de buruieni =i umbrit[ din dou[ p[r\i de doi copaci r[muro=i. }n st`nga, ]n fund, ]nd[r[tul altor uluci, un acoperi= de tabl[ vestea o c[su\[ =i mai joas[, semn c[ aluneca =i mai jos de muchea |ic[ului. C[su\a avea dou[ od[i\e desp[r\ite printr-o s[li\[ cu r[spundere ]n fund. }n fa\[, cerdacul, de ]n[l\imea unui om, se sprijinea pe =ase st`lpi de lemn, mai mult pari, pu=i pe ni=te adev[ra\i uluci de lemn. Od[ile joase, mici, lipite cu lut pe jos, cu pere\ii cr[pa\i, nu f[g[duiau s[ fie o bun[ ad[postire. }ns[ Creang[ avea trebuin\[, ca orice \[ran, mai mult de un loc cu iarb[ verde unde s[ se-ntind[, iarna fiind un anotimp care se petrece l`ng[ vatr[, ]n vegetare. Bordeiul, acoperit cu o =indril[ at`t de putred[ =i rar[ ]nc`t mai mult strecura dec`t ap[ra, avea ]nd[r[t elemente arhitectonice neprev[zute. Un alt cerdac ca o loggia italian[ se deschidea ]n fund, bun pentru dormire vara =i pentru visare. Cerdacul privea spre infinit, ca terasele spre mare, apa fiind ]nlocuit[ aici cu spinarea goal[ a dealului =i cu cerul. El =edea pe marginea nesf`r=irii, ]nt[rit de un dig de sc`nduri putrede, \inute de c`\iva pari, ca s[ nu se surpe cu mal cu tot, nivelul ogr[zii fiind mai ]nalt dec`t al casei. Bine]n\eles, cerdacul ]nf[\i=a un belvedere numai sub raportul perspectivei, ]ncolo era un morman de sc`nduri pe care cre=teau buruieni =i pentru distingerea c[ruia, de departe, trebuia un ochi bun. Diaconul nu se ]n=el[ deloc asupra valorii arhitectonice a acaretului =i-l botez[ cu numele potrivit de „bojdeuc[“: Era un mizerabil bordei cu vedere spre Asia. V[z`ndu-l, Creang[ se sim\i iar ]n apele lui, lini=tit deodat[ de toate durerile pe care i le d[duse monstruoasa pentru el cetate a iassienilor. Se a=ez[ ]n bojdeuc[, probabil cu chirie la ]nceput, =i p[r[si clopotni\a de piatr[ =i turlele albe, marmoroase ale Goliei. Se afla ]n ea de prin 1866.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

141

Acum Creang[, redevenit \[ran, ]ncepu s[-=i tr[iasc[ via\a a=a cum o ]n\elegea el. Odat[ cu bojdeuca ]=i lu[ =i o \iitoare, pe care o f[cu proprietar[, cump[r`nd la 25 iunie 1879 casa de la Maria +tef[niuCiogolea cu u=oara ap[sare a unui bezm[n c[tre biserica Buna Vestire, pe o anume Tinca Vartic, fat[ din prostime, care pare s[ fi avut nu mai mult de 19-20 de ani. C[ va fi fost dintre „frumu=ele“ ori de=teapt[ =i cu haz la vorb[, este cu putin\[. Cu des[v`r=ire sigur este c[ „\[\aca“ era =i ea fiic[ din popor, f[r[ nici o cultur[ =i probabil =i f[r[ =tiin\[ de carte, cu nici o b[nuial[ de ce poate cuprinde mintea unui om pe deasupra sferei ei. Ea nu v[zu ]n Creang[ dec`t un „om“ cu care „tr[ie=ti“, =i dac[ la ]nceput, diaconul fiind ]nsurat, nu era drept s[ pretind[ cununie, mai apoi nunta i se p[ru de prisos, deoarece la \ar[ concubinajul este r[sp`ndit, socotindu-se ca o c[snicie foarte legal[, dar „f[r[ cununie“, ]n care uniunea aproape animal[ nu e lipsit[ totu=i de statornicie =i nu e privit[ cu dispre\ de ceilal\i. Lui Creang[ fata ]i pl[cu =i poate c[, av`nd-o pe ea ]n vedere, f[cu pe scoar\a c[r\ii =tiuta ]nsemnare: „Ast[zi, 16 ianuariu 1872, s-a ]nt`mplatu unu pl[cutu accident pentru mine“. S-ar p[rea totu=i c[ abia dup[ oarecare vreme diaconul cuceri pe frumoasa din |ic[u =i-o aduse ]n cas[ (225). Dac[ prietenii, vorbind de Tinca, o vor numi „femeie“, ori „menajer[“, dup[ cum cerea ging[=ia fa\[ de Creang[, pu\in ]ncurcat fa\[ de preten\iile de la ora=, =i vor observa c[ \[\aca sta tot ascuns[ =i ferit[ de b[rba\i, aceasta nu ]nseamn[ c[ povestitorul avu vreodat[ no\iunea subtil[ de menajer[. Pentru el Tinca fu o \iitoare, adic[ un soi de nevast[ f[r[ binecuv`ntare religioas[, c[reia ]i cerea =i-i d[dea ce se cuvenea ]n adev[rata via\[ s[n[toas[, f[r[ fumuri. }i cerea s[ se \ie cu el, s[-l spele, s[-l coase, s[-i g[teasc[ bucate, s[-i ]ngrijeasc[ copilul =i s[-=i vad[ de treburile ei; ]i d[dea culcu=, m`ncare =i-i pu=ca din c`nd ]n c`nd o b[taie sor[ cu moartea, ca s[ se =tie c[ femeia neb[tut[ e ca moara neferecat[. El ]i zice nu f[r[ considera\ie „Tinco“, iar ]n scrisori, de ochii lumii, „Domni=oara Tinca“. Familia ]ns[ =tiind cum stau lucrurile, =i mai obi=nuit[ cu acest fel de trai, ]i zic cu mult respect „\[\ac[“, „duduc[“, ori chiar „Ecaterina Creang[“ (200). Cu Tinca diaconul de-

142

G. C[linescu

zlegase, ]n sf`r=it, problema sentimental[ ]n chipul cel mai fericit, dup[ opinia lui. El ]=i g[sise nu o femeie inferioar[ dar trebuitoare — ca un Rousseau sau un Goethe — ci femeia pe potriva lui, femeia cu totul egal[ cu el. Un singur lucru =ezu ]ntre ei: destinul literar al diaconului, ce n-avea ]ns[ nimic de-a face cu structura lui moral[, care era de \[ran. T[\aca nu ]n\elese niciodat[ rostul dr[coveniilor de care se \inea omul ei, =i c`nd acesta muri f[cu r`nduial[ ]n cas[, golind-o de terfeloage. T[\aca pare a fi avut rude =i chiar o mam[, care deveni astfel o adev[rat[ soacr[. Creang[ era deci, ]n sf`r=it, la casa lui =i ]n r`ndul lumii, cu femeie care coase =i spal[ a=a cum f[cuser[ toate femeile c`te le =tiuse. Pentru aceast[ femeie purt[rile sale nu mai aveau nimic nelalocul lor, =i el putu, f[r[ team[ de ironie, s[-=i fac[ gustul. Gustul lui Creang[ era s[ aib[ bordeiul lui, lipit frumos cu lut pe jos, care vara \ine r[coare =i produce t[lpilor goale o senza\ie pl[cut[, o g[dilare umed[, cum o d[ iarba pe locul de p[=une. Acum el putea, ferit de ochii lumii, s[ ias[ a=a =i ]n ograda plin[ de or[t[nii =i umbrit[ cu dou[ r`nduri de copaci. Pentru ca trupul s[ poat[ respira, ca pe marginea Ozanei, =i s[ fie b[tut de v`nt, el =i-l acoperi cu un soi de c[me=oi de p`nz[ cu dungi albastre, lung p`n[-n c[lc`ie, n[scocire proprie se vede, f[c`nd trecerea de la c[ma=a larg[ \[r[neasc[ la halatul or[=enesc (107). Nu mai dormi ]n cas[ dec`t pe vreme de iarn[, f[c`ndu-=i culcu= ]n cerdacul de din dos. }n amintirea m`\elor de la Humule=ti, ]=i pr[si o turm[ de pisici, botezate cu nume omene=ti: Ti\a, Si\a, Florica, Frusica, |`c[, Suru, Ghi\[, Vasilic[, Todiric[ (84, 6), B[l[nica, Mi\ulica, T[rcata, Fr[sina (217), pe care le mu=trului ca adev[rat pedagog ce era, ]nv[\`ndu-le s[ a=tepte r`ndul la m`ncare =i pe un motan chiar s[ sar[ pe clan\[ =i s[ deschid[ u=a. Unul se chema odat[ chiar Titu (ms. 3.757), se vede ca un omagiu adus lui Titu Maiorescu. Creang[ ar mai fi avut obiceiul, c`nd cotoii ]l ]ndesau prea tare, s[-i ciocneasc[ cu coada cu\itului (ibid.). Sm[r[ndi\a, prietena de copil[rie a lui Creang[, vizit[ pe fostul coleg de =coal[ =i v[zu uimit[ cum la o strigare a acestuia dou[zeci de m`\e n[v[lir[ cu cozile ridicate ]n sus =i s[rir[ pe bra\ele =i pe umerii st[p`nului, acoperindu-l cu totul ]n bl[nurile lor (184). Reconstruc\ia vie\ii de

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

143

\ar[ fu dus[ p`n[ ]n cele din urm[ am[nunte. Slobod ]n c[ma=a lui de p`nz[ desf[cut[ pe pieptul p[ros, Creang[ se urc[ la pr`nz ]n pat, se chince=te pe el =i, rezemat cu spatele de o pern[ la perete, trage l`ng[ el o m[su\[ scund[ cu trei picioare, din acelea pe care \[ranii r[stoarn[ m[m[liga, =i m[n`nc[ acolo singur, f[r[ muiere, slujit numai de ea, a=a cum se =i cuvine, =i frecat de m`\ii s[i, care trec pe sub mas[ =i-l g`dil[ pe la nas cu cozile (217). Ozana fu ]nchipuit[ printrun pu\ cu ap[ rece. Lipsea numai =tioalna ]n care se sc[lda la Humule=ti. Fu =i aceasta ]nf[ptuit[ ]n chipul unei putine puse ]n cerdacul de dindos, ]n care Creang[ intr[ gol, =ez`nd pe un sc[una= =i scriind ceasuri ]ntregi pe o sc`ndur[ pus[ deasupra (234). }n lipsa nisipului cald, care cur[\[ epiderma, Creang[ ]=i alina m`nc[rimea pielii sale cu ajutorul unei lop[\ele de lemn crestate, f[cut[ anume pentru sc[rpinare (29). }=i f[cu ve=minte t[iate, ce-i drept, ora=ene=te, nefiind chip altfel, dar din =eiac aspru m`n[stiresc, din sumani de noaten adus de pe la Neam\, croi\i larg, ca trupul s[ fie ]n voie. Pe cap ]=i puse iarna c[ciul[ brum[rie, iar vara p[l[rie larg[, ]n picioare ciubote trainice, cu tureatc[ lung[, =i pe deasupra, neav`nd ]ncotro, iarna, palton tivit cu =iret verde. }n m`n[ lu[ un baston gros, noduros, mai pu\in ca s[ fie asemeni cu al\ii, c`t ]n amintirea b[\ului cu care ]mpungea c`inii =i ]ndemna vitele (223, 68). Pentru a avea spre sear[ sentimentul c[ el din cerdac m`na turmele care treceau pe dealul Ciricului =i ca s[ se simt[ acolo sub bolta de stele ca la st`n[ la V[ratec ori prin p[r\ile Bistri\ei, c`nta dintr-un fluier de lemn (172). Dar m[i ales ]ncepu s[ m[n`nce. Dup[ ce-=i puse, ca +tefan a Petrei, curechi ]n putin[ =i mu=chi afumat de porc ]n podul =indrilit al casei, m`nca bucate humule=tene, ]ns[ mai ales sarmale =i pl[cinte cu poalele-n br`u f[cute cu julf[ (84). H`lpavul care ]n sat f[cea ochi dulci fetelor fecioare, ]nveselindu-le cu din\i de fasole =i barb[ de l`n[, spre a le m`nca purceii frip\i =i alivencile, m`nca asemeni unui lup fl[m`nd. Spre a se deosebi de „f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n bumbac“, ca adev[rat „rom`na=“ face ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-i d[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu „z[moreal[“. El nu se-ncurc[, asemeni boierilor sfriji\i, rup`nd cu degetele-i groase

144

G. C[linescu

picioarele sub\iri ale racului. El trage tot castronul cu raci ]nainte-i, v`r[ m`na p[roas[ ]n el, scoate pumnul plin, duc`ndu-l la gur[, apoi ron\[ie racul, zv`rlind cojile afar[, cum arunc[ r`=ni\a pleava. El m[n`nc[ odat[ zece ou[, o strachin[ de prune, o oal[ de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de m`ncare, cu acea pl[cere de a amesteca alimente de tot felul care este a m`nc[cio=ilor =i a vitelor (217). Ca =i Fl[m`nzil[, el mistuie ]n cinci fripturi toat[ carnea birta=ului ]nsp[im`ntat =i \ip[ c[-i e foame (107). Cere toate m`nc[rile osp[tarului, ]nghi\ind c`te dou[ fierturi, mai multe soiuri de fripturi, b`nd o caraf[ de vin =i o cofi\[ de ap[ rece =i se scoal[ u=urat de la mas[, zglobiu (23). El se a=az[ pe vine ]n fa\a unei m[m[ligi p`ntecoase =i o ]nghite cu br`nz[, ud`nd-o iar[=i cu vin =i apoi cu alt[ cofi\[ de ap[ (23). Sl[bit de post doftoricesc, cere o p`ine ]ntreag[, o g[in[ fiart[ cu usturoi, un castron cu sarmale, opt pl[cinte cu ca= =i o oc[ de vin (95). Dup[ scald[ e mai pofticios. Atunci m[n`nc[ tot ce g[se=te la han, bea de la o \[ranc[ o oal[ de lapte dulce, m[n`nc[ de la un ovrei un ceaun de p[pu=oi fier\i, gron\[ind boabele ca mascurii, apoi se arunc[ ]n ap[ =i se b[l[ce=te mul\umit. Unui prieten ]i vine le=in de aceast[ priveli=te nemaiv[zut[ (95). Crapul pus de cuscri pe mas[ ]l m[n`nc[ tot. La Neam\, la m`n[stire, str`nge bure\i =i-i d[ rudelor s[-i g[teasc[. M[n`nc[ lacom, neinvit`nd pe nici unul, spre a nu i se ]mpu\ina por\ia, apoi to\i, afar[ de el, dau semne de otr[vire. Creang[ cheam[ doctorii de la spital cu fluierul, str`ng`nd vardi=tii din t`rg, duce b[iatul ]n c`rc[ la spital, e dezn[d[jduit, dar la stomac se simte bine (234). Numai acas[, la masa obi=nuit[, Creang[ este mai cump[tat. „La mas[ Creang[ nu m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te f[cute cu p[sat de mei =i cu buc[\i de sl[nin[, o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i undit[ cu mujdei de usturoi, iar pe deasupra =indrilea cu o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise cu poalele-n br`u, ]ns[ ca b[utur[ el se mul\umea cu o cofi\[ de vin amestecat cu ap[“ (107). C[tre patruzeci de ani trupul lui Creang[ ]ncepe s[ se umfle. Sub\irele diacon de alt[dat[, cu ochi alba=tri p[trunz[tori =i b[rbi\[ m[t[soas[ de faun, se puh[ve=te la fa\[ =i cap[t[ ochi mici os`nzo=i.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

145

P[rul, ]nc[ lung, dat pope=te pe spate, =i hainele groase de =eiac ]i dau ]nf[\i=area greoaie de matahal[ (223). Cu p[l[ria mare pe ceaf[, cu b[\ul cioturos ]n m`n[, el merge drept, dar sc[ldat ]n sudori, pe care =i le =terge cu o basma ro=ie popeasc[ (13). Pe catedr[ el sufl[ greu =i-=i descheie groasele ve=minte. Iar acas[ scrie apoi dezbr[cat, cu o prostire ]n jurul g`tului, pentru str`ngerea sudorilor, sau v`r`t, asemeni buhaiului, ]n putina cu ap[ (6, 234). Prietenii ]ncep a-i zice „b[rd[h[nosul Creang[“, ]n vreme ce mahalaua, plin[ ]nc[ de r[spopirea lui dup[ 12 ani de diaconie, ]i spune „popa Dracu“ (5) =i-=i explic[ pierderea potcapului printr-o dragoste cu vreo cucoan[, prin erezie ori chiar prin zvonul c[ l-au cump[rat p[g`nii (6). El este ]nc[ voinic, se simte tare =i-i plac demonstra\iile de putere b[rb[teasc[. Bun[oar[, ]ntinde bra\ul, ]mbiind pe c`te unul s[ se suie cu p`ntecele pe el, =i-l \ine a=a ]ntins, f[r[ tremurare, c`teva clipe (95). Cu unii prieteni mai voinici el petrece „tr[g`ndu-se ]n degete“ p`n[ la podidirea s`ngelui (107). Prin sporirea volumului el nu-=i pierde totu=i neast`mp[rul =i veselia limbut[. Zgomotos =i umbl[tor dup[ petreceri, el pare a-=i da seama c[ a devenit o figur[ original[ =i are sl[biciunea de a voi s[-=i creasc[ faim[. }n via lui Zahei el merge =ez`nd c[lare pe sc`ndura unui cotigar, cu picioarele b[l[b[ninde, =i str[bate astfel uli\ele Ia=ului (97). }i plac petrecerile haiduce=ti cu chiuitur[ =i alergare ]n goana cailor. }ntorc`ndu-se de la Sculeni, unde se b[l[cise-n Prut, ]mpreun[ cu prietenii s[i institutori, printre care Ropal[, aud, ]n vreme ce harabaua ovreiasc[ ]n care se aflau trecea printr-o vale sem[nat[ cu porumb, =uier[turi ho\e=ti. Harabagiul ]nghea\[ de fric[, Ropal[ pune m`na pe pistol. Creang[, domol, se d[ jos din c[ru\[, v`r[ degetele ]n gur[ =i fluier[ haiduce=te, apoi din inima v[ii strig[: „Hei, m[i b[ie\i! unde sunte\i? Veni\i ]ncoace, c[ =i noi suntem s[raci ca =i voi. Ca acu =i ca ]ntotdeauna, n-am fost niciodat[ a=a calici.“ Speria\i de uria=ul \ip[t al v[ii, ho\ii amu\esc. Ca un adev[rat voinic de poveste, Creang[ ]i oc[r[=te: „P[c[to=ilor! dac[ sunte\i a=a de mi=ei, ce mai sp[rie\i drume\ii?“ +i, lini=tit =i greoi, se urc[ ]n haraba, care porne=te ]n chiote =i plesnete nebune (95). La Humule=ti, unde merge

146

G. C[linescu

aproape ]n fiece var[, el face petreceri grase, r[scolind satul, plin de rudele sale. }=i str`nge toate neamurile, prietenii =i cunoscu\ii, ]i urc[ ]n c[ru\[ ]mpreun[ cu l[utari =i un butoia= de vin =i pornesc chiuind la deal pentru o s[pt[m`n[. Colind[ satele, opre=te oamenii =i copiii =i le statornice=te neamul dup[ fier (adic[ dup[ fizionomie). «— M[i \ic[ — ]ntreab[ el — tu nu e=ti al lui cutare? — Ba da! — Apoi te cuno=ti dup[ fier!» (84) Glumele lui sunt grase, f[r[ perdea, r`sul ]i e hohotitor. Umbl[ pestetot vorbind cu toat[ lumea, pl[c`ndu-i s[ fie luat ]n seam[ de cei mari, intr`nd ]n vorb[ cu tot soiul de oameni, popi, apari, \[rani, cercet`nd cr`=mele cu vin bun =i cultiv`ndu-=i aleg[torii pentru frac\iunea liber[ =i independent[ (5). Ar fi mers p`n[ la mitropolit, c[ruia i-ar fi dat un exemplar din nev`ndutul lui Pov[\uitor ca s[ poat[ dormi (95), de=i aceluia=i mitropolit, care d[duse porunc[ arhimandri\ilor s[ poarte mitr[, i-ar fi f[cut o batjocur[ vrednic[ de Popa Duhu, ]ncunun`nd cu o mitr[ veche =i stricat[ pe un calic nebun =i pun`ndu-l s[ c`nte pe uli\e =i ]n curtea Mitropoliei: P[rinte mitropolit, Simion s-o mitruit! (23)

Obi=nuin\a, ]nconjurat[ de r`setele lumii, de a vorbi tot ]n zic[tori =i ]n proverbe ]i na=te o faim[ de h`tru, =i c`nd, ]ntr-o bun[ zi, are cheful de a-=i pune candidatura de deputat, aleg[torii cred c[ glume=te =i nu-i dau nici trei voturi (23). Gr[sunul chiuitor =i =ugub[\ era ]ns[ =i tat[l unui b[iat devenit m[ricel. C`nd diaconul ]=i reteza coada =i pleca din ograda Goliei, b[iatul avea 11 ani =i sf`r=ise, prin urmare, =coala primar[. Tat[l nu g[si nimerit s[-l \in[ pe l`ng[ el ]n bojdeuc[ =i-l v`r] la 1872 ]n =coala fiilor de militari din Ia=i. Copilul era cur[\el, bine lins, cu o privire nu prea inteligent[, cu ceva ]nc[p[\`nat =i nesocotit ]n umflarea ]mbufnat[ a obrajilor. Tat[l, dealtfel, ]n scopul de a scoate din el om, nu se sfia a-i pu=ca din c`nd ]n c`nd c`te-o b[taie crunt[. }nscrierea

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

147

b[iatului la =coala militar[ nu avea nici o leg[tur[ cu vreo voca\ie ost[=easc[. Oamenii de la \ar[ statornici\i la ora= nu v[d dec`t dou[ meserii sigure: popia =i o=tirea. Ele singure vin de la sine dup[ urmarea seminarului sau a =colii militare. Elementul chem[rii neintr`nd c`tu=i de pu\in, se v[d adesea seminari=ti p[=ind ]n armat[ =i aproape ]n mod obi=nuit preo\i f[c`ndu-=i b[ie\ii militari. }n felul acesta, cheltuiala este cel pu\in r[scump[rat[ prin a=ezarea numaidec`t, la absolvire, a t`n[rului la rosturile lui. Aceasta fu socoteala lui Creang[ c`nd ]=i d[du copilul la =coala militar[, =i desigur c[ nici nu-i trecu m[car prin minte s[-l ]ntrebe de-i place sau ba. El ]l urm[ri cu o dragoste aspr[ ]n purt[rile lui de la liceu, =i nu rareori b[iatul se trezi ]n clas[ cu m[t[h[losul p[rinte, care rug[ pe profesor s[-i ]ntrebe odrasla =i ]l b[tu pe loc cu bastonul, cer`ndu-l =i acas[ spre pov[\uire (234). Ca un adev[rat cap al familiei, „b[di\a“ st[p`nea peste to\i, \iitoare, fra\i =i surori, dintre care unii =edeau ]n casa lui, =i Tinca ]ns[=i fu „pov[\uit[“ v`rtos laolalt[ cu Constantin, fiindc[, av`nd n[luciri cum c[ pe Aroneanu jucau fl[c[rile unei comori, umblase cu sapa pe deal =i fusese dus[ ]mpreun[ cu b[iatul la sec\ie sub b[nuiala de a fi voit s[ ]ngroape un prunc (234). Fostul diacon este uneori „molatec p`n[ la nesim\ire“ =i apoi deodat[ „r[u“, izbindu-=i feciorul cu palma peste gur[ la cea mai mic[ necuviin\[ (68). Educarea ]n spirit democratic a fiului ]l preocup[. Elevul sufer[, fiind el singurul ]n =coal[ fecior de pop[, =i are purt[ri b[\oase, care pentru Creang[ sunt semne de ]nfumurare. Cu o pl[cere \[r[neasc[, tat[l caut[ prilejuri de a cobor] m`ndria b[iatului. Acesta, ]nso\it de tat[-s[u, trecea ]ntr-o zi pe uli\[ ]nm[nu=at, radios ]n uniforma-i cu nasturi auri\i, scutur`ndu-=i egreta de la chipiu, c`nd deodat[ Creang[ descoperi cu o bucurie inten\ionat exagerat[ pe bunul lui prieten Hulub aparul. Ru=inat, elevul de =coal[ militar[ se f[cu a p[=i mai ]nainte, dar Creang[ ]i strig[ crud, risipind orice confuzie: «— Hei, musiu... ia f[ calea ]ntoars[ =i vino ici, s[ dai m`na cu mo= Hulub!» Cunosc`nd sanc\iunile, elevul d[du m`na aparului ]nc`ntat de asemenea familiaritate, ]n vreme ce Creang[, inspirat de un democra-

148

G. C[linescu

tism r[u ]n\eles, oft[ asupra cre=terii tinerimii: «— Iac[, m[i Hulub, cum se preschimb[ plodurile noastre c`nd ajung =i ei gulera\i!» (9,13) Constantin n-avea ]ns[ nici un dar deosebit, =i, cu mai mult[ ]nv[\[tur[, fu inferior p[rintelui s[u. }n actele sale ]ncep s[ se amestece exaltarea =i mistifica\ia. La 1877, ]n v`rst[ numai de 17 ani, Constantin se ]nrol[ voluntar ]n r[zboiul de neat`rnare. Creang[ se purt[ ca un tat[, ]ns[ cu o lips[ de sublimitate ce s-ar p[rea curioas[ la un om at`t de ]nfl[c[rat la par[zile militare =i la s[rb[torile na\ionale (5). Pun`nd ]n mi=care cunoscu\ii junimi=ti, c[p[t[ demobilizarea voluntarului dup[ c`teva luni de campanie (234). Explica\ia este c[ Creang[ r[m[sese \[ran, cu o no\iune ]ngust[ despre ]ndatoririle fa\[ de patrie. Pe Constantin ]l d[duse la =coala militar[ ]n scopul unei cariere, nicidecum ]n vederea r[zboiului, pe care nu-l prev[zuse. Fa\[ de oaste el pare a avea sila femeilor din Humule=ti c`nd b[di\a Vasile fu prins cu arcanul: „Afurisit s[ fie c`neriul de vornic =i cum au ars el inima unei mame, a=a s[-i ard[ inima sf`ntul Foca de ast[zi, lui =i tuturor p[rta=ilor s[i!“ Dac[ satele d[deau o ceat[, a=a de mare de c[lug[ri =i preo\i, asta poate s[ vin[ =i din pricina fricii de oaste, =i n-ar fi deloc nepotrivit s[ ne-nchipuim c[ t`n[rul Ionic[ mersese f[r[ voca\ie la catihet sau umblase s[ se fac[ monah ca s[ scape de arcan. Poezia popular[ produce foarte mult[ liric[ c`nt`nd dezgustul de c[t[nie. +i-n alte direc\ii Creang[ era omul preg[tirii =i vremii sale. El era na\ionalist, adic[ ur`tor al str[inilor din Moldova, dar la 1866 avem tot dreptul s[-l b[nuim de separatism, de vreme ce se afla pe unde era =i mitropolitul. No\iunea lui de patrie este provincial[ =i defensiv[, nu ]nc[ totalitar[. Acum Creang[, ]n bojdeuca lui, e plin de treburi. Suit pe crivat, el ]=i suce=te =i r[suce=te manualele, le ]mbun[t[\e=te ]n vederea noilor edi\ii, care se urmeaz[ una dup[ alta. El are pentru cartea tip[rit[ o slav[ at`t de naiv[, ]nc`t c`nd un desenator ]i aduce ni=te ilustra\ii pentru abecedar, de admira\ie, le s[rut[ (107). Creang[ umbl[ cu corecturile dup[ sine =i le cerceteaz[ chiar =i la cr`=m[, la „Bolta Rece“ de pild[, unde se a=eaz[, cu prietenii lui, afar[ pe rogojini, sub tei =i

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

149

salc`mi, cu o can[ de vin =i o cof[ de ap[, fiindc[ Creang[ este =i un Setil[ =i are obiceiul a stinge puterea vinului cu g`lg`ituri de ap[ rece (95). }n cur`nd el ]ncepe s[ lucreze ]mpreun[ cu R[ceanu =i Gh. Ien[chescu la Geografia jude\ului Ia=i (ap[rut[ ]n 1879), carte bun[ prin aplicarea principiului trecerii de la cunoscut la necunoscut, adic[ de la odaie la ograd[, la uli\[, la ora= =i a=a mai departe, dar mai ales prin defini\ii limpezi =i cronic[re=ti, ]n care se simte m`na povestitorului. „Ora=ul Ia=i — bun[oar[ — este f[cut la loc frumos =i cu priin\[ s[n[t[\ei oamenilor. A=ezat mai mult pe dealuri =i ocolit de alte dealuri pline de livezi =i vii, Ia=ii au o privire minunat[! De pe a=ezarea Ia=ilor se cunoa=te gustul =i priceperea ]ntemeietorilor acestui ora=.“ Despre comisari, subcomisari, ipista\i =i sergen\ii de uli\[ se spune c[ „privigheaz[ =i ziua =i noaptea, prin ora=, ]n toate p[r\ile, ca s[ nu se fac[ necur[\enii pe strade, sf[d[lii ]ntre oameni, pr[d[ciuni =i alte neor[nduele.“ „Delfinii sunt ni=te viet[\i care tr[iesc ]n mare =i umbl[ pe urma cor[biilor dup[ m`ncare.“ }ntre oameni judec[\ile se isc[ astfel: „Oamenii tr[ind ]n societate, au o mul\ime de interese =i leg[turi ]ntre d`n=ii: se megie=esc unii cu al\ii, se ]mprumut[ unii de la al\ii, lucreaz[ unii la al\ii, fac nego\ ]n tov[r[=ie =i alte interese. }ntr-un cuv`nt, oamenii au nevoie unii de al\ii. Dar ]n societate sunt oameni de toat[ m`na: =i cinsti\i =i necinsti\i. Omul cinstit nu sup[r[ pe megie=i, fuge de sf[d[lii, se poart[ cu dreptate la tov[r[=ie, ]=i pl[te=te datoriile cu cinste =i nu umbl[ cu ]n=[l[ciuni. Ear[ omul necinstit caut[ sfad[ cu megie=ii sau cu al\i oameni; nu vre s[ pl[teasc[ de unde a ]mprumutat; la nego\ fur[ pe tovar[=ul seu =i umbl[ numai cu =micherii. +i din aceast[ pricin[, se ]nt`mpl[ uneori judec[\i ]ntre oameni. Oamenii cari se judec[ se cheam[ ]mpricina\i. Iar acei cari judec[ pricinile oamenilor se cheam[ judec[tori. Judec[torii judec[ =i fac dreptate ]mpricinatului nevinovat; iar pe cel vinovat ]l os`ndesc, dup[ cum scrie legea.“ Mai limpede nici c[ se poate. Aceste c[r\i aduser[ lui Creang[ bani, c[ci se v`ndu numai din Metoda nou[ de scriere =i cetire ]n timpul vie\ii lui peste o jum[tate de milion de exemplare. Oric`t c`=tigul s-ar fi ]mp[r\it la mai multe per-

150

G. C[linescu

soane, este sigur c[ lui Creang[ ]i veni o parte bun[. }n afar[ de acest c`=tig =i de salariul de institutor, el trebui s[ aib[ de asemeni venitul cuvenit de la debitul de tutun, care-i apar\inea, de=i pe m`inile lui Zahei, pentru c[ Creang[ nu era om s[ renun\e la toate drepturile ]n favoarea fratelui. |in`nd seam[ =i de faptul c[, de bine, de r[u, avea cas[ proprie, Creang[ a fost un institutor cu stare. Copil, prieteni ]l ]ndeamn[ totdeauna la felurite cheltuieli, f[r[ s[ se-ntrebe dac[ are bani sau nu, =tiind c[ are. Cei apropia\i de el, care-i =tiu bine rosturile, ca tipograful Ioan S. Ionescu =i preotul Gh. Ionescu, ]l socotesc avar. Creang[ are obiceiul s[ spun[: „Cum am fost eu s[rac ieri =i alalt[ieri =i s[pt[m`na trecut[ =i ]n an =i ]n toat[ via\a, apoi nu am fost de c`nd sunt“ (107), dar glume=te, deoarece de la reprimirea ]n ]nv[\[m`nt el n-a putut s[ se afle niciodat[ ]n lips[. „Bojdeuca“ lui nu e un semn de mizerie, ci de regresiune la sat. C[tre sf`r=itul vie\ii, mai dedat cu via\a or[=eneasc[ =i ]ncurcat de renumele lui =i n[vala at`tor tineri ]n b`rlogul s[u, Creang[ ]ncepe a se ru=ina, de=i ]n fundul sufletului nu poate crede cu dinadinsul c[ locuin\a lui are vreun cusur. Ca un fel de ]ndrept[\ire ]=i descria el bojdeuca lui Maiorescu, simul`nd umilin\a =i s[r[cia: „}n bojdeuca, unde locuiesc eu, dorm afar[ =i pe vremea asta, ]n 18 spre 19 septemvrie. De ve\i avea r[bdare, c[ bun[tate totdauna a\i avut, ve\i ]ntreba poate, unde-i bojdeuca mea? V[ voi r[spunde respectuos; ]n mahalaua |ic[u, ce-i mai zic =i Valea Pl`ngerii, strada |ic[ul-de-Sus no. 4 (dac[ se mai poate numi strad[ o huidicioar[ dosnic[, plin[ de noroi p`n[ la genunchi c`nd sunt ploi mari =i ]ndelungate, zise =i putrede, =i la secet[ geme colbul pe d`nsa). Iar bojdeuca de c[su\[ ]n care locuiesc eu de vreo 18 ani e de v[l[tuci =i pov`rnit[ spre c[dere pe zi ce merge, de n-ar fi rezemat[ ]n vreo 24 de furci de stejar, =i acelea putrede. Iarna dorm ]ntr-o od[i\[ toat[ hrentuita, iar vara ]ntr-un cerd[cel din dos, ]ncep`nd de pe la mai =i sf`r=ind pe la octombre, c`nd este vremea bun[, cum ]i acum. A=a m-am deprins.“ (6).

VIII. CREANG{, EMINESCU +I „JUNIMEA“

}n toamna anului 1874 ap[ru pe uli\ele Ia=ului un t`n[r straniu, ca de vreo 24 de ani, voinic, sp[tos, cu o mare frunte alb[ =i cu o coam[ de p[r negru dat peste urechi pe ceaf[, ca la preo\ii asiatici. Era mereu g`nditor =i z`mbea. Acesta se numea Mihai Eminescu, era poet =i fusese numit de cur`nd de c[tre Titu Maiorescu, ministrul instruc\iunii, director al Bibliotecii centrale din Ia=i. Era fecior de r[ze= c[ft[nit de prin Moldova de sus, amestecat prin mica boierie arend[=easc[, ]nv[\ase carte ]n Bucovina, la Viena =i la Berlin, dar nu avusese r[gazul s[-=i ia doctoratul. Avea ]ns[ de g`nd s[ se-ntoarc[ ]n Germania c`t de cur`nd =i s-o ]ncheie =i cu aceast[ formalitate cu ajutorul c[reia ar fi ajuns profesor la Universitate. Se ]ntorsese „pesimist“, crez`nd cu alte cuvinte c[ totul nu e dec`t desf[=urarea r[ului, adic[ a suferin\ei, fiindc[ via\a ]nseamn[ lupt[, =i lupta e durere. A=a spusese Schopenhauer, pe care-l cultiva. }ns[, fiindc[ omul, oricare ar fi cheia universului, trebuie s[ tr[iasc[, poetul cu mari coame g`ndise =i practic. F[r[ sens este via\a privit[ cosmic, dar dac[ prime=ti finalitatea ei imediat[, care este ]nf[ptuirea etern[ a tuturor spe\elor, cel mai bun chip de vie\uire este cel automatic. G`ndirea prea mult[ scoate la iveal[ r[ul pe care se bizuie universul, produc`nd triste\e, =i ]n acela=i timp ]mpiedic[ via\a ]ns[=i de a se desf[=ura. A ]nl[tura civiliza\ia burghez[ putred[ =i ra\iunea =i a ]mbr[\i=a natura =i instinctul e un fel de a anula chinul existen\ei, trezind euforia legat[ de orice manifestare oarb[. Cum \ara era nou[ =i toat[ lumea f[cea politic[, ]mp[r\indu-se ]ntre liberali =i conservatori, t`n[rul cu mari coame deduse din metafizic[ politica sa. Liberalii, ]ncrez[tori ]n vorbe mari, voiau s[ ]mping[ deodat[ Rom`nia ]n mijlocul civiliza\iei celei mai ]nalte, d`ndu-i burghezie =i proletariat, via\[ parlamentar[,

152

G. C[linescu

institu\ii complicate. Dar dac[ via\a politic[ deliberat[ a ajuns un mod natural de adaptare ]n societ[\ile vechi, automatismul r[m`ne totu=i forma cea mai comun[ de existen\[. Furnicile, albinele au statul lor instinctiv, care merge bine. C`nd ele ar deveni con=tiente, n-ar face altceva dec`t s[ consfin\easc[ teoretic propria lor mecanic[, ori =i-ar pierde siguran\a instinctului. Poporul rom`n a avut un stat natural =i ]nainte de constitu\ie, =i a mers bine. Precum stupul are o matc[, \ara avea un domn. Treburile \[rii le f[cea sub ochii domne=ti o clas[ preg[tit[ ]ndelung pentru aceasta, clasa boiereasc[. }n sf`r=it, \[r[nimea lucra p[m`ntul, ocrotit[ de to\i, fiindc[ ea ]nf[\i=a bog[\ia =i statornicia. C`t[ vreme Rom`nia r[m`ne o \ar[ agricol[, ea n-are de ce s[ ias[ din aceast[ r`nduial[ arhaic[. Statul liberal, reprezentativ, nu face dec`t s[ ]ncurce lucrurile. N[scocind o burghezie netrebuitoare =i f[c`nd institu\ii ]mpov[r[toare, bune pentru statele cu trei clase vechi, el deschide grani\ele agen\ilor capitalului str[in ]ndeosebi, care se interpun ]ntre cele dou[ clase adev[rate, produc[toare — \[r[nimea =i boierimea — sl[bind temelia statului patriarhal =i sug`nd f[r[ munc[ avutul \[rii. A=adar, poetul se f[cu prietenul cercului „Junimea“, care profesa un conservatorism progresist, admi\`nd c[ orice prefacere este bun[ dac[ e cerut[ de natur[ =i c[ orice form[ nou[ este legitim[ dac[ s-a ivit =i con\inutul care s-o ]ndrept[\easc[. T`n[rul pletos era ]n fundul sufletului indignat =i pe a=a-zisa „boierime“, =i pe liberali, care nu erau exponen\ii unei adev[rate lupte de idei, ci politicieni, cru\`ndu-se unii pe al\ii, fiind to\i mo=ieri =i bog[ta=i. La „Junimea“ veneau boieri ]nsemna\i ca Pogor =i Negruzzi, dar veneau =i feciori de \[rani, ca mai to\i ardelenii. }ntr-un cuv`nt, Eminescu era de acord cu Maiorescu, care g[sise c[ e de prisos s[ aplice la =coala preparandal[ programe occidentale pe care nu era cine s[ le ]n\eleag[. Creang[, c[ruia ]i pl[cea s[ bat[ uli\ele, v[zu f[r[ ]ndoial[ pe t`n[rul pletos, care =edea ]ntr-o vreme chiar la Samson Bodn[rescu ]n ograda Trei Ierarhilor, deci sub ochii ]nv[\[torimii, fiind totodat[ profesor la =coala normal[ =i la Institutul academic, =i se plimba cu fruntea ridicat[ pe malul Bahluiului, pe la Copou, Socola, ]nfund`ndu-se =i el prin

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

153

cr`=me =i dughene m[rgina=e. C[ci =i t`n[rului ]i pl[ceau d[r[p[narea, rusticitatea, od[ile ]mp[ienjenite, m`nc[rile simple f[cute la foc repede, \[r[nesc, vinul ]n ulcele, apa ]n cofe cu miros de brad, somnul ]n iarb[ =i f`n, sc[ldarea ]n r`uri. De=i ]nfipt, doritor s[ cunoasc[ pe to\i =i s[ fie luat ]n seam[ de toat[ lumea, Creang[ nu avu prilejul sau nu ]ndr[zni s[ se apropie de poet. Peste c`teva luni, ]ns[, Eminescu fu scos din direc\ia bibliotecii =i numit revizor =colar ]n jude\ele Ia=i =i Vaslui, ]n locul lui A. Naum. Acum Creang[ intr[ ]n sfera de activitate a revizorului =i trebui s[-l cunoasc[ numaidec`t. Pe var[ revizorul puse la cale ni=te prelegeri de metodologie pentru ]nv[\[tori, cu care prilej \inu =i Creang[ una. Sc[pare din vedere, necunoa=tere apropiat[, revizorul raport[ la minister \inerea prelegerilor amintind =i pe dl „V. Creang[“, ]nv[\[tor la =coala de b[ie\i nr. II din P[curari (64). Dar cur`nd se cunoscur[ bine, =i modul cel mai probabil este c[ ]n vacan\[ se-nt`lnir[ pe S[r[rie cu gust de petrecere am`ndoi, =i Creang[, ]ndr[zne\, duse pe Eminescu la „Bolta Rece“, ori am`ndoi se g[sir[ chiar ]n vestita cr`=m[ =i-=i aduser[ aminte c[ se cuno=teau. La b[utur[ poetul era expansiv =i-=i va fi desf[=urat toat[ filozofia lui politic[. Creang[, ]nc`ntat de a fi luat ]n seam[ de un t`n[r a=a de ]nv[\at, vru s[-i dovedeasc[ cum c[ nici el nu era de lep[dat. V[z`nd hazul ce-l f[ceau vorbele lui, Creang[ ]=i f[cuse un limbaj de P[cal[, ajung`nd s[ nu mai poat[ vorbi serios. El gr[ia ]n „cuvinte, zic[tori, rostiri, proverbe, ghicitori“, pe care =i le ]nsemna pe terfeloage, =i nu mai era chip s[ vorbe=ti cu el de-a dreptul. Despre o muiere el zicea c[ „umbl[-n fleor\uri, face marazuri“, despre unul care-=i pierduse banii cu b[utura spunea: „Vorba, ceea: Aista-i b[ietul g[l[\anul, Care =i-a b[ut sumanul, +i-a r[mas ]ntr-un ilic +i ]l iè dracul de frig.“

Despre cel care se arat[ viteaz c`nd nu trebuie =i fricos c`nd se cade a fi viteaz, avea: „Vorba ceea: ziua se teme de bivol, =i noaptea

154

G. C[linescu

]ncalec[ pe d`nsul“ (225). Creang[ n[p[di pe poet cu dr[coveniile lui, printre care, bine]n\eles, nu uit[ s[ spun[ =i pe aceea c[: „precum am fost eu s[rac ieri =i alalt[ieri =i s[pt[m`na trecut[ =i ]n an =i ]n toat[ via\a, apoi nu am fost de c`nd sunt“. Eminescu r`dea cu mult[ poft[ =i zgomotos, =i Creang[, m[gulit, trebuie s[-i fi r[sturnat tot sacul. Dealtfel, =tia foarte multe zic[tori =i snoave f[r[ perdea, dintre care cea mai banal[ este desigur aceea c[ capra b... =i oaia pate ru=ine, care ]ns[, spus[ ap[sat fa\[ de toat[ lumea, era menit[ s[ st`rneasc[ mari r`sete. Eminescu v[zu ]n Creang[ numaidec`t geniul poporului rom`n, =i fostul diacon deveni ]ntruparea sociologiei lui naturiste. Deci el l-a ]ntrebat pe institutor dac[ n-a ]ncercat s[ scrie ce =tia s[ spun[, =i fie c[ acesta se g`ndise s[ scrie =i prinse acum inim[ s[ arate cuiva plodirea lui, fie c[ fu str[b[tut deodat[ de aceast[ idee, fapt este c[ ]ntr-o sear[ junimi=tii se pomenir[ cu Eminescu la bra\ cu omul „b[rd[h[nos“, ]mbr[cat ]n haine de =eiac. Am`ndoi veneau de la „Bolta Rece“ =i erau rumeni la fa\[ =i z`mbitori ca dup[ b[utur[. Cei de fa\[ r`ser[, =i mul\i se ]ntrebar[ cine era noul-venit (167). }ns[ Negruzzi ]l cuno=tea foarte bine. El era diaconul care nu voise a-i da votul =i-l trimisese s[ bat[ la alte u=i. Cu „Junimea“ Creang[ avusese oarecare leg[turi, ]nt`i prin Maiorescu, al c[rui elev fusese, care-l reprimise ]n ]nv[\[m`nt =i care, ]n chiar toamna anului aceluia, ]i va face deosebita onoare de a-i solicita ]n scris o bro=ur[ explicativ[ a noii metode, apoi prin acei care decideau la 1867 tip[rirea de manuale. Dar de=i Maiorescu ]l a=ez[ mai t`rziu printre membrii mai vechi ai „Junimii“ de la 1871 (124), procesele-verbale redactate de A. D. Xenopol nu-l amintesc (231, IV), =i nici nu e probabil c[ Creang[ ar fi ]ndr[znit a=a, de la sine, s[ mearg[ ]ntr-o adunare at`t de boiereasc[, ]n casa lui Maiorescu, de pild[, ]n care din c`nd ]n c`nd se f[cea muzic[ instrumental[. Apoi Creang[ nici nu era pe atunci scriitor. Deci pentru ]nt`ia oar[ p[=ea acum la „Junimea“, ]ns[ ]n casele lui I. Negruzzi, pe care-l cuno=tea, c[ci Maiorescu era la Bucure=ti ministru. La ]nceput, Creang[ =ezu ]ntr-un col\, sastisit, tu=ind pe ]nfundate =i =terg`ndu-=i mereu sudorile de pe fa\[ cu basmaua (175), iar membrii mai „sub\iri“

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

155

ai societ[\ii, ca Victor Castano, pretind chiar c[ l-ar fi v[z`nd scuip`nd pe jos (85). Umflatul institutor putu s[ afle ]ns[ c[ ceea ce se pl[m[dea =i se citea aici nu era prea de soi =i s[ capete ]ncredin\area c[ el, de=i f[r[ at`ta ]nv[\[tur[, putea face lucru mai de pre\. Creang[ duse f[r[ ]ndoial[ pe Eminescu ]n bojdeuca lui, =i acesta se ar[t[ entuziasmat. Trebui s[-i plac[ acel chip de via\a ]n care nimic nu era de prisos =i nu se nutrea nici o dorin\[ aduc[toare de durere. Bordeiul de v[l[tuci era ca o colib[ ]n mijlocul firii, piciorul put`nd c[lca de-a dreptul pe p[m`nt =i urechea put`nd s[ auz[ greierul la c`\iva pa=i. }n cofa de ap[ se vedea ]nc[ bradul, ]n oalele de b[ut — lutul. Hainele aspre de noaten miroseau ]nc[ a oaia de pe care fusese t[iat[ l`na. }n pat sau pe prisp[ =edeai culcat ca-n iarb[. Eminescu trebuie s[-i fi expus lui Creang[ teoria lui, citindu-i bun[oar[ din nuvela Cezara: „Iat[ ce ]nv[\ eu de la dasc[lii mei, de la albine. }n =coal[ la ele v[d c[ suntem umbre f[r[ voin\[, automa\i care facem ceea ce trebuie s[ facem, =i c[, pentru ca juc[ria s[ nu ne dezgusteze, avem aceast[ m`n[ de creieri, care ar vrè s[ ne dovedeasc[ c[ ]ntr-adev[r facem ce voim, c[ putem face un lucru sau nu... Aceasta-i o ]n=elare de sine, ]n care mul\imea de probabilit[\i e confundat[ cu ceea ce suntem sili\i a face. Via\a intern[ a istoriei e instinctiv[; via\a exterioar[, regii, popii, ]nv[\a\ii, sunt lustru =i fraz[, =i cum de pe haina de matas[ pus[ pe un cadavru nu po\i cunoa=te ]n ce stare se afl[, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu po\i cunoa=te cum st[ cu istoria ]ns[=i. Eu, mul\umit[ naturii, m-am dezbr[cat de haina de=ert[ciunii...“ C`nd Creang[ era prins ]n c[me=oiul lui \[r[nesc culcat pe prisp[ pe o saltea, poetul pletos avea numaidec`t ]ndrept[\irea, cit`nd mental despre Ieronim: „...Adesea ]n nop\ile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o p`nz[ de in, =-atunci natura ]ntreag[, murmurul izvoarelor albe, vuirea m[rii, m[re\ia nop\ii ]l ad`nceau ]ntr-un somn at`t de tare =i fericit, ]n care tr[ia doar ca o plant[, f[r[ durere, f[r[ vis, f[r[ dorin\[.“

156

G. C[linescu

Apoi Eminescu, trec`ndu-=i m`na prin p[r, ]i va fi declamat cu glasul lui profund, privind ]n grind[, lucruri ce-l dureau =i pe Creang[: Zdrobi\i or`nduiala cea crud[ =i nedreapt[, Ce lumea o ]mparte ]n mizeri =i boga\i! Atunci c`nd dup[ moarte r[splat[ nu v-a=teapt[, Face\i ca-n ast[ lume s[ aib[ parte dreapt[, Egal[ fiecare, =i s[ tr[im ca fra\i! Sf[rma\i statuia goal[ a Venerei antice, Arde\i acele p`nze cu corpuri de ninsori; Ele st`rnesc ]n suflet ideea neferice A perfec\iei umane =i ele fac sa pice }n ghearele uzurei copile din popor!

„A=a se pierduse Ileana lui!“ va fi g`ndit ex-diaconul. Ori, v[z`nd c[ s-a golit carafa de vin, poetul declama: Ah, garaf[ p`ntecoas[, doar de sfe=nic mai e=ti bun[! +i mucoasa lum`nare sf`r`ind s[ul =i-l arde +i-n aceast[ s[r[cie, te inspir[ — c`nt[, barde — Bani n-am mai v[zut de-un secol, vin n-am mai b[ut de-o lun[.

„Curat! trebuie s[ fi zis Creang[, minunat de potrivire, cum am fost eu s[rac ieri, =i alalt[ieri =i s[pt[m`na trecut[ =i ]n an =i ]n toat[ via\a, apoi nu am fost de c`nd sunt.“ C`nd Creang[ ]i va fi vorbit de satul lui, de mun\i, de Bistri\a, Eminescu putea declama: Hai ]n codrul cu verdea\[, Und-izvoare pl`ng ]n vale, St`nca st[ s[ se pr[vale }n pr[pastia m[rea\[

Acolo-n ochi de p[dure, L`ng[ trestia cea lin[ +i sub bolta cea senin[ Vom =edea ]n foi de mure.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

157

Fire=te, nu este nici o dovad[ c[, formal, convorbirile au urmat astfel, dar substan\ial nu ]ncape ]ndoial[ c[ apropierea sufleteasc[ s-a f[cut ]n temeiul ideilor de mai sus. Creang[ avusese totdeauna, ca orice \[ran, g`ndul c[ ce face el este foarte ]n\elept. Deci c`nd v[zu c[ un om ]nv[\at, umblat prin str[in[tate ca =i Titu Maiorescu, nu se sfie=te a se urca ]n mahalaua lui, a sta ]n crivatul lui, a l[uda vie\uirea lui, ba — =i mai mult — a-i dovedi cu vorbe ca din Scriptur[ c[ a=a era cuminte s[ tr[ie=ti, se ]ncredin\[ de-a binelea =i-l s[rut[ cum s[rutase ilustra\iile lui +old[nescu pentru abecedarul lui. Iat[ un om care vorbea limpede, f[c`ndu-l s[ priceap[ ceea ce de mult ]i z[cuse ]n suflet, iat[ un stihuitor care spunea totul cu rost! Creang[ nu mai a=tept[ verdictul lui Maiorescu de la Bucure=ti =i binecuv`nt[ pe Eminescu ca „eminent scriitor =i cel mai mare poet al rom`nilor“ (225). La r`ndul s[u, Eminescu nu ]ncet[ a-i ]nt[ri pre\uirea lui, dovedindu-i c[ el, Creang[, ]nf[\i=a pe omul curat al naturii =i pe moldoveanul adev[rat din Moldova de sus, =i-i citi desigur nuvela ]n care-i d[dea rolul unui boier de \ar[, Vasile Creang[: „...Creang[ era un b[tr`n bun =i prietinos, vesel =i glume\ la petreceri, ]ng[duitor cu supu=ii lui, =i unde trebuia ]=i punea =i el m`na ca s[ mai u=ureze greul, el nu ]nv[\ase multe-n via\a lui, pe vremea aceea nici nu se cerea multe, dar avea o-n\elepciune =i o iste\ie fireasc[, care pre\uiau mai mult dec`t preten\iosul semidoctism de azi“. Nebun de entuziasm, Creang[ ]i ]mp[rt[=i lui Eminescu toate pl[cerile lui „simple“. }l duse sus pe Ciric, pe din dosul casei, ar[t`ndu-i priveli=tea Ia=ilor, ]l osp[t[ cu m`nc[rile \[r[ne=ti f[cute de Tinca. Se pare c[ aceasta nu v[zu cu ochi buni pe acest pletos, care striga mereu lucruri ne]n\elese umbl`nd prin cas[, dar Creang[ o puse la locul ei cum =tia el (234), =i de aci ]ncolo nimeni „nu mai v[zu pe Eminescu f[r[ Creang[ =i pe Creang[ f[r[ Eminescu“ (175). Creang[ ]i ]nf[\i=[ pe prietenii lui, oameni =i ei „simpli“, iubind v`rtos b[utura, pe frate-s[u Zahei, psaltul, soi de Z[rghil[ ]nsurat cu o ofi\ereas[, pe p[rintele Gh. Ien[chescu, pe V. R[ceanu, institutorul, pe comisarul Nic=oi. Cu to\ii sau numai Creang[ cu Eminescu cutreie-

158

G. C[linescu

rau cr`=mele pe unde era vinul mai bun =i pastrama mai fraged[ =edeau pe lavi\[, ca la sate, sau jos pe iarb[, pun`nd =i c`te un \igan s[ le zic[, cum c`nta Mihai scripcarul din Humule=ti (62). Ei mergeau dac[ nu la bol\ile lui Amira, la cr`=m[ lui |`ru, ]n T`rgu=or, sau la chir Costache, ]n Nicolina, unde Creang[ avea gustul s[-=i frig[ singur pastram[ sau carne de porc, ho\e=te, pe c[rbuni pu=i ]ntr-un h`rb =i apoi s[-i spele s[r[tura d`nd de du=c[ o ulcea de vin. La cr`=me boiere=ti, precum „Café de Paris“, „Café Restaurant de Lafitte“, restaurantul „Franzos“ nu mergeau, nefiind acolo c`rna\i cu usturoi =i nici slobozenia de a sta jos pe rogojini. Chema\i de junimi=ti ]n localuri mai sub\iri, ei refuzau, dar cu r`sete ]nfundate de ironie. Se mistuiau c`teodat[ zile ]ntregi, m`n`ndu-se din cr`=m[ ]n cr`=m[ =i ocolind urbea pe dinafara barierelor, lu`nd-o din jos, din =esul Bahluiului, ocolind-o pe la Bariera P[curarilor, urc`nd pe la Copou =i ivindu-se ca n[lucile colb[ite deasupra Ciricului, de unde se l[sau ]n bojdeuc[ (175). E foarte cu putin\[ dar ca Eminescu, ]nveselit de comèdiile lui Creang[, s[-l fi ]ndemnat s[ scrie, de nu cumva Creang[ scrisese mai dinainte o poveste cu g`ndul de a o pune ]n manual, dar f[r[ s[ cread[ c[ ar fi bun[ la ceva. „Scrie, m[i tat[ Iancule, scrie tot ce-ai spus — i-ar fi spus Eminescu — s-o aud[ =i al\ii, c[ e minunat de bine!“ Creang[ s-ar fi temut ca nu cumva sa r`d[ „boierii“ de el (14). }n toamn[, ]ns[, dus de Eminescu, citi la „Junimea“ Soacra cu trei nurori, care =i ap[ru la l octombrie 1875 ]n Convorbiri literare. „Junimea“ fu ]nc`ntat[. P`n[ atunci folclori=tii societ[\ii erau greoiul Slavici =i Miron Pompiliu. Carp, Pogor, ca adev[ra\i boieri, ridicau din umeri, Pogor, teribil ]ntotdeauna =i opozi\ionist, ]n fond f[r[ a crede el ]nsu=i ]n ce spunea, \ip`nd: «— Ce-mi vorbi\i de poezii populare? Poezie descriptiv[ lipsit[ de orice sentimente!» Soacra cu trei nurori pl[cu, f[r[ ca totu=i junimi=tii s[-=i fi dat seama ]n ce st[ meritul. }i uimi probabil vocabularul, fiindc[ pe atunci mi=carea folcloristic[ nu luase ]nc[ ]nceput. Povestea, ]nc[ st`ngace, era, ca mai toate pove=tile de mai t`rziu ale lui Creang[, o nuvel[ din

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

159

via\a de \ar[, ]n care dialogul e tot. }n sine, cuvintele dialectale n-ar fi zugr[vit nimic, dar puse ]n gura eroilor d[deau na=tere la ni=te scene de o culoare nespus[, de o jovialitate fabuloas[: «— Iat[ ce-am g`ndit eu, noro — zice soacra — c[ po\i lucra nop\ile. Piua-i ]n c[soaia de al[ture, fusele ]n oboroc sub pat, iar furca dup[ horn. C`nd te-i s[tura de strujit pene, vei pisa m[lai; =i c`nd a veni b[rbatu-t[u de la drum, vom face plachie cu costi\e de porc de cele afumate, din pod, =i, Doamne, bine vom m`nca! Acum deodat[, p`n[ te-i mai odihni, ie furca ]n br`u =i p`n[ m`ni diminea\[ s[ g[te=ti fuioarele aceste de tors, penele de strujit =i m[laiul de pisat. Eu m[ las pu\in, c[ mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastr[. Dar tu s[ =tii c[ eu dorm iepure=te; =i pe l`ng[ i=ti doi ochi, mai am unul la ceaf[, care =ede purure deschis =i cu care v[d =i noaptea =i ziua tot ce se face prin cas[. Ai ]n\eles ce \i-am spus?“ }n Capra cu trei iezi, citit[ dup[ aceea =i ap[rut[ la l decembrie 1875, izbe=te acela=i pitoresc dialogic. Nu vorbesc propriu-zis lupul =i capra, ci dou[ muieri du=m[nite, ca Smaranda =i M[riuca, ]n poart[: «— Doamne, cum[tre, Doamne! zise capra suspin`nd. De ce \i-i mai drag ]n lume, tocmai de-aceea n-ai parte. — Apoi d[, cum[tr[, c`nd ar =ti omul ce-ar p[\i, dinainte s-ar p[zi. Nu-\i face =i d-ta at`ta inim[ rea, c[ odat[ avem s[ mergem cu to\ii acolo. — A=a este, cumetre, nu-i vorb[. Dar s[rmanii gugulici, de cruzi s-au mai dus! — Apoi, d[, cum[tr[, se vede c[ =i lui Dumnezeu ]i plac tot pui=ori de cei mai tineri. — Apoi dac[ i-ar fi luat Dumnezeu, ce \-ar fi? D-apoi a=a? — Doamne, cum[tr[, Doamne! Oiu face =i eu ca prostul... Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la dumneata pe-acas[? C[ mi-aduc aminte [ca acu] c[ l-am ]nt`lnit odat[ prin zmeuri=, =i mi-a spus c[ dac-ai vra d-ta s[-i dai un b[iet s[-l ]nve\e cojoc[ria.» Creang[ fu declarat la „Junimea“ admirabil „scriitor poporal“, caracterizare ce-l urm[re=te toat[ via\a, iar Maiorescu de la Bucure=ti va consfin\i c[ scrierile lui „sunt o adev[rat[ ]mbog[\ire a literaturii noas-

160

G. C[linescu

tre“. Prin califica\ia de „poporal“ cei mai mul\i afectar[ ]ns[ a socoti produc\ia lui ca de o spe\[ cu totul inferioar[, ori m[car spontan[ =i primar[, ]n nici o leg[tur[ cu literatura „cult[“. Dar fostul diacon avea haz =i-l traser[ de limb[, ceea ce nu era greu, s[-=i dea pe fa\[ repertoriul. Astfel, „b[rd[h[nosul Creang[“ deveni m[sc[riciul „Junimii“, „p[pu=eriul“, mijloc sigur de a scoate tuturor lacrimi de r`s. Creang[, vesel =i limbut din fire, nu v[zu nici un fel de ]njosire ]ntr-asta, mai ales c[ g[si prilejul de a mu=ca ]n „pilduri“ pe cine putu, pricin[ de alte nepotolite r`suri. Astfel, „poporalul“ Creang[ deveni idolul lui Pogor, dispre\uitor al poeziei populare ca s[ a\`\e spiritele, dar mare iubitor de glume. }ncet-]ncet, Creang[ trecu de la scaunul dinspre u=[, pe care sta smerit, ]n fruntea adun[rii, l[f[indu-se cu toat[ f[ptura-i groas[ =i mi=c`nd ]ndr[zne\ basmaua-i ro=ie. Acum Pogor ]=i f[cuse din fostul diacon psaltul glumelor sale. C`nd cineva se preg[tea s[ citeasc[ ceva mai lung, Pogor c`nta preo\e=te: «— Acum s[ ascult[m sf. evanghelie a lui Schopenhauer, ori Conta, cetire!» Creang[, serios, r[spundea din col\ul lui cu glas de bas profund: «— S[ lu[m amiiinte! — Pace \ie, cetitorule!» binecuv`nta Pogor, =i lectura ]ncepea. (167) Creang[ r`dea plin, hohotitor, cutremur`nd pere\ii. }ncepu s[ fie trebuitor, c[utat. „Junimii“ ]i pl[ceau lucrurile „corosive“, adic[ m[sc[ricioase, =i se f[cuse regula c[ „anècdota primeaz[“, orice lectur[ serioas[ put`nd fi ]ntrerupt[ dac[ se ivea o „anècdot[“. Caragiani era specializat ]n „corosivele“ de culoare oriental[. Creang[ deveni anecdotistul na\ional. C`nd ap[rea ]n „Junimea“, era numaidec`t ]ntrebat: «— Creang[, ce ne-ai adus pentru ast[-sear[? El scria greu =i aducea rar. }ns[ numaidec`t ad[uga: — N-am adus nimic, dar dac[ voi\i, v[ spun o anecdot[. Junimi=tilor le pl[ceau ]ns[ anecdotele corosive =i institutorul mai ]ntreba, cu vorbele p[pu=arilor: — Pe uli\a mare sau pe uli\a mic[?» (175) Cum mai toat[ lumea dorea pe uli\a mare, Creang[ povestea ]n r`setele celor mul\i =i pudoarea c`torva ca A. Naum versiuni inedite

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

161

din Mo= Nichifor, Povestea lui Ion cel prost =i alte de acestea, r[mase =i ]n manuscris, dar picate ]n m`inile unui doctor, care v[zu se vede ]n ele semnele dezechilibrului (225). Totu=i, „corosivele“ au fost, ]n lipsa lui Titu Maiorescu, care nu le gusta, pl[cerea „Junimii“, =i Eminescu, ]ncurajat, se l[s[ ]n voia acestei nevinovate sl[biciuni de urmele c[reia foiesc manuscrisele sale, ]n ciuda falselor ru=in[ri ale istoricilor. Creang[ nu punea dealtfel nici o perversitate, fiindc[ poezia popular[ (expurgat[ de V. Alecsandri) e plin[ de obscenit[\i. Eminescu se va fi convins =i aici, pun`nd fapta ]n acord cu filozofia lui Schopenhauer, c[ spiritele inocente sunt ca florile, lipsite de pudoare. }ns[ Creang[, v[z`nd c[ se face haz de vorbirea lui verde, v`r[ „expresia simpl[“ pe unde poate =i nu se sfie=te a zice ]n scrisoare: „Altfel, suntem s[n[to=i: numai caracuda, urgisit[ de soart[, alearg[ =i ea dup[ nevoile ei, mai ca t[unul cu paiul ]n cur“ (231, III). Devenit literat, Creang[ intr[ la grijuri mari. Era muncit de sentimentul r[spunderii =i se umplea de toate sudorile c`nd se apuca s[ compun[ ceva. Dac[ era var[, Creang[ se desc[l\a =i se dezbr[ca, pun`ndu-=i c[me=oiul, sau intra de-a dreptul ]n putina cu ap[, dac[ nu cumva se-nchidea ]n clasa lui de la =coal[. De obicei, se scoal[ ]n zorii zilei, pe la patru diminea\a, =i se a=az[ pe nem`ncate la lucru. Scrie cu condeiul de plumb pe tot felul de petice ori pe coli ]ntregi, =terge, trimite cu semne ]n alt[ parte =i nu sufer[ pe nimeni pe l`ng[ sine. Scriind povestea Harap Alb, ]n c[ma=a lui =i cu o ca=chet[ pe cap, ]n prim[vara anului 1877, povestitorul nu =tiu c[ \arul trecuse Prutul, c[ se declarase r[zboiul =i c[ un ofi\er rus, Petru Kuzminschi, despre care scrise Eminescu ]n Curierul de Ia=i, se sinucisese ]n apropierea chiar a ]mp[ratului (107, 5). C`nd noaptea, t`rziu, Creang[ se treze=te din canonul lui, se pune pe o m`ncare cr`ncen[ (107). Acum el e preocupat de soiul compunerii, vrea s[ =tie dac[ e bun[ sau nu. Eminescu, c[ruia o cite=te, refuz[ s[-l ]ndrepte. El zice: «— Las[, Creang[, ai s[ cite=ti ]n „Junimea“, tu n-ai nevoie s[ fii corectat de nimeni!» (62) }ns[ Creang[ =tie c[ orice lucru de isprav[ trebuie dres =i iar dres,

162

G. C[linescu

de aceea la „Junimea“ asculta smerit orice observa\ie =i-=i f[cea c`te-un semn cu creionul pe marginea manuscrisului unde era de ]ndreptat (166). Dar la „Junimea“ erau at`\ia care n-aveau nimic de-a face cu literatura =i, deci, nu puteau fi de nici un folos. Numai Maiorescu, de la Bucure=ti, sau c`nd se repezea la Ia=i, ar fi putut s[-i spun[ limpede lucrurile, ]ns[ nu era la ]ndem`n[ c`nd ]i trebuia, =i povestea mergea a=a neispr[vit[, ]n g`ndul povestitorului, la Convorbiri literare. Eminescu ]i spusese totu=i lui Creang[ o vorb[ mare, tot ]ncredin\`ndu-l c[ de acum e scriitor ]n toat[ puterea cuv`ntului. }i vorbi de obiceiurile scriitorilor ilu=tri, cum, de pild[, Schiller nu d[dea scrierea la tipar ]nainte de a o citi buc[t[resei, =i dac[ buc[t[reasa f[cea haz, atunci ]nsemna c[ e bun[ (56). P[truns de adev[rul acestui chip de ]ncercare (lucrul bun e limpede, =i ce e limpede ]n\elege =i un prost), Creang[ se puse ]n c[utarea pro=tilor =i a nevinova\ilor. }nt`i o lu[ la o parte pe \iitoarea lui, pe Tinca, =i-i citi scrierile lui. Nu trebuie deloc s[ ne ]nchipuim c[ Tinca Vartic ]n\elegea ceva. Pentru ea toate trebuie s[ fi fost dr[cii =i auzind acele pove=ti n-a putut spune alta dec`t c[-i place. Apoi Creang[ ]=i citi compunerile lui Gh. Ien[chescu, pe care nu-l putea socoti ca pop[ dec`t prost. Acela, om redus, r`dea, ]ns[ nu-n\elegea ce l-a apucat pe tovar[=ul de manuale s[ scrie comèdii. C`nd Creang[ „]i toca capul“ cu pove=tile, el zicea, ne]ncrez[tor ]n puterile prietenului, pe care ]n sinea lui ]l socotea la r`ndu-i prost: «— M[i, asta ai auzit-o de la Tinca! — Ei, n-am mai auzit-o de la Tinca — r[spundea Creang[ — dar i-am citit-o ei =i mi-a aprobat-o!» (56) Dealtfel, =i cei de la „Junimea“ se cam mirau de c`te =tia el =i-l ]ntrebau: «— Domnule Creang[, cum se face c[ le \ii a=a de bine minte =i te serve=ti cu expresii aidoma populare? — Apoi cum s[ nu le =tiu pe de rost — r[spundea el — dac[ de la cinci ani, de c`nd am ]nceput a ]n\elege, p`n[ c`nd am venit la seminar, ]n fiecare sear[ aproape, am auzit de sute de ori pove=tile pe care vi le povestesc =i eu. De c`te ori n-am stat nop\i ]ntregi ca s[

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

163

ascult pe mo= Ion sau pe lelea Catinca povestindu-mi povestea lui F[t-Frumos =i a Ilenei Cos`nzeana. Iarna, ]n nop\ile lungi, \[ranul se culc[ devreme, dar nu adoarme ]ndat[. La lumina opai\ului, povestitorii satului spun tot felul de prujituri, iar eu, culcat pe cuptor, ascultam cu am`ndou[ urechile =i sim\eam at`t de mult interes =i a=a de mare emo\ie, ]nc`t, dup[ ce povestitorul ]nceta, eu nu puteam s[ adorm ]nc[ ceasuri ]ntregi.» (175) A=a ]=i aducea aminte a fi vorbit Creang[ unul dintre junimi=ti, de=i amintirea lui nu trebuie luat[ cuv`nt cu cuv`nt. Altora ex-diaconul le spunea c[ a auzit povestea de la mum[-sa, ori de la un mo= Vasile, unchi al lui, al c[rui c`ntec t[r[g[nat =i pe nas ]l imita spre hazul celor de fa\[ (96). Gh. Ien[chescu, invidios, mai pretindea c[ Creang[ luase un manuscris cu pove=ti de la un b[tr`n Costache But[, f[r[ s[ i-l mai ]napoieze (56), dar But[, agent electoral al frac\iei libere =i independente =i cunoscut al lui Creang[, nu era dec`t un caraghios (96). Ca s[-=i ]nt[reasc[ insinuarea c[ altcineva inspira pe povestitor, de pild[ Tinca, preotul l[uda grozav pe \iitoare. Creang[, ridic`nd din umeri, zicea: «— Prost pe prost se laud[!» (96) Proasp[tul scriitor ]ncepu s[-=i citeasc[ pove=tile =i celelalte scrieri copiilor din clas[, spirite nevinovate, drepte, ori normali=tilor care veneau s[ asiste la lec\ii: «— M[i b[ie\i — ]i ]mbia el — voi sunte\i de i=ti mai de mod[ nou[, mai ceti\i =i mai cu carte, nu ca un az-bucoavn[ veche ca mine; ia asculta\i s[ v[ ceteasc[ mo=ul o prostie de-a lui, c[, chipurile, m[ pune Cornil[ s[ m`sg[lesc =i eu ni=te h`rtie cu c`te-o dr[covenie; =i unde-\i vedea c-am gre=it s[ m[ ]ndrepta\i!» (119) }n umilin\a lui Creang[ se amestec[ dorin\a sincer[ de ]ndreptare, pl[cerea de-a citi altora =i pref[c[toria. Chiar a=a prost cum se m[rturise=te, nu se crede. Cu tinerii pe care-i ]nt`lne=te pe strad[ =i-i crede ceva mai de soi se ded[ la umiliri =irete, ca s[ afle efectul compunerilor lui. Oric`t[ ]nflorire va fi ]n amintirea lui Th. D. Speran\a, Creang[ apare ]n substan\[ a=a cum era (217): „Mergeam — ]=i aminte=te acesta — cu umbrela deschis[, c`nd

164

G. C[linescu

deodat[ v[d venind la vale dinspre Copou pe Ion Creang[. Vine la vale =i-mi iese ]nainte. — Dar ce bine ]mi pare c[ te ]nt`lnesc! zise Creang[. E=ti gr[bit? Unde te duci? Ai vreo treab[ acum? — Nu. Dar ce este? — Hei, p[i ce s[ fie? Vorba ceea, cum =i-o face omul nu-i face nici dracul. — Dar ce e? — M[ rog, zice c[ =oaricele, c`nd nu-ncape-n bort[, ]=i mai leag[ =i-o tidv[ de coad[!... A=a =i eu. Dup[ ce n-am ]nv[\at carte, s[ fi ]nv[\at =i eu ca oamenii o =coal[ ]ntreag[, s[ =tiu m[car ce trebuie s[ cetesc, ca s[ ajung s[ mai pricep =i eu ceva de pe lumea asta mare =i ]ncurcat[, dup[ ce nu =tiu =i eu vro limb[ str[in[, ca s[-mi mai deschid[ capul, m[ apuc, m[ rog, acuma, la b[tr`ne\e — cal b[tr`n s[nv[\ a merge ]n buestru!... Te ui\i la mine, te-ntrebi dac[ nu cumva am ]nnebunit. S[ =tii ]ns[ c[ nu sunt departe nici de asta. Uite ce e. M-am apucat de scris, m-am apucat de literatur[, =i nu =tiu cum s-o scot la cap[t. Nu =tiu: ceea ce scriu eu este ceva? Seam[n[ chiar a scris de om, ori ]i vro prostie, s[ r`d[ =i curcile de mine? Chiar acuma am fost la dl Melic de i-am cetit =i mi-a spus c[-i bine. Ieri i-am cetit lui dl Culianu. I-am cetit mai-nainte lui dl Alecu Xenopol, lui cuconu Vasile Pogor, lui dl Nicu Ganea, lui dl Emilian, =i to\i mi-au spus c[-i bine. Dar eu, drept s[-\i spun, nu-mi vine s[ cred. Cum s[ fie bine?!... Un prost, un ghiorlan ca mine s[ poat[ s[ scrie?... Nu-i b[nuiesc pe d-lor c[ vor s[-=i bat[ joc de mine ]nadins, dar de, d-lor sunt oameni sub\iri, politico=i, boieri, nu vor s[ supere pe nimene; le vine greu s[-mi spun[ ]n fa\[: e=ti prost!... De aceea ]mi pare bine c[ te-am ]nt`lnit. Am avut prilej s[ te cunosc mai de-aproape, s[ fim adeseori ]mpreun[, s[ vorbim; cred c[ d-ta o s[ fii acuma a=a de bun s[-mi spui drept dac[ ce-am scris eu are vro noim[; sam[n[ ceva cu ce scriu al\ii, ori e o gogom[nie, ca s[ =tiu s[ m[ ast`mp[r, s[ nu-mi bat capul cu ]mp[r[\ia cerului!... }mi f[g[duie=ti? — Da, dar ce e?

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

165

— Uite ce. Am scris aice mai pe larg =i mai am[nun\it ce mi-am mai adus aminte de pe-acas[, din vremea copil[riei. +i dac[ e ceva, a= vrea s[ le tip[resc; dac[ nu, s[n[tate. Dac[ ar fi dl Maiorescu aice, he-hei, el de mult mi-ar fi spus curat, pe =leau; dar dac[ nu-i, ce s[ fac? Cu aceste vorbe, scoate din buzunar un caiet =i ]ncepe s[-mi ceteasc[. Cete=te buc[\i de ici, de colo, de-acas[ de la el, despre prietenul lui, de p[rintele cutare, despre cum a ]nv[\at el gramatica cu formele pronumelor: mi-\i-i, ni-vi-li =i altele. Mergeam am`ndoi pe trotuar, pe strada P[curari, cu umbrelele deschise ]n ploaie, pe la poarta penitenciarului, de la „Jockey-Club“ p`n[ la vale, pe la casele lui Praja. Noroc c[ ploua =i nu prea era lume pe strad[, s[ se ]mpiedece de umbrelele noastre. Mergeam am`ndoi, el cetind =i uit`ndu-se din c`nd ]n c`nd la mine, s[ vaz[ dac[ ]l ascult.“ Dup[ ce scrisese =i publicase ]n Convorbiri literare cinci pove=ti, Creang[ ]=i puse ]n cap s[ fac[ o adev[rat[ nuvel[, probabil ]ncredin\at ]n sinea lui c[ va scrie mai bine dec`t at`\ia. Compuse deci Mo= Nichifor Co\cariul, ]n care nu se petrece, din punct de vedere epic, mai nimic. Un harabagiu pleac[ la drum cu o evreic[ =i popose=te peste noapte ]ntr-o p[dure, av`nd ni=te stric[ciuni la c[ru\[, at`t =i nimic mai mult. Toat[ substan\a nuvelei este zugr[virea pe cale dialogic[ a lui mo= Nichifor. Departe de a fi o compunere „poporal[“, bucata era cea dint`i mare nuvel[ rom`neasc[. }ndoit, Creang[ o subintitul[ „povestire glumea\[“. Fie c[ nuvela cuprindea la ]nceput unele am[nunte mai „corosive“ (mo= Nichifor fiind un fel de Nastratin al lui Creang[), fie c[ junimi=tii, a\`\a\i de Eminescu, fur[ sensibili la frumuse\ile compunerii, succesul ]n „Junimea“ fu at`t de mare, ]nc`t Maiorescu, de la Bucure=ti, curios, ceru la 10 noiembrie 1876 manuscrisul pentru cinci zile (231, V).) La Bucure=ti se ]ntocmise o alt[ „Junime“, ]n coresponden\[ cu cea de la Ia=i. „Istoria lui Creang[“ f[cu =i aci „cel mai mare haz“, veselia fiind, pare-se, tot ce se cerea de la un autor „poporal“ (231, V). „Junimea“ din Ia=i hot[r], cum era =i firesc, publicarea ei, =i Creang[ ceru ]napoi cu mult[ smerire pentru ]ndr[zneal[ manuscri-

166

G. C[linescu

sul, pip[ind opinia lui Maiorescu prin umilin\e pref[cute, sub care se ghice=te totu=i o con=tiin\[ artistic[ neted[ =i ironic[: „D-voastr[ cred c[ ve\i fi r`s =i de mine =i de d`nsa, =i cu drept cuv`nt: pentru c[ este e copil[rie, scris[ de un om mai mult b[tr`n dec`t t`n[r; da’ bine, da’ r[u, D-zeu =tie. Eu at`ta =tiu numai c[ am scris lung, pentru c[ n-am avut timp s[ scriu scurt. Dar ce am scris =i cum am scris, am scris...“ (232) La 29 noiembrie 1876 Maiorescu ]napoia prin Jacques Negruzzi manuscrisul, mul\umind „pentru scrisoarea hazlie“ (231, I) =i f[r[ a da deocamdat[ nici o judecat[. Critica urm[ ]ntr-o scrisoare c[tre N. Gane din 6/18 decembrie 1876, unde, dup[ ce socotea nuvela lui Gane C`nele B[lan, cu toate rezervele de am[nunt, drept „una din cele mai frumoase“ scrieri, =i admira Strigoii lui Eminescu destul de rece, strecur[ lui Negruzzi ideea curioas[ c[ nuvela n-ar trebui publicat[: „Mul\umesc ]nc[ o dat[ d-lui Creang[ pentru trimiterea lui Mo= Nichifor Harabagiul. Ca tot ce scrie Creang[, =i povestea lui mo= Nichifor este foarte interesant[ ]n felul ei =i adev[rat rom`neasc[. Dac[ sar ]nt`mpla s[ o tip[reasc[ Convorbirile (ceea ce ]ns[ eu n-a= face, fiindc[ istoria prea este din „Borta... Cald[“, =i atunci ce ar zice „duduca de la Vaslui“, care =tia poate numai de „Borta Rece“), atunci sunt de p[rere s[ se schimbe ceva la ]nceput. Este vorba acolo de un clopot d[ruit =i de Ciub[r-vod[; ceea ce seam[n[ prea mult cu Slavici Popa Tanda. }ns[ Creang[ este ]nsu=i original =i nu are trebuin\[ de a imita pe Slavici. +i ]n alt loc mai este o imitare a lui Slavici; e pe pagina 2-a a manuscrisului trimis mie, sus, unde vorbe=te de iepele tinere =i albe ale harabagiului =i ]ntrebuin\eaz[ forma stilistic[: iepe, fiindc[ voia s[ aib[ m`nji; albe, fiindc[ ]i luminau la drum“. Aceast[ repetire a adjectivelor cu explic[ri este iar[=i copiat[ din Popa Tanda („Valea-Sac[, vale, fiindc[... sac[, fiindc[...“)“ (91) Creang[ care asculta smerit ce-i spuneau al\ii =i se f[cea a privi la Maiorescu ca la un sf`nt, nu \inu seam[ aproape deloc de observarea criticului. }n sufletul lui, el era dar ]ncredin\at c[ a scris cum a scris

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

167

=i-=i r`dea de p[rerile altora care nu scriu. A socoti c[ nuvela Nichifor Co\cariul n-ar trebui publicat[ era totuna cu a spune c[ nu merita s[ fie publicat[. +i nuvela era capodopera lui Creang[! Maiorescu a fost un om de o cultur[ solid[, un om de caracter, un polemist foarte talentat =i un b[rbat cu tact. Dar n-avea gust =i nici subtilitate. Era muzicant, =i ]n coresponden\[, venind vorba de muzic[, nu putea s[ traduc[ nici o impresie, constat`nd numai c[ „dl Broome... s-a pus la org[ ]n salon, =i fata mai mare, Winnifred, la violoncel“. }n fa\a ghe\arului, la hotel, se bucur[ c[ are... lumin[ electric[. Iar Creang[, scriindu-=i amintirile, r`dea =i pl`ngea singur, sufla greu, se mi=ca ne]ncetat =i se umplea de sudori. Un glas ]i striga vorbele, =i el scria, =tergea =i scanda frazele ca un Flaubert al Humule=tilor (5). Maiorescu declar[ c[ Eminescu e „poet ]n toat[ puterea cuv`ntului“ =i nu e ]n stare s[-l analizeze, =i el, om al =colilor mari, face caracteriz[ri naive de ]nv[\[tor de \ar[ ca: armonie, onomatopee, versuri frumoase, idei care ]nal\[ sim\irea, ]n vreme ce institutorul Creang[, =colarul catihetului, are sentimentul unit[\ii naturale a frazei, pe care n-o compune, ci o caut[ ]n forma ei unic[, =i poate exprima cu at`ta spirit sfor\area artistic[ prin cuvintele superioare: „am scris lung, pentru c[ n-am avut timp s[ scriu scurt“. E oric`nd m[gulitor ca un om f[r[ invidie =i at`t de binevoitor ca Maiorescu, un om cu vaz[, al c[rui cuv`nt e oracol, s[ te laude. Creang[ =i Eminescu au stimat pe Maiorescu. Dar ]n bojdeuc[ au r`s am`ndoi, nici vorb[, fiindc[ Eminescu spunea povestitorului c[ el n-are nevoie s[ fie ]ndreptat de nimeni, Iar Creang[ ]ntradev[r ]ntreba pe to\i =i scria cum =tia el. Intr`nd ]n „Junimea“ =i vaz`ndu-se a=a de bine primit, Creang[, poc[it, se puse ]n slujba celor care f[ceau aci politic[, a lui Carp, Maiorescu, Negruzzi, Pogor. Ideile lui el nu =i le schimbase =i, ca o figur[ electoral[ popular[, ]=i ar[t[ recuno=tin\a f[c`nd propagand[ pentru anumite persoane. El nu mai era nici frac\ionist, dar nici conservator, ci „aleg[tor na\ionalist“. Iar ]n privin\a aceasta g[sea la „Junimea“ o atmosfer[ mai l[murit[. Cu toate divergen\ele de opinii, „Junimea“ era ]n mare parte xenofob[. }n primii ani discu\iile o\ioase ]n jurul

168

G. C[linescu

problemei evreie=ti, acute atunci ]n Rom`nia, fur[ dese =i aprinse, =i nu st`rnite chiar de aceia care trecur[ drept antisemi\i programatici. }n casa lui Maiorescu, la Ia=i, ]n 28 aprilie 1872, fiind de fa\[ Iacob =i Leon Negruzzi, rezervatul Maiorescu, Mandrea, Bodn[rescu, Lambrior, Panu, Castano, Verussi, Tassu, Pogor, Xenopol, „se na=te o discu\iune asupra evreilor, asupra industriei noastre =i mijlocul de a le face concuren\[. Se ive=te ideea unei societ[\i care s[ aib[ de principiu a cump[ra numai de la cre=tini obiectele ce se afl[ la ei, pentru a porni astfel rena=terea industriei na\ionale. Asupra acesteia se decide a se reveni.“ Problema era r[u pus[, rasial, =i Eminescu se a=eza dintr-un punct de vedere mai aproape de adev[r, acel al produc\iei, os`ndind f[r[ osebire de origine etnic[ clasele sterile. }n seara c`nd Eminescu, ]nainte de a pleca la Berlin, la 7 septembrie 1872, cite=te }nger =i demon =i Floare albastr[, se discut[ apoi „asupra chestiunii evreilor“. Se poate spune c[ to\i, f[r[ excep\ie, fur[ „na\ionali=ti“, dar unii, din oportunitate politic[, precum Carp, ori din sentimentul inutilit[\ii, ca Pogor, se ar[tar[ rezerva\i. Maiorescu, profes`nd „senin[tatea“ =i av`nd ]n vedere =i ra\iuni politice, reprob[ slab excesele, apoi se r[zg`ndi =i deveni un xenofob m[surat la cuvinte, discret, dar hot[r`t, =i nu numai ]n c`mpul politic, dar mai ales ]n cel literar, unde se sim\i atins de concuren\a unor esteticieni =i critici ca Gruber =i Gherea, ]n jurul c[rora, ]ndeosebi a celui din urm[, se f[cea o v`lv[ care-l sup[ra. Despre Gruber, a=adar, Maiorescu scria, f[c`nd aluzie la ni=te anchete literare, urm[toarele r`nduri f[r[ echivoc (5): „E caracteristic acest amestec al r[posatului Gruber ]n noti\ele asupra lui Creang[. Gruber, cu o insuficient[ preg[tire =tiin\ific[, ]ncepuse a se ocupa de studii psihofizice =i umpluse capul c`torva tineri din Ia=i cu a=a-numita audi\ie colorat[, un fel de curiozitate a hiperesteziei f[r[ mult[ importan\[. Fire=te c[ Gruber se pusese ]n rela\ie cu Lombroso, =i reclama ce se f[cea ]n juriul ne]nsemnatelor cercet[ri gruberiane este o mica repercutare a marei reclame ce o face ]n Europa Lombroso, Max Nordau =i Brandes, [...] ale c[ror lucr[ri se compun din o p[trime studiu =i trei p[trimi exager[ri isterice, potrivite dup[ gustul numero=ilor

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

169

decaden\i neurastenici ai vremurilor noastre.“ }n „Junimea“ ideologic obiectiv[ se alese un grup de xenofobi activi, propov[duind reac\iunea politic[ sau ar[t`nd o repulsie mai puternic[ pentru imigran\i. Printre ace=tia sunt Conta, Xenopol (el ]nsu=i de origine str[in[), Panu, Tassu, Lambrior. Lor li se adaug[ numaidec`t, din naivitate, Creang[. }n epoca de dup[ r[zboiul de neat`rnare, antisemitismul fu reaprins de congresul de la Berlin, care ceru Rom`niei acordarea de drepturi politice evreilor, ceea ce ace=tia meritau s[ aib[. C`\iva na\ionali=ti impeniten\i sim\ir[ amestecul dinafar[ ]n chestiunile interne ca o umilin\[. Adeziunea politic[ a lui Creang[ merge spre V. Conta, fostul coleg de =coal[ din T`rgul-Neam\, care cerea votul pentru un program limpede xenofob. El f[cu ]mpreun[ cu comisarul Nic=oi, cu Gh. Ien[chescu =i al\ii o lig[ ]n numele c[reia ]mpr[=tiar[ ]ntr-o noapte prin po=t[ cet[\enilor ie=eni un ]ndemn de a nu mai cump[ra de la negustorii str[ini (166), adic[ ceea ce se propusese =i la „Junimea“. }ncord`ndu-=i lira, povestitorul ]=i propag[ ideea =i ]n versuri care se c`ntar[ (200): Cump[ra\i de la olteni!

Este foarte cu putin\[ ca hot[r`rea de a se face debitant s[-i fi venit =i din concep\ia simplist[ c[ un adev[rat rom`n trebuie s[ ]nl[ture pe alogeni din comer\, f[c`nd el ]nsu=i comer\. Unuia care se \ine scai dup[ el s[-i arendeze debitul el ]i spune ]n cele din urm[ sarcastic, ar[t`ndu-i un deal de =apte f[lci: «— Bre, =tii ce, iaca chiar \i-l dau de acum =i f[r[ nici o plat[ ]n schimb, numai s[ te apuci tu singur ca s[ ari, s[ semeni =i s[ pr[=e=ti locul ista din fa\a noastr[, =i atunci s[ =tii c[ eu ]\i dau debitul cu mare bucurie.» (107) Creang[ ]i cerea isprava lui Chiric[, a lui Stan P[\itul, ]ns[ fiindc[ ]mprumutase de la Eminescu teoria c[ unii indivizi, profes`nd comer\ul, nu sunt ]n stare s[ fac[ nici o munc[ productiv[. Lui Slavici, care-i trimisese bro=ura Soll =i Haben, el ]i scria astfel:

170

G. C[linescu

„Stimate domnule =i frate Slaviciu, }\i mul\umesc din suflet pentru bro=ura ce mi-ai tr[mis. Ca fiu din popor, admit ]n totul p[rerile d-voastr[; nu m-am putut opri de a v[rsa lacr[mi, v[z`nd nenorocirea ce ne amenin\[ ]n viitorul \[rei =i al copiilor ei! +i cu al`ta mai mult am sim\it, cu c`t de mic copil am v[zut vicle=ugul acestui [soi de oameni] ]nd[r[tnic =i risipitoriu la ce \inte=te... Dar oamenii no=tri de stat!... Ochi au =i nu v[d; urechi au =i nu aud, c[ci totdeauna au luat c[rbunele cu mina sermanului \[ran, care, la urma urmelor, tot el a pl[tit gloaba. Vorba ceea: „capra b... =i oaia trage ru=ine“. De-ar =ti boii din ciread[ ce m`n[ becisnic[ ]i duce la t[ietoare! Dar nu =tie s[rmanul dobitoc, =i de aceea tace =i rabd[; duce ]n spate toate sarcinile =i hr[ne=te pe netrebnicii, cari ]=i r`d de d`nsul! P[stori nu-s =i c`nii lipsesc. +-apoi =tii c[ ]ntr-un sat f[r[ c`ni se preumbl[ mi=eii f[r[ b[\... Noi, cari am gustat amarul, s[ despre\uim pe oamenii cei ce lucreaz[ f[r[ de lege =i s[ nu ne ]nso\im cu ale=ii lor — pentru a lua p`inea din gura fiilor =i a o arunca c`nilor. Cred c[-i destul o m[ciuc[ la un car de oale.“ (231, III) Dup[ cuv`ntarea \inut[ de Conta, la 4 =i 5 septembrie 1879 ]n Camer[, Creang[ ]n calitate de „aleg[tor na\ionalist“, ]i trimite un r[va= ]nfl[c[rat: „Iubite prietene, Nu =tii c`t ne-am bucurat noi ie=enii de succesul ce l-ai avut ]n Camer[. Eu, dup[ cum m[ cuno=ti, parc[ ]nnebunisem de entuziasm, =i, de, prost oi fi, dar inim[ mare am. M-am apucat de-am \inut o

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

171

=ez[toare acas[ cu R[ceanu, Ien[chescu, Mi=u Nic=oi =i te-am proclamat cel mai mare orator al nostru; sa tr[ie=ti, c[ci tu faci cinstire E=ului nostru, oropsit =i blestemat de D-zeu =i de oameni.“ (234) Creang[ ajuta la alegeri =i pe ceilal\i junimi=ti, mai pu\in na\ionali=ti, =i ]ntre\inea cu ei o coresponden\[ ermetic[, ]n chip hazliu conspirativ[, ca aceast[ scrisoare c[tre Negruzzi din 6 martie 1877: „Stimabile dle Negruzzi, Fost-am =i la p.rail... =i la rop, rop... =i s-au prins c[ ]ntru un cuget vor m[rturisi pentru chir, fiind rasasia\i p`n[-n g`t de frac... +i, c[ pentru chir, hulude\e sunt informa\i =i din partea altora ]n bine. }ns[ n-ar fi r[u s[ mai bate\i fierul p`n[-i cald, c[ =ti\i cum e lumea la noi.“ (231, I) El umbla, pe c`t se vede, s[ fure aleg[torii de la frac\ioni=ti, ]ndeosebi ]nv[\[tori de-ai lui, ca Ropal[ (=i R[ileanu?), =i s[-i ]ndrepte spre Carp. Acum orice primejdie de persecu\ie i se p[rea ]nl[turat[ =i se bucura chiar de reputa\ie. La 8 ianuarie 1875 el cerea din nou definitivarea, care i se d[dea (8), ]n 1878 era decorat cu Benemerenti clasa a II-a pentru activitatea didactic[ (89), Alecsandri ]l onora cu ]ncrederea de a-i trimite povestea Cal galben de sub soare, ca s-o transcrie, =i peste c`\iva ani ]i d[ruia, la cerere, operele complete (4). Adev[ratul prieten al lui Creang[ r[mase tot Eminescu. Veneau =i al\ii ]n bojdeuca povestitorului (Conta, Lambrior, Pompiliu, Nica), poetul ]ns[ tr[gea aici ca ]n edenul lui Euthanasius. Cu mult[ prietenie, Eminescu recomand[ ministerului printr-un raport din 26 mai 1876 Pov[\uitorul la cetire prin scriere, acela care, r[mas f[r[ aprobare, z[cu ]n podul casei lui Ien[chescu. La 14 martie 1876 poetul \inuse o prelegere public[ despre Influen\a austriac[ asupra rom`nilor din Principate, pe care Creang[ trebuie s-o fi ascultat-o ca pe o evanghelie, c[ci sub acest titlu oratorul ]=i v[rsa toi n[duful s[u politic =i

172

G. C[linescu

f[cea tabloul unui stat arhaic, bizuit pe clase autentice =i productive. La un moment dat, el zise: „... vedem c[ existau clase neat`rnate, una \[r[neasc[, ie=it[ din r[zboinicii ]mpropriet[ri\i, alta burghez[. Ace=tia nu erau oamenii nim[nui. Istoria celor din urm[ 50 de ani, pe care mul\i o numesc a regener[rii na\ionale, mai cu drept cuv`nt s-ar putea numi istoria nimicirii r[ze=ilor =i bresla=ilor. Nimicindu-se ]ns[ talpa \[rii, era neap[rat ca =i st`lpii s[ cad[. Au c[zut =i boierii. O clas[ este ]ntr-un popor un factor al armoniei societ[\ii, de aceea r[u este c-au c[zut r[ze=ii, r[u c-au c[zut breslele, r[u c-au c[zut boierii. C[ci se vor vedea urm[rile.“ Pus astfel al[turi de boieri la temelia \[rii, Creang[ se va fi sim\it foarte mul\umit. Ca o confirmare practic[ a excelen\ei statului vechi =i dintr-un mimetism amical, Eminescu ]=i f[cu la r`ndu-i haine de =eiac, ca ale lui Creang[. }n prim[var[ se petrecu un lucru cu totul nepl[cut. Guvernul conservator c[zu, =i noul ministru de instruc\ie, G. Chi\u, destitui pe Eminescu din postul de revizor pe ziua de l iunie 1876. Dealtfel, lucrul acesta era de a=teptat, =i e curios cum Maiorescu consim\i s[ scoat[ pe poet dintr-un loc mai potrivit =i mai ferit spre a-i ]ncredin\a o ]ns[rcinare a=a de fragil[ ca revizoratul. Destituirea dezl[n\ui ]n Eminescu am[r[ciune =i furie. „Canalia liberal[ — strig[ el — a nimicit ideile ce mi le f[urisem despre via\[.“ Se socoti f[r[ o „pozi\ie material[ asigurat[“ =i cer=i pe toamn[ Veronic[i Micle g[sirea unui loc de pedagog, ca s[-=i poat[ agonisi acea p`ine pe care „o dorea de dou[ zile =i n-avea cu ce s-o cumpere“. Toate acestea dezv[luiau un om f[r[ calm. Maiorescu fu =i el persecutat dup[ aceasta =i nu-=i pierdu cump[tul. La Creang[ cel p[\it =i care =tia censeamn[ s[ fii dat afar[ din slujbe g[si Eminescu alinarea. El se mut[ o vreme ]n locuin\a acestuia, unde poetul ]=i aduse un scrin de nuc ]n\esat cu c[r\i. Acum Petrino ]l denun\ase justi\iei c[ sustr[sese c[r\i din bibliotec[ =i mobile pentru a-=i mobila apartamentul d-sale particular“. Creang[ trebuie s[-i fi povestit din nou tot ce tr[sese de pe urma popilor, cum ]l d[duse Tell afar[ din =coli\a lui, tot a=a, pe var[, cum, dup[ c`teva zile de n[uceal[, ]=i f[cuse inim[ =i deschisese debit. Nu piere omul! }ntr-adev[r, Eminescu c[p[t[ ]ns[rcinarea prost retribuit[ de redactor-administrator al Curierului de Ia=i, un fel de

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

173

buletin al publica\iilor Cur\ii de apel din Ia=i, care publica =i o pagin[ politico-literar[. Pe aceasta o compil[ poetul un an de zile. Exacerbat de lipsuri =i necaz, poetul profes[ un antiliberalism nestins =i o ura grozav[ ]mpotriva „semidoc\ilor =i c`rciocarilor“, care corup „bunulsim\ at`t de caracteristic al rom`nului“. Creang[ p[rea a fi mereu prezent ]n articolele sale ca termen de compara\ie. Eminescu se plictisi iute de s[r[cie =i de „foaia vitelor de pripas“ =i ]n toamna anului 1877 se preg[tea s[ plece la Bucure=ti ca redactor la Timpul. Un conflict cu domnul Mircea, directorul Tipografiei Na\ionale, care pretindea ca Eminescu s[ semneze o compozi\ie encomiastic[ a sa, sluji ca pretext. Cu toat[ prietenia, nu e de crezut c[ Eminescu s-a slujit prea mult de ospitalitatea lui Creang[. El avea m`ndria lui de om =i nu-i pl[cea s[ cad[ pe capul nim[nui. De aceea plec[ la Bucure=ti ]n c[utarea unei soarte mai bune. Creang[ r[mase ]ns[ nem`ng`iat. Avea el prieteni ca Gh. Ien[chescu, R[ceanu =i Nic=oi, dar ace=tia erau buni numai la b[utur[. Altul era Eminescu, „marele poet al rom`nilor“, plin de ]nv[\[tur[ =i spun`nd toate lucrurile limpede, precum sunt, f[c`ndu-l =i pe el s[ se simt[ alt om, mai cu ]ncredere ]n „\[r[nia“ lui. Creang[ tot a=tepta acum ve=ti de la Bucure=ti =i-l ]mbia pe poet s[ vin[ la Ia=i: „La E=i ninge frumos de ast-noapte, ]nc`t s-a f[cut drum de sanie. Ciricul parc[ e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, c[ci f[r[ tine sunt str[in.“ Dealtfel, Ia=ul ]ncepea din nou s[ se goleasc[. R[zboiul ]nt[rise familia domnitoare =i ar[tase tuturor c[ adev[rata via\[ e la Bucure=ti. Sc`rbit de intrigile ie=ene, Maiorescu se mutase ]n capital[, =i odat[ cu el =i „Junimea“, ceea ce r[m[sese la Ia=i nemaiav`nd importan\a de alt[dat[. }nsu=i Constantin, b[iatul lui Creang[, era la Bucure=ti. Povestitorul se sim\i deodat[ singur =i p[r[sit ]n „E=ul nostru cel oropsit“ (134) =i ]ncepu s[ se g`ndeasc[ la vreun mijloc de a vedea pe prietenii din Bucure=ti =i de a mai merge cu trenul, pe care ]l c`ntase ]n versuri: Fumul es[, trenul sboar[, Pasajerii lini=ti\i,

Orice vreme-a fi afar[, Au pornit, ]s bun porni\i!

IX. CREANG{-TAT{L +I CREANG{-FIUL

}n vreme ce Creang[ me=terea la abecedarele =i la pove=tile sale suit ]n crivat ori cufundat ]n putin[, b[iatul s[u crescuse de-a binelea =i se afla acum fl[c[u ]n toat[ puterea cuv`ntului. Constantin nu era nici de=tept =i n-avea nici vreuna din ]nsu=irile tat[lui. +coala militar[ din Ia=i, unde Creang[ ]l internase f[r[ plat[ ]n 1872, sco\`nd cu martori act de paupertate, ]i r[pise orice ingenuitate, d`ndu-i fumuri =i nu-i d[duse ]n schimb nici o cultura serioas[. Era tocmai unul din acei semidoc\i de care vorbea Eminescu, un cioflingar de t`rg, care se cam ru=ina de tata =i avea gusturi m[re\e. }ns[ Creang[, ca orice p[rinte, ]=i iubea puiul =i-l credea bun la ceva. Cu o dragoste vrednic[ de toat[ lauda, el alearg[ la m[rimile pe care le cuno=tea ca s[ le cear[ o vorb[ bun[ pentru plodul s[u. Mu=c[tor de felul lui =i plin de ]ncredere ]n „\[r[nia“ sa c`nd era vorba de produsele min\ii, Creang[ redevenea smeritul om de jos care se roag[ de boieri pentru binefacere. +i cum tot Maiorescu ]i s[rea ]n ajutor cu folos, recuno=tin\a institutorului lua forma celei mai ad`nci smerenii. Creang[, care ca diacon s[rutase m`na directorului s[u de =coal[ normal[ c`nd fusese numit institutor, fu v[zut la maturitate s[rut`nd iar[=i, ]n fa\a a o sut[ de comeseni ai unui banchet, m`na lui Titu Maiorescu. +i ]ntr-adev[r, institutorul nu datora „Junimii“ numai p`inea sa, dar o seam[ de bune ]ndrum[ri pentru slabul s[u fecior. Pe dat[ dup[ r[zboi, Constantin se afl[ la Bucure=ti, unde urmeaz[ =coala militar[. Slavici ]i este corespondent =i prime=te des de la ]ngrijoratul p[rinte ]ntreb[ri de felul acesta: „Nu =tiu dac[ Creang[ al meu ]nva\[ ori se las[ pe-o ureche“ (231, III). Creang[ s-a rugat bine]n\eles =i de Maiorescu s[ dea sfaturi b[iatului =i s[-l ocroteasc[ „dac[ merit[“, fiindc[ criticul prime=te pe Constantin ]n cas[ =i, probabil, ]l invit[ la mas[. Eminescu ]nsu=i e

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

175

solicitat s[ arunce o privire. Nu se vede c[ elevul de =coal[ militar[ ar fi ]n\eles c`tu=i de pu\in importan\a oamenilor care binevoiau s[ se ocupe de el din respect pentru tat[. Pricepu numai c[ tat[-s[u avea trecere =i prietenii influente, care-i puteau folosi. C[ Creang[ nu prea avea obiceiul s[-=i deschid[ punga, de=i prin preajma anului 1880 el nu e deloc un om s[rac, este un lucru ce poate fi crezut. Adev[rat este ]ns[ c[ elevul de =coal[ militar[ ]=i face o specialitate din a cere lui Creang[ bani, v[iet`ndu-se =i la al\ii de zg`rcenia aceluia, de vreme ce Eminescu intervine ]ntr-un r`nd, la 25 decembrie 1878, cer`nd s[ se trimit[ lui Constantin „din c`nd ]n c`nd parale pentru trebuin\ele lui extraordinare“, ]n vederea c[ ar putea fi invitat de Maiorescu la mas[ =i ar avea trebuin\[ de „o p[reche de ]nc[l\[minte mai cuviincioase“. }n cur`nd Constantin ie=i sublocotenent de marin[ =i fu trimis la Triest, probabil de stat, de unde ]n toamna anului 1880 era ]ntors nu demult. Clima Italiei, zicea el, ]i ]mbl`nzise caracterul lui zburdalnic (ms. 3.757). }i pl[cea luxul =i aventura, ]n care scop =i intrase la marin[, uniforma fiind pompoas[ (frac =i bicorn) =i slujba cauzatoare de schimb[ri. Nu mult dup[ ie=irea din =coal[, lu[ parte la o parad[ ]n Ia=i =i uniforma nemaiv[zut[ induse ]n eroare pe cei de fa\[, care crezur[ c[ sublocotenentul este un consul rus ori vreun ambasador. O bab[ din S[r[rie ]l recunoscu ]ns[ (13): «— Ia t[ce\i, fetelor — zise ea — doar ]l cunosc de c`nd era de-o =chioap[, e b[etul lui Popa Sm`nt`n[ din |ic[u!» Popa Sm`nt`n[ era, fire=te, m`ndru de feciorul s[u, de=i cam ]ngrijorat de purt[rile lui, =i \inu cu tot dinadinsul s[ vad[ de el mai de aproape. Sediul sublocotenentului era la Gala\i, =i totu=i el se ]nv`rtea f[r[ rost prin capital[. Prilejul de a veni la Bucure=ti ]l g[si Creang[ ]n numirea sa ca membru ]n Consiliul general al instruc\iunii, care se f[cu prin interven\ia lui Vasile Conta, pe atunci ministru liberal. }nc[ nu e l[murit c`nd a fost Creang[ numit, dac[ la ]nceputul anului 1880 sau =i mai ]nainte, ori ]n toamna lui 1880, la ]nceperea noului an =colar. At`t se =tie, c[ pe toamn[ prietenii ]l v[zur[ pe „b[rd[h[nosul“ Creang[ ]n Bucure=ti, foarte preocupat de noua lui slujb[. Pe var[

176

G. C[linescu

propriu-zis n-avea ce s[ caute ]n Bucure=ti, =i e de g`ndit c[ veni cu pu\in ]nainte de deschiderea =colilor, atunci c`nd munca ministerial[ este ]n toi. La minister se discuta introducerea limbii latine ]n =colile secundare de fete, chestiune care nu interesa pe institutor. Cui ]l ]ntreb[ el spuse ]ns[ c[ muierea poate s[-=i vad[ de gospod[rie =i f[r[ latinie =i c[ temerea lui era ca nu cumva femeile s[ se sminteasc[ mai r[u ]nv[\`nd-o (216). Desigur c[-l v[zu =i pe Eminescu, care ]ns[ era ame\it de Veronica lui, cu care aci se certa, aci se ]mp[ca. Maiorescu, care pe la sf`r=itul lui mai petrecuse o sear[ la Ia=i ]n casa lui Negruzzi, c`nd, poate, v[zu =i pe Creang[, pretindea chiar c[ poetul debita lucruri ordinare pe socoteala lui =i a Mitei Kremnitz. }n sf`r=it, lumea toat[ p[rea cam z[p[cit[, ceea ce trebuie s[ fi ]ntristat pu\in pe Creang[, lovit el ]nsu=i de nu pu\ine sup[r[ri. Bine]n\eles, merse la Maiorescu de dou[ ori, aduc`ndu-i Amintirile I, pe care le citise la Ia=i lui Melic =i sub umbrela lui Th. Speran\a. Le scrisese la Ia=i, ]n bojdeuc[, cu sudori, =i acum, v[z`nd buna primire ce li se f[cea aici, ]nsemn[ jos ca s[ se =tie c[ trecea =i prin capital[: „Bucure=ti, 1880, septembre“. Maiorescu se-ntorsese din str[in[tate la 16—28 august =i fusese bolnav, cu febr[. Era =i foarte sup[rat din cauza ne]n\elegerilor cu nevasta =i mersese cu g`ndul p`n[ la ideea sinuciderii prin cloral. Atunci, ]n septembrie, vremea la Bucure=ti era frumoas[, =i ]n gr[dina lui Maiorescu ]nflorea un trandafir g[lbui de culoarea ceaiului, pe care st[p`nul casei ]l urm[rea cu mult interes. Criticul ]=i relu[ miercurile literare (125). }ntr-o astfel de sear[, a=teptat, Creang[ veni t`rziu detot de la =edin\a Consiliului general. «— Se poate, domnule Creang[ — i-a zis Maiorescu — faci ca at`ta lume s[ te a=tepte? — Ce s[ zic? — r[spunse Creang[ c[ut`nd ca de obicei o „\[r[nie“ de-a lui — d-voastr[ ca d-voastr[! Neav`nd, se vede, alt[ treab[, a\i a=teptat ]n cea mai bun[ societate, =i a=teptarea nu vi-a fost zadarnic[. Iat[-m[-s: sunt aici. Iar[ eu, care umblu-n treburi mari, voi fi a=teptat poate mai pu\in, dar vorba rom`nului: Degeaba vii, degeaba te duci!» (216).

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

177

Mai des se ]nt`lni, fire=te, Creang[ cu Eminescu =i cu Slavici, care erau mai pu\in boiero=i dec`t Maiorescu. Ace=tia venir[ c`teva seri la d`nsul (=edea deci pe undeva ]n gazd[) =i =ezur[ de vorb[. Acum povestitorul avea ]ncredere ]n sine, =i prostindu-se mereu ]=i ]ng[duia s[ dea opinii literare. Bun[oar[, Budulea Taichii al lui Slavici nu-i prea pl[cea, g[sindu-l prea „spelcuit“. }n octombrie Creang[ se afla din nou la Ia=i. O pacoste c[zu acum pe capul lui, am[r`ndu-i via\a =i aduc`ndu-i, ]n cele din urm[, moartea. Se ]mboln[vi de epilepsie, de „pedepsie“, cum ]i zicea el ]n limbaj popular, mo=tenind r[ul de la Smaranda. De c`nd era bolnav nu se poate =ti hot[r`t, dar se pare c[ din prim[vara anului 1877. „De la Harap Alb — zicea el — dou[sprezece zile nu mai am ie=it din bojdeuca asta; a venit ]mp[ratul rusesc, =i atunci mi-a venit un fum pe nas.“ (6). Fumul pe nas constituia aura „pedepsiei“ lui. Oricum, ]=i d[dea seama c[ ap[sa asupra lui un r[u destin. El se socotea un nevropat, ]mp[c`ndu-se cu g`ndul c[ mul\i oameni mari au fost la fel, Napoleon de pild[ (234). Se pare c[ ]nc[ dinainte grozava boal[ se vestise prin atacuri u=oare ]n chip de ame\eli =i ne putem chiar ]ntreba dac[ unul din motivele pentru care nevast[-sa nu mai vru cu nici un chip s[ tr[iasc[ cu el nu a fost =i descoperirea unei manifest[ri morbide, cu at`t mai mult cu c`t Creang[ nu se mai c[s[tore=te a doua oar[, cu toate c[ ar fi fost firesc s[ fac[ aceasta. Institutorul avea ]n purt[rile lui porniri convulsive. Furia cu care b[tu un copil indign[ pe normali=ti, dar Creang[ ]=i m[rturisi nest[p`nirea: „Pesemne, m[i b[ie\i, ce crede\i, c[ nu pricep at`ta lucru? Da’, ia, natura mea cea tic[loas[! a=a-s pornit eu din fire, f[r[ judecat[ c`nd m[ m`nii =i pace. Ca c`nd v[d c[ din ast[ pricin[ am s[-nfund un gros cu mine!“ Natura institutorului era a=a fel, ]nc`t c`nd se-nfuria „nu-=i d[dea seama de nimic“ (223). Pentru c[ Ien[chescu ]l contrazise odat[ cu privire la de=tept[ciunea lui Bonaparte, Creang[ ]l privi at`t de fioros =i aprins de m`nie, ]nc`t preotul fugi pe u=[ cer`nd iertare, spre a fi ]mbunat abia a doua zi cu aceea=i scuz[, „c[ tu =tii cum sunt eu“ (234). Dac[ ar fi s[ d[m crezare acestui Ien[chescu, Creang[ a \inut-o tot ]n con-

178

G. C[linescu

cediu vreo doisprezece ani, lu`ndu-=i-l cu alte cuvinte dinainte de 1880 (56). Totu=i, prin 1883 mergea la =coal[, c[ci ]l vedeau normali=tii. Lipsea probabil din c`nd ]n c`nd, sim\indu-se r[u sau merg`nd pe la Bucure=ti. Ien[chescu mai pretindea c[ Creang[, zg`rcit, nu d[dea suplinitorului dec`t 50 de franci =i c[ din aceast[ pricin[ s-ar fi certat chiar, Ien[chescu cer`nd, generos cu banul altuia, s[ dea pentru suplinire m[car 70 de lei din 270 c`t ar fi avut acum povestitorul, care la 5 noiembrie 1884 ]mplinea al patrulea termen de grada\ie (60). Deci simptome de boal[ se v[zur[ la Creang[ ]nc[ dinainte, acoperite ]ns[ de ]nf[\i=area de voinicie =i s[n[tate. Acum, ]n 1880, se ivi dup[ toate aparen\ele ]nt`iul atac plin. }nsp[im`ntat, alerg[ la doctori, la un doctor Botez ]ndeosebi, =i puse =i pe fiu-s[u s[ ]ntrebe la Bucure=ti medicii, s[-i spun[ „dac[ are sau nu leac“. Constantin, z[p[cit de ale lui, ]i r[spunse cu sfaturi banale ca „prezerveaz[-te! schimb[-\i traiul, sile=te-te a asculta sfaturile doctorilor de acolo, cari pentru asemenea boale sunt tot at`t de savan\i ca =i ace=tia de aci“. }i d[ instruc\iunile oferite de un dr. Pop pentru luarea de natriu bromat. Ba ]l mai sf[tuie=te s[ cheme pe doctorul Botez acas[ =i s[-l lase „cinci minute cu duduca Tinca =-apoi dieta care-\i va recomanda-o, de vrei s[ treac[ mul\i ani f[r[ s[ te doboare, ascult-o =i urmeaz-o cu sfin\enie“. Insinuare c[ izvorul bolii ar fi Tinca ori exprimare neghioab[? Mai degrab[ aceasta din urm[. Sup[rat de boal[, Creang[ mai era am[r`t =i de Constantin, c[ruia dealtfel ]i scria mereu. Nu se poate un stil mai prolix, mai incult dec`t al sublocotenentului. Sfor\area lui v[dit[ este de a fi literar =i de duh, la ]n[l\imea tat[lui, ]n vreme ce el nu cunoa=te nici ortografia. Sub tiradele patetice se ascunde mereu c`te o cerere de bani. La 9 octombrie Constantin se afla ]n Bucure=ti =i c[uta a ]nc`nta pe Creang[, printr-o scrisoare, c[ ministerul avea s[-l trimit[ ]n str[in[tate la Brest. „}mi pare r[u — zicea el — c[ tocmai d-ta p[rintele mieu te ]ndoie=ti de sinceritatea aspira\iunilor mele.“ Acum era ]ndr[gostit de domni=oara Natalia, fata madamei Cristodulo Alexandri, ]n familia c[reia se introdusese =i avea nevoie, spre a o cultiva, de 200 lei „]n cap“. }i cerea dar, la sf`r=itul poliloghiei,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

179

f[g[duind s[-i pl[teasc[ ]n rate de c`te 50 de lei lunar. Creang[ nu se l[s[ probabil ]nvins de argumenta\ia fiului =i nici ]nc`ntat de proasta lui stilistic[ (din c`nd ]n c`nd, ]i corecteaz[ epistolele), ci-l ]ntreb[ scurt =i cuprinz[tor ce-i cu Brestul. Constantin se pierdu ]n alte b`iguieli. Zicea c[ sper[ acum s[ treac[ ]n geniu =i-l ]ncredin\a c[ avea s[ fac[ o afacere str[lucit[ c[s[torindu-se: „iubesc, trebuie s[ fiu iubit — declama el — nu ]nt`mpin ]n acest pas nicio dificultate... Afar[ de asta intr[m ]ntr-o familie mai mult sau mai pu\in sprijinit[; ginerele celalt bun proprietar: aleg[tor colegiul I, ca m`ine poim`ine deputat ceia ce m[ =i ne aranjeaz[ bini=or.“ Creang[ r[mase ne]mbl`nzit de sentimentul romantic al lui Constantin, de=i acesta ]i expediase trei scrisori, „dou[ recomandate =i una ne“ (sic). De fapt, el a=tepta =i parale, =i-n loc s[ stea la Gala\i, unde-i era sediul, se ]nv`rtea prin capital[, locuind ]n Strada F`nt`nei 20. Mergea =i pe la Maiorescu, ]ncerc`nd s[-l ]ncredin\eze =i pe acela de meritele d-rei Natalie. Desigur c[ criticul trebuie s[ fi fost cam plictisit de acest z[p[cit, dar amabil, din considera\ie pentru tat[, nu-=i ar[ta umoarea. V[z`nd c[ Creang[ este ne]nduplecat (=tim c`t de ]nc[p[\`nat era), fiul d[ stilului intensitatea maxim[. „Nu uita — zice el m`ndru c[tre tat[, neghicind ironia soartei — c[ \`nta me este dac[ se poate [numele familiei] sel m[resc =i mai mult, lucru ce se poate tr[ind s-ajung =i general; nu tocmai u=or \ar veni c`nd oi auzi c[ fiu teu unic a murit, c[ rezultatul muncei tale de 20 de ani a pierit prin singura ]nt`mplare c[ nereu=ind a lua de so\ie pe aceia ce iube=te s-a ]mpu=cat. Tat[ pe amorul mieu, pe singurul mieu p[rinte, dac[ ]n 7 zile numi trime\i un respuns favorabil, gloan\ele celui dint`i revolver ’mi vor spulbera crierii;...Dac[, d-ta pentru cutare... ’mi aduc aminte, preg[tiai pu=ca s[ te omori apoi ieu pentru o t`n[r[ cu frumoase calit[\i... Tat[, acelea=i circumstan\e p`n[ la un punct au ocupat anii tinere\ii tale =i tot tu le ai bravat; ajung`nd acolo unde e=ti. De ce e=ti at`t de egoist?“ La 5 octombrie 1881 candidatul patetic la auto]mpu=care g[sise alt[ fat[, c[ci Creang[ =i Ileana, mam[-sa, care se vede c[ tr[ia, ]i trimit consim\[m`ntul la o c[s[torie cu o Elena Adamescu, fiica lui

180

G. C[linescu

Andrei =i Angelina Adamescu, care nu s-a f[cut (236). V[z`nd c[ amenin\area cu sinuciderea nu are efect, Constantin se arat[ ]ngrijorat de boala lui Creang[ =i-i d[ sfaturi inutile. Apoi, disperat, ]i face moral[ ]n numele „teoriei reciprocit[\ii“ ]ntre tat[ =i fiu. „Ai at`tea drepturi m[surate =i pozi\iune ]nc`t nep[sarea de care teai servit pare a fi produsul unui desgust nemesurat pe care \i lam provocat; cine? fiul teu; singurul t[u fiu... Ru=ine mie, ru=ine de o 1.000 de ori!“ Asemenea extravagan\e l-ar fi l[sat pe Creang[ nep[s[tor, dar fiul f[cu ni=te ispr[vi care nu se poate s[ nu-l fi sup[rat. Lipsit de orice tact, abuz`nd ]ntr-un chip penibil de bun[voin\a junimi=tilor, pretinz`nd c[ n-are nici o le\caie =i nici haine, c`nd toat[ lumea =tie c[ se logode=te, ceru protectorilor literari ai lui Creang[ s[-i str`ng[ suma de 1.000 de lei. Aceia nu-i r[spunser[, =i Constantin ]ncepe s[-i ]mproa=te cu oc[ri negramaticale =i caragiale=ti; „D-ta nai, pentru acest cuv`nt am adresat dlui Pogor =i dlui Negruzzi c`te o scrisoare rug`ndui se mijloceasc[ ]ntre membrii Junimei pentru suma de 1.000 lei, cu toate acestea ace=ti oameni mari, ace=ti speculatori de meserii diferite dar potrivite fiecare ]n parte pentru acela=i scop „nego\ pentru c`=tig“ fie pentru nume, bani, politic[, ambi\iuni de=erte, rezbun[ri, uri, pasiuni ]n genere, ace=ti haini nu miau trimes, la ei miea de franci era pi=c[tura purecelui dintr-un munte, la mine viitorul soarta... Tat[! Caut[ cel pu\in, de te ]mprumut[ cu 800 de franci =i achit eu c`te 100 lunar, fii cel pu\in d-ta p[rinte ce m[ cuno=ti girul meu.“ A=a scria Constantin la 14 ianuarie 1881, =i e probabil c[ Creang[ ]l l[s[ s[ sporov[iasc[ at`t c`t pofti. Pe c`t de adev[rat era c[ povestitorul avea bani, dar nu ]n\elegea s[ dea unui sublocotenent cu leaf[, de vreme ce =i el, ca diacon, nu ceruse nim[nui nimic, pe at`t e de adev[rat c[ cererile fiului nu sunt serioase. Lucru hazliu. Nu numai fiul cerea lui Maiorescu, dar =i tat[l — e drept, cu motive mai nobile. La 11 iunie 1881 Creang[ solicit[ lui Maiorescu un ajutor pentru un diacon bolnav de la Biserica Buna Vestire, unde criticul avea un „odor scump“, unde ]=i ]nmorm`ntase, cu alte cuvinte, un copil mort timpuriu. Maiorescu era foarte des asaltat de mul\i cu cereri de ajutoare, =i, lucru l[udabil,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

181

d[dea (41). Totu=i, cererea lui Creang[ este inoportun[, fiindc[ era mai ]n m[sur[ el ca fost diacon s[-=i ajute prietenul. El are despre „cei mari“ concep\ia de atunci a unor „oameni din popor“, care socotesc c[ un locuitor de la ora= are menirea s[ dea la to\i. At`t de pu\in s[rac era totu=i Creang[, ]nc`t ]n toamna anului 1881 el =i al\i opt institutori ]mpreun[ cu I. S. Ionescu, tipograf, cump[rar[ de la „Junimea“ Tipografia Na\ional[, la care r[mase asociat p`n[ la moarte (107). E cu putin\[ ca Maiorescu, plictisit de prea desele interveniri ]n favoarea lui Constantin, s[ fi ]ncercat s[ scape delicat de Creang[, spun`nd c[ nu e acas[ ]ntr-o zi la Bucure=ti, c`nd acesta l-ar fi c[utat ]n alt[ zi dec`t ]n miercurea literar[. Dar se poate s[ fie =i o p[rere a lui Creang[ c[ Maiorescu era la fereastr[, ori o gre=eal[ din partea feciorului. Fapt este c[ povestitorul ar fi avut acest sentiment =i ar fi povestit ]nt`mplarea altora cu lacrimi ]n ochi (89). Unii oameni nu ]n\eleg niciodat[ eticheta =i sunt gata s[ vad[ m`ndrie „boiereasc[“ acolo unde e numai disciplin[ a vie\ii. Dac[ Creang[ era sup[rat din pricina lui Costache, nu prea e de crezut c[ v[zu un gest teribil ]n apelarea la „Junimea“, de vreme ce =i el ]n\elegea ca cei mari s[ te ajute b[ne=te c`nd e=ti la ananghie. A=a precum Eminescu ponegrea pe Maiorescu c`nd era nec[jit, putea s[ fac[ =i Creang[, =i nu trebuie s[ ne l[s[m deloc ]n=ela\i de formulele sentimentale folosite pe fa\[. Maiorescu g[se=te purt[rile lui Jacques Negruzzi „ordinare“, ale lui Eminescu „ordinare“ =i ale multor altora din cei de aproape la fel. Creang[ s[rut[ m`na lui Maiorescu =i-i trimite lui Negruzzi =tiri ]ncurajatoare cu privire la alegeri. +i, cu toate astea, cineva crede a-l fi v[zut chiar ]n anii ace=tia vot`nd nu cu junimi=tii, cum era firesc, ci tot cu liberalii (217). Sufletul omenesc este complex, =i Creang[ putea s[ aib[ totodat[ slav[ pentru Maiorescu =i oarecare egoism. Dup[ c`teva luni, prin iunie, Constantin pare potolit de exalt[rile lui, nu f[r[ a visa s[ fie milionar ca s[ plece la Constantinopol, la Napoli. Deocamdat[, unitatea ]l trimitea ]n Dobrogea pe l`ng[ Babadag. }n septembrie 1881 Creang[ se afl[ iar la Bucure=ti. Se vede c[ cineva l-a sf[tuit s[ intre ]n spital, fiindc[ se afla atunci ]n Spitalul Br`ncovenesc, unde

182

G. C[linescu

d[duse de o mam[ B[la=a, gardianc[ b[tr`n[, f[r[ =tiin\[ de carte, de fel din Craiova, care-i spuse ni=te poezii poporane, dintre care una e o variant[ a Miori\ei. Printr-un contrast pe care-l accentua boala, Creang[ trecea de la sup[rare la veselie nebun[ cu poft[ nestins[ de vorb[. Mama B[la=a, \[ranc[ pe potriva lui =i limbut[, ]l pl[cu, =i aceasta ]i zise ]n stihuri despre tinere\ile ei (48): C`nd ieram ]n floarea mea, Zburam ca o p[s[rea. +i zburam din crac[-n crac[, N-avea nime ce s[-mi fac[, Dar un ho\ de v`n[tor

}mi ]ntinse-un l[\i=or +i m[ prinse de-un picior; +i m[ b[g[ ]n colivie, Mai mult moart[ dec`t vie.

Un medic secundar nou, v[z`nd la vizit[ pe acest b[rbos umflat, cu privire mehenghie, ]ntreb[ ]n fran\uze=te pe medicul vechi cine era hipopotamul. Creang[, ]n\eleg`nd ]n orice caz numele animalului, r[spunse numaidec`t: «— Dumneavoastr[ trebuie s[ fi\i =eful vreunei minajerii de cunoa=te\i a=a de bine specia hipopotamilor.» (107). Probabil c[ =i de data aceasta Creang[ merse la Maiorescu spre a citi partea a III-a din Amintiri, datate: „Bucure=ti, 1881, septembrie.“ Acum Constantin se cumin\ise, recunosc`nd c[ ]nainte fusese t`n[r. Luase hot[r`ri mari: „Ai toat[ dreptatea =i pentru aceia tac m[ chiam[“. }n ianuarie 1882 se afla mutat la Giurgiu, vis`nd ]ns[ plecarea ]n str[in[tate =i g[sirea unei „chei“ pentru procurarea de bani. Cheia ]ns[ nu voia s-o dea Creang[, =i sublocotenentul avea viziuni pe care le numea realit[\i: „Nu m[ ]n\elegi =i nici nu\i voi dest[inui mijlocul, de c`t ]n ziua c`nd sor\ii izb`nzii mor conduce pe calea adiverului; m-am seturat de iluzii =i Doamne mult \in s[ ]nfig =i eu odat[ din\ii ]n realitate, s[ vedem ce soiu de pl[cint[ o mai fi =aceia, c[ de, aud pe mul\i zic`nd c[ d`nsa nici mierea nu satur[... pe om...“ A=a ]n\elegea fiul s[ aib[ umor ca tat[l. Acum nu mai avea ]ncurc[turi b[ne=ti, cu socotelile st[tea „tantoi pe tantoi“. Era fericit de existen\[:

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

183

„Slujbai slujb[, petrecerile, petreceri, dansuri prin soirelele celor cu dare de m`n[, c[rora am c[utat s[ m[ recomand c`t se poate mai bine“ etc. Dar nu neglija nici treburile spirituale. Ceruse lui Creang[ h[r\i, dic\ionare, pe care acesta, ]ncrez[tor ]n geniul odraslei, le trimisese, =i n[scuse un op despre Dobrogea. Mersese apoi la Bucure=ti, unde-=i f[cuse haine cu 150 de lei, trimi=i de Creang[, =i predase lui Eminescu opul care „l-a umplut de admirare“ pe acesta, promi\`nd s[-l citeasc[ =i lui Maiorescu. Dup[ Pa=ti, Constantin, vesel de via\[, striga „Evala =i I=ala“, ]n aprilie ]n „2 zeci =i nu= c`te“ spera s[ ajung[ locotenent =i s[ mearg[ la =coala de stat-major din Bruxelles. }n mai era dezam[git. Eminescu nu-i ]napoia manuscrisul =i nu-i spunea dac[ pl[tea „bat[r o ceap[ digerat[“. Ca s[ se m`ng`ie, cerea lui Creang[ 100 de lei pentru „ni=te sec[turi de strae albe, ghete, mai cisme“. At`tea idei mari din partea lui Constantin ame\ir[ pe Creang[. Se rug[ de to\i pe care-i cuno=tea, ]n r`ndul ]nt`i de Maiorescu, s[ sprijine planurile feciorului s[u, care urm[rea acum s[ fie trimis ]n str[in[tate. Pe toamn[, Maiorescu veni la Ia=i, pentru aniversarea „Junimii“, care se f[cea prin tradi\ionalul banchet. Petrecerea era din cele mai nimerite pentru duhul lui Creang[, el ]ns[ nu putu merge, fiind bolnav. Abia dup[ aceea ]ncredin\a pe „cel mai dr[g[la= profesor =i cel mai bun voitor ce am avut ]n via\a mea“ de toat[ dragostea lui =i-i mul\umea de interesul ce-l purta copilului s[u (231, V). Era trist. Conta murise ]n aprilie, Lambrior era =i el bolnav. Erau, ]mpreun[ cu Eminescu, care se va pr[bu=i =i el ]n cur`nd, cei mai buni prieteni, de aceia care nu pregetau s[-l dibuiasc[ ]n bojdeuca lui. „Iaca =i munca peste m[sur[ la ce duce.“ }n ianuarie 1883, Constantin c[zuse la inven\ii cu care spera s[ revolu\ioneze armata =i mai ales =i ciupeasc[ ceva bani de la Creang[. „Tat[ — exclama el — Idialul meu este mult mai sus de c`t \ilai putea ]nchipui, chiar tu ca p[rinte, el este un vis, pe care l-am realizat ]n parte; el este deja conceput ear bazele lui sunt: munca ]n senzul unor produc\iuni personale sprijinindu-se pentru aceasta pe studii speciale ]n ramura ce profesez.“ Sublocotenentul avea un sistem personal de poduri =i tr[gea n[dejde prin asta s[

184

G. C[linescu

ajung[ locotenent. }n aprilie se m[rturisea ]nvins: „Cu locotenen\ia mea o pusei de m[m[lig[“. Totu=i, la 8 aprilie 1883 avansarea veni (200). Ca s[ vad[ mai de aproape ce tot ]nv`rte=te acest fiu, Creang[ se g`ndi c[ ar putea ]nsu=i veni la Bucure=ti ca membru ]n Consiliul general al instruc\iei. Corpul institutorilor alegea trei in=i, din care ministrul re\inea unul. Creang[ se rug[ iar[=i de Maiorescu s[ fie preferat lui Ropal[ =i lui Hrisoscoleu (231, V), ]ns[ nu reiese de nic[ieri car fi fost numit. Constantin crezu peste var[ c[ o s[ poat[ fi trimis la Politehnica din Paris, totu=i inten\ia nu-i izbuti fiindc[, poate, nu reu=i la examen. Pretindea acum c[ se va preg[ti pentru concursul de la 15 august ]n vederea mergerii la Turin. La 14 august el vestea pe Creang[ c[ „m`ine“ se prezenta la examen. Reiese din coresponden\a urm[toare c[ d[duse gre=. Toat[ „Junimea“ e pus[ ]n mi=care pentru viitorul lui Constantin. }n noiembrie, Carp primi pe locotenent =i-i d[du o recomanda\ie c[tre Sturza, primul-ministru, care ]i era cumnat. Acesta-i spuse dur, c`nd probabil Constantin se l[ud[ c[-=i „perfecta instrumentul“: „— Domnule locotenent, dac[ faci inven\ii, \ine-te de d`nsele =i las[-te de mili\ie!“ Totu=i, Sturza ]ntreb[ la Viena care sunt condi\iile de admisiune ]n =coala de aplica\iune pentru geniu =i artilerie de acolo, =i totul ar[ta c[, mul\umit[ reputa\iei institutorului, t`n[rul ofi\er avea s[ plece cur`nd ]n str[in[tate. Creang[ ]ncepuse a fi ]nconjurat ca un scriitor de seam[ =i era solicitat a colabora la publica\ii. Mite Kremnitz ]i tradusese dou[ pove=ti, studen\ii din Viena ]i ceruser[ ceva pentru Almanahul societ[\ii „Rom`nia jun[“. Ap[sat de glorie, plin de sentimentul r[spunderii, Creang[ se ]nchise ]n cas[ =i compuse Mo= Ion Roat[ =i Unirea, scriind, se vede, noaptea =i sf`r=ind ]n zori, chiar ]n momentul c`nd junimi=tii benchetuiau la aniversare: „Iac[, chiar acum la 6 oare diminea\a — scria el lui Maiorescu — am g[tit de scris anecdota pentru „Rom`nia jun[“ =i o =i trimit cu po=ta de ast[zi. Tare am avut dorin\[ s[ v[ v[d c`nd a\i fost de aniversarea „Junimii“, ]ns[

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

185

nu mi-a fost tocmai bine =i nici nu puteam s[ scriu ceva ce ]ncepusem a scrie pentru „Rom`nia jun[“, de-mi venia s[ ]nebunesc de necaz. Fereasc[ D-zeu de omul t`mp, c`nd ]ncepe s[ fac[ ceva, c[ el singur nu =tie ce face, dec`t numai ]nt`mplarea poate s[-l scoat[ din ]ncurc[tur[.“ (231, V) Normali=tii care vin s[ asiste la lec\ii ]i fac un fel de gard[ admirativ[. +coala era tocmai ]n P[curari =i se zicea „+coala lui Bra=oveanu“, dup[ numele directorului (211). Creang[ preda la clasa a II-a =i, desigur, ambi\ia ]l silea s[ fac[ sfor\[ri obositoare ca s[ arate tinerilor preparanzi cum ]n\elege el =coala. Institutorul dest[inuia cu duh c[ pentru el clasa a II-a era mai grea dec`t ]nt`ia =i cerea inspectorului s[ fie „]naintat“ la clasa ]nt`i (128): «— Apoi crede\i, domnule inspector — l[murea el — c`nd eram la clasa I, =tiam c[ trebuie s[ fac materia de clasa I. Dar de c`nd m-a\i trecut la clasa a II-a, trebuie s[ fac materia de clasa a II-a, dar =i pe cea de clasa I-a.» }n clas[ era lini=te =i r`nduial[, institutorul bolnav era c`nd sentimental =i gata s[ spun[ pove=ti, c`nd violent. Merg`nd pe drum, spre cas[, ]nconjurat de respectuo=i preparanzi, care deveneau =i ascult[tori de literatur[, c`nd se crea prilejul, Creang[ g[sea cu cale s[ le \in[ c`te un logos ]n\elept de felul acesta: «— Unde nu-i dragoste de breasl[ =i menire, =i tragere de inim[, nu-i Doamne-ajut[, m[i b[ie\i! B[ie\ii de \[ran n-au ce trebuie, fug de =coal[ =i li-i ur`t[ cartea, c[-i \ine ]nv[\[torul ]n =coal[ ca la gros. Ia schimba\i-le felul de via\[ =i-\i vedea cum au s[ fug[ de-acas[ la =coal[. Fie-v[ dragi, purta\i-v[ cu ei bl`nd, ]nv[\a\i-i cele de folos =i-\i vedea cum are s[ vi se umple =coala de b[ie\i. Nu v[ sup[ra\i de n[t`ngia unora =i fi\i drep\i, =i-\i vedea c[ nu-s s[lbatici, ci b[ie\i cumin\i. Nu \ine\i copiii numai la carte, ci schimba\i-le des ocupa\ia. Juca\i-v[ cu ei, c[ci ]ntre copii trebuie s[ fii =i tu copil. Nu v[rsa\i veninul am[r[ciunei voastre ]n sufletul copiilor, c[-i p[cat.» A=a vorbea Creanga, dar el ]nsu=i, iritat c`teodat[, pu=ca b[taie c`te unui copil, chiar fa\[ de normali=ti. Atunci ace=tia ]i ziceau indigna\i: «— Bine, domnule Creang[, noi ]nv[\[m la pedagogie s[ nu cre=tem b[ie\ii cu pumni =i cu st`lceli, cum ai f[cut dumneata azi, =i

186

G. C[linescu

aici vedem lucru pe dos!» (119) Institutorul p[\it le explica normali=tilor c[ „pedagogia“ nu-i bun[ pentru oricine, c[ numai cine s-a p[lit de pragul de sus vede =i pe cel de jos, =i totul se ]mp[ca. Mul\umit de a se vedea ]nconjurat de at`\i tineri, el spunea ]nduio=at: «— Mi-e drag de voi, m[i b[ie\i, c[ sunte\i =i voi feciori de \[ran ca mine, =i c`nd stau cu voi de vorb[, parc[ sunt ]ntre b[ietanii cu care am holteit, s[racele zilele acelea!» (122) Vorbind astfel, soseau la L[pu=neanu, apoi ajungeau la Spiridonie, probabil prin Strada-de-Sus. Aci se desp[r\eau. Normali=tii coborau spre Strada Mare, spre Trei Ierarhi, unde le era internatul, iar Creang[ o lua ]n sus, pe S[r[rie, spre |ic[u. Dac[ tinerii p[=eau prea grabnic, Creang[, ]n sudori, se v[ieta: «— M[ lua\i prea repede, m[i b[ie\i; nu v[ pune\i mintea c-un mo=neag ca mine!» Vorb[re\ din fire =i v[z`ndu-se ascultat, institutorul le povestea c`te =tia, ]nc`t odat[ se trezir[ cu to\ii laolalt[ ]n fa\a bojdeucii. «— H[, h[, h[! m[i b[ie\i, a=a-i c[ eu, cu bra=oavele mele, v-am f[cut-o bun[? se ]nvinov[\i smerit Creang[. Mi se pare c[ dup[ ce-\i ajunge la =coal[, ave\i s[ pune\i lingurile-n br`u =i s[ roade\i din ele cele r[bd[ri pr[jite, care-s cam gustoase pe-acolo, pe la internatul vostru, dup[ c`t s-aude. Da’ mi-\i erta =i voi, dragii mo=ului fl[c[i, c[ doar[ n-a fost cu voia mea!» Tinerii m[rturisir[ c[ se simt ferici\i c-au v[zut casa unde st[ povestitorul. «— Da, c[ ce-i dreptul, a\i =i avut ce vedea — se umili Creang[ — bat[-v[ hazu, m[i b[ie\i, s[ v[ bat[!» (223) Aceast[ bucurie de a se ]nconjura de tineri de origine \[r[neasc[ vine =i de acolo c[ printre „cioflingari“ Creang[ n-avea prieteni adev[ra\i. Eminescu, Conta, junimi=tii cu care putea sta de vorb[ erau sau mor\i, sau la Bucure=ti. Ien[chescu, R[ceanu, Ionescu tipograful, asocia\ii lui la manuale ori la tipografie, erau tovar[=i de petrecere, dar nu p[reau a pune pre\ pe Creang[ ca scriitor, =i apoi ace=tia se

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

187

\ineau m`ndri, se socoteau or[=eni. Mai bine se sim\ea fostul diacon printre ai s[i de la \ar[. Cu p[rintele Gheorghe de la Neam\, fiu al lui David Creang[ =i unchi mai t`n[r al s[u, ]ntre\inea coresponden\[ =i mergea s[-l vad[ ori de c`te ori putea. Popa Gheorghe era un om ar[tos, cu barb[ ]nvoalt[, ]mbr[cat ]ntr-un chip care f[cea trecerea de la portul curat \[r[nesc la ve=mintele preo\e=ti. Creang[ mai \inea la sor[-sa Elenu\a, care ]n vara anului 1883 era de cur`nd m[ritat[ cu un gospodar din satul Galu. Povestitorul, grijuliu ]n vederea iernii, o ruga s[-i trimit[ sumani pentru haine: „Elenu\a, tare a=i vrea s[ am vreo 20 de co\i sumani de noaten, bun pentru un suman pentru mine. I-a=i pl[ti c`t de scump, numai s[-i am. Scrie\i-mi dac[ s-ar g[si, s[ v[ trimit bani. Mi-a=i face chiar acum o manta pentru iarn[ din sum[an] de noaten.“ (68) }=i c[uta prieteni printre oamenii simpli cu care intra ]n vorb[ ]n chipul lui limbut =i pe care ]i introducea ]n toat[ familia lui ie=ean[, ]nf[\i=at[ prin Zahei =i madama sa, prin Tinca, \iitoarea, =i prin mamele am`ndurora. Un sincer amic ]i scria cam astfel: „Salutare C. C. Ionic[, Doresc mult ca acest mic bilet s[ v[ ]nt`mpine ]n momentile de fericire =i s[n[to=i dimpreun[ cu toat[ familia dv.; c`t despre mine de voi\i a =ti, sunt bine“ etc. (68). Cu toat[ boala, Creang[ nu-=i pierdu cu totul buna dispozi\ie. Tr[gea n[dejde s[ se fac[ bine, cum se f[cuse, pe c`t se spune, mam[sa. Fu v[zut prin 1882 ]n gar[, c[l[uzind pe congresi=tii unei asocia\ii na\ionaliste. Era foarte vesel =i cu p[l[ria cea mare dat[ pe ceaf[ ]n mijlocul unui cerc de prieteni la tejgheaua plin[ de pahare de bere a restaurantului de clasa a III-a. V[z`nd un t`n[r licean curios, care-l privea cu interes, Creang[ ]i ]ntinde un pahar de bere, zic`nd: „Trage-i =i tu, bre!“ (88) Nu ]ncetase a fi Popa Sm`nt`n[ =i Nastratinul Ia=ului. }n fundul od[ii unei cr`=me din Ciurchi, unde mersese cu c`\iva s[ str`ng[ pe

188

G. C[linescu

zarzavagii ]ntr-o cas[ de economie spre a-i sc[pa de c[m[t[rie. Creang[ d[du de o bab[ care gemea v[iet`ndu-se c[ e bolnav[ de n[jit =i c[-i r[m`n copiii, b[rbatul =i vitele pe drumuri. «— Taci, m[muc[ drag[ — zise el — las[, c[ te desc`nt cu, =i o s[ vezi cum are s[-\i treac[ ]ndat[, de parc[ o s[-\i ieie durerile cu m`na, las[ pe mine!» +i Creang[ lu[ repede o ulcic[ plin[ cu ap[, stinse vreo doi c[rbuni ]n[untru =i, frec`nd pe la t`mple =i pe la g`t pe b[tr`n[, spuse bolborosind, un desc`ntec indecent, care trebuie s[ fi st`rnit hohote de r`s la cei de fa\[, dar care avu darul s[ vindece, prin sugestie, pe bab[. La o s[pt[m`n[, b[rbatul babei aducea desc`nt[torului, ]n |ic[u, un noaten drept mul\umire c[-i ]nzdr[venise muierea (107). }n 1883 s[n[tatea lui Creang[ p[ru a fi mal bun[, =i lucrurile ar fi mers mai bine dac[ o nou[ sup[rare n-ar fi picat asupra povestitorului. La 28 iunie Eminescu ]nnebuni. Durerea lui Creang[ trebuie s[ fi fost nem[surat[, \in`nd seam[ de jalea lui de mai t`rziu =i de zguduirea pe care o face totdeauna asupra unui bolnav boala ori moartea celor de aproape. De mult[ vreme Eminescu era cu totul ame\it de gazet[ria lui =i de certurile cu Veronica. Numai cu trei s[pt[m`ni ]nainte, poetul venise la Ia=i pentru dezvelirea statuii lui +tefan cel Mare =i =ezu ]n bordeiul lui Creang[. }n casa lui Iacob Negruzzi, fiind f[r[ ]ndoial[ de fa\[ =i institutorul, el citi cu glas grav =i c`nt[tor vestita Doin[: Vai de biet rom`n, s[racul, }nd[r[t tot d[ ca racul,

Nici ]i merge, nici se-ndeamn[, Nici ]i este toamna toamn[...

Umblar[ iar[=i cu prietenii c`teva zile pe la =tiutele cr`=me, dar Eminescu era ]ntunecat. C`nd merse s[ se culce ]n odaia de v[l[tuci a bojdeucii din |ic[u, c[l[uzit de ochii iubitori ai povestitorului, Eminescu scoase un mic revolver =i-l puse pe mas[. La ]ntrebarea lui Creang[ asupra rostului armei, poetul m[rturisi c[ ]i e fric[ s[ nu-l ucid[ „cineva“ (62). Avea a=adar fobii =i ceea ce urm[ ]n cur`nd nu fu chiar nea=teptat. Peste var[, ca s[-=i u=ureze sufletul, Creang[ merse

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

189

la T`rgul-Neam\, la preotul Creang[ de bun[ seam[. Cu jale =i cu n[dejde totodat[, trebuie s[ fi aflat el ]n toamn[ c[ Eminescu fusese trimis de junimi=ti la un sanatoriu ]n Viena. }n a=teptare, scria mereu scrisori lui Constantin, din care nu =tia cam ce avea s[ ias[. B[iatul ajunsese cam ]ndr[zne\ =i fusese silit s[-l fac[ „obraznic“. S[n[tatea i se ]nr[ut[\ea din nou. Poate c[ acum, ur`ndu-i-se de doctori, avu ideea de a se pune „]n salce“. Acesta era un tratament b[besc pe care-l cultivar[ mul\i din intelectualii Ia=ului =i care consta ]n ]nchiderea timp de o lun[ ]ntr-o odaie ]nc[lzit[ bine, ]n ]nghi\ituri de felurite ceaiuri, ]n diet[ =i afumare. Pacientul nu ie=ea deloc din odaia-cuptor, m`nca pu\in =i nes[rat =i bea mult[ zeam[ cald[ de salce (r[d[cin[ de salsaparil[). Deci Creang[ intr[ ]n cura mamei Maria, doftoroaia empiric[, o b[tr`n[ c`rn[ =i f`rn`it[ la vorbire, =i ]ncepu s[ bea zeam[ de salce. Dar nem`ncarea ]l nelini=ti. El avea obiceiul s[ nu se mai ]ntoarc[ acas[ la pr`nz, st`nd departe de P[curari, =i s[ m[n`nce o singur[ data pe zi, seara, ca un Fl[m`nzil[. }n ziua a cincea de cur[ ceru de m`ncare. Baba c[ut[ s[-l ]mbie cu lapte =i-i aduse o oal[ cu lapte dulce, pe care pacientul ]l b[u tot, apoi, cu foamea nepotolit[, porunci, b[t`nd cu pumnul ]n mas[, spre groaza lecuitoarei, s[ i se aduc[ de acas[ o p`ine de un kilogram, o g[in[ ]ntreag[ cu mujdei de usturoi, un castron cu sarmale de curechi, 7-8 pl[cintioare =i o oca de vin de la „Bolta Rece“. Dup[ ce m`nc[ aceste bucate, Creang[ se-mbr[c[ =i p[r[si lecuirea cu salce (95, 116). }n martie 1884, Eminescu f[c`ndu-se mai bine, Maiorescu ]ncepu a se interesa unde putea s[-l a=eze. Se g`ndi, ]ntre altele, c[ ar putea sta la Creang[ ori la Ien[chescu, pl[tindu-se de c[tre „Junimea“ ]ntre\inerea. Desigur c[ Ien[chescu, surd la gloria literar[, nu primi, iar Creang[, bolnav din nou r[u, nu fu ]n stare s[ aib[ grij[ de poet. Dup[ c`teva s[pt[m`ni de =edere la Bucure=ti, Eminescu merse la Ia=i, unde fu g[zduit ]ntr-o mic[ od[i\[ de c[tre Miron Pompiliu. Acum Creang[ ]l vedea desigur mereu, =i Eminescu venea des ]n bojdeuc[. Am`ndoi erau tri=ti. Creang[ fusese r[u pe prim[var[ =i prin iulie avusese un atac ]n somn. }nt`lnirile dintre cei doi trebuie s[ fi fost

190

G. C[linescu

jalnice. Eminescu avea obiceiul s[ stea mut, cu ochii pierdu\i ]n g`nduri, =i s[ fluiere la nesf`r=it un c`ntec, sau numai s[ ofteze. Creang[, sentimental exacerbat de boala nervoas[, pl`ngea, g`ndindu-se la nefericirea aceluia pe care-l socotea cel mai mare poet. La un banchet \inut ]n 21 octombrie cu prilejul centenarului mor\ii lui Horia (mai degrab[ al r[scoalei, c[ci Horia murea la 28 februarie 1885 st. n.). Creang[, sup[rat c[ se ]nchin[ ]n s[n[tatea tuturor, nu =i ]n aceea a poetului bolnav, se ridic[: «— D-apoi bine, domnilor, s-a b[ut ]n s[n[tatea cut[ruia... =i cut[ruia... S[-mi da\i voie s[ v[ amintesc c[ numai ]n s[n[tatea aceluia care a f[cut poezia... Tot rom`nul pl`nsu-mi-sa... nu s-a b[ut. Beau deci ]n s[n[tatea lui Mihai Eminescu!» Toat[ sala clocoti de aplauze =i ceru ca poetul, care era de fa\[, s[ vorbeasc[. Mihai Eminescu z`mbi amar, privi ]n farfurie =i t[cu. Se credea un om pierdut. Constantin, care era acum la Br[ila, f[cea p[rintelui s[u o moral[ neghioab[: „Spunei [doctorului] c[-n afar[ de ocupa\iunile d-tale intelectuale de altmintrelea at`t de obositoare =i prin urmare v[t[m[toare pe c`t sunt de bogate; mai obicinue=ti ]n via\a d-tale privat[ s[ tragi =i ]nc[ prea multe concluziuni din ipoteze ca astronomii... pentru cine te cunoa=te treci drept omul cel mai calm =i de un temperament molatec p`n[ la nesim\ire. Ai nevoie dar s[ te spov[due=ti deafir-a-p[r dlui Aronovici =i atunci vei vedea c`t poate un doftor adiverat. Dac[\i par cam aspru =i lipsit de cuviin\[, eart[-m[.“ La jum[tatea lui iunie Creang[ se afla ]n Sl[nic, la b[ile Eforiei, de la care c[p[tase bilet gratuit. Sosise ]n ziua de 14, joi, dup[ o =edere de o sear[ ]n T`rgul-Ocna. Pe drum =i la Sl[nic avu c`teva zile ame\eli. S`mb[t[ ]n 16 spre duminic[ avu un atac. Doctorul Aronovici ]i veni ]n ajutor =i se trezi. Apoi, f[c`nd b[i, se sim\i ceva mai bine. P`n[ la 12 iulie f[cuse abia 19 „feredeie“ =i b[use pu\in[ ap[ din cauza ploilor necontenite. }n 2 iulie spre 3 iulie noaptea avu iar un atac r[u. Prietenii „senceri“ ca V. Mu=ne\anu ca so\ia cu duduca Tinca, cu Zahei =i madama Zaheia, o Zamfiri\a, un Singhel, un Mihalache, o cucoan[ Rucsanda (care ar fi parc[ mama Tinc[i, deci „soacra“) ]l a=teptau

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

191

ner[bd[tori s[ vie de acolo cu vreo anecdot[ „=ti\i cole“ (68), semn c[ povestitorul nu-=i pierduse ]nc[ cu totul veselia. La ]nceputul lui august el se g[sea iar[=i la Ia=i. Aici Eminescu ]ncepuse a fi mai voios =i umbla din nou prin cr`=me, purtat de c`\iva prieteni nechibzui\i. Se ]ngr[=ase =i se preumbla prin ora= =i prin ]mprejurimi cu priviri inspirate. Frecventa „Junimea“ =i a=tepta s[ fie numit subbibliotecar la Biblioteca Universit[\ii, ceea ce se ]nt`mpl[ la 24 septembrie 1884, fiind de la l octombrie 1884 =i profesor de geografie =i statistic[ la +coala comercial[. Avea deci mijloace satisf[c[toare de existen\[, la care se ad[ugau contribu\iile junimi=tilor. Devenise ]ns[ avar, dintr-o temere boln[vicioas[ de viitor. Avar este =i Creang[, =i nu se vede nic[ieri c[ i-ar fi dat vreun ajutor. El ]nsu=i, bolnav r[u, nu se duce la b[i dec`t atunci c`nd cap[t[ gratuitate. Eminescu nu locuia la el, ci schimbase felurite locuin\e, trec`nd la Burl[, apoi ]n curtea hanului lui Bacalu, atunci „Hotel Rom`nia“. Nu se vedeau deci la tot pasul, =i e probabil, cum se-nt`mpl[ adesea, c[ dac[ Creang[ c[ina din tot sufletul pe Eminescu, el ]nsu=i bolnav =i cu necazurile =i cu egoismul s[u (c[ma=a fiind mai aproape de piele) ]=i vedea de treburile lui. Preocupat de c[r\ile sale didactice, care ]i aduceau parale bune, el ]=i petrecea vremea tot ]n corecturi =i ]n coresponden\[ pentru petrecerea lor. Fecioru-s[u ]i d[dea nu pu\in[ b[taie de cap. Carp =i probabil =i Maiorescu fuseser[ ]mboldi\i s[-i fac[ lui Constantin neap[rat rost de-a merge ]n str[in[tate, pentru „a-=i perfecta instrumentul“. }n sf`r=it, la 14 octombrie 1884 Constantin se afla la Viena =i trimitea lui Creang[ banale impresii de c[l[torie, urmate de cereri de bani. Nu =tia limba =i voia s[ fac[ un an de prepara\ie. Se-nscrisese la sec\ia construc\iilor-hidraulice. G`ndul lui era mai mult s[-nfig[ din\ii ]n realitate =i dest[inuia acum c[ g[sise o domni=oar[ de 16 ani, Olga, din Br[ila, fiic[ a dlui Neculai Petrea, mare angrosist (200). Fata avea marea ]nsu=ire de a c[p[ta 25.000 de galbeni =i de a avea un tat[ cu o avere de peste un milion =i cu numai doi copii. „Ia asta zic =i eu ]nsur[toare — exclama bravul locotenent — clar nu c-aceia de acu 4 ani c[ mii =i ru=ine semi mai aduc aminte.“ Aceast[ „dragoste“ pl[cu lui Creang[, fiindc[ ]n urm[ c[s[toria se

192

G. C[linescu

f[cu. Fire=te, socrul nu era cioflingar, ci negustor rom`n, ca =i Creang[, =i fata n-avea fumuri =i, pe c`t se vede din scrisori, nici cultur[. A g[si fete cum trebuie pare ar fi fost specialitatea lui Creang[. Prin 1882 junimistul Nica ]i cerea l[muriri ca unui pe\itor. Voia s[-i procure de la fotograf un portret al „persoanei“, s[-i spun[ dac[ persoana a fost la pension, dac[ =tie muzic[ =i-l place pe pretendent (68). V[z`nd c-a intrat ]n voia tat[lui, Constantin ]ncepu din nou s[ cear[ bani. }i trebuiau 1.000 de lei, fie =i 500, pentru „Rivometrul Creang[“, nevr`nd s[ alerge la ini\iativa str[in[. Instrumentul mergea strun[ =i era at`t de dr[g[la=, c[ i se scurgeau ochii uit`ndu-se la el: „cutiu\a lui \`i mai mare dragul s-o pui ]n buzunar“. Fiind chestiunea de bani, nici vorb[ c[ Creang[ nu-i trimise. Constantin ]ncerc[ a deveni interesant prin o groaz[ de baliverne. }i vorbea de „Götte, Sopenchauer“. Culesese informa\ii =i despre boala lui Creang[ de la un dr. Alfredo Nadal de Mariezeurrena. Acesta era Constantin! La Viena el st[tu p`n[ prin martie 1885. La ]nceputul lui aprilie era la Bucure=ti, unde ceruse concediu, =i la 3 aprilie, la Br[ila. La 9 aprilie 1885 se logodi cu domni=oara Olga, =i e foarte posibil ca Creang[ ]nsu=i s[ fi fost de fa\[. }n mai ofi\erul era ]napoiat la Viena =i scria mereu z[p[celile lui c[tre tat[. Acesta ]i corecta din c`nd ]n c`nd limba. De pild[, sublinia m[ ghidez =i ]ndrepta cu m[ pov[\uiesc. Ultima scrisoare din Viena din acest an c[tre Creang[ care exist[ e din 10 iulie 1885. Dar e probabil c[ el s-a ]ntors la Viena pentru studii =i ]n toamn[. Abia ]n iunie 1886 se face nunta, la care, nu mai este ]ndoial[, Creang[ a fost de fa\[. Cu acest prilej poate, ca s[-=i arate destoinicia, trase dinainte farfuria lung[ cu un crap mare =i, sub ochii uimi\i ai cuscrilor, ]l m`nc[ pe jum[tate cu m[m[lig[, oprindu-=i restul pentru sear[ (234). }nsur[\eii pleac[ ]n c[l[torie de nunt[, =i ]n drum trec =i pe la Ia=i, unde v[d =i pe Tinca, de care nora, modest[, nu se ru=ina prin urmare. La 11 iunie erau la Lemberg, la 26 iunie tr[geau la „Hotel C. Zillinger“ din Viena. }n august Constantin d[du examen ]n scris la arhitectura clasic[ =i modern[ =i, de bucurie c[ sc[pase bine, f[cu tinerei so\ii un cadou de „colosala suma“ de 385 crei\ari. Olga singur[ ]i scrie lui Creang[ ]n a=a stil smerit, ]nc`t se-n\elege c[ dorea

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

193

bani de la socru, dovad[, pe de alt[ parte, c[ d. Petrea de la Br[ila nu voia s[ =tie de nimic, o dat[ ce d[duse c`t trebuia. Mare isprav[ nu f[cu locotenentul la Viena. }n aprilie 1887 Constantin era cu Olga la Bruxelles pentru a urma =coala de r[zboi. C`nd Creang[ muri, locotenentul devenise ]n sf`r=it c[pitan, pe ziua de l ianuarie 1887, la mai pu\in de 30 de ani. Pe dat[ ]ns[ ce disp[ru protec\ia patern[ =i c[l[uzirea, c[pitanul ]=i desf[=ur[ ]n voie firea sucit[, burlesc[, nesus\inut[ nici de inteligen\[, nici de cultur[. Reputa\ia tat[lui ]i z[p[ci existen\a =i-i d[du idei n[stru=nice =i penibile. Crezu c[ se cade s[ scrie nuvele ca tat[-s[u =i, tot ca el, s[ fac[ nego\, =i ]nc[ ofi\er fiind se f[cu fabricant de foi\[ de \ig[ri, cu reclam[ stupid[ ]n felul acesta: „H`rtia de \igar[ |a\a Lina“, „Ori fuma\i h`rtia Creang[, ori da\i dracului tutunul“ (13). El combin[ literatura cu comer\ul, tip[rind literatur[ ]n pache\elul de foi\[ =i f[c`nd reclam[ foi\ei ]n paginile nuvelelor sale. }ncheiase un contract cu un G. P. Pellieu. El se ded[ comer\ului celui mai lamentabil, f[c`nd birt, „ca la mam[ acas[“, r[sp`ndind „cozonaci moldovene=ti“ =i ceai „Pax“, preocup`ndu-se chiar de brag[, ]n leg[tur[ cu care scrie o nepotrivit[ bro=ur[ pentru reputa\ia tat[lui: Industria =i comer\ul actual de brag[ ]n Rom`nia. Constantin nu e numai un om mediocru, dar s-ar p[rea c[ ereditatea de care se temea at`ta Creang[ se manifest[ la el printr-un fel de exaltare ce-l face incapabil de a distinge ce e cuviincios de ce e trivial. }n 1904 Olga ceru separarea de patrimoniu, iar ]n 1906 se desp[r\i efectiv de el. }n 1911 c[pitanul era c[s[torit cu Nonia (Maria) C. I. Creang[, dar =i aceasta cerea desp[r\ire =i pensie alimentar[ de la so\ul care locuia ]n str. Cantacuzino 126 =i cu care nu avusese copii. C[pitanul z[p[cit candida la 18 februarie 1911 la colegiul III din jude\ul Neam\ =i c[dea ]n mod lamentabil. C[zuse =i ]n 1897 la F[lciu. C[pitanul repeta ]ntr-un fel cariera banal[ a lui Matei Eminescu. Destinul omului de geniu la care medita Creang[, cu informa\iile pe care i le d[duse Eminescu, se ]mplini din plin =i de data aceasta. Fiul ar[ta prin nulitatea lui c[ tat[l absorbise toate puterile familiei.

X. DU+MANI

Manualele alc[tuite de Creang[ ]n colaborare cu al\i institutori avur[ o r[sp`ndire extraordinar[. Erau pentru vremea lor cele mai bune, =i la-nceput nu avu nimeni nimic de zis. Apoi mai voir[ s[ fac[ =i al\ii, =i unele edituri se sim\ir[ ]mpu\inate ]n activitatea lor. Prestigiul lui Creang[ sporind prin activitatea literar[, intrarea ]n Consiliul permanent =i prietenia cu junimi=tii, se men\inu =i v`lva manualelor, care trebuie s[ fi adus autorilor frumoase venituri. S-ar putea spune c[ Creang[ a n[scocit la noi sistemul colabor[rii numeroase la manualele de =coal[ primar[ ]n scopul de a asigura desfacerea c[r\ilor. Abecedarul avea at`ta r[sp`ndire, ]nc`t doritorii nu-l g[seau prin libr[rii (68). Creang[, care era autorul principal =i adev[ratul organizator al c[r\ilor, umbla mereu cu alte corecturi ]n s`n. }n cele din urm[, ciuda plesni =i atacurile ]ncepur[. Focul fu deschis de I. N[dejde, t`n[r de 27 de ani pe atunci, profesor =i publicist, care avea o mare erudi\ie ]n cele mai neb[nuite domenii, destul[ inteligen\[ =i spirit de lupt[tor dus p`n[ la fanatism, dar nu dovedi ]n lunga lui via\[ nici un talent hot[r`t la ceva. Pilda lui Maiorescu a fost rodnic[ ]n vremea aceea, =i num[rul „]nv[\a\ilor“ care denun\au pestetot incultura fu mare. Experien\a dovedi c[ numai de=tept[ciunea natural[ =i talentul se pot ajuta ]n chip folositor de cultur[. Ceea ce f[cea N[dejde sem[na mult cu criticile lui Maiorescu, care urm[reau ridicarea nivelului activit[\ii intelectuale. El analiz[ „partea =tiin\ific[“ din }nv[\atoriul copiilor =i g[si c[ e plin[ de „monstruozit[\i“. E foarte adev[rat c[ manualul ]n chestiune e plin de pedanterii nepotrivite cu =coala primar[, ]ns[ observa\iile lui N[dejde sunt meschine. El se ridica ]mpotriva afirma\iei c[ „albinele fac cear[ din polen“, deoarece =tiin\a progresase, =i acum se =tia c[ ceara se face c`nd m[n`nc[ al-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

195

binele miere sau orice materii zaharoase. Gre=it[ era, dup[ el, afirma\ia c[ greierul e lene=, deoarece acum s-ar fi =tiut c[ nici furnicile nu str`ng nimic pentru iarn[, c[z`nd ]n amor\eal[. N[dejde era ateu =i, ne\in`nd seama de vremuri =i de ]mprejurarea c[ avea de-a face cu un diacon, c[ =coala se ]ntemeia atunci pe un teism, oric`t de ]mbl`nzit prin =tiin\a experimental[, propozi\ia „m`na cea nev[zut[ a lui D-zeu a f[cut s[ r[sar[ plantele!“ i se p[rea ridicol[. Alte observa\ii erau mai drepte, dar se scoteau din ele concluzii exagerate. Pentru c[ se spunea gre=it c[ „stomacul“, „ma\ele“, „maiul“ =i „r[runchii“ servesc la mistuire, nesocotindu-se func\ia rinichilor, pentru c[ prin articularea insectelor se ]n\elesese ]mp[r\irea lor ]n trei p[r\i, cap, piept =i p`ntece, N[dejde striga cu bucuria unui autodidact: „Fal=...“. „Dac[ m-a= apuca s[ fac ciubote, de=i de c`nd sunt nam f[cut o bort[ cu sula, dar cred c[ tot a= face mai bine ciubote dec`t buc[\ile =tiin\ifice ale dlui autoriu, lumin[toriu al copiilor.“ N[dejde ataca numai partea =tiin\ific[, atribuind-o lui R[ceanu =i lui Grigorescu, l[uda ]ns[ colaborarea lui Creang[ =i ]ndeosebi P[cal[, Inul =i c[me=a, Acul =i barosul, Jup`nul grieru= (149). Asta m[guli pe Creang[, care, spre a dovedi c[ ]n fond nu era de alt[ p[rere, public[ ]n Contemporanul din 16 decembrie 1881 =i cel din 1 ianuarie 1882 ni=te poezii populare, acelea auzite de la mama B[la=a ]n Spitalul Br`ncovenesc. }ns[ era ]n joc soarta comercial[ a c[r\ii, c[ci critica ap[ruse la 15 septembrie, c`nd se-ncep =colile, =i atunci Creang[, ca mai cu prestigiu =i mai de condei, face chiar ]n Contemporanul (redactorul era om civilizat) o }nt`mpinare la critica domnului I. N[dejde asupra p[r\ei =tiin\ifice etc. (16 octombrie 1881). R[spunsul e plin de bun-sim\ =i de duh: „Felicit[m cu pl[cere voin\a ]n bine a domnului I. N[dejde. }ns[ toat[ furia ursului ]ndreptat[ asupra c`torva albine. E vorba despre o carte de cetire, c[reia, dac[-i lipse=te perfec\ia, dup[ ]nsu=i domnia-ta, credem c[ nu i se poate t[g[dui o valoare relativ[ distinct[, cercet`nd c[r\ile ce figurau =i poate mai figureaz[ ]nc[ ]n uzul ]nv[\[m`ntului primar. +i greu este, c[ci multe sudori

196

G. C[linescu

ne-au curs de pe frunte =i multe nop\i ]ntregi ne-a r[pit cartea }nv[\[toriului copiilor p`n[ c`nd am adus-o ]n stare de a nu da =tiin\ei dec`t foarte pu\in[ materie de criticat. Credeam c[ merit[ o soart[ mal dulce, o privire mai bl`nd[, o menajare cel pu\in relativ[, ]n locul pasionatelor r`nduri cu care segeta\i a=a de aprig tendin\a spre bine a unor oameni cari de la 1864 =i p`n[ ast[zi am sacrificat mult din pu\inul ce am putut c`=tiga, pe vremile acele, ]n folosul ]nstruc\iunei de ]nt`ia cerin\[ sau =coala pentru ]ncep[tori. Adec[: faptuitori de rele, criminali suntem, pentru c[ am ]ndr[znit a pricepe nevoia unei c[r\i ]ncep[toare mai apropiet[ de cerin\ele pedagogice... Cu adev[rat, sunt c`teva gre=ele, care toate launloc nu alc[tuiesc nici o pagin[ din ]ntreaga carte. Dar, drept vorbind, se poate pretinde unui institutor s[ posede cuno=tin\ele ]nalte ale unui profesor de liceu sau de facultate?! Negre=it c[ nu. Ce am putut scrie de la noi, am scris; ceea ce nu putem =ti prin noi ]n=ine, am cerut de la al\ii, extr[g`nd din c[r\i rom`ne=ti, ]n uzul =coalelor secundare, buc[\ile =tiin\ifice de cari ne inculpa\i. Orice om cu minte nu poate cere unui institutor lipsit de mijloace =i de timp a sta direct ]n curentul modifica\iunilor =i descoperirilor =tiin\ifice; de aceea, rug[m pe criticul nep[rtinitor =i con=tiincios s[ ne pue ]n vedere ]ndrept[rile cuvenite spre a \inea sam[ de ele la edi\ia viitoare. Rug[m asemene pe domnul I. N[dejde s[ nu-=i fac[ a=a de mare n[luc[ despre (morile de v`nt,) nici s[ gr[beasc[ a se turci [N[dejde zisese ca dac[ asta ]nsemna ]nv[\[m`nt intuitiv, el se f[cea turci], dup[ cum zice, c[ci =i acolo d[ de „m`na lui Dumnezeu cea nev[zut[“, care, dac[ nu ne-ar fi g[urit pielea ]n dreptul ochilor, nu ne-am putea vedea gre=elele unii altora.“ (47) N[dejde face un r[spuns la ]nt`mpinare, absurd, c[ ]n cugetul lui partea =tiin\ific[ e gre=it[ cu totul =i c[ niciodat[ colaboratorii =tiin\ifici

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

197

nu vor fi ]n stare „a se descurca pe d`n=ii de ruginiturile ce le p[streaz[ sub numele de no\iuni de =tiin\ele naturale“, c[, ]n sf`r=it, Creang[ „s-a amestecat ]n societate cu oameni f[r[ =tiin\[ =i ]n acela=i timp plini de preten\ii“. Ca =i c`nd un autor de c[r\i de citire pentru =colile primare trebuie neap[rat s[ aib[ cultur[ =tiin\ific[, treaba nereduc`ndu-se, ]n fond, la o compila\ie! N[dejde voia propriu-zis s[ bat[ ]n „Junimea“: „Numai de un lucru ne mir[m, cum socoate el Creang[ c`nd cere indulgen\[ pentru o carte didactic[, d-sa, care face parte din „Junimea“ =i din colaboratorii la Convorbirile literare. A uitat d-sa loviturile ]nsp[im`nt[toare =i f[r[ de mil[ date de aceast[ grup[ producerilor monstruoase?“ (161) N[dejde mai ]ncearc[ apoi de a face din Creang[ un generos, care se declar[ solidar cu colaboratorii, de=i nimeni nu-l putea crede autor =i al p[r\ii =tiin\ifice (162): „Fie, dle Creang[, cum zici d-ta, numai de n-ar fi cum =tim noi“. Totu=i, nu e de crezut c[ Creang[ n-a contribuit =i la partea =tiin\ific[. El, cu migala lui, a trebuit s[ vad[ tot materialul =i s[ suceasc[ tot. Aceste atacuri n-avur[ nici o ]nr`urire asupra desfacerii manualului. N[dejde nici nu se g`ndise probabil s[ aduc[ o atingere material[ autorilor, ci-=i satisf[cuse numai pl[cerea polemic[ spre bucuria unor invidio=i. Un A. Gorjan, autor de c[r\i de geografie pentru toate jude\ele din Rom`nia, din socoteli comerciale, g[si cu cale s[ extrag[ ]n 1886 p[r\i ]ntregi din Geografia jude\ului Ia=i de I. Creang[, V. R[ceanu =i Gh. Ien[chescu. Autorii plagia\i fur[ a=a de indigna\i, ]nc`t scoaser[ o bro=uric[ verde cu O ]ntrebare d-lui A. Gorjan, autorul mai multor c[r\i de geografie etc. (202). Fire=te, autorul mu=c[toarei ]ntreb[ri e Creang[, precum arat[ stilul: „Stimabile domn, }n l[comia d-voastr[ de a fi autorul geografiilor tuturor jude\elor din Rom`nia, f[r[ nici o sfial[, a\i copiat planul =i metoda din cartea noastr[, ]ntitulat[: Geografia jude\ului Ia=i, pentru clasa a II-a primar[urban[ =i a III-a rural[. +i, pentru jude\ul Ia=i a\i cules de-a gata tot

198

G. C[linescu

materialul din aceast[ carte, f[r[ a noastr[ ]nvoire =i f[r[ a v[ da seama de dreptul de proprietate prescris de lege. Cum c[ ne-a\i copiat cartea, lucrul este v[dit, =i pentru aceasta n-avem dec`t s[ punem ambele c[r\i fa\[ ]n fa\[, ca lumea competent[ s[ vad[ =i s[ judece. ...pentru ceea ce a\i pus de la d-voastr[ nu ne prive=te. D-voastr[ a\i lucrat a=a dup[ cum a\i putut =i v-a\i priceput ]n asemine materie. Ceea ce ]ns[ nu vi se poate erta este c[ ne-a\i copiat lucrarea noastr[ =i v-a\i folosit, f[r[ munc[, de materialul adunat de noi. ...lat[ redac\iunea =i stilul din cartea d-voastr[: „Biserica Sf. Nicolai Domnesc, f[cut[ de domnul Moldovei +tefan cel Mare, are trei altare, aproape de palat“. Oare ce s[ fie aproape de palat?? Biserica Sf. Nicolai, +tefan cel Mare, ori cele trei altare? De asemine, zice\i: „Biserica Trei Sfetitele, f[cut[ de Vasile Lupu, domnul Moldovei, zidit[ din piatr[ s[pat[ pe dinafar[; aici se afl[ moa=tele sfintei Parascheva; pe Strada Mare“. Ce este oare zidit[ din piatr[ s[pat[ pe dinafar[? Moldova sau biserica Trei Sfetitele? +i unde se afl[ moa=tele sf. Parascheva? Pe dinafar[, ]n biseric[ sau pe Strada Mare? Mai departe zice\i: „Biserica Golia, f[cut[ tot de Vasile Lupu, aici ]n turnul cu clopote =i observatorul de foc; ]n curte c-un spital de nebuni“. Aceasta dovede=te c`t de competent sunte\i ]n asemine treab[ =i c`t interes v-a\i pus ca ceea ce ve\i da la lumin[ — dup[ cum zice\i d-voastr[ — „s[ fie tinerimei studioase =i mai de mare folos“!... La pagina 92, unde vorbi\i de plasa Brani=tea, dup[ ce a\i rupt o bucat[ din aceast[ plas[ =i i-a\i f[cut orientarea cu totul gre=it[, ]ntre altele, mai la vale, zice\i c[ „la Sculeni e mare trec[toare ]n Rusia“... O fi pentru vagabonzi, dar nu pentru cei cu pa=aport... }n c[rticica d-voastr[, de 38 de pagini, dup[ cum v-am ar[tat, n-a fost o singur[ pagin[ unde s[ nu fi fost buc[\ile copiate din cartea noastr[, stilul stricat =i unde cele adause de la d-voastr[ s[ nu fi fost

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

199

gre=ite =i neadev[rate. Atunci, stimabile domn, ce mai r[m`ne din cartea d-voastr[?... Mai zice\i c[ „ori=ic`te sacrificii ve\i face“, nu ve\i m[ri pre\ul din 40 de bani exemplarul. D-voastr[ crede\i, se vede, c[ a\i f[cut sacrificii cu 40 de bani exemplarul o c[r\ulie de 38 pagini, numai tipar curent, f[r[ planul ora=ului, f[r[ contururile pl[=ilor =i f[r[ conturul general al jude\ului. V-a\i luat, se vede, dup[ proverbul care zice: „Din picu= se face c[u=“... Onorabile domn, ne cuprinde mirare de curajul ce l-a\i avut sco\`nd la iveal[ astfel de c[r\ulii, care buim[cesc =i aduc ]n r[t[cire pe fragezii =i nevinova\ii copila=i!... C`nd cineva se folose=te de munca =i sudoarea altuia, cum se cheam[ asemine fapt[?“ }ntrebarea aceasta dovede=te din partea lui Creang[ o mare sup[rare. |inea grozav la manualele lui =i era ]n acela=i timp sim\itor la critic[, ca unul ce avusese p`n[ atunci parte numai de laude. }n analiza, chiar exagerat[, a frazelor, ]n care e tot spiritul lui Creang[, poate s[ fie =i o urmare a cursului de stilistic[ al lui Maiorescu, \inut la +coala normal[. Manualele atacate ori plagiate erau de mai pu\in[ importan\[. Cartea de c[petenie era abecedarul, adic[ Metoda nou[. Deodat[, ]n 1887, ]ncepu sa apar[ prin gazete, semnate =i nesemnate, un stol de atacuri cu privire la acest abecedar, ie=ite toate din pana lui I. P. Florantin, profesor de filozofie la Liceul Na\ional, poligraf uitat cu totul, fost =i junimist, dar f[r[ pre\uire din partea societ[\ii. }n Liberalul din 13 mai 1887 =i ]n alte c`teva numere urm[toare, Florantin, sub semn[tur[, se ocupa de C[r\ile didactice ]n clasa I primar[ ]n genere =i aplica =i el critica filologic[ =i logic[ a lui Creang[-Maiorescu: „...Domnii institutori numesc cartea aceasta metod[ nou[ de scriere =i cetire. E =tiut ]ns[ c[ o metod[ noau[ de scriere este de es. stenografia“ etc. Dar observa\iile erau ]ntemeiate:

200

G. C[linescu

„Defectul mortal al acestei p[r\i este c[ nu presint[ nici o singur[ figur[, nici o ilustra\iune, cu care s[ poat[ u=ura m[car ]ntruc`tva greul pas ]nt`iu al cetirii...“ (65) Asta era critica pe fa\[. Florantin ]ns[ urm[rea discreditarea c[r\ii =i, sub ini\iala Z. =i sub titlul insidios Plagiatur[?, ]ncerc[ a dovedi ]n Lupta din Bucure=ti, din 8 iulie 1887, folosind procedeul punerii pe dou[ coloane, c[ abecedarul lui Creang[ era o copie — at`t sub raportul metodei, c`t =i al con\inutului — dup[ Cursul de scriere =i citire al lui M. Schwartz. Ca s[ dea =i mai mult[ putere insinu[rii, Florantin pretindea c[ constatarea e a multora, c[ „de mult se vorbe=te c[ a=a-numita Metod[ nou[... n-ar fi o lucrare destul de original[“. Apoi, semn`nd F., publica tot ]n Lupta, la 18 iulie 1887, un articol cu titlul insult[tor O neomenoas[ specul[ cu c[r\i didactice, ]n care ]nvinov[\ea pe autori c[ nu cartoneaz[ Metoda nou[, pricinuind astfel pierderi de pagini =i re]nnoiri costisitoare de c[r\i, c[ }nv[\[torul copiilor pentru clasa a II-a, a III-a =i a IV-a a format mult[ vreme o singur[ carte, care se rupea ]ntr-un an, astfel ]nc`t copilul era nevoit ]n fiece an s[ cumpere ]nc[ o dat[ p[r\i ce nu-i mai trebuiau; =i alte inep\ii de acestea. Aceste articole publicate — lucru curios =i-ntr-un fel semnificativ — ]n gazeta lui Panu, care lua astfel pozi\ie ]mpotriva „Junimii“, indignar[ pe colaboratori ]n cel mai mare grad. Ei trimiser[ ziarului o scrisoare ]mpotriva „mi=elului calomniator“, care ]ns[ nu fu publicat[. Atunci V. R[ceanu, Gh. Ien[chescu, C. Grigorescu =i Ion Creang[ f[cur[ o bro=ur[, ap[rut[ ]n 1888, cu titlul R[spuns la criticele nedrepte =i calomniile ]nver=unate ]ndreptate contra c[r\ilor noastre de =coal[ de c[tr[ domnul Ioan Pop Florantin, profesor de filosofie la Liceul Na\ional din Ia=i. De=i azi o astfel de trud[ pare inutil[, atunci ea era oportun[. Insinu[rile fuseser[ alimentate de invidia confra\ilor =i f[cuser[ v`lv[. La invidio=ii materiali se ad[ugau du=manii „Junimii“. Astfel, omul r[u care a fost Aron Densu=ianu, profesor la Universitatea din Ia=i, spuse la Congresul didactic din 1887 ca „Metoda nou[“ este copiat[ de pe cartea unui evreu M. +wartz“. Creang[, c[ci el pare a fi autorul =i al acestei bro=uri, r[spunde „mintosiului filosof“ f[c`nd is-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

201

toricul c[r\ilor =i sf`r=ind cu batjocorirea activit[\ii de autor didactic a lui Florantin. }n privin\a ilustra\iilor, Creang[ ]ncearc[ =i o teorie dup[ care figurile n-ar fi potrivite, dar argumenta\ia lui nu e serioas[ =i dovede=te pu\in[ informa\ie =i mult[ obstina\ie. Din toat[ aceast[ lupt[ reiese c[ activitatea de autor didactic a absorbit spiritul lui Creang[, sco\`ndu-i sudori =i pricinuindu-i irita\ie. A fost mereu ocupat p`n[-n g`t cu c[r\ile lui, cu corectarea, ]ndreptarea, r[sp`ndirea =i v`nzarea lor. El puse ]n ele, f[r[ ]ndoial[, =i dorin\a de c`=tig, dar =i un mare amor propriu de pionier. Florantin era cel pu\in un du=man pe fa\[, r[u acoperit de ini\ialele sale. Un dispre\uitor prost — dac[ nu du=man — avu Creang[ chiar pe l`ng[ sine, =i se pune ]ntrebarea dac[ =i-a dat seama despre asta vreodat[. Acesta era p[rintele Gh. Ien[chescu, colaborator al s[u =i fost coleg de seminar =i de =coal[ normal[. Dispre\ fa\[ de compunerile lui Creang[ ar[t[ ]nfumuratul preot chiar ]n timpul vie\ii lui Creang[, dar se putea crede atunci c[ glume=te. Este v[dit c[ ridicarea dintr-o dat[ a prestigiului fostului coleg ]l mir[ pe Ien[chescu =i-l sup[r[. Este iar[=i probabil c[ se vor fi ivit mici nemul\umiri b[ne=ti, de vreme ce preotul se certa cu Creang[ sub cuv`nt c[ acesta e zg`rcit. C`nd, dup[ moartea povestitorului, Xenopol se g`ndi s[ ia ini\iativa ridic[rii unui monument, Ien[chescu r[spunse acru c[ el nu se poate „preta la a=a ceva“. Apoi ]=i l[muri sentimentul ]ntr-o scrisoare ]n care totul zugr[ve=te pu\in[tatea omului =i reconstruie=te adev[rata condi\ie a prieteniei dintre el =i Creang[ (56): „Lumea nu =tie ca mine despre caietul manu-scris cu pove=ti, pe care Ion Creang[ l-a luat de la un b[tr`n Costache But[ =i pe care nu i l-a dat b[tr`nului nici ]n ziua de ast[-zi. Nu se =tie c[ Ion Creang[ tr[ia cu o oare care Tinca Vartic ce era de o de=tept[ciune foarte cu mult superioar[ lui Ion Creang[. Aceasta =tia pove=ti =i anecdote =i c`te =i mai c`te. A=a ]n c`t, c`nd venea s[mi citeasc[ c`te ceva, eu ]i ziceam: m[i, asta ai auzit-o de la Tinca; el r[spundea: ei, n-am mai auzit-o de la Tinca, dar i-am cetit-o ei =i mi-a aprobat-o. Apoi a=a f[cea Schiller, marele scriitor german — mi-a spus

202

G. C[linescu

Eminescu — c[ orice scria nu da la tipar p`n[ nu cetea buc[tarului lui; =i dac[ buc[t[ri\a r`dea cu lacrimi ori pl`ngea de cele ce auzea, Schiller ]n\elegea c[ lucrarea e savant[. Eu, Constantin Gregorescu, pre=edintele primei case de economie, Vasile Receanu, B. Conta, venea =i ne toca capul Ion Creang[ cu cele ce urzea ori copia ci-i ]ndreptam ]i indicam ]i ajutam f[r[ a avea preten\ii, a=a c[ p`n[ s[ ducea el s[ ceteasc[ ]n Junime, era sucite =i r[sucite de noi smeri\ii, tot ce se vede scris de Ion Creang[. Asupra punctului al doilea c[ eu a= avea vrun ranchiun pe Ion Creang[, ]ntreb: de c`nd a murit ]ncoace? fiind c[ eu dup[ rug[mintea lui Zachei Creang[, care =tia c[ alt prieten mai bun frate-s[u nu are, a alergat la mine, =i m-a rugat s[ port grija ]ngrop[rei lui Ion Creang[. Ba, nu zic: odat[ am avut cu el ceart[ din cauz[ c[ fiind doisprezece ani ]n concediu pentru c[ suferea de o boal[ rea, era suplinit la =coal[ =i nu d[dea suplinitorului de c`t cincizeci de lei pe lun[. Rugat fiind de suplinitorul lui, i-am zis: e p[cat s[ nu-i dai m[car =apte zeci lei. +i tu s[ r[m`i cu dou[ sute — atunci, da ni-am certat. Dar s-a ]nt`mplat s[ vie Eminescu =i dup[ ce am trimis s[ cumpere ceva de gustat, ne-am ]mp[cat. Ast[ gustare a \inut cam vro nou[ oare — =i c`te vro zece lei cheltuial[ — pe fie care dintre noi. Dac[ pentru ni=te aseminea trebuie a se r`dica Busturi ori Statui, e alt[ vorb[.“ A=a judeca un contemporan ]ngust la minte =i la suflet opera unui scriitor de valoare universal[.

XI. „|{R{NIILE“ LUI CREANG{

Dup[ unii, Creang[ ar fi un \[ran. |[ran =i nu prea, dec`t doar la fire. C`t despre intelect, coresponden\a, polemicile lui dezv[luie un m`nuitor sigur de idei ]ntr-o limb[ tehnic[ f[r[ nici o pat[. Creang[ e mai de=tept dec`t pare. Ceea ce-i lipse=te e o cultur[ complex[, ramificat[, dar c`t =tie =tie bine. Creang[ nu e autodidact, fiindc[ ceea ce =tie a ]nv[\at din =coal[, =i nu se v`r[ acolo unde n-are preg[tirea trebuitoare. Creang[ e un om de=tept, luminat cu pu\ine c[r\i, ]n\eleg`nd mai bine dec`t cei cu multe c[r\i =i p[str`nd doar o slav[ exagerat[ pentru cei ]nv[\a\i. E un =iret patriarhal, ca =i Ioan Neculce, care =i acela vorbe=te de „firea lui cea proast[“, de=i o crede de=teapt[. Cu el vechea mentalitate patriarhal[ a ]n\elepciunii cu o carte ]=i arat[ puterea fa\[ de noua mentalitate de c[rturari. De aceea umorul lui ia mai degrab[ forma gestului, ca ]n ]n\elepciunea oriental[, dec`t a jocului de cuvinte. Creang[ urm[re=te personal pe adversar (pe intelectual, pe cel care p[r[se=te bunul-sim\ pentru regulile din c[r\i) =i-l supune unei critici jucate, bufone. Un orator nu poate s[ termine =i Creang[ ]l ]ntrerupe: „+tii cum faci dumneata? }ntocmai ca ciubotarul care coase, coase mereu, f[r[ sa fac[ nod la a\[.“ (234). Unui altuia ]n aceea=i situa\ie ]i d[ sfatul sa ]ncheie cu „Tr[iasc[ majestatea-sa regele! Tr[iasc[ majestatea-sa regina!“ Glum[ complex[, care este ]n fond o critic[ a intelectualit[\ii. Un adev[r se spune scurt, =i oratorul, ca s[ se afle ]n treab[ =i s[ p[streze conven\ia vorbirii de o or[, ontinde =i dup[ ce nu mai are ce exprima. Atunci, dac[ e vorba de a respecta tipicul, s[ se ]ncheie cu ur[rile ]n afar[ de care discursurile nu mai cuprind nici un miez. E aci critica junimist[ a formei goale f[r[ fond, f[cut[ cu mijloace nastratine=ti (23). Inconcluden\a discursurilor =i ambiguitatea voit[ a oratorilor este caricaturizat[ pe loc,

204

G. C[linescu

printr-un r[spuns ce e nu at`t un calambur, c`t un gest verbal, o simbolizare spontan[ a concluziei oric[rei dezbateri. Creang[ e ]ntrebat la sf`r=itul unui congres dac[ e pentru sau contra. «— Apoi eu, domnilor, — zise el ]n r`setele tuturor — sunt pentru contra»... El era, eminescian con=tient sau nu, du=man al delibera\iei, c`nd, ]n leg[tur[ tot cu congresul didactic, la un banchet final, scotea ]n eviden\[ inutilitatea discu\iei: «— Aferim! zise el — a\i lucrat p`n’ la genunchiul broa=tei; mai poftim =i la anul, s[ v[ d[m un banchet la „Binder“ ori la „Traian“... c[ la a=a lucru, la o ]nchinare de pahare, tot prinde\i mai mult duh, dar la prop[=irea ]nv[\[turei... da\i ]nainte ca racul, p`n’ se sparge-n fund sacul!» (23) Luat ]n seam[ de lume, Creang[ ]ncepu s[ dea reprezenta\ii de „]n\elepciune“ =i se obi=nui at`t cu aceast[ falsificare a naturii prin ]ngro=area unei ]nsu=iri, ]nc`t va fi printre oameni un P[cal[ statornic, care nu mai poate ie=i din gesticula\ia tipic[ a rolului s[u simbolic. Era prea =iret spre a nu-=i da seama c[ se admir[ ]n el „ingenuitatea“. Atunci ]ncepu a se prosti singur, ]ntinz`nd coarda groas[ a \[r[niei. Principala not[ a \[r[niei f[cute fu „greutatea de cap“. Creang[, ca „opinc[“, nu pricepea ce vorbesc unii „boieri“ =i se c[ina singur de prostie. El juca rolul lui mo= Ion Roat[. Acestuia boierul ]i explica ]n toate felurile ce este unirea, =i mo=ul nu ]n\elegea ]n nici un chip, spre dezn[dejdea boierului, care credea serios ]n greutatea de cap a \[ranului. «— Mo= Ioane — izbucni el ]n cele din urm[ — ia spune dumneta ]n legea dumitale, cum ai ]n\eles, cum n-ai ]n\eles, de c`nd se face at`ta vorb[; s[ auzim =i noi! — D[, cucoane, s[ nu v[ fie cu sup[rare; dar de la vorb[ =i p`n[ la fapt[ este mare deosebire... Dumneavoastr[, ca fiecare boier, numai ne-a\i poruncit s[ aducem bolovanul, dar n-a\i pus um[rul ]mpreun[ cu noi la adus, cum ne spunea\i dinioarea, c[ de-acum to\i au s[ ieie parte la sarcini: de la vl[dic[ p`n[ la opinc[. Bine-ar fi, dac-ar fi a=a, cucoane, c[ci la r[zboi ]napoi =i la poman[ n[val[, parc[ nu prea vine la socoteal[...

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

205

Iar de la bolovanul dumneavoastr[... am ]n\eles a=a: c[ p`n[ acum, noi \[ranii am dus fiecare c`te-o piatr[ mai mare sau mai mic[ pe umere; ]ns[ acum suntem chema\i a purta ]mpreun[, tot noi, opinca, o st`nc[ pe umerele noastre... S[ dea Domnul, cucoane, s[ fie altfel, c[ mie unuia nu mi-ar p[rè r[u»... Prin urmare, mo= Ion Roat[ ]n\elesese prea bine, dar se pref[cea greu de cap, spre a ar[ta c[, dimpotriv[, el era mintea s[n[toas[ care nu pricepe confuziile. Tr[snea, =colarul catihetului din F[lticeni, e t`mp, =i totu=i, ]n acela=i timp e un =iret care se proste=te ca s[ dovedeasc[ scr`ntirea min\ii autorului de gramatic[. Prin el vorbe=te Creang[: «— Mai las[-m[ oleac[, zicea el nec[jit; =i c`nd te-oiu striga, s[ vii iar s[ m[ ascul\i; =i de n-oiu =ti nici atunci, apoi dracul s[ m[ ieie! D[, gramatica s[ zicem c[ n-o ]n\eleg =i s-o l[s[m la o parte; artea, asemine; corect, tiji. D-apoi „rom`n[, este... ce... ne ]nva\[ a vorbi =i a scrie bine ]ntr-o limb[“ parc[-s cuvinte rom`ne=ti; ce naiba! Numai =i aici trebuie s[ fie ceva!... „a vorbi =i a scrie bine ]ntr-o limb[“, ]ndr[cit lucru! Cum „s[ scrii ]ntr-o limb[?...“ Poate cu limba, mai =tii p[catul?! Pesemne c[ noi, cum s-ar prinde, las’ c[ de scris, talpa g`=tei; dar apoi =i de vorbit, p[catele noastre, se vede c[ vorbim pogan =i r[u detot; nu rom`ne=te, ci \[r[ne=te... Doamne, Doamne! }nv[\at mai trebuie s[ fie =i acel care face gramatici! ]ns[ =i-n gramatic[ stau eu =i v[d, c[ masa tot mas[, casa tot cas[ =i boul tot bou se zice, cum le =tiu eu de la mama. Poate celelalte b`zd`g[nii: rostitur[, artea, corect, pronun\e, analisul, sintesul, prosodia, ortografia, sintaxa, etimologia, concrete, abstracte, conjuctive: mi, \i, i, ni, vi, li; me, te, ]l, o, ne, ve, i, le—=i altele de sama acestora, s[ fie mai rom`ne=ti; =i noi, prostimea, habar n-avem de d`nsele! Noroc mare c[ nu ne pune s[ le =i c`nt[m, c-ar fi =i mai r[u de capul nostru cel hodorogit! Dec`t \[ran, mai bine s[ mori!» Deci =i t`mpul Tr[snea, prostindu-se ironic, ]=i b[tea joc de „b`zd`g[niile“ culturii, c[rora totu=i li s-ar putea zice pe nume, ca la \ar[. Ca s[ pre]nt`mpine dispre\ul „boierilor“, Creang[ lu[ obiceiul de a se prosti dinainte. Aceasta e ironia lui suprem[ =i ticul lui moral. Dac[ se afl[ ]n casa cuiva de la ora= =i scaunul =ubred sc`r\`ie =i se

206

G. C[linescu

clatin[ sub greutatea trupului s[u gros, el zice cu inten\ie sub\ire, crez`nd c[ ghice=te mustrarea pentru purt[rile lui necioplite: «— A=a suntem noi pro=tii; numai de pozne ne \inem!» (128) Dac[ vine vorba de scrierile lui =i lumea spune c[ e bine, el, care e foarte ]ncredin\at de meritele lui de vreme ce la bou ]i spune bou =i la cas[, cas[, se preface mirat: «— Cum s[ fie bine? Un prost, un ghiorlan ca mine, s[ poat[ s[ scrie?» (217) T[lm[cirea acestor ]ntreb[ri =irete este: Numai prostimea e bun[ =i-n treburile astea, cum e bun[ =i la plug. El compune o „anecdot[“, care =tie bine c[ e a=teptat[ cu ner[bdare =i va fi un lucru afar[ din comun, =i pare sastisit ca de o boroboa\[: «...Fereasc[ D-zeu de omul t`mp c`nd ]ncepe s[ fac[ ceva, c[ el singur nu =tie ce face, dec`t numai ]nt`mplarea poate s[-l scoat[ din ]ncurc[tur[.» (99) P[rerea de un bun-sim\ banal =i-o d[ =i el acolo, cer`ndu-=i aproape iertare c[ a fost silit s[-=i dea ]n petec, convins ]n sine c[ a vorbit ca Solomon: „...cred, ]n prostia mea, c[ cel ce cunoa=te c`t de pu\in firul oarec[ror lucr[ri tot mai de folos poate fi dec`t cel ce pofte=te a face experien\e din nou, dac[ are pl[cere s[ o fac[...“ (232) Dac[ scrie, este fiindc[ ]l ]ndeamn[ Cornil[, fiindc[ l-a apucat, dintr-o patim[ de om n[t`ng. }ns[ nu trebuie s[-=i pun[ nimeni mintea cu el =i cu „\[r[niile“ lui. «— D[, ce s[ fac — zice el scuz`ndu-se — iar m-a apucat hachi\ele de scris \[r[nii de-a mele.» (5) Unul ]i d[ ghes s[ continue Amintirile. Creang[ e m[gulit, dar se smere=te viclean: «— Dar bine, mult am s[ n[ucesc lumea cu \[r[niile mele?» (6) Studen\ii bucovineni ]i cer voie s[ tip[reasc[ ceva din scrierile lui. Creang[ se simte =i fa\[ de ei obligat la o modestie care e de natura ticului: „...Sunt prea m[gulit =i m`ndru de cinstea ce mi-a\i f[cut de a m[ num[ra =i pe unul ca mine ]ntre „scriitorii no=tri, cei mai renumi\i“. Dar fie =i cum zice\i!... Polite\ea oamenilor binecrescu\i nu are mar-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

207

gini.» (46) Tot ce face el trebuie iertat de boieri, ]ng[duit cu bun[voin\[. „Eu, dup[ cum m[ cuno=ti — scrie el lui Conta ]n stil nevinovat — parc[ ]nnebunisem de entuziasm. +i de, prost oi fi, dar inim[ mare am.“ (134) Lui Slavici ]i compune un fel de epistol[ de om prost, cu zic[tori, ]n care las[ dinadinsul s[ treac[ c`te o vorb[ tare, fiindc[ a=a vorbesc pro=tii, care n-au avut de unde ]nv[\a purt[ri mai alese. „Ca fiu din popor, admit ]n totul p[rerile d-voastr[; nu m-am putut opri de a v[rsa lacrimi v[z`nd nenorocirea ce ne amenin\[... Vorba ceea: Capra [a=a =i pe dincolo] =i oaia trage ru=ine; ]ntr-un sat f[r[ c`ni se plimb[ mi=eii f[r[ b[\“ etc. (231, III) La peste dou[zeci de ani de la cunoa=terea lui Titu Maiorescu, acum c`nd era ]nv[\[tor cu vaz[, autor didactic invidiat, fost membru ]n Consiliul permanent, scriitor notoriu, tradus chiar ]n nem\e=te, deliciul „Junimii“, omul respectat p`n[ acolo ]nc`t a i se ]mpinge mediocrul b[iat prin cele mai ]nalte proptele, c`nd ]n sf`r=it putea s[ vorbeasc[ cu Maiorescu ca oamenii, neted =i cu demnitate, Creang[, care totu=i ]=i botezase un cotoi Titu, se pierdea ]n cele mai bufone umiliri de om prost de pe la sate (6): „Respectabile =i multiubite d-le Maiorescu, Dac[ n-a\i r`s de mult de prostia vreunui idiot, de care numai r[posata junime de la Ia=i se putè r`dea mai cu haz, poftim, v[ rog, de-\i r`de cu hohote de una acum. Dar, v[ rog, multe prostii, =i ]n vreo dou[-trei r`nduri ]n via\a mea de c`nd am avut norocirea a v[ cunoa=te, chiar grosol[nii am ]ndr[znit a spune fa\[ de d-voastr[, nu ]ns[ din r[utate, ci din prostie; m-a luat gura pe dinainte. C[ci d-ta nu se poate s[ nu ]n\elegi inima mea. Ierta\i-m[, v[ rog, de toate =i da\i-mi voie s[ v[ spun =i acuma una.“ +i totu=i, omul care ]=i compunea aceast[ figur[ conven\ional[ de n[t`ng, care n-are nici m[car un vocabular mai c[rtur[resc, mu=ca

208

G. C[linescu

f[r[ a se mai uita la cuvinte, ]n stare de a vorbi ca to\i intelectualii, cu vorbe neao=e =i cu neologisme. El zisese \an\o= autorit[\ii biserice=ti: „...cu respect =i franche\[ v[ r[spund c[ am frequentat Teatrul Na\ional de c`teva ori, unde n-am v[zut nimica scandalos =i demoralisator“. Ministrului Tell ]i scrisese c[ m[sura lui ]mpotriv[-i era „]ngust[“, „deasupra garan\ielor legale“, c[ motivele de ]ndep[rtare din ]nv[\[m`nt erau „pu\in serioase =i pu\in caritabile“. Lui N[dejde ]i arunc[ ]n\ep[tura c[ numai faptului c[ Dumnezeu ]i g[urise pielea ]n dreptul ochilor datora putin\a de a vedea gre=elile de prin manualele didactice. Umilin\a lui Creang[ nu e natural[, ci e o form[ de ironie. F[r[ ]ndoial[ c[ Creang[ respect[ pe Maiorescu ca pe un om ]nv[\at. Dar c`nd un om se ]ncredin\eaz[ c[ este o personalitate, ]ncearc[ a ]ntrebuin\a fa\[ de cei pe care-i stimeaz[, mai ales c`nd sunt =i mai tineri, formule de deferen\[ care s[ apere demnitatea =i s[ sugereze egalitatea. C[tre Slavici, el semneaz[: „Al d-tale cu inim[ =i cu suflet“; lui Eminescu ]i trimite: „Salut[ri =i s[rut[ri“. Se poart[ deci cu ei ca cu ni=te prieteni, socotindu-se vrednic de a fi stimat, =i totu=i, ace=tia erau =i ei oameni ]nv[\a\i, cu vaz[. +i fa\[ de Maiorescu Creang[ ]ncearc[ deci formule mai democratice, ca „v[ salut cu drag[ inim[“, „v[ doresc s[n[tate =i bucurie“. Dar se vede c[ Maiorescu =i, s-ar crede, =i I. Negruzzi i se p[rur[ povestitorului prea \epeni de ceremonie, prea boiero=i cu el. +i atunci el folosi formula smerit[ a celui de jos c[tre cel de sus, cu o exagerare a cuviin\ei care atinge persiflarea: „V[ salut cu ad`nc respect; V[ salut[ cu ad`nc respect I. Creang[; Al d-voastr[ ]ntru tot supus servitoriu; ve\i ]ntreba, poate, unde-i bojdeuca mea? V[ voi r[spunde respectuos; Erta\i-ne, v[ rug[m, de ]ndr[zneala ce am avut de a v[ sup[ra, =i primi\i din parte-ne ]ncredin\are de stima =i respectul ce v[ p[str[m.“ }n smerenia lui Creang[ este =i oarecare agresivitate, un repro= continuu, motivat ori nemotivat, ]mpotriva celor care i-ar fi ironizat \[r[nia. +i ]mbr[carea cu =eiac cuprinde o ostenta\ie tipic[, care luxului clasei de sus ]i opune o necioplire programatic[. El merge ]n tren ]mpreun[ cu un t`n[r amic, =i-n vagon se afl[ cu ]nc[ o cucoan[ ]n

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

209

v`rst[ cu trei fete. Guraliv din fire, cu familiaritatea oamenilor simpli, care socotesc t[cerea jignitoare. Creang[ ]ntreab[: «— }ncotro c[l[tori\i,cuconi\[?» Cucoana ]l m[soar[ de sus p`n[ jos =i nu r[spunde. Era ]n dreptul ei. Oamenii binecrescu\i nu tulbur[ pe tovar[=ii de c[l[torie ]ncerc`nd s[ le fac[ cuno=tin\[. Creang[ se simte atins ]n „\[r[nia“ lui =i ]ncepe s[ spun[ „anecdote“. El =i cu tovar[=ul r`d cu hohote ostentative. Doamnele nu r`d, =i Creang[ se simte iar[=i atins. +i atunci ]ncep aluziile la c[l[toarele boieroase, c-ar fi mute, surde, englezoaice, aristocrate, ori mai degrab[ \[r[nci ]n\olite or[=ene=te (23). Purtarea lui Creang[ este desigur dintre cele mai nelalocul lor. +i totu=i, ]n acea vreme ]n care Ia=ul mai p[stra ]nc[ contrastul ]ntre o clas[ cu preten\ii de aristocra\ie feudal[, intangibil[, ]n care ]ncerca s[ p[trund[ =i micul-burghez, =i \[r[nimea, care d[dea ]n bun[ parte tagma intelectualilor, sensibilitatea lui Creang[ poate fi explicabil[. C`nd proasp[tul r[spopit ap[rea la „Junimea“, Victor Castano, care pretindea a-l fi adus =i a-l fi v[zut scuip`nd pe jos, ar fi fost ]nt`mpinat cu ]ntrebarea: «— Dar unde l-ai mai g[sit =i pe aista =i l-ai c[rat la noi?» (85) De nu a fost a=a, ]ntrebarea zugr[ve=te m[car starea de spirit a lui Castano ]nsu=i, asiduu junimist la ]nceput. Un alt mod al \[r[niei lui Creang[, rezultat pe ]ncetul din succesul ]n societate, este ascunderea statornic[ a judec[\ilor ]n ziceri =i ]n pilde. Creang[ nu mai poate vorbi ca lumea =i nu mai poate exprima nici o idee de-a dreptul. El ]=i pierde personalitatea de om =i r[m`ne la aceea proverbial[ de ghidu=ar. Orice scoate din gur[ st`rne=te r`sul, oriunde merge e a=teptat cu „sacul cu minciuni“. Este un spectacol. Omul „greu de cap“ a devenit un ve=nic „co\car“. C`nd sose=te la „Junimea“ de la Consiliul general al instruc\iunii, unul ]l ]ntreab[, ca s[-l provoace: «— Ei bine, cine mai era pe-acolo? Ce-a\i mai pus la cale?» }n loc s[ r[spund[, Creang[ se refugiaz[ ]ntr-o anecdot[: «— Cic[ ]ntr-o duminec[ o cocoan[ =i-a luat fiica =i s-au dus am`ndou[ la biseric[. }ntorc`ndu-se dup[ slujb[ acas[, a ]nt`lnit-o alt[ cocoan[, care a-ntrebat-o cine mai era la biseric[. „De! a r[spuns

210

G. C[linescu

cocoana. Eu am fost =i fiic[-mea; de acolo-nainte tot prostime“.» Slavici ]l ]ntreab[ dac[-i place Budulea Taichii. «— De! zice Creang[ ocolind. }mi place =i mie, dar cic[ era odat[ un fl[c[u care se-ndr[gostise r[u detot de o fat[. Frumoas[ ]ns[, fata s-a m[ritat la ora= dup[ altul mai bogat, care putea s[-] fac[ toate voile, =i bietul de fl[c[u a r[mas cu inima fript[ =i plin[ de amar. Peste c`tva timp ]nsur[\eii s-au ]ntors ]n sat, =i fl[c[ul, ]nt`lnind-o, a stat buimac ]n fa\a ei. Era g[tit[, spelcuit[ =i sulemenit[ de nu mai =tiai cum s[ te ui\i la ea. „Nu e aia, pe care o =tiam eu!“ ]=i zise el“... Un oarecine cite=te o poezie. «— Cum \i se pare, d-le Creang[? ]ntreab[ el dup[ ce sf`r=e=te. — Bun[, foarte bun[ — zice Creang[ cu seriozitate — un sf`r`iac.» Cei de fa\[ ]ntreab[, bine]n\eles, ce este sf`r`iacul, =i povestitorul spune anecdota, care e r[spunsul indirect la ]ntrebare. E vorba de un \igan care nu =tie s[ fac[ potcoave, ci numai sf`r`iac, care e nimic altceva dec`t fier ]nro=it ]n foc f[r[ rost =i stins ]n ap[ (33). La o ]ntrunire viticol[ la prim[rie se vorbe=te inconcludent. Creang[ se ridic[ =i spune anecdota: «— Domnilor, =ti\i cum face\i d-voastr[, chiar ca punga=ul cela din Paris, care, ]nt`lnind pe drum un domn cu lan\ frumos la br`u, ]l ]ntreb[ c`te ceasuri; el sco\`nd ceasornicul, punga=ul iute ]l ]n=fac[ cu lan\ cu tot, rup`ndu-i chiar jiletca, =i-o ia la s[n[toas[. Alerg`nd domnul cela dup[ el, iat[ c[ ]n cale ]nt`mpin[ un alt punga= =i ]l ]ntreab[ c[ de ce alearg[; el r[spunde c[ i s-a furat ceasul cu lan\ cu tot. Atunci istalant punga= ]l ]ntreb[: „Ia vezi, c[ \i-a furat =i punga!“ „Ba punga o am, iat-o!“ Punga=ul al doilea repede ]i smuce=te punga =i fuge de partea cealalt[, ]nc`t bietul om nu =tia ]n care parte s[ fug[ mai degrab[, ]nspre cel cu ceasornicul, sau spre cel cu punga. Iac[ a=a face\i =i d-voastr[ cu ]ntrunirea viticol[. Eu =tiu un lucru =i anume: c[ n-ar fi r[u s[ fie bine ]n \ara asta!“ (107) Creang[ are mu=c[tura iute ca a p[rintelui Duhu =i nu-i lipse=te spiritul personal, pe l`ng[ umorul popular. Doi tineri, N. A. Bogdan =i A. C. Cuza, se fotografiaz[ la minut ]mpreun[ cu Creang[, a=ezat

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

211

]n mijloc. «— Voi p[stra aceast[ fotografie — zice unul — ca o adev[rat[ icoan[. — Da, bine faci, dragul meu! r[spunde Creang[, s-o p[strezi ca pe icoana r[stignirii lui Hristos!» Vorbirea ]i este pres[rat[ de zic[tori, „cuvinte, rostiri“, cimilituri pe care dealtfel =i le ]nseamn[ pe tot locul. Ca =i eroii pove=tilor lui, la tot pasul Creang[ are pe limb[ „vorba ceea“. „Vorba ceea: ziua se teme de bivol =i noaptea ]ncalec[ pe d`nsul.“ (225) „Vorba ceea [cimilitura r`mei]: ap[r[-m[ de g[ini, c[ de c`ni nu m[ tem.“ (229) „Vorba ceea: capra b... =i oaia trage ru=ine.“ (231, III) „Vorba ceea: cum =i-o face omul nu i-o face nici dracul.“ (217) „Zice c[ =oaricele, c`nd nu-ncape-n bort[, ]=i mai leag[ =i-o tidv[ de coad[. A=a =i eu.“ (217) C`nd nu e „vorba ceea“, sunt alte culori \ar[ne=ti: «—Te-am a=teptat de Cr[ciun s[ vii, dar... be=teleu, fe=teleu, c[ nu pot striga valeu, =i cuv`ntul s-a dus ca fumul ]n sus =i de venit n-ai mai venit.» „St[i oleac[, m[i b[iete — zice Creang[ c`nd cineva ]l ]ntreab[ ce e cu piesa de teatru pe care spune c[ are de g`nd s-o scrie — cu trencheaflenchea, trei lei p[rechea, nu se face treab[ ]n lumea asta!“ (5) Acestea sunt numai foarte pu\ine f[r`mituri din sacul povestitorului. }nainte de a scrie, el ]=i juca folclorul, =i tot ce spun eroii lui spusese el pe uli\ele Ia=ului =i ]n „Junimea“. S[-i deschidem opera; Creang[ continu[ s[ vorbeasc[ ]n zic[torile, cimiliturile =i n[zb`tiile lui: „Lat[ — peste lat[, peste lat[ — ]mbojorat[, peste ]mbojorat[ — cr[c[nat[, peste cr[c[nat[ — m[ciulie, peste m[ciulie — limpezeal[, peste limpezeal[— g[lbeneal[ =i peste g[lbeneal[ — hudule\.“ „Ipate, care d[ oca pe spate +i face cu m`na, s[-i mai aduc[ una.“

212

G. C[linescu

„Vorba ceea: Vin la mama de m[ cere. De m-a da, de nu m-a da, Peste noapte mi-i fura.“

„Vorba ceea: La pl[cinte }nainte +i la r[zboi }napoi.“

„Vorba ceea: fiecare pentru sine, croitor de p`ne.“ „Vorba ceea: r[u-i cu r[u, dar e mai r[u f[r’ de r[u.“ „Vorba ceea: Da-mi, Doamne, ce n-am avut, Sa m[ mir ce m-a g[sit.“

„Vorba ceea: Vi\a-de-vie tot ]nvie, Iar vi\a-de-boz, tot r[goz.“

„Vorba ceea: Zi-i lume =i te m`ntuie.“ „Vorba ceea: Leag[ calul unde zice st[p`nul.“ „Vorba ceea: Frica p[ze=te bost[n[ria.“ „Vorba ceea: Omul sfin\e=te locul.“ „Vorba ceea: G[sise un sat f[r[ c`ni =i se plimba f[r[ b[\.“ „Vorba ceea: Poftim, pung[, la mas[, Dac[ \-ai adus de-acas[“...

„Vorba c`ntecului: F[-m[, mam[, cu noroc, +i macar m-arunc[-n foc.“

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

213

„Vorba c`ntecului: Fugi de-acolo, vin[-ncoace! +ezi bini=or, nu-mi da pace!

„Vorba c`ntecului: De-ar =ti omul ce-ar p[\i, Dinainte s-ar p[zi.“

„Vorba ceea: A ajuns oul mai cuminte dec`t g[ina.“ „Vorba ceea: +ede h`rbu-n cale =i r`de de oale.“ „Vorba ceea: Gol[tatea ]ncunjur[, iar[ foamea d[ de-a dreptul.“ „Vorba ceea: De pl[cinte r`de gura, De v[rzare =i mai tare.“

„Vorba ceea: Dec`t coda= ]n ora=, Mai bine-n satul t[u frunta=.“

„Vorba ceea: Pielea rea =i r[p[noas[ Ori o bate, ori o las[“

„Vorba ceea: Nu pl[te=te bogatul, ci vinovatul.“ „Vorba ceea: Nici toate-ale doftorului, Nici toate-a duhovnicului.

De ce petreci, De ce-ai mai petrece.“

„Vorba ceea: Dac[ s-a da baba jos din c[ru\[, de-abia i-a fi mai u=or iepei.“ Sacul este neispr[vit. Creang[ are c`te o zic[toare pentru fiece ]mprejurare =i le scoate una dup[ alta cu o poft[ de vorb[ ame\itoare. Despre el se poate spune ca =i despre Popa Duhu: „+i c`te ponturi [=i

214

G. C[linescu

ponosuri] nu da dintr-]nsul, de-i era =i lui lehamite c`teodat[ s[ se mai ]nt`lneasc[ cu cineva =i s[-l mai st`rneasc[ la vorb[“. Nici boala nu-l potole=te. Unui pop[ care-l ]ntreab[ de s[n[tate ]i zice: «— Ei, p[rinte, mare-i bun[tatea lui Dumnezeu; vezi, la b[tr`ne\e ]\i ia din vederi, din puteri, din auz, dar nu te las[ p[guba=: ]\i d[ ]n schimb tus[ zdrav[n[, sau o durere de =ale» (5, 107) Tinerilor care pe la sf`r=itul vie\ii ]l ]ntreab[ respectuo=i; «— Da’ cu s[n[tatea cum mergi, mo= Creang[? — Mul\umesc — le r[spunde el ]n stilul lui Nichifor Co\cariul — tot mai bine, stupesc ]n barb[ =i trag oghealul cu din\ii.» (6) E bolnav de moarte =i nu mai are de tr[it dec`t doar c`teva zile =i spune snoave la cine vine s[-l vad[ =i-i e fric[ s[ nu se pr[p[deasc[ ]nainte de a le scrie. Nevoia de a-=i de=erta sacul este la Creang[ imperioas[, ca un vi\iu, poate din n[scare, ]n orice caz ]nt[rit[ prin ]ndelung[ reputa\ie de anecdotist. C[ci to\i — junimi=ti, prieteni de institutorat, tineri admiratori, „amici senceri“, \[\ace =i duduce — a=teapt[ s[ le spun[ vreo anecdot[ „=ti\i colè“.

XII. CEI DIN URM{ ANI +I MOARTEA

Cu ]ncetul, boala sap[ trupul =i mintea lui Creang[ =i face din el neom. La mai pu\in de cincizeci de ani, povestitorul era un om ]mb[tr`nit. Se puh[vise =i se ceruise la fa\[ =i ochii-i c[p[taser[ o c[ut[tur[ ame\it[, de mort cu ochi deschi=i. Apoi ]=i tunse chilug =i p[rul =i sem[na, gros cum era =i greu la urnit, cu un mistre\. Boala d[ be\ii =i stupori, =i Creang[ era aci de o veselie nebun[, aci buimac, cu sentimentul opririi vie\ii intelectuale. V[z`nd pe Eminescu bolnav, care declara z`mbind trist c[ nu mai e ]n stare s[ g`ndeasc[ nimic, =tiind =i el ceva despre felul metehnei, ]ncepu s[ se ]nfrico=eze =i s[ cread[ c[ devine „idiot“. Se silea s[ scrie =i nu putea =i, descurajat, r[spundea lui Negruzzi, care-i cerea manuscris pentru revist[: „Pisemne d-voastr[ nu m[ crede\i c[ sunt bolnav =i aproape, dac[ nu detot, idiot“ (229). Ca s[ se-ncredin\eze ca nu-=i pierduse detot mintea, se punea s[ numere (234). La ]nceputul anului 1885 se crezuse „pe deplin restabilit“ (68) =i, ]nveselit, \inea coresponden\[ cu Constantin de la Viena („am — zicea el — o coad[ =i pe la Viana“), c`nd, ]n februarie, ]ntr-o miercuri, c[zu ]n =coal[, lovit de atac. Mai c[zuse o dat[ ]n clas[, poate ]n 1884, =i atacul fiind greu, fu crezut mort, iar gazetele ar fi r[sp`ndit =tirea c[ murise. Creang[, citindu-le, ar fi zis (164, 23): «— Dac[ at`ta era s[-mi fie toat[ jelania dup[ moarte, ]mi pare bine c[ n-am murit ]nc[, — =i deie Dumnezeu s[ mor c`nd s-or g[si oameni c[rora s[ le pese ceva mai pu\in de unul ca mine!» Se poate ]nchipui spaima copiilor =i ru=inea institutorului. }n martie se simte iar[=i mai bine. La 18, 19 =i 20 ale acestei luni fu la Ia=i un congres didactic, la care probabil lu[ parte =i Creang[. Vremea era rea, sup[r[toare pentru un om cu nervii zdruncina\i. }n aprilie se ivir[ c[lduri mari, premature, cu secet[, apoi deodat[, spre Sf. Gheo-

216

G. C[linescu

rghe, c[zur[ ploi toren\iale, cu grindin[ c`t aluna. Prin mai vremea se r[cise, iar viile erau distruse. Toat[ luna mai =i iunie plou[, grindin[ =i tr[sni. Creang[ venea la =coal[ tocmai de departe, din ruinosul |ic[u, =i se-ntorcea acas[ prin gloduri =i b[ltoace ]ntr-un bordei a c[rui =indril[ nu putea \ine piept puhoaielor. +coala ]l obosea, copiii ]l sup[rau. Era ocupat treizeci de ore pe s[pt[m`n[ cu =coala, pentru care trebuia s[ fac[ patru drumuri pe zi „prin ploaie =i noroi“. Se apropiau examenele, cu tot soiul de formalit[\i, =i se sim\ea „v`rstnic =i greoi“ (229). }nte\it de atacuri, Creang[ ceru pe var[ bilet gratuit de b[i de la Epitropia Spiridoniei =i plec[ din nou, ]n iulie, pare-se, la Sl[nic. Fu ]nso\it ]n tren de t`n[rul N. A. Bogdan, care ]i fusese cu dou[zeci de ani ]nainte =colar =i fa\[ de care ]=i dezlega iar[=i sacul cu snoave, spre oroarea cucoanelor din vagon. La T`rgul-Ocnei m`nc[ toate felurile de bucate ale birtului g[rii, spre uimirea celor de fa\[, =i b[u o jum[tate de oc[ de vin vechi. Apoi merse ]n tr[sur[ la o alt[ cr`=m[ =i ceru unei fete o cof[ de ap[, pe care o ]napoie aproape goal[. «— Hehei, b[iete drag[! zise el t`n[rului mirat, a=a m[n`nc[ =i a=a bea rom`na=ul adev[rat, cel n[scut =i crescut la coarnele plugului, nu ca f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n bumbac, cari numai p[rc[ tot bumbac m[n`nc[ =i bumbac se trezesc ]ntr-o zi ]n loc de carne =i oase!» (23) La Sl[nic, Creang[ st[ ]n aceea=i odaie cu N. A. Bogdan. El se scoal[ ]n zorii zilei, de la trei diminea\a, =i merg s[ bea ap[ mineral[ de la izvor. Seara face b[i calde ]ntr-o cad[ de zinc, spre deosebire de al\ii, care o fac ]n cad[ de lemn, =i apoi urmeaz[ ]ngurgitare de ap[ mineral[ de la alt izvor. Aceast[ cur[ nu putea aduce vreo vindecare propriu-zis[ a bolii, =i doctorul se g`ndise s[ fac[ mai pu\in primejdioase atacurile, sc[z`nd ceva din greutatea grasului bolnav. Creang[ era a=a de greu, ]nc`t pode\ul de lemn de peste p`r`ul Sl[nic trosnea c`nd trecea el. N. A. Bogdan, care colaboreaz[ la Liberalul din Ia=i, trimite gazetei o cronic[ semnat[ Dan, intitulat[ B[ile de la Sl[nic (53), unde, cu foarte pu\in duh, vorbe=te de „p[rintele Sm`nt`n[“ (16 iulie 1885):

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

217

„P[rintele Sm`nt`n[ — zice el ]ntre alte prostii — p[time=te de boala… moronilor; c`nt[re=te vreo 95—98 de kilo, f[r[ cortel =i f[r[ p[l[rie. Doctorul l-a asigurat c[ va sc[dea p`n[ la 80.“ Lui Creang[ ]ns[ un atare articol trebuie s[-i fi pl[cut, fiindc[-i m[gulea n[zuin\a fireasc[ de popularitate. Un alt t`n[r ]i citi, ]n Convorbiri literare, Electoralele lui I. Negruzzi, ]n care era vorba tot de „p[rintele Sm`nt`n[“, =i Creang[ iar[=i r`se mul\umit. Sl[nicul era plin de ]nv[\[torime =i profesorime, care se-n\elege, ]nconjurau pe povestitor cu respect =i simpatie. Dou[zeci =i opt de membri ai corpului didactic, printre care Misir, Codreanu, Radu, Cerkez Gheorghiu, Topliceanu, Costandachi, Chiri\[, M[rd[rescu, Mazarini, Andriescu, Crapeleanu, Suciu, M`rzescu, Darzeu, Vestinian, Roman, Teodorescu, Botez, Dodrescu, Cob[lcescu, Ciurea, Constantinescu, G. A. Cosmovici, se fotografiaz[ ]n corpore, rezema\i de frunzi=ul \epos al unor brazi. Printre ei, cuminte, lini=tit la fa\[, cu m`inile pe genunchi, se afl[ =i Creang[ (34). Tinerii \in =i ei s[ se fotografieze. A. C. Cuza =i N. A. Bogdan se a=az[, ca „t`lharii“, ]n dreapta =i st`nga lui Creang[, ]n fa\a unui fotograf ambulant, care face poze pe tinichea. La plat[, probabil, institutorul, econom, se d[du ]napoi, c[ci zise c[ mai bine dec`t s[ se vad[ lat pe tinichea, prefer[ s[ dea francul pe ceva de m`ncare. +i-ntr-adev[r, nici nu fu chip ca bolnavul s[-mpu\ineze din greutatea sa. Stimulat de aerul rece =i de b[i, m`nc[ cu o poft[ sporit[. }ntr-o zi, cu mai mul\i, f[cu o plimbare spre grani\[. „Purceg`nd ]ncetinel, apostole=te — zice corespondentul Sl[nicului la Liberalul, care e N. A. Bogdan (53) — pe l`ng[ stabilimentul b[ilor calde, ]ncepur[m a ne urca mereu, c`nd pe malul drept, c`nd pe cel st`ng al r`ule\ului Sl[nic trec`nd la fiece cinci-=ase minute c`te un pod sau podule\, c`te o lunc[, c`te un muncel sau c`te o serie de st`nci d[r`mate.“ Merg astfel, privind mereu ]n zare crestele mun\ilor, p`n[ ce ajung la un loc unde r`ul se rostogole=te zgomotos, f[c`nd stropi =i bulbuci. Aerul e r[coros =i plin de mireasma r[=inoas[ a brazilor. Ca o turl[ mic[ de bisericu\[ ardelean[, se z[re=te ]n fund pichetul doroban\ilor. C[l[torii trec apa clocotitoare, f[c`nd echilibristic[ pe puntea ]ngust[, alc[tuit[

218

G. C[linescu

din trei sc`nduri putrede. Una din sc`nduri se rupe sub pa=ii grei ai povestitorului (a=a cel pu\in pretinde cronica, cu inten\ie de glum[). Creang[, respir`nd aerul de munte, care-i amintea de valea Bistri\ei, de Bro=teni, de gazda cu capra r`ioas[, simte de=tept`ndu-i-se pofta de m`ncare. +i m[n`nc[, arunc`nd haina de pe el =i =ez`nd jos pe iarb[ \[r[ne=te, cu o l[comie care ]ngroze=te pe comeseni. }n chipul acesta, fire=te, nu se putea vindeca. Avea atacuri chinuitoare ]n somn, care speriau pe tovar[=ul de odaie. Din aceast[ pricin[ tocmai r[m`nea ziua cu o poft[ nebun[ de vorb[ =i de veselie. Spunea tovar[=ului pove=ti, snoave, la mas[ sau pe drum, st`nd sub un fag, ori merg`nd la cap[tul satului, la mulsul caprelor, s[ bea lapte proasp[t. Le spunea =i stihuri populare, ca, de pild[: Frunz[ verde siminoc, Purcesei ]ntr-un noroc Pe-ntunericu de foc, Nimerii la alt[ cas[, Cu nevasta mai frumoas[, +i b[rbatu n[t[r[u, Acolo s[ fiu =i eu. Frunz[ verde =-un =al[u, +apte mori ]s pe-un p`r[u,

Toate macin[ la gr`u. Dar la moara cea din josu O turnat puicu\a-n co=u, +-o turnat gr`u =i sacar[, Ca s[ fac[-o azimioar[, Fr[m`ntat[-n l[cr[mioare +i coapt[ la \i\i=oare, S[ de puiului s[ moar[.

Starea lui Creang[ nu se ]mbun[t[\i prea mult =i bolnavul se ]ngrijora. El ]ntrebase pe Constantin, de la Viena, dac[ cineva poate muri dintr-asta =i-l ]ndemnase, pe c`t se vede, s[ consulte doctorii din Viena (68). Cu interes va fi citit ]n Liberalul din acel an un Avis foarte important, care f[g[duia vindecarea sigur[ =i radical[ a epilepsiei prin altceva dec`t prin bromural de potasiu. Specialistul era la Berlin, se numea S. Riebschläger, dar cerea 20 de franci ca s[ comunice misterioasa formul[, ]nc`t e sigur c[ ]n astfel de condi\ii Creang[ nu l-a consultat. C`nd se-ntoarse la Ia=i, vremea era trist[, ploioas[, f[cut[ pentru a ]nchide inima omului. Plouase toat[ vara. }n iulie fusese uragan, la 10 august, o ploaie toren\iala, de c`teva ceasuri, pref[cuse

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

219

uli\ele ]n „canaluri vene\iene“. Iarmarocul de la Frumoasa fu st`njenit de vremea rea. Ploile urmar[ p`n[ ]n septembrie, c`nd doroban\ii =i c[l[ra=ii ]n lag[r la Ciric, ]n apropierea bojdeucii, a=adar, trebuir[ s[ fie du=i ]n cazarmele noi de la Copou. La sf`r=itul lui septembrie un foc mare cuprinse casa lui Roznovanu. Pierir[ solda\i =i c[pitanul P[un. Via\a acum pentru Creang[ trebui s[ fie un chin statornic. Nu se prea =tie bine ce-a f[cut ]n ace=ti ani, dar ce putea s[ fac[? Mergea la =coal[ din |ic[u p`n[ ]n P[curari de=i de teama c[derii ]n clas[ e de ]nchipuit c[-=i punea foarte des suplinitor. Buchisea mereu la c[r\ile lui, din care ie=eau aproape la tot anul noi edi\ii. Atacurile ]n somn, sau =i altminteri, dup[ felul bolii, e firesc s[ fi fost tot mai dese. }nsp[im`ntat, ru=inat de starea lui, va fi st`nd buimac ]n cerdac ori ]n odaie, printre pisici, silindu-se s[ mai scrie ceva. Talentul nu-l p[r[sise, dovad[ ultimul fragment din Amintiri, ci ]ncrederea ]n puterile lui. Prietenii ]l ]ndemnau s[ scrie, iar el n-avea voie bun[. Scrisul este — zicea el ]ndemn[torilor — „treab[ de gust, nu de silin\[“ (229). Nici prietenii de alt[dat[ nu-i mai avea pe l`ng[ sine, ca s[ se sf[tuiasc[ cu ei. Conta murise, Lambrior de asemeni. Al\ii, ca Panu, ie=iser[ din „Junimea“ =i cultivau oc[rile ]mpotriva manualelor sale. }n 1885 =i Convorbirile literare, ]mpreun[ cu redactorul lor, I. Negruzzi, se str[mutaser[ la Bucure=ti (115). Pe uli\ele Ia=ului r[t[cea numai Eminescu, dar el nu mai era un om ca oamenii. Mintea i se-ntunecase din nou. L[sa biblioteca cu u=ile deschise, cerea bani de la toat[ lumea, se lega de turnura femeilor de pe strad[ =i mai ales era de acea triste\e zguduitoare, f[cut[ s[ stoarc[ lacrimi bolnavului Creang[. Cu ochii pironi\i ]n grind[, el declama din poeziile sale: +i privind p[injeni=ul din tavan, de pe pila=tri, Ascultam pe craiul Ramses =i visam la ochi alba=tri,

spre jalea cu suspine a povestitorului, care, sub ]nr`urirea bolii nervoase, avea izbucniri de pl`ns. Prin iunie, Creang[ ]= v[zu ]n sf`r=it feciorul ]nsurat cu o fat[ de negustori cuprin=i din Br[ila =i-l crezu sc[pat de v`rsta z[p[celilor. N[d[jduia s[ fac[ din el „raz[mul b[tr`ne\elor“. Merse, desigur, la nunt[ ]n Br[ila =i-=i petrecu fiul =i nora c`nd ace=tia

220

G. C[linescu

plecar[ la Viena, f[c`nd un ocol prin Lemberg. Acum Creang[ r[mase singur, f[r[ prieteni literari, cu oameni simpli, c[tre care se-ntoarse, precum Tinca Vartic, Zahei, frate-s[u, =i madama Zahei, la Ia=i, preotul Gheorghe Creang[ la T`rgul Neam\ =i al\ii asemenea. Prin plecarea Convorbirilor =i a junimi=tilor, la=ul devenise definitiv un t`rg de provincie. Revistele, gazetele au acum un ton dezolat de via\[ m[runt[. Localurile boiere=ti nu mai aveau c[utare =i ]ncercau s[ atrag[ prin reclam[ burghezimea vanitoas[. „Maison Jockey-Club — Grand Restaurant de Paris“ oferea la „table d’hôte, déjeuner à trois francs, d]ner à quatre francs“. Micile evenimente locale luau propor\ii caragiale=ti. La balul Societ[\ii pentru ]nv[\[tura poporului rom`n dat ]n salonul „Galino“ la 29 ianuarie 1885, jurnalistul remarcase „un buchet colosal de dame =i domni=oare“. Gazeta semnala obr[znicia scapetului birjar Gavrilu=, care ]n fa\a „Hotelului de Russia“ f[cuse g[l[gie c[ i se d[duse prea pu\in. }n martie doi „tineri gentelmeni“ se b[tur[ ]n duel cu floreta din cauza fotografiei unei c[l[re\e de circ. A. D. Xenopol, istoricul, pierduse pe Hector, un c[\el alb cu pat[ neagr[ pe ochiul drept =i cu zgard[ la g`t (115). }n asemenea acalmie este firesc ca Creang[ s[ se fi tras tot mai ad`nc ]n bojdeuca lui. Uneori ]ncearc[ s[ mai ias[, =i tot mai des fuge atunci la Neam\, =i deci acas[. }n vara anului 1886 Creang[ merse din nou la Sl[nic, cu acelea=i slabe rezultate, de vreme ce ispitea la 31 iulie pe fecioru-s[u, de la Viena, s[-i spun[ ce mai zic doctorii de pe acolo. }n toamn[, Creang[ fu lipsit =i de tov[r[=ia oric`t de trist[ a lui Eminescu. Acesta, devenind sup[r[tor, fusese internat ]n ospiciul de l`ng[ M`n[stirea Neam\ului, unde st[tu p`n[ ]n aprilie 1887. Se-ncepur[ subscrip\ii pentru nefericitul poet, la care contribuir[ cu mult av`nt tinerii =colari. O list[ fusese ]naintat[ de Petre Liciu, viitorul mare actor, elev pe atunci la Liceul Na\ional din Ia=i (115). Creang[ ar fi aruncat ideea de a se tip[ri foi\e de \igar[ cu portretul lui Eminescu (234), de=i subscrip\iile erau foarte nepl[cute poetului, care le socotea cer=etorie. Va fi ajutat Creang[ el ]nsu=i pe Eminescu? Poate da, mai sigur ]ns[ nu. Fiindc[, prin firea lui de \[ran, mereu v[it[re\, se va fi socotit el ]nsu=i un om s[rac, vrednic deopot-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

221

riv[ de mila altora. }l durea numai starea prietenului =i socotea, ca orice om de mentalitatea lui, c[ internarea este o „]nchisoare“. Prietenii din genera\ia mai t`n[r[, Vlahu\[, Mor\un, merser[ s[ vad[ pe Eminescu la m`n[stire. Se duse =i Creang[ cu Mor\un la ]nceputul lui februarie, c`nd poetul se limpezise iar[=i la cap. Ninsese =i om[tul era „de o palm[ domneasc[“ de gros. Dis-de-diminea\[, pe la orele =ase =i jum[tate, Creang[ privi din arhondaricul m`n[stirii un curcubeu ivit la r[s[rit, semn, poate, pentru el de schimb[ri ]n bine (225). E de b[nuit c[ o supersti\ie caracteristic[ bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului, fiindc[ de aci ]ncolo el pare a urm[ri de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credin\a c[ dac[ poetul ]nvingea boala, oarecum asem[n[toare cu a lui, ar fi biruito =i el. Eminescu plec[ deocamdat[ la Boto=ani, la Harieta, =i Creang[ r[mase singur. Nemaicrez`nd ]n puterea apelor de la Sl[nic, =i mai ales nemaic[p[t`nd bilet gratuit de b[i, ]ncepu s[ se trag[ c[tre locurile copil[riei. Presim\ea c[ n-are s-o mai duc[ mult =i, cu instinctul oamenilor simpli, voia s[ mai guste o dat[ din bucuriile vie\ii de sat. Poate c[, s[tul de leacurile doctorilor mari, care nu =tiau s[ spun[ nimic, cuget[ s[ ]ntrebe ]n\elepciunea poporului. }n toamn[ se duse pe la T`rgul-Neam\. Zicea cum c[ el nu mai are mult de tr[it =i mai vrea s[ vad[ o dat[ locurile copil[riei =i neamurile. Pieptul ]i era umflat de h`rtii, =i de acolo scoase un exemplar din Pov[\uitor, singurul pe care zicea c[-l mai are, =i-l d[rui =colii unde ]nv[\ase el ]mpreun[ cu Conta =i la vederea b[ncilor c[reia va fi l[cr[mat, scriind pe el: „+coalei primare de b[ie\i No. l pentru bibliotec[“ (34). Ruda cu care se-nvoia mai mult era cumintele =i acum b[tr`nul pop[ Gheorghe. Pe acesta va fi c[utat s[-l ispiteasc[ asupra r[spunsurilor bisericii la grozavele ]ntreb[ri ale vie\ii =i mor\ii, ]ns[ p[rintele era om simplu, care nu p[trundea astfel de probleme. Poate c[ acum, ]nc[p[\`n`ndu-se ]ntr-o presim\ire rea, Creang[ voi s[ mearg[ =i la biserica din Humule=ti, undel ]nv[\ase carte b[di\a Vasile, =i p[rintele Ioan. «— Mo=ule — zise el c[tre p[rintele Gheorghe — hai la Humule=ti, s[ vedem pe p[rintele Teofan Foc=a!»

222

G. C[linescu

Popa era dus prin vecini, =i Creang[, umbl`nd pe la grinzi, pe unde-=i v`r[ \[ranii bucoavnele, d[du de o carte =i deschiz`nd-o nimeri la prohodul diaconilor. }l citi, pl`ng`nd =i suspin`nd, de la cap =i p`n[ la sf`r=it, ]ncredin\at c[ e un semn de sus. «— Ia, a=a a fost, mo=ule, scris — zise el — s[ mi-l citesc eu singur»... (234). }n 2 septembrie, la Ia=i sau la Neam\, dup[ o var[ secetoas[, la orele trei dup[ amiaz[, Creang[ v[zu pe cer la r[s[rit un alt curcubeu, care-i d[du poate nou[ alinare (225). De la Eminescu auzi iar[=i =tiri bune. }ns[ peste c`teva luni, prin februarie =i mai 1888, fu din nou r[u. C[derile ]i erau grele, „asemine cu moartea“, =i dup[ aceea trupul mai era mi=cat de convulsiuni. „B[di\[ Gheorghe drag[, =i preaiubite veri=oare Anet[ =i Elenu\[ — scria el p[rintelui Creang[ ]n stil ]nl[crimat — m[ aflu acum pu\in mai bini=or, dar tot ]mi tremur[ carnea pe mine =i sunt trist =i descurajat din aceast[ pricin[.“ Din trebuin\a de a se ag[\a de ceva ]n via\[ devenise mai afectuos, =i pe Tinca o semna ca pe o nevast[ al[turi, iar unchiului ]i zicea „drag[ =i iar drag[ b[di\[ Gheorghe“. Unchiul se v[ieta =i el de boal[, =i cei doi se-mb[rb[tau unul pe altul =i se jeluiau. „S[ m[ crezi, Creang[ — zicea popa — c[ =i eu ]s bolnav“, dar pe nepot ]l ]ncuraja: „Nu te da bolii, care ne persecut[ pas cu pas!“ (68) „Sunt trist =i descurajat“, se c[ina Creang[, dar popii ]i da inim[ =i-l sf[tuia s[ mearg[ la Sl[nic. „Drum bun! +i nu te ]ndoi c`tu=i de pu\in c[ ai s[ cape\i s[n[tate =i ai s[ vii de acolo voinic =i zdrav[n, cum ]i tunul. Apele sunt foarte bune, locurile foarte frumoase =i ]ngrijirea c`t se poate de bun[; doftori o mul\ime, cari =i ei vin la izvorul t[m[duirilor, ca =i ceilal\i muritori; ai s[ ai cu cine te consulta.“ (70) Se pare c[ din 1887, de c`nd ]=i luase r[mas bun de pe la locurile copil[riei =i pl`nsese citindu-=i prohodul, Creang[ nu mai merse pe la T`rgul-Neam\. Nici peste var[ nu se mai duse la Sl[nic, zic`nd c[ nu poate =i necer`nd la vreme nici bilet de b[i gratuite, f[r[ de care nu-n\elegea s[ se urneasc[, de=i abecedarul lui sta s[ ias[ ]n cea de a dou[zeci =i una edi\ie, fiind el totodat[ institutor cu patru grada\ii,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

223

debitant de tutun =i proprietar asociat de tipografie. }n iarna lui 1888, ]ns[, Creang[ se porni iar la Bucure=ti ]mpreun[ cu tipograful I. S. Ionescu, asociatul s[u. De bun[ seam[, plecase s[ se ]nt`lneasc[ cu Constantin =i s[ mai vad[ un doctor pentru boala sa. }n tren, Creang[, dup[ ce vorbi p`n[ la miezul nop\ii cu acea poft[ nesecat[, care ]i era proprie, v[z`nd c[ cel[lalt are gust de dormit, ]ncepu s[ c`nte pope=te, zic`nd c[-l apucase dorul de vremea c`nd era diacon. C`nt[ slujba toat[, ]ncep`nd cu utreniile, toaca ]nt`ia, slujba de diminea\[ =i morm[i necontenit p`n[ la ziu[, ajung`nd la Buz[u =i la prohodul cel mare, ]n vreme ce tovar[=ul horc[ia. Dar ]ntre c`nt[ri Creang[ m`ncase puii frip\i =i b[use trei sticle cu vin ale tovar[=ului. C`nd acesta, la ziu[, ]l ]ntreb[ cum putuse m`nca =i c`nta totodat[, el r[spunse cu acea veselie care-l mai zguduia din c`nd ]n c`nd (107): «— Apoi, m[i b[iete, eu am f[cut trei treburi deodat[: am m`ncat, am b[ut =i am =i c`ntat; stai de ascult[, c[ de acum ]ncep c`nt[rile de la toaca 2-a, slujbele, leturghia, deniile, botezurile, nun\ile.» La 3 decembrie 1888 „b[di\a Ioan“ era ]n Bucure=ti, fiindc[ fratele Zahei ]l ruga cu tot „respectul“ sa pun[ o vorb[ bun[ pentru avansarea cuiva de la oficiul po=tal din Ia=i. Din epistol[ reiese c[ Creang[ plecase la Bucure=ti =i cu Tinca lui, ca s[-i arate =i ei lumea (68). Cu acest prilej, trecu prealabil pe la „Junimea“ =i-l ]nt`lni pe Eminescu, care se amestecase cu ni=te tineri la scoaterea unei gazete literare, F`nt`na Blanduziei, unde publica o traducere din Mark Twain; C`nd ]ncepe trenul zborul, Vine-ndat[ conductorul

+i sco\`nd perforatorul Face-o gaur[-n bilet,

care trebui s[ plac[ lui Creang[, de va fi citit-o, fiindc[ era un fel de Clopo\elul de la gar[ A dat semnul de pornire,

To\i ]n grab[ alergar[, To\i cu to\i ]ntr-o unire...

}n ultima vreme, pe d[r`m[turile „Junimii““ =i oarecum ]n concuren\[ cu ea, se ridicase la Ia=i o alt[ tinerime, mult mai pu\in talentat[, care voia s[ duc[ mai departe tradi\ia salonului literar la Ia=i.

224

G. C[linescu

Tinerii erau obscuri, de=i ]nfl[c[ra\i =i one=ti, =i Creang[, ]mbiat de ei, ca scriitor vestit, gust[ din pl[cerea de a sta ]n mijlocul unui cerc, serios ca Maiorescu. Poate totodat[ mai c[uta o uitare a bolii sale. Unii tineri se str`nseser[ ]n jurul doctrinarului socialist I. N[dejde, al\ii, ]n 1888, ]n jurul lui N. Beldiceanu, =i el ilustritate provincial[. F[ceau parte din cerc Eduard Gruber, t`n[r cu faima local[ de erudit filozof, Artur Gorovei, Artur Stavri (care semna Coresi), Grigore Alexandrescu. Dup[ ce colaborase la revista lui N[dejde, ca un adev[rat clasic care se are bine cu to\i, Creang[ nu refuz[ nici invitarea «Cercului literar» (88, 33), =i ]n prim[vara lui 1888 p[=i ]n casa lui Beldiceanu, unde, a=ez`ndu-=i trupul gros pe ]ngusta canapea a od[ii, citi fragmentul IV din Amintiri, spre ]nc`ntarea celor de fa\[, care desigur nu se g`ndir[ s[ fac[ nici o critic[. Acum Creang[ nu mai asculta sfaturile altora, ci d[dea el sfaturi. Dac[ un t`n[r ]i citea vreo poezie ce nu-i pl[cea, el ]l spunea numaidec`t ]n pilde, sco\`nd snoava cu sf`r`iacul. Fiindc[ se tot auzea de scriitori noi, ca Vlahu\[, Creang[ puse pe unul s[-i citeasc[ din acesta =i, f[c`nd pe criticul, cum v[zuse el pe Maiorescu, =i totodat[ pe institutorul, ]ntreb[: «— Cum zice el acolea? Asta nu-i pe rom`ne=te. Ia mai cite=te o dat[.» T`n[rul ]i mai citea =i Creang[ repeta fraza m[sur`nd-o, fiindc[ unica lui con=tiin\[ artistic[ era aceea formal[ (88). Tinerii din cerc ]ncepur[ a-l c[uta =i prin bojdeuc[, atra=i de anecdotele lui =i de pove=tile pornografice. Ei deschideau porti\a, coborau treptele =i o luau pe sub cele dou[ r`nduri de copaci umbro=i ]nspre c[su\[, trec`nd printre numeroasele or[t[nii ale gazdei. O armat[ de pisoi le ie=ea ]nainte. Ei ]ntrebau dac[ Creang[ e acas[, =i, dac[ acesta era ]n pridvorul lui, atunci ocoleau pe din dos, pe dreapta, unde cerdacul avea o u=[, =i ap[r`nd deodat[ buluc, strigau c`t ]i \inea gura, f[c`nd s[ urle Valea Pl`ngerii: «— Uraaa!... mo= Creang[!» Apoi ]l ]mbulzeau cu ]ntreb[rile: «— Da’ ce mai faci? Ce mai dregi?... Cum mergi cu s[n[tatea?“

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

225

Pe Creang[ ]l g[seau, se-n\elege, ]n c[me=oiul lui cu dungi albastre pus de-a dreptul pe piele, cu prostirea ]n jurul g`tului, pentru culegerea sudorilor. +edea jos pe o saltea. }n jurul lui, ]mpr[=tiate, erau mul\ime de h`rtii, ]nsemn[ri, caiete (6). }ntr-o zi ]l nimerir[ sc[rpin`ndu-se pe spate cu o lop[\ic[ de lemn crestat[ ad-hoc la v`rf (33). Creang[ se ru=ina pu\in cu adev[rat de a fi g[sit ]n acest hal, de fapt se pref[cea cu umilin\a lui ironic[ ]nn[scut[ c[ se ru=ineaz[: «— Iracu de mine! se speria el, m-a\i g[sit =i dumneavoastr[ a=a ca pe un prost... c[ tot prost ]s eu de-acas[ de la mama din Humule=ti. Nu puteam s[ m[ ]mbrac =i eu, vai de mine? Da’, ian m[ rog pofti\i ]n cas[ colea. S[ v[ aduc ni=te apu=oar[ rece. Ruxand[[[-i! Ruxand[[[-i! Ian d[ fuguli\a =i ad[ ap[ rece. Pofti\i m[ rog ]n cas[. — Da’ las’, mo= Creang[ — ziceau tinerii — c[ st[m bine =i-n cerdac. — }n cerdac? D-apoi ce s[ vede\i de acolea? Dealul Ciricului ]i chel ca =i ]n palm[ la bunicul. — Da’ cu s[n[tatea cum mergi, mo= Creang[?» mai ]ntrebau. Fa\a g[lbicioas[, obosit[ =i sl[biciunea trupului, care tremura, ]n ciuda ]nf[\i=[rii de voinicie, r[spundeau. «— Mul\umesc, tot mai bine, zicea Creang[ ]mbl`nzind cu gluma penibila curiozitate: stupesc ]n barb[ =i trag oghealul cu din\ii!» (6) Alteori, Creang[ ]nsu=i, abia ie=it din grozavul atac, g[sea o u=urare ]n m[rturisirea glumea\[: «— D-apoi iar mi-a venit p`rdalnica de boal[!» +i ]ncerca a sugera printr-o imagine ]nceputul atacului: «— Vezi a=a, ]mi vine o ame\eal[ la cap =i parc[-mi iese un fum pe nas» (5). }ncepu s[-i vin[ c`te dou[-trei le=inuri pe zi. Celor care ]l vedeau p[ru cam buimac la minte, dar ]l g[sir[ mereu vesel =i grozav de guraliv. Veselia lui Creang[ era de data asta mai mult un efect euforic al bolii ]ns[=i. Creang[ spunea musafirilor din via\a lui, scotea din sacul cu minciuni, cu pove=ti „corosive“ =i-=i prezenta m`\ele =i-ndeosebi pe

226

G. C[linescu

Suru, care s[rea pe cleamp[ =i deschidea u=a (6). El, care ]mbia pe Eminescu s[ vin[ s[ vad[ Ciricul ]nz[pezit, se ar[ta ru=inat de bojdeuc[. «— Apoi din v[ile ieste mi-i ru=ine — zicea el c[l[uzind p`n[ la porti\[ pe musafir — dac[ m-a vedea un om. Cine =tie ce-a zice: a zice c[ sunt beat, sau cine =tie ce!» El ]=i lua un r[mas bun plin de umor, dar =i de enigm[ dureroas[: «— Cu bine =i s[n[tate, =i de acum ]ntr-o mie de ani bej[nie!» }ntr-o zi, Eduard Gruber, care se ocupa, spre dispre\ul lui Maiorescu, de o „curiozitate a hiperesteziei f[r[ mult[ importan\[“, numit[ „audi\ie colorat[“, =i voia s[ ]ntemeieze stilistica pe observa\ii psihologice experimentale, veni singur la bojdeuc[ =i suci, se vede, ]n toate chipurile pe Creang[, care trebuie s[ se fi l[sat curios =i cam m`ndru pe socoteala psihologului, fiindc[ Gruber d[du apoi aceast[ sentin\[: c[ „Creang[ este un puternic tip sensual =i auditiv; c`nd scrie el e foarte emo\ionat, acum r`de singur, acum ]i vin l[cr[mile ]n ochi, face mi=c[ri involuntare, transpir[ ne]ncetat =i respir[ greoi, ca =i cum ar merge repede. C`nd scrie, parc[ aude fraza c[ i-o repet[ cineva la urechi, apoi =terge, scrie =i iar =terge, p`n[ ce fixeaz[ cuvintele =i ]n\elesul frazei.“ (5) A=a mergeau lucrurile c`nd din Bucure=ti se auzir[ ve=ti rele. Eminescu ]nnebunise din nou =i fusese iar[=i internat. Creang[ se fr[m`nta cu „idio\ia“ lui ]n Ia=i, ]n vreme ce la Bucure=ti poetul medita \eava metafizic[ cu ap[ at`rnat[ drept la mijloc. +i deodat[, la mijlocul lui iunie, se auzi =tirea cea grozav[: Eminescu murise. Aceast[ veste trebui s[ zguduie sufletul bolnavului. Fu v[zut pl`ng`nd ca un copil =i adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu. Presim\irea mor\ii se ]nnegri =i mai tare ]n inima lui. De acum el se g`ndi cu seriozitate la stingere =i-ncepu s[-=i pun[ ]ntreb[ri asupra vie\ii viitoare. Ca diacon, nu prea se g`ndise la astfel de lucruri, luat de necazurile vie\ii, =i nici seminarul nu avea obiceiul s[ r[scoleasc[ sufletul cu ni=te probleme care nu trebuie popilor de \ar[. Cu o ad`nc[ =i calm[ smerenie scrie el popii Gheorghe din T`rgul-Neam\, plec`ndu-se nu ca nepot,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

227

ci ca „fiu sufletesc“ (30): „Oare nu-i p[cat de D-zeu s[ nu ne mai vedem noi, a=a din c`nd ]n c`nd? Dac[ nu ne-om mai vedea c`t mai tr[im, apoi... mor\i... D-zeu =tie! Ce zici? adev[rat s[ fie ori nu?“ Ca \[ran, se ]mp[c[ desigur cur`nd cu ideea mor\ii =i-=i zise c[ nu se c[dea s[-=i chinuiasc[ mintea cu ce nu putuse r[zbi omenirea ]ntreag[. Vesti doar, pe jum[tate trist, pe jum[tate glume\, prietenilor: «— De-acu nu-i mult p`n[ departe!» (6) Pe la jum[tatea lunii decembrie tipograful Ionescu ]l g[si ascuns ]n bojdeuc[. Era cam bolnav =i avea iar gust de glum[. Dar era ]ncredin\at c[ va muri: «— Bre — se c[i el — tare ]mi pare r[u c[-s bolnav =i m[ tem c-am s[ mor =i n-am s[ pot scrie anecdota cu mo=u Haralambi =i ]nc[ vreo dou[-trei ce le am ]n cap.» (106) }n ziua de 31 decembrie 1889 institutorii solicitar[ lui Th. G. Rosetti, ministru de justi\ie =i ad-interim la instruc\ie, care se afla ]n Ia=i, o audien\[ =i fur[ primi\i ]n Palatul administrativ. Va fi ie=it Creang[ din curiozitate ]n ora= s[ mai afle ce se mai aude? Vremea era ur`t[, a ploaie, =i z[pada ]ngreuia mersul. Povestitorul intr[ pe la vremea pr`nzului (a=a cel pu\in pare mai probabil) ]n tutungeria lui din strada Goliei 51, unde se afla frate-s[u Zahei (100). Era o pr[v[lie ]ntunecoas[ =i ur`t[, cu o mic[ od[i\[ ]n fund d`nd spre o curte murdar[. Aci Creang[ se pr[bu=i deodat[, lovit de atac =i de apoplexie laolalt[, ori numai de cea din urm[. Se pare (amintirea contemporanilor e ce\oas[) c[ trupul fu dus de frate la bojdeuc[. Unii =i-aduc aminte c[ au ridicat mortul din |ic[u (5), altul ]l v[zu la biseric[, probabil a cimitirului (108). Avea dou[ lum`n[ri la cap =i lumea ]l privea. Fa\a ]i era rumen[ =i gura ]ntredeschis[, ca pentru vorbire. Numai fl[c[rile p`lp`itoare ale f[cliilor d[deau ochilor scufunda\i luciul ceros al mor\ii. Fiind s[rb[toare, nu toat[ lumea =tiu de moartea povestitorului. Tipograful Ionescu =i Miron Pompiliu se ]ngrijesc de ]nmorm`ntare (52), Zahei alearg[ =i el pe la cine =tie cine, =i p[rintele Gh. Ien[chescu pretinde a fi avut el sarcina ]ngrop[rii (56). V. Pogor, care era primar, d[du locul la cimitir. }n sf`r=it, se r[sp`ndi ]n prip[ o invita\ie, cu un

228

G. C[linescu

]nger =i o salcie, conceput[ ]n acest stil (52): „Ioan Creang[ Profesor ]n v`rst[ de 52 ani dup[ o lung[ suferin\[ a ]ncetat din via\[ ]n ziua de 31 decembrie. }nmorm`ntarea va avea loc mar\i 2 ianuarie ora l precis la cimitirul „Eternitatea“ unde se afl[ depuse r[m[=i\ele lui. Fii [sic], frate =i surori roag[ pe to\i amicii, colegii =i cunoscu\ii a asista la ]nmorm`ntare.“ Nu asistar[ ]ns[ prea mul\i, fiindc[ invita\iile nu putur[ fi ]mp[r\ite la vreme =i mai ales fiindc[ vremea era rea. Ploua de dou[ zile, z[pada se topise =i deodat[ un ger umpluse uli\ele de ghe\u=. Lumea se temea s[ ias[ pe strad[. Venir[ ]nv[\[torii, elevi =i studen\i =i t`n[rul licen\iat N. Iorga, Artur Stavri, Ed. Gruber, A. C. Cuza =i al\ii, bine]n\eles p[rintele Gh. Ien[chescu =i ceilal\i tovar[=i la manuale. Sicriul era ]nconjurat de coroane, dintre care numai una din partea unui junimist, anume N. Gane. Pe panglica coroanei lui Constantin Creang[, bombastic, ca de obicei, se citi inscrip\ia: „Voitorului meu de bine scump prieten =i tat[“. Se \inur[ obi=nuitele cuv`nt[ri. B[tr`nul institutor Toma S[vescu vorbi cu „o emo\iune foarte comunicativ[“ de via\a =i meritele r[posatului. Mai patetic fu Eduard Gruber, care cuv`nt[ ]n numele cercului literar, ]n care zise c[ intrase Creang[ de doi ani. „Jalnic[ adunare — vorbi el — o dureroas[ datorie, cea de pe urm[, ne adun[ azi pe to\i ]n fa\a morm`ntului unde ]n cur`nd va odihni pentru vecie Ion Creang[, acest frunta= al literaturii rom`ne. Nem`ng`iatul fiu, rudele, prietenii =i tinerimea entuziast[ admiratoare a lui Creang[ ]=i simt acum inima zdrobit[ =i cugetarea ]nnourat[ ]n fa\a mu\eniei =i a neclintirei ]n care el zace, mu\enie =i neclintire care ne face s[ ne ]ngrozim =i s[ ne podideasc[ lacr[mile, pentru c[ nu mut =i nu neclintit a fost Creang[ ]n via\a lui.“ Alt[ moarte se c[dea feciorului Smarandei =i al lui +tefan a Petrei, care se r[t[cise dincoace de Siret, adus de c[ru\a lui mo= Luca. El trebuia

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

229

s[ fie purtat ]n c[ru\a cu boi, ]n port \[r[nesc, cu m`inile ]ncruci=ate, bocit cre=tine=te de babe =i de multele lui rubedenii, t[m`iat =i prohodit de popii =i dasc[lii satului s[u, ]nmorm`ntat ]n ograda bisericii pe l`ng[ care se jucase =i ]nv[\ase, pentru ca femeile s[ presare la praznice t[m`ie ]ntr-un h`rb pe groapa sa n[p[dit[ de ierburi =i s[ se jeluiasc[ cu capul rezemat de str`mba cruce, ]n apropierea ruinoasei cet[\i a Neam\ului, prin care seara trec domoale vitele, acolo de unde se vede ]nce\o=at Ceahl[ul, =i Ozana se-aude clipocind. I-a fost dat altfel. C`nd groapa de clasa I de la „Eternitatea“ se acoperi de p[m`nt, rude =i prieteni scotocir[ prin bojdeuc[. C[pitanul Creang[ g[si pe undeva str`n=i destui bani, de vreme ce d[rui numaidec`t 9.000 de lei pentru tip[rirea operei r[posatului. Pe fundul unei l[zi se afl[ o p[pu=[ ]n chip de pop[, cu potcap ]n cap, pe care sta scris: „Popa Sm`nt`n[“ (5). Unul ]i culese fluierul. |iitoarea l[sat[ ]n bordei sc[p[ ]n sf`r=it de terfeloagele care-i =edeau de at`ta vreme ]n g`t =i f[cu ]n fine cur[\enie. Tr[i acolo =i se m[rit[ mai t`rziu cu un ins, devenind „doamna Ecaterina Deliu“ (119). Ea nu =tiu niciodat[ pentru ce vine lumea ]ntr-un bordei surpat, dar ]ntinse m`na pentru bac=i= =i muri de be\ie ]n 1912. Bojdeuca r[mase dezolat[ pe marginea r`pei, copacii se uscar[, iar pe dealul alt[dat[ gol ]ncepu =i r[sar[ o turm[ alb[ de c[su\e.

XIII. CREANG{ „SCRIITOR POPORAL“

C`nd se vorbe=te despre opera lui Creang[, se admir[ numaidec`t „limba“ lui, cu acest sub]n\eles c[ dac[ s-ar ]nl[tura lexicul dialectal, totul ar r[m`ne uscat. Cu toate acestea, sunt culegeri folcloristice ]n care pove=tile apar ca ni=te adev[rate muzee de limb[ fa\[ de sobrietatea relativ[ a vorbirii lui Creang[, =i totu=i, valoarea literar[ a acestora e nul[. Dac[ un prozator ne uluie=te cu vocabularul lui regional, atunci se obi=nuie=te ]ndat[ a se zice c[ a ap[rut „un nou Creang[“. Limba, v[zut[ ca un adaos de frumuse\e, n-a f[cut ]ns[ niciodat[ o oper[ cu adev[rat mare, =i nici ]n cazul de fa\[ ea nu explic[ nimic. Multe din cuvintele „mai neobi=nuite“ pe care le t[lm[cesc unii editori sunt banalit[\i ]n\elese oriunde. A trebuit mult[ naivitate =i credin\a nestr[mutat[ c[ limba lui Creang[ e de o spe\[ rar[ pentru ca cineva s[ se lase orbit =i s[ l[mureasc[ ni=te vocabule obi=nuite ca: a se aciua, a alinta, anapoda, ap[raie, a a\ipi, b`lb`it, a b[nui (a fi cu sup[rare), b`rlog, bazaconie, b`zd`ganie, belea, bel=ug, berechet, beteag, bezmetec, a se bizui, boarfe, boia, a bolborosi, bondar, bucluc, buhai, buimac, buluc, burangic, a bu=i, butuc, caier, a c[ina, c`inos, c[pi\[, a c[r[b[ni, car`mb, catrafuse, catrin\[, c[z[tur[, cazma, ceapc`n, cief, chiabur, chiag, a chicoti, a chiti, a chiui, ciolan, ciread[, ciud[, clac[, cocioab[, cu\ita=, daraban[, a d`rd`i, dihanie, dihonie, d`mb, drob, du=c[, flecu=te\, frecu=, g`nsac, g[teje, g`za, gazd[, giamba=, gloab[, grijuliv, grobian, haimana, hal, a hali, hambar, h`rc[, haina, holteiu, hursuz, iarmaroc, a irosi, i\ari, javr[, jil\, jivin[, lunc[, mahmur, matahal[, m`\[, mocnit, motan, n[s[lie, n[stru=nicie, n[t[r[u, ocol, ograd[, opai\, a oplo=i, pacoste, p[pu=oiu, p[sat, pozn[, pr[p[denie, prisac[, pro\ap, a purcede, racl[, din r[sputeri, sbor=it, a sc`nci, a se sclifosi, scofal[, sfrijit, soroc, a =terpeli, stog, a struni, =ur[, tont, a tupila, vizuin[, z[ba-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

231

v[, zdrav[n, zg`rcit, zgribulit =i altele. Unele ca a pa=li (despre care Creang[ m[rturise=te: „nu-l cunosc bine, dar pare c[-i fug“), a =parli, a hali, a furlua au ]nvederat colorit argotic. Este adev[rat c[ sunt ]n opera povestitorului =i cuvinte dialectale (prea pu\ine), ]ndeosebi termeni de industrie s[teasc[, =i c[ neologismele sunt cu ]ngrijire ]nl[turate, ]ns[, nu dup[ criterii eufonice, ci fiindc[ ra\iunea literar[ cere ca eroii \[rani s[ vorbeasc[ \[r[ne=te. Totu=i, Creang[, ]nr`urit de ceea ce v[zuse la „Junimea“, ]=i f[cuse c[tre sf`r=itul vie\ii o estetic[ fonetic[ ]n virtutea c[reia trecea prin sit[ toate cuvintele =i cioc[nea toate sunetele. Efectele acestor teorii, pentru care n-avea ]ndeajuns[ p[trundere intelectual[, se v[d. }n vreme ce diaconul, amestec`nd cum ]i veneau la ]ndem`n[ neologismele =i cuvintele neao=e pentru a-=i exprima ideile mai ]nalte, a=ternea pe h`rtie ]nt`mpin[ri c[tre consistoriu =i minister sprintene =i pline de sarcasm, autorul matur al nara\iunii Mo= Ion Roat[ =i Unirea vorbe=te pe un ton de abecedar. Mai mult dec`t varietate lexical[, este ]n opera lui Creang[ un accent. Chiar la citirea mut[, urechea este m`ng`iat[ de moliciunea sunetelor. Impresia aceasta vine nu din melodia studiat[ a silabelor, ci din reprezentarea clar[ a vie\ii \[r[ne=ti din Moldova. Sunt de ajuns c`teva indica\ii de pronun\ie, pe ici, pe colo, c`te-un [... ra, c`te-un iaca, c`te-un valeu, pentru ca sugestia accentului dialectal s[ se produc[ =i s[ dea p[rerea c[ totul e citit cu fonetismul local. Transcrierea fonetic[ servil[ Creang[ o evit[, =i pe drept cuv`nt, c[ci efectul ar fi caricatural. Exagerarea valorii artistice a limbii lui Creang[ vine dintr-o iluzie acustic[ formulat[ ]n regul[ estetic[. Sunt foneti=ti care cred c[ sonul gol este expresiv, c[ o vocal[ e trist[ =i alta vesel[. }n liric[, problema s-ar putea discuta, ]n proz[ ea este extravagant[. Proza se bizuie pe reprezent[ri complexe de via\[, f[r[ de care cea mai suav[ orchestr[ de vocale r[m`ne lipsit[ de sens estetic. }n\elegerea ideal[ a textului d[ valori de frumuse\e =i sunetelor. Bulicher, a cioc`rti, g`rne\, chiln[ sunt reuniuni de sonuri care nu spun nimic sim\ului estetic p`n[ ce nu sunt p[r\i ale unei reprezent[ri: „+-odat[ scoate bulicherul din teac[, ]l d[ pe am`nariu =i ]ncepe a cioc`rti un g`rne\ de stejar din anul trecut…

232

G. C[linescu

L-a t[iat el, cum l-a t[iat, apoi a ]nceput a cotrob[i prin chilna c[ru\ei…“ Acum, c`nd ghicim c[ bulicher ]nseamn[ c[su\[, g`rne\ – par, chiln[ – o parte a co=ului c[ru\ei, cuvintele ]ncep s[ sugereze =i acustic: bulicher d[ sonuri de fier h`j`it, a cioc`rti imit[ cioplirea surd[ a lemnului, chiln[ scoate un uruit de lan\uri. Dar nici bul, nici cioc`r, nici g`r, nici chil, ca sonuri goale, nu exprim[ nimic, c[ci bul intr[ ]n cuv`ntul bulg[re cu ecouri surde, cioc`r, ]n cioc`rlan nu are nimic de-a face cu procesele onomatopeice, g`r este ]n g`rl[ fluid, =i chil este ]n chilim p`slos. Singura impresie estetic[ ce iese din sonuri ]n r`ndurile citate este uimirea de a auzi din gura cuiva un limbaj a=a de neprev[zut. Dar =i asta face parte din reprezentarea propriu-zis[ a vie\ii. Pornind de la aceast[ iluzie acustic[, cutare editor se str[duie=te s[ statorniceasc[ un text din care s[ nu fug[ nici un sunet autentic, ca nu cumva frumuse\ea limbii s[ ias[ stricat[. El transcrie cu ]ngrijire „b[zd[ganie“ =i „p`clit“, de=i aceste forme, departe de a fi pl[cut sun[toare, trezesc ]n cea mai mare parte dintre rom`ni, obi=nui\i cu limba autorilor clasici, un sentiment de nepl[cere =i chiar b[nuiala c[ ar fi la mijloc vreo gre=eal[ de tipar. A studia deosebit limba lui Creang[, ca o pricin[ esen\ial[ a emo\iei artistice, este o eroare. Totu=i, o limb[ a lui Creang[, sau, mai bine zis, a eroilor lui Creang[, exist[. O oper[ dramatic[ tr[ie=te prin conflict, prin structura sufleteasc[ a eroilor, ]ns[ limba este =i ea un element al acestei structuri. Dac[ ]ndrept[m vorbirea lui Ca\avencu =i a lui Pristanda, ace=ti eroi mor, c[ci limbajul e un mod al lor de existen\[. Limba lui Caragiale nu are ]n sine valoare estetic[, ci este numai o modalitate de reprezentare. Acela=i fenomen se petrece ]n opera lui Creang[, ]n bun[ parte dialogic[. A admira limba povestitorului ]n sine ]nseamn[ a afirma c[ ea trebuie s[ plac[ oricui ]n temeiul esteticii acustice. Dar nu e deloc dovedit c[ limba lui Creang[ e „frumoas[“, =i e chiar cu putin\[ ca vreunui nemoldovean accentul dialectal s[-i produc[ oarecare irita\ie. Nimic nu sun[ muzical ]n: «— Gata, jup`ne Strul; numai s-ad[p iepu=oarele iestea». Nici iepu=oare, nici iestea n-au o acustica mai estetic[. }ns[ cree-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

233

az[ o atmosfer[. Nic[ieri limba nu e a „artistului“, ci a eroilor lui, chiar c`nd Creang[ ]nsu=i vorbe=te. C[ci atunci c`nd autorul ]nsu=i zice: „+i cum era mo= Nichifor str[dalnic =i iute la trebile lui, r[pede zv`rle ni=te co=olin[ ]n c[ru\[, a=terne deasupra o p[reche de pocl[zi, ]nham[ iepu=oarele, ]=i ia cojocul ]ntre umere =i biciul ]n m`n[ =i tiva, b[iete!“, el nu vorbe=te ca autor, ci ca povestitor, ca un om care st[ pe o lavi\[ ori pe o prisp[ =i poveste=te altora, fiind el ]nsu=i erou subiectiv ]n nara\iunea obiectiv[. Nici Amintirile =i cu at`t mai pu\in Pove=tile nu sunt opere propriu-zise de prozator, valabile ]n neat`rnare, ci p[r\i narate dintr-o ]ntocmire dramatic[ cu un singur actor, monologic[. Creang[ este aci povestitor de basme, aci actor de compuneri ce intr[ ]n defini\ia veche a nuvelei. }ns[ povestea =i nuvela sunt — cu singura deosebire c[ cea dint`i cuprinde element fabulos — foarte asem[n[toare ]ntre ele, =i am`ndou[ profund deosebite de roman: =i de nuvela modern[, care e adesea un roman scurt. Romanul este reprezentarea obiectiv[ a unei realit[\i, =i autorul lui, simboliz`nd putin\a de observare a oric[rui individ, r[m`ne un factor exterior scrierii, absent. Autorul unui roman nu exist[ ]n scrierea lui chiar c`nd aceasta e autobiografic[, fiindc[ ]n particular noi nu c[ut[m dec`t universalul. De aceea problema estetic[, stilistic[ este ]n roman f[r[ ]nsemn[tate. Nuvela (fie fabuloas[, fie realistic[) este ]ns[ un spectacol. Con\inutul ei universal e a=a de tipic, ]nc`t foarte adesea ascult[torul ]l cunoa=te. Nuvela nu e ascultat[ pentru observa\ia ei, ci pentru modalitatea spunerii. Ea e o arie care poate fi c`ntat[ mai bine sau mai r[u. }n nuvel[ autorul este actor, =i fie c[ el are o mi=care vizibil[, fie c[ e prezent numai ]n chipul de a conduce nara\iunea, este urm[rit cu pasiune de ascult[tor. Halimaua =i Decameronul sunt modelele genului nuvelistic. Dintr-o gre=it[ ]n\elegere artistic[, unii izoleaz[ nuvela de ceremonia spunerii ei. }n Decameron sunt zece tineri (b[rba\i =i femei) care povestesc pe r`nd, fiecare cu temperamentul =i nota lor literar[, care se v[desc ]n alegerea nuvelei =i ]n conducerea ei. Reuniunea zilnic[ a tinerilor, convorbirile preliminare, descrierea petrecerilor lor nu este indiferent[, deoarece povestitorii sunt

234

G. C[linescu

actorii acestei ceremonii, iar nuvelele nu ]nf[\i=eaz[ dec`t experien\a =i modalitatea lor de comunicare. }n nuvel[ este adesea obiceiul, printr-o tradi\ie oriental[, de a se face ]ntreruperi, de a se lega convorbiri de comentariu ]ntre narator =i ascult[tor, ca spre a se atrage aten\ia asupra caracterului dramatic al nuvelei. }n povestea rom`neasc[ prezen\a povestitorului ca actor ]n mijlocul ascult[torilor e simbolizat[ printr-un refren ca acesta: „Dumnezeu s[ ne \ie, c[ cuv`ntul din poveste ]nainte mult mai este...“ Astfel st`nd lucrurile, limba actorului care spune nu e indiferent[, ]ns[ ea n-are o valoare intrinsec[, muzical[, ca ]n liric[, ci numai una documentar[. Limba lui Creang[ este sufletul povestitorului, ]n m[sura ]n care =i acesta se a=eaz[ ca vorbitor ]n mijlocul ascult[torilor, =i totodat[ sufletul eroilor s[i. Nara\iunea are dou[ realit[\i concentrice: ]nt`i pe aceea a povestitorului, care st`rne=te hazul =i mul\umirea prin chiar prezen\a lui, cum se ]nt`mpl[ cu actorul =i cu oratorul, apoi pe aceea a lumii din nara\iune. Aceste dou[ realit[\i nu se pot ]ns[ desface. O poveste nespus[ de cineva e un scenariu de commedia dell’arte nejucat. Limba este modul de expresie al lui Creang[ =i al eroilor s[i, =i nu trebuie niciodat[ considerat[ ca o frumuse\e pur formal[, fiindc[ atunci ar deveni o simpl[ conven\ie stilistic[, f[r[ putere de reprezentare. Dac[ limba nu se poate studia ca un ve=m`nt estetic, care, aruncat peste o materie ur`t[, ar ]nnobila-o, nici cuprinsul ]n sine nu trebuie exaltat dup[ principiile prozei. Sunt unii care admir[ puterea „de a crea tipuri vii“, crez`nd c[ aici st[ talentul de povestitor, darul de observare =i de crea\ie =i alte asemenea. }ntruc`t prive=te Amintirile =i Mo= Nichifor Co\cariul se poate vorbi oarecum de „tipuri vii“, dar ]n sensul exterior al autenticit[\ii. Fiindc[ ce observa\ie p[trunz[toare este ]n Amintiri? O mam[ de la \ar[ ]=i ceart[ copiii, un tat[ se-ntreab[ cu ce-o s[-=i \in[ b[ie\ii ]n =coli, copiii fac nebunii, un pop[ joac[ cu poalele anteriului prinse ]n br`u, toate acestea ]n mod mai mult anecdotic, pe pu\ine pagini. }nt`mpl[rile par adev[rate, dar ele sunt tipice. Nici +tefan a Petrei, nici Smaranda, nici Ionic[ nu tr[iesc ]n ad`ncime, ]ntr-o dram[ nou[ a p[rin\ilor =i copiilor. Aceea=i materie,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

235

povestit[ cu alt[ gesticula\ie, =i-ar pierde cu totul aerul viu. Aceasta ]n privin\a Amintirilor. Dar ]n pove=ti de ce observa\ie =i de ce crea\ie de via\[ poate fi vorba? }n poveste totul e simbolic =i universal =i, dac[ vreo contribu\ie creatoare se poate aduce, atunci ea este, a=a cum o g[sim la Eminescu, numai ]n direc\ia fantasticului. }n poveste, Creang[ nu avea ce s[ observe, iar ]n scrierile realistice vede ceea ce ar fi v[zut oricine f[r[ vreun dar deosebit. Nu este nici o ad`ncime extraordinar[ ]n a-=i aduce aminte c[ „mama era ]n stare s[ toarc[-n furc[ =i s[-nv[\ mai departe“. Remarcabil[ este exactitatea vorbirii transcrise f[r[ alterare: «— A=a a fi, n-a fi a=a, zise mama, vreu s[-mi fac b[ietul pop[, ce ai tu?» A descoperi observa\ie =i crea\ie ]n povestea =i nuvela clasic[ ]nseamn[ a ignora adev[rata structur[ a acestor spe\e literare. }n poveste =i nuvel[ nu se observ[, ci se demonstreaz[. Orice nara\iune se desf[=oar[ pe o tem[ moral[, care este formulat[ limpede ori numai sub]n\eleas[. Romeo =i Julieta de Da Porto ori de Bandello este demonstrarea nenorocirilor la care poate duce ]nc[p[\`narea p[rin\ilor fa\[ de copiii ]ndr[gosti\i. Povestea lui Camaralzaman din O mie =i una de nop\i, din care a ie=it Turandot de Carlo Gozzi este ilustrarea capriciilor unor fete care abuzeaz[ de sl[biciunea p[rin\ilor =i de ]nfl[c[rarea tinerilor. Toat[ arta povestitorului, scutit[ principial de orice observa\ie nou[, st[ ]n pateticul ori umorul demonstra\iei, ]ntr-un mod propriu de a t[ia respira\ia, de a am`na deznod[m`ntul, de a st`rni indignarea etic[. E o art[ foarte apropiat[ de teatru =i de oratorie, aproape inanalizabil[, =i se cheam[ darul de a povesti, =i nu are nimic de-a face nici cu estetica limbii, nici cu observa\ia. Pove=tile lui Creang[, aci adev[rate nuvele de tip vechi, aci nara\iuni fabuloase, sunt =i ele dezvolt[ri ale unei observa\ii morale milenare. }n Soacra cu trei nurori d[m de ve=nicul conflict ]ntre nor[ =i soacra care \ine mai mult la fecior; Capra cu trei iezi este ilustrarea iubirii de mam[; D[nil[ Prepeleac dovede=te c[ prostul are noroc; Pungu\a cu doi bani d[ satisfac\ie mo=ilor care nu tr[iesc bine cu baba; Povestea porcului arat[ c[ pentru o mam[ =i cel mai pocit prunc e un F[t-Frumos; Fata babei

236

G. C[linescu

=i fata mo=neagului este vestita dram[ a copiilor vitregi; Povestea lui Stan P[\itul cuprinde morala b[rba\ilor cu privire la femei; Ivan Turbinc[ demonstreaz[ c[ moartea a fost l[sat[ de Dumnezeu cu socoteal[; Povestea lui Harap Alb e un chip de a dovedi c[ omul de soi bun se v[de=te sub orice strai =i la orice v`rst[. Nici Amintirile nu ies din aceast[ formul[ simpl[ a nuvelei. }n ele este simbolizat destinul oric[rui copil: de-a face bucuria =i sup[rarea p[rin\ilor =i de a o lua =i el pe-ncetul pe acela=i drum pe care l-au luat =i-l vor lua to\i. }n Amintirile lui Creang[ nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune ori de jurnal care s[ configureze o complexitate sufleteasc[ nou[. Creang[ poveste=te copil[ria copilului universal. A=a cum ]n liric[ exist[ momente pure, scutite de orice fabul[ =i de orice no\iune, proza are =i ea variet[\i pure de epic[, f[r[ observa\ie analitic[ =i f[r[ crea\ie inedit[. Scriitorul nu vede nimic nou =i nu ad`nce=te, ci numai zice, cu un farmec misterios ca =i muzica unor poe\i =i care trebuie determinat de la caz la caz. Bine]n\eles, asta nu ne scoate din sfera realismului =i nici nu ]nseamn[ anularea determina\iilor de timp =i spa\iu ]n care se exprim[ tipicul. E foarte ]ndoielnic c[ junimi=tii =i-au dat seama numaidec`t de natura talentului lui Creang[. Pe ei ]i ]nc`ntau „corosivele“ =i hazul oral al povestitorului. Analiz`nd azi Capra cu trei iezi, descoperim ]n ea procedeele lui La Fontaine. Animalele sunt v[zute omene=te. }ns[ nu observa\ia este esen\ialul, fiindc[ at`t c`t vorbe=te capra ca mam[ nu e deajuns, cu tot pitorescul, spre a crea o dram[ a maternit[\ii. }n fond, avem de-a face cu o comedie ]n care tot me=te=ugul este sublinierea cu mijloace realistice a analogiei dintre lumea animal[ =i cea uman[. Animalele nu sunt un simplu pretext pentru a zugr[vi via\a \[r[neasc[, ci ni=te simboluri-caricaturi. Capra cea cu multe ugere =i cu glas beh[itor este o caricatur[ oferit[ chiar de natur[, a mamei, iar lupul cu ochi tulburi =i din\i ascu\i\i este simbolizarea tipic[ a omului f[r[ nici un scrupul. Ca simpl[ transcriere a limbajului unei \[r[nci sup[rate, v[it[turile caprei sunt de oarecare culoare: ca manifestare cvasi uman[ a unui animal, ele sunt bufone. Beh[itura caprei r[sun[ laolalt[ cu jelania

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

237

\[r[ncii, d`nd un spectacol caricatural. «— Ia las’ c[ l-oiu ]nv[\a eu! Dac[ m[ vede c[-s o v[duv[ s[rman[ =i c-o cas[ de copii, apoi trebuie s[-=i bat[ joc de casa mea? =i pe voi s[ v[ puie la pastram[? Nici o fapt[ f[r[ plat[... Tic[losul =i mangositul! }nc[ se r`njea la mine c`teodat[ =i-mi f[cea cu m[seaua... Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am s[rit peste garduri niciodat[, de c`nd sunt. Ei, taci, cumetre, c[ te-oiu dobz[la eu! Cu mine \i-ai pus boii ]n plug? Apoi \ine minte c[ ai s[-i sco\i f[r[ coarne! — Of! m[muc[, of! Mai bine taci =i las[-l ]n plata lui Dumnezeu! C[ =tii c[ este o vorb[: Nici pe dracul s[-l vezi, da nici cruce s[-\i faci! — Ba nu, dragul mamei! C[ p`n[ la Dumnezeu, sfin\ii ]\i ieu sufletul. +-apoi \ine tu minte, copile, ce-\i spun eu: c[ de i-a mai da lui nasul s[ mai miroase pe-aici, apoi las’!» Capra a devenit deci o masc[ de comedie, simboliz`nd tipul feminin vorb[re\ =i v[it[re\. Mijlocul de caracterizare nu este analiza, ci desf[=urarea dramatic[. Creang[ are ]nsu=iri de comediograf, =i dac[ ar fi scris piese de teatru cum pl[nuia, ar fi izbutit =i ]n acest gen. Comedia tr[ie=te ]n bun[ parte dintr-o poft[ de vorb[ pe care autorul o comunic[ tuturor persoanelor. }n nara\iune, Creang[ ca povestitor, joac[ pe r`nd toate personajele, c[ci pove=tile sunt aproape ]n totalitatea lor dialogice, vorbite. Mai niciodat[ scriitorul nu se pierde ]n descrip\ii =i ]n pure istorisiri. Soacra cu trei nurori e =i ea o comedie, f[r[ elementul fabulistic al animalului simbol caricatural. Soacra a c[p[tat dealtfel ]n popor renumele unei caricaturi. C`nd Creang[ poveste=te, compunerea este bine scris[, dar nu extraordinar[, c`nd ]ns[ eroii ]ncep s[ vorbeasc[, atunci gesticula\ia =i cuvintele lor ating culmea tipicului. Soacra ]nf[ptuie=te ]n vorbirea ei perfec\iunea malignit[\ii socerale, =i peste aceast[ expresie nu se mai poate trece: «— Iat[ ce-am g`ndit eu, noro, c[ po\i lucra nop\ile. Piua-i ]n c[soaia de al[ture, fusele ]n oboroc sub pat, iar furca dup[ horn. C`nd te-i s[tura de strujit pene, vei pisa malai; =i c`nd a veni b[rbatu-t[u de la drum, vom face plachie cu costi\e de porc de cele afumate, din pod, =i, Doamne, bine vom m`nca! Acum deodat[, p`n[ te-i mai odih-

238

G. C[linescu

ni, ie furca ]n br`u =i p`n[ m`ni diminea\[ s[ g[te=ti fuioarele aceste de tors, penele de strujit =i malaiul de pisat. Eu m[ las pu\in, c[ mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastr[. Dar tu s[ =tii c[ eu dorm iepure=te; =i pe l`ng[ i=ti doi ochi, mai am unul la ceaf[, care =ede purure deschis =i cu care v[d =i noaptea =i ziua tot ce se face prin cas[. Ai ]n\eles ce \i-am spus? — Da, m[muc[. Numai ceva de m`ncare… — De m`ncare? O ceap[, un usturoiu =i-o bucat[ de m[m[lig[ rece din poli\[ sunt destul pentru o nevast[ t`n[r[ ca tine... Lapte, br`nz[, unt =i ou[ de-am pute sclipui s[ ducem ]n t`rg, ca s[ facem ceva parale; c[ci casa s-a mai ]ngreuiat cu un m`ncau, =i eu nu vreau s[-mi pierd com`ndul.» Cine nu se las[ ]n=elat de deosebirea de medii nu poate s[ nu observe ]nrudirea artei lui Creang[ cu aceea a lui Caragiale. Am`ndoi caracterizeaz[ dialogic =i au un umor verbal pe care-l comunic[ personajelor. Am`ndoi pun ]n gura eroilor vocabulare originale — unul \[r[nesc, altul or[=enesc semidoct. Aceste vocabulare n-au nici o importan\[ estetic[ ]n sine, ci numai una de caracterizare. Vorbirea descrie mi=c[rile interioare. „Doamne, bine vom m`nca!“ al babei este foarte pu\in o expresie frumoas[, ci un mod tipic =i comic de exteriorizare a zg`rceniei, care sun[ mutatis mutandis ca C’e=ti copil? sau Que diable allait-il faire dans cette galère? Ca =i Caragiale, Creang[ alterneaz[ dialogul cu p[r\i ale sale, care nu sunt simple comunic[ri de fapte, ci un monolog al autorului, bizuindu-se pe acela=i umor al cuv`ntului tipic. Aceast[ parte, lipsit[ de obiectivitate, ]n care autorul-actor comenteaz[ dialogul, trebuie nu citit[, ci reprezentat[ scenic. Ea este corespondentul monologului caragialesc sau al corului antic, care urm[re=te gesturile eroilor, judec`ndu-le. Comentarea faptelor nurorilor e f[cut[ cu comic[ du=m[nie fa\a de soacr[: „Se ]nduplecar[ =i cele dou[, intrar[ cu toatele ]n cas[, luar[ pe bab[ de p[r =-o izbir[ cu capul de p[re\i, p`n[ i-l dogir[. Apoi cea mai t`n[r[, fiind mai =uguba\[ dec`t cele dou[, tr`nte=te baba ]n mijlocul cas[i =-o fr[m`nt[ cu picioarele, =-o ghigose=te ca pe d`nsa;

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

239

apoi ]i scoate limba afar[, i-o str[punge cu acul =i i-o presur[ cu sare =i cu piperiul, a=a c[ limba ]ndat[ se umfl[ =i soacra nu mai putu zice nici c`rc! +i slab[ =i st`lcit[ cum era, c[zu la pat bolnav[ de moarte. Apoi nurorile, dup[ sf[tuirea celei cu pricina, a=ezar[ baba ]ntr-un a=ternut curat, ca s[-=i mai aduc[ aminte de c`nd era mireas[; =i dup[ aceea ]ncepur[ a scoate din lada babei valuri de p`nz[, a-=i da ghiont una alteia =i a vorbi despre st`rlici, toiag, n[s[lie, poduri, paraua din m`na mortului, despre g[inile ori oaia de dat peste groap[, despre strigoi =i c`te alte n[zdr[v[nii ]nfior[toare; ]nc`t numai aceste erau deajuns, [ba =i de ]ntrecut] s-o v`re ]n groap[ pe biata bab[. Iaca fericirea visat[ de mai ]nainte, cum s-a ]mplinit!“ D[nil[ Prepeleac se poate juca aproape ]n ]ntregime. Intona\ia cuvintelor, gestul ghicit cu care eroul le spune, acestea sunt totul: «— Prietene, zise D[nil[, nu mi-i da capra ceea, s[-\i dau carul ista? — Apoi... d[... capra mea nu-i de cele s[ritoare, =i-i bun[ de lapte. — Ce mai la deal, la vale; bun[, nebun[, na-\i carul =i d[-mi-o[...] — Bun, zise Prepeleac. Ia pe ist cu capra =tiu ]ncaltea c[ bine l-am boit[…]. — De-a= ajunge mai degrab[ ]n t`rg, zise Prepeleac, s[ scap de r`ia asta[…] — Bun ]nt`lni=ul, om bun! zise D[nil[. — Cu bine s[ dea Dumnezeu! — Nu vrei s[ facem schimb? s[-\i dau capra asta =i s[-mi dai g`sca? — N-ai nimerit-o, c[ nu-i g`sc[, ci-i g`nsac; l-am cump[rat de s[m`n\[. — Da, d[-mi-l, d[-mi-l! c[-\i dau =i eu o s[m`n\[ bun[... — De, mi-i da ceva adaos, poate s[ \i-l dau; iar[ de nu, norocul g`=telor de-acas[; c[ are s[ fac[ un otrocol prin ele, de s-a duce vestea![…] — Na! c-am sc[pat de dracul, =i-am dat peste tat[-s[u: aista m[ asurze=te. Las’ c[ te-nsor eu =i pe tine acu=, [m[i bucluca=ule] […] — Na-\i-o fr`nt[, c[ \i-am dres-o! Dintr-o p[reche de boi [de-a

240

G. C[linescu

mai mare dragul s[ te ui\i la ei], am r[mas c-o pung[ goal[. M[i, m[i, m[i, m[i! Doar =tiu c[ nu mi-i acum ]nt`i[a=i dat[], s[ merg la drum; dar parc[ dracul mi-a luat min\ile.» Cea mai original[ manier[ de a trata fabulosul se dezv[luie ]n Povestea lui Stan P[\itul. Desf[=urarea scenic[ este p[strat[ aproape pestetot, dar cu o not[ neprev[zut[. Fantasticul e tratat realistic, cu mult[ culoare local[ \[r[neasc[. Dracul, pref[cut ]n copil, se ]nf[\i=eaz[ la poarta lui Stan =i dup[ aceasta urmeaz[ apoi un dialog ce pare rupt din via\a zilnic[: „ — |ib[! Hormuz; na! Balan; nea! Zurzan: da\i-v[ ]n l[turi [cotarle]!... Da’ de unde e=ti tu, m[i \ic[? =i ce cau\i pe-aici, spaima c`inilor! — De unde s[ fiu, b[dic[? Ia sunt =i eu un b[iet s[rman, din toat[ lumea, f[r[ tat[ =i mam[, =i vreu s[ ]ntru la st[p`n. — S[ ]ntri la st[p`n? D-apoi tu nici de p[scut g`=tele nu e=ti bun... Cam de c`\i ani [i fi tu? — Ia poate s[ am vreo treisprezece ani. — Ce spui tu, m[i?... Apoi dar bine-a zis cine-a zis c[ vrabia-i tot puiu dar [numai] dracul o =tie de c`nd ]i... Eu de-abia \i-a= fi dat =epte, mult opt ani. Dar ce, Doamne iart[-m[; pesemne c[ =i straiele acestea pocite fac s[ ar[\i a=a de sfrijit =i ]nchircit. Am mai v[zut d[un[zi ]mbl`nd pe-aci prin sat un ciofligar de-alde tine, dar acela era oleac[ mai chipos =i altfel ]mbr[cat!“ etc. Dialogul e plin de autenticitate, ]ns[ f[r[ ad`ncimea nuvelistic[ el n-ar fi putut constitui o observa\ie. Efectul literar vine din originala al[turare a miraculosului cu cea mai specific[ realitate, =i e din c`mpul comicului. Eroii sunt ]n ]n\elesul bun literar, vulgari. Dumnezeu, sfin\ii, zmeii, ]mp[ra\ii, ]mp[r[tesele vorbesc ca ni=te fiin\e ce =i-au uitat cuviin\a rangului, d`ndu-=i pe fa\[ ingenuitatea sufleteasc[. Graiul lor e humule=tean, dar nu pentru aceasta sunt valoroase pove=tile, nu pentru c[, dup[ cum socotesc unii, acel grai ar fi fost ridicat la poten\a artistic[, ci fiindc[ oric`nd contrastul dintre starea social[ =i

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

241

vorbire este frumos ]n sensul bufon al comediei. Creang[ nu e deloc poet (cum e, de pild[, ]n basm Eminescu), ci un mare histrion, ca =i Caragiale. P`n[ =i \[ranul simte nevoia de a se ridica ]n poveste deasupra concretului =i istoricului =i de a sublima realitatea. Tot ce ]n genere e transcendent ]n poveste la Creang[ e readus pe p[m`nt =i mic=orat. S[ arunc[m ochii prin povestea Ivan Turbinc[ =i s[ extragem c`teva fragmente de convorbire: «—...hai s[ ne gr[bim, ori s[ ne d[m ]ntr-o parte; nu cumva osta=ul cela s[ aib[ h[r\ag =i s[ ni g[sim beleaua cu d`nsul. +tii c-am mai m`ncat eu o dat[ de la unul ca acesta o chelf[neal[.» «— Ei, Ivane, doar te-ai s[turat acum de umblat prin lume dup[ crancal`curi?» Limbajul acesta e pitoresc de bun[ seam[, dar f[r[ un substrat fantastic sau realistic n-ar ]nsemna mare lucru. C`nd ]ns[ afl[m c[ sf`ntul Petre =i Dumnezeu ]n=i=i vorbesc a=a de colorat, atunci efectul e de o ]nalt[ bufonerie. Amestecul acesta de fabulos =i \[r[nie, de ireal =i realism ]n sisteme dramatice ]n care to\i eroii aproape numai vorbesc, iar partea narativ[ este un monolog al autorului face tot farmecul pove=tilor. Limba, observa\ia, caracterizarea persoanelor, toate elementele luate ]n parte sunt valoroase dar insuficiente. Laolalt[ ]ns[, ele conlucreaz[. Iat[, de pild[, Povestea porcului. Suntem ]n deplin sat arhaic. Un mo= =i-o bab[ au g[sit un purcel =i-l cresc ]n lips[ de alt prunc. Mo=ul afl[ ]n cur`nd de un edict imperial =i-l comunic[ babei cum i-ar da o =tire de la vornicia satului sau din t`rg de la Neam\. «— Ei, mo=nege, ce mai =tii de pe la t`rg? — Ce s[ =tiu, m[i bab[? Ia nu prea bune ve=ti; ]mp[ratul vrea s[-=i m[rite fata. — +i asta-i veste rea, mo=nege? — D-apoi ]ng[duie=te pu\in, m[i bab[, c[ nu-i numai at`ta; c[ de ce-am auzit eu, mi s-a suit p[rul ]n v`rful capului. +i c`nd \i-oiu spune p`n[ la sf`r=it, cred c[ \i s-a ]ncr`ncina =i \ie carnea pe tine. — Dar de ce, mo=nege? Vai de mine!

242

G. C[linescu

— D-apoi iaca de ce, m[i bab[, ascult[: ]mp[ratul a dat de =tire, prin crainicii s[i, ]n toat[ lumea: c[ [ori]cine s-a afla s[-i fac[, de la casa aceluia =i p`n[ la cur\ile ]mp[r[te=ti, un pod de aur, pardosit cu pietre scumpe, =i feliu de feliu de copaci, pe de o parte =i pe de alta, =i ]n copaci s[ c`nte tot felul de paseri, care nu se mai afl[ pe lumea asta, aceluia ]i d[ fata; ba cic[-i mai d[ =i jum[tate din ]mp[r[\ia lui. Iar[ cine s-a bizui s[ vie ca s-o cear[ de nevast[, =i n-a izbuti s[ fac[ podul, a=a cum \i-am spus, aceluia pe loc ]i =i taie capul. +i cic[, p`n[ acum, o mul\ime de feciori de crai =i de ]mp[ra\i, cine mai =tie de pe unde, au venit, =i nici unul din ei n-a f[cut nici o isprav[; =i ]mp[ratul, dup[ cum s-a hot[r`t, pe to\i i-a t[iat, f[r[ cru\are, de le pl`nge lumea de mil[! Apoi, m[i bab[, [ce zici?] bune ve=ti sunt acestea? Ba =i ]mp[ratul cic[ s-a boln[vit de sup[rare! — Of, mo=nege, of! boala ]mp[ra\ilor e ca s[n[tatea noastr[! Numai despre fe\ii de ]mp[rat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, c[ mare jale =i alean or fi mai duc`nd mamele lor pentru d`n=ii! Mai bine c[ al nostru nu poate vorbi =i nu-l duce capul [ca pe al\ii] la at`tea iznoave. — Bune-s =i aceste, mai bab[; da’ bun[ ar fi =i aceea c`nd ar avea cineva un fecior care s[ fac[ podul =i s[ ieie pe fata ]mp[ratului, c[ =tiu c-ar ]nc[leca pe nevoie =i, Doamne! mare slav[ ar mai dob`ndi ]n lume.» A=a vorbesc mo=ul =i baba, =i vorbirea lor e plin[ de farmec dialectal prin autenticitate, de=i ]n acest chip n-ar dep[=i interesul de=teptat de orice stenogram[. Lucrul curios este c[ ace=ti \[rani de c[tun uitat prin mun\i pomenesc de ]mp[r[\ie cu familiaritate, ca =i c`nd ea ar fi pe aceea=i linie de existen\[. }n povestea lui Creang[ nu exist[ cultural dec`t o singur[ clas[ social[, aceea \[r[neasc[, =i lumea ]ntreag[ nu e dec`t o sporire a dimensiunilor r`nduielii din sat. Nu astfel este povestea ]n genere. }n dorin\a de a-=i reprezenta lumile necunoscute, povestitorul obi=nuit n[scoce=te str[luciri =i ceremonii fabuloase. }n Povestea porcului mo=ul nu socote=te deloc nebun[ ideea ca el, \[ran, s[-=i trimit[ feciorul, dac[ l-ar avea, ]n pe\it la ]mp[rat. +i c`nd porcul, care era un t`n[r vr[jit, deschide gura =i

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

243

]ndeamn[ pe b[tr`n s[ mearg[ la ]mp[rat, mo=ul nu se sperie de ]nt`mplare, ci doar se-ntreab[ cu oarecare temere: «— D-apoi ai s[-l po\i face, dragul tatei?» Dup[ foarte pu\in[ codire, b[tr`nul se g[te=te =i pleac[ la curtea ]mp[r[teasc[, ]n t`rg. Cum este aceast[ curte, tot a=a de aproape de locul casei mo=ilor, ca T`rgul-Neam\ de Humule=ti, povestitorul nu spune, fiindc[ nu-=i poate ]nchipui nimic peste starea \[r[neasc[. Str[jerii vorbesc ca ni=te p`ndari de vie: «— Dumneta, mo=ule, cum vedem noi, cau\i pricin[, ziua-meaza mare, cu lum`narea.» Mo=neagul, f[r[ nici un fel de spaim[ de autoritate, r[spunde \an\o=: «— D-apoi asta nu v[ prive=te pe d-voastre; ia mai bine p[zi\i-v[ gura =i da\i de =tire ]mp[ratului c-am venit noi...» }mp[ratul, la r`ndu-i, se m`nie c`nd vede pe b[tr`n cu purcelul, ca cel mai de r`nd dintre oameni: «— Da’ bine, mo=nege, c`nd ai venit ]n cela r`nd, parc[ erai ]n toat[ mintea; dar acum unde te visezi, de umbli cu porci dup[ tine? +i cine te-a pus ]n cale s[ m[ iei, tocmai pe mine, ]n b[taie de joc?» Dat afar[ ]n chipul cel mai verde cu „ia-\i porcul de-aici =i ie=i afar[“, mo=ul r[spunde ]n\epat: «— Milostiv este Cel-de-sus, m[ria-voastr[. Iar[ dac[ s-a ]nt`mpla, — s[ nu b[nui\i, puternice ]mp[rate — dup[ dorin\a lumin[rii-voastre, apoi atunci s[ ne trimete\i copila acas[.» Ceva asem[n[tor se petrece ]n Istoria lui Aladin din O mie =i una de nop\i (care pare s[ fie izvorul ]ndep[rtat al acestei pove=ti). Aladin, fiul unui croitor, ]=i trimite mama ]n pe\it la sultan. Fastul cur\ii este ]nf[\i=at cu ]ntreg sentimentul deosebirii de clase. Femeia din popor p[truns[ de maiestatea ]mp[ratului vine de c`teva ori ]n divan f[r[ a ]ndr[zni s[ deschid[ gura, apoi vorbe=te cu o stilizare ceremonioas[ care dezv[luie tot sentimentul nimicniciei ei: «— Monarh mai presus de to\i monarhii lumii... ]nainte de a v[di maiest[\ii-voastre pricina extraordinar[ =i aproape de necrezut care

244

G. C[linescu

m[ face s[ m[ ]nf[\i=ez ]naintea tronului sublim, o rog s[-mi ierte ]ndr[zneala, ca s[ nu zic neobr[zarea cererii pe care am s[ i-o fac: ea este a=a de neobi=nuit[, ]nc`t tremur =i mi-e ru=ine s-o ]naintez sultanului meu.» Se ]n\elege c[ =i sultanul se poart[ fa\[ de femeie cu toat[ cuviin\a. C`nd purcelul-fecior de ]mp[rat din povestea lui Creang[ face minunea de a zidi palatul, ]mp[ratul se sperie =i d[ fata. Povestitorul nu poate s[ descrie str[lucirea arhitectonic[, totul reduc`ndu-se la nota simplist[ c[ palatul era plin de „toate bun[t[\ile de pe lume“. Dimpotriv[, sultanul din O mie =i una de nop\i e ]nc`ntat, =i palatul e descris cu un mare sim\ al somptuozit[\ii feerice. Sultanul e un estet fin, care se extaziaz[ ]n fa\a pietrelor pre\ioase d[ruite de Aladin: „Ah! ce frumuse\e! Ce bog[\ie!“ De=i fiu de croitor, Aladin are sim\ul marelui lux. Mireasa lui e ]nconjurat[ de o sut[ de sclave, ]mbr[cate m[re\, ]nso\it[ de ceau=i, de eunuci negri pe dou[ r`nduri, dus[ ]n sunet de instrumente. +i, ca unei adev[rate fete de ]mp[rat, i se hot[r[=te o via\[ de festinuri ]n mari saloane, luminate de mii de lum`n[ri. Mireasa porcului ]ncepe dimpotriv[ o via\[ cu nimic deosebit[ de a unei fete de \[ran. Ea se apuc[ pe dat[ „de gospod[rie“. Palatul e o „cas[“ cu „sob[“, ]n care sob[ femeia arunc[ pielea de porc pe care b[rbatul o l[sa peste noapte. Cu mare greutate, t`n[ra femeie, p[r[sit[ de b[rbat =i pedepsit[ s[ nu poat[ na=te f[r[ dezlegare de la el, ]l g[se=te undeva departe. F[t-Frumos are =i aici obiceiuri \[r[ne=ti: el bea ]nainte de culcare c`te-o cup[ cu lapte dulce. Vr[jitoarea care-l p[ze=te are toate atributele unei babe rele de sat. Ea e o „h`rc[“, o „hoanghin[“. Fata babei =i fata mo=neagului are o tem[ ]n linii generale asem[n[toare cu cea din Les fées =i din Cendrillon de Ch. Perrault. Deosebirea de nivel social este izbitoare. Cendrillon este pus[ la treburi grele, dar ]ntr-o cas[ de gentilom. Od[ile surorilor au parchet, oglinzi mari. La mas[ este vesel[ complicat[, pe care trebuie s-o spele fata oropsit[. Fetei cumin\i din Les fées z`na nu-i cere dec`t treaba u=oar[ de a-i da de b[ut din ulcior. Singura priva\iune a Cenu=[resei este de a nu se putea ]mbr[ca frumos =i merge la bal. Fata babei din povestea

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

245

lui Creang[ e doar lene=[ =i se duce la =ez[toare, f[r[ nici o alt[ bucurie. }n schimb, fata mo=ului face ni=te munci de \[ranc[ de munte. Din bog[\ia tabloului etnografic, din \[r[nia dialogului, din naiva idee de bog[\ie a fetei harnice iese tot umorul pove=tii. Fata babei e „slut[“, „\`fnoas[“ =i s-alint[ „ca cioara-n la\“ — Ea e „sora cea de scoar\[“. Fata mo=ului munce=te de „nu-=i mai str`nge picioarele“. Ea e „piatr[ de moar[ ]n cas[“, iar sor[-sa, „busuioc de pus la icoane“. Fata babei este g[tit[ duminica „de parc-a lins-o vi\eii“. Gura babei „umbl[ cum umbl[ meli\a“. Mo=neagul este „un gur[-casc[“, „se uit[ ]n coarnele ei“. }n casa lui „a apucat a c`nta g[ina“, fiindc[ dac[ ]ndr[zne=te „s[ se ]ntreac[ cu dedeochiul“, baba =i fata ei „]l umple de bogdaprosti“. Factorii miraculo=i se ]nf[\i=eaz[ fetei harnice gonite de acas[ ]n chip de munci grele, resping[toare. O c[\ea bolnav[ cere s[ fie ]ngrijit[, un p[r se roag[ s[ fie cur[\at de usc[turi, o f`nt`n[ vrea s[ fie r`nit[, un cuptor strig[ s[ fie lipit, Sf`nta Duminec[ o pune s[ dea de m`ncare la felurite jivine. R[splata este =i ea dintre cele mai modeste, ]n nepotrivire cu at`ta mi=care de for\e supranaturale. Cuptorul ]i d[ alivenci, f`nt`na ]i d[ ap[ =i dou[ pahare de argint, p[rul ]i d[ pere, c[\elu=a ]i d[ o salb[ de galbeni (cum are orice fat[ mai cu stare de la \ar[,) =i Sf`nta Duminec[ o lad[ (cea mai pre\ioas[), din care ies cirezi de vite =i turme de oi (cam ce are un \[ran chiabur de munte). Ca ]ncheiere, fata mo=ului se m[rit[ cu „un om bun =i harnic“, nesc[p`nd, prin urmare, nici acum de trebi. Nici Stan, din Povestea lui Stan P[\itul, nu se ajut[ mai bine cu dracul. Savuros este tocmai amestecul de miraculos =i de rural. Povestitorul nu poate s[-=i ]nchipuie o lume mai complicat[ dec`t aceea din Humule=ti, dar pe aceasta o ]nf[\i=eaz[, ]n chip original pentru o poveste, cu mijloace de nuvel[ modern[. Gesturile, vorbele eroilor sunt urm[rite =i notate cu exactitate. Stan „se scoal[ de noapte, face m[m[lig[ ]mbr`nzit[ =i ce-a mai dat D-zeu, pune m`ncarea ]n traist[, ]njug[ boii la car, zice Doamne-ajut[, =i se duce la p[dure s[-=i aduc[ un car de lemne“. Alt[ dat[ „luase ceaunul de pe foc, s[ mestece m[m[lig[“. Sunt c`teva mi=c[ri elementare, dar caracteristice pentru

246

G. C[linescu

via\a de \ar[, =i mai ales un aer de lini=te fabuloas[. La iad Scaraoschi vorbe=te ca orice bab[ din sat: «— Ei bine, zm`rdoare uricioas[ ce e=ti, de m`ncat, ai m`ncat bo\ul cel de m[m[lig[, dar ce-a zis omul acela c`nd a pus m[m[liga acolo pe te=itur[ [ai tu la =tiin\[]? — Ba de asta nu =tiu nimica, st[p`ne […]. — A=a? }n loc s[-\i dai osteneala ca s[ afli p`n[ =i g`ndul oamenilor, nu =tii nici m[car ceea ce vorbesc ei? Mai pot eu s[ am n[dejde ]n voi?’ Ei las’ c[-\i g[sesc eu acu= leacul! Te-i ]nv[\a tu minte de alt[ dat[»... Chiric[, dracul, ]=i pune ]n g`nd s[ ]nsoare pe Stan, =i acesta joac[ la hor[ cu c`teva fete. Povestitorul nu se mul\ume=te numai cu nararea faptelor, ci le d[ o explica\ie dramatic[. Stan pune la contribu\ie toate mijloacele verbale ale locului pentru a-=i exprima tulburarea erotic[: «— Apoi d[, nu =tiu cum s[ mai zic =i eu; pesemne p[catele mi teau scos ]nainte, m[i Chiric[. Eu g`ndesc s-o pornesc pe treab[; fata-i hazulie =i m-a f[rm[cat deacum. » Sau: «— Ei, st[p`ne, cum v[d eu nici de asta nu te-ai da ]n l[turi; a=a-i ca \i-a c[zut tronc la inim[? — Mai a=a, m[i Chiric[!» Este aici toat[ pudoarea =i moliciunea la fapt[ a \[ranului. Apoi urmeaz[ scena plin[ de culoare a intimit[\ii erotice: „Atunci bucuria lui Ipate! }ncepe a se \ine dup[ fat[ ca scaiul de oaie. +i unde nu \i-o ]n=fac[ pe sus =i se ieu ei ba din t`lcuri, ba din cimilituri, ba din p[c[lit, ba din una, ba din alta, =i, de colè p`n[ colea, =i-au pl[cut unul altuia.“ O bab[ care face pe mijlocitoarea vorbe=te lui Stan c`nd acesta, d`ndu-se drept altul, ]i cere s[-i ]nlesneasc[ ]nt`lnirea cu propria lui nevast[, ]n cuvinte mieroase, de-o remarcabil[ not[ realist[: «— Om bun, m`nca-te-ar puricii s[ te m[n`nce!... Eu =tiu ce vra s[ zic[ durerea de inim[, bat-o p`rdalnica s-o bat[!... Nu =tiu, z[u, cum a sta =i asta; ]mi plesne=te obrazul de ru=ine, c`nd g`ndesc, cum

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

247

am s[ m[ ]nf[\o=ez ]naintea femeii celeia, cu vorbe de acestea... m[ duc =i eu ]ntr-un noroc, s[ vedem, =i de-oiu putè face ceva bine-debine; iar[ de nu, mi-i crede =i d-ta, c[ =tii cum se fac de greu trebile acestea =i rar le scoatem ]n cap[t.» Amestecul de realism =i de fabulos este mai b[t[tor la ochi =i mai nea=teptat ]n Povestea lui Harap Alb, ]n care ar trebui s[ predomine miraculosul =i irealitatea. }mp[ratul nu are nici o etichet[ ]n vorbire. El spune pe =leau copiilor: «— Iaca ce-mi scrie frate-meu.» Frate-s[u ]i scrie c[ e b[tr`n =i ar dori s[ lase ]n scaunul ]mp[r[tesc pe un nepot. Feciorul cel mare prime=te s[ mearg[ ]n \ara ]ndep[rtat[ =i, ]ntocmai ca un \[ran de pe Bistri\a care s-ar duce la t[iat lemne ]n p[dure, cere „bani de cheltuial[, straie de primineal[“. }n cele din urm[, pleac[ feciorul cel mic. Acesta, dup[ sfatul unei babe, ]ncearc[ cu j[ratic un cal n[zdr[van. Fiindc[ tot se-ndeas[ la jar un cal sl[b[nog, el ]l gone=te cu un limbaj rural ca acesta: «— Ghijoac[ uricioas[ ce e=ti, din to\i caii tocmai tu te-ai g[sit s[ m[n`nci j[ratic? De te-a ]mpinge p[catul s[ mai vii o dat[, vai de steaua ta are s[ fie!» Pe drum, feciorul de ]mp[rat se-nt`lne=te cu un sp`n, care vrea s[ se tocmeasc[ slug[. Vorb[ria \[r[neasc[ la tocmeal[ e transcris[ ]ntocmai: «— C`t despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zice sp`nul, oft`nd... Numai ce folos? Omul bun n-are noroc; asta-i =tiut[; rogu-te s[ nu-\i fie cu sup[rare, drume\ule, dar fiindc[ a venit vorba de-a=a, ]\i spun ca la un frate, c[ din cruda copil[rie, slujesc prin str[ini, =i ]ncaltea nu mi-ar fi ciud[, c`nd n-a= vrea s[ m[ dau la treab[, c[ci cu munca m-am trezit. Dar a=a, muncesc, muncesc =i nu s-alege nimica de mine; pentru c[ tot de st[p`ni calici mi-am avut parte. +i vorba ceea: la calic sluje=ti, calic r[m`i. C`nd a= da odat[ peste un st[p`n cum g`ndesc eu, n-a= =ti ce s[-i fac s[ nu-l smintesc. Nu cumva ai trebuin\[ de slug[, voinice? Cum te v[d, sameni a ave s[u la r[runchi. De ce te scumpe=ti pentru nimica toat[, =i nu-\i iei o slug[ vrednic[, ca s[-\i fie m`n[ de ajutor la drum? Locurile aiestea sunt =ugube\e; de unde =tii cum vine

248

G. C[linescu

]nt`mplarea, =i, Doamne fere=te, s[ nu-\i cad[ greu singur.“ La masa ]mp[ratului, convorbirea dintre crai =i sp`nul care se d[duse drept Harap Alb este a unor \[rani: «— Ei, mo=ule, ce mai zici? adeveritu-s-au vorbele mele? — Ce s[ mai zic, nepoate, r[spunse ]mp[ratul uimit. Ia s[ am eu o slug[ a=a de vrednic[ =i credincioas[ ca Harap Alb, a= pune-o la mas[ cu mine, c[ mult pre\uie=te omul acesta. — Ba s[-=i puie pofta-n cui, r[spunse sp`nul cu glas r[ut[cios. Asta n-a= face-o eu, de-ar mai fi el pe c`t este; doar nu-i frate cu mama, s[-l pun ]n capul cinstei. Eu =tiu, mo=ule, c[ sluga-i slug[ =i st[p`nu-i st[p`n; s-a m`ntuit vorba. Na, na, na! d-apoi pentru vrednicia lui mi l-a dat tata, c[ci altfel de ce l-a= fi mai luat cu mine? Hei, hei! Nu =ti\i d-voastr[ ce poam-a dracului e Harap Alb aista. P`n[ l-am dat la brazd[, mi-am stupit sufletul cu d`nsul. Numai eu ]i vin de hac. Vorba ceea: Frica p[ze=te bost[n[ria. Alt st[p`n ]n locul meu nu mai face br`nz[ cu Harap Alb, c`t ]i lumea =i p[m`ntul. Ce te potrive=ti, mo=ule? Cum v[d eu, d-ta prea intri ]n voia supu=ilor. De aceea nu-\i dau cerbii pietre scumpe =i ur=ii s[l[\i. Mie unuia =tiu c[ nu-mi sufl[ nimene ]n bor=; c`nd v[d c[ m`\a face m[razuri, \-o str`ng de coad[, de m[n`nc[ =i mere p[dure\e, c[ci n-are ]ncotro... Dac[ \-a ajuta Dumnezeu s[ m[ r`nduie=ti mai degrab[ ]n locul d-tale, ]i vedè, mo=ule drag[, ce prefacere are s[ ieie ]mp[r[\ia; n-or mai =edè lucrurile tot a=a moarte, cum sunt. Pentru c[ =tii vorba ceea: Omul sfin\e=te locul... Fost-ai =i d-ta la tinere\e, nu zic, dar acum ]\i cred. D[, b[tr`ne\e nu-s? Cum n-or sta trebile balt[!“ }n plin fabulos d[m de scene de un realism bufon. Geril[, Ochil[ =i celelalte fiin\e monstruoase de basm, intrate ]n casa de fier ]nfierb`ntat[ a ]mp[ratului Ro=, se ceart[ ]ntocmai ca dasc[lii ]n gazd[ la ciubotarul din F[lticeni, sau ca Smaranda cu copiii =i cu b[rbatul: «...Geril[ se ]ntindea de c[ldur[, de-i treceau genunchele de gur[. +i hojma moroc[nea pe ceilal\i, zic`nd: — Numai din pricina voastr[ am r[cit casa, c[ci pentru mine era numai bun[, cum era. Dar a=a p[\e=ti dac[ te iei cu ni=te bicisnici. Las’ c[ v-a mai p[li el berechetul acesta de alt[ dat[. +tii c[ are haz =i

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

249

asta? Voi s[ v[ l[f[i\i =i s[ v[ huzuri\i de c[ldur[, iar[ eu s[ cr[p de frig. Buuun[ treab[! S[-mi dau eu lini=tea mea pentru hat`rul nu =tiu cui! Acu= v[ t`rn`esc prin cas[, pe rud[ pe s[m`n\[; ]ncaltea s[ nu se aleag[ nimica nici de somnul meu, dar nici de al vostru. — Ia tac[-\i gura, m[i Geril[! ziser[ ceilal\i. Acu= se face ziu[ =i tu nu mai stinche=ti cu bra=oave de-ale tale. A dracului lighioaie mai e=ti! Destul acum, c[ ne-ai f[cut capul c[lindar. Cine-a mai dori s[ fac[ tov[r[=ie cu tine, aib[-=i parte =i poarte-\i portul. C[ pe noi =tiu c[ ne-ai ame\it. Are cineva cap s[ se lini=teasc[ de r[ul t[u? Ia auzi-l-[i: parc[-i o moar[ hodorogit[. Numai gura lui se aude ]n toate p[r\ile. Hojma toloc[ne=te pentru nimica toat[, curat ca un nebun. Tu, m[i, e=ti bun de tr[it numai ]n p[dure cu lupii =i cu ur=ii, dar nu ]n case ]mp[r[te=ti =i ]ntre ni=te oameni cumsecade. — Ia asculta\i, m[i! da’ de c`nd a\i pus voi st[p`nire pe mine? zise Geril[. Apoi nu m[ face\i din cal m[gar, c[ v[ ve\i g[si mantaua cu mine. Eu ]s bun, c`t ]s bun, dar =i c`nd m-a scoate cineva din r[bdare, apoi nu-i trebuie nici \igan de laie ]mpotriva mea. — Z[u, nu =uguie=ti, m[i Buzil[? Da’ amarnic mai e=ti la via\[; c`nd te m`nii, faci s`nge-n balig[, zise Fl[m`nzil[. Tare-mi e=ti drag!... Te-a= v`r] ]n s`n, dar nu ]ncapi de urechi... Ia mai bine ogoie=te-te oleac[, =i mai str`nge-\i buzi=oarele acas[; nu de alt[, dar s[ nu-\i par[ r[u mai pe urm[, c[ doar nu e=ti numai tu ]n casa asta. «— Ei, apoi! vorba ceea: F[ bine s[-\i auzi r[u» etc. To\i eroii de poveste, a=adar, au gustul de vorb[ =i mai ales de mu=c[tur[ =i ceart[ al celor din Amintiri. Vorbirea ]mp[ratului Ro= este =i ea de o gras[ vulgaritate: «— S[ tr[i\i, luminate ]mp[rate! De-acum cred c[ mi-\i da fata, ca s[ v[ l[s[m ]n pace =i s[ ne ducem ]n treaba noastr[, c[ci nepotul ]mp[ratului Verde ne-a fi a=tept`nd cu ner[bdare... — A veni ea =i vremea aceea, voinice, zise ]mp[ratul cam cu jum[tate de gur[. Dar ia mai ave\i pu\in[ r[bdare, c[ci fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o lua\i numai a=a cum s-ar ]nt`mpla. Ia s[ mai vedem cam cum ar veni trebu=oara asta?»...

250

G. C[linescu

Pi=cat de furnici, ]mp[ratul dr[cuie ca un om de r`nd: «— A dracului treab[! Uite ce bl`nd[ mi-a ie=it pe trup. S[ fi fost nimica... parc[ nu-mi vine a crede. }ns[ mai =tiu eu?... Ori p[rerea m[ ]n=al[, ori s-a strica vremea, zise ]mp[ratul; din dou[, una trebuie s[ fie numaidec`t. Dar p`n[ una-alta, ia s[ m[ duc s[ v[d ales-au n[sipul din mac acei nesp[la\i care-mi rod urechile s[ le dau fata?» Nu numai eroii de poveste se ceart[ ca muierile de sat ]n grai verde, dar =i obiectele. }ntre ac =i baros se ]ncinge o sfad[ comic[ de r[sp`ntie: «Acul. Mo=ule! De ce e=ti zurbagiu? Te sf[de=ti necontenit cu sor[ta nicovala, \ipa\i =i face\i larm[ de-mi \iuie urechile. Eu lucrez toat[ ziua =i nimene nu-mi aude gura. — Iaca m[!... da’ de unde-ai ie=it, p`cal[? — De unde am ie=it, de unde n-am ie=it, eu ]\i spun c[ nu faci bine ceea ce faci. — Na!... vorba ceea: A ajuns oul mai cuminte dec`t g[ina. M[i b[iete, trebuie s[ =tii c[ din sf[d[lia noastr[ ai ie=it; =-apoi tu ni cau\i pricin[? — M[ rog, ierta\i-m[! c[ dac[ n-ar fi fost focul, foile, pleaftura =i omul care s[ v[ fac[ =i s[ v[ deie nume, a\i fi r[mas mult =i bine ]n fundul p[m`ntului, ruginite, ca vai de voi. — M[sur[-\i vorbele, b[iete! Auzi, sor[ nicoval[, cum ne r`de acu=orul? — Aud, dar n-am gur[ s[-i r[spund; =i v[d, dar trebuie s[ rabd. — Vorba ceea, soro: +ede h`rbu-n cale =i r`de de oale, M[i pu=chiule! ia s[ vedem ce-ai f[cut tu mai mult dec`t noi?» Inul =i c[me=a vorbesc ca dou[ cumetre ]n poart[: «— Mic[ buruian[, nu =tiu de unde-ai mai scos at`tea despre mine! — Hei, drag[! dar poate c[ nu =tii, c[ oamenii mai fac p`nz[ =i din sora noastr[ c`nep[ =i din fratele nostru bumbac; ba =i din ]nghimp[toatea urzic[ mai fac un fel de p`nz[. Dar ]n fabrici se \es fel de fel de p`nz[turi, mult mai u=or =i ]n timp mult mai scurt. — Bre! multe mai auzi! — Mai a=teapt[, c[ n-am sf`r=it ]nc[. Din c[me=[ sau ruf[, peste c`tva timp ai s[ te faci tearf[, din care se face scam[ pentru bolnavii din spitale =i pentru solda\ii r[ni\i ]n b[t[lie. Apoi te caut[ ca iarba

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

251

de leac, s[ fac[ la fabric[ din tine h`rtie. — Mare minune mi-ai spus, drag[ buruian[, zise c[me=a. De-ar fi a=a, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se v[d; ci alt[ceva au fost odat[, alt[ceva sunt acum; — =i alt[ceva au s[ fie. — Tocmai, a=a, soro!» Aceast[ ]nsu=ire de a dramatiza realistic basmul a f[cut s[-i ias[ lui Creang[ renumele de scriitor „poporal“. }ns[ nici \[ranii n-au astfel de daruri cu totul rafinate, nici pove=tile, a=a cum sunt, nu pot s[ plac[ \[ranilor. Toat[ partea nuvelistic[ din Povestea lui Stan P[\itul ori din Povestea lui Harap Alb este peste ]n\elegerea unui om de la \ar[. Prea mult[ „atmosfer[“, prea mult „umor“ dialogic, prea mult[ desf[=urare coloristic[ ]n paguba mi=c[rii lineare epice. Omul de \ar[ vrea epicul gol, f[r[ minu\ii de observa\ie, =i e doritor de fabulos. Este ]n pove=tile lui Creang[ at`ta jovialitate, at`ta umor al contrastelor, ]nc`t compunerile sunt menite s[ nu fie gustate cum trebuie dec`t de intelectuali. +i de fapt, oric`t de paradoxal s-ar p[rea la ]nt`ia vedere, Creang[ este un autor c[rtur[resc, ca Rabelais. El are pl[cerea cuvintelor =i a zicerilor =i mai ales acea voluptate de a le experimenta pun`ndu-le ]n gura altora. }n c`mpul lui m[rginit, Creang[ este un erudit, un estet al filologiei. Eroii lui nu tr[iesc din mi=care, ci din cuv`nt, =i observa\ia nu e psihologic[, ci etnografic[. C`t despre istoria lui Mo= Nichifor Co\cariul, subintitulat[ modest „povestire glumea\[“, ea nu are „poporal“ dec`t mediul. +i Caragiale, =i Sadoveanu ar putea fi numi\i dup[ acest criteriu scriitori populari. Un \[ran nu ]n\elege nimic din acel dialog f[r[ noim[, care nu duce la nimic. Mo= Nichifor Co\cariul este ]nt`ia mare nuvel[ rom`neasc[ de atmosfer[, =i din ea se trage toat[ nuvelistica noastr[ modern[. F[r[ a fi citit probabil pe Maupassant, Creang[ intuia deodat[ legile genului, pornind numai din spirit de emula\ie de la Slavici, care ]ns[ scria mai degrab[ scurte romane. Deosebirea fundamental[ ]ntre roman =i nuvel[ (ca scriere de observa\ie) este aceasta: romanul ia personaje cu caractere bine definite =i le pune ]n situa\iile potrivite a da acestor caractere putin\a unei maxime desf[=ur[ri. Actele eroilor de roman sunt

252

G. C[linescu

previzibile prin deduc\ie, dar sunt totdeauna noi. }n nuvel[ ]ns[ eroii nu fac nimic, ci numai se ]nf[\i=eaz[ at`ta vreme c`t[ este necesar[ curgerii ]ntregului lor con\inut sufletesc. Din aceast[ cauz[ nuvela treze=te mai degrab[ sentimentul contemplativ dec`t pe cel epic =i este cu at`t mai bun[ cu c`t lectura d[ nevoia mai multor respir[ri de contempla\ie. Eroul e nu at`t un om ]n ac\iune, c`t o „figur[“ simpl[, cu mecanic[ sufleteasc[ elementar[ egal[ totdeauna, vizibil[ oric`nd. Nuvelistul a preferat ]ntotdeauna pe micul-burghez, pe provincial, pe func\ionarul m[runt, pe acela, ]n sf`r=it, care nu poate fi niciodat[ eroul unei drame oric`t de grozave ar fi momentele prin care trece, fiindc[ el nu are nici o putin\[ de a ie=i din automatismul lui. Nuvela are mari ]nrudiri cu comedia, precum se vede, =i Caragiale a scris comedii =i nuvele, dar n-a scris romane. Eroii de nuvel[ se aleg printre oamenii comuni cu con\inut sufletesc s[rac. Definind un individ, nuvelistul define=te astfel ]ntreaga lui spe\[. Care este metoda de observa\ie a nuvelistului? Notarea gesturilor uniforme. Este de observat c[ adev[ratul nuvelist la noi =i aiurea a prezentat totodat[ figuri de oameni, dar =i figuri de animale. Un c`ine este un erou de nuvel[. El are un automatism care ilustreaz[ un sentiment dominant =i-i d[ un soi de personalitate pasiv[, fiindc[ niciodat[ el nu va face acte epice. }n locul animalului nuvelistul a preferat s[lb[ticiunea uman[, fiin\a care s-a adaptat numai pentru o form[ de via\[. O dat[ ce nuvelistul a dezv[luit automatismul eroului, el nu mai are ce spune, c[ci eroul de nuvel[ fiind inadaptabil, nu poate fi pus ]n situa\ii noi. Inadaptabilitatea personajului de nuvel[ face ca acest fel de nara\iune s[ aib[ ]n chip necesar o atmosfer[, o culoare documentar[. Micul impiegat scrutat ]n gesticula\ia lui monoton[, ]n mediul original, d[ prilejul unei nuvele. Scos din atmosfera lui =i pus ]n ]mprejur[ri excep\ionale, ]=i arat[ insuficien\a, =i atunci se na=te drama pentru care trebuie alt[ tehnic[ =i alte dimensiuni. Eroul de nuvel[ se exprim[ mai cu seam[ prin ticuri de gesticula\ie =i de vorbire. El ]=i face un monolog, transformat uneori ]ntr-un fals dialog, care cuprinde toat[ atitudinea lui ]n via\[. Pe dat[ ce personajul =i-a spus monologul, =i-a dezv[luit toat[ mecanica =i nu

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

253

mai are de aci ]ncolo nimic nou de comunicat. Eroul de roman poate s[ intre la infinit ]n intrigi noi, figura de nuvel[ n-are dec`t o singur[ prezen\[ posibil[, aceea a formulei sale. Eroii lui Caragiale sunt personaje de comedie =i de nuvel[ totodat[ =i sunt inamovibili. Dup[ ce Trahanache =i-a dezv[luit m[=in[ria, este sigur c[ ]n alt[ ]mprejurare nu va fi ]n stare de o alt[ atitudine verbal[. Me=te=ugul nuvelistului st[ ]n alegerea celui mai tipic moment reprezentativ. Dac[ eroul este impiegat, acest moment poate fi ducerea la slujb[, dac[ e pensionar provincial — cultivarea gr[dini\ei. Mo= Nichifor Co\cariul fiind harabagiu, Creang[ a ales unul din drumurile lui cu harabaua. C[ru\a=ul face toate mi=c[rile automatismului s[u, ]=i spune tot monologul =i nuvela s-a ]ncheiat prin epuizarea figurii. O alt[ nuvel[ cu acela=i personaj nu mai este cu putin\[, pentru c[ eroul e o figur[ cu manifestare rotativ[. }n orice alt[ ]mprejurare mo= Nichifor va spune cu siguran\[ acelea=i vorbe =i va face acelea=i mi=c[ri. Tot umorul buc[\ii st[ ]n a ]ncetini, spre o mai bun[ intuire, gesturile tipice ale personajului, ]n a-l l[sa s[=i r[stoarne toate expresiile care rezum[ firea =i experien\a lui. Nu Creang[ scrie bine, oric`t de necontestat[ ar fi bog[\ia vorbirii lui, ci mo= Nichifor este cu mult[ culoare autentic. F[r[ acest substrat al autenticit[\ii unui suflet mecanic, toat[ problema de stil nu are nici o importan\[. Nuvela se desf[=ur[ numai ]n gesturi =i expresii rotative. C[ru\a lui mo= Nichifor este legat[ cu „teie, cu curmeie“, oric`nd, ideea de progres fiind exclus[ din formula nuvelei. C`nd c[ru\a merge, fele=tiocul =i posteuca fac mereu „tronca, tranca! tronca, tranca!“. Iepele lui mo= Nichifor sunt „albe ca z[pada“, fiindc[, schimb`ndu-le, le ]nlocuie=te cu iepe de acela=i fel. Deci oric`nd harabagiul este recunoscut ]n mijlocul lumii schimb[toare prin semnele lui neschimb[toare. Este ]n purtarea lui ceva din acea rigiditate care produce sentimentul comic, ]ns[ nu ]mpins[ la bufonerie. Propriu-zis, mo= Nichifor nu e un individ, ci o spe\[, ca to\i eroii de adev[rat[ nuvel[, =i ca atare latura neschimbat[ e aceea care define=te. C`nd c[ru\a urc[ la deal, harabagiul, ca s[ nu-=i speteasc[ iepele, spune aceste vorbe repetabile:

254

G. C[linescu

«— Ia mai da\i-v[ =i pe jos, c[ci calul nu-i ca dobitocul, s[ poat[ vorbi.» Nimic nu este istorie, ]nt`mplat numai o dat[, totul e circular, ca =i natura. C`nd ]nt`lne=te un om pe drum, Mo= Nichifor zice: — Alba-nainte, alba la roate, Oi=tea goal[ pe deoparte. Hii! opt-un cal, c[ nu-i departe Gala\ii, hii!!!

}nt`lnind femei, el c`nt[: C`nd cu baba m-am luat; Opt ibovnice-au oftat:

Trei neveste cu b[rbat +i cinci fete dintr-un sat =. a.

S-ar p[rea totu=i c[ faptul esen\ial din nuvel[, mergerea cu evreica Malca la Piatra-Neam\, este unic =i, deci, de natur[ epic[. }ns[ nu se ]nt`mpl[ nimic care s[ nu fie circular. Tot ce vorbe=te harabagiul face parte din monologul lui tipic =i se poate foarte bine ]nchipui repetarea ]ntocmai cu alt[ evreic[ a aceluia=i dialog. Nuvela decurge mereu ]n temeiul automatismelor. }ntr-o diminea\[ mo= Nichifor, fiin\[ incapabil[, ca animalele, de orice proces =i prefacere, face ceea ce f[cuse =i va face mereu: „decioc[lase c[ru\a =i-o ungea“. Un evreu vine s[-l tocmeasc[, =i harabagiul deschide gura =i spune ni=te vorbe ]n care se vede numaidec`t pl[cerea din obi=nuin\[ de a vorbi: «— D-apoi a fi av`nd chilot[ mult[, cum e treaba dumnevoastr[, jup`ne, zise mo= Nichifor, sc[rpin`ndu-se ]n cap; numai, nu-i vorb[, c[ poate s[ aib[, c[ci =i c[ru\a mea e larg[; poate s[ ]ncap[ ]ntr-]nsa c`t de mult. Apoi f[r[ s[ ne zbatem, jup`ne Strul, mi-i da =eisprezece lei, un irmilic de aur, =i \i-oi duce-o, =tii, colè, ca pe palm[; c[, dup[ cum vezi, c[ru\a acum am adus-o de la ]nc[l\at =i i-am mai tras =i o unsoare de cele a dracului, de are s[ mearg[ cum ]i sucala.» Inutilitatea acestor cuvinte automatice se vede din aceea c[ atunci c`nd clientul d[ harabagiului cu mult mai pu\in, acesta prime=te, sco\`nd alte vorbe pitore=ti =i tot at`t de inutile: «— Apoi dar, d[! cu bine s[ dea Dumnezeu, jup`ne Strul. M[ bu-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

255

cur =i eu c[-i tocmai ]n dricul iarmarocului =i poate mi-a pica ceva =i c`nd oiu veni ]napoi. Numai a= vre s[ =tiu, c`nd avem s[ pornim?» Apoi harabagiul face iar ni=te gesturi automatice: „r[pede zv`rle ni=te co=olin[ ]n c[ru\[, a=terne deasupra o p[reche de pocl[zi, ]nham[ iepu=oarele, ]=i ia cojocul ]ntre umere =i biciul ]n m`n[“. Toat[ nuvela este o ]nregistrare de inutilit[\i caracteristice =i circulare. C[ru\a merge, =i n-ar fi nimic altceva de f[cut dec`t de a=teptat sosirea la destina\ie. }ns[ mo= Nichifor are gust tipic de vorb[ =i d[ drumul monologului la cea mai superficial[ ocazie. Fiindc[ Strul l-a rugat s[ fie cu b[gare de seam[, el ]ncepe o lung[ asocia\ie narativ[, pe care a spus-o, f[r[ ]ndoial[, oric[rui c[l[tor: «— Dac[ doar nu-s harabagiu de ieri de-alalt[ieri, jup`ne Strul. Am mai umblat eu cu cucoane, cu maice boieroaice =i cu alte fe\e cinstite =i, slava Domnului! nu s-au pl`ns de mine... Ia, numai cu maica Evlampia des[g[ri\a din V[ratic am avut =i eu odat[ oleac[ de clenciu: c[ oriunde mergea, avea obiceiul s[-=i lege vaca dinapoia c[ru\ei pentru schivirnisal[, ca s[ aib[ l[pti=or la drum; =i cu asta-mi’ aducea mare sup[rare: pentru c[ vaca, ca vaca, ]mi irosea ogrinjii din c[ru\[, ba c`teodat[ rupea leuca, ba la deal se smuncea, de era ]ntr-un r`nd c`t pe ce s[-mi g`tuiasc[ iepu=oarele.» Etc. C`nd trece pe l`ng[ un sat, mo= Nichifor vorbe=te automat: «— Doamne, jup`ne=ic[, Doamne! Vezi satul ista mare =i frumos? Se cheam[ Grum[ze=tii. De-a= avè eu at`\ia gonitori ]n ocol =i d-ta [at`\ia] b[ie\i c`\i cazaci, c[pc`ni =i alte lifte spurcate au c[zut mor\i aici din vreme ]n vreme, bine-ar mai fi de noi!» De aci, prin adiacen\[, mo=ul trece la o alt[ considera\ie, care-i st[ pe suflet =i pe care o face infinitiv: «— Asemene =i eu gonitori, jup`ne=ic[... c[ de b[ie\i nu mai trag n[dejde, pentru c[ baba mea e o sterp[tur[; n-a fost harnic[ s[-mi fac[ nici unul; nu i-ar muri mul\i ]nainte, s[-i moar[! De-oiu pune eu m`nile pe piept, are s[ r[m`ie c[ru\a asta de haimana =i iepu=oarele de izbeli=te!» Considera\iile asupra sterilit[\ii \in o bucat[ de timp, apoi, sf`r=indu-se, harabagiul cade mecanic ]n alt[ asocia\ie:

256

G. C[linescu

«—...Ptru! ciii!... Da’ bun[ bucat[ am mers, Doamne! cum se ie omul la drum cu vorba =i c`nd se treze=te, cine =tie unde au ajuns; bun lucru a mai l[sat Dumnezeu sf`ntul =i tov[r[=ia asta! Hi!!! zm[oaicele tatei, ]ndemna\i ]nainte! Iaca =i codrul Grum[ze=tilor, grija negustorilor =i spaima ciocoilor. Hei! jup`ne=ic[, de-ar avè codrul ista gur[ s[ spuie c`te a v[zut, cumplit[ p[t[ranie ne-ar mai auzi urechile; =tiu c[ am avè ce asculta!» Malca se sperie, fire=te, mo=ul vorbe=te de lup, Malca se ]ncle=teaz[ de g`tul harabagiului. Umorul nu iese din ]nt`mplarea ]ns[=i, ci din sentimentul neted pe care-l avem c[ asta e gluma tipic[ a lui mo= Nichifor, repetat[, cu orice femeie fricoas[, ]n dreptul Grum[ze=tilor. Nefiind vorba de st[ri complexe, unice, nici nu se poate l[uda observa\ia ca excep\ional[. }n schimb, darul de a auzi frazele cele mai tipice, de savoarea cea mai condensat[, e genial: «—...Ho... pa! zice mo=ul ajut`nd pe Malca s[ se dea jos din c[ru\[. Ia acum te v[d =i eu c[ e=ti voinic[; a=a mi-i drag s[ fie omul: f[tat, nu ouat!» C`nd vrea s[-=i exprime sentimentele sublime, harabagiul, neav`nd mijloace verbale, recurge tot la o exclama\ie uniform[, dar exactitatea ei este de neuitat: «—...’T[-v[ pustia, privighetori, s[ v[ bat[, c[ =tiu c[ v[ dr[gosti\i bine!» Lui mo= Nichifor Co\cariul i se ]nt`mpl[ un accident. Din punct de vedere epic, el ar trebui s[ ia o atitudine nou[. Harabagiul r[m`ne lini=tit =i cade ]n alte expresii ciclice, pentru c[ =i accidentele lui sunt repetabile, previzibile. }n mecanica vie\ii c[ru\a=ului intr[ =i nedregerea c[ru\ei, ca s-o poat[ c`rpi la drum, cu comentarii mereu acelea=i. Deci ceea ce urmeaz[ apar\ine programului de vorbire al harabagiului ]n cazuri prev[zute de accident. «— Ia nu mai meni a r[u, jup`ne=ic[ [h[i] — zice el acum — c[ doar n-am p[\it eu asta numai o dat[ ]n via\a mea. P`n[-i ]mbuca d-ta ceva =i iepele iestea =i-or =terge gura c-oleac[ de co=olin[, eu am =i pus cap[tul.» Mo= Nichifor nu g[se=te ]ns[ fr`nghia pe care baba era ]ndatorat[ a i-o pune totdeauna ]n chilna c[ru\ei. Accidentul e nou, oc[rile

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

257

mo=ului sunt ]ns[ tot de natura formulelor. Reiese limpede c[ pentru el baba e de vin[ de orice ]ncurc[tur[: «— Iac[, jup`ne=ic[ drag[, cum ]nva\[ nevoia pe om ce s[ fac[... cu mo= Nichifor \u\uianul nu piere nimene la drum. De-acum, numai s[ te \ii bine de car`mbi =i de speteze, c[ am s[ m`n iepele iestea de au s[ scapere fugind. Da’ s[ =tii d-ta c[ babei mele n-are s[-i fie moale, c`nd m-oiu ]ntoarce acas[. Am s-o ieu de c`nepa dracului =i am s-o ]nv[\ eu cum trebuie s[ caute alt[dat[ de barbat; c[ femeia neb[tut[ e ca moara neferecat[.» Cam a=a vorbe=te mo= Nichifor cu Malca. }n cele din urm[, dup[ un popas ]n p[dure, ajung ]n Piatra. Harabagiul =i-a de=ertat toate cuvintele sale tipice =i a luat toate atitudinile lui automate. Figura lui este pe deplin ]ntocmit[, =i acum, dup[ definirea temei, nu ar mai fi loc dec`t pentru oarecare varia\iuni. Este mult[ via\[ ]n aceast[ nuvel[, dar ea nu vine nici din complexitate, nici, cu at`t mai pu\in, din limba scriitorului (de=i limba lui Nichifor Co\cariul este de o miraculoas[ autenticitate), ci dintr-un dar de comediograf, care surprinde automatistmul verbal al eroilor. De aceea=i natur[ este =i „observa\ia“ lui Caragiale: «— M[, Costic[!... =tii tu la cine ne-am g`ndit noi to\i trei adineaori?... de cine am vorbit noi acuma p`n[ s[ intri tu? — De cine? — De tine. — Ei, a=! — Z[u, de tine. — Parol? — Parol! — C-e=t’ copil?» Problema stilului se poate pune aici, dar cu totul ]n alt ]n\eles dec`t ]n acela pe care-l dau azi esteticienii acestui cuv`nt. Prin stil se ]n\elege azi un anume lustru =i o anume frumuse\e obiectiv[ a frazei, o ]nsu=ire formal[ ad[ugat[. A=a fiind, se poate g`ndi ]ndreptarea stilului unui autor cu con\inut profund, dar cu form[ ne]ngrijit[. Cre=terea produc\iei de romane a aruncat problema stilului ]n afara preocup[rilor scri-

258

G. C[linescu

itorului. Romancierul vede oamenii ]n marile lor gesturi vitale, unde culoarea cuvintelor are prea pu\in[ importan\[. El ]nsu=i este inexistent ca personaj ]n roman, romanul fiind o oper[ care nu se spune, ci se cite=te, sau mai bine zis se vede. Prozatorii mai vechi aveau to\i stil, fiindc[ ei erau de fapt povestitori care se l[sau asculta\i. Observa\ia lor se oprea, cum am v[zut, la aspectul mecanic al sufletului, la caracterele de spe\[. Aci vorbirea e o not[ caracteristic[. Stilul lui Creang[ =i al lui Caragiale, departe de a fi o sfor\are caligrafic[, nu e dec`t o observa\ie. Stilul nu e al scriitorilor, ci al eroilor, compunerile av`nd dealtfel o puternic[ structur[ dialogic[. O critic[ pur formal[ a lui Creang[ sau a lui Caragiale este f[r[ noim[, pentru c[ forma vorbirii eroilor este chiar con\inutul lor. Singura critic[ legitim[ este aceea a autenticit[\ii. Dac[ socotim c[ Creang[ e un creator care ]ns[ scrie =i frumos =i extirp[m experimental vocabularul, b[g[m de seam[ numaidec`t c[ dispare =i con\inutul. O fraz[ ca aceasta: «— Ia nu mai trage a r[u, domni=oar[, c[ s-a mai ]nt`mplat. P`n[ m[n`nci dumneata ceva =i dau cailor ni=te ov[z, am dres stric[ciunea!» este o banalitate. Cu totul alt[ valoare de con\inut are redac\iunea original[: «— Ia nu mai meni a r[u, jup`ne=ic[ [h[i], c[ doar n-am p[\it eu numai o dat[ asta ]n via\a mea. P`n[-i ]mbuca d-ta ceva =i iepele iestea =i-or =terge gura c-oleac[ de co=olin[, eu am =i pus cap[tul.» Dar dac[ dintr-o concep\ie caligrafic[ a stilului am ]ncerca s[ ]nfrumuse\[m aceast[ versiune, am c[p[ta o fraz[ burlesc[: «— A... ra, d-apoi ia nu mai meni a r[u, jup`ne=ic[ h[i, c[ doar slava Domnului, n-am p[\it eu p[t[rania asta numai o dat[ ]n via\a mea!» etc. Este ]nvederat c[ vorbirea lui mo= Nichifor este unica posibil[ =i nu e un produs al sim\ului de frumos formal, ci al unei corecte observa\ii auditive. Mul\i s-au ]ncercat, dup[ Creang[, printr-o fals[ ]n\elegere estetic[, s[ fabrice culori verbale; efectul a fost totdeauna detestabil. Misterul lui Creang[ nu e nici graiul bogat, nici stilul, ci talentul literar de a caracteriza oamenii dup[ modul lor verbal. Acela=i era, cu alt mediu, talentul lui Caragiale.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

259

Cine caut[ a pre\ui Amintirile pe de o parte pentru frumuse\ea limbii, pe de alta pentru puterea de crea\ie de tipuri dovede=te c[ nu le ]n\elege. Observa\ia substan\ial[ este exact[ ]n Amintiri, dar cu totul superficial[. Se poate vorbi de un suflet al Smarandei? Aceast[ eroin[ spune c`teva oc[ri obi=nuite la \ar[ =i at`t. }i lipsesc desf[=urarea psihologic[ trebuitoare spre a tr[i ca o crea\ie de ad`ncime. Dar este adev[rat c[ ]n totalitatea lor Amintirile respir[ autenticitatea, ceea ce ]ns[ n-ar fi de ajuns ca s[ avem o oper[ literar[. Despre stil nu se poate iar[=i vorbi, c[ci Amintirile nu sunt scrise, ci spuse, problema stilului reduc`ndu-se =i ea la o chestiune de autenticitate. }n fond, ca =i ]n cazul Pove=tilor, avem de-a face cu compuneri de ordin dramatic ori de povestitor, ceea ce este foarte ]nrudit. Este un personaj, autorul, care st[ ]n fa\a noastr[, gesticuleaz[ =i vorbe=te. Ceea ce spune el nu e valabil prin con\inutul obiectiv ci prin cel subiectiv. Povestitorul, prin judec[\ile asupra lumii dinafar[, se caracterizeaz[ obiectiv numai pe sine. Mai sunt ]n Amintiri =i al\i eroi care vorbesc =i care se definesc prin cuv`nt dup[ legile teatrului. Aceste personaje sunt jucate tot de povestitor, ]nc`t ]n rolul lor intr[ con\inutul obiectiv, dar =i interpretarea de actor a povestitorului, care e o not[ din con\inutul subiectului ]nsu=i. Cu alte cuvinte, totul este ]n cele din urm[ un lung monolog, valabil prin c`t exprim[ dramatic din sufletul vorbitorului. Nici Creang[, nici Caragiale =i nici povestitorii ]n genere nu sunt autori epici, cum se crede de obicei. }nsu=irea lor special[ este „hazul“, „farmecul“, care nu sunt forme de exteriorizare prin cuv`nt a autorului ]nsu=i. De aceea, orice criterii valabile ]n proz[, ca ad`ncirea caracterelor, obiectivitatea, realismul spa\ial, sunt aci f[r[ rost. Obiectivitatea, condi\ia esen\ial[ a prozei, lipse=te din Amintiri. Ele ]ncep astfel: „Stau c`teodat[ =i-mi aduc aminte ce vremi =i ce oameni mai erau ]n p[r\ile noastre, pe c`nd ]ncepusem =i eu, dr[g[li\[ Doamne, a m[ ridica b[ie\a= la casa p[rin\ilor mei, ]n satul Humule=tii, din t`rg drept peste apa Neam\ului; sat mare =i vesel, ]mp[r\it ]n trei p[r\i, care se \in tot de una: Vatra-Satului, Delenii =i Bejenii. +-apoi Humule=tii =i pe vremea aceea nu erau numai a=a, un sat de oameni f[r[ c[p[t`iu,

260

G. C[linescu

ci sat vechiu r[z[=esc, ]ntemeiat ]n toat[ puterea cuv`ntului: cu gospodari tot unul =i unul; cu fl[c[i voinici =i fete m`ndre, care =tiau a ]nv`rti =i hora, dar =i suveica, de vuia satul de vatale ]n toate p[r\ile; cu biseric[ frumoas[ =i ni=te preo\i =i dasc[li =i poporeni ca aceia, de f[ceau mare cinste satului lor.“ Sau: „Nu =tiu al\ii cum sunt, dar eu, c`nd m[ g`ndesc la locul na=terii mele, la casa p[rinteasc[ din Humule=ti, la st`lpul hornului, unde lega mama o =far[ cu motocei la cap[t, de cr[pau m`\ele juc`ndu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care m[ \ineam c`nd ]ncepusem a merge cop[cel, la cuptiorul pe care m[ ascundeam, c`nd ne jucam noi b[ie\ii de-a mijoarca, =i la alte jocuri =i juc[rii pline de hazul =i farmecul copil[resc, parc[-mi salt[ =i acum inima de bucurie! +i, Doamne, frumos era pe atunci...“ Sau, ]n sf`r=it: «— Nu mi-ar fi ciud[ ]ncaltea, c`nd ai fi =i tu ceva =i de te miri unde, ]mi zice cugetul meu; dar a=a, un bo\ cu ochi ce te g[=e=ti, o bucat[ de hum[ ]nsufle\it[ din sat de la noi =i nu te las[ inima s[ taci; asurze=ti lumea cu \[r[niile tale! — Nu m[ las[, vezi bine, cugete, c[ci =i eu sunt om din doi oameni; =i satul Humule=tii ]n care m-am trezit nu-i sat l[turalnic, mocnit =i lipsit de priveli=tea lumii, ca alte sate; =i locurile care ]ncunjur[ satul nostru ]nc[-s vrednice de amintire: Din sus de Humule=ti vin V`n[torii-Neam\ului, cu s[m`n\[ de oameni de aceia care s-au h[r\uit odinioar[ cu Sobietzki, craiul polonilor“ etc. Deci la ]nceputul fiec[rei Amintiri Creang[ vrea s[ descrie satul, casa p[rinteasc[, mediul ]n sf`r=it. Descrip\ia este ]ns[ foarte s[rac[, mai mult o defini\ie; „sat mare =i vesel“, sat „]n toat[ puterea cuv`ntului“, „biseric[ frumoas[“. Doar vuirea satului de v[tale arunc[ o sugestie de activitate rural[. Pentru at`ta s[r[cie de note, expresia lui Creang[ este umflat[, =i totu=i, tocmai acea inutilitate verbal[ este con\inutul. Aci nu e vorba nici de Humule=ti, nici de biserica din sat, ci de eroul principal al acestei compuneri dramatice, care-=i ]ncepe monologul. „Dr[g[li\[ Doamne“, „nu =tiu al\ii cum sunt, dar eu...“,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

261

„parc[-mi salt[ =i acum inima de bucurie“, „Doamne, frumos era pe atunci...“ sunt un soi de efuziuni lirice, care formeaz[ nota verbal[ a personajului, stilul lui substan\ial. Eroul-actor se caracterizeaz[ singur. Con\inutul obiectiv neav`nd dec`t o ]nsemn[tate secundar[, este greu din punct de vedere critic de a justifica valoarea scrierii. Nu se poate m[sura monologul nici cu legile teatrului, fiindc[, din teatru este numai gestul verbal, lipsind ]ns[ ac\iunea propriu-zis[. Un povestitor se impune practic doar prin realitatea hazului s[u, controlat de genera\ii felurite, ca =i talentul unui actor. }n cele din urm[, farmecul lui Creang[ se dovede=te inanalizabil, ca =i farmecul poeziei eminesciene, unde nici ideea ]n sine, nici muzica ]n sine nu explic[ nimic. Singura metod[ de convingere a criticului r[m`ne izolarea locurilor mai caracteristice =i citirea lor, =i cel mult explicarea, adic[ desf[=urarea con=tient[ a elementelor. Tot texul Amintirilor este distribuit monologic =i dialogic la povestitor ca erou subiectiv =i la personaje ca eroi obiectivi, juca\i ]ns[ de povestitorul ]nsu=i. Sunt mai valoroase p[r\ile cu o umoare verbal[ mai vie, mai ]nvederat[. Deosebire de structur[ nu exist[. Ni se ]nf[\i=eaz[, bun[oar[, un erou: „+i p[rintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic =i cu bun[tate mai era!“ E mai mult o efuziune dec`t o caracterizare. Personajul nu tr[ie=te plastic. Dar hazul monologic a lui Creang[ este real. Iat[ =coala: „}n alt[ zi ne trezim c[ iar vine p[rintele la =coal[ cu mo= Fotea, cojocarul satului, care ne aduce dar de =coal[ nou[ un dr[gu\ de biciu=or de curele, ]mpletit frumos“ etc. Linia descrip\iei e =tears[ =i insuficient[. Elementul literar este reprezentat aici prin „dr[gu\ de biciu=or“ =i alte ]ndulciri de acestea, care ne aduc aminte c[ avem ]n fa\a noastr[ pe Creang[. Tot ce e mai indiscutabil viu apar\ine monologului: „...M[i!!! s-a trecut de =ag[, zic eu ]n g`ndul meu; ]nc[ nu m-a g[tit de ascultat =i c`te au s[ mai fie! +i unde n-a ]nceput a mi se face negru pe dinaintea ochilor =i a tremura de m`nios... Ei, ei! acu-i acu. Ce-i de f[cut, m[i Nic[! ]mi zic eu, ]n mine. +i m[ uitam pe furi= la u=a m`ntuirii =i tot sc[p[ram din picioare, a=tept`nd cu neast`mp[r s[ vie un lainic de =colar de afar[, c[ci era poronc[ s[ nu ie=im c`te doi deo-

262

G. C[linescu

dat[; =i-mi cr[pa m[seaua-n gur[, c`nd vedeam c[ nu mai vine...“ C`t[ vreme \inea partea socotit[ narativ[, cu totul s[rac[ ]n perceperea realit[\ii, se desf[=oar[ de fapt monologul autorului. „Hei, hei! c`nd aud eu de pop[ =i de Sm[r[ndi\a popii, las mu=tele ]n pace =i-mi ieu alte g`nduri, alte m[suri; ]ncep a m[ da =i la scris =i la f[cut cadelni\a ]n biseric[ =i la \inut isonul, de parc[ eram b[iet. +i p[rintele m[ ie la dragoste =i Sm[r[ndi\a ]ncepe din c`nd ]n c`nd a m[ fura cu ochiul =i b[di\a Vasile m[ pune s[ ascult pe al\ii, =i alt[ f[in[ se m[cina acum la moar[. Nic-a lui Costache cel r[gu=it, balc`z =i r[ut[cios, nu mai avea st[p`nire asupra mea. Dar nu-i cum g`nde=te omul, ci-i cum vre Domnul. }ntru una din zile, =i chiar ]n ziua de Sf`ntul Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clac[ de dres drumul…“ „Ei, ei! pe b[di\a Vasile l-am pierdut; s-a dus unde i-a fost scris...“ „+i, dup[ cum am cinste a v[ spune, mult[ vorb[ s-a f[cut ]ntre tata =i mama pentru mine, p`n[ ce a venit ]n vara aceea pe la august =i cinstita holer[ de la 48 =i a ]nceput a secera prin Humule=ti ]n dreapta =i ]n st`nga, de se auzea numai chiu =i vai ]n toate p[r\ile...“ „C[ci trebuie s[ v[ spun c[ la Humule=ti torc =i fetele =i b[ie\ii, =i femeile =i b[rba\ii...“ „+i iaca a=a cu cire=ele; s-a ]mplinit vorba mamei, s[rmana, iute =i degrab[: C[ Dumnezeu n-ajut[ celui care umbl[ cu furti=ag. }ns[ ce \i-i bun[ poc[in\a dup[ moarte? D-apoi ru=inea mea unde-o pui? Mai pas[ de d[ ochi cu m[tu=a M[rioara, cu mo= Vasile, cu v[ru Ion, =i chiar cu b[ie\ii =i fetele din sat; mai ales duminica, la biseric[, la hor[ unde-i frumos de privit, =i pe la sc[ldat, ]n Cierul Cucului, unde era b[teli=tea fl[c[ilor =i a fetelor, dori\i unii de al\ii toat[ s[pt[m`na de pe la lucru! M[ rog, mi se dusese duhul despre pozna ce f[cusem...“ „}ns[ ce-i de f[cut?... s-a trece ea =i asta; obraz de scoar\[, =i las-o moart[-n p[pu=oi, ca multe altele ce mi s-au ]nt`mplat ]n via\[... nu a=a, ]ntr-un an-doi =i deodat[; ci ]n mai mul\i ani =i pe r`nd ca la moar[...“ „}n sf`r=it, ce mai at`ta vorb[ pentru nimica toat[? Ia am fost =i

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

263

eu, ]n lumea asta, un bo\ cu ochi, o bucat[ de hum[ ]nsufle\it[, din Humule=ti, care nici frumos p`n[ la dou[zeci de ani, nici cuminte p`n[ la treizeci =i nici bogat p`n[ la patruzeci nu m-am f[cut. Dar =i s[rac a=a ca ]n anul acesta, ca ]n anul trecut =i ca de c`nd sunt, niciodat[ n-am fost!...“ „Dar ce-mi bat eu capul cu craii =i cu ]mp[ra\ii, =i nu-mi caut de copil[ria petrecut[ ]n Humule=ti =i de nevoile mele? A=a era cu cale s[ fac de la ]nceput; dar am \inut s[ ar[t c[ humule=tenii nu-s tr[i\i ca ]n b`rlogul ursului, ci au fericirea de a vedea lume de toat[ m`na...“ „Ei, ei! toate bune =i frumoase la vremea lor; dar deacum trebuie s[ ne mai punem =i c`te pe-oleac[ de carte, c[ci m`ine-poim`ine vine vacan\a de Cr[ciun...“ „Multe sunt de f[cut =i pu\ine de vorbit, dac[ ai cu cine te-n\elege...“ „}n sf`r=it, ca s[ nu-mi uit vorba, toat[ noaptea cea dinainte de plecare, p`n[ s-au rev[rsat zorile, m-am fr[m`ntat cu g`ndul fel =i chip...“ „+i, scurt[ vorb[, ne adun[m...“ „... +i cum ie=im ]n =leah, p[rerea noastr[ de bine: ]nt`lnim c`\iva oameni cu ni=te car[ cu drani\[, merg`nd spre Ia=i; ne ]ntov[r[=im cu d`n=ii, de frica l[ie=ilor din Ruginoasa, =i hai, hai! hai, hai! p`n[-n ziu[, iac[t[-ne ]n T`rgul-Frumos.“ Precum se vede, nu exist[ „proz[“ ]n Amintirile lui Creang[. Partea naratorului este un monolog care cuprinde foarte pu\in[ observa\ie =i mai mult judec[\i despre lucruri =i exclama\ii. Aceast[ parte este expresia autorului ]nsu=i, =i ea trebuie interpretat[, spus[ cu glas tare, ca orice compunere f[cut[ s[ fie auzit[. Acesta este motivul pentru care, con=tient sau nu, Creang[ citea tare =i suna mereu frazele. El concepea compunerile sale scenic. Monologul lui Creang[ este autentic at`t timp c`t se supune economiei teatrale, exprim`nd cu maxima condensare, prin stilul verbal, pe eroul subiectiv. C`teodat[ ]ns[, r[u inspirat, povestitorul rupe echilibrul. Fie c[ el ]nsu=i nu-=i d[ seama explicit ]n ce const[ darul s[u =i

264

G. C[linescu

scrie dup[ o impulsiune cu totul empiric[, fie c[ inspira\ia ]i este tulburat[ la un moment dat de inten\ii „culte“, Creang[ uit[ c`teodat[ s[-=i joace monologul =i-l preface ]n altceva, care e din c`mpul prozei sau al oratoriei. De pild[, sentimentalismele despre mam[ =i toate considera\iile filozofice asupra trecerii vremii fiind ie=ite din cultura povestitorului, c`t[ era, f[r[ vreo necesitate de expresie a personalit[\ii, sunt de cel mai prost gust: „A=a era mama ]n vremea copil[riei mele, plin[ de minun[\ii, pe c`t mi-aduc aminte; =i-mi aduc bine aminte, c[ci bra\ele ei m-au leg[nat, c`nd ]i sugeam \`\a cea dulce =i m[ alintam la s`nu-i g`ngurind =i uit`ndu-m[ ]n ochii ei cu drag!...“ (Este ]nvederat c[ un sugaci nu are no\iunea de „dulce“ =i nici nu poate privi, con=tient de sim\irea lui, pe mam[ „cu drag“. Acestea sunt interpret[ri intelectuale tardive ale povestitorului.) „... +i s`nge din s`ngele ei =i carne din carnea ei am ]mprumutat; =i a vorbi de la d`nsa am ]nv[\at. Iar ]n\elepciunea de la Dumnezeu, c`nd vine vremea de a pricepe omul ce-i bine =i ce-i r[u. Dar vremea trecea cu am[gele =i eu cre=team pe nesim\ite; =i tot alte g`nduri ]mi zburau prin cap =i alte pl[ceri mi se de=teptau ]n suflet; =i ]n loc de ]n\elepciune, m[ f[ceam toi mai neast`mp[rat, =i dorul meu era acum nem[rginit; c[ci sprin\ar =i ]n=el[tor este g`ndul omului, pe ale c[ruia aripi te poart[ dorul necontenit =i nu te las[ ]n pace, p`n[ ce intri ]n morm`nt! }ns[, vai de omul care se ia pe g`nduri! Uite cum te trage pe furi= apa la ad`nc; =i din veselia cea mai mare cazi deodat[ ]n ur`cioasa ]ntristare! Hai mai bine despre copil[rie s[ povestim, c[ci ea singur[ este vesel[ =i nevinovat[. +i drept vorbind, acesta-i adev[rul. Ce-i pas[ copilului c`nd mama =i tata se g`ndesc la neajunsurile vie\ii, la ce poate s[ le aduc[ ziua de m`ine, sau c[-i fr[m`nt[ alte g`nduri pline de ]ngrijire. Copilul ]nc[lecat pe b[\ul s[u g`nde=te c[ se afl[ c[lare pe un cal de cei mai stra=nici, pe care alearg[ cu voie bun[, =i-l bate cu biciul =i-l strune=te cu tot dinadinsul =i r[cne=te la

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

265

el din toat[ inima, de-\i ie auzul; =i de cade jos, crede ca l-a tr`ntit calul, =i pe b[\ ]=i descarc[ m[nia ]n toat[ puterea cuv`ntului...“ Creang[ vrea de data aceasta s[ exprime sentimente. }ns[, de=i sim\irea nu-i lipse=te, el nu-n\elege deloc tehnica muzical[ a liricii. Creang[ nu e ]n stare dec`t s[ aud[ pe al\ii vorbind, =i ]n chipul acesta poate comunica indirect =i emo\iile. Stan P[\itul ]=i exprim[, obiectiv, sentimente delicate c`nd zice: «— Apoi d[, nu =tiu cum s[ mai zic =i eu; pesemne p[catele mi te-au scos ]nainte, m[i Chiric[. Eu g`ndesc s-o pornesc pe treab[; fata-i hazulie =i m-a f[rm[cat de-acum.» Aceste vorbe sunt ginga=e ca document, nu sunt poezie. C`nd Creang[ vrea s[-=i subiectiveze sentimentele, le sf[r`m[ ]n concepte, le face triviale. Poeziile lui nu sunt st`ngace numai formal, ci fundamental prozaice, conceptuale: Ar fi un mare p[cat Omul lene= de-ajutat. +ti\i Dumnezeu ce a dat Omului c`nd l-a creat? Membre bune-ndem`noase, Creieri ]n cap de ajuns . . . . . . . . . Clopo\elul de la gar[ A dat semnul de pornire,

To\i ]n graba alergar[, To\i, cu to\i ]ntr-o unire… . . . . . . . . . Azi am bani, azi am parale, Azi de lume joc ]mi bat, }n cazin =i-n tribunale Sunt primit =i-mbr[\i=at, Sun[, sun[, pung[, sun[, C[ to\i joac[ pe-a ta strun[.

Un fel de desc[rcare liric[ este =i profesiunea de iubire a satului din Amintiri IV. Ea este cel pu\in naiv[ =i f[r[ valoare deosebit[, partea aceasta fiind acum scris[, nu spus[: „Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curg[toare =i limpede ca cristalul, ]n care se oglinde=te cu m`hnire Cetatea Neam\ului de-at`tea veacuri! [Asta este la Creang[ elegia romantic[ a ruinelor!] Dragi-mi erau tata =i mama, fra\ii =i surorile =i b[ie\ii satului, tovar[=ii mei de copil[rie, cu care ]n zile geroase de iarn[ m[ desf[tam pe ghia\[ =i la s[niu=; iar vara, ]n zile frumoase de s[rb[tori, c`nt`nd =i

266

G. C[linescu

chiuind, cutrieram dumbr[vile =i luncile umbroase, prundul cu =tioalnele, \arinile cu holdele, c`mpul cu florile =i m`ndrele dealuri, de dup[ care-mi z`mbeau zorile, ]n zburdalnica v`rst[ a tinere\ei! Asemenea, dragi-mi erau =[z[torile, cl[cile, horele =i toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare ]nsufle\ire!“ „Zile frumoase de s[rb[tori“, „c`mpul cu flori“, „dealuri m`ndre“, „a lua parte cu ]nsufle\ire“, nici nu se poate ]nchipui o mai ]nv[\[toreasc[ =i mai plat[ expresie a sentimentelor. Alt[ dat[ Creang[ face din monolog o dizerta\ie didactic[ ]n care introduce, din experien\a lui literar[, =i convorbirea cu duhul s[u, dup[ exemplul lui Gr. Alexandrescu: «— Nu mi-ar fi ciud[ ]ncaltea, c`nd ai fi =i tu ceva =i de te miri unde, ]mi zice cugetul meu; dar a=a, un bo\ cu ochi ce te g[se=ti, o bucat[ de hum[ ]nsufle\it[ din sat de la noi, =i nu te las[ inima s[ taci; asurze=ti lumea cu \[r[niile tale! — Nu m[ las[, vezi bine, cugete, c[ci =i eu sunt om din doi oameni; =i satul Humule=tii ]n care m-am trezit nu-i un sat l[turalnic...» „}nspre apus-miaz[zi, vin m[n[stirile: Agapia cea t[inuit[ de lume; V[raticul, unde =i-a petrecut via\a Br`ncoveanca cea bogat[ =i milostiv[, =i satele Filioara, h[\a=ul c[prioarelor cu sprincene sc[pate din m[n[stire, B[l\[te=tii cei plini de salamur[, =i Ceahl[ie=tii, Topoli\a =i Ocea, care alung[ cioara cu perja-n gur[ tocmai dincolo peste hotar; iar spre Criv[\, peste Ozan[, vine T`rgul-Neam\ului, cu mahalalele: Pometea de sub dealul Cociorva, unde la toat[ casa este livad[ mare; |u\uienii veni\i din Ardeal, care m[n`nc[ sl[nina r`nced[, se \in de coada oilor, lucreaz[ l`n[ =i sunt vesti\i pentru teascurile de f[cut oloiu; =i Condrenii cu morile de pe Nem\i=or =i piu[le de f[cut sumani. Iar deasupra Condrenilor, pe v`rful unui deal nalt =i plin de tih[r[i, se afla vestita Cetatea Neam\ului, ]ngr[dit[ cu pustiu, acoperit[ cu fulger, locuit[ vara de vitele fug[rite de strechie =i str[juit[ de ceucele =i vindereii, care au g[sit-o bun[ de f[cut cuiburi ]ntr-]nsa... Dar asta nu m[ prive=te pe mine, b[iet din Humule=ti. Eu am alt[ treab[ de f[cut; vreau s[-mi dau sam[ despre satul nostru, despre copil[ria petrecut[ ]n el =i at`ta-i tot. C`\i domnitori =i mitropoli\i s-au r`nduit la scaunul Moldovei, de

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

267

c`nd e \ara asta, au trebuit s[ treac[ macar o dac[ prin Humule=ti spre m[n[stiri. Apoi unde pui cealalt[ lume care s-a purtat prin satul nostru, =i tot lume mai mult bogat[ =i aleas[; m[ rog, la M[n[stirea Neam\ului: icoan[ f[c[toare de minuni, cas[ de nebuni, hram de Ispas =i iarmaroc ]n t`rg, tot atunci...“ etc. Toate acestea sunt scrise bine =i cu oarecare duh pe alocuri; nu mai pu\in, Creang[ amestec[ acum arta povestitului cu ]ndeletnicirea lui de autor didactic. El nu =tie s[ descrie, nu vede pictural, nu poate desprinde din priveli=ti o stare, ]ntr-un cuv`nt, nu are sentimentul naturii. Este interesant c[ nici Caragiale, tip auditiv dramaturgic, nu-l avea. Ceea ce g[se=te cu cale Creang[ s[ adauge numelor proprii ]n chip de culoare sunt ni=te abstrac\ii-defini\ii: „Ocea, care alung[ cioara“, „|u\uienii, veni\i din Ardeal“, „Cetatea Neam\ului, ]ngr[dit[ cu pustiu, acoperit[ cu fulger“. Peste aceast[ s[r[cie, povestitorul arunc[ un umor silnic, fiindc[ materia nu-l cere, tumefiat cu expresii sf[toase nelalocul lor, ca: „Eu am alt[ treab[ de f[cut“, „apoi, unde pui...“, „m[ rog“, „lume, lume =i iar lume“. C`nd ]ns[ Creang[ pune pe al\ii s[ vorbeasc[, nota\ia dialogului este magistral[ =i totdeauna f[r[ gre=. }n acest unic ]n\eles teatral, Creang[ observ[ =i creeaz[. Eroii lui se pot ]mp[r\i nu dup[ caracterul interior, moral, pu\in desf[=urat, ci dup[ debitul verbal: vorbitorii sunt molateci, ori plini de reticen\[, ori g`lg`itori =i mu=c[tori. Femeile fac parte din categoria ultim[, =i Creang[ le pune s[ vorbeasc[ cu o voluptate extraordinar[ a invectivei dialectale. Iat-o pe Smaranda: «— S[rmane omule! dac[ nu =tii boab[ de carte, cum ai s[ m[ ]n\elegi? C`nd tragi sorocove\ii la mustea\[, de ce nu te olic[e=ti at`ta? Petre Todosiic[i, cr`=mariul nostru, a=a-i c[ \i-a m`ncat nou[ sute de lei? Vasile Roibu din Bejeni, mai pe-at`\ia, =i al\ii c`\i? Ru=tei lui Valic[ =i M[riuc[i lui Onofreiu, g[se=ti s[ le dai =i s[ le r[sdai? +tiu eu; s[ nu crezi c[ doarme Smaranda, dormire-ai somnul de veci s[ dormi! +i pentru b[iet n-ai de unde da? M[i omule, m[i! Ai s[ te duci ]n fundul iadului =i n-are s[ aib[ cine te scoate, dac[ nu te-i sili s[-\i faci un b[iet pop[. De spov[danie fugi ca dracul de t[m`ie. La biseric[

268

G. C[linescu

mergi din Pa=ti ]n Pa=ti. A=a cau\i tu de suflet?...“ «— }nc[ te ui\i la ei, b[rbate... =i li d[i paièle! a=[-i? Ha, ha! bine v-au mai f[cut, pughibale spurcate ce sunte\i! C[ nici o lighioaie nu se poate aciua pe l`ng[ cas[, de r[ul vostru...» «— Scoal[, dugli=ule, ]nainte de r[s[ritul soarelui; iar vrei s[ te pupe cucul arminesc... ?...» «— }i veni tu acas[, coropcarule, dac[ te-a r[zbi foamea, =-apoi atunci vom avè alt[ vorb[...» «— Degeaba te mai sclifose=ti, Ioane... La mine nu se trec acestea... Pare-mi-se c[ =tii tu moarea mea... S[ nu m[ faci ia acu= s[ ieu cule=erul din ocni\[ =i s[ te desmierd c`t e=ti de mare!» Iat-o =i pe m[tu=a M[rioara: «— Dar bine, ghiavole, aici \i-i sc[ldatul?... scoboar[-te jos, t[lharule, c[ te-oiu ]nv[\a eu!» B[rba\ii au, dimpotriv[, vorba ap[sat[, moale, bun[oar[ cu o intona\ie u=oar[ de dispre\ pentru muiere, ca a lui +tefan a Petrei: «— Doamne, m[i femeie Doamne, mult[ minte-\i mai trebuie...» «— Ian taci, m[i femeie, c[ biserica-i ]n inima omului...» «—...Poi d[, m[i femeie, tot e=ti tu bisericoas[, de s-a dus vestea; ]ncaltea \-au f[cut =i b[ie\ii biseric[ aici pe loc, dup[ cheful t[u; m[car c[-\i intr[ biserica ]n cas[ de departe ce-i... De-amu pune\i-v[ pe f[cut privigheri de toat[ noaptea =i parascovenii c`te v[ place, m[i b[ie\i, dac[ vi-i voia s[ v[ deie m[-ta ]n toate zilele numai colaci de cei un=i cu miere de la Patruzeci de sfin\i =i coliv[ cu miez de nuc[.» B[tr`nii sunt venerabili ori mehenghi. Venerabil este p[rintele Ioan, cel cu vorba moale: «— Ai=tia-s m`nzii popii, fiiule. Ni=te zile mari ca aceste le a=teapt[ =i ei cu mare bucurie tot anul. G[titu-le-a\i ceva bob fiert, g[lu=te, [turte cu julf[] =i v[rzare?» David Creang[ are graiul blajin: «— Las’, m[i +tefane =i Sm[randuc[, nu v[ mai ]ngriji\i at`ta, c[ azi e duminic[, m`ne luni =i zi de t`rg, dar mar\i, de-om ajunge cu s[n[tate, am s[ ieu nepotul cu mine =i am s[-l duc la Bro=teni...»

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

269

Mehenghiu, cu vorba =ireat[ e mo=ul din iarmaroc care face sc[pat[ pup[za. Caracterizarea lui se face cu mijloace numai din tehnica comediei: «— De v`nzare \i-e g[inu=a ceea, m[i b[iete? — De v`nzare, mo=ule! — +i c`t cei pe d`nsa? — C`t crezi =i dumneta c[ face! — Ia ad-o-ncoace la mo=ul, s-o dr[m[luiasc[!» De acela=i soi este mo= Bodr`ng[, dest[inuit ]n c`teva cuvinte: «— A=a e tineritul ista, bat[-l s[-l bat[...» Cele mai vii pagini din Amintiri sunt scene de comedie. C`teva cr`mpeie de dialog luate de ici =i de colo, =i am intuit toat[ firea persoanelor =i atmosfera: «— C`t cei pe car, bade? [...] — Trei hus[=i, dasc[le. — Ce spui, b[di=orule; pentru un bra\ de lemne? Da’ c[ le duc ]n spate pe toate odat[ p`n-acas[. — Dac[ le-i duce, dasc[le, \i le dau degeaba. — Z[u, nu =ugue=ti, bade? — Nici o =ag[, dasc[le; s[ vedem cum le-i duce, =i halal s[-\i fie!...» «— Ce este gramatica rom`n[, este... ce este, este [...] — Nu a=a, m[i Tr[sne! — Dar cum? — Nu mai zice rom`n[, =i spune numai r[spunsul; ce ai cu ]ntrebarea?[...] — Mai las[-m[ oleac[... =i c`nd te-oiu striga, s[ vii iar s[ m[ ascul\i; =i de n-oiu =ti nici atunci, apoi dracul s[ m[ ieie!...» «— Ia ascult[, dasc[le Mogoroge, nu te prea ]ntrece cu vorba, c[ nu-\i =ede bine. Pe cine faci c`rpaciu? Dup[ ce-ai purtat ciubotele at`ta amar de vreme, umbl`nd toat[ ziua ]n podgheazuri =i le-i scromb[it pe la jocuri =i prin toate corhanele =i coclaurile, acum ai vrea s[-\i dau =i banii ]napoi, ori s[-\i fac ]n loc altele nou[? Dar =tii c[ e=ti ajuns de cap! Nu \i-e destul c[ m-ai ame\it puindu-\i sf`rloagele pe calup,

270

G. C[linescu

tr[g`ndu-le la =an =i ung`ndu-le aici pe cuptior, la nasul meu, ]n toate dimine\ile? Ba de c`te ori mi-ai pus =i po=te la picioare; =i eu, ca omul cel bun, tot am t[cut =i \i-am r[bdat. }mi pare r[u c[ e=ti gros de obraz! Ei las’! c[ te-oi sluji eu, de-acum, dac[ \i-i vorba de-a=a! — Ce spui, c`rpaciule...; =i tu m[ mogoroge=ti? D-apoi numa-n ciubotele tale am stat eu, bicisnicule? }nc[ te obr[znice=ti? Acu= te-oi ot`nji cu ceva de nu te-i putè hr[ni ]n toat[ via\a! — P`n[ ce mi-i ot`nji... eu acu= te cin[tuiesc frumu=el cu dichiciul: ]n\eles-ai?...» „ — Mo=ule, ie sama de \ine bine telegarii ceia, s[ nu ieie v`nt; c[ Ia=ul ista-i mare, =i Doamne fere=te, s[ nu faci vro primejdie! [...] —... I-auzi m[i? Dac-ar =ti el, ciolh[nosu =i tic[itul, de unde-am pornit ast[-noapte, =-ar str`nge lioarba acas[; n-ar mai d`rd`i degeaba asupra c[i=orilor mei! +-apoi doar nu vin ei acu ]nt`ia=i dat[ la Ia=i, s[-mi deie pov[\ unul ca d`nsul ce r`nduial[ trebuie s[ p[zesc. P[truzecile m`ne-sa de golan! Dac[ n-a stat oleac[, s[-l ]nv[\ eu a mai lua de alt[ dat[ drume\ii ]n r`s!“ Gesturile eroilor sunt incluse ]n vorbirea lor. Scrierea nu are ordine istorico-narativ[, ci numai una actual[, dramatic[, =i oric`nd un bun actor o poate interpreta. Dac[ Creang[ ar fi f[cut „piesa \[r[neasc[“ pe care o pl[nuia c`ndva, ar fi izbutit f[r[ ]ndoial[. Ceea ce a ]nceput a compune, Dragoste chioar[ =i amor ghebos, nu arat[ a fi trebuit s[ ias[ numaidec`t r[u; povestitorul are numai vina de a alege mediul de mahala. Tot talentul lui Creang[ st[ ]n a auzi bine vorbirea \[r[neasc[ vie. Dar limba de la ora= el n-o aude cum trebuie =i, ca atare, n-ar fi fost ]n stare s[ intuiasc[ nici gesturile corespunz[toare cuvintelor, =i comedia ar fi r[mas vulgar[ =i lipsit[ de un adev[rat con\inut.

XIV. JOVIALITATEA LUI CREANG{

Este ]nvederat c[ Creang[ adun[ ]n scrierile lui mult vocabular \[r[nesc, dar mai cu seam[ proverbe, zic[tori care alc[tuiesc a=a-zisele lui „\[r[nii“. }ns[ acestea singure nu pot face o literatur[. Dac[ socotim pe Creang[ folclorist, atunci sunt culegeri de \[r[nii mult mai bogate. Despre Creang[ se repet[ mereu banalit[\ile =colare =tiute: puterea de a crea tipuri vii, arta cu care m`nuie=te limba, puritatea vocabularului, aproape cu des[v`r=ire lipsit de neologisme, stilul simplu, natural =i plastic, cu propozi\ii =i fraze armonioase =i ritmate, at`t de perfect potrivit cu subiectul =i celelalte. }ns[ graiul lui Creang[ nu e „natural“, ci numai autentic ]n ]n\elesul c[ pare cu putin\[ ca un \[ran adev[rat din Humule=ti s[ vorbeasc[ astfel. Vorbirea acelui \[ran este umflat[, ]nc[rcat[ cu tot ce se poate culege din partea locului. Pl[cerea st`rnit[ de ascultarea scrierilor lui Creang[ nu e o pl[cere de recunoa=tere a adev[rului, ci una de rafinament erudit. Nici un om cu gust nu cite=te aceast[ oper[ pentru ca s[ ia cuno=tin\[ de „]ntreaga ]n\elepciune popular[, a=a cum a fost cristalizat[ de veacuri ]n proverbe =i zic[tori“. Dimpotriv[, ]n loc s[ fie educativ, efectul acestei ]n\elepciuni este ilariant. Creang[ folose=te un procedeu tipic autorilor c[rtur[re=ti, ca Rabelais, =i ]n linia lui, ca Sterne =i Anatole France, =i anume, paralela continu[, dus[ p`n[ la be\ie, ]ntre actualitate =i experien\a acumulat[. Instrumentul principal al acestui mod literar este citatul. Iat[, bun[oar[, un pasaj luat la ]nt`mplare din Pantagruel (LXV): „En quelle hierarchie, demanda frère Jean, de telz animaux veneneux mettez vous la femme future de Panurge? — Dis tu mal des femmes, respondit Panurge, ho guodelureau, moine culpelé? — Par la guoge cenomanique, dist Epistemon, Euripi-

272

G. C[linescu

des escrit, et le prononce Andromache, que contre toutes bestes veneneuses a été, par l’invention des humains et instruction des dieux, remede profitable trouvé. Remede jusques à présent n’a été trouvé contre la male femme. Ce gorgians Euripides, dist Panurge, tousjours a mesdict des femmes. Aussi fut il par vengeance divine mangé des chiens, comme luy reproche Aristophanes. Suivons. Qui a, =i parle. — Je urineray presentement, dist Epistemon, tant qu’on vouldra. — J’ay maintenant, dist Xenomanes, mon estomac sabourré à profit de mesnaige. Je ne panchera d’un cousté plus que d’aultre.. — Il ne me faut (dist Carpalim) ne vin ne pain. Trefves de soif, trefves de faim,

— Je ne suis plus fasché, dist Panurge. Dieu mercy et vous. Je suis gay comme un papegay, Joyeux comme un esmerillon, Alaigre comme un papillon.

Veritablement il est escrit par votre beau Euripides, et le dit Silenus, beuveur memorable, Furieux est, de bon sens ne jouist, Quiconques boit et ne s’en resjouist.“

A=a decurge toat[ opera lui Rabelais, ]ntr-o ploaie de citate =i de cuvinte savante ori rare, a c[ror inten\ie este tocmai de a parodia ]n\elepciunea c[r\ilor din care sunt extrase. Erudi\ia aceasta este gustoas[ nu ]n sine, ci ]n jovialitatea care le dezl[n\uie. Adev[rata tain[ a lui Rabelais este „la joyeuseté“. Anton Pann ori Creang[, de=i at`t antonpannismul, c`t =i humule=tenismul sunt variet[\i de rabelaisianism, adic[ de savoare a erudi\iei joviale, fac cu greu figur[ de erudi\i pentru cititorul comun. Asta vine din prejudecata c[ autorul livresc trebuie s[ fie neap[rat un c[rturar. Erudi\ia ]ns[ nu are limite, =i Anton Pann =i Creang[ sunt =i ei ni=te mari erudi\i =i ni=te umani=ti ]n materie de =tiin\[ =i literatur[ rural[. De=i citatele lor nu sunt scoase din c[r\i, ci

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

273

din tradi\ia oral[, operele lor nu sunt mai pu\in c[rtur[re=ti, structura scrierilor lor fiind aceea=i ca ]n opera lui Rabelais: adic[ o jovialitate enorm[, care ]n[bu=[ cel mai ne]nsemnat fapt ]ntr-un roi de citate. }n nici un chip Anton Pann, autor de mare valoare pe nedrept subpre\uit, nu este un culeg[tor. Formula lui este aceea a lui Rabelais, grindina de cita\iuni prin asocia\ie, erudi\ie =i „joyeuseté“: Omul ]nd[r[tnic toate d-a-ndaratele le face. Tu umbli s[-l ]mbl`nze=ti +i mai r[u ]l ]ndr[ce=ti. El Pentru o musc[ ]=i d[ palme. +i Pentru un purice ]=i arde plapoma. Pentru un =oarece Las[ s[ arz[ =i moara, Numai =oarecii s[ moar[. De aceea zice: R[ul ce =-]l face omul singur, nimenea altul n-ar putea sa i-l fac[. c[ O\etul tare vasul s[u =-]l strica. Omul ]nd[r[tnic Ce apuc[ se usuc[, +i Toate d-a-ndaratele ]i merg. Adic[: Dup[ ploaie, chepeneag. +i Dup[ moarte, cal de ginere. El nu =tie c[: Toat[ graba stric[ treaba. +i Cine se gr[be=te cur`nd ostene=te.

274

G. C[linescu

Aceast[ be\ie de proverbe sistematizate nu e menit[ s[ plac[ omului simplu, =i Povestea vorbii nici nu e o scriere popular[. Ciclul e alc[tuit pentru pl[cerea intelectului, indiferent prin con\inutul didactic, savuros prin bufoneria erudit[. +i Anton Pann =i Creang[ sunt arhivari de tradi\ii, dar ]n ]n\elesul rabelaisian. Creang[ este un umanist al =tiin\ei s[te=ti, sco\`nd din erudi\ia lui un r`s gros, f[r[ a fi totu=i un autor „vesel“ prin materie. Con\inutul pove=tilor =i Amintirilor este indiferent ]n sine, ba chiar apt de a fi tratat liric ori fantastic, vesel[ este hohotirea interioar[, setea nestins[ de vorbe, sorbite pentru ele ]nsele, dintr-o voluptate strict intelectual[. Obiecte, animale, oameni, vorbesc ]ntruna, arunc`nd cele mai joviale vorbe prin forma lor nea=teptat[, nicidecum frumoase prin armonia sunetului, =i cit`nd neostenit =i cu o vitez[ nemaipomenit[: «— M[i... da’ bun e=ti de gur[! — +i de gur[, dar =i de lucru...» «— Te-ai ]ncurcat ]n socoteli, m[i b[iete; ba de m`ncare =i cas[ i-a trebuit omului ]nt`iu; =-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe deale tale ]\i ghior[iesc ma\ele de foame. Ai auzit vorba ceea c[: Gol[tatea ]ncunjur[, iar[ foamea d[ de-a dreptul...» «— Despre aceasta, bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru, c[ nici tu nu e=ti de ]mp[rat, nici ]mp[r[\ia pentru tine; =i dec`t s[ ]ncurci numai a=a lumea, mai bine s[ =ezi departe cum zici, c[ci mila Domnului: Lac de-ar fi, broa=te sunt destule...» «— Ai toat[ voia de la mine, f[tul meu; dar mare lucru s[ fie, de nu \i s-or t[ie =i \ie c[r[rile. Mai =tii p[catul, poate s[-\i ias[ ]nainte vrun iepure, ceva... =i pop`c! m-oiu trezi cu tine acas[, ca =i cu frate-t[u, =apoi atunci ru=inea ta n-a fi proast[. Dar d[, cearc[ =i tu, s[ vezi cum \i-a sluji norocul. Vorba ceea: Fiecare pentru sine, croitor de p`ne...» «— Ei, dragul tatei, a=a-i c[ s-a ]mplinit vorba ceea: Ap[r[-m[ de g[ini, c[ de c`ni nu m[ tem...» «— Ce m`nca v[d eu bine c[ ai; despre asta nu e vorb[, f[tul meu, zise craiul posomor`t, dar ia spune\i-mi, ru=inea unde o pune\i? Din trei feciori, c`\i are tata, nici unul s[ nu fie bun de nimica? Apoi drept

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

275

s[ v[ spun, c[ atunci degeaba mai strica\i m`ncarea, dragii mei... S[ umbla\i numai a=a frunza fr[sinelului toat[ via\a voastr[ =i s[ v[ l[uda\i c[ sunte\i feciori de craiu, asta nu miroas[ a nas de om... Cum v[d eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche din partea voastr[; la Sf`ntul A=teapt[ s-a ]mplini dorin\a lui. Halal de nepo\i ce are! Vorba ceea: La pl[cinte }nainte

+i la r[zboi, }napoi.“

«— Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de c`ntecul cela: Voinic t`n[r, cal b[tr`n, Greu se-ng[duie la drum.

D-apoi calului meu de pe atunci, cine mai =tie unde i-or fi putrezind ciolanele! C[ doar nu era s[ tr[iasc[ un veac de om. Cine \i-a v`r`t ]n cap =i una ca aceasta, acela ]nc[-i unul... Ori, vorba ceea: Pesemne umbli dup[ cai mor\i s[ le iei potcoavele...» «—...Ei apoi... zi c[ nu-i lumea de-apoi. S[ te fereasc[ Dumnezeu, c`nd prinde m[m[liga coaj[. Vorba ceea: D[-mi, Doamne, ce n-am avut, S[ m[ mier ce m-a g[sit.

Fetele atunci au luat alt[ vorb[, dar din inima lor nu s-a =ters purtarea necuviincioas[ a sp`nului, cu toate ]ndrept[rile =i ]nrudirea lui, pentru c[ bun[tatea nu are de-a face cu r[utatea. Vorba ceea: Vi\a-de-vie tot ]nvie, Iar vi\a-de-boz, tot r[goz.“

«— M[i! da’ al dracului onànie de om e =i acesta, zise Harap Alb. Grozav burd[han =i nes[\ios g`tlej, de nu pot s[-i potoleasc[ setea nici izvoarele p[m`ntului; mare ghiol de ap[ trebuie s[ fie ]n ma\ele lui! Se vede c[ acesta-i pr[p[denia apelor, vestitul Setil[, fiul Secetei, n[scut ]n zodia r[\elor =i ]mpodobit cu darul suptului...»

276

G. C[linescu

«— Dar oare pe acesta cum mama dracului l-a fi mai chem`nd? — Zi-i pe nume s[ \i-l spun, r[spunse atunci Ochil[ z`mbind pe sub muste\e. — Dar te mai duce capul ca s[-l botezi? S[-i zici P[s[ril[... nu gre=e=ti; s[-i zici L[\il[... nici at`ta; s[-i zici Lungil[... asemene; s[-i zici P[s[ri-L[\i-Lungil[, mi se pare c[ e mai potrivit cu n[ravul =i apuc[turile lui, zise Harap Alb, ]nduio=at de mila bietelor paseri. Se vede c[ acesta-i vestitul P[s[ri-L[\i-Lungil[, fiul s[get[torului =i nepotul arca=ului, br`ul p[m`ntului =i scara ceriului, ciuma zbur[toarelor =i spaima oamenilor, c[ altfel nu te pricepi cum s[-i mai zici...» «— Ei apoi, =ag[ v[ pare? Cu chi\ibu=uri de aceste s[ ne z[b[vim noi! P`cli=it om e ]mp[ratul Ro=, se vede el, zise atunci Ochil[. Eu, nu-i vorb[, m[car c[ e a=a de ]ntunerec, deosebesc tare bine firele de mac din cele de n[sip; dar numai iu\al[ =i gur[ de furnic[ ar trebui s[ aibi ca s[ po\i apuca, alege =i culege ni=te flecu=te\e ca aceste, ]n a=a scurt[ vreme. Bine-a zis cine-a zis, ca s[ te fere=ti de omul ro=, c[ci e li=tai dracul ]n picioare, acum v[d eu.» C`nd descoperim mecanica erudit[ a povestitorulul, suntem lua\i de apele jovialit[\ii lui =i enun\area goalei formule „vorba ceea“ treze=te r`sul. Este =i o erudi\ie stric lexical[ de cuvinte cu sonuri n[stru=nice, mai degrab[ cacofonice, care izbesc urechea nu prin expresivitatea lor, ci prin volubilitate: «— M[i P[s[ril[, iac[t[-o, ia! colo, ]n dosul p[m`ntului, tupilat[ sub umbra iepurelui; pune m`na pe d`nsa =i n-o l[sa! P[s[ril[ atunci se l[\e=te, c`t ce poate, ]ncepe a bojb[i prin toate buruienile =i c`nd s[ pun[ m`na pe d`nsa, zbr!... pe v`rful unui munte =i se ascunde dup[ o st`nc[. — Iac[t[-oi, m[i, colo, ]n v`rful muntelui, dup[ st`nca ceea, zise Ochil[. P[s[ril[ atunci se ]n[l\[ pu\in =i ]ncepe a cotrob[i pe dup[ st`nci; =i c`nd s[ pun[ m`na pe d`nsa, zbr!... =i de acolo =i se duce, de se ascunde tocmai dup[ lun[. — M[i P[s[ril[, iac[t[-oi, ia! colo dup[ lun[, zise Ochil[; c[ci nu pot eu s-o ajung, s[-i dau o sc[rm[n[tur[ bun[.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

277

Atunci P[s[ril[ se de=ir[ odat[ =i se ]n[l\[ p`n[ la lun[. Apoi cuprinz`nd luna ]n bra\e g[buie=te p[s[rica, mi \-o ]n=fac[ de coad[ =i c`t pe ce s[-i suceasc[ g`tul. Ea atunci se preface ]n fat[ =i strig[ ]nsp[im`ntat[: — D[ruie=te-mi via\a, P[s[ril[, c[ te-oiu d[rui =i eu cu mil[ =i cu daruri ]mp[r[te=ti, a=a s[ tr[ie=ti! — Ba c[ chiar c[ erai s[ ne d[ruie=ti cu mil[ =i cu-daruri ]mp[r[te=ti, dac[ nu te vedeam c`nd ai pa=lit-o, farmazoan[ ce e=ti! zise Ochil[. +tiu c[ am tras o durdur[ bun[, c[ut`ndu-te. Ia, mai bine hai la culcu=, c[ se face ziu[ acu=.» „A bojb[i“, „a g[bui“, „a pa=li“, „zbr“, „durdur[“ nu dau cititorului de limb[ literar[ impresia culorii dialectale, ci unui argou ermetic, plin de sub]n\elesuri ilariante =i de onomatopee indecente. De la frumosul de erudi\ie p`n[ la r`sul obscen e numai un pas, =i to\i rabelaisienii au intrat ad]nc ]n trivialitate. Nu se cunosc toate pove=tile „corosive“ ale lui Creang[, de care f[ceau haz junimi=tii, spre pudoarea pref[cut[ a lui Titu Maiorescu, dar ]n limbu\ia frazelor nevinovate e un r`s =iret, o intona\ie cu t`lc, care dep[=e=te sensul curat al cuvintelor. «— Iaca un lup vine spre noi, jup`ne=ic[! — Val de mine, mo= Nichifor, unde s[ m-ascund eu? — Despre mine, ascunde-te unde =tii, c[ eu unul \i-am spus c[ nu m[ tem nici de-o potaie ]ntreag[. Atunci biata Malc[, de fric[, s-a ]ncle=tat de g`tul lui mo= Nichifor =i s-a lipit de d`nsul, ca lipitoarea. A =ezut ea a=a, c`t a =ezut, =i [apoi] a zis tremur`nd: — Unde-i lupul, mo= Nichifor? — Unde s[ fie? Ia a trecut drumul pe dinaintea noastr[, =i a ]ntrat ]n p[dure. Dar c`t pe ce erai s[ m[ g`tui, jup`ne=ic[, =-apoi dac[ sc[pam iepele, =tiu c[ era frumos. N-apuc[ a sf`r=i bine mo= Nichifor =i Malca zice c[tinel: — S[ nu mai zici c[ vine lupul, Mo= Nichifor, c[ m[ v`ri ]n toate boalele! — Nu c[ zic eu da’ chiar vine, iac[t[-l-[i!

278

G. C[linescu

— Valeu! Ce spui?! +i iar se ascunde l`ng[ mo= Nichifor. — Ce-i t`n[r, tot t`n[r; ]\i vine a te juca, jup`ne=ic[, a=a-i? =i dup[ cum v[d, ai noroc c[ eu ]mi \in firea, nu m[ prea tem de lup; dar s[ fie altul ]n locul meu...» Scriitori ca Creang[ nu pot ap[rea dec`t acolo unde cuv`ntul e b[tr`n, greu de sub]n\elesuri, aproape echivoc =i unde experien\a s-a condensat ]n formule nemi=c[toare, tuturor cunoscute, a=a ]nc`t opera literar[ s[ fie aproape numai o reaprindere a unor elemente tocite de uz. Era mai firesc ca un astfel de scriitor de cuvinte s[ r[sar[ peste c`teva veacuri, ]ntr-o epoc[ de umanism rom`nesc. N[scut cu mult mai devreme, Creang[ s-a ivit acolo unde exist[ o tradi\ie veche =i deci =i un fel de erudi\ie, la sat, =i ]nc[ la satul de munte de dincolo de Siret, unde poporul e neamestecat =i p[str[tor =i-=i exprim[ experien\a impersonal =i aforistic.

XV. CREANG{ }N TIMP +I SPA|IU. REALISMUL

}ntruc`t prive=te timpul, acesta mi=c`ndu-=i c`teodat[ limbile extraordinar de repede, ne g`ndim ]n primul r`nd la dialectica istoriei exprimat[ prin apari\ia =i contradic\ia claselor ]n felurite societ[\i. Spa\iul ar fi ceea ce numim de obicei „natur[“, =i despre ea =i ]nr`urirea ei asupra omului au vorbit, independent de materialismul =tiin\ific, pozitivi=tii. A trata prea generic despre timp =i spa\iu poate s[ duc[ la cli=ee =i la concluzii nule. O geologie aproximativ asem[n[toare aceleia ]n care s-a n[scut =i a copil[rit Creang[ exist[ =i ]n alte p[r\i, ]n Tirol sau chiar ]n China septentrional[. C`t despre timp, dialectic vorbind, at`tea popoare trec cu repeziciune de la societatea feudal[, cum era aceea din Moldova lui Creang[, la cea socialist[, schi\`nd un scurt echilibru burghez, ]nc`t cu o astfel de critic[ formal[ explic[m simultan =i pe Mozart, =i pe poe\ii chinezi, =i pe Creang[. Oric`t[ oroare au unii de cuv`ntul „inefabil“, ]n\eleg`ndu-l ]n sensul vechi de ireductibil la ra\iune, el ]=i are rostul s[u ]n estetic[, cu accep\ia analizei pe concret =i evitarea generalit[\ilor goale. Sunt unii care cred iluzoriu c[ profeseaz[ materialismul dialectic afirm`nd c[ frumosul exist[ ]n natur[ =i c[ singurul merit al omului este de a-l descoperi. }ns[ probabil ]n mul\i a=tri atmosfera e lamentabil[ =i ]nec[cioas[, =i ceea ce ni se arat[ aci ca o lum`nare gra\ioas[ de candelabru e acolo un infern de emana\ii gazoase. Noroiul este, hot[r`t, mefistofelic. C[dem ]n misticism. Universul ar fi un eden din care ne-am rostogolit, pierz`ndu-ne ]n muncile grele ale construc\iei, marii vizionari ne-ar reevoca paradisul pierdut. Ce sens mai are atunci cuv`ntul crea\ie? Oamenii Rena=terii =i ai romantismului ar deveni mai umani=ti dec`t noi; ar ap[sa deci mai mult asupra factorului om ]n descoperirea =i completarea naturii, ]n care au crezut mereu marii arti=ti. Cum vom umple pr[pastia ridicat[ astfel ]ntre crea\ia popular[ =i cea cult[, foarte adesea

280

G. C[linescu

produc\ia anonim[ =i colectiv[ fiind superioar[ aceleia culte? +i aci avem nevoie de examenul biografiei concrete, de acel inefabil, care face ca unul =i nu altul s[ fie mai reprezentativ pentru geografia =i timpul s[u =i, ]n cele din urm[, pentru umanitatea universal[, ]n vreme ce al\ii r[m`n locali. E cazul de a distinge =i respinge totodat[ generalizarea metafizic[ =i localizarea pedestr[. Un creator este — cum spuneau romanticii germani — un focar, un Fokus, ]n care se oglindesc simultan =i micro =i macrocosmul. De ce unul =i nu altul, tr[ind ]n aceea=i geografie =i ]n acelea=i contradic\ii istorice, este revelatorul timpului =i spa\iului s[u e o problem[ pe care o l[s[m pe seama biologilor. Dac[ am aplica o explica\ie a condi\ion[rii prea vast[, f[r[ un pic de nescio quid, nu putem s[ pricepem de ce psaltul =i paracliserul Zahei, fratele lui Creang[, nu este el autorul Amintirilor. S[ trecem la natur[. De=i n[scut la Humule=ti, l`ng[ apa Ozanei, deci la limitele din vale ale peisajului, povestitorul face parte dintr-o familie uman[ de „munteni“ =i a copil[rit ]ntr-o geologie care se ]ntinde pe malul st`ng al Siretului, din Maramure= ]n Transilvania =i ]n Moldova, desp[r\ite doar prin v[ile ]nguste prin care curg piezi= ]nspre Siret, printre pere\i de st`nc[ grandio=i, Moldova, Bistri\a, Trotu=ul. Peisajul ]n care au tr[it Co=buc =i Rebreanu nu este fundamental deosebit de acela ]n care a copil[rit Creang[, =i dealtfel originea ]ns[=i a povestitorului este ardelean[. Mun\ii sunt ]nal\i, trec`nd uneori de dou[ mii de metri. Cu toate astea, ]n afar[ de anume pov`rni=uri repezi, ace=ti mun\i cu valurile lor cupoliforme pe care le fac cobor`nd spre ape sunt accesibili. Nu avem de a face cu Alpii plini de pr[p[stii, pe care ascensiunea e o aventur[. Aceste promontorii solemne sunt locuite. Dac[ ar fi s[ caracteriz[m locul ]n elementele sale, ]n primul r`nd vine piatra, ]ncep`nd cu st`nca =i bolovanul =i sf`r=ind cu prundul. Romanticii de tipul Asachi au a=ezat pe Ceahl[u imaginare cet[\i fantastice, iar noi ne-am a=tepta ca aci s[ g[sim un gust str[vechi pentru sculptur[ =i vagi figura\ii de soiul aztec. }ns[ muntele e calcaros =i friabil, =i mai puternic[ dec`t el este apa. }n p[r\ile lui mai dulci e acoperit de p[=une, =i prin urmare aten\ia omului e ]ndreptat[ mai ales spre aceast[ superficie, interes`nd economia lui. Unele mituri circul`nd ]n

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

281

folclor privesc eroziunea, desprinderea bolovanilor din mun\i. Muntele e un loc de retragere, cu un sistem de trec[tori dificile; un sentiment al solidit[\ii crustei lapidare asupra altor elemente nu produce. }n schimb, apa e for\a impetuoas[ =i revolu\ionar[ care-=i taie drum printre pere\i de piatr[, t`r`nd dup[ sine bolovanii =i copacii, factorul fluent. Rezervorul de la Bicaz n-a f[cut dec`t s[ accentueze caracterul de lagun[ muntoas[ a acestei regiuni, l[\ind =i regulariz`nd pe o lung[ por\iune n[vala mai mare sau mai sc[zut[ a torentului. Un al treilea element, „mai tare dec`t bronzul“, ]n aceste locuri este lemnul. Pov`rni=urile sunt acoperite, l[s`nd la o parte jnepii =i ienuperii, de armate negre de brazi, printre care norii se t`r[sc ca aburii. Sunt =i fagi pe alocuri, precum =i stejari. Brazii sunt drep\i =i falnici. Ace=ti brazi, lega\i ]n plute, alearg[ la vale pe torent. Ei nu sunt lemn mort, ci, asemeni cedrilor asia\i, materie de construc\ie. Sunt priveli=ti asem[n[toare =i ]n alte p[r\i, ]ns[ casele sunt de zid. Aci, ca =i pe versantul cel[lalt, locuin\ele, bisericile chiar sunt din b`rne. O cas[ trebuie ]nfipt[ bine ]n pov`rni=, ca s[ scape =i de n[vala puhoaielor =i de rostogolirea bolovanilor. Casa Irinuc[i de la Bro=teni, ne]ndeplinind aceste condi\ii, a fost spart[ de un bolovan cu care copiii se jucau ]n v`rful dealului. Localnicilor le place s[ arate un imens bolovan ]n apropierea r`ului, care ar fi tocmai acela cu pricina. E o problem[ de competen\a istoricilor literari. }n fine, fiind vorba de lemn, casa din Humule=ti are ]nf[\i=are destul de mizerabil[ pe dinafar[. C`nd ]ns[ treci de c[m[ru\a de la intrare ]n odaia cu vatr[ =i cuptor, r[m`i impresionat de grinzile lungi, solemne =i trainice. }ntruc`t prive=te fauna, sau mai bine zis economia de vite, sus la munte predomin[ oile =i economia pastoral[. }n afar[ de lapte =i de derivatele lui, produsul principal este l`na. Mai jos, la Humule=ti de pild[, suntem ]ntr-o parte ]n care for\a torentelor s-a potolit. Valea se l[rge=te, bolovanul e pisat ]n chip de prund, apa =erpuie=te, se l[\e=te dup[ cum e vremea, face bulboane, este c`teodat[, pe secet[, un simplu drum cu ochiuri de ap[. Gospodarii mai \in =i alte vite =i fac pu\in[ cultur[, =i mai ales, av`nd ]n vedere apa domoal[, cultiv[ c`nepa, ca plant[ textil[. Asta, bine]n\eles, pe vremea lui Creang[.

282

G. C[linescu

Printre animale, locul de frunte ca for\[ motrice ]l constituie calul de munte, obi=nuit cu drumurile ]n urcu=. +i b[rbatul =i femeia merg c[lare dup[ treburile lor. C`nd nu sunt oieri, localnicii sunt t[ietori de brazi, pluta=i. Humule=tenii ar fi fost r[ze=i f[r[ p[m`nturi (am v[zut ]n ce limite), ]n orice caz erau oameni slobozi s[ se str[mute =i s[ fac[ nego\, iar nu adscripti glebae. Ei constituie o clas[ de artizani =i mici negustori de categoria acelora care au f[cut Revolu\ia francez[. Cump[r[ de la al\ii =i v`nd ]n iarmarocul vestit pe atunci de la F[lticeni, dar mai ales produc marf[ textil[ — se ]n\elege, din l`n[ =i din c`nep[. Pivele bat ]ntr-una la marginea apei, iar iarna b[rba\i =i femei torc. Dintre profesiile, s[ le zicem liberale, pe care le prefer[ tinerii din partea locului, e aceea de preot, nu =i de c[lug[r. Acesta din urm[, dac[ e din prostime, devine, de fapt, o slug[ a stare\ului, mai totdeauna de familie boiereasc[ =i, orice-ar fi, frecat cu protipendada. Humule=tenii nu vor s[ fie lipi\i nici mo=iei m`n[stire=ti, cu care se descurc[ ]n materie de d[ri mai u=or dec`t cu statul. Preotul e un om cu vaz[ =i cu stare, un ofi\er de stare civil[ =i un statistician. }n preo\ie pot p[trunde =i \[ranii iste\i. Ion Creang[ nu-i un mistic, precum nu-i nici ateu. E foarte ]ndoielnic c[ ar fi cunoscut spiritul dogmelor; religia, ]n\eleas[ rudimentar, ]i sluje=te drept sistem de explica\ie cosmologic[. Numai cu spectrul mor\ii ]nainte, e b`ntuit de „probleme“, dar „doctorii“ ]n teologie pe care ]i consult[ nu sunt mari autorit[\i ale exegezei, ci c`te un biet preot de \ar[ =i mai ignar ]n materie de specula\ie mistic[ dec`t el. }ndat[ ce ]nt`mpin[ murmure din partea clerului ]nalt, Creang[ devine \an\o=, nesupus, se poart[ ca un preot assermenté; se dovede=te progresist, rebel normelor impuse de forurile superioare. }mbr[\i=eaz[, ca s[ zicem a=a, o religie de unul singur, lu`nd ca regul[ de conduit[ numai ra\iunea. Ciorile vat[m[ acoperi=ul bisericii, e absurd ca diaconul s[ nu trag[ cu pu=ca ]n ele. Teatrul i se pare o =coal[ de moravuri bune, se duce deci la spectacole. E de prisos a spune c[ purtarea singular[ a diaconului, chiar ]ndrept[\it[, este negarea din punct de vedere al bisericii, a disciplinei. Un Creang[, chiar socialist, cu individualismul s[u =i cu ra\ionalismul de tipul „cum m[ taie capul“,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

283

ar fi fost un om incomod. El ar fi repudiat adev[rurile admise =i verificate de colectivitate =i nu ar fi urmat corect tactica. Orice ar face, geniul este prin defini\ie admirabil =i incomod. }ntr-asta st[ „inefabilul“ lui. Semenii din p[r\ile muntoase ai lui Ion Creang[ sunt taciturni, nu ]ns[ solitari. Risipi\i, pe dealuri, dep[rta\i chiar cu casa unul de altul, spre a nu mai pomeni de oierii nemi=ca\i ]n dep[rt[ri ]n mijlocul turmelor, ei constituie totu=i o societate rarefiat[, comunic`nd prin strig[te conven\ionale, ]nghi\ite de mu\enia locurilor. C`nd se ]nt`lnesc, sunt mai volubili, dar vorbirea lor decurge ]n formule str[vechi, aproape rituale. Limbu\ia, c`nd este, const[ ]n emisiunea abundent[ de material folcloric. Ion Creang[ pare ]n Amintiri ]nc`ntat de bel=ugul oamenilor din Humule=ti. Dup[ el, ace=tia vie\uiesc ca ]n rai. Azi, ]ns[, impresia noastr[ e a unei mizerii trudite. Humule=tenii pre\uiau, se vede, mai presus de toate neat`rnarea =i via\a activ[. Ei erau dintre acei „isnafi =i cupe\i“ c[rora li se datora mi=carea pentru progres. +i Gh. Eminovici era, ]n definitiv, tot un „cupe\“. Un zapis recent descoperit la Suceava ne dezv[luie c[ ]n 1844 cump[rase de la Zeilicovici, ]n t`rgul vitelor din Boto=ani, o cr`=m[ pe veci, prin care ]=i va exercita, probabil, =i personal dreptul de arenda= al venitului pe alcool. Era, cu alte cuvinte, p[str`nd propor\iile, un „fermier general“. +i Creang[, desdiaconit, va ob\ine dreptul de a avea un debit de tutun. Ca institutor, va str`nge parale din tip[rirea de manuale =colare. Cupe\ul ]n el este atavic. Spiritul isnafo-cupe\esc str[bate ]n opera lui. Nichifor Co\cariul fericea pe negustor, care, zicea el, „tr[ie=te din s[ul s[u =i pe sama lui... Pentru c[ n-are Dumnezeu st[p`n“. Deci calitatea situa\iei e de a nu fi lipit p[m`ntului =i a nu avea st[p`n. C`t despre modicitatea averii funciare a acestor oameni, ne facem o idee din Soacra cu trei nurori. Soacra trece drept cuprins[, av`nd „o r[z[=ie destul de mare, casa b[tr`neasc[ cu toat[ pojijia ei, o vie cu livad[ frumoas[, vite =i multe paseri“. }ns[ proprietatea individual[ are un vi\iu. Fiind divizibil[, se ]mpu\ineaz[. Doi dintre feciori ]=i ridic[ locuin\e noi ]n jurul celei b[tr`ne=ti, al treilea urm`nd s-o mo=teneasc[ pe aceasta din urm[. Acum r[ze=ia nu mai e ]n stare s[-i hr[neasc[. Deci tustrei feciorii umbl[ „]n

284

G. C[linescu

c[r[u=ie“. „Cine mi=c[, tot pi=c[.“ Despre industria casnic[ =i comer\ul humule=tenilor ne vorbe=te Creang[. Ei v`nd, afar[ de vite =i br`nzeturi, l`n[, fabricate ale l`nii, ale c`nepii =i gogo=ilor de m[tase, sumane, genunchiere =i s[rdace; i\ari, bernevici, c[me=oaie, l[icere =i scoar\e, =tergare de borangic. Le v`nd de-a dreptul ori prin negustori care vin s[ ia „giguri de sumani, =i l[i =i de noaten, care se v`nd =i p[nuri =i cusute“. +tefan, tat[l povestitorului, umbla „cu cotul subsuoar[“ dup[ cump[rat sumani. Nichifor Co\cariul \u\uianul reprezint[, ]n aceast[ lume, sectorul „transporturi“. Pieile, ]n lipsa marii industrii ]n serie, erau transformate ]n ciubote de ciubotari. Creang[, amintindu-=i de gazda din F[lticeni, nu uit[ numirile uneltelor specifice. }n materie de transport, mo= Nichifor Co\cariul harabagiul este, am zice azi, un mecanic perfect, ]n stare — ]n caz de stric[ciune pe drum — s[-=i dreag[ ]nsu=i c[ru\a. „+-odat[ scoate bulicherul din teac[, ]l d[ pe am`nariu =i ]ncepe a cioc`rti un g`rne\ de stejar... leag[ g`rne\ul... pune roata la loc, v`r[ leuca, suce=te lamba...“ De ce s-a a=ezat Creang[ ]n bojdeuca din |ic[u am v[zut. Priveli=tea ]n plan ]nclinat a solului, ca dintr-un avion ce se apleac[ pe o parte, este grandioas[ =i-i amintea lui Creang[ valurile declinante de mun\i din preajma Ceahl[ului. Lipseau p[durile, ]n schimb erau oile, =i Creang[ spre a le saluta, c`nta dintr-un fluier. Dac[ Eminescu ori nu a introdus la „Junimea“ pe Creang[, care ]ns[ cuno=tea pe Maiorescu dinainte, este un lucru f[r[ importan\[. Fapt este c[ numai Eminescu ]l ]n\elegea bine, v[z`nd ]n el ]ntruparea ]nsu=irilor poporului nealterat de civiliza\ia superficial[ a ora=ului burghez. Titu Maiorescu pre\uia folclorul, ridica ]n slav[ pe V. Alecsandri =i va supune unui rechizitoriu aspru pe Duiliu Zamfirescu. }n nr. 1 din 15 martie 1867 al Convorbirilor literare ap[ruse cunoscutul articol teoretic =i polemic Despre poesia rom`n[. }n urmarea din nr. 2 criticul observa slabele compara\ii ale poe\ilor rom`ni =i d[dea drept exemplu, ca expresiv[, urm[toarea strof[ n[scut[ pe str[zile Bucure=tilor: Frunz[ verde m[r s[lciu, La gr[din[-n Cismigiu

Dou[ fete frumu=ele Mi-au furat min\ile mele :

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

Una oache=[ =i-nalt[, Ca o dalie ]nvoalt[,

285

Alta blond[ mijlocie, Ca o jun[ iasomie.

}n acela=i num[r scria: „Farmecul poeziilor populare e distan\a relativ[ ]ntre ideile de r`nd care servesc de fond =i ]ntre subita noble\[ de sim\im`nt care str[bate =i se ]nal\[ peste d`nsele“ (=i ]n not[: „De aci se esplic[ profunda impresiune ce produc scenele populare din dramele lui Shakespeare, cu tot cinismul lor“). Deci ceea ce admira Maiorescu ]n poezia popular[ era noble\ea de sentiment =i adecvarea expresiei. }n anul II (1868—1869) ]ncepe o adev[rat[ discu\ie asupra folclorului, tr[d`nd diversitatea de p[reri a junimi=tilor. A. D. Xenopol e de p[rere c[ „na\ional“ nu vrea s[ zic[ „popular“, ci folclorul poate sluji cel mul ca punct de plecare, miezul unei culturi alc[tuindu-l crea\ia cult[. I. Caragiani, ]n Rom`nii din Macedonia =i poesia lor popular[, infirm[ discret ceea ce i se pare a fi pozi\ia lui Maiorescu: impersonalitatea, abstragerea de tendin\[. De fapt, Maiorescu, schopenhauerian, nu t[g[duia via\a ca punct de plecare, dar cerea artei s[ se ridice deasupra durerilor zilnice, s[ fie un loc de cvietudine. I. Caragiani sus\ine c[ poezia popular[ exprim[ „]nclina\iunile poporului, tendin\ele lui“. }n 1869—1870 Convorbirile literare sunt s[race ]n folclor, semn c[ junimi=tii nu-l prea gustau. }n schimb, Miron Pompiliu trimite tipografiei „Junimii“, spre tip[rire o parte dintr-o considerabil[ colec\ie de balade, c`ntece, hore etc. Abia ]n noiembrie 1870 apare ]n Convorbiri basmul F[t-Frumos din lacrim[ de M. Eminescu. }n anul V (1871—1872), Miron Pompiliu continu[ publicarea de Poesii populare de peste Carpa\i. Trebuie s[ ad[ug[m c[ de aci ]nainte redac\ia Convorbirilor este asaltat[ de culegeri populare =i c[ I. Negruzzi face tot ce-i st[ ]n putin\[ ca s[ nu le publice, nu f[r[ motive serioase. Dealtfel, totul era citat =i comentat ]n =edin\ele „Junimii“ ]n prezen\a lui Titu Maiorescu. }n anul VI (1872—1873) public[ basme populare I. Slavici, ]ncep`nd cu Z`na Zorilor. El are o concep\ie special[ despre culegerea =i publicarea basmelor. G[sind c[ nici o form[ a poeziei populare nu are at`tea variante, c[ oamenii combin[ elementele (ceea ce, ]ntr-un fel, e adev[rat), ]nc[rc`nd cu diferen\e provinciale, c[ partea fix[ e un schelet foarte s[rac at`t ]n g`ndiri, c`t =i ]n fapte, pro-

286

G. C[linescu

pune culeg[torului prelucrarea, scoaterea din toate variantele a unui „]ntreg frumos“. E ceea ce =i face Slavici. Afar[ de asta, redact`nd din memorie dup[ o trecere de timp de vreo zece ani, valoarea de document lingvistic dispare, iar stilul este v[dit al lui Slavici. }ncolo, cu toat[ agasanta preten\ie de poezie =i descrip\ie, basmele sunt autentice. Prin urmare, pentru prozatorul din +iria schema epic[ este doar un material abstract, care nu devine art[ dec`t la interven\ia unui scriitor. Miron Pompiliu nu se las[ nici el mai prejos =i public[ la l aprilie 1872 (VI) Ileana Cosinzeana din cosi\[ floarea-i c`nt[, nou[-mp[r[\ii ascult[. Studiile =i notele teoretice despre estetica folclorului se \in lan\, =i Slavici ]nsu=i, ]n Studii asupra maghiarilor (VII, l sept. 1873), face o ]ncercare de folclor comparat. }n nr. 9 =i 10 din decembrie 1872 (VI) ap[rea =i S[rmanul Dionis a lui M. Eminescu, „novel[“ aceasta, ]ns[ ]nrudit[ cu F[t-Frumos din lacrim[ prin fantasticul hoffmannesc =i prin transluciditatea stilului, sublimat de pitoresc =i apt de toate subtilit[\ile cerebrale. C`nd deci, la l octombrie 1875, ap[ru Soacra cu trei nurori, ]naintea lui Creang[, doi scriitori cul\i — unul poet =i filozof, altul prozator — publicaser[ basme. Ce impresie f[cu ex-diaconul asupra junimi=tilor? L[s`nd la o parte opinia superlativ[ a lui Eminescu, Creang[ fu declarat „admirabil“ „scriitor poporal“, adic[ ceva eminent ]n sfera mai ]ngust[ a literaturii pentru popor, scriitor ]n ]n\elesul optim al cuv`ntului. P[rerea lui Maiorescu despre Mo= Nichifor Co\cariul o cunoa=tem. }ntrebarea pe care trebuie s[ ne-o punem =i azi, pentru acei care mai st[ruie ]n anume erori: scrierile lui Creang[, basmele cel pu\in, sunt folclor =i au valoare ca atare, sau sunt scrieri literare? Putem r[spunde dinainte: Ion Creang[ e un mare prozator, =i numai cititorul de mare rafinament artistic ]l poate gusta cum trebuie. Un orientalist francez s-a silit s[ afle tipurile tuturor basmelor, lu`nd ca punct de plecare clasificarea pe cicluri propus[ de un folclorist rom`n. Soacra cu trei nurori ar intra ]n ciclul mor\ii. Totodat[, ]n ce prive=te uciderea b[tr`nei, g[se=te o variant[ armeneasc[ foarte apropiat[. Nu ]ncape ]ndoial[ c[, schematic, Creang[ n-a inventat nimic =i c[ snoava este

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

287

curat folcloric[. Cu toate astea, ne-am ]ndoi c[ ea place poporului. }nt`i de toate, e fixat[ o dat[ pentru totdeauna, st`njenind interpretarea personal[ =i transmisia prin variante. Dac[ cineva nareaz[ numai schema, anecdotic, toat[ substan\a realist[ s-a dus. }n al doilea r`nd, poporul nu uzeaz[ de at`ta culoare local[ =i precizie realistic[. Povestea lui Ion Creang[ e un tablou antropologic =i etnografic des[v`r=it. Baba are trei feciori „nal\i ca ni=te brazi“, „dar slabi de minte“. Posibil[ cre=tere dispropor\ional[ de origine glandular[, ]nso\it[ de insuficien\e de ordin intelectual. R[ze=ia babei e aidoma cu acelea din Humule=ti. B[tr`na „lega paraua cu zece noduri =i tremura dup[ bani“. Avari\ie de aspect senil, apar\in`nd patologic involu\iei. B[tr`na sporov[ie=te: „+i b[rbatu-meu — Dumnezeu s[ mi-l ierte! — nu s-a putut pl`nge c[ l-am ]n=elat... sau i-am r[sipit casa — de=i c`teodat[ erau b[nuiele... =i m[ probozea... dar acum s-au trecut toate!“ Logoree feminin[ caracteristic[ v`rstelor ]naintate. Feciorii babei umbl[ ]n c[r[u=ie =i c`=tig[ bani buni. Aidoma ca ]n regiunea Neam\ului. C[ b[tr`na \ine s[ g[seasc[ ea nurori =i le pune pe acestea pe treburi, e o tem[ general[, ie=it[ =i ea din observarea c[ femeia t`n[ra devine o m`n[ de lucru sub supravegherea soacrei. Humule=tean[ este ]ns[ industria tinerelor femei: ele sunt puse s[ piseze m[lai ]n piua din c[soaie ]n vederea de a face plachie cu costi\e afumate din pod c`nd vin b[rba\ii; s[ scoat[ fusele din oborocul de sub pat, s[ \eas[ fuioarele pentru tors; s[ strujeasc[ penele dintr-un =tiubei. A doua nor[ e „ceva ]ncruci=at[, dar foc de harnic[“, indiciu c[ pentru soacr[ capacitatea de munc[ primeaz[. C`nd, la ]ndemnul celei de a treia, nurorile izbesc pe soacr[, ]i ]mpung limba cu acul =i o presar[ cu sare =i piper, lu`ndu-i graiul, se ]nf[\i=eaz[ un tablou etnografic complet al ]nmorm`nt[rii ]n partea locului. Nevestele scot din lada babei valuri de p`nze =i vorbesc despre „st`rlici [pete de descompunere], toiag, n[s[lie, poduri, paraua din m`na mortului, despre g[inile ori oaia de dat peste groap[“. }n fine, c`nd o ]ngroap[, vecinele zic despre soacr[: „Ferice de d`nsa c-a murit, c[ =tiu c[ are cine-o boci!“ Hemiplegia sau paraplegia, de=i provocat[ =i de fapt fictiv[, este explicat[ ast-

288

G. C[linescu

fel: duc`nd vi\eii la suhat =i sufl`nd asupra ei un v`nt r[u, ei ielele i-au luat gura =i picioarele. Ceea ce e un fel de a stabili, folcloric, etiologia bolii. Dac[ privim pove=tile lui Creang[ ca folclor, se pune ]ndat[ ]ntrebarea ]n ce const[ realismul lor. Se face o gre=eal[ c`nd din acest unghi de vedere se vorbe=te de elementul particular =i oral care ar da via\[ unor scheme. Realismul basmelor populare e de natur[ schematic[, =i cel care le spune caut[ s[ nu ]ngroa=e nota stilistic. Altfel n-ar fi ]n\eles. S[ ]nlocuim, dac[ vre\i, cuv`ntul schem[ cu simbol fantastic. Acest simbol cuprinde ]n sine o observa\ie milenar[, fiind dinainte constituit. I. G. Hahn =i Laz[r +[ineanu au ]mp[r\it basmele ]n cicluri, =i ultimul clasific[ Povestea lui Harap Alb ]n ciclul faptelor excep\ionale. }ntr-un studiu sus\in`nd ideea stereotipiei basmelor, am adoptat ipoteza c[ un basm e compus din c`teva situa\ii-=abloane, un fel de elemente prefabricate, scutind pe narator de efortul inven\iei. Bine]n\eles, =abloanele se desf[=ur[ urm[rind un \el final, cum s-ar zice, o idee moral[. Aceast[ ipotez[ e mai ]n concordan\[ cu clasifica\ia Aarne — Thompson, care ]ns[ f[r`mi\eaz[ basmul mozaical. Folcloristic vorbind, Povestea lui Harap Alb e un basm din cele mal autentice =i cu =abloane, unele plurimilenare =i de o circula\ie euro-asiatic[ larg[. S[ ne oprim asupra c`torva =abloane =i asupra semnifica\iei schematice a eroilor. Un ]mp[rat Verde (trecem peste cromatica ]mp[ra\ilor), neav`nd dec`t fete, cere de la frate-s[u un fiu s[-i urmeze ]n scaun. Tat[l se g`nde=te la fiul cel mai mare =i-l pune la ]ncercare. Doi fii renun\[; mezinul ]nvinge spaima cu ursul ascuns sub pod, care e tat[s[u. E mai viteaz ca al\ii? Nu. Dar mezinul e milos, d[ de poman[ un ban unei babe, care e Sf`nta Duminec[, =i aceasta ]nva\[ ce trebuie s[ fac[. Mezinul, ]n general, are o ]nsu=ire moral[ cu care supline=te alte deficien\e. Singur n-ar izb`ndi nimic; prin bun[tate, ]=i face auxilii care ]l scot din impas. }ntre altele, Harap Alb cere tat[lui calul pe care l-a avut ca mire =i care e un cal n[zdr[van, nu numai un mijloc de locomo\ie, ci =i o inteligen\[ excep\ional[, av`nd =i grai. +i caii lui Ahile aveau astfel de daruri, de care aminte=te =i Gr. M. Alexandrescu:

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

289

+i caii lui Ahil, care prooroceau, Negre=it c[ au fost, de vreme ce-l tr[geau.

Nu atingem chestiunea semnifica\iei magice la popoarele primitive. De obicei, cum =ti\i, calul ia un aspect mizerabil, ca s[ se ascund[; m[n`nc[ j[ratic =i devine un cal splendid. Disimularea calului n[zdr[van o g[sim ]n F[t-Frumos din lacrim[, basm eminescian din epoca studen\iei. Geografia lui Creang[ este vast[: tat[l lui Harap Alb st[ la o margine a p[m`ntului, fratele lui la cealalt[ margine, Sf`nta Duminec[ locuie=te ]ntr-un ostrov, ca ]ntr-un fel de insul[ polinezian[. Cu toat[ dificultatea c[l[toriilor, la nun\i invita\ii vin cu exactitate, ceea ce ]nseamn[ c[ au mijloace excep\ionale de transport. }n fond, calul n[zdr[van este sub o latur[ un aparat de zbor, =i ]n O mie =i una de nop\i un indian arat[ regelui Persiei un cal artificial ce zboar[ la atingerea unei manivele. Aparatul a trecut apoi sub numele de „el famoso cavallo Clavileño“ ]n Don Quijote al lui Cervantes. Putem spune c[, atunci c`nd e nevoie, calul n[zdr[van are dou[ viteze: ca v`ntul =i c[ g`ndul. }mp[ratul sf[tuie=te pe mezin s[ se fereasc[ de omul sp`n =i de omul ro=. Fiindc[ e vorba ]n basme de femeia neagr[, putem s[ ne ]nchipuim c[ ]mp[ratul Ro= reprezint[ un om de culoare. Dar dac[ are numai p[rul ro=u, aceasta reprezint[, ca =i calvi\ia =i lipsa de p[r, o deficien\[ fiziologic[, ]n[sprind caracterul. Sp`nul este foarte frecvent ]n basmele balcanice. }n unul din basmele grece=ti traduse de Emile Legrand, L’homme sans barbe are „l’`me perverse“ =i face aproape acelea=i malignit[\i ca =i sp`nul din basmul lui Creang[. }n basmele lorene culese de Emm. Cosquin d[m de un „coco=at“ care se poart[ aidoma sp`nului lui Creang[. }ntre muncile la care pune sp`nul pe Harap Alb, pe care-l ]nf[\i=eaz[ drept slug[ a lui, el ]nsu=i d`ndu-se ca nepot al ]mp[ratului Verde, e aceea de a-i aduce pe fata ]mp[ratului Ro=, care e farmazoan[. }mp[ratul Ro= pune pe fecior la o mul\ime de probe — s[ intre ]ntr-o cas[ de fier ]nro=it[, s[ m[n`nce =i s[ bea o cantitate exagerat[ de alimente =i de vin, s[ g[seasc[ fata care s-a ascuns dup[ lun[, =i altele. Harap Alb, fiind milos =i ]ndatoritor, este ajutat de cr[iasa furnicilor, cr[iasa

290

G. C[linescu

albinelor, de Geril[, Ochil[, P[s[ri-L[\i-Lungil[, Fl[m`nzil[, Setil[. }n Cunto de le cunti a lui Gimbattista Basile (]nceputul secolului al XVIIlea) g[sim c`\iva din mon=trii din Povestea lui Harap Alb (fra\ii de cruce, fata n[zdr[van[): Furgolo, care alearg[ ca fulgerul, Aurechia a leparo (Urechi-de-iepure), Ceca deritto (Oche=te-drept), Sciosciariello, care arunc[ v`nt pe gur[ (un fel de Geril[). }i afl[m, la francezi, la germani, la ru=i. Dealtfel, Pantagruel al lui Rabelais se poate traduce cu Setil[, dup[ chiar l[muririle autorului. }n basmele adunate de A. N. Afanasiev (Narodn`ie russkie, 1957) g[sim pe Fl[m`nzil[, Setil[, Geril[ =i toate =abloanele din Harap Alb (a m`nca =i a bea peste fire, a intra ]ntr-o baie de tuci etc.) Nu este, dealtfel, situa\ie din basmul nostru care s[ nu se reg[seasc[ uneori ]n nara\iuni foarte vechi. Concursul dificil pentru a c[p[ta fata ca so\ie ]l g[sim ]ntr-o istorie egiptean[. Adaug c[ nu numai un ]mp[rat fiziologice=te malign, dar ]mp[ra\ii ]n genere, mai ales c`nd au de-a face cu eroi dintr-o clas[ inferioar[, dau dovad[ de prepoten\[ =i perversitate =i impun eroului munci grele din voluptatea de a porunci =i a exaspera. Aceste munci nu s-ar fi ]ndeplinit f[r[ acele fiin\e auxiliare fa\[ de care eroul a avut purt[ri ]ndatoritoare. Oricum am suci basmul lui Creang[, ca atare el nu cuprinde nimic inedit =i ]l putem studia ca document folcloric. Se ]n\elege, basmele localizeaz[ pe ici, pe colo, dar ]=i p[streaz[ caracterul schematic. Naratorul, ]n versiunea lui spus[, se fere=te s[-l complice prin descrip\ii =i detalii, =i adesea tot farmecul vine din stilul improvizat de pronun\at aspect oral. O naratoare ]nregistrat[ pe band[ magnetofonic[ se remarc[ printr-un gra\ios tic const`nd ]n repetarea verbului „zice“. Exemplu: «— C`nd te duci s[ iei calul — zice [vorbe=te o b[tr`n[] — s[ te duci ]n grajd — zice — =i s[ iei — zice — un blid de ov[z — zice — s[ te duci la to\i caii — zice. +i — zice — care nu m`nc[ din el — zice — al[ — zice-i calul t[u — zice. +-a doua oar[ — zice — s[ te duci la to\i caii — zice — =i care nu m`nc[ din el — zice — [la o fi calul t[u. +-a treia oar[ s[ te duci — zice — s[ iei un blid cu foc =i — zice — care-o m`nca din foc — zice — s[-l iei, s[ pui =eaua pe el, s[ te duci cu el. — No bine...»

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

291

C`nd un basm cuprinde prea mult[ pictur[, e semn c[ a fost redactat tardiv de culeg[tor, ca basmele lui Slavici, Ispirescu. Realismul rezultat din cultivarea detaliului =i punerea ]n eviden\[ a unei individualit[\i stilistice nu apar\ine la Creang[ oralit[\ii, ci artei de scriitor. }nt`i, Creang[ fixeaz[ o dat[ pentru totdeauna textul, f[c`nd imposibil[ o alt[ edi\ie, improvizat[. Totul e a=a de meticulos studiat ]ntr-un text definitiv, ]nc`t din acest punct de vedere basmul a ie=it din circuitul folcloric =i a devenit opera lui Creang[. O schimbare oric`t de mic[ a construc\iei d[uneaz[ ]ntregului, =i n-am mai avea de-a face cu un basm de Creang[ traductibil =i lizibil oriunde =i oric`nd. Evident, o culoare local[ este, const`nd mai ales ]n caractere individuale =i manifest[ri etnologice, ]n care limbajul ]=i are partea sa de originalitate neglijabil[ ]n orice alt basm curat folcloric. Con\inutistic, Povestea lui Harap Alb se petrece ]ntr-un spa\iu geografic =i sociologic conven\ional, avem de-a face cu ]mp[ra\i, curteni, sfinte, mon=tri, nimic nu e particular, nimic n-aduce aminte de or`nduirea noastr[ istoric[, de peisajul nostru. Schematismul propriu folclorului, ]nc[rcat de at`ta art[ nu-i de natur[, cum am spus, s[ plac[ poporului, care cere ca basmul s[-i fie mereu reeditat oral. }ns[ ]ndat[ ce un povestitor ar relua =abloanele, spun`ndu-le improvizat =i ]n chipul s[u, toat[ arta s-a dus, =i Creang[ a ]ncetat s[ mai existe. }ntr-un cuv`nt, secretul lui Creang[ st[, ca la orice poet cult, ]n studiul efectelor, ]n cuv`ntul rar, ]n fixitate. Dar fixitatea e contrar[ legii inerente a folclorului. Cine protesteaz[ la apropierea dintre Perrault =i Creang[ sub cuv`nt — de pild[ — c[ fiecare ]nf[\i=eaz[ lumi locale n-a ]n\eles o iot[ din arta lui =i a considerat basmele ca ]nregistrare folcloric[. Fire=te, Plaut, Molière, Courteline, Caragiale ]=i au culorile lor, sub care se ascunde un universal. Compararea =i apropierea ]ntre ei este posibil[. Lumea fabuloas[ a lui Perrault oglinde=te curtea lui Ludovic al XIV-lea. Unii eroi vorbesc ca marchizii lui Molière =i ca pre\ioasele ridicule. Regele d[ „un grand festin“, un prin\ intr[ ]ntr-un adev[rat Versailles. „Il passe une grande cour pavée de marbe; il monte l’escalier; il entre dans la salle des gardes... Il traverse plusieurs chambres, pleines de gentils-hommes et de dames...“ Dar mai presus de aceast[ culoare

292

G. C[linescu

istoric[ din epoca absolutismului regal este stilul propriu al lui Perrault, exact, muzical, ca al lui Racine, sau mai t`rziu spiritual, ca al lui Voltaire. Pove=tile lui Perrault nu pot fi ]nregistrate nici ele pe band[ de magnetofon. Ele apar\in artistice=te literaturii franceze culte. Acela=i e cazul lui Creang[. Numai sub acest aspect de scriitor cult se poate vorbi de realism ]n sensul limitat al cuv`ntului. Unul din procedeele realistice ale scriitorului Ion Creang[ este determinarea caracterelor ce ies din vagul simbolistic. }mp[ratul, tat[l feciorilor, are „ambi\“ familial =i e tipul probozitorului: «— Ce m`nca v[d eu bine c[ ai, zice el c[tre fiul mijlociu; despre asta nu e vorb[, f[tul meu, zise craiul posomor`t, dar ia spune\i-mi, ru=inea unde o pune\i? Din trei feciori, c`\i are tata, nici unul s[ nu fie bun de nimica? Apoi drept s[ v[ spun, c[ atunci degeaba mai strica\i m`ncarea, dragii mei... S[ umbla\i numai a=a frunza fr[sinelului toat[ via\a voastr[ =i s[ v[ l[uda\i c[ sunte\i feciori de craiu, asta nu miroas[ a nas de om... Cum v[d eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche din partea voastr[; la Sf`ntul A=teapt[ s-a ]mplini dorin\a. Halal de nepo\i ce are!» }mp[ratul Verde e om naiv, m`ndru de averile sale =i capabil de a se entuziasma de minunile naturii =i de industria oamenilor. „Pe unde s[ se g[seasc[, nepoate!“ vorbe=te el de ni=te pietre scumpe. „Ia ]n p[durea Cerbului. +i Cerbul acela este tot b[tut cu pietre scumpe, mult mai mari =i mai frumoase dec`t aceste. Mai ]nt`i, cic[ are una ]n frunte, de str[luce=te ca un soare. Dar nu se poate apropiè nimene de Cerb, c[ci este solomonit =i nici un fel de arm[ nu-l prinde; ]ns[ el, pe care l-a z[ri, nu mai scap[ cu via\[. De aceea fuge lumea de d`nsul de-=i scoate ochii; =i nu numai at`ta, dar chiar c`nd se uit[ la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc r[m`ne moart[. +i cic[ o mul\ime de oameni =i de s[lb[ticiuni zac f[r[ suflare ]n p[durea lui, numai din ast[ pricin[; se vede c[ este solomonit, ]ntors de la \`\[ sau dracul mai =tie ce are, de-i a=a de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie s[ =tii nepoate, c[ unii oameni ]s mai a dracului dec`t dracul; nu se ast`mp[r[ nici ]n ruptul capului; m[car c[ au p[\it multe, tot cearc[ prin p[durea lui, s[ vad[ nu l-ar pute g[bui cumva? +i care dintre ei are ]ndr[zneal[

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

293

mare =i noroc mai mare, umbl`nd pe acolo, g[se=te din ]nt`mplare c`te-o piatr[ de aceste, picat[ de pe Cerb, c`nd se scutur[ el la =apte ani o dat[, =i apoi acelui om nu-i trebuie alt[ negustorie mai bun[. Aduce piatra la mine =i i-o pl[tesc c`t nu face...“ }mp[ratul Ro= este acru, c`rcota=. De pild[: «— Bine, voinice, zise ]mp[ratul posomor`t; a veni ea =i vremea aceea. }ns[ eu mai am o fat[ luat[ de suflet tot de o v`rst[ cu fata mea; =i nu e deosebire ]ntre d`nsele nici la frumuse\[, nici la stat, nici la purtat. Hai, =i dac[-i cunoa=te-o care-i a mea adev[rat[, ie-\-o =i duce\i-v[ de pe capul meu, c[ mi-a\i scos peri albi de c`nd a\i venit. Iaca m[ duc s[ le preg[tesc, zise ]mp[ratul. Tu vin[ dup[ mine =i dac[-i g`ci-o, ferice de tine a fi! Iar de nu, lua\i-v[ catrafusele =i ]ncepe\i a v[ c[r[b[ni de la casa mea, c[ci nu v[ mai pot suferi.» Sp`nul e pref[cut, miorl[itor: «— C`t despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zice sp`nul, oft`nd… Numai ce folos? Omul bun n-are noroc: asta-i =tiut[; rogu-te s[ nu-\i fie cu sup[rare, drume\ule, dar fiindc[ a venit vorba de-a=a, =i spun ca la un frate, c[ din cruda copil[rie, slujesc prin str[ini, =i ]ncaltea nu mi-ar fi ciud[, c`nd n-a= vrea s[ m[ dau la treab[, c[ci cu munca m-am trezit. Dar a=a, muncesc, muncesc =i nu s-alege nimica de mine; pentru c[ tot de st[p`ni calici mi-am avut parte. +i vorba ceea: la calic sluje=ti, calic r[m`i...» Dar mai determina\i sunt Fl[m`nzil[, Geril[ =i ceilal\i. }nt`i au un caracter de grup; de=i solidari ]n p[r\ile esen\iale, sunt g`lcevo=i, o \in ]ntruna ]ntr-o ciorov[ial[. C`t despre Geril[, acesta trece la fapte, la pozne mali\ioase. De pild[: «— Numai din pricina voastr[ am r[cit casa, c[ci pentru mine era numai bun[, cum era. Dar a=a p[\e=ti dac[ te iei cu ni=te bicisnici. Las’ c[ v-a mai p[li el berechetul acesta de alt[ dat[. +tii c[ are haz =i asta? Voi s[ v[ l[f[i\i =i s[ huzuri\i de c[ldur[, iar[ eu s[ cr[p de frig. Buuun[ treab[! S[-mi dau eu lini=tea mea, pentru hat`rul nu =tiu cui! Acu= v[ t`rn`esc prin cas[, pe rud[ pe s[m`n\[; ]ncaltea s[ nu se aleag[ nimica nici de somnul meu, dar nici de al vostru.

294

G. C[linescu

— Ia tac[-\i gura, m[i Geril[! ziser[ ceilal\i. Acu= se face ziu[ =i tu nu mai stinche=ti cu bra=oave de-ale tale. A dracului lighioaie mai e=ti! Destul acum, c[ ne-ai f[cut capul c[lindar. Cine-a mai dori s[ fac[ tov[r[=ie cu tine, aib[-=i parte =i poarte-\i portul. C[ pe noi =tiu c[ ne-ai ame\it [...] — Ia, asculta\i, m[i! da de c`nd a\i pus voi st[p`nire pe mine? zise Geril[. Apoi nu m[ face\i din cal m[gar, c[ v[ ve\i g[si mantaua cu mine. Eu ]s bun, c`t ]s bun, dar =i c`nd m-a scoate cineva din r[bdare, apoi nu-i trebuie nici \igan de laie ]mpotriva mea.» Am vorbit despre umanismul lui Creang[. Dialogul este alc[tuit din elemente obiective con\in`nd adev[ruri de aspect milenar, fie spre a demonstra filozofia de tradi\ie oral[ a unui erou, fie spre a denun\a malignitatea acoperit[ sofistic, a altuia, cu parimii. De pild[, sp`nul, spre a ]ndemna pe Harap Alb s[-l ia drept slug[, vorbe=te astfel: «—...Pesemne n-ai auzit vorba ceea c[, de p[r =i de coate goale nu se pl`nge nimene. +i c`nd nu sunt ochi negri, s[ru\i =i alba=tri! A=a =i d-ta: mul\[me=te lui Dumnezeu c[ m-ai g[sit =i tocme=te-m[» etc. Deodat[ descoperim, nu f[r[ surprindere, un adev[r admis ]n lumea rural[ pe care ]n aspect fabulos o exprim[ Creang[. Femeia trebuie s[ aib[ ochi negri, cei alba=tri sunt admi=i de nevoie — comme pisaller. Eminescu, folclorist =i el, arat[ dimpotriv[, sub ]nr`urirea miturilor =i mediilor germane, preferin\[ pentru p[rul blond =i ochii alba=tri: Ea se uit[... P[ru-i galben, Fa\a ei lucesc ]n lun[, Iar ]n ochii ei alba=tri, Toate basmele s-adun[.

Pentru poetul cult, ochii de culoare albastr[ sugereaz[ visarea, gra\ia fizic[ =i intelectual[. Cei mai ]nchi=i, c[prii, sunt indiciul unui temperament senzual =i vesel:

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

Ochii tainici =i c[prii Str[lucesc a=a de vii,

295

Iar de r`de, are haz: Cu gropi\e ]n obraz... Etc.

Era popular[ pe vremuri aceast[ roman\[ de Traian Demetrescu: C[lug[rul din vechiul schit O zi la el m-a g[zduit +i de-ale lumii mi-a vorbit... Iar c`nd s[ plec, l-am ]ntrebat:

“Ce soart[ rea te-a ]ndemnat S[ ca\i un loc printre siha=tri?“ El mi-a r[spuns: „Doi ochi alba=tri“.

De=i Creang[ avea p[r b[lai =i ochi alba=tri, nu s-a g`ndit la idei poetice de aspect nordic, n-a dat aten\ie perspectivei mitologice ce se putea desprinde din alb[strimea ochilor =i a acceptat idealul de frumuse\e al lumii rurale. }ntr-asta r[m`ne „peuple“. Peste toate aceste caracteriz[ri, de=i ]n fond un scriitor „cult“, Creang[ r[m`ne popular ]ntr-un sens ]nalt. Crea\ia lui e lipsit[ de personalitate moral[, de Weltanschauung individual. Asta se ]nt`mpl[ numai creatorilor excep\ionali, unui Shakespeare, de pild[. Orice autor, ]n afar[ de faptul c[ apar\ine unui curent (clasicism, romantism, realism, naturalism etc.), are orizontul s[u, de la care prive=te via\a =i care ]i poart[ numele. Goethe este wertherian, faustian =i goethean, Byron byronizeaz[, Lamartine lamartinizeaz[. Natur[, gest moral, totul e a=a de impregnat de persoana creatorului, ]nc`t dac[ ]ncerci a copia aceste aspecte, cazi neap[rat ]n pasti=[. Exist[, ]n timpul desf[=ur[rii unor astfel de personalit[\i creatoare, fenomene de mod[. Lamartinistul, ]ntr-o redingot[ impecabil[, cu o min[ sidefoas[, introdus[ pe jum[tate ]n ]ntredeschiz[tura hainei, contempl[ un lac rotund, obi=nuit st`nd pe o banc[ de piatr[, intrat[ pu\in ]n ruin[ din pricina vegeta\iei impetuoase. O salcie pletoas[ =i aerian[ ca o ploaie nu lipse=te. Wertherianul zace la p[m`nt, sc[ldat ]n s`nge, cu un pistol l`ng[ el. }n m`n[ str`nge medalionul unei Lotte oarecare. Byronianul, cu p[rul v`lvoi, cu c[ma=a f`lf`ind ]n v`nt, cu fa\a mistuit[ =i sumbr[, =ade la prora unei cor[bii cu p`nze, de unde vede ]n dep[rtare o Grecie antic[ ]n demoli\iune, nocturn[ =i melancolic[. Eminescianul zice: Vino-n codru la izvorul Care tremur[ pe prund,

Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund.

298

G. C[linescu

Cu greu se va pretinde ]ns[ c[ cineva „crengizeaz[“. Exist[ latent, ]n popor, mii de Creang[: unul singur p`n[ acum a subliniat mesajul lor. E vorba de a descrie c`ntecul privighetorilor ]n poian[? Nici un ]mprumut f[cut muzicii, ci simple replici curente. „Curente“ nu-i deajuns spus. Simple replici, repetate de veacuri, ajunse la o conciziune extrem[, la o lustruire de cremene. Este cu des[v`r=ire exclus ca un autor obi=nuit s[ aib[ norocul s[ spun[ at`t de simplu =i cuprinz[tor: «’T[-v[ pustia, privighetori, s[ v[ bat[...» Pentru asta trebuie s[ fii ]mpins de la spate de milioane de \[rani, s[ vorbe=ti ]n graiul lor, s[ fii unul exprim`nd pe to\i, absolut-obiectivul, golit de orice umbr[ de egotism =i de orgoliu artistic, de=i nu lipsit de sim\ul artei impersonale. }n materie de emo\ii, cazul lui Creang[ e mai simplu. Nu are de spus despre copil[rie mai mult dec`t al\ii. Chiotul lui este ]ns[ mai plin, sonor ca o voce minunat[, distins[ ]ntr-o gloat[, =i se rezum[ la: „+i, Doamne, frumos era pe atunci...“ A=a cum exist[ „idei primite“, sunt =i sentimente, adev[ruri primite, ]ns[ nu de la genera\ii limitate, ci de la un popor ]ntreg, cu procesul de g`ndire prudent, totu=i ]n mi=care. Un creator popular genial este anulat ca individ =i fortificat ca exponent. De aceea despre Creang[, ca artist, sunt pu\ine de spus, =i studiile se pierd ]n divaga\ii. Un muzician poate imita huietul apelor, un pictor poate zugr[vi priveli=tea, dar astea sunt succedanee artistice, nu impresii critice. Creang[ este o expresie monumental[ a naturii umane ]n ipostaza ei istoric[ ce se nume=te poporul rom`n, sau, mai simplu, e poporul rom`n ]nsu=i, surprins ]ntr-un moment de genial[ expansiune. Ion Creang[ este, de fapt, un anonim.

POSTFA|{

Despre via\a lui Ion1 Creang[ avem, peste ceea ce =tim din Amintirile lui, foarte pu\ine =tiri. Sunt ]n genere informa\ii anecdotice de la oameni care sau l-au cunoscut prea la suprafa\[ =i t`rziu, sau n-au avut ]n\elegerea unui om de valoarea lui. La amintiri se adaug[ documentele. Cercet[ri ]n Arhivele Statului din Ia=i =i din Bucure=ti, ]n Arhivele Mitropoliei din Ia=i, culegerea coresponden\ei de pe la rude =i prieteni au l[murit multe puncte din biografia lui Creang[. }n fruntea cercet[rilor de documente st[ economul D. Furtun[. Trebuie ad[ugat c[ cu fiecare document ivit starea civil[ a lui Creang[ devine mai complicat[. }n general, atestatele sunt reconstituite cu martori, dar ]nsemnarea din mitric[ poate fi pus[, ]n aceste vremuri, la ]ndoial[. De asemeni, pachetele de documente din arhive au adesea o dat[ global[, =i datarea induce ]n eroare. Din fericire, substan\a biografiei lui Ion Creang[ r[m`ne statornic[. Ca =i ]n cazul lui Eminescu, am ]ncercat a face portretul lui Creang[ interpret`nd documentele. N-am f[cut descoperiri noi , afar[ de pu\ine (de acum ]nainte nici nu se mai pot afla dec`t doar preciziuni de date), dar pricep[torul ]n materie ]=i va da seama, credem, de felul nostru de a citi =i de al altora. Judec[\ile asupra operei le-am unit cu nara\iunea biografic[ ]ntr-un portret totalitar, deoarece opera se afl[, ]ntruc`t ]l prive=te pe Creang[, str`ns legat[ de existen\a lui. Portretul acesta este o lucrare de curat[ =tiin\[. Informa\ia este riguroas[ =i complet[, orice propozi\ie e documentat[. }n sfor\area de a crea literar, nu ne folosim dec`t de mijloacele pe care le ofer[ compozi\ia, ]nl[tur`nd, de pild[, din text discu\ia izvoarelor, neintroduc`nd ]n nara\iune elementele anacronice. Dialogurile sunt cita\iuni, descrip\iile sunt bizuite pe observa\ie =i izvoare. Spre a folosi amintirii lui Creang[, f[c`nd 1 Adopt[m pe Ion =i nu pe Ioan, chiar dac[ vreodat[ or[=ene=te Creang[ ar fi semnat Ioan Creang[, deoarece ]n Amintiri povestitorul e chemat mereu Ion =i pentru c[ acesta e numele adev[rat rom`nesc, fiind fa\[ de Ioan, ceea ce Mihai este fa\[ de Mihail.

300

G. C[linescu

cartea atr[g[toare pentru cititor, am ]nl[turat a=a-zisul aparat critic, care d[ un aer de mare erudi\ie, dar care ]n materie de istorie literar[ este o mistifica\ie. Pentru cercet[torul =tiin\ific am recurs la o simplificare, pe care o ]nlesne=te faptul c[ toate scrierile despre Creang[ sunt articole scurte ]n care am[nuntele sunt u=or de g[sit, f[r[ ar[tarea neap[rat[ a paginii. Am dat numere de ordine bibliografiei. Aceste numere le-am raportat ]n text. Cine voie=te s[ =tie de unde am scos o afirma\ie caut[ num[rul la bibliografie =i g[se=te astfel articolul folosit. Se va zice, probabil, ca =i despre monografia eminescian[, c[ totul e «discutabil». Iat[ o vorb[ f[r[ noim[. Orice propozi\ie din momentul formul[rii ei devine discutabil[, discutabilitatea =i obiectivitatea fiind dou[ no\iuni corelative. Nici nu mai poate fi ]ndoial[ c[ Creang[ de aici este reprezentarea noastr[, fiindc[ el nu poate tr[i dec`t pe r`nd prin opera de interpretare a fiec[ruia. Dar interpretarea aceasta e obiectiv[, pentru c[ se bizuie pe documente. Oric`t s-ar ]ncerca altcineva s[ dea o alt[ imagine «mai obiectiv[», el nu va putea dec`t s[ ajung[ cam la aceea=i viziune c`t[ vreme izvoarele sunt acelea=i, sau, ]n sf`r=it, la o impresie arbitrar[, p[r[sindu-le. Trebuie s[ mai ad[ug[m pentru aceia care, judec`nd numai literar, nu vor g[si destul[ desf[=urare epic[, adic[ destul volum, c[ un istoric nu poate umfla o carte cu fraze, dep[=ind materialul lui. Iar aici materia e pu\in[. Dup[ examinarea direct[ =i atent[ a bibliografiei respective am ]nl[turat tot ce nu are nici un interes informativ sau m[car literar (noti\e comemorative, recenzii mediocre, semnal[ri de articole pe care le-am citat o dat[ nemijlocit). De aici nu reiese c[ ceea ce a r[mas este numaidec`t de cea mai mare ]nsemn[tate. Mai sunt destule articole ]n fond f[r[ interes, dar care, c[zute ]n m`inile cercet[torului ]naintea altora, pot da oarecare orientare. Multe, cele mai multe, dau o informa\ie de a doua m`n[, f[c`nd considera\ii ]n jurul documentelor, singurele absolut utile. Cei care au amintiri despre Creang[ le repet[ ]ntocmai ]n tot felul de publica\ii. Le-am citat totu=i adesea, fiindc[ se poate ]nt`mpla ca o revist[ s[ fie mai la ]ndem`n[ dec`t alta. N-am ]nsemnat cu asterisc importan\a articolelor, ca s[ nu jignim pe nimeni, fiindc[ nimeni, vorbind despre Creang[, n-a voit s[ fac[ vreun r[u. Dac[ cineva are curiozit[\i =i pentru articolele ne]nsemnate purt`nd ]n titlu numele lui Creang[, poate ad`nci prin indica\iile noastre nefolositoarele cercet[ri. G. C. 1938—1964

BIBLIOGRAFIE

VIA|A Manuscrise la Academia Rom`n[: ms. 4. 074 (Scrieri de Ion Creang[, cump[rat de la dl Em. G`rleanu la 26 februarie 1908); ms. 3. 757 (Scrisori primite de Ion Creang[ de la fiul s[u C. I. Creang[ =i de la rude ale sale, ]n anii 1880—1891. Cump[rat de la Isr. Vuppermann1 din Ia=i, la 19 iunie 1907). Documente originale la Institutul de istorie literar[ =i folclor. 1. GH. ADAMESCU, Contribu\iuni la bibliografia rom`neasc[, Bucure=ti, I, 1921, p. 121—123; II, 1923, p. 182—183; III, 1928, p. 133—134. 2. F. ADERCA, De vorb[ cu dl I. Slavici, ]n Mi=carea literar[, II, 1925, nr. 12. 3. Adunarea scrierilor lui Ion Creang[, ]n Lupta, VI, nr. 1. 025 din 14 ianuarie 1890. 4. V. ALECSANDRI, Scrisori, I, ed. Il Chendi =i E. Carcalechi, Bucure=ti, «Socec», 1904. 5. GRIG. I. ALEXANDRESCU, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Convorbiri literare, XXXIII, nr. 12 din 15 decembrie 1899, p. 1073—1084. 6. GRIG. I. ALEXANDRESCU, Biografia lui I. Creang[, ]n Ioan Creang[, Opere complete, cu o biografie, Partea I, Bucure=ti, «Biblioteca pentru to\i», nr. 28. 7. Aniversarea mor\ii lui Ion Creang[ (o scrisoare a lui I. C), ]n Ion Creang[, XIII, nr. 2 din februarie 1920, p. 17—18. 8. ECON. I. ANTONOVICI, O cerere a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, IV, nr. 2 din februarie 1911, p. 41. 9. Anuarul Institutului Vasile Lupu (+coala normal[ de la Trei Ierarhi din Ia=i) pe anul =colar 1863—1864. Publicat de directorul Titu Maiorescu, Iassi, 1864. 10. Anuarul Universit[\ii din Ia=i pe anul =colar 1895—1896, Bucure=ti, 1897, p. 89. 11. V. I. ATANASIU, Abecedare =i abecedari=ti, ]n Era nou[ din 26 mai, 16 iunie =i 25 august 1891. F[r[ ]ndoial[, gre=it: trebuie s[ fie anticarul Kuppermann.

1

302

G. C[linescu

12. E. BAICAN, Mo= Iordache Halandala, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I, decembrie 1904—ianuarie 1905, p. 274—276. 13. JEAN BART, Ion Creang[, ]n Adev[rul literar =i artistic, IX, 1930, nr. 489. 14. I. A. BASSARABESCU, Cine a ]ndemnat pe Creang[ s[ scrie, ]n Convorbiri literare, LXIII, 1930, februarie, p. 3—5. 15. N. A. BOGDAN, Ion Creang[ (C`teva amintiri), ]n Familia, XXVI, 1890, p. 104—107. 16. N. A. BOGDAN, Ion Creang[ (C`teva amintiri), ]n Era nou[, nr. 97 din 11 august 1891. 17. N. A. BOGDAN, Potcapul lui Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 9—10 din 20 decembrie 1914. 18. N. A. BOGDAN, I. Creang[ la B[ile Sl[nicului, ]n Lupta pentru via\[, I, 1904, nr. 5, p. 72—75. 19. [N. A. BOGDAN], Biserica din Humule=ti, note =i impresii, ]n Ioan Neculce, fasc. 4, 1924, p. 291—293. 20. N. A. BOGDAN, I. Creang[, ]n Solia Moldovei, II, 1928, nr. 16. 21. N. A. BOGDAN, Creang[ la Sl[nicul Moldovei (1885), ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 32—36. 22. N. A. BOGDAN, Lucruri inedite =i foarte interesante despre Ion Creang[, ]n Opinia (Ia=i), XXVIII, nr. 7. 643 din 18 octombrie 1932. 23. N. A. BOGDAN, Pove=ti =i anecdote din popor, ed. a II-a, Ia=i, «+araga» [1897]. 24. N. A. BOGDAN, Pove=ti =i bazaconii din Moldova, ed. a III-a, Bucure=ti «Socec», 1923, p. 320—350. 25. N. A. BOGDAN, Ora=ul Ia=i, ed. a II-a, Ia=i, 1913—1915. 26. GH. BOGDAN-DUIC{, Variante ungure=ti la Ion Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 5—10. 27. JEAN BOUTIÈRE, La vie et l’oeuvre de I. Creang[, Paris, 1930. 28. Buletinul Ministerului Instruc\iunii Publice =i Cultelor, I, 1885, nr. 5, p. 355. 29. G. C{LINESCU, Via\a lui Mihai Eminescu, ed. a II-a, Bucure=ti, «Cultura na\ional[». 30. CONST. CALMUSCHI, }n mun\ii Neam\ului, Gala\i, 1903. 31. IL. CHENDI, Creang[ =i Eminescu, ]n Omagiu lui Mihai Eminescu, Bucure=ti, 1909, p. 139—143. 32. GH. CODREANU, Comemorarea lui Ion Creang[, ]n Junimea literar[, VII, 1910, p. 52. 33. CORESI [ARTHUR STAVRI], Sf`r`iacul (Amintire), ]n +ez[toarea, V, decembrie 1899, nr. 12, p. 199—201. 34. GEORGE A. COSMOVICI, Note, ]n Ion Creang[, II, decembrie 1909, nr. 12, p. 330—332.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

303

35. CONST. I. CREANG{, Lupta pentru existen\[, Bucure=ti, 1896. 36. CONST. I. CREANG{, Memoriu ]n chestia ]nfiin\[rii de c[tr[ stat a monopolului h`rtiei de \ig[ri, Bucure=ti, 1900. 37. CONST. I. CREANG{, Domni\a Maria =i Copilul din cas[, Bucure=ti, 1905. 38. Dr. G. D. CREANG{, Origina lui Ion Creang[, ]n Universul, 54, nr. 150 din 3 iulie 1937. 39. IOAN CREANG{, ]n Familia, XXXII, nr. 24 din 16/28 iunie 1896, p. 277—278. 40. + ION CREANG{, ]n +ez[toarea, V, decembrie 1899, nr. 12, p. 201—204 (dup[ Era nou[ din 7 ianuarie 1890). 41. I. CREANG{, Dou[ scrisori, ]n Convorbiri literare, XXV, 1891—1892, p. 1117—1118. 42. I. CREANG{, O scrisoare ]n Ion Creang[, III, martie 1910, nr. 3, p. 61. 43. I. CREANG{, Scrisori, ]n I. E. Torou\iu =i Gh. Carda=, Studii =i documente literare, I, Bucure=ti, 1931 (Trei scrisori ale lui I. C. c[tre I. Negruzzi), p. 307—310. 44. I. CREANG{, Scrisori, ]n I. E. Torou\iu, Studii =i documente literare, III, Bucure=ti, 1932 (Dou[ scrisori ale lui I. C. c[tre I. Slavici =i una a aceluia=i c[tre N. Gane), p. 119—123. 45. I. CREANG{, Scrisori, ]n I. E. Torou\iu, Studii =i documente literare, V, Bucure=ti, 1935 (+ase scrisori ale lui I. C. c[tre Titu Maiorescu), p. 40—45. 46. I. CREANG{, Scrisori, ]n Opere complete, ed. Marmeliuc, Cern[u\i, 1924. 47. I. CREANG{, }nt`mpinare la critica domnului I. N[dejde asupra p[r\ei =tiin\ifice din cartea de cetire «}nv[\[toriul copiilor», ]n Contemporanul, nr. 8 din 16 octombrie 1881, p. 278—279. 48. I. CREANG{, C`nd eram ]n floarea mea =i Mielu=ica, ]n Contemporanul, nr. 12 din 16 decembrie 1881, p. 431—433. 49. I. CREANG{, Bratu, ]n Contemporanul, nr. 13 din 1 ianuarie 1882, p. 483—485. 50. I. CREANG{, Lina Catalina, ]n Convorbiri literare, XV, 1881—1882, p. 383 squ. 51. I. CREANG{, Satirice (versuri inedite), ]n Flac[ra, IV, nr. 9—10 din 20 decembrie 1914. 52. A. C. CUZA, De-ale lui Creang[ (Din povestea «bujdeucei», Unde =i c`nd a murit Ion Creang[?), ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 11—20. 53. DAN. [N. A. BOGDAN], B[ile de la Sl[nic (O escursiune la grani\[), ]n Liberalul (Ia=i), VI, 1885, nr. 140 din 4/16 iulie.

304

G. C[linescu

54. AR. DENSU+IANU, Istoria limbii =i literaturii rom`ne, ed. a II-a, 1894, p. 178, 331. 55. V. DORIN, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[, IV, nr. 1 din ianuarie 1911, p. 4. 56. Dosarul lui Ion Creang[, ]n +ez[toarea, VII, 1902, p. 130—133. 57. Dosarul lui Ion Creang[, ]n +ez[toarea, XXXVI, 1928 (v. XXIV), p. 16. 58. Dou[ acte, ]n Luceaf[rul, IX, 1910, p. 24—25. 59. EMILGAR [EMIL G~RLEANU], Ioan Creang[, ]n Arhiva (Ia=i) XIII, 1902, p. 311—343. 60. EMILGAR, Asupra biografiei lui Ioan Creang[, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I, 1904, p. 82—86. 61. EMILGAR, Note relative la manuscriptele =i edi\iile operilor lui Ion Creang[, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I, 1904, p. 24—28. 62. EMILGAR, Ioan Creang[ =i Mihai Eminescu, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I, 1904, p. 82—86. 63. Eminescu comemorativ, Album artistic literar ]ntocmit de Octav Minar, Ia=i [1909]. 64. M. EMINESCU, Scrieri politice =i literare, I, Bucure=ti, «Minerva», 1905, p. 243—283, passim. 65. I. P. FLORANTIN, C[r\ile didactice ]n clasa I primar[, ]n Liberalul (Ia=i), VIII, din 13 mai, 12 iunie =i 22 august 1887. 66. [I. P.] F[LORANTIN], O neomenoas[ specul[ cu c[r\i didactice, ]n Lupta, IV, nr. 303 din 18 iulie 1887. 67. DUMITRU FURTUN{, O scrisoare a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[ VII, noiembrie—decembrie 1914, nr. 11—12, p. 292—293. 68. DUMITRU FURTUN{, Cuvinte =i m[rturii despre Ion Creang[, cu prilejul ]mplinirii a 25 de ani de la moartea sa, Bucure=ti, «L. Alcalay», [1915]. 69. ECON. D. FURTUN{, }nc[ o scrisoare inedit[ a lui I. Creang[, ]n Ramuri, XX, 1926, nr. 3—4, p. 136. 70. ECON. D. FURTUN{, Anii de suferin\[ ai lui Ion Creang[ (Trei scrisori necunoscute), ]n N[zuin\a rom`neasc[, V, 1926, nr. 3, p. 37—39. 71. ECON. D. FURTUN{, Facultatea de teologie din Ia=i, Dorohoi, 1926. 72. ECON. D. FURTUN{, Din trecutul Facult[\ii de teologie din Ia=i, ]n Tudor Pamfile, IV, 1926, p. 87—89. 73. ECON. D. FURTUN{, O scrisoare a lui Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), I, 1926, p. 71—72. 74. ECON. D. FURTUN{, Creang[ inedit (O scrisoare a sa din 1862), ]n F[tFrumos (Suceava), II, 1927, p. 33—37.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

305

75. ECON. D. FURTUN{, Creang[ =i mergerea la teatru a clericilor, ]n F[tFrumos (Suceava), II, 1927, p. 69—71, 139—142. 76. ECON. D. FURTUN{, O poveste de la sora lui Creang[, ]n F[t-Frumos, (Suceava), III, 1928, p. 5. 77. ECON. D. FURTUN{, Arhimandritul erou al lui I. Creang[, ]n Lumea (Ia=i) din 11 =i 23 ianuarie 1931. 78. ECON. D. FURTUN{, Datarea exact[ a unei scrisori, ]n Lumea, XIV, nr. 3.814 din 9 martie 1931. 79. ECON. D. FURTUN{, «+coli\a» lui Creang[, ]n Cuget clar, II, 1937, nr. 9, p. 139—141. 80. EM. G[~RLEANU], Manuscrisele lui Creang[, ]n Luceaf[rul, IX, 1910, p. 6. 81. EM. G~RLEANU, Biserica veche din Bro=teni, ]n Junimea literar[, VII, 1910, p. 8. 82. [EM. G~RLEANU], O pies[ de teatru a lui Ion Creang[, ]n Luceaf[rul, IX, 1910, p. 8. 83. V. V. GEORGESCU, Creang[ la «Junimea», ]n Adev[rul literar =i artistic, IX, 1930, nr. 505. 84. P. GHEORGEASA =i EUGENIA N. POSA, Dintr-ale lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, XIII, nr. 2 din februarie 1920, p. 18—21. 85. V. A. GHEORGHI|{, Cum a fost introdus Creang[ la «Junimea», ]n Tudor Pamfile, IV, 1926, p. 5—6. 86. CONST. D. GHEORGHIU, Dic\ionar geografic al jude\ului Neam\u (la anul 1890), Bucure=ti, «Soc. geogr. rom.», 1895. 87. O. G[OGA], Bujdeuca lui Creang[, ]n Luceaf[rul, VI, 1907, p. 23. 88. ARTUR GOROVEI, Amintiri despre Ion Creang[, ]n +ez[toarea, V, decembrie, 1899, nr. 12, p. 191—195. 89. ARTUR GOROVEI, Ion Creang[, ]n Via\a rom`neasc[, XIII, 1921 (vol. 48), p. 357—363. 90. ARTUR GOROVEI, }nsemn[ri de ale lui Creang[, ]n F[t-Frumos, (Suceava), V, 1930, p. 21—25. 91. ARTUR GOROVEI, Cu privire la Ion Creang[, ]n Convorbiri literare, LXIV, 1931, p. 869—876. 92. ARTUR GOROVEI, Catihetul de la F[lticeni, ]n Lumea, XIV, nr. 4.014 din 30 octombrie 1931. 93. ARTUR GOROVEI, Catihetul lui Ion Creang[, ]n Adev[rul literar =i artistic, X, 1932, nr. 594. 94. I. GR{MAD{, Societatea academic[ social-literar[ «Rom`nia jun[» din Viena (1871—1911), Arad, 1912.

306

G. C[linescu

95. CONSTANTIN GRIGORIU, Ion Creang[ =i Gheorge Ien[chescu, preot, ]n Ion Creang[, II, decembrie 1909, nr. 12, p. 315—325. 96. CONSTANTIN GRIGORESCU, R[spuns unui calomniator, ]n +ez[toarea, vol. VII, 1903, p. 193—196. 97. ZAHEI GRIGORIU, Din via\a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, II, decembrie 1909, nr. 12, p. 336. 98. EDUARD GRUBER, Stil =i g`ndire, Ia=i, «+araga», 1888. 99. I.A.R., Dou[ scrisori de la Eminescu =i Creang[, ]n Convorbiri literare, XXXIX, 1905, p. 1151—1152. 100. TRAIAN ICHIM, Actul de c[s[torie a lui I. Creang[, Actul de moarte a lui I. Creang[, ]n Ioan Neculce, fasc. 7, 1928, Ia=i, 1929, p. 243, 243— 244. 101. GH. IEN{CHESCU, Bustul lui I. Creang[, ]n Evenimentul (Ia=i), nr. 29 =i 30 din 6 =i 7 martie 1902. 102. }nmorm`ntarea lui Ion Creang[, ]n Lupta, VI, nr. 1. 021 din 10 ianuarie 1890. 103. }nsemn[rile lui Creang[, ]n Luceaf[rul, IX, 1910, p. 25. 104. Inser\iuni =i reclame, ]n Noul curier rom`n (Ia=i), nr. 112 din 23 septembrie 1872. 105. IOAN S. IONESCU, Calicul din Talpalari (Anecdot[), ]n Era nou[ din 22 decembrie 1891. 106. IOAN S. IONESCU, Calicul din Talpalari (Anecdot[), ]n +ez[toarea, vol. VI, 1901, p. 168—169. 107. IOAN S. IONESCU, Pove=ti, anecdote, impresii de c[l[torie, diverse, Ia=i, Tip. Na\ional[, 1905. 108. N. IORGA, Ceva despre Ion Creang[, ]n Neamul rom`nesc literar, II, 1910, nr. 2, p. 17—19. 109. N. IORGA, Ceva despre Ion Creang[, ]n Oameni care au fost, I, Bucure=ti, «Fund. Regele Carol II», 1934, p. 392—395. 110. WILHELM DE KOTZEBUE, Din Moldova (Tablouri =i schi\e din 1850), Ia=i, «Via\a rom`neasc[» 1920. 111. WILHELM DE KOTZEBUE, Lascar Viorescu, roman din via\a Moldovei (1851), Ia=i, «Via\a rom`neasc[», 1920. 112. BARBU L{Z{REANU, Un tovar[= al lui Creang[, ]n Adev[rul, 44, nr. 14.539 din 26 mai 1931. 113. BARBU L{Z{REANU, Cu privire la Creang[, Bucure=ti, «Cultura rom`neasc[», [1937]. 114. Prof. Dr. N. LEON, Amintiri, II, Ia=i, «Via\a rom`neasc[», 1925.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

307

115. Liberalul (Ia=i), 1885, 1887, passim. 116. M. LUPESCU, Amintiri despre Ion Creang[, ]n +ez[toarea, V, decembrie 1899, nr. 12, p. 188—191. 117. M. LUPESCU, Amintiri despre Creang[, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I, decembrie 1904—ianuarie 1905, p. 282—283. 118. M. LUPESCU, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[, II, decembrie 1909, nr. 12, p. 333—335. 119. M. LUPESCU, So\ia lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, V, octombrie 1912, nr. 10, p. 319. 120. M. LUPESCU, Amintire despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[, V, decembrie 1912, nr. 12, p. 353—355. 121. M. LUPESCU, Pr. Vasile Grigorescu, catihetul din Folticeni al lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, VII, noiembrie—decembrie 1914, nr. 11— 12, p. 290—292. 122. M. LUPESCU, Ion Creang[ =i normali=tii de la «V. Lupu», ]n Ion Creang[, XII, noiembrie—decembrie 1919, nr. 11—12, p. 99—101. 123. LYS [D. NANU], Un detractor al lui Creang[, ]n Epoca din 16 februarie 1902 =i ]n +ez[toarea, vol. VII, 1903, p. 196—197. 124. TITU MAIORESCU, Istoria contemporan[ a Rom`niei (1866—1900), Bucure=ti, «Socec», 1925, p. 13—14, 38—40. 125. TITU MAIORESCU, }nsemn[ri zilnice, I (1855—1880), Bucure=ti, «Socec», 1937, p. 136, 263. 126. A. M~NDRU, Mo= Creang[ (poezie), ]n F[t-Frumos (B`rlad), I, decembrie 1904—ianuarie 1905, p. 262. 127. RADU MANOLIU, Neamul lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, XII, noiembrie—decembrie 1919, nr. 11—12, p. 98—99. 128. C. MEISSNER, }n amintirea lui I. Creang[, ]n Anuarul =colii normale «Vasile Lupu», VII (1930—1931, 1931—1932). 129. EMILE MELBERT, Anuarul na\ional al Rom`niei pe 1902, Bucure=ti, 1902. 130. OCTAV MINAR, Creang[ despre Eminescu, ]n Cosinzeana, III, nr. 17—18 din 27 aprilie 1913, p. 243—245. 131. OCTAV MINAR, Povestitorul Ion Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 9—10 din 20 decembrie 1914. 132. O. M[INAR], Amintiri glume\e din via\a lui Ion Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 9—10 din 20 decembrie 1914. 133. [O. MINAR], Creang[ autorul unei comedii, ]n Flac[ra, IV, nr. 9—10 din 20 decembrie 1914. 134. O. M[INAR], Scrisorile lui Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 9—10 din 20 de-

308

G. C[linescu

cembrie 1914. 135. OCTAV MINAR, Cum a iubit Eminescu, Bucure=ti, Bibl. «Lumina», nr. 22—23, p. 44, 50—51. 136. Monitorul oficial nr. 155 din 14/15 iulie 1872, p. 927. 137. LECA MORARIU, Anul na=terii lui Creang[, ]n Junimea literar[, XII, 1923, p. 455. 138. LECA MORARIU, Pentru autenticitatea unui articol al lui Creang[, ]n Junimea literar[, XIII, 1924, p. 63. 139. LECA MORARIU, Iar[=i autenticitatea unui articol al lui Creang[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 92. 140. LECA MORARIU, Coperta noastr[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 215. 141. LECA MORARIU, Ileana Creang[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 322— 324. 142. LECA MORARIU, Ne complet[m coresponden\a lui Creang[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 330. 143. LECA MORARIU, Spi\a neamului lui Creang[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 330—331. 144. LECA MORARIU, Grigore Ciubuc «Clopotarul», ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 331. 145. LECA MORARIU, Drumuri moldovene, reproducere din Glasul Bucovinei, VIII, 1925, Cern[u\i, 1925. 146. LECA MORARIU, Institutorul Creang[, reproducere din Glasul Bucovinei, VIII, 1925, Cern[u\i, 1925. 147. L[ECA] M[ORARIU], Data mor\ii lui Zahei Creang[, ]n Junimea literar[, XV, 1926, p. 41. 148. L[ECA] M[ORARIU], Iar[=i coresponden\a lui Creang[, ]n Junimea literar[, XV, 1926, p. 41. 149. LECA MORARIU, Iar[=i un inedit portret al Ilenei Creang[, ]n Junimea literar[, XV, 1926, p. 78. 150. L[ECA] M[ORARIU], Pentru l[murirea unei scrisori a lui Creang[, ]n Junimea literar[, XV, 1926, p. 91. 151. LECA MORARIU, Omul Ion Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), I, 1926, p. 120—121. 152. LECA MORARIU, Iar[=i scrisorile lui Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), I, 1926, p. 123. 153. LECA MORARIU, Creang[ la «Junimea», ]n F[t-Frumos (Suceava), I, 1926, p. 158. 154. LECA MORARIU, Pentru cea mai artistic[ scrisoare a lui Creang[, ]n

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

309

F[t-Frumos (Suceava), II, 1927, p. 98—100. 155. LECA MORARIU, +tiri noi despre Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), III, 1928, p. 197—198. 156. LECA MORARIU, Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 1—4. 157. LECA MORARIU, Creang[ revizuit de V. Conta?, ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 44—46. 158. LECA MORARIU, Creang[ mort de dou[ ori =i deci... comemorarea de dou[ ori, ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 47. 159. LECA MORARIU, De-ale lui Creang[ (Popa Duhu =i Zahei Creang[), extras din Calendarul «Glasul Bucovinei», 1926, Cern[u\i, 1926. 160. I. N{DEJDE, Partea =tiin\ific[ din «}nv[\[toriul copiilor» de dnii C. Grigorescu, I. Creang[ =i V. Receanu, ed. a VI-a, Ia=i, 1880, ]n Contemporanul, 1881, p. 205—211, nr. 6 din 16 septembrie. 161. I. N{DEJDE, R[spuns la ]nt`mpinarea dlui Creang[, la critica p[r\ii =tiin\ifice din «}nv[\[toriul copiilor», ]n Contemporanul, 1881, pp. 280— 282, nr. 8 din 16 octombrie. 162. I. N{DEJDE, Generozitatea d-lui Creang[, ]n Contemporanul, 1881, p. 339—240, nr. 9 din 1 noiembrie. 163. N. C., Ion Creang[, ]n Luceaf[rul, XV, 1920, p. 18—19. 164. IACOB NEGRUZZI, Ion Creang[, ]n Convorbiri literare, XXIII, 1889— 1890, p. 981—983. 165. IACOB NEGRUZZI, Scrieri complete, vol. I, Còpii de pe natur[, Scrisori, Bucure=ti, «Socec», 1894. 166. IACOB C. NEGRUZZI, O scrisoare, ]n Ion Creang[, II, 1909, nr. 12, p. 312—314. 167. IACOB NEGRUZZI, Amintiri din «Junimea», Bucure=ti, «Via\a rom`neasc[» [1921], p. 127, 188—189, 209—213. 168. Noul curier rom`n (Ia=i), 1871—1873, passim. 169. Noul curier rom`n (Ia=i), nr. 119 din 10 octombrie 1872. 170. O scrisoare a lui Ion Creang[, ]n S[m[n[torul, II, 1903, p. 304. 171. O scrisoare a lui Ion Creang[, ]n Junimea literar[, VII, 1910, p. 19. 172. T. P[AMFILE], R[m[=i\e de la Ion Creang[, ]n Ion Creang[, II, 1909, nr. 12, p. 336. 173. T. PAMFILE, O prefa\[, ]n Ion Creang[, XII, noiembrie-decembrie 1919, nr. 11—12, p. 93—97 =i ]n Ion Creang[, Opere complete, Chi=in[u. 174. T. PAMFILE, Casa =i neamurile lui Ion Creang[ din Humule=ti, ]n Ion Creang[, XIII, ianuarie 1920, nr. 1, p. 2. 175. GEORGE PANU, Amintiri de la «Junimea» din Ia=i, I—II, Bucure=ti, 1908, 1910.

310

G. C[linescu

176. JEAN PASCAL, La bojdeuca lui Creang[ din |ic[u, ]n Lumea, XIV, nr. 3.977 din 17 septembrie 1931. 177. Pentru amintirea lui Creang[, Ia=i, 1918. 178. HORIA PETRA-PETRESCU, La morm`ntul lui Ion Creang[, ]n Rom`nul (Arad), I, nr. 259 din 26 noiembrie/9 decembrie 1911. 179. VASILE PETROVANU, Istoricul =colii normale «Vasile Lupu», I—II, ]n Anuarul =colii normale «Vasile Lupu», II (1926—1927), III (1927—1928). 180. G. POLCOVNICUL, Ion Creang[, preparand la Institutul «Vasile Lupu», ]n Revista critic[, II, 1928, p. 112—117. 181. GH. POLCOVNICUL, Atestatul de ]nv[\[tor a lui Ion Creang[, ]n Ioan Neculce, fasc. 7, 1928, p. 254—255. 182. GH. POLCOVNICU, Polemica dintre Creang[ =i I. N[dejde, ]n Vremea =colii, II, 1929, p. 341. 183. E. PRECUP, Via\a =i opera lui I. Creang[, Gherla, 1921. 184. LUCIAN PREDESCU, Contribu\iuni la istoria literar[, ]n Junimea literar[, XVIII, 1929, p. 384—388. 185. LUCIAN PREDESCU, Contrbu\iuni la istoria literar[ (I. Creang[ =i profesoratul), ]n Arhiva (Ia=i), XXXVII, 1930, p. 253. 186. LUCIAN PREDESCU, O scrisoare a lui Creang[ datat[ gre=it, ]n Convorbiri literare, LXIII, 1930, p. 1062—1064. 187. LUCIAN PREDESCU, C`\iva membri ai familiei Creang[, ]n Revista Arhivelor, vol. III, 1930—1931. 188. LUCIAN PREDESCU, Pe marginea unei scrisori a lui Ioan Creang[, ]n Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.154 din 11 martie 1931. 189. LUCIAN PREDESCU, Divor\ul lui Ion Creang[ (complet[ri inedite), ]n Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.281 din 11 august 1931. 190. LUCIAN PREDESCU, Data na=terii lui Ion Creang[ (preciz[ri inedite), ]n Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.329 din 6 octombrie 1931. 191. LUCIAN PREDESCU, Diaconia lui Ion Creang[ (date noi), ]n Cuget clar, IV, 1931, p. 289—295. 192. LUCIAN PREDESCU, Unde a r[posat Ion Creang[, ]n Convorbiri literare, LXIV, 1931, p. 265—266. 193. LUCIAN PREDESCU, Date noi despre familiile Creang[ =i Ciobotariu, ]n Adev[rul literar =i artistic, X, 1931, nr. 541. 194. LUCIAN PREDESCU, Diaconia lui Ion Creang[ (Date noi), ]n Adev[rul, XLIV, nr. 14. 631 din 12 septembrie 1931.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

311

195. LUCIAN PREDESCU, Ion Creang[ =i familia sa, negustori, ]n Adev[rul, XLIV, nr. 14.738 din 20 septembrie 1931. 196. LUCIAN PREDESCU, Povestitorul Ion Creang[ =i «Prima societate de economie din Ia=i», ]n Opinia (Ia=i), XXVIII, nr. 7.426 din 31 ianuarie 1932. 197. LUCIAN PREDESCU, Diaconul =i institutorul Ion Creang[ (rectific[ri =i date noi), ]n Adev[rul literar =i artistic, XI, 1932, nr. 611. 198. LUCIAN PREDESCU, Despre Creang[ =i rudele sale (Contribu\ii noi), ]n Adev[rul, XLV, nr. 14.838 din 18 mai 1932. 199. *LUCIAN PREDESCU, Date inedite asupra familiilor Creang[ =i Ciobotariu, ]n Arhivele Olteniei, X, 1931, p. 450—456. 200. LUCIAN PREDESCU, Ioan Creang[, I (Viea\a), II (Opera), Bucure=ti, «Bucovina», 1932. 201. [PROPER|IU], Profesorul Creang[, ]n +ez[toarea, V, 1899, nr. 12, p. 205— 208 (dup[ Lumea ilustrat[, I, 1891, p. 146—151). 202. V. R{CEANU, GH. IEN{CHESCU =i I. CREANG{, O ]ntrebare d-lui A. Gorjian, autorul mai multor c[r\i de geografie de institutorii..., Ia=i, Tip. Na\ional[, 1886. 203. V. R{CEANU, GH. IEN{CHESCU, C. GRIGORESCU =i I. CREANG{, R[spuns la criticile nedrepte =i calomniile ]nver=unate ]ndreptate contra c[r\ilor noastre de =coal[ de c[tre domnul Ioan Pop Florantin, profesor de filozofie la Liceul Na\ional din Ia=i, de institutorii..., Ia=i, 1888. 204. ALECU RUSSO, Piatra Teiului =i Ia=ii =i locuitorii s[i ]n 1840, V[leniide-munte, 1909. 205. MIHAIL SADOVEANU, }n amintirea lui Creang[, Ia=i, «Via\a rom`neasc[» (Foi volante), 1920. 206. MIHAIL SADOVEANU, Informa\ii despre Ion Creang[, ]n Adev[rul, XLVII, nr. 15.031 din 1 ianuarie 1933. 207. MIHAIL SADOVEANU, Un document nou referitor la Ion Creang[, ]n Adev[rul, LI, nr. 16.304 din 22 iulie 1937. 208. C. S{TEANU, Unde a murit Ion Creang[? ]n Adev[rul, XLIV, nr. 14.423 din 4 ianuarie 1931. 209. C. S[{TEANU], Un act «cavaleresc» al \[ranului din Humule=ti, ]n Adev[rul literar =i artistic., XI, 1932, nr. 611. *}n afar[ de acest articol, cercet[torul se poate scuti de a mai consulta celelalte articole ale autorului, ]ntruc`t substan\a lor a fost absorbit[ ]n volumul de la nr. 200.

312

G. C[linescu

210. C. S{TEANU, Din via\a lui Creang[, ]n Adev[rul literar =i artistic, XI, 1932, nr. 611. 211. C. S{TEANU, Creang[ la =coala lui Bra=oveanu. C`teva reminiscen\e pedagogice =i anecdotice ale unui elev al s[u, ]n Adev[rul, XLVII, nr. 15.031 din 1 ianuarie 1933. 212. PETRU GH. SAVIN =i GH. +U+NEA, Din via\a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, II, 1909, nr. 12, p. 335. 213. GR. GR. SCORPAN, Furtun[, clopotni\[ =i castrave\i, ]n Revista critic[, V, 1931, p. 129—131. 214. G. SEM, De vorb[ cu dl Jean Bart, ]n Adev[rul literar =i artistic, VII, 1926, nr. 287. 215. I. SIMIONESCU, Bojdeuca lui Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 9—10 din 20 decembrie 1914. 216. IOAN SLAVICI, Amintiri, Bucure=ti, «Cultura na\ional[», 1924. 217. TH. D. SPERANTIA, Amintiri despre Ion Creang[, Ia=i, «Via\a rom`neasc[», 1927. 218. Statutele primei Societ[\i de Economie din Urbea Ia=i, ed. a VI-a, Ia=i, 1910. 219. ARTHUR STAVRI, Ion Creang[ (schi\[ biografic[), ]n Revista nou[, II, 1889, nr. 11—12, p. 475—477. 220. R. +[U|U], Bojdeuca lui Creang[, ]n Opinia (Ia=i), XXII, din 23 aprilie 1926. 221. RUDOLF +U|U, Despre libr[rii =i libr[riile vechi din Ia=i, Ia=i, 1929. 222. VIRGIL TEMPEANU, Pe urmele «Amintirilor» (Folticenii ]n «Amintirile» lui Creang[), ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 26—31. 223. C. TEODORESCU-BOROAIA, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[, VII, noiembrie-decembrie 1914, nr. 11—12, p. 293—296. 224. I. TEODORESCU (BRO+TENI), C`teva note despre institutorul I. Creang[, ]n Tudor Pamfile, IV, 1926, p. 3—5. 225. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Noti\[ asupra manuscriptelor lui Ioan Creang[, ]n +ez[toarea, V, 1899, nr. 12, p. 209—216. 226. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, O nou[ edi\ie a scrierilor lui Creang[ ]n +ez[toarea, vol. VII, 1902, p. 155—156. 227. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Cuvinte din «Amintirile» lui Creang[ t[lm[cite de ]nsu=i Creang[, ]n +ez[toarea, vol. VIII, 1903—1904, p. 156—161. 228. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Asupra vie\ii lui Ion Creang[, ]n +ez[toarea, vol. VIII, 1903—1904, p. 162—163.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

313

229. G. T[EODORESCU]-KIRILEANU, Dou[ scrisori ale lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, XII, noiembrie-decembrie 1919, nr. 11—12, p. 101—102. 230. GEORGE TOFAN, Ion Creang[ (conferin\[), ]n Junimea literar[, VII, 1910, p. 11—15. 231. I. E. TOROU|IU, Studii =i documente literare, I, II, III, IV, V, VII, 1910, p. 11—15. 232. Trei scrisori de la Ioan Creang[, ]n Convorbiri literare, XL, 1906, pp. 272— 274. 233. *N. |IMIRA+, Documente vechi. Iubirea de carte a lui Creang[ =i via\a scol[reasc[. Cultura literar[ a lui Creang[, Creang[ ]n societate, Doi mari prieteni: Eminescu =i Creang[, Creang[ intim. Sf`r=itul lui I. Creang[. Catihetul din Folticeni, ]n Adev[rul din 17 iulie, 25 iulie, 31 iulie, 5 decembrie, 25 decembrie 1931 =i 16 ianuarie, 26 februarie 1932. 234. NICOLAE |IMIRA+, Ioan Creang[, Bucure=ti, «Bucovina.» 235. GH. UNGUREANU, Din via\a lui Ion Creang[. Documente inedite, Bucure=ti, 1940. 236. GH. UNGUREANU, Ion Creang[. Documente, Bucure=ti, Editura pentru literatur[, 1964, colec\ia «Studii =i documente». 237. Z. (I. POP FLORANTIN), Plagiatur[?, ]n Lupta, IV, nr. 294 din 8 iulie 1887. 238. SEVER ZOTTA, La centenarul lui V. Alecsandri, Ia=i, 1921. 239. A. D. XENOPOL, Cum s-a ]ntocmit prima edi\ie a scrierilor lui Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 9—10 din 20 decembrie 1914. 240. G. C{LINESCU, Material documentar, ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, III, 1954.

OPERA 241. N. IORGA, }ncercare de critic[ =tiin\ific[, ]n Convorbiri literare, XXIV, 1890, nr. 3, p. 244—258. 242. G. IBR{ILEANU, Scriitorii rom`ni =i str[ini, Ia=i, 1926. 243. I. IORDAN, Limba lui Creang[, ]n Via\a rom`neasc[, XXIX, nr. 11 din noiembrie 1937, p. 71—75. Oric`t de paradoxal s-ar p[rea, ]n afar[ de aceste scurte ]ncerc[ri =i *Articole inutil de consultat, ]ntruc`t materialul lor a trecut ]n volumul de acela=i de sub nr. 234.

314

G. C[linescu

]nl[tur`nd articolele de gazet[ comemorative, patetice sau strict informative din care s-a citat la bibliografia pentru Via\[ ceea ce con\ine m[car un element documentar, nu s-a scris p`n[ ]n 1938 ]n literatura rom`n[, estetice=te, despre Creang[, nimic. De atunci au ap[rut un num[r de articole =i un studiu despre Ion Creang[ de Zoe Dumitrescu-Bu=ulenga, ]n care sunt consemnate =i studiile ap[rute ulterior.

EDI|II 244. Metod[ nou[ de scriere =i cetire pentru uzul clasei I primar[ de institutorii: I. Creang[, C. Grigorescu, Gh. Ien[chescu, N. Climescu, V. Recénu, =i A. Simionescu. Ed. a doua. Tip[rit[ cu spesele Societ[\ii ]nv[\[turii poporului rom`n din districtul =i comuna lassy. Pre\ul 43 parale sau 33 bani. Iassy. Tipografia H. Goldner, 1868. 245. }nv[\[toriul copiilor, carte de cetit ]n clasele primare cu litere, slove =i buchii curpinz`nd ]nv[\[turi morale =i instructive de institutorii: C. Grigorescu, I. Creang[ =i V. Receanu, Iassy. Tip. H. Goldner, 1871. 246. Pov[\uitoriu la cetire prin scriere dup[ sistema fonetic[ de institutorii: Gheorghe Ien[chescu =i Ioan Creang[. Iassy. Tipo-Litografia H. Goldner, 1876. 247. Geografia jude\ului Ia=i, Cu planul ora=ului Ia=i, contururile pl[=ilor =i conturul jude\ului pentru clasa II-a primar[ urban[ =i pentru clasa IIIa primar[ rural[, de ambe sexe de institutorii: V. Receanu, Gh. Ien[chescu =i I. Creang[. Ia=i. Tipografia D. Gheorghiu, strada Ipsilanti nr. 9. 1879. 248. I. CREANG{, Opere complete, cu o prefa\[ de D. Marmeliuc, Cern[u\i, 1924. 249. I. CREANG{, Opere complete, cu o introducere de Const. Botez, prefa\[ =i list[ de cuvinte de G. T. Kirileanu =i Il. Chendi, Bucure=ti, «Cartea rom`neasc[», 1925. [Edi\ia Marmeliuc e bogat[ (proz[, poezii, articole, scrisori); edi\ia G. Kirileanu e singura cu caracter relativ critic. }n ea, precum =i ]n operele d-lor Jean Boutière, Lucian Predescu =i N. |imira=, se g[sesc indica\ii bibliografice asupra publica\iilor didactice =i a laturii editoriale a operei lui Creang[.] 250. ION CREANG{, Opere, cu o introducere despre realismul lui I. Creang[ de G. C[linescu, Editura pentru literatur[ =i art[, 1954.

APRECIERI Dintre cititorii lui G. C[linescu desigur c[ nu voi fi fost singurul =ocat de aceast[ m[rturisire pe care o face ]n prefa\a Istoriei literaturii rom`ne: „Nu pentru satisfac\ii de critic =i istoric literar am ]ntreprins aceast[ oper[. Cei care cunosc mai de aproape activitatea noastr[ =tiu c[ critica (de=i pentru unii mai notorie) ne este o preocupare secundar[ la care am fi renun\at dac[ ar fi ]ng[duit condi\iile actuale“. +i dup[ ce depl`nge, la noi, absen\a unei „con=tiin\e de tradi\ie“ — de tradi\ie critic[, dup[ cum se ]n\elege — G. C[linescu afirm[ c[, pentru a nu fi desf[=urat „eforturi literare ]n gol“, a socotit necesar ]nt`i de toate s[ se „documenteze“, cu alte cuvinte s[ investigheze critic ]n urm[ =i ]n jur, ]n epoci mai vechi sau mai apropiate, ca =i ]n contemporaneitatea literar[ imediat[. „O asemenea con=tiin\[ de tradi\ie n-am g[sit-o c`nd am ]nceput a scrie. +i atunci am hot[r`t s[ ne document[m pentru noi. Natura studiilor universitare =i lucr[rile istorice f[cute la Roma ne-au dat familiarizarea cu epoca veche, c`\iva ani de critic[ de jurnal ne-au dat prilejul unui contact deplin cu literatura actual[. Pentru epoca mijlocie „a clasicilor am ales doi scriitori, pe care i-am studiat monografic (Eminescu =i Creang[“.[...] La apari\ie, ]n 1932, Via\a lui Mihai Eminescu a fost ]nt`mpinat[ neunitar, cu iritare =i mari proteste ]n mediile ]nrobite mentalit[\ilor pios-culturale =i cu adeziune imediat[ de exponen\ii criticii calificate. Unii au v[zut ]n ea un sacrilegiu, ceilal\i o izb`nd[ extraordinar[ a spiritului critic, un eveniment al literaturii rom`ne. Situa\ia s-a repetat ]n 1941, la apari\ia Istoriei, amplificat[ ]n propor\ii datorit[ momentului, dar cu acela=i ]n\eles: viziunile autentic ]nnoitoare produc =ocuri, despart apele de uscat, radicalizeaz[ pozi\ii, sunt supuse la atacuri, care nu o dat[ trec mariginile literaturii strict. Violen\a respingerii noului na=te ]ns[ reflexul de solidarizare al con=tiin\elor avizate, cum s-a ]nt`mplat =i ]n cazul primei c[r\i a lui G. C[linescu. Ibr[ileanu [...] c[ este „monumentul cel mai impun[tor ce i s-a ridicat p`n[

316

G. C[linescu

azi lui Eminescu“. Paul Zarifopol, estetul dezgustat de genul „mitoc[nos“ al biografiei roman\ate, vedea prin contrast ]n biografia critic[ a lui G. C[linescu „una din cele mai reu=ite c[r\i rom`ne=ti“, ]n care „istorisirea e minunat de vie =i minunat de prudent[“. Pompiliu Constantinescu g[sise ]n carte „un Eminescu viu =i mai ales umanizat“. }n jum[tate de secol, desigur c[ impresia puternic[ de noutate produs[ la apari\ie s-a mai tocit, cartea impun`ndu-se ]ntre timp con=tiin\ei largi, chiar =i a celor spirite care la ivirea ei ar fi respins-o, dar care azi, prin acela=i mecanism de g`ndire anchilozant, profund conformist, nu pot concepe cu nici un chip alt[ optic[ asupra vie\ii lui Eminescu dec`t cea c[linescian[. O cultur[ nu poate ]nghe\a ]ns[ la un anume ceas, fie el dintre cele mai fericite ale evolu\iei sale istorice, cum era acela c`nd ap[rea Via\a lui Mihai Eminescu. Ea descoper[ noi forme de afirmare, prin opunere creatoare la cele vechi, proces natural, care nu implic[ anularea trecutului, ci ]ncorporarea lui, proces organic din care vor r[s[ri alte =i alte valori. Din astfel de opuneri creatoare, vor ie=i noi „vie\i“ ale poetului na\ional, par\ial sau ]n totul polemice cu aceea a lui G. C[linescu, raportarea ]ntr-un fel sau altul la acest reper neput`nd fi evitat[. George Munteanu a scris o astfel de Via\[ ca prim capitol, vast, al unei ambi\ioase lucr[ri de aspect monumental dedicate lui Eminescu. }n c`teva puncte noul exeget este explicit polemic cu G. C[linescu, iar ]n altele f[r[ trimitere deschis[. Respinge de pild[ „mult r[sp`ndita opinie c[ Eminescu tr[ia \[r[ne=te“ =i, ]n general, teza c[linescian[ a gustului pentru elementaritate al poetului, prin care este explicat[ prietenia neumbrit[ cu Creang[. Argumentele sale nu cad al[turi, de=i George Munteanu uneori risc[ s[ fie neconving[tor tocmai prin exces de delimitare. Prea mare mi s-a p[rut de pild[ insisten\a pe semnifica\iile primei iubiri eminesciene, petrecute la Ipote=ti, care i-ar fi consumat poetului toate resursele de a tr[i afectiv. „Nimic substan\ial“ mai t`rziu ]n acest plan, consider[ George Munteanu, =i evident exagereaz[. Mai e de observat ]n aceast[ impun[toare tentativ[ de a privi altfel pe Eminescu =i lumea lui o anume suficien\[ ]n a judeca „suficien\a“ lui Maiorescu. Pe acela=i aliniament al contest[rii tezei despre setea de elementaritate eminescian[ („predispozi\ia pentru elementar“) se situeaz[ =i I. Negoi\escu ]ntrun studiu care dilat[ obiec\ia p`n[ la respingerea global[ a lucr[rii (]n volumul Alte ]nsemn[ri critice). „Biografia at`t de desc[rnat[ spiritual =i ]n fond destul

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

317

de anost[, ]n contradic\ie cu talentul evocator al autorului“, scrie Negoi\escu. Mie mi-a fost cu neputin\[ s[ nimeresc acel unghi de receptare ]n care criticul s-a plasat pentru a putea vorbi de anostitate =i de inexprimarea talentului de evocator ]n Via\a lui Mihai Eminescu, tocmai ]n aceast[ scriere critic[ unde el se manifest[ prodigios ca =i ]n Via\a lui Ion Creang[, sau ]n Istorie. Dar raportat la inten\iile lui G. C[linescu, la „programul“ s[u din aceast[ carte, repro=ul oricum cade ]n gol fiindc[ el a explicat ]n Istorie ce urm[re=te ]ntr-o biogriafie critic[: „biograful nu trebuie s[ fac[ nici o sfor\are de a colora, ci numai s[ dest[inuie simplu etapele unei vie\i [...] ]n biografie adev[rul ajunge“ etc. Iar dac[ e ceva de pus azi ]n discu\ie pornind de la aceast[ scriere a lui G. C[linescu este destinul genului ca atare. Va rezista oare biografia critic[ de tip c[linescian sub asediul tot mai constr`ng[tor al noilor curente, care pun at`ta accent pe autonomizarea textului literar, alung`nd mereu mai departe de sfera interesului critic pe autor, adic[ pe eroul poten\ial de biografie? }ntr-un pasionant studiu, ]n care urm[re=te sub toate ]nf[\i=[rile cariera aventuroas[, ]n secolul nostru, a rela\iei autor-oper[, Eugen Simion d[ autorului =ansa de a reveni ]n aten\ie, deci =i criticii biografice. Dar se poate =ti limpede ce le rezerv[ viitorul? Independent ]ns[ de ce va fi m`ine, aceast[ carte a lui G. C[linescu ast[zi exist[, iar viziunea ei a fost ad`nc asimilat[ de con=tiin\a literar[ rom`neasc[ a ultimei jum[t[\i de veac. }n paginile ei, siluetele de abur ale marilor oameni din epoca Junimii au prins iar[=i corporalitate, s-au ]ntrupat ]n apari\ii de o extraordinar[ concrete\e =i for\[ a tr[irii. Contemporanii imedia\i ai clasicilor, cei care au fost cu ei laolalt[, care au respirat cu ei acela=i aer nu ni i-au putut restitui, ]n altfel pre\ioasele lor m[rturii directe, at`t de credibili, de concre\i, de apropia\i cum a f[cut-o marele critic de mai t`rziu, folosindu-le depozi\ia. Bine]n\eles ca avem de-a face cu reprezent[rile lui G. C[linescu despre Eminescu, Maiorescu, Creang[, Slavici, cu proiec\iile, cu personajele sale, care nu interzic ]ns[ pe ale altora. Dar p`n[ vor veni altele, ale altor critici s[ le concureze, acestea ale lui G. C[linescu s-au impus con=tiin\ei rom`ne=ti cu cea mai mare energie. Prin ele mai ales clasicii no=tri sunt vii. Prin ele ]i vedem =i auzim. Cel pu\in deocamdat[. Gabriel DIMISIANU, Prefa\[, ]n vol. G. C[linescu, Via\a lui Mihai Eminescu. Ion Creang[ (Via\a =i opera), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1989, p. 5, 15—17.

318

G. C[linescu

Scriitor manifestat excep\ional ]n toate genurile =i speciile literare, ]n poezie, proz[ =i teatru, G. C[linescu este ]nt`i de toate critic. Venind din domeniul cercet[rilor istorice, nu e de mirare c[ =i-a ]nceput cariera literar[ cu o biografie, o nara\iune despre Via\a lui Mihai Eminescu. S-a repro=at de la ]nceput caracterul de roman\are al biografiei, ]ns[ eposul criticului, caden\at ]n 16 c`nturi, era la tot pasul sprijinit pe document =i, pentru portretul moral al destinului exemplar, pe documentul esen\ial al operei eminesciene, edite =i inedite. Cartea a ob\inut dintr-o dat[ aprobarea unui specialist ]n materie, a lui G. Ibr[ileanu. Dup[ un preludiu asupra str[mo=ilor =i familiei, ]ntre un act de na=tere =i un act de moarte transcrise dup[ registrele st[rii civile, G. C[linescu ]nvie sub ochii no=tri, cu o adev[rat[ magie a cuv`ntului, corporal =i spiritual, pe cel care, intrat ]n zona de sus a constela\iei sale, p[rea cu neputin\[ de readus pe p[m`nt. Tr[im al[turi de sclipitorul Hyperion ]n epoca =i la v`rstele lui, ]n aerul peisajelor rustice =i citadine pe care le-a str[b[tut, ]n mediul s[u intim =i social, ]n bucuriile, suferin\ele =i c[derile lui. Existen\a eroului se prelunge=te ]n con=tiin\a noastr[ cu tendin\a de a deveni o permanen\[. Critic dotat cu o rar[ putere de p[trundere a virtu\ii geniale, G. C[linescu se releva ]nc[ de pe acum un observator al condi\iei umane asemenea celor mai mari romancieri. Via\a lui Eminescu nu n[scoce=te nimic, dar nu r[m`ne nici goal[ cronologie, simpl[ ]n=irare de date. Autorul nu are mistica documentului pe care ]l accept[ sau respinge ]n urma unui examen multilateral. Cititorul r[m`ne uluit de c`te lucruri =tie s[ scoat[ biograful din-tro m[rturie adesea ne]nsemnat[, superficial[. Acolo unde altcineva ar reproduce pur =i simplu m[rturia, G. C[linescu adaug[ considera\ii surprinz[toare, f[c`nd portretul autorului rela\iei, apreciindu-i mijloacele literare, complet`ndu-i spusele, expun`nd totul cu cuvintele sale. Rezultatul e c[ ]n locul unui mozaic de pagini de diferite stiluri avem o expunere personal[ unic[, ]ntocmai ca ]ntr-o carte compus[ liber. Numai Eminescu ca erou principal, are din c`nd ]n c`nd cuv`ntul pentru a ]nf[\i=a ]n versuri un episod, a exprima idei =i sentimente, adres`ndu-ni-se direct.[...] Noua versiune ]n numai dou[ volume a monografiei Opera lui Mihai Eminescu, ]ncredin\at[ tiparului ]n 1946, dar ap[rut[ postum, are o alt[ suit[ a capitolelor: Descrierea operei, Cultura, Eminescu ]n timp =i spa\iu (l), Filozofia teoretic[, Filozofia practic[, Teme romantice (capitol nou), Cadrul psihic, Cadrul fizic, Tehnica interioar[ (capitol nou), Tehnica exterioar[ (II). Cele

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

319

dou[ capitole noi nu con\in ]n ]ntregime lucruri noi, au ]ns[ avantajul de a subsuma datele vechi unor categorii, de a identifica temele romantice ale lui Eminescu (facere =i desfacere, luna, lumile siderale, muzica sferelor, cristalul, regnul vegetal, statuile, mortul frumos, viul cadaveric, dublul, magnetismul, nebunia, geniul, femeia titanic[, omul ve=nic, speran\a, iubirea liber[), ori de a sublinia structurile specific eminesciene, a=a-numita tehnic[ interioar[, insuficient vizibil[ ]n vechile analize din volumul al cincilea (aici ne ]nt`mpin[: giganticul, macabrul =i paradisiacul, natura minim[, somnolen\a, o nou[ eglog[, o anumit[ pre\iozitate, durata steril[ =i dezindividualizarea, invectiva, fabulosul, folclorul savant, roman\a „cantabil[“, roman\a „muzical[“, ceea ce intr[ =i la teme romantice, dup[ cum gnomismul conduce spre un clasicism din p[cate mai pu\in c[utat la Eminescu de cercet[tor). Clasific[rile sunt ]ntotdeauna discutabile =i alte categorii ale lirismului eminescian analizate la cadrul fizic (somnul, visul, doma =i apa, zborul uranic, halucina\iile de timp =i de spa\iu, serafismul) sau la cadrul fizic (germina\ia, geologia s[lbatic[, borealismul, rusticitatea, decrepitudinea, interiorul fabulos, arhitectura colosal[) sunt =i ele teme sau cel pu\in motive romantice =i ar fi putut figura la capitolul respectiv. Dar indiferent de legitimitatea diviziunilor, important este c[ G. C[linescu determin[ un mare num[r de aspecte lirice neb[nuite de al\ii =i le pune la tot pasul ]n rela\ie cu motive similare din literatura universal[ ]nc`t dac[ avem ]n vedere =i preciz[rile din capitolul Cultura, dispus prevenitor la sf`r=itul volumului l, ne facem cu adev[rat o idee despre situa\ia lui Eminescu ]n timp =i spa\iu ca poet de valoare universal[. Nu numai cunoa=terea =i ]n\elegerea operei eminesciene ]n totalitatea ei au crescut, =i s-au ad`ncit, dar interpretul ei a oferit instrumente noi, un num[r apreciabil de concepte =i idei pentru exerci\iul criticii =i numai faptul c[ noua edi\ie a studiului n-a ap[rut la timp (fragmente au fost publicate ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, 1956, l—4 =i 1957, l—2) explic[ de ce ]nr`urirea lor n-a fost mai mare (]n totul dependent de terminologia =i metoda c[linescian[ este eseul lui Ion Negoi\escu din 1967 Poezia lui Eminescu, dar cu suprasolicitarea postumelor). Accentul ]n cea de-a doua monografie, Via\a lui Ion Creang[, cade pe biografie, nu fiindc[ opera lui Creang[ e mai pu\in ]ntins[ dec`t a lui Eminescu, ci fiindc[, tipologic, Creang[ e un povestitor de tip monologic, erou unic al operei sale pe care o spune ]n fa\a unui public ca povestitorul popular.

320

G. C[linescu

Chiar c`nd ]nf[\i=eaz[ ]nt`mpl[ri, accentul nu cade pe nara\iune, ci pe expozi\ie, autorul vorbind =i juc`nd ]n acela=i timp rolurile eroilor ca ]ntr-o adev[rat[ reprezenta\ie dramatic[ cu m[=ti. Un singur risc exista pentru biograf, acela de a lua Amintirile din copil[rie ale lui Creang[ drept autobiografie, de a socoti adic[ toate faptele din acest mic roman, evident de fic\iune, drept fapte adev[rate. Dar ]n afar[ de aceste amintiri care dealtfel se opresc ]n pragul adolescen\ei lui Nic[ a lui +tefan a Petrei, exist[ un num[r de documente =i foarte multe amintiri =i m[rturii ale contemporanilor despre Creang[, a c[ror autenticitate trebuie desigur verificat[. Ca =i ]n cazul lui Eminescu, criticul porne=te de la documentul esen\ial al operei din perspectiva c[ruia apreciaz[ relat[rile despre om =i, confrunt`ndu-le ]n acela=i timp cu documentele de arhiv[, creeaz[ cel mai plauzabil portret al scriitorului =i nu numai al lui, dar =i al tuturor semenilor cu care ]n decursul vie\ii sale a venit ]n contact (nu lipsesc Eminescu, Maiorescu, junimi=tii, clericii, colegii lui Creang[, institutorii, colaboratorii lui la manuale, rudele apropiate, so\ia, \iitoarea, fiul). Se v[d resursele romancierului ]n descrierile de mediu =i ]n portrete, ]n aten\ia acordat[ anecdoticii de savoare, ]n u=oara ]ngro=are a figurilor (Creang[ e un cleric f[r[ prejudec[\i religioase, un pedagog empiric extraordinar, un epicurian ]n via\a de toate zilele repudiind nelini=tile metafizice, femeia care nu-l respect[, un polifag homeric, nedispre\uind b[utura, un ironist cu comport[ri nastratine=ti, jovial, av`nd mereu o parimie pe limb[, un anecdotist slobod la gur[ pl[c`ndu-i totdeauna a ]nveseli adun[rile, a r[sturna sacul cu minciuni f[r[ reticen\e, av`nd totu=i o foarte ]nalt[ considera\ie despre art[ =i o fin[ concep\ie despre compozi\ie („am scris lung, fiindc[ n-am avut timp s[ scriu scurt’’, zice el ca Flaubert despre nuvela sa Mo= Nichifor Co\cariul). De=i ocup[ numai un sfert din lucrare, capitolele despre oper[ (]n edi\ia a doua a c[r\ii intitulat[ Ion Creang[ (Viata =i opera), autorul a mai ad[ugat un capitol: Creang[ ]n timp =i spa\iu. Realismul) sunt cele mai p[trunz[toare care s-au scris despre acest narator inanalizabil. Ca =i Ibr[ileanu, criticul observ[ c[ fantasticul pove=tilor lui Creang[ e un amestec de fabulos =i real, de fantezie =i \[r[nie. Observa\ia psihologic[ ]n amintiri e superficial[, crea\ia de tipuri redus[, puterea de comunicare a emo\iilor minim[, descrip\ia s[rac[. Creang[ nu e poet, nici creator de caractere, nici un fantast imaginativ, are ]ns[ darul inefabil al povestirii, haz, ]nsu=irea de a raporta continuu experien\a actual[ la experien\a veche concentrat[ ]n proverbe =i zic[tori. El e adic[ un moralist

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

321

de tipul Rabelais care ]ns[ ]n loc de citatul cult are ]n fiece moment pe buze „vorba ceea“ sau „povestea c`ntecului“: „Scriitori ca Creang[, ]=i ]ncheie criticul studiul, nu pot ap[rea dec`t acolo unde cuv`ntul e b[tr`n, greu de ]n\elesuri, aproape echivoc =i unde experien\a s-a condensat ]n formule nemi=c[toare, tuturor cunoscute, a=a ]nc`t opera literar[ s[ fie aproape numai o reaprindere a unor elemente tocite de uz. Era mai firesc ca un astfel de scriitor s[ r[sar[ peste c`teva veacuri, intr-o epoca de umanism rom`nesc. N[scut cu mult mai devreme, Creang[ s-a ivit acolo unde exist[ o tradi\ie veche =i deci un fel de erudi\ie, la sat, =i ]nc[ la satul de munte de dincolo de Siret, unde poporul e neamestecat =i p[str[tor =i=i exprim[ experien\a impersonal =i aforistic.“ }ntr-un cuv`nt, Creang[ e ]n viziunea lui G. C[linescu un scriitor clasic, un moralist. Aceste dou[ monografii, primele de acest fel la noi, ca =i sus\inuta activitate de cronicar literar mai ales la Adev[rul literar =i artistic, erau suficiente pentru a vedea ]n G. C[linescu pe viitorul critic =i istoric al literaturii rom`ne dup[ E. Lovinescu, a c[rui oper[ p[ria ]ncheiat[ odat[ cu compendiul de Istoria literaturii rom`ne contemporane din 1937. Ceea ce i se cerea ]n plus era o expunere teoretic[ a metodei care s[ justifice aplica\iile sale, o estetic[ pe care alt interpret al lui Eminescu, Tudor Vianu, o publicase ]ntre 1934—1936 (exact c`nd G. C[linescu se ocupa de opera lui Eminescu). Aceasta poate fi p`n[ la un punct motivarea apari\iei ]n 1939 a volumului Principii de estetic[. [...] Cu aceste preliminarii, la distan\[ de numai doi ani, dar desigur cu o prepara\ie mai veche, G. C[linescu f[cea sa apar[ ]n 1941 Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, oper[ monumental[ prin propor\ii (950 de pagini in quarto) c`t =i prin con\inut, f[r[ echivalent ]nainte. Numai N. Iorga se mai ]ncumetase p`n[ atunci s[ cerceteze (]n decurs de 33 de ani =i ]n opt volume, plus o introducere sintetic[) fenomenul literar rom`nesc de la origini p`n[ ]n contemporaneitate, cu excep\ional talent, r[mas ne]ntrecut ]n ceea ce prive=te epoca veche =i faza de tranzi\ie, ]n sc[dere ]ns[ pe m[sur[ ce ]nainta ]n perioada modern[. Iorga era un istoric propriu-zis, un admirabil istoric al culturii, dar un critic literar mai pu\in avizat =i de gust capricios. G. C[linescu aducea pentru prima dat[ ]n istoriografia literar[ rom`n[ o personalitate deosebit de ]nzestrat[ ]n percep\ia fenomenului literar din nu import[ ce etap[ istoric[ =i ce loc, o intui\ie care trebuie pus[ f[r[ ]ndoial[ pe seama voca\iei, a instinctului sau creator nativ, dar =i pe seama unei exem-

322

G. C[linescu

plare culturi =i a unei ]ntinse experien\e. Romancier de uimitoare resurse, poet, eseist, G. C[linescu poseda teoretic =i practic toate mijloacele ]nf[ptuirii, deci =i ]n\elegerii unei opere literare, ale recunoa=terii valorilor artistice, av`nd totodat[ capacitatea ierarhiz[rii lor. L-am putea compara cu marii istorici =i critici literari ai lumii, cu De Sanctis =i Lanson, dac[ metodele n-ar fi at`t de diferite, la C[linescu ]n afara oric[rui istorism =i scientism, impresionism =i estetism, cu ceva din fiecare, dar f[r[ unilateralitate, ]ncuviin\`nd de pild[ biografia, analiza sociologic[ =i psihologic[, ]ns[ nu pentru a determina cauzele externe ale operei, ci pentru a evoca destinul unui creator =i a explica opera ]ns[=i, a face sociologia =i psihologia fic\iunii artistice. S-au adus lucr[rii lui G. C[linescu tot felul de obiec\ii din partea pretin=ilor speciali=ti, ]n cea mai mare parte ne]ndrept[\ite dac[ \inem seama c[ autorul se ocup[ de valori artistice =i nu de fenomenul cultural, valori dispuse ]n succesiunea lor interioar[, axiologic[, nu cauzal[. [...] Alexandru PIRU, G. C[linescu critic, istoric literar, eseist, ]n vol. Volori clasice, Colec\ia „Lyceum“, Editura Albatros, Bucure=ti, 1978, p. 230—231, 232, 234—237, 242—243. [...] George C[linescu a fost una din cele mai cuprinz[toare personalit[\i ale culturii rom`ne=ti din ultimele noastre patru decenii, c[ spiritul s[u activ, continuu prezent, divers =i ingenios, a fecundat cultura noastr[ ]n mai toate sectoarele ei, c[ a fost omul catedrei =i al bibliotecii, gazetar, eseist, critic, istoric literar =i, nu mal pu\in, poet =i romancier, =i c[ ]n toate aceste discipline, arte sau profesiuni a pus aceea=i pasiune, aceea=i nestins[ sete de investiga\ie =i cunoa=tere, acela=i patos al prelegerii, acelea=i infinite resurse ale imagina\iei =i fanteziei. Era un vorbitor agreat pentru spontaneitatea =i debitul monologului s[u de o pururi inedit[ prospe\ime, iar conferen\iarul de pe catedr[, din =edin\ele solemne ale Academiei sau de la tribuna Marii Adun[ri Na\ionale era urm[rit cu delectare intelectual[, pentru amplitudinea, ca =i pentru originalitatea, pitoreasc[ =i incisiv[, a expunerii. Poet al vie\ii cotidiene =i al medita\iei temerare, George C[linescu a practicat imagina =i metafora nu numai ]n versuri, iar cele mai izbutite dintre stan\ele lui sunt acelea ]nrudite cu odele, at`t de bogate ]n referin\e, ale lui Hora\iu. Romanul lui George C[linescu ]mbr[\i=eaz[ o arie din cele mai vaste, de la Cartea

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

323

nun\ii, cu evocarea unor aromite paradisuri arhaice, =i p`n[ la vastele fresce sociale din Bietul Ioanide =i Scrinul negru, ]n care, la fel cu Balzac, cu Stendhal sau cu Zola, cronica epocii contemporane e prezentat[ ]ntr-o viziune critic[, uneori =arjat[ =i grotesc[, ]ntotdeauna ]ns[ str[lucitoare, c[ci resursele de stil, portretistice =i de atmosfer[ ale romancierului sunt infinite. Criticul =i istoricul literar au mers m`n[ ]n m`n[, =i dac[ marea sa istorie a literaturii de la origini p`n[ acum un sfert de veac, =i nu mai pu\in compendiul ei concentrat, au putut nemul\umi pe unul sau altul dintre cititori, fie pentru anume severit[\i de judecat[, fie pentru anume fatale injusti\ii, dou[ calit[\i nu i-au putut fi t[g[duite: dramatismul antrenant al expunerii =i solida substructur[ documentar[. C[ci George C[linescu, ca =i Iorga, ca =i Densusianu, ca =i Bogdan-Duic[, a fost =i un cercet[tor asiduu al arhivelor =i al manuscriselor. R`vna aceasta l-a dus la explorarea manuscriselor eminesciene, ]ntreprins[ acum aproape patru decenii, care a marcat o dat[ istoric[ ]n regenerarea studiilor eminesciene =i ale c[ror rezultate au fost: continuu reeditata biografie sau cele cinci volume analitice despre opera poetului. Aceleia=i r`vne se datoreaz[ monografiile lui Ion Creang[, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu, precum =i enormul material arhivistic risipit ]n paginile revistei Institutului de istorie literar[ fi folclor al Academiei, pe care l-a condus de la ]ntemeiere =i p`n[ ]n clipa din urm[. Visul s[u cel mai scump ]n direc\ia aceasta era s[ conduc[ la bun sf`r=it tratatul colectiv de Istoria literaturii rom`ne, din care n-a avut fericirea sa vad[ realizat dec`t primul volum. Dar despre toate acestea, ca =i despre foarte multe altele, c[ci bibliografia c[linescian[ e una dintre cele mai comprehensive, vor scrie cu dragoste =i pe ]ndelete to\i aceia care ]i vor frecventa opera, a=a cum au f[cut-o =i ]n timpul vie\ii sale, deoarece marea personalitate a lui George C[linescu va fi de-a pururi un exemplu =i un izvor nesecat de ]nv[\[tur[, de frumuse\i de art[ =i de generoase sugestii. PERPESSICIUS, C`nd George C[linescu ne p[r[se=te..., ]n vol. Alte men\iuni de istoriografie literar[ =i folclor, III (1964—1967), Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 155, 158. [...] Am cules de prin rafturile bibliotecii c[r\ile lui, c`te le mai am. S-au adunat pe masa mea, ca =i pe masa lui de-odinioar[, multe volume, vreo dou[zeci, =i desigur c[ nu toate cele pe care le-a publicat el =i nici toate c`te

324

G. C[linescu

au ap[rut dup[ moartea lui. A=ez la mijloc Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent. }mi place =i acum, a=a cum mi-a pl[cut ]ntotdeauna, s[ compar aceast[ carte cu un podi= de mare ]n[l\ime, un Pamir central al literaturii noastre, de pe care po\i sa prive=ti =i departe =i ]n ad`ncime; lucrare uria=[, f[cut[, dup[ c`te =tiu eu, ]ntr-un timp nu prea lung ]n ce prive=te redactarea (nu ]ns[ =i informa\ia, care desigur c[ a durat ani), oper[ a unui om care avea grija stabilirii de perspective istorice, un mare talent de portretist =i un sim\ ager =i subtil al caracteriz[rilor acerbe. C[linescu avea o colosal[ putere de lectur[, bine ordonat[, niciodat[ la ]nt`mplare. La el bucuria cititului, pl[cerea de-a parcurge milioane de r`nduri tip[rite, cu speran\a mereu ]ndoit[ a surprizei se asocia cu o curiozitate pur intelectual[, cu nevoia explor[rii spirituale, a cercet[rii ]n ad`ncime =i a descoperirii. Totodat[ el avea o imagina\ie ]n agita\ie continu[, o putere de inven\ie literar[ ce se simte de la cea mai mic[ fraz[ a lui p`n[ la marile perioade verbale =i care =i-a g[sit un teren larg de dezvoltare ]n romanele lui, mai ales ]n Bietul Ioanide =i ]n Scrinul negru, vaste reconstruc\ii dup[ un plan propriu al unor realit[\i existente ]n esen\a lor, reconstruc\ii care, lucru rar, sunt pasional subiective =i ]n acela=i timp buc=ite de observa\ia aspr[ a criticului doritor s[ ajung[ la adev[rul vie\ii — ceea ce constituie un ansamblu de mi=c[ri ale g`ndirii lui C[linescu, ce domin[ =i dirijeaz[ at`t opera sa de romancier c`t =i aceea de istoric literar =i de critic literar. El observa totul cu am[nun\it[ ascu\ime, ]nregistra date exacte ]n imense fi=e mintale, pe care apoi le interpreta, uneori cu o mare repeziciune, care ]ns[ nu excludea niciodat[ ad`ncirea, =i \intea mereu, =i ]ntotdeauna cu succes, s[ desprind[ din noianul de detalii caracteristici generale profunde. +i toate acestea ]=i g[seau ]ntotdeauna, tot a=a de repede =i de sigur cum se iviser[ ]n minte, expresia viguroas[ =i vie =i, de fiecare dat[, cea mai potrivit[. Stilul omului, ]n conversa\ie, de pe catedr[, ]n adun[ri, era pe m[sura stilului s[u ]n scris, era original, neprev[zut, tot ce putea fi mai contrar banalit[\ii curente =i mediocrit[\ii comode. C[linescu impresiona nu numai prin scris ci =i prin ac\iunea direct[ a vorbei sale explozive, dens[ f[r[ metafore, grea de idei, b[t[ioas[ c`teodat[ din cauz[ c[ firea lui b[nuitoare imagina uneori obstacole chiar acolo unde nu erau dar care, ]=i zicea el, puteau oric`nd s[ se iveasc[, fapt ce d[dea celor ce nu-l cuno=teau bine impresia c[ era animat de un ursuz spirit de contradic\ie. Nu era ]ns[ a=a. El, din fire,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

325

punea la ]ndoial[ multe lucruri, tocmai pentru ca s[ poat[ s[ ajung[ la o judecat[ mai sigur[. Nu cred c[ cultiva pl[cerea contradic\iei ci c[ avea, dimpotriv[, nelini=tea cercet[toare a contradic\iei, ceea ce nu produce, deobicei, o pl[cere propriu zis[ ci d[ sentimentul unei datorii ]mplinite fa\[ de sine ]nsu=i. }n domeniul vast, multiform =i cu at`tea ascunzi=uri =i ocoluri al cunoa=terii spirituale, C[linescu a explorat, ]n cursul lungilor =i bine ordonatelor sale lecturi atente, mai multe literaturi, istoria (aceasta chiar cu prec[dere, el s-a format, la ]nceput ca istoric), filozofia, arta, merg`nd ]ntotdeauna la izvoare =i dispre\uind orice informa\ie de-a doua m`n[. Avea deopotriv[ pasiunea cunoa=terii =i pasiunea crea\iei literare, a=adar cultiva cu aceea=i vigoare ideile =i imaginile. Ca s[ fie ]n\eles bine, C[linescu trebuie considerat ]n totalitatea lui. +i trebuie aceasta pentru c[ ]n tot ce concepea =i ]n tot ce exprima el, ideile =i imaginile se ]mbinau =i se sprijineau ]ntre ele. Stilul s[u este c`nd colorat dar niciodat[ ]nc[rcat de imagini, c`nd precis ca o figur[ geometric[ =i ]ntotdeauna potrivit subiectului, dar mai ]nainte de toate plin de modula\ii neprev[zute =i surprinz[toare, ]n care sim\i cum pulseaz[ seva imagina\iei bogate, hr[nit[ din bel=ug cu observa\ia vie\ii =i cu cultur[, =i totodat[ fluidul ideilor. Se vede aceasta ]n chip str[lucit =i nea=teptat ]n scurtele foiletoane sau simple ]nsemn[ri pe care le scria el la Adev[rul literar =i artistic sub titlul, de Cronica mizantropului =i continuate ]n anii lui din urm[ sub titlul de Cronica optimistului. C[linescu a ridicat la rang de mare art[ literar[ aceasta specie modest[ a foiletonului. Lectura acestor ]nsemn[ri d[ o bucurie intelectual[; toate sunt eseuri concentrate; ie=ind din actualitatea imediat[ ]n care cele mai multe au fost compuse, ele intr[ ]n durat[, datorit[ tocmai acelei ]nsu=iri a lui C[linescu, de care am vorbit, de-a c[uta =i de-a g[si ]n via\a cotidian[ semnifica\ii generale. Toate au o valoare literar[ ]n sine, indiferent de limitele speciei, ]nguste dar tocmai prin marea art[ a scriitorului, l[rgite ]n chip considerabil. Opera de istorie literar[ =i de critic[ literar[ a lui C[linescu nu tr[ie=te numai prin idei ci =i prin puterea stilului. Citesc studiile lui literare, articolele lui de teorie literar[, Universul poeziei, Principii de estetic[, Impresii asupra literaturii spaniole, Estetica basmului, Scriitori str[ini, f[r[ s[ mai vorbesc despre monografiile lui, ]n frunte cu Via\a lui Mihai Eminescu =i Ion Creang[, le citesc cu interesul =i pl[cerea cu care citesc pe marii povestitori. Ca =i pe ace=tia,

326

G. C[linescu

c`nd ai ]nceput s[ cite=ti un studiu al lui C[linescu nu-l mai la=i p`n[ nu-l ispr[ve=ti de citit, furat de el ca =i de povestitorii iscusi\i. Rar am ]nt`lnit aceast[ ]nsu=ire la vreun istoric literar sau la vreun critic literar, =i chiar perceput la c`\iva dintre ace=tia, interesul acesta de pur[ art[ literar[ nu are constan\a cu care apare la C[linescu. +i c`te n-ar mai fi de spus despre el! }mi vin ]n minte vorbele lui Paul Valéry la sf`r=itul unui studiu al sau despre Stendhal: „On n’en finirait plus avec Stendhal. Je ne vois pas de plus grande louange“ — C`nd ai ]nceput s[ vorbe=ti de Stendhal nu-\i vine s[ mai sf`r=e=ti. Nu v[d ce laud[ mai mare poate fi. Iat[ o pre\uire care se potrive=te tot a=a de bine =i lui C[linescu. Alexandru PHILIPPIDE, C[linescu, ]n vol. Scrieri, 4, Editura Minerva, Bucure=ti 1978, p. 451—453.

C[linescu a fost ]n tot timpul carierei sale de p`n[ acum, ]ntr-o perioad[ de peste de 30 de ani (p`n[ ]n 1959, p`n[ la v`rsta de 60 de ani — n. e: ) un mare muncitor. Sunt sigur c[ n-a existat zi a existen\ei sale laborioase care s[ nu fi fost asaltat[ de multele lui sarcini. I-au pl[cut cercet[rile mig[loase de arhiv[, descoperirile de izvoare noi din care au curs =tiri inedite cu privire la via\a scriitorilor, la epoca =i la operele lor, ]mbog[\ind astfel cu materiale pre\ioase, ]ntinsa sa Istorie a literaturii rom`ne, ca =i paginile publica\iei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, devenit[ de pe acum, mai ales prin cotribu\iile lui C[linescu, un instrument indispensabil pentru cercet[torii ]n aceste domenii. Sprijinit pe truda investiga\iei infinetizimale, C[linescu concepe larg =i nu preget[ ]n fa\a sintezei celei mai ]ndr[zne\e. Aceast[ tendin\[ s-a vestit de timpuriu, =i astfel nu ]n fazele ]naintate ale carierei sale, c`nd sintezele pot fi a=teptate, ci aproape de ]nceputuri, C[linescu a ]ntreprins o prezentare a ]ntregii evolu\ii a literaturii noastre, o lucrare foarte original[, cu o solid[ temelie a informa\iei, cu analize, caracteriz[ri =i aprecieri de literatur[ comparat[, uneori foarte ]ndr[znea\[ =i uimitoare, dar niciodat[ cenu=ie, banal[ =i filistin[. Aplic`nd o metod[ care prin r[d[cinile ei urc[ p`n[ la Sainte-Beuve, C[linescu reconstituie ]n scriitor pe om, ]nf[\i=`ndu-l pe acesta ]n neuitate por-

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

327

trete literare, apreciate ]ndeosebi de numero=ii cititori ai acestei c[r\i. C`nd a ap[rut lucrarea, ]n 1941, [...], autorul ei a fost ]nvinov[\it de a fi acordat locul meritat scriitorilor rom`ni, indiferent de sentimentele regimului fa\[ de ei. Oamenii cinsti\i au apreciat ]ns[ tocmai aceast[ independen\[ intelectual[ a cercet[torului =i au recunoscut ]n opera lui un moment al g`ndirii libere ]ntr-o vreme care cunoa=te at`tea feluri ale ]njosirii ei. O alt[ oper[ important[ a lui C[linescu, pornit[ din aceea=i tendin\[ de a ]mbr[\i=a ansamblurile largi, este format[ din seria volumelor care compun ast[zi Via\a =i Opera lui Mihai Eminescu. Aceste volume grupeaz[ toate faptele cunoscute relative la aceste teme, le critic[ =i le ]mbog[\esc, fac s[ r[sar[ din ele un portret al marelui poet, ca orice portret artistic, nu poate fi de`ct unul personal, adic[ a=a cum poate fi v[zut un om al trecutului de c[tre un artist original; supune unei analize continue ]ntreaga oper[ eminescian[, publicat[ =i manuscris[, =i ob\ine mai ales prin acest din urm[ aspect al lucr[rii sale influen\a cea mai important[ asupra ]n\elegerii lui Eminescu, o influen\[ care va mai da roade =i de aci ]nainte. Studiile eminesciene ale lui C[linescu, care cuprind =i reproducerea unor fragmente ]ntinse din postume, au decurs paralel cu volumele edi\iei critice a lui Perpessicius, =i acestor dou[ lucr[ri li se datore=te transformarea cea mai ]nsemnat[ ]n imaginea posterit[\ii despre cel mai mare scriitor al ro`mnilor. Am tras aten\ia adeseori, ]n diferite contribu\ii critice, asupra importan\ei public[rii postumelor, pentru evolu\ia imaginii eminesciene. Eminescu a fost cunoscut de-a lungul deceniilor, mai ales prin edi\iile Maiorescu care cuprindeau pe l`ng[ poeziile publicate de poet ]n timpul vie\ii, postumele judecate vrednice a figura ]n volum, dup[ gustul =i tendin\ele junimiste, r[mase acelea=i la editorii ulteriori. Publicarea integral[ a postumelor, sparge tiparul artistic =i caracterologic al edi\iilor lui Maiorescu =i al celor inspirate de el =i ]l substituie figura unui Eminescu, mai cu seam[ al unui Eminescu t`n[r, titanic, revolu\ionar, ]n dialog cu viitorul, pe care va mai trece c`tva timp s[-l putem asimila ]n vasta =i bogata lui semnifica\ie. Acestor lucr[ri ale colegului nostru G. C[linescu li se al[tur[, ]n chipul cel mai fericit, operele sale de crea\ie, de poet =i romancier. Aspira\ia omului teoretic c[tre crea\ia de art[ este o aspira\ie c[tre totalitatea uman[, explicabil[ =i adeseori ]nt`lnit[ ]n istorie. C`nd, ca cercet[tor, ]mpline=ti muncile at`t de minu\ioase =i obositoare a investiga\iei de documente, prefiri nisipul faptelor m[runte =i ]ncerci

328

G. C[linescu

s[ le organizezi ]ntr-o structur[ semnificativ[, sau c`nd aliniezi argumentele unei teze =i conduci o demonstra\ie p`n[ la concluziile ei riguroase, po\i s[ sim\i dorul zborului fericit ]n regiunile ]nchipuirii =i ale c`ntecului. A=a se face c[ marii istorici =i critici literari, ca Sainte-Beuve sau H. Taine, au c[utat uneori o ]ntregire prin liric[ sau roman, cea dint`i d`ndu-ne poeziile lui Joseph Delorme =i romanul Volupté, cel[lalt Vie et opinions de M. Graindorge. Aceluia=i impuls i-a cedat =i C[linescu atunci c`nd a publicat liter[tur[, versuri, romane, dialoguri filozofice, note de c[l[torie cu o periodicitate regulat[, prin care o lucrare de investiga\ie este totdeauna urmat[ de una de imagina\ie; o succesiune care nu las[ nici o ]ndoial[ asupra nevoii spirituale din care a crescut aceast[ ]ndoit[ activitate. C`nd ]ns[ despart, [...], ]ntr-un mod cu totul provizoriu, lucr[rile de istoric literar =i de poet ale lui C[linescu, m[ ]n=el f[r[ ]ndoial[, fiindc[ aceste dou[ categorii se ]ntrep[trund, de fapt, ]n opera colegului nostru. }n romanele sale — ]n Enigma Otiliei, ]n Bietul Ioanide — exist[ o materie de fapte observate, o anchet[ asupra societ[\ii, rezultatele unei ]ndeletniciri de cercet[tor, cum de la Balzac ]ncoace a fost mereu cazul pentru romancierii reali=ti. Pe de alt[ parte, ]n lucr[rile sale de istorie literar[ C[linescu a folosit mijloacele poeziei ori de c`te ori a fost vorba de a descrie o oper[ sau de a evoca figura unui scriitor. Conceptul estetic fundamental al lui C[linescu, implicit ]n lucr[rile sale critice sau excursiile sale teoretice mai vechi, a fost ca opera literar[ fiind un produs cu totul individual, criticul nu-l poate cuprinde dec`t prin acte de simpatie deopotriv[ cu ale poetului. Recunoa=tem aici pozi\iile impresionismului critic care n-au r[mas f[r[ influen\[ asupra fazelor mai vechi ale activit[\ii colegului nostru =i care au produs ]n cercet[rile sale de istorie literar[ =i ]n paginile sale de critic[ o eflorescen\[ de imagini sau expresii ale sentimentului care str`ng ]n plasa lor =i caut[ s[-=i evoce poetic obiectul. Nu voi fi niciodat[ ]mpotriva contribu\iei imagina\iei =i a sentimentului ]n lucr[rile istoriei literare, =i ale criticii. Un istoric =i un critic literar studiaz[ fapte ale societ[\ii, adic[ opere =i autori, iar acestea nu pot fi cuprinse dec`t cu ajutorul tuturor energiilor prin care societatea ]nzestreaz[ con=tiin\a omeneasc[. }i pot cere fizicianului =i chimistului, geologului =i biologului s[ st[p`neasc[ reac\iile sentimentului lor ca un factor tulbur[tor al observa\iei =i ra\ionamentului. Dar un istoric literar =i un critic care ar elimina vibra\ia

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

329

afectiv[ ]n fa\a operei studiate s-ar lipsi de temelia lucr[rii lui. Orice cercetare ]n literatur[ porne=te de la impresia literar[, adic[ de la realitatea emotiv[ a operei. Expresia emo\iei ]=i are deci locul ei ]n studiile de istorie =i critic[ literar[ fiindc[ aceast[ emo\ie justific[ analizele, aprecierile, explic[rile prin care se completeaz[ cercetarea literar[. Tudor VIANU, Cuv`ntul acad. T. Vianu [La 60 de ani de la na=terea lui G. C[linescu], ]n vol. Scriitori rom`ni, III. Edi\ie ]ngrijit[ de Cornelia Botez. Antologie de Pompiliu Marcea, Colec\ia „B.P.T.“, Editura Minerva, Bucure=ti, 1971, p. 300—304. Spontaneitatea, farmecul, geniul lui George C[linescu au f[cut ca, pentru mul\i dintre noi, ziua de vineri s[ devin[ o zi deosebit[ printre celelalte, o zi de bucurie =i s[rb[toare. }n fiecare vineri, timp de mul\i ani, el a fost prezent ]n paginile acestei reviste, d`ndu-i prestigiu =i f[c`nd-o atr[g[toare. Iar noi, din primele ore ale dimine\ii ]i c[ut[m avizi semn[tura, siguri de ]nc`ntarea ce ne a=teapt[. A=a cum regele din poveste pref[cea ]n aur tot ce atingea, acest om ]n aceea=i m[sur[ erudit =i n[zdr[van, putea s[ transforme ]ntr-o pagin[ seduc[toare, orice ]i c[dea sub condei. Doar el alc[tuise, umbl`nd de obicei pe un t[r`m arid, pe care ]l irigase =i parcelase cu =tiin\[ =i fantezie, f[c`ndu-l s[ fo=neasc[ asemeni unui domeniu fastuos, acea f[r[ seam[n Istorie a literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, oper[ vast[, fermec[toare =i pasionant[ pe toat[ ]ntinderea, din care nimic nu lipse=te pentru imediata captivare =i pentru totala desf[tare a spirituluui. Neam de vr[jitori, el ar fi putut s[ ]nvie =i s[ populeze cu pe=ti japoneji apele oric[rei M[ri Moarte. Citindu-l, vineri de vineri, ziua aceasta n-a ]nt`rziat s[ stabileasc[ ]n via\a noastr[ un ritual, tot a=a de pl[cut ca =i acela din vremea copil[riei c`nd la marile s[rb[tori, ni se d[dea cozonac la cafeaua cu lapte. Ce bucuro=i am fost, ]ntr-o epoc[ ]n care abunda p`inea prost fr[m`ntat[ =i cu t[r`\e, c`nd au ]nceput s[ apar[ regulat, cu miros de vanilie =i cu multe stafide, faimoasele Cronici ale optimistului. Av`nd de multe ori aerul c[ glume=te, el a pledat pentru at`tea drepturi imprescriptibile ale artei =i chiar ale omului, printre care acela de a putea a fi uneori trist sau melancolic. Pentru mul\i dintre noi, ziua ]n care ]l puteam citi a devenit s[rb[toarea s[pt[m`nii, c`nd pe bolta catedralei se aprinde

330

G. C[linescu

candelabrul cu multe bra\e =i, din altar, se aude vocea arhimandritului. }ntru aceast[ credin\[ =i bucurie am tr[it zeci =i apoi sute de luminoase vineri. P`n[ ]n acea vineri de acum doi ani c`nd, la ceasul ]n care rotativele ]i imprimau pentru ultima oar[ semn[tura, omul ]nv[\at =i ]nc`nt[tor, care f[cuse dintr-o zi obi=nuit[ a s[pt[m`nii, ziua de desf[tare a spiritului rom`nesc, a plecat dintre noi, dezastruos de prematur. Cine, dintre cei ce i-au fost cititori statornici at`ta vreme va putea s[ uite acea zi de doliu a culturii =i a neamului nostru? +i cine nu va aprinde o lum`nare de cear[, ]n catedralele \[rii sau ]n catedrala inimii, ori de c`te ori, ]n adierea prim[verii, va ]ncepe s[ unduiasc[ iar[=i p[rul lung, de femei despletite, al s[lciilor pl`ng[toare? Geo BOGZA, Vineri, ]n vol. Priveli=ti =i sentimente, Colec\ia „Lyceum“, Editura Albatros, Bucure=ti, 1979, p. 197—198. }nscrierea lui G. C[linescu ]ntr-o familie de mari spirite enciclopedice e ]ndrept[\it[, dar incomplet[, din punctul de vedere al portretului s[u intelectual. Spe\a rar[ a spiritului s[u deriv[ din unirea, de pu\ine ori realizat[ ]n cultur[, dintre erudi\ia cea mai cuprinz[toare =i o voca\ie artistic[ neobi=nuit[. De aici iese originalitatea fascinant[ a scirsului. Artistul are toate sim\urile cultivate, e devorat de impulsuri titanice, ad`nc =i sublim romantice, st[p`nite ]ns[ de o reflec\ie, echilibrate de o g`ndire ce concepe universal =i caut[ ]n iradia\iile concretului mi=c[rile astrale. Figura spiritual[ =i moral[ a lui G. C[linescu mi se pare a se desprinde din sintezele romantismului, asociate idealului estetic al antichit[\ii eline. L-am numit, odat[, =i cred c[ nu am gre=it, un romantic care elinizeaz[. }n\eleg prin aceasta o nostalgie de plenitudine, deseori resim\it[ ]n scrierile lui G. C[linescu, o g`ndire deschis[ spre toate zonele existen\ei, o ad`nc[, nimicitoare sete de cunoa=tere =i o putere, ]ntr-adev[r vr[jitoreasc[, de a da senzorialului, elementarului, dimensiunea ideii =i a universului. Poezia, care reprezint[ imaginea cea mai fidel[ a unei individualit[\i, traduce la G. C[linescu, o asemenea suferin\[ de incompletitudine, specific romantic[, aureolat[ de spiritul fascinat de frumuse\ea, gravitatea proceselor materiei, de vibra\ia imperceptibil[, inefabil[ a elementelor. Volumul s[u de versuri se cheam[, ]n sensul laudelor lui Francesco d’Assisi,

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

331

Lauda lucrurilor. Nimeni dintre contemporanii no=tri nu a fost, ]ntr-un chip mai profund, eminescian ca George C[linescu, nu a resim\it cu o mai mare gravitate a spiritului dorin\a de a desface enigmele existen\ei =i de a reface unitatea, plenitudinea ini\ial[ a lumii. F[r[ a abstractiza prea mult detaliile fizionomiei sale morale, omul sintetiza ]n mintea sa mai mult de un ev de ]n\elepciune, privea totul din perspectiva devenirii istorice, judeca faptele estetic, atent la toate procesele obscure ale materiei. Se ]nt`mpl[ cu G. C[linescu un fapt foarte curios. Portretul spiritual =i temperamentul lui artistic nu se fixeaz[ ]n cadrul unui curent sau =coli literare. }n multe direc\ii estetice dintre cele dou[ r[zboaie, c`nd el s-a afirmat ca personalitate de prim rang, nu-i afli locul, =i c`nd pari a ]n\elege c[ a aderat la vreuna, consta\i c[ punctul s[u de vedere era altul. Ca etstetician =i critic a comb[tut, din punctul de observa\ie al unui fin ra\ionalism, ortodoxismul g`ndirist =i miturile noii spiritualit[\i. Curentele de avangard[ le-a privit cu un hot[r`t scepticism, re\in`nd, ]n imensa confuzie de glasuri =i voca\ii oarbe, dorin\a legitim[ de ]nnoire a expresiei. Dintre tipurile posibile de roman, preferin\a lui merge spre romanul obiectiv, balzacian. }n Proust descoper[ permanen\ele =i virtu\ile balzacianismului. Cere prozei rom`ne — prea liric[ =i subiectiv[ — regrecizarea, ]ntoarcerea spre obiectivitate =i monumentalitate, spre crea\ia de tipuri =i observa\ia caracterelor. Clasicismul, pe care ]l define=te ]ntr-un eseu, constituie, la G. C[linescu, un program estetic ulterior completat, dar nu abandonat ]n esen\a lui. Ideea sa e c[ prozatorul trebuie s[ vad[ categorial, s[ fac[ oper[ de clasificare, observ`nd ]n tot momentul faptele din perspectiva universalului. Un astfel de principiu este foarte cuprinz[tor =i permite acceptarea mai multor formule epice. Aplic`ndu-l, G. C[linescu recunoa=te ]n Istoria literaturii rom`ne valabilitatea prozei de esen\[ proustian[ a lui Camil Petrescu, psihologismul obiectivat din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu, realismul lui Liviu Rebreanu, epica rapsodic[, derivarea faptelor ]n mit, evocarea fabuloas[ din scrierile lui Mihail Sadoveanu. De=i calitatea de critic nu =i-o recunoa=te, G. C[linescu a fost un mare critic. Nu =tiu dac[ epoca noastr[ a cunoscut, ]n alt[ parte a lumii, ]n alte literaturi, unul de for\a geniului s[u. Comentariului literar, G. C[linescu i-a

332

G. C[linescu

dat prestigiul artei adev[rate: cronicile sale, modele de acuitate estetic[ =i siguran\[ ]n judecata de valoare, traduc ]n fapt ni=te st[ri de spirit. Undeva, el spune c[ ]n orice critic literar pl`nge sau agonizeaz[ un poet. Ca istoric literar, G. C[linescu a ]nnoit metodele =i a creat, ]n adev[ratul ]n\eles al cuv`ntului, o =coal[ rom`neasc[. Principiul ei s[n[tos mi se pare a sta ]n disocierea esteticului de cultural =i judecarea celui dint`i ]n conexiunea lui real[. F[r[ a nega importan\a istoriografiei literare, dar reduc`nd-o la m[sura ei adev[rat[, G. C[linescu a fixat bazele activit[\ii istoricului literar pe ni=te principii estetice mai ferme, pun`nd astfel cap[t la dou[ excese ce se afirmaser[, p`n[ la el, pe acest teren: factologia steril[ =i m[runtul comparativism. Istoria literaturii rom`ne (1941), ce a scandalizat pe mul\i, stabile=te, cu rare =i ne]nsemnate =ov[ieli, adev[rata scar[ de valori a literaturii noastre. Harul unic al acestei lucr[ri e de a fi asociat, ]n sensul ar[tat mai ]nainte, virtu\ile unui artist ce exceleaz[ =i ]n portretistic[ =i ]n evocare. Istoria literaturii devine, ]n interpretarea lui G. C[linescu, nu numai o succesiune de valori, mari =i mici, vii sau uitate, de epoci =i =coli literare, ci o panoram[ ]n care scriitorii — deveni\i obiecte de observa\ie, personaje, ]n sens spiritual — ]=i proiecteaz[ propria lor umbr[ moral[. Cu o aparent[ lips[ de pietate, istoricul literar caut[ ]n actele obi=nuite ale ipochimenului, indiciul unei individualit[\i pe care opera o traduce numai par\ial. }n fond, G. C[linescu descoper[ r[d[cinile lume=ti ale inefabilului, =i monografiile despre Eminescu =i Creang[ r[m`n dou[ opere inimitabile, ]n care spiritul din aceea=i familie se cerceteaz[ =i se oglindesc reciproc. Ce a ]nsemnat G. C[linescu pentru literatura rom`n[ se b[nuie=te. For\a geniului s[u creator m[ tem c[ mai prezint[ ]nc[ pentru unii o nedumerire. Avea, ca s[ spunem a=a, stigmatele creatorului excep\ional =i ]n cuprinsul culturii noastre pu\ine nume i se pot al[tura. Metafora, c`nd suav[, prerafaelit[, c`nd tun[toare a scrisului s[u, a impus un nou stil ]n critica literar[ =i, ]n genere, ]n literatur[. Sensibilitatea lui era deschis[, ]ndeosebi, c[tre viziunile comicului, dar nici cele ale tragicului nu-i sunt refuzate. Enigma Otiliei =i Bietul Ioanide — operele sale epice fundamentale — sunt, ]n ciuda notelor sarcastice, ni=te c[r\i triste. G. C[linescu =i-a exprimat de multe ori dorin\a de anonimat, „visul de-a pieri ]nd[r[tul faptei“. Un destin feroce cred c[ i l-a ]ndep[linit mai cur`nd dec`t ar fi voit. El a trecut ]n Empireu, ]nchinz`nd, ca unul din eroii eminescieni, poarta lumii dup[ el. Ramura de finic l-a chemat, ca pe ]ndureratul Tlà, spre alt[ form[ de existen\[, c`nd el ar fi putut da ]nc[ multe capodopere.

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

333

O capodoper[ critic[ e, ]n felul ei, Via\a lui Ion Creang[ (1938), devenit[, ]n 1964, la o nou[ edi\ie, Ion Creang[ (Via\a =i opera). G. C[linescu nu a schimbat nimic ]n esen\[: datele, optica, interpretarea sunt acelea=i, numai portretul totalitar, realizat prin fuziunea nara\iunii biografice cu judec[\ile asupra operei, e completat cu un capitol nou, sintetic: Creang[ ]n timp =i spa\iu. Realismul. }n spiritul ]ntregii scrieri, se subliniaz[, aici, inefabilul lui Creang[, realismul, ]n sensul limitat al cuv`ntului, lipsa de „personalitate moral[“ =i de „Weltanschaung“ individual ale crea\iei. [...] G. C[linescu atinge, aici, unul din punctele cele mai personale ale interpret[rii sale. Pentru el, Creang[ e un artist excep\ional, un erudit rafinat al lumii s[te=ti, ]nc`t forumula de scriitor „poporal“, potrivit[ lui Ispitescu, e minimalizatoare =i, ]n fond, fals[, ]n cazul autorului Amintirilor =i Pove=tilor, crea\ii individuale, cu procedee tipice scriitorilor de geniul lui Rabelais =i, ]n linia lui, Sterne =i Anatole France. Ideea unui Creang[ — c[rturar, „estet al filologiei“ a scandalizat, dar G. C[linescu, incoruptbil, merge mai departe =i vorbe=te de nescio quid-ul operei, de nota inanalizabil[, muzical[ a crea\iei, introduc`nd pe bonomul institutor, autor de dr[cii =i p[t[r[nii, ]ntr-o familie de comediografi superiori ai cuv`ntului. [...] De aici, monografia se dedic[ exclusiv analizei operei. Verva ei polemic[ nu scade. [...] Reala frumuse\e a pove=tilor =i basmelor decurge din caracterul lor simbolic =i universal. Pove=tile, adev[rate nuvele \[r[ne=ti, ]n maniera veche, dezvoltat[, ]n forme fabuloase „observa\ii morale milenare“; arta esen\ial[ a lui Creang[ e aceea de comediograf. Ca =i Caragiale, Creang[ caracterizeaz[ „dialogic“ =i pune accentul pe umorul verbal. Am`ndoi sunt ni=te „mari histrioni“, caracterizare menit[, ca =i altele, s[ scandalizeze spiritele a=ezate, pioase, crescute ]n credin\a c[ despre un scriitor mare trebuie spuse numai fraze frumoase. G. C[linescu ]ncalc[, =i aici, tradi\ia, introduc`nd formulele plastice, cu o deta=are ce dovede=te o ]ncredere total[ ]n exactitatea intui\iei critice =i a stilului. Acest bivol de geniu, polifag boln[vicios, ]n via\a de toate zilele, amator de pr`nzuri ]mbel=ugate =i narator de p[t[ranii deocheate, e, judec`nd estetice=te lucrurile, un creator excep\ional, comparabil ]n epoca lui cu Eminescu =i Caragiale.[...] Din acest punct de vedere, Creang[, a=a cum ]l ]n\eleg genera\iile mai noi, e ]n bun[ parte crea\ia lui G. C[linescu. Eugen SIMION, Prefa\[, ]n vol. G. C[linescu. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion Creang[ (Via\a =i opera), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1989, p. 331—333, 339, 342.

334

G. C[linescu

[...] Referindu-ne [...] la metoda generat[ de lucru a lui C[linescu, aspira\ia c[tre totalitate ni se impune iar[=i, ]ndat[ ce observ[m c[ el nu r[m`ne omul unei singure metode sau unui singur criteriu. Istorici literari de tip pozitivist de la sf`r=itul veacului trecut, de felul lui Scheler, de pild[, cu at`tea ]nr`uriri la noi, — se consacrau, cu preferin\[, detaliilor biografice, analizei minu\ioase a operei, descoperirii izvoadelor pun`nd un puternic accent pe materialul faptic. Al\ii, dimpotriv[, se orienteaz[ spre vaste sinteze filozofice, ignor`nd — cu bun[ =tiin\[ — faptele, socotite ca expresie a unei empirii brute, f[r[ nici un interes, pornind doar de la intui\ii spre mari construc\ii ca de exemplu, Gundolf. Se pot distinge, a=adar, ]n linii simplificate, dou[ direc\ii metodologice care au f[cut =coal[, una ]ndrept`ndu-se — cu prefa\[ — spre detalii =i aglomerare de fapte, alta spre sinteze. Urm[rind cunoa=terea c`t mai complet[ a fenomenului literar, C[linescu a cultivat ambele metode, dar nu numaidec`t cu tendin\a unific[rii lor, ci l[s`ndu-le adesea s[ coexiste dup[ nevoile cercet[rii =i a problemelor sau scriitorilor analiza\i. Sunt cunoscute minu\ioasele lui studii biografice despre Eminescu =i Creang[, despre Grigore M. Alexandrescu sau Filimon, spre a le cita numai pe acestea, bogate ]n date noi privind nu numai pe scriitori, =i familiile lor pe mai multe genera\ii, pe prieteni =i cunoscu\i, casele pe unde au locuit, cimitirele unde zac, numeroase particularit[\i fizice =i morale ce-i caracterizau, apoi ample analize de motive =i izvoare, conduse p`n[ la cele mai fine am[nunte. C[linescu era un pasionat al detaliilor, pe care le savura ]ndelung, insist`nd uneori peste m[sur[ asupra lor. }n acela=i timp, cercet[torul ]=i adun[ faptele =i datele spre a le m`na c[tre o sintez[ conving[toare. Nu trebuie s[ ne ]nchipuim c[ procedarea era pur =i simpu inductiv[ =i sumativ[, c[ portretul final se ]nchega strict din date =i fapte integr`ndu-se ca pietrele ]ntr-un mozaic. C[linescu observa singur ]n postfa\a primei edi\ii a Vie\ii lui Mihai Eminescu: „Dealtfel, pentru a ajunge la sintez[, trebuie s[ porne=ti tot de la sintez[, singua care ]\i d[ tabloul golurilor de urm[rit =i de umplut“. Cercet[torul pornea deci, de la ]nceput, de la o viziune total[ a facturii spirituale a scriitorului, dar — trebuie ad[ugat — nu ]n sensul unei inven\ii subiective criticului, datele juc`nd doar rolul ilustr[rii documentare, dup[ cum ]=i imagineaz[ unii dintre cei care l-au caracterizat recent. C[linescu ]=i bazeaz[ intui\iile =i ipoteza de plecare pe datele =i faptele dominante ale vie\ii =i operei scriitorului, culese cu aprig[ grij[ =i care i-au sugerat — prin pregnan\a

Ion Creang[ (Via\a =i opera)

335

=i tipicul lor — conturul =i limitele portretului proiectat. [...] C[linescu s-a situat, ]n mod dominant pe linia tradi\iei clasice a istoriei literare, lu`nd ]n considerare criteriul cronologic, raporturile dintre scriitori pe verticala timpului, ac\iunile =i reac\iunile dintre ei, cu un cuv`nt ceea ce se nume=te procesul literar. Cu toate acestea, aceea=i n[zuin\[ spre utilizarea tuturor metodelor disponibile l-a ]ndemnat s[ nu ocoleasc[ nici procedeul tipologic. Studiile lui C[linescu surprind, ]ntr-adev[r, apropieri =i asocia\ii ]ntre scriitorii celor mai diverse epoci =i popoare, grup`ndu-i ]n categorii unificatoare, ca, de pild[, spre a cita un singur exemplu, pe Conachi, pe care-l a=eaz[ ]n „familia de spirite“ a petrarchismului supravie\uind ]n seicento =i prin poezia arcadic[, p`n[ ]n secolul al XIX-lea, (Istoria literaturii rom`ne, p. 91). Se ]n\elege c[ tipurile clasicului, romanticului sau barocului, sunt proiectate dincolo de epoca apartenen\ei lor istorice =i aplicate oric[rei perioade literare, ]ntruc`t ele alc[tuiesc moduri durabile =i esen\iale ale crea\iei, tipul clasic fiind cel preferat de C[linescu (Vezi studiul Sensul clasicismului). [...] Suntem ]ndrept[\i\i, prin urmare, s[ constat[m c[ at`t ]n crea\ia beletristic[ — prin proteismul genurilor =i speciilor ]n care a lucrat, prin enciclopedosmul culturii sale ca baz[ a scrierilor, prin ]mbr[\i=area tuturor dimensiunilor timpului ]n concep\ia sa despre realitate =i art[, prin folosirea concomitent[ a mai tuturor categoriilor literare — c`t =i ]n domeniul =tiin\ei literare, prin integrarea fenomenelor ]n complexul specificului estetic, prin orizontul larg de filozofie a culturii pe care-l schi\eaz[, prin tendin\a integral[ a criticii, ]n sf`r=it, — se manifest[ limpede acea n[zuin\[ spre totalitate =i sintez[. Aceasta constituie astfel o tr[s[tur[ de baz[ a spiritului lui C[linescu, o form[ tipic[ =i proprie a personalit[\ii sale. Dac[ mai remarc[m apoi c[ o astfel de aspira\ie alc[tuie=te unul din aspectele caracteristice ale crea\iei literare =i =tiin\ifice ]n general, ilustr`nd — ]n fond — fiin\a =i menirea culturii ]ns[=i, ne putem da seama ]n ce m[sur[ opera lui C[linescu poate deveni exemplar[ pentru noile genera\ii de scriitori =i cercet[tori. Alexandru DIMA, G. C[linescu „scriitor total“, ]n vol. Bibliografia literar[ rom`n[ ilustrat[ 1944—1970, Colec\ia „Biblioteca critic[“, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1971, p. 343—346.

CUPRINS Tabel cronologic ......................................................................................................................... 3 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV XV

STR{MO+I, P{RIN|I, FRA|I +I SURORI ......................................................................... 15 NA+TEREA, COPIL{RIA, }NT~IA }NV{|{TUR{ .............................................................. 39 LA IA+I, SEMINARIST +I DIACON ................................................................................... 59 CREANG{ INSTITUTOR .................................................................................................. 73 DIACONUL R{ZVR{TIT .................................................................................................. 91 PEDAGOGIA LUI CREANG{ .......................................................................................... 116 }N |IC{U ...................................................................................................................... 137 CREANG{, EMINESCU +I „JUNIMEA“ ........................................................................... 151 CREANG{-TAT{L +I CREANG{-FIUL ............................................................................. 174 DU+MANI ..................................................................................................................... 194 „|{R{NIILE“ LUI CREANG{ ........................................................................................ 203 CEI DIN URM{ ANI +I MOARTEA ................................................................................. 215 CREANGA „SCRIITOR POPORAL“ ................................................................................. 230 JOVIALITATEA LUI CREANG{ ....................................................................................... 271 CREANG{ }N TIMP +I SPA|IU. REALISMUL ................................................................. 279 POSTFA|{ .................................................................................................................... 299 BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................. 301

Aprecieri .................................................................................................................................. 315

G. C[linescu

ION CREANG{ (Via\a =i opera) Ap[rut: 1998. Format: 70x1081/32 Coli tipar: 14,70. Coli editoriale: 15,69. Tiraj: 5000 ex. Casa de editur[ «LITERA» str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Operator: Ecaterina Gu\u Tehnoredactor: Olga Perebikovski Corector: Sergiu Ababii Redactor: Tudor Palladi Editor: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. . Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i