Fuga In Egipt

Fuga în Egipt1 În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin Binecuvântaþi ºi dreptmãritori creºtini în Sfânta Bisericã a Domnului nostru Iisus Hristos, Bunul Dumnezeu – Tatãl prin Fiul în Duhul Sfânt – sã ne împãrtãºeascã ºi astãzi cuvânt, de la Dumnezeu-Cuvântul, ca sã împãrtãºim dragostei voastre adevãrul mântuitor. Acum, dupã ce împreunã am ascultat Evanghelia, Vestea cea bunã a coborârii Iubirii în lume, a Fiului iubirii Pãrinteºti, ca sã ne împãrtãºeascã ºi nouã iubirea. În lumea aceasta prihãnitã, sãrmana de ea, pervertind iubirea, din pricina pizmaºului iubirii. Dar noi aºa ne rugãm lui Dumnezeu, ca sã gândim ºi sã simþim din adânc ºi cu adâncul inimii lumina iubirii dumnezeieºti. Aºa L-am primit pe Mântuitorul, chiar dacã încã au mai fost pervertite gândurile ºi simþirile noastre... Dar în adânc rãul nu poate ajunge; cãci a binevoit Dumnezeu, pãcãtuind Adam, sã punã la poarta Raiului heruvimi cu sabie în vâlvãtaie de foc, sã nu pãtrundã rãul pânã la Pomul Vieþii. Deci Pomul Vieþii din noi e viu – adâncul din noi. Cum de atâtea ori tâlcuim: aºa precum na îngãduit Dumnezeu lui Satan sã se atingã de adâncul, de viaþa din Iov; iar Domnul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus cã porþile iadului nu pot birui Biserica. ªi fiecare e o bisericã a Dumnezeului celui viu, fãptura noastrã e un templu. ªi atunci, în adânc, la rãdãcinã nu pãtrunde rãul. Rãdãcina e dumnezeiascã, nu e omeneascã. Cu gândul cel adânc, cel tainic al inimii curate ascultãm cuvântul Evangheliei rânduitã pentru astãzi, acum, când ne apropiem de a opta zi de la coborârea Iubirii în lume. Am auzit cum a ajuns Mama cu Pruncul la Betleem, ºi s-a ostenit Iosif sã le gãseascã loc, ºi le-a gãsit loc într-o peºterã... Astãzi nu se mai nasc pruncii în peºterã, dar Pruncul divin în peºterã ºi în mijlocul vieþuitoarelor S-a nãscut, precum rostise proorocul Isaia: “Boul ºi asinul au cunoscut ieslea Stãpânului lor, dar poporul Meu nu Mã mai iubeºte pe Mine”. De la acel cuvânt de la Isaia se pãstreazã tradiþia cã în peºtera în care S-a nãscut Mântuitorul erau boul ºi asinul, cãldurã sã facã Pruncului. Ce instalaþie termicã fireascã! Ce e mai curat ºi mai viu decât cãldura aceasta, a vieþii? Iar noi toþi încercãm sã oferim Pruncului cãldura, aprinderea inimii noastre. Cãci zice Psalmistul: “Înfierbântatu-s-a inima mea ºi cugetul meu a luat foc”. ªi în cãldura acestor smerite vieþuitoare Pruncul divin Se mângâia ºi Maica Domnului veghea, vestindu-ne nouã pe Pruncul Cel din vecie, pe Care, cum zice poporul, Mi L-a trimis Dumnezeu Mie, sã Se nascã ºi sã creascã, sã ne mântuiascã. 1Duminicã, 30 decembrie 2001

Cugetând, vedem cât de adânc este acest cuvânt: “Pe Fiul Cel din vecie” – deci Fiul din veci al Pãrintelui ceresc, Unicul Fiu (pentru care fiecare din noi este un unic), cum Îl anunþase proorocul Miheia, spunând cã “obârºia Lui este dintru început, din zilele veºniciei” (Miheia 5, 1) – “Mi L-a trimis Dumnezeu mie”, deci în timp, “sã Se nascã ºi sã creascã...”. Sã creascã ºi sã creºtem ºi noi, urmãrind viaþa Lui, pentru cã în viaþa Lui e viaþa noastrã, e icoana, modelul vieþii noastre, a fiecãruia. Aºa aratã Evanghelia de astãzi, unde citim ºi auzim: “Dupã plecarea magilor...” – acei înþelepþi, învãþaþi din Rãsãrit, ei înºiºi de mai înainte încunoºtiinþaþi de Dumnezeu. Cãci fãptura întreagã a fost pregãtitã pentru acest dar mare, al coborârii lui Dumnezeu în lume: de la Tatãl venind Fiul ºi întrupându-Se de la Duhul Sfânt ºi din Fecioarã. Deci Treimea neîncetat lucreazã. ªi te minunezi cum poporul nostru ºtie adânca teologie, cum reiese din ceea ce e scris pe fruntea fiecãrei biserici (ºi noi ne vom ruga lui Dumnezeu sã scriem din nou aºa la biserica noastrã): “Cu vrerea Tatãlui, cu lucrarea Fiului ºi cu sãvârºirea (sau desãvârºirea) Sfântului Duh”. Orice bisericã ºi orice templu, adicã fiecare dintre dumneavoastrã, aºa se zideºte, aºa vã zidiþi – integral, în întregime: cu vrerea Tatãlui, cu lucrarea Fiului, cãci El S-a întrupat, ºi desãvârºirea Duhului Sfânt pe Care L-a trimis, înãlþându-Se la cer cu trupul, dar rãmânând pururea cu noi, cãci “Eu cu voi sunt în toate zilele”. L-a trimis pe Duhul Sfânt pentru ca ºi noi, naturã umanã, sã ne naºtem din Duh – dupã cum El S-a întrupat din Fecioarã de la Duhul Sfânt – ºi sã creºtem la asemãnarea cu El, sã ne îndumnezeim ºi noi, în Duhul Sfânt care “cu voi rãmâne în veac”, desãvârºind fãptura noastrã dupã chipul Fiului, cu vrerea Tatãlui. Nici o clipã nu e despãrþit – nu poate fi – Tatãl de Fiul ºi de Duhul Sfânt. În Dumnezeire nu e distanþã; de aceea lucreazã în unitate Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt, la orice lucru; în unitatea Duhului. Am spus acestea ca sã arãtãm cum a pregãtit Dumnezeu Creaþia, fãptura întreagã, prin profeþii Vechiului Testament, ºi de la alte neamuri... Cãci n-a pãrãsit Dumnezeu zidirea, iubiþilor. Noi pãrãsim; Dumnezeu nu ne pãrãseºte. Sã ajute bunul Dumnezeu sã ne trezim. Nimeni dintre noi sã nu-L pãrãseascã! Revenim la Evanghelie: Deci au venit magii (înþelepþii) ºi s-au închinat ºi au adus darurile: aur, smirnã, tãmâie – fiecare cu simbolul lor: al bogãþiei, al bunei miresme, al Duhului Sfânt. Cum ne rugãm noi când binecuvântãm tãmâia ºi zicem: “Tãmâie Îþi aducem Þie Hristoase Dumnezeule, întru miros de bunã mireasmã duhovniceascã, pe care primind-o întru altarul Tãu cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouã darul Duhului Tãu cel Sfânt” (pe Duhul Sfânt). ªi magii aveau cu ei aceste daruri, din taina aceasta. Dar Irod se sfãtuise cu magii ca, descoperind ei locul unde e noul Împãrat (deºi nu e cuvântul cel mai potrivit pentru Iisus, cãci El avea sã-i spunã lui

Pilat: “Împãrãþia Mea nu-i din lumea aceasta”), sã se întoarcã sã-i dea de veste. Dar magii, ºi ei înºtiinþaþi în vis, dupã ce s-au închinat au schimbat calea: “pe altã cale s-au întors la patria lor”. – La þara pãrinþilor lor, cãci aceasta înseamnã patria2. S-au întors pe altã cale, altfel spus nu pe calea lui Irod, a morþii, ci pe altã cale, cea a vieþii de care se împãrtãºiserã ei. Cum vor spune Pãrinþii – apostolii ºi urmaºii – cã sunt douã cãi: calea vieþii, dumnezeiascã, ºi calea morþii. ªi încã o datã subliniem una din deosebirile radicale, ºi numai înþelegând aceasta se va salva lumea: distincþia între Hristos ºi orice profet, înþelept. Toþi cei nãscuþi în lume încep, ºi încep, din nefericire, dupã cuvântul Psalmistului: “Întru fãrãdelegi m-am zãmislit ºi întru pãcate m-a nãscut maica mea”. ªi, zãmisliþi întru fãrãdelegi, toþi oamenii sfârºesc în moarte. Unicul Care S-a nãscut în lumina iubirii divine, a vieþii, ºi a sfârºit tot în viaþã e Hristos. Pentru cã mulþi, sãrmanii, nu ºtiu, ºi spun cã orice religie e bunã; orice religie iubeºte. Fraþilor, dacã se naºte din iubire, da. Dacã nu-i nãscutã din iubire nu poate fi. Iar dacã se naºte din iubire, iubirea e în Treime, nu într-un Pustnic, în mãrturisirea Dumnezeirii într-un fel de monoteism. E Unul dupã fiinþã, dar în Treime mãrturisim iubirea. ªi aceasta este mãrturia descoperirii dumnezeieºti: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt. Citim mai departe: “Dupã plecarea magilor, iatã îngerul Domnului se arãtã în vis lui Iosif, zicând: Scoalã-te, ia Pruncul ºi pe mama Lui ºi fugi în Egipt ºi stai acolo pânã ce-þi voi spune, fiindcã Irod are sã caute Pruncul ca sã-L ucidã”. ªi primind în vis sfatul Domnului3, prin înger, “sculânduse, a luat, noaptea, Pruncul ºi pe mama Lui ºi a plecat în Egipt. ªi au stat acolo pânã la moartea lui Irod, ca sã se împlineascã cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu». Iar când Irod a vãzut cã a fost amãgit de magi, s-a mâniat foarte ºi, trimiþând a ucis pe toþi pruncii care erau în Betleem ºi în toate hotarele lui, de doi ani ºi mai în jos, dupã timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: «Glas în Rama s-a auzit, plângere ºi tânguire multã; 2Pentru care dumnezeiescul Pavel va spune cã în Pãrintele ceresc e numele a toatã pãrinþimea (a toatã patria) în cer ºi pe pãmânt. De aeea, ce minunat lucru când un tatã are conºtiinþa cã poartã numele Pãrintelui ceresc (iar o mamã poartã numele ºi menirea Maicii Domnului). Ce conºtiinþã e aceasta! 3Unul din cele ºapte daruri ale Duhului Sfânt, care odihneºte asuprãne: duhul înþelepciunii, duhul înþelegerii, duhul sfatului, duhul tãriei, duhul cunoºtinþei de Dumnezeu, duhul dreptei credinþe, duhul temerii de Dumnezeu – temerea de a pierde lumina ºi iubirea Lui (cãci pierzi viaþa).

Rahela îºi plânge copiii ºi nu voieºte sã fie mângâiatã pentru cã nu sunt». Dupã moartea lui Irod, iatã cã îngerul Domnului s-a arãtat în vis lui Iosif în Egipt, ºi i-a zis: Scoalã-te, ia Pruncul ºi pe mama Lui ºi mergi în pãmântul lui Israel, cãci au murit cei ce cãutau sã ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul ºi pe mama Lui ºi a venit în pãmântul lui Israel. ªi auzind cã domneºte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatãl sãu, s-a temut sã meargã acolo ºi, luând poruncã, în vis, s-a dus în pãrþile Galileii. ªi venind a locuit în oraºul numit Nazaret, ca sã se împlineascã ceea ce s-a spus prin prooroci, cã Nazarinean Se va chema” (Matei 2, 13-23). Iubiþilor, cu îngãduinþa dragostei voastre sã primim mai departe, cum a primit Iosif... Sã mergem pânã la aceastã îndrãznealã, dar de la Dumnezeu, sã tâlcuim cuvinte din cuvântul lui Dumnezeu – Evanghelia rânduitã pentru astãzi. Spune: Au plecat magii de la ºi pe calea Vieþii, cãci se împãrtãºiserã din Viaþã. Minunat gând sã ai privindu-L pe Mântuitorul în iesle. Noi, în credinþa care ne lumineazã spre El ºi în icoanã sã-L auzim vorbindu-ne: “Cine Mã vede pe Mine vede pe Tatãl”. ªi-L vede pe Tatãl în Duhul Sfânt. Cãci Duhul ne lumineazã. Pentru care a zis dumnezeiescul Pãrinte Grigorie de Nyssa: “Slava ochilor tãi aceasta este: sã fie ochii porumbelului”. Deci în toate e lucrarea Duhului Sfânt. ªi, iatã, se aratã îngerul Domnului în vis lui Iosif. Îngerul, în vis... Îngerul Bunei vestiri, arhanghelul Gavriil, zicându-i, el care vestise pe Maica Domnului de marea tainã din veci ascunsã, de îngeri neºtiutã, a Întrupãrii. ªi vestise lui Iosif, care, vãzând pe pururea Fecioara purtând în ea darul vieþii dumnezeieºti, se întreabã: Doamne... ºi-i acelaºi voievod al oºtilor cereºti, care vestise pe Fecioarã cã va lua în trupul ei, în templul trupului ei pe Fiul lui Dumnezeu. Acelaºi Voievod îi vorbeºte ºi lui Iosif: “Nu te teme a lua în a ta dumnezeiascã grijã pe Fecioarã ºi Mamã... Nu-i din lumea aceasta (adicã din lumea pãcatului), ci pe Fiul din vecie, cum zice colindul, Îl trimite Dumnezeu þie ºi mie. La fel, acum, Iosif era într-un fel de convorbire, cum zicem noi, convorbire sfântã. ªi Iosif, în aceastã convorbire, acum, care devenise ca o rânduialã sfântã, aude cum îi spune voievodul îngerilor, Arhanghelul începãtoriilor: Iosife, scoalã, ia Pruncul ºi pe Mama Lui ºi fugi în Egipt ºi stai acolo pânã ce-þi voi spune eu, cãci Irod are sã caute Pruncul ca sã-L omoare. Observaþi cuvântul: Iosife, ia Pruncul ºi pe mama Lui, nu spune “pe fiul tãu”. E atât de limpede în Scripturã. Iubiþilor, îndrãznesc a spune, ºi sã nu mã osândiþi cã e un fel de laudã, de pãrere: Ce durere pentru unii fraþi care au pãrãsit Biserica sã spunã de Preacurata Maicã: Ea a avut copii mulþi, fraþii Lui. ªi care-i durerea? Nu înþeleg taina naºterii de la Duhul Sfânt, a naºterii din nou. Botezul nostru creºtin nu e botezul Mântuitorului de la apele Iordanului; acela era botezul lui Ioan, al pocãinþei. ªi Ioan

avea sã spunã: Eu botez cu apã; vine dupã mine Cel care mai înainte de mine era. El vã va boteza cu Duh Sfânt ºi cu foc. Botezul creºtin, naºterea din nou, e înrãdãcinat în întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt ºi din Fecioarã. De aceea, cristelniþa de la botez e vãzutã de Sfinþii Pãrinþi drept sânul Maicii Domnului, închipuie sânul Maicii Domnului. De aceea în Scripturã... Numai cine simte naºterea duhovniceascã ºi auzul acesta duhovnicesc, în Duhul Sfânt ºi în focul Duhului Sfânt. Înþelegem ce înseamnã Botez, ce înseamnã taina Maicii Domnului de a fi pururea fecioarã ºi mamã., de a înþelege cum oamenii adevãraþi, curaþi au înþeles. Mereu îl pomenesc cu o iubire ºi o veneraþie sfântã pe Paulescu, care de aceea a fost atât de adânc vãzãtor, în priceperea lui, în cunoºtinþa de Dumnezeu ºi de adevãr ºi mare descoperitor în binele oamenilor, pentru cã a dus o viaþã, deodatã de castitate ºi de maternitate. Adicã o viaþã de curãþie a minþii ºi a inimii de patimi ºi ostenealã jertfelnicã pentru adevãr ºi odrãslind în adevãr descoperiri pe care le iubeºti cum iubeºte mama pruncul. Aceasta e taina. Ia Pruncul ºi pe Mama Lui. Aºa a fost dãruitã, ºi a primit ea, Fecioara, sã fie ea pururea Fecioarã ºi Mamã. Pentru cã Fiul lui Dumnezeu cum avea sã se întrupeze ºi sã se nascã altfel, dacã nu din Fecioarã, adicã din feciorie. “Pruncul ºi pe mama Lui ºi fugi în Egipt ºi stai acolo pânã ce-þi voi spune eu, cãci Irod are sã caute Pruncul ca sã-L omoare”. ªi aºa a fãcut Iosif, a primit cuvântul, mesajul ºi, sculându-se îndatã a luat pruncul, noaptea. Noaptea are multe înþelesuri. Þin minte de la un bãtrân, propriu-zis prin pãrintele Cleopa. Împãrtãºind pe un duhovnic, la vârsta lui de aproape suta de ani, dupã ce l-a împãrtãºit l-a întrebat: Dã-mi un sfat. Lasã-mi un sfat. ªi între sfaturi i-a spus aºa: Sã nu laºi niciodatã sã plece de la tine nimeni tulburat, neliniºtiti, nemulþumit. Al doilea: Sã iubeºti rugãciunea, Psaltirea. ªi al treilea: mai ales rugãciunea de miezul nopþii. De ce? Atunci când s-au liniºtit toate în jur, când marea mulþime doarme, atunci vãzduhul e mai curat, mai liniºtit. Dacã reuºeºti, mai ales, ca primul somn sã fie pânã în miezul nopþii; prima parte, atunci firea cere odihnã ºi se reînmagazineazã dupã muncã, prinenergie. Am înþeles de ce cãîlugãrii care au slujba de miezul nopþii îndatã dupã masa de searã sting totul ºi se odihnesc. De pe la nouã pânã pe la unsprezece ºi jumãtate. Apoi merg la rugãciuena de miezul nopºþii, ºi mai au câteva ceasuri dupã aceea, dupã ora douã. ªi au putere, merg ºi pânã la suta de ani. Noaptea, deci, e vãzduhul liniºtit. Atunci sufletul, mintea se înalþã. Pãcat cã noi pângãrim noaptea. Iosif, noaptea a plecat. În paza sfântã cu Pruncul ºi cu mama Lui. S-a urmãrit în istorie aceastã cale, în Egipt. ªi a stat acolo pânã la moartea lui Irod, ca sã se plineascã, precum am auzit, cuvântul: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu. Din Egipt a chemat Dumnezeu pe Israel. Din robia lui Faraon. Dar dacã atunci Faraon a provocat robie, acum Egiptul de atunci – sã dea Dumnezeu ºi astãzi sã fie acelaºi – era þarã a

libertãþii, unde mulþi, ºtim din istorie, mulþi din prigoniþii evrei se refugiaserã în timpul robiilor lor ºi au alcãtuit, precum ºtim, marea colonie din Alexandria, pentru care s-a tradus Vechiul Testament, Septuaginta, în limba lor. “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu” – din lumea libertãþii. E ºi un cuvânt al proorocului Osea. Iar acum Pruncul e în Egipt. Iar în Israel Irod, care vroise... festivitatea pregãtitã de Irod pentru naºterea Fiului lui Dumnezeu în lume. Festivitatea lui, care s-a reflectat în istorie. Calculând, dupã cuvântul de la magi, timpul, de la doi ani mai în jos a poruncit sã fie uciºi toþi pruncii, toþi pruncii, observaþi, toþi pentru unul, pentru unicul Prunc sã fie uciºi toþi pruncii. În timp ce Ana ºi mai ale Caiafa arhiereul va spune altfel: Mai curîând sã moarã Unul pentru tot poporul, decât tot poporul pentru unul Acesta este calculul omenesc. Am zis “#festivitatea” oferitã de Irod, festivitate care, la fel, a nãscut în ’89 ºi la noi, cu pruncii uciºi, care au pregãtit, prin jertfã, libertatea. Care este, totuºi este. Facã Domnul deplinã, ºi a spiritului, socialã, º.a.m.d. Dar aºa s-a petrecut atunci, ºi din nefericire se petrece în istorie adesea, ºi a fost plâns mare. Proorocul Ieremia vestise, ºi în cuvinte pe care Sfântul Evanghelist Matei le evocã: Omorând toþi pruncii din Betleem ºi hotarele lui, de doi ani ºi mai mici, ºi s-a plinit cuvântul spus de Ieremia: Glas în Rama s-a auzit, plângere ºi tânguire multã; Rahela îºi plânge copiii ºi nu voieºte sã fie mângâiatã pentru cã nu sunt. Cu acest plâns festivitatea din partea lui Irod, participare, pãrtãºie în jertfã a pruncilor. Cine merge la Ierusalim gãseºte ca firmituri, am zice parcã de Euharistie, adunate moaºtele, relicvele acestor prunci. ªi Irod moare. Dacã fiecare ar gândi la acest ceas. cum zice proorocul Iezechil într-un cuvânt tâlcuit apoi de Pãrinþi, anume: În ce te vei fi aflat în aceea vei fi judecat. În fapta în care te vei fi aflat cu viaþa ta, în aceea vei fi judecat. Sã nu uitãm în veci acest lucru, în veci sã ne urmãreascã. Ori de câte ori te afli în faþa cãderii, ia aminte: nu clipa aceea sã fie mutaþia, cãci în ceea ce te vei fi aflat, în aceea sã fii judecat. ªi a murit. ªi Iosif, el primea acum mereu cuvânt de la înger. Cãci îngerul Domnului se aratã iarãºi, tot în vis, lui Iosif, în Egipt, zicându-i: Scoalã-te! (mereu: Scoalã-te!) Ia Pruncul ºi pe mama Lui. Sintagma aceeaºi: Pruncul ºi mama. Întâi Pruncul, pentru cã e din vecie, iar mama e în timp, cu noi; ºi pururea cu noi. ªi mergi în pãmântul lui Israel. Vã spuneam, cuvântul Israel este numele dat patriarhului Iacov, care, temându-se de fratele sãu Esav, cãruia îi luase dreptul de întâinãscut, ºi plecând noaptea, s-a aflat în luptã cu îngerul lui Dumnezeu. ªi cãtre ziuã: Care-i numele tãu, sã ºtiu cu cine m-am luptat. E prea înalt. Dar ia aminte: numele tãu nu va mai fi Iacov, ci Israel – te-ai luptat cu Dumnezeu. ªi a simþit ºi un semn în trupul lui. De atunci cuvântul Israel a rãmas pentru neamul Israel, pentru pãmântul, pentru þara Israel, pânã în zielele noastre. Sã te lupþi cu Dumnezeu...

ªi a luat Pruncul ºi mama, a venit în pãmântul Israel. Domnea Arhelau acum. Cum scriu martorii mereu, cronicarii, Arhelau fiul lui Irod, ucigaºul, un bãrbat lenevos, fãrã credit. Sã ai credit, adicã sã ai oarecare depozit de har. N-a fost decât puþinã vreme ºi împãratul de la Roma l-a exilat. Iosif, cu înþelepciunea pe care o purta dumnezeieºte, n-a intrat în pãrþile unde domnea Arhelau, în Iudeea, ci deoparte, luând poruncã în vis, iarãºi (mereu comunica), a mers în pãrþile Galileii, a locuit în oraºul Nazaret. Acolo, dupã tradiþie, unde se descoperise Arhanghelul Gavriil Maicii Domnului, cum scrie dumnezeiescul evanghelist Luca, “ca sã se plineascã cuvântul: Nazarinean Se va chema”. Iubiþilor, câteva clipe îngãduiþi. Clipe de ale mãsurii noastre. Sã tâlcuim puþin taina aceasta a comunicãrii lui Dumnezeu cu noi. Observaþi mereu: devenind ca o convorbire tainicã, dar continuã a lui Dumnezeu cu Iosif, prin îngerul Domnului ºi împrtãºindu-i tainele, adevãrul vieþii, a ceea ce Dumnezeu rânduieºte pentru fãptura lui. Sã comunice mereu. ªi sã ºtim: nu e clipã, nu existã despãrþire a lui Dumnezeu de noi. Noi, înlibertatea noastrã, noi ne despãrþim, nu Dumnezeu de noi. Dar sã fim noi în stare de veghe, de veghe neadormitã – un cuvânt pãrintesc. Pe de o parte, de încheire acum, aºa vrea sã dau tâlc luminat, de la Dumnezeu, eu n-am nimic (“Ce ai tu ºi sã nu fi primit”, zice Sfântul Pavel). Cum observãm, cã Pruncul e neîncetat ocrotit, cãlãuzit, pãzit.. ºi te întrebi: El, Fiul lui Dumnezeu? Da, e Fiul lui Dumnezeu, dar ºi Fiul Omului. Ca Fiu al lui Dumnezeu e mai presus. Aceasta e negrãitã tainã, de neatins de noi, dar ca Fiu al Omului toate ale noastre le-a luat, pentru ca în toate sã ne oglindim, în suferinþa noastrã, în pãrãsirea noastrã, în primejdiile prin care trecem, la drum... Atâtea accidente... ªi Pruncul strãbate viaþa aºa: ale noastre toate luându-le. ªi noi ca el. ªi în toate sã te vezi cã te oglindeºti în El; în toate. Iar pe de altã parte, purtarea de grijã a ta, fie cã eºti tatã... Cãci Iosif nu era tatã dupã fire, dar avea rânduiala asta, de ocrotire. Dar Maica Domnului era mamã, iar Pruncul era fiu. ªi cum Dumnezeu poartã de grijã. ªI, în vis. ªi se întreabã, ºi noi suntem mereu confruntaþi cu taina aceasta a visului. Pe de o parte observãm cã Dumnezeu îi comunicã neîncetat prin îngerul Lui ºi îi transmite clipã de clipã, pas cu pas, cum sã meargã. Iar pe de altã parte, Pãrinþii ne atrag luarea aminte. Pãrintele Cleopa spune adesea, citând, se înþelege, cuvintele Scripturii, cã “cel ce ia aminte la vise sã ia seama, nu cumva e ca ºi cum ai încerca sã prinzi vântul ºi sã-i iei urma?” – de la înþelepciunea biblicã. Sau, cum zice Sfântul Ioan Scãrarul: “Cine crede în visuri, acela este cu totul neiscusit; iar cine nu le dã nici o crezare, acela este filosof”. Deci pe de o parte avem aceastã mãrturie cã visele sunt o realitate, o cale de comunicare, pe de altã parte, Pãrinþii ne atrag luarea aminte sã ne ferim.

Dacã mai îngãduiþi câteva minute, ca sã încheiem cu aceastã tainã ce se dezvãluie. Între Pãrinþii duhovniceºti, din Fericitul Diadoh al Foticeii ascultãm: “Visele care sunt trimise sufletului din iubirea de oameni a lui Dumnezeu devin mãrturii înºelãtoare ale unui suflet sãnãtos. Numai aºa: Sã nu treacã de la o înfãþiºare la alta, sã nu îngrozeascã simþirea, sã nu aducã râsul sau plânsul deopotrivã, ºi se apropie de suflet cu toatã blândeþea cea duhovniceascã. ªi dupã ce s-a trezit trupul din somn, sufletul cautã cu mult dor sã se prelungeascã lucrarea lui. Dar în nãlucirile aduse de la demoni totul se întâmpllã dimpotrivã: ele nu rãmân nici în aceeaºi înfãþiºare, nici nu se aratã mai multã vreme într-o formã netulburatã. Cã ceea ce nu au dracii de voie liberã ei împrumutã numai din dorinþa de a amãgi. ªi asta nu poate sã-i îndestuleze pentru multã vreme. De aceea ei spun lucruri mari ºi ameninþã cumplit, luându-ºi adesea chipuri de ostaºi ai lui, iar uneori se ºi bucurã cã ai cunoscut vicleºuagurile lor. ªi mai adaugã: cum se pornesc visele, cum e viaþa lor. Sã nu uitãm. Viaþã de luptã de curãþie în virtute ºi de har, sau viaþã de patimi. ªi atunci, când mintea noastrã înoatã în valurile bãuturii, nu numai cã vede în somn cu patimã chipurile cele zugrãvite de demoni, ºi ºi plãsmuieºte în sine anumite vederi frumoase, le îmbrãþiºeazã cu foc, ºi – auziþi ce frumos spune – îmbrãþiºeazã nãlucirile sale ca pe niºte amante (ºi se zãpãceºte atunci). Acestea sunt visurile demonice, se înþelege. Pentru cã demonul înºealã tot. Dar atunci cum tâlcuim, fraþilor. Cum tâlcuim în aceastã stare visele, comunicarea lui Dumnezeu. Aici, o clipã, vom lua aminte. Iubiþilor, sufletul nostru e unic, dar e unic precum grãim din adevãr: e dupã chipul Fiului Unic al lui Dumnezeu. ªI fiecare suflet e o operã unicã, o creaþie în care se întipãreºte chipul Fiului unic al lui Dumnezeu. ªi de aceea noi suntem fraþii Lui. ªI acolo, în adânc, o glindim n oi tain asfintei Treimi. De aceea sufletul, aºa cum a fost zidit de Dumnezeu se rãsãdeºte în fiecare trup, ca un artist care-ºi i a trupul în grijã, cum va spune Paulsecu, acest savant. ªi în suflet se oglindeºte taina Treimii. Întrucât Treimea este Minte, Cuvânt ºi Duh. Minte – Tatãl, Cuvânt – Fiul, Duh – Duhul Sfânt. De aceea toþi avem minte înþelegãtoare, cuvântãtoare ºi duhovniceascã. Asta-i taina sufletului; ºi-i creat de Dumnezeu. În adâncul lui e taina lui Dumnezeu. ªi aceastã tainã, de ea noi luãm cunoºtinþã în timp. O cllipã aici v-aº ruga stãruitor sã cugetãm adânc. Dacã vreþi... mai toþi ºtiþi Psalmul 50. Sã cugetãm la cuvintele Psalmistului: “Întru fãrãdelegi m-am zãmislit ºi întru pãcate m-a zãmislit maica mea. Dar Tu, cel ce iubeºti adevãrul, cele ascunse ºi nearãtate ale înþelepciunii Tale mi-ai arãtat mie. Stropimã-vei cu isop ºi mã voi curãþi, spãla-mã-vei ºi mai mult decât zãpada mã voi albi”. ªi adaugã: “Auzului meu vei da bucurie ºi veselie”. Cãrui fel de auz? Dumnezeu altfel vorbeºte. Noi vorbim în graiul nostru trupesc. “Duh este Dumnezeu”. Auzului meu tainic. În

acesta uz al duhului a auzit Iosif glasul îngerului; în acest auz tainic. Sau cum zicem în Psalmul 142: “Fã sã aud pururea mila Ta. Aratã-mi calea pe care voi merge. Duhul Tãu cel Sfânt ºi bun sã mã cãlãuzeascã (sã ne cãlãuzeascã) pe cãile dreptãþii”. Cum primeºti acetea? în ce fel de auz ºi în ce fel de înþelegere? – în cea duhovniceascã, din adânc. De aceea se întreabã, o, sãrmanii, pentru cã nu merg la adâncime. Vine omul pe lume cu taina prezenþei lui Dumnezeu în el? Vine! Hotãrât lucru. Dar, Doamne, trezeºte auzul în mine! Auzului meu vei da bucurie ºi veselie. Bucura-se-va inima mea de dreptatea Ta. Psalmistul simþea. Dar, observaþi: acest auz, aceste simþuri ºi simþiri duhovniceºti rãsãdite în noi, ele cresc – suntem zidiþi în timp – din sãmânþã. Cum în ghindã e stejarul întreg. Aºa cresc în noi aceste înþelesuri. ªi ceea ce e vederea pentru ochi ºi înþelegerea pentru minte a adevãrurilor Scripturii ºi naturii, mai ales ale adevãrului dumnezeiesc din veºnicie. ªi nu numai atâta. Sã luãm aminte. Eu, cel puþin, încerc: Înþelegerea noastrã nu un fapt neîncetat? Trebuie sã creºtem mereu. Cum a observat un mare savant, psihiatru: Prezenþa lui Dumnezeu din veºnicie e Dumnezeu ºi în fiecare suflet e neîncetatã. Dar ea se conºteintizeazã în noi în timp. Luaþi aminte la fiecare cuvânt. Devine conºtientã. Pînã când, vã întreb? – În veci; pentru cã Dumnezeu este infinit, noi mereu vom conºtientiza din bogãþia, din infinitul Lui. Noi suntem pe aceastã cale, iubiþilor, de a conºtientiza. De aceea zice savantul: A vorbi de dumnezeierea neconºtientizatã. Noi trebuie sã conºtientizãm prezenþa lui Dumnezeu. ªI cu cât suntem mai curaþi, ºi mereu curaþi, Îl simþim pe Dumnezeu. El dã ºi acest exemplu viu: Vedeþi, o mamã cu pruncul la sân, se odihneºte; ºi pruncul e lângã dânsa. ªi deodatã pruncul suflã mai greu. Dar ea deodatã se ridicã ºi-i dã îngrijirea. EA, care doarme în timpul zgomotelor mari ale strãzii, numai ce pruncul deodatã a respirat mai greoi, ea deodatã se ridicã, îl aude; acest zgomot al pruncului îl aude; zgomotele strãzii nu le aude. De unde. “E o veghe – auziþi – a somnului”. Veghea neadormitã, cum am spus Înþeleptul la Cântarea Cântãrilor: “Eu dorm, dar inima mea vegheazã”. Citeam adesea acest cuvânt ºi în puþinãtatea minþii mele nu înþelegeam eu chiar prea multe. Dar deodatã am înþeles: E o veghe adâncã neadormitã. Aþi observat... Cei care au trãit prin acele instanþe... Se afla cineva (ca sã nu dau numele celui ce vorbea)... Toatã noaptea ciocãnea la niºte foi mari, de 0,8, ºi un zgomot infernal. Cei care erau în celãlalt schimb dormeau. Cum sã dormi în asemenea zgomot infernal? Iubiþilor, se dormea. Cel ce vã vorbeºte le-a trãit. Altul e somnul trupului, alta e veghea dinlãuntru. Aºa cum ºi în vis starea de veghe adâncã e instanþa aceea a duhului, a spiritului, a sufletului purtãtor de har, cum a fost creat. În aceastã stare de har primeºti ºoapta Duhului; aceastã instanþã, ºi pe care o primeºti când eºti în stare de curãþire de patimi. Aþi vãzut cum se rugau, cum bãtrânul spunea: Psaltirea

de miezul nopþii, când vãzduhul întreg e mai liniºtit. Dar când tot vãzduhul tãu e curat, atunci auzi ºoapta. ªi cum o auzi: Gândul, cugetul ia foc. Toatã fãptura. Înfierbântatu-s-a inima mea ºi cugetul a luat foc. Se aprinde lumina adevãrului ºi te învaþã. Când eºti robit de patimi, din agresiunea patimilor, ieºi din ele! ªi spune acest savant: Cele douã afecte pãtimaºe: pofta ºi iuþimea. Când înceteazã în tine ºi ultima pulsiune (în termeni medicali), adicã ultima ispitã a poftei ºi a patimii, dupã aceea instanþa adâncã, dumnezeiascã, spiritul se ilumineazã, se conºtientizeazã. El e în adânc, acolo. Fiecare trebuie sã o ºtie: adâncul din noi e divin-uman! E operã divinã. Instanþa lui de adevãr e pururea în noi. Aceastã curãþie a inimii. Atunci, eu îmi zic: am supãrare pe cineva, mã necãjeºte mult. Îl ajut; nu-l ajut cu plãcere. Dar mi-am zis: când va înceta în mine orice pulsiune negativã, orice ispitã negativã de supãrare sau de plãcere faþã de o patimã, abia atunci sufletul în adânc, instanþa acestui strãjer de veghe ... Cum zice Proorocul: Strãjerule, mai e mult din noapte? Strãjerule – veghea adâncã a sufletului luminat de Duhul atunci primeºte sfatul Duhului; primeºte atunci ºi cuvântul Scripturii ºi cuvântul rugãciunii ºi cuvântul virtuþilor dumnezeieºti, al binelui ºi al adevãrului. ªi atunci, râuri curg din inima ta. La Sfântul Efrem Sirul citim aceastã mãrturie minunatã: Se vedeau, tot din descoperire în vis, pe limba lui ca semãnate boabe de grâu, boabe de strugure. ªi aceea vestea cã limba lui avea sã fie mãrturie de pâine dumnezeiascã ºi de vin dumnezeiesc. ªi cã s-a arãtat fraþilor din jur un toc ca o carte. Cui va fi cartea aceasta plinã de bogãþia înþelegerii adevãrului? Unui, altuia? Nu, acestuia. I s-a dat lui Efrem. ªi carte devenise Efrem; tot din aceastã descoperire. Iar cuvântul Evangheliei s-a încheiat aºa: Au ajuns în Nazaret; nazarinean Se va chema”. Nazaretul era o cetate, ca ºi Betleemul, smeritã. Înaintea lui Dumnezeu toate trebuie sã fie smerite. Nazarinean sau nazireu (cum la evrei cuvintele erau alcãtuite numai din consonante) n, z, r – nezer, pus deoparte. Iar Pilat, ca sã se acopere, aºa va intitula numele Mântuitorului: Iisus Hristos – Nazarineanul. Doamne, fã-ne vrednici ºi pe noi astãzi sã ne împãrtãºim din darul de a fi cu Tine, Pruncule din Nazaret ºi sã primim ºi noi în inimile noastre curate cuvântul adevãrului Tãu. Acum când în a opta zi Te vom preamãri pe Tine primind numele sfânt, sã ne împãrtãºim din acest cuvânt ºi nume, rostind: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Iisuse Nazarinene, pe noi pune-ne în partea Ta; pe toþi care dorim, care ne rugãm sã fim partea Ta, cu Sfântã Maica Ta ºi cu toþi sfinþii, acum la sfârºit de an ºi început de an în curãþie sfântã. Întru Tine, Doamne, cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt, cu tot neamul românesc. Amin.