Pogorarea Duhului Sfant

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 1

Pogorârea Sfântului Duh

1

În numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin. Dreptmãritori creºtini în Sfânta Bisericã a Domnului nostru Iisus Hristos… 11 În ziua cea de pe urmã a praznicului

2

Iisus a rostit: Celui ce îi este sete, sã

vinã la Mine ºi sã bea. Cel ce crede în Mine , precum a zis Scriptura : râuri de apã vie vor curge din sânul lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau sã-L primeascã acei ce cred în El. Cãci încã nu era dat Duhul pentru cã Iisus încã nu fusese preaslãvit. ªi auzind cuvântul acesta, din mulþime rosteau: Cu adevãrat, Acesta este Proorocul; alþii: Acesta este Hristosul.

ªi slugile arhiereilor s-au întors înapoi

(slugile care veniserã sã-L prindã pe Iisus din porunca lor; dar nimeni n-a pus mâinile pe El). Au venit la arhierei ºi la farisei, grãindu-le: Niciodatã nu a vorbit un om aºa cum vorbeºte Omul Acesta3 . ªi iarãºi dumnezeiasca Evanghelie spune cã Iisus a grãit: Eu sunt Lumina lumii; cel ce vine dupã Mine nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieþii.4 Aºa s-au împlinit acum ºi se împlinesc mereu cuvintele lui Iisus aºa.

Cãci

înainte de ziua Cincizecimii ucenicii primiserã poruncã: De Ierusalim sã nu vã depãrtaþi! Sã rãmâneþi pânã ce vã veþi umple cu putere de sus 5 - cu puterea Duhului Sfânt; ºi în alþi termeni le-a zis : pânã ce vã veþi îmbrãca cu putere de sus. El doar fãgãduise: Nu vã voi lãsa orfani; vã voi trimite Duhul Sfânt, Duhul 17 iunie 1998 2Sãrbãtoarea Corturilor 3Ioan 7; 37-41,46 4Ioan 8;12 5Fapt. 1; 4

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 2

Adevãrului6… Care pe Mine Mã va vesti; din al Meu va lua, chipul Meu îl va întãri, lumina, în voi, ºi vã va cãlãuzi la tot adevãrul. Iar în ziua Învierii le-a insuflat ucenicilor Duhul Sfânt pe care ei îl aºteptau, ca pe o arvunã, ca pe o rãdãcinã a veºniciei, zicându-le: Luaþi Duh Sfânt! Cãrora veþi ierta pãcatele, se vor ierta, cãrora le veþi þine, þinute vor fi.7 Sã ascultãm cu viu suflet cum dumnezeiasca Scripturã ne încredinþeazã: ...când a sosit ziua Cincizecimii erau toþi împreunã, în acelaºi loc; erau în locul acela unde primiserã Împãrtãºania, locul Cinei celei de Tainã… ªi deodatã, din cer ºi fãrã de veste… Vã rog sã reþineþi aceste douã adâmcimi de har: din cer adicã de dincolo, din cealaltã lume - a cerului, deci a Dumnezeirii, a veºniciei deosebitã de lumea noastrã, a timpului, care poartã în ea pecetea trecerii, a compunerii ºi a descompunerii, a schimbãrii… Deci din cer ºi fãrã de veste; adicã darul lui Dumnezeu, împãrtãºit printr-o noutate absolutã. Îngãduiþi sã fac o legãturã stãruind asupra acestor douã trãsãturi, însuºiri sau feluri deosebite: din cer ºi fãrã de veste. Cum Sfinþii Pãrinþi ne tâlcuiesc ºi ne încredinþeazã realitatea aceasta unicã, fraþilor. Sfinþii au primit ºi ei împãrtãºirea aceasta cu totul unicã a Duhului Sfânt, au fost cercetaþi ºi ei. ªi ce-au descoperit? - Iatã ce spune Calist Patriarhul: Lucrarea mai presus de fire a Sfântului Duh în inimã - auziþi, reþineþi cuvântul - nu-ºi are însã naºterea nicãieri în fire - adicã nu se naºte din fire, din lumea cunoscutã de noi; nu-ºi are originea ºi naºterea de aici. Sfântul Luca ce spune? - Deodatã… din cer. Iar Calist Patriarhul: nu e din fire, nu e din lumea aceasta - ci tot aºa; observaþi legãtura? ªi adaugã: ...Împãrtãºirea Duhului Sfânt, lucrarea lui, e o arãtare neînþeleasã, în cei miluiþi de El; ºi ea se miºcã; ca sã spun altfel, se aprinde în chip vãdit fãrã sã vrem. Dincolo a spus fãrã de veste. O legãturã tainicã desãvârºitã. Te întrebi de unde vine aceastã 6Ioan 14 7Ioan 20; 22,23

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 3

legãturã dacã nu din realitatea adâncã a lucrãrii lui Dumnezeu în lume. sfinþii nu doar s-au sfãtuit între ei ci Duhul a lucrat asupra lor.

Cãci

ªi aceasta se

petrece ºi cu noi atunci când în rugãciune, în Împãrtãºanie, în citirea cuvântului dumnezeiesc, simþim în noi o iluminare lãuntricã, o miºcare a inimii, a duhului. Sã fim cu luare aminte la aceastã mare împãrtãºire, mare dar, mare tainã a Dumnezeirii, care se sãvârºete cu noi. Deci ce s-a petrecut atunci cu apostolii ºi cu cei care erau împreunã, ca la o sutã douãzeci ºi-n mijlocul lor Maica Domnului? Sã ascultãm acum iubiþilor; deci: deodatã, din cer - adicã din cealaltã lume, a veºniciei; cã aceasta reprezintã cerul: lumea duhovniceascã, lumea spiritualã, în care sunt seminþele, obârºia tuturor fãpturilor, dar mai ales lumea veºniciei lui Dumnezeu care se pleacã asupra vremelniciei noastre… Fãrã de veste - adicã nu e hotãrâtã, decisã de noi. Voia noastrã, inima noastrã, trebuie sã stea mereu deschisã dar nu noi hotãrâm ci este iniþiativa lui Dumnezeu. ªi deodatã, citim la Faptele apostolilor, în acel ceas divin, deodatã s-a fãcut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede.

Mântuitorul

spusese: Vântul nu ºtii de unde suflã ºi încotro merge; la fel: ...o suflare de vânt ce vine repede; ºi a umplut toatã casa unde ºedeau ei. Plinãtatea Duhului Sfânt! ªi s-au arãtat împãrþite limbi ca de foc ºi au ºezut pe fiecate dintre ei. 8 Observaþi: Limbi ca de foc, nu limbi de foc. ªi vântul ºi focul ºi limbile sunt lucruri ºi imagini din lumea aceasta care înalþã sufletul ca niºte simboluri însã, dincolo de lumea aceasta. Deci prin ele noi putem întrezãri lumea de dincolo de lume, lumea veºniciei lui Dumnezeu. Dar ele, ºi vântul ºi focul ºi limbile, toate acestea, nu sunt ele veºnicia lui Dumnezeu, ci lucruri din lume, însã prin toate se descoperã Dumnezeu aºa cum se descoperã prin cerurile care spun slava lui Dumnezeu, prin firul ierbii, prin bobul de grâu, prin

8Fapte 2; 3

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 4

mieluºel, prin florile câmpului, prin crini, prin pasãre, prin toate, prin chipul porumbelului, cum S-a arãtat la Iordan Duhul Sfânt, în chip de porumbel.

Iar

acum, în chip de limbi de foc; limba care tâlcuieºte adâncurile inimii, ºi care mãrturiseºte totodatã; limba lumineazã prin grai ce se petrece în adânc ºi apoi comunicã, împãrtãºeºte.

Limbile erau de foc: trebuiau sã împãrtãºeascã, sã

comunice lumii pe Hristos, Evanghelia Lui; de aceea Duhul Sfânt S-a arãtat în chip de limbi de foc. ªi mai departe: S-au umplut toþi de Duh Sfânt ºi au început sã grãiascã în alte limbi, precum le da lor Duhul a grãi. Cãci Duhul grãia în ei. Nu spusese Iisus Hristos: Sã nu vã tulburaþi, sã nu vã temeþi, când veþi merge înaintea împãraþilor, domnilor ºi mulþimilor, nici sã vã îngrijoraþi ce veþi spune cãci Duhul vã va da vouã cele ce sã grãiþi? ªi într-adevãr, când mintea ºi inima sunt deschise Duhului în curãþie, în aºteptare ºi în speranþã, în credinþã, atunci Duhul însufleþeºte, lumineazã ºi dã cuvânt. ªi acum Duhul le dãdea lor sã grãiascã. ªi citim mai departe: Erau în Ierusalim locuitori iudei, bãrbaþi cucernici reþinem cuvântul - din toate neamurile care sunt sub cer.

Douã cuvinte sã le

pãstrãm: bãrbaþi cucernici din toate neamurile; al doilea cuvânt: ...de sub cer. ªi de ce?

- Când alþi oameni au dorit sã înalþe Turnul Babel, ei ºi-au zis: Sã

înãlþãm un turn pânã la cer. Iar aici erau bãrbaþi cucernici, din toate neamurile de sub cer; numai douã vocabule, douã prepoziþii dar care spun negrãit de mult. Dumneavoastrã toþi aparþineþi acelor neamuri cucernice de sub cer; aºa sã fim noi în clipa aceasta.

ªi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulþimea ºi s-a

tulburat, cãci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. S-a adunat mulþimea. La Babilon ce s-a petrecut? - S-a risipit. Sã nu socotim cumva cã la Babilon s-au creat limbile. Citim în Cartea Sfântã cã era o singurã limbã, adicã era unitatea neamului omenesc. Atunci s-a risipit

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 5

unitatea Duhului.

Aceeaºi limbã s-o ai, acelaºi cuvânt, dar sã nu ai înþelesul

dumnezeiesc al cuvântului… Vom da un singur exemplu: cuvântul iubire; Un scriitor, om credincios - îngãduiþi sã-i spun numele: Francois Mauriac - în cartea lui, VIAÞA LUI IISUS, scrisã cu credinþã, cu cuviinþã, zice despre iubire: Iubirea - cel mai frecvent cuvânt în toate limbile lumii ºi cel mai profanat în toate limbile lumii… ªi unul care violeazã spune cã iubeºte; nu-i nevoie sã spunem mai mult. Turnul Babel - cum tâlcuiesc cercetãtorii dumnezeieºtilor Scripturi - s-a încercat a fi primul stat mondial, primul imperiu, prima dictaturã, dacã vreþi; ºi care a explodat; cãci orice dictaturã explodeazã… ªi s-au înãlþat în orgoliu; cu acest înþeles s-au amestecat limbile atunci.

Pentru cã orgoliul fãrâmiþeazã,

dezbinã. ªi cum? - Simplu: în trufie, în mândrie tu vrei sã faci din tine un centru. Iar pe cei din jurul tãu sã-i faci niscaiva sateliþi; dar cine vrea sã fie pe post de satelit? Fiecare vrea sã fie un centru. ªi atunci - de la sine înþeles: fãrâmiþarea, dezbinarea, violenþa ºi distrugerea. Iar Duhul Sfânt… Taina Duhului, a unitãþii, a iubirii, a luminii care îndreaptã ochii lãuntrici cãtre chipul nostru unic, Fiul lui Dumnezeu ºi Fiul Omului; Care S-a fãcut ºi Fiu al Omului ca pe noi sã ne facã fii ai lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt

lumineazã faþa lui Hristos ºi feþele noastre, strãlucind de faþa lui Hristos.9 ªi aºa, în acea zi, apostolii grãiau în limbile tuturor celor de faþã, înþeleºi fãcându-se, cãci Duhul Sfânt grãia, El Unul , în mulþimea darurilor ºi în mulþimea strãlucitoare a tuturor purtând chipul unic al lui Hristos. ªi erau uimite mulþimile ºi se minunau zicând: Iatã, nu sunt toþi aceºtia care vorbesc galileieni?

(Adicã

apostolii - pentru cã apostolii erau toþi din Galileea, precum ºtiþi; ºi acolo propovãduise Mântuitorul cel mai mult, în Galileea; iar în Ierusalim erau ºi din alte neamuri dar erau ºi iudei, care îi recunoºteau pe ucenici.) 9feþele noastre primesc lumina feþei lui Hristos.

...Cum îi auzim noi

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 6

fiecare, grãind în limba noastrã în care ne-am nãscut? - Erau unii prozeliþi, adicã dintre elini ºi alte neamuri care cãutaserã pe Unul Dumnezeu; se lepãdaserã de idoli, de lumea aceasta decãzutã ºi zeificatã. ªi, spune Scriptura, erau adunaþi acolo parþi, mezi, elamiþi, (diverse neamuri adicã) din Mesopotamia, din Iudeea ºi Capadocia, din Pont ºi Asia, din Frigia, Pamfilia, Egipt, Libia, romani în treacãt ºi iudei, prozeliþi, cretani ºi arabi… ªi iatã, îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! Toþi grãiau faptele minunate ale lui Hristos; pe El Îl propovãduiau toþi, Evanghelia Lui.

ªi uimiþi fiind, nu se dumireau , se

întrebau: Ce va sã fie aceasta? Parcã noi toþi trãim acum ca atunci acea mare deschidere a cerului… Unii însã, îi batjocoreau ºi ziceau cã sunt plini de must (adicã îmbãtaþi). Aceºtia erau mai ales dintre cei din Ierusalim. Atunci Petru, stând cu cei unsprezece, a ridicat glasul ºi le-a vorbit: Bãrbaþi iudei (deci lor li s-a adresat întâi, celor care ziceau cã sunt plini de must; ºi apoi li s-a adresat celorlalþi) ºi toþi care locuiþi în Ierusalim, aceasta sã vã fie cunoscutã ºi luaþi în urechi cuvintele mele: aceºtia ( adicã ucenicii care grãiau, ceilalþi apostoli, cu el) nu sunt beþi cum vi se pare vouã ; este abia al treilea ceas din zi; aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: “Iar în zilele din urmã, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul ºi fiii voºtri ºi fiicele voastre vor prooroci ºi cei mai tineri ai voºtri vor vedea vedenii ºi bãtrânii voºtri vise vor visa. Încã ºi peste slugile Mele ºi peste slujnicele Mele voi turna în zilele acelea, din Duhul Meu ºi vor prooroci. ªi minuni voi face sus în ceruri ºi jos pe pãmânt semne: sânge, foc ºi fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric ºi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare. ªi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.10

10Fapt. 2; 14-21

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 7

ªi la acest cuvânt sã luãm aminte: tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui; care este, în chip deosebit, acest nume ºi aceastã chemare?

E

rugãciunea lui Iisus, iubiþilor: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieºte-mã pe mine robul sau roaba Ta. ...O, bãrbaþi israeliþi - a continuat Petru - ascultaþi cuvintele acestea… ªi îngãduiþi sã citim predica Sfântului Petru, de atunci, nu smeritul ºi neputinciosul nostru cuvânt.

Auziþi: Pe Iisus Nazarineanul, bãrbat adeverit între voi de

Dumnezeu, prin puteri, prin minuni ºi prin semne pe care Le-a fãcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum ºi voi ºtiþi, - erau mulþi de faþã din cei care Îl vãzuserã pe Iisus, auziserã, cunoscuserã semnele ºi lucrãrile Lui; cãci lor le zice Petru: ...Pe acest Iisus, fiind dat, dupã sfatul cel rânduit, dupã ºtiinþa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aþi luat ºi pironindu-L, prin mâinile celor fãrã de lege, L-aþi omorât; pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morþii, întrucât nu era cu putinþã ca El sã fie þinut de ea (adicã de moarte). Cãci David zice despre El: “Totdeauna am vãzut pe Domnul înaintea mea, cãci El este de-a dreapta mea, ca sã nu mã clatin”. Toþi sã cugetãm; sã-L simþim pe Dumnezeu de-a dreapta ºi nu ne vom clãtina.

“De aceea - continuã apostolul - s-a bucurat inima mea, s-a

veselit limba mea, chiar ºi trupul meu se va odihni întru nãdejde” - ºi trupul! Deºi aºezat în mormânt, cum a lãsat Hristos mormântul gol, ºi ale noastre morminte vor rãmâne goale. Mai ales trupurile care au primit încã dintru început pecetea chipului dumnezeirii ºi apoi Evanghelia, Botezul, Mirul ºi Împãrtãºania. “Cãci - zice David - nu vei lãsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe Cel Sfânt al Tãu sã vadã stricãciune.”

Dacã spusese David cã trupul meu se va odihni întru nãdejde, în

schimb despre Sfântul lui Dumnezeu zice (adicã despre Hristos): “Nu vei da pe Cel Sfânt al Tãu sã vadã stricãciunea - adicã stricãciunea morþii; fãcutu-mi-ai cunoscute cãile vieþii, Doamne! Cu înfãþiºarea Ta mã vei umple de bucurie.”

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 8

Bãrbaþi fraþi - continuã apostolul - cuvine-se a vorbi cu îndrãznire … - cu îndrãznire: fiecare cuvânt e deodatã o þâºnire din duh cãci pânã atunci avusese apostolul îndrãznire? O, Doamne, cum se dezvãluie taina! Acum: ...cu îndrãznire cãtre voi; cã strãmoºul David a murit, s-a îngropat; mormântul lui este la noi pânã în ziua de azi. Cei care am fost la locurile sfinte ºtim; am trecut pe la mormântul lui David ºi e pãzit, adicã propriu-zis e privegheat de credincioºii evrei ºi de orice credincios… Iar Sfântul Petru spunea: Ci iatã, mormântul lui David este aici; dar el fiind prooroc ºi ºtiind cã Dumnezeu S-a jurat cu jurãmânt sã aºeze pe tronu-i din rodul coapselor lui, mai înainte vãzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: cã n-a fost lãsat în iad sufletul Lui ºi nici trupul Lui n-a vãzut putreziciunea. - Adicã trupul cui? - al lui Hristos. Deci David nu vorbea de trupul lui pãmântesc ci de trupul îndumnezit al lui Hristos. ...ªi Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, cãruia noi toþi suntem martori. Deci, înãlþându-se prin dreapta lui Dumnezeu ºi primind de la Tatãl fãgãduinþa Duhului Sfânt, L-a revãrsat pe Acesta, cum vedeþi ºi auziþi voi.11 Cãci Hristos a îndumnezeit trupul acesta luat din trupul Fecioarei, ca al nostru.

Mântuitorul e, dupã firea dumnezeiascã, una cu Tatãl, iar dupã firea

omeneascã - una cu noi; S-a fãcut una cu noi. Dar a înãlþat aceastã fire a noastrã luatã din trupul Fecioarei (Fecioara reprezentând lumea, umanitatea întreagã), a înãlþat trupul pânã de-a dreapta Tatãlui, pânã la slava îndumnezeirii, pânã la înveºnicirea lui; a înveºnicit trupul, materia, þãrâna aceasta a pãmântului din care a fost zidit cel dintâi Adam. Cãci mereu trebuie sã grãim: aici e taina tainelor.

În om sunt douã lumi:

lumea þãrânei, a biologicului, dar e ºi suflarea de viaþã dumnezeiascã din veºnicia lui Dumnezeu; deci e ºi veºnicie în noi. Dorul de veºnicie din noi, de nemurire, de biruire a rãului ºi a morþii, aici îºi are rãdãcina, sãmânþa.

11Fapt. 2; 29-33

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 9

ªi aºa cum spune apostolul aici, Hristos a înãlþat trupul pânã de-a dreapta dumnezeirii ºi a trimis Duhul Sfânt, ca aºa precum El, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat de la Duhul Sfânt - veºnicia lui Dumnezeu asupra trupului Lui - ºi din Fecioara Maria - trupul acesta, cel asemenea trupului nostru, ºi pe noi sã ne nascã asemenea Lui, iubiþilor. Aceasta este marea tainã a pogorârii Duhului Sfânt. Îngãduiþi sã citez dintr-un alt Pãrinte acum, anume din Sfântul Macarie. Auziþi ce spune el, sã luãm aminte; deci sfinþi care au fost asemenea nouã; cãci despre Hristos noi spunem totdeauna cu teamã: El e unic.

Da, El e unic, cu

adevãrat; dar împãrtãºit, ºi sfinþilor ºi nouã, tuturor… ªi iatã ce spune Sfântul Macarie atât de frumos, iubiþilor: Suntem chemaþi sã devenim ºi noi fii duhovniceºti.

El, Hristos, venind a suferit moartea, dispreþuind ruºinea crucii -

adicã sã fii rãstignit pe cruce ca sclavii, nu-i aºa?

Or, spuneam la Sfinþii

Împãraþi, Constantin cel Mare a desfiinþat pedeapsa rãstignirii pe cruce, cãci atunci când crucea s-a arãtat pe cer ºi prin ea a biruit, el a înþeles cã e sfinþitã de Fiul lui Dumnezeu. Dar Iisus a luat ruºinea crucii ºi, gol, a fost rãstignit. Doamne! Numai aºa, când te gândeºti, când îþi vezi goliciunea ta ºi parcã te jenezi… Dar când priveºti la Hristos te înalþi ºi simþi… El a primit aceastã ruºine a crucii, cum zic Pãrinþii. ªi toatã aceastã trudã, tot zelul Sãu, n-au avut alt scop, ci numai sã nascã din Sine Însuºi, din firea Sa, sã se nascã de sus, din dumnezeirea Sa, fii duhovniceºti.

Auziþi!

Acesta a fost scopul venirii, sã ne nascã pe noi, fii

duhovniceºti asemenea Lui; cei care am fost zidiþi dupã chipul Sãu ºi în vederea asemãnãrii cu El. ªi auziþi ce frumos spune Macarie : Dupã cum pãrinþii - pãrinþii fireºti, ca oricare dintre noi - dacã nu au copii sunt triºti… Pãrinþi, cãsãtoriþi, sã nu aibã copii nu sunt triºti? Dar - auziþi: ...tot aºa ºi Domnul, iubind neamul omenesc ca pe chipul Sãu, a voit ca oamenii sã se nascã din aceeaºi sãmânþã a dumnezeirii; ºi

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 10

nenãscându-se fii se întristeazã; pãi cum?

Sã rãmânã singur?

O Doamne, te

gândeºti… de unde vine la noi aceastã minunatã cinstire a sfinþilor?

E marea

mângâiere ºi marea bucurie cã cerul e plin, cum spunea un om duhovnicesc: cãzând o parte din demoni, locul lor l-au luat sfinþii. ªi atunci, aceasta e bucuria dumnezeirii, bucuria sfinþilor ca ºi a pãcãtoºilor care se pocãiesc - cãci bucurie se face în cer pentru un pãcãtos care se cãieºte; ºi atunci înþelegem iubiþilor, ce înseamnã în sfânta ortodoxie cinstirea sfinþilor, cã nu-L vezi pe Hristos singur ci sã-L vezi pe El înconjurat de fraþi (cum îi numea pe ucenici dupã Înviere) în casa slavei lui Dumnezeu… Deci: ...se întristeazã - zice Sfântul Macarie - dacã nu I se nasc fii ºi fraþi. Aceasta e marea bucurie ...ºi dacã - auziþi: spune un cuvânt greu, uimitor dar revelator: dacã unii nu vor sã vinã la o astfel de naºtere… - adicã duhovniceascã, pentru cã numai omul are privilegiul de a se naºte de douã ori; sã nu uitãm ºi aceasta sã ne fie întipãritã în crez, în conºtiinþã. A spus-o Mântuitorul: Ce-i nãscut din trup, este trup; ce-i nãscut din duh este duh.12 Ne naºtem din trup - nu-i aºa? - fireºte, ca orice fãpturã; dar ne naºtem ºi din duh. ªi naºterea din duh a fost rânduitã, preînchipuitã încã de la Adam, când a suflat Dumnezeu suflare de viaþã în faþa lui, ºi e înnoitã prin Sfântul Botez. Aceasta e naºterea din apã ºi din duh, cum a grãit-o Mântuitorul ºi lui Nicodim: De nu se va naºte cineva din apã ºi din duh, nu va vedea ºi nu va intra în împãrãþia lui Dumnezeu.13 De aceea zice Sfântul Macarie: E trist Hristos dacã nu se nasc… - din acest har, aceastã sãmânþã a dumnezeirii pe care El a plantat-o; acest rãsad sã-i zicem, cum aºa frumos îl numeºte Evanghelia când zice: nimeni nu pune alt rãsad; orice rãsad strãin va fi smuls. Un unic rãsad: Este Fiul lui Dumnezeu, Cel care S-a ºi fãcut om; El e rãsadul, rãdãcina, Chipul nostru, Icoana noastrã.

12Ioan 3; 6 13Ioan 3; 3

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 11

...ªi dacã unii nu vor sã vinã la o astfel de naºtere, ºi anume sã se nascã - ºi aici este un cuvânt uimitor; îl citez exact din aceastã traducere (n-am cercetat ºi textul grecesc dar îl vom cãuta pentru cã este, repet, de o greutate, de o sugestie, uimitoare): sã se nascã din pântecele divin al Duhului; Aseamãnã Duhul Sfânt cu un sân matern. Altfel gândiþi-vã: dacã noi în Simbolul Credinþei mãrturisim cã Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat de la Duhul Sfânt ºi Sfânta Fecioarã - deci El14 a sfinþit trupul Fecioarei; atunci El este Sânul nostru matern. În acest sân dumnezeiesc al Duhului Sfânt e odrãslit Fiul, Care e chipul, e modelul crescut în Duhul Sfânt. El, Duhul Sfânt creºte, dezvoltã, înalþã, fãureºte ºi dã chip luminos chipului unic al lui Hristos, dupã al Cãrui chip suntem fiecare dintre noi. Vedeþi legãtura între Fiul ºi Duhul Sfânt?

N-a spus Scriptura, n-a spus

psalmistul David? - Psalmul 118, versetul 73: Mâinile Tale m-au fãcut ºi m-au zidit. - Mâinile cui?- ale Tatãlui; ºi care sunt mâinile Tatãlui? - a spus-o Sfântul Irineu: Fiul ºi Duhul Sfânt.

Cum începem noi orice botez?

- Suflãm asupra celui ce se

boteazã, de trei ori, aºa cum a suflat Dumnezeu în faþa lui Adam; ºi cum a suflat în faþa ucenicilor în ziua Învierii, Hristos. ªi rostim cuvintele: Mâinile Tale m-au fãcut ºi m-au zidit.

Pentru cã într-adevãr înþelegem atunci cã botezul este naºterea

noastrã din nou. Am înþeles taina aceasta? O Doamne! Cum Biserica într-adevãr e maica, Duhul Sfânt e sânul divin… De aceea au zis Pãrinþii, ºi îndeosebi Sfântul Serafim,15 cã scopul vieþii noastre e dobândirea Duhului Sfânt, e primirea Duhului Sfânt; ca-n El, ca-ntr-un sân matern pruncul, chipul lui Hristos sã creascã ºi sã primeascã de la El puterea, viaþa ºi sã devenim fiecare suflete vii. Auziþi deci: ...sã se nascã din sânul divin al Duhului… Mântuitorul Hristos se întristeazã dacã nu vede nãscându-se asemenea Lui fii. El care atâta a suferit ºi a îndurat pentru ei ca sã-i mântuiascã. Am încheiat din Sfântul Macarie. 14Duhul Sfânt 15Sf. Serafim de Sarov

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 12

ªi, iubiþilor, încheiem cuvântul Sfântului Apostol Petru, din acea zi: De aceea, cu certitudine, cu siguranþã - a încheiat Sfântul Petru - sã ºtie toatã casa lui David, toatã casa lui Israel, cã Dumnezeu pe Acest Iisus pe care voi L-aþi rãstignit (Dumnezeu Tatãl) L-a fãcut Domn ºi Hristos.

Aceasta a fost predica Sfântului

Petru. O încheie aceastã frazã sublimã: Pe acest Iisus pe care voi L-aþi rãstignit, Dumnezeu L-a fãcut Domn - Domnul nostru - ºi Hristos, Mesia, Unsul lui Dumnezeu. Rãmâi uimit; înþelegi deodatã lucrarea Duhului Sfânt, puterea cu care a grãit atunci apostolul. Ce s-a petrecut? Care a fost semnul cel mai vãdit, dacã vreþi? Aºa cum spusese Mântuitorul: Cel ce ascultã cuvântul Meu ºi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine, are viaþã veºnicã (are viaþã nu din aceasta, ci veºnicã, din veºnicia lui Dumnezeu). ªi a adãugat: Adevãr spun vouã: Vine vremea ºi acum este, când morþii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu ºi care vor auzi vor învia. - Adicã cei care au murit morþii, au murit celor muritoare, au murit unei lumi vechi ...ºi vor învia. Cu Petru ºi cu apostolii se petrecuse acest fapt, al învierii, al arvunei învierii, iubiþilor. Murise o lume veche. Care lume murise în Petru? - Întâi îndoiala, cãci în îndoialã s-a sfâºiat dintru început Adam, când demonul i-a spus: oare a zis Dumnezeu cã de veþi gusta din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului veþi muri? - Nu veþi muri… Deci sfâºierea în douã. De aceea sunt puse aceste cuvinte ºi în gura Sfântului Ioan Botezãtorul, care din temniþã trimite la Mântuitorul vorba: Spunene: Tu eºti Cel ce trebuie sã vinã sau sã aºteptãm pe un altul?16 - Deci îndoiala, înþelegeþi? Care era ºi în apostoli. Deci a murit îndoiala, a murit în ei chipul unui Mesia pãmântesc; ei credeau într-un Hristos care sã scuture jugul împãrãþiei romane, sã întemeieze un nou imperiu, dupã chipul lui David; dar David însuºi

16Luca 7; 19

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 13

avea viziunea dincolo de împãrãþia lumii, în împãrãþia lui Dumnezeu.

ªtiþi cã

Mântuitorul le vestea apostolilor, mergând pe cale, suind spre Ierusalim: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor pãcãtoºi, care Îl vor prinde, lua, scuipa, batjocori, judeca, osândi, omorî; dar a treia zi va învia.17

Niciodatã Iisus, în

aceste prevestiri, nu separa moartea de înviere; dar ucenicii nu înþelegeau. Ei se temeau de moarte. Deci a ucis întâi îndoiala, apoi chipul lui Mesia pãmântesc, în care credeau ei; ºi eu sunt încredinþat ºi îndrãznesc a o spune, cã în orice om din lmea aceasta va muri. Ideea unei împãrãþii din lumea aceasta, a unei împãrãþii a dictaturilor, a nelibertãþii, a domniei în chipul lumii acesteia, orice neam ar fi, nu va cunoaºte împãrãþia lui Dumnezeu, nu-L va cunoaºte pe Hristos. A murit atunci chipul unui Mesia pãmântesc; a murit frica de moarte în ei pentru cã au înþeles cã moartea în Hristos aduce dupã sine înviere. De aceea ei vor vesti învierea permanent; aceasta va fi predica lui Petru, a lui Ioan, a apostolilor ºi a Sfântului Pavel: Credinþa în înviere. De ce? Pentru cã ei, prin Duhul Sfânt au primit arvuna învierii, iubiþilor!

A murit în ei moartea.

De aici

curajul, îndrãzneala cu care vorbeau ei acum ºi Îl mãrturiseau pe Hristos cel înviat. Duhul Sfânt i-a fãcut pãrtaºi, sã înþeleagã Învierea; învierea dintr-o lume veche. Nu trebuie sã vedem moartea numai în sensul ei trupesc ci ºi în cel sufletesc: sã moarã în tine tot ceea ce ºtii cã e muritor; cãci în definitiv în adânc ce a însemnat - cât putem înþelege noi - învierea lui Hristos? - Tocmai trecerea dincolo, mai presus de tot ceea ce este muritor. Noi ºtim cã cei vechi mãrturiseau patru stihii ale lumii: pãmântul, apa, focul ºi aerul. În acestea concentrau lumea fizicã, cum s-ar numi. Ei bine, toate aceste patru elemente þin de firea aceasta; toate þin de lumea schimbãrii; de lumea morþii. Or, Hristos, prin Înviere, a ieºit din pãmânt, nu-L mai þine pãmântul; a

17Luca 18; 32

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 14

ieºit din gravitaþia cãtre pãmânt în gravitaþia cereascã - sensul adevãrat al gravitaþiei noastre în spirit. Focul nu-L arde; aerul, de asemeni, nu-L stãpâneºte, apa nu-L îneacã.

Nimic!

Deci se înalþã.

Atunci cerescul din noi, care i-a fost

împãrtãºit lui Adam ºi apoi, prin Hristos, nouã, tuturor, acel ceresc, acel dumnezeiesc, îndumnezeieºte fãptura noastrã. Or apostolii au simþit aceasta: cã se poate trece de la moarte la viaþã; cã drumul existenþei noastre nu e de la viaþã la moarte ci invers: drumul existenþei noastre este de la moarte la viaþã; la omorârea a ceea ce ne omoarã, a ceea ce e trecãtor.

Sã simþim, sã gustãm de aici taina învierii; aºa mãrturisesc în multe

locuri Sfântul Macarie ºi alþi Pãrinþi dumnezeieºti. Ei spun: Puterea luminãtoare în Sfântul Duh o au unii dintre Sfinþii Pãrinþi încã fiind în trup. Au trecut ca niºte fiinþe nemateriale ºi netrupeºti, cu picioare neudate, râuri neumblate, mãri strãbãtute de corãbii; au fãcut drumuri lungi de zile multe într-o clipã, au sãvârºit ºi alte lucruri minunate în cer pe pãmânt, în Soare, în mare, în pustiuri, în cetãþi, în tot locul ºi þara, în fiare sãlbatice, târâtoare… ºi sigur în toatã zidirea; prin toate zidirile s-au slãvit aceºti sfinþi care s-au împãrtãºit de aici de taina Învierii, crescându-le oarecum aripi, însã cu puterea Duhului aflãtoare în ei.

Aºa zice

multgrãitorul Isaia: Celor ce-L aºteaptã pe Domnul le vor creºte aripi, schimba-seva puterea lor… ºi gustã din arvuna învierii încã de aici, iubiþilor. Vor veni acum rugãciunile sfinte; de aceea noi încheiem cuvântul. Dar numai aceste seminþe le-am împãrtãºit ca sã înþelegem acea tainã mare a Pogorârii Duhului Sfânt, care a însufleþit mintea lor ºi inima lor, limba lor; i-a înviat; au simþit arvuna învierii de aici. ªi au mãrturisit Evanghelia lui Hristos cel rãstignit ºi înviat, împãrtãºind-o celor adunaþi, care, auzind, au fost rãpuºi la inimã ºi au zis cãtre Petru ºi ceilalþi apostoli: Bãrbaþi fraþi, ce sã facem atunci? Din tot ce am auzit de la voi… Petru a zis cãtre ei: Pocãiþi-vã!

Ce înseamnã pocãiþi-vã?

-

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 15

Întoarceþi-vã, schimbaþi-vã gândirea de la ce e muritor, la ce e nemuritor; de la mormânt la înviere. ...ªi sã se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos (Cel rãstignit ºi înviat prin Tatãl în Duhul Sfânt), spre iertarea pãcatelor ºi veþi primi darul Duhului Sfânt18. Acelaºi Duh Sfânt, darul Lui, care era în apostoli, este ºi în voi, de la Taina Botezului. Cãci vouã vã este datã fãgãduinþa aceasta (adicã a venirii Duhului Sfânt) - vouã - le spunea celor de faþã; ºi nouã, pentru cã zice mai departe: ...vouã vã este datã fãgãduinþa aceasta ºi copiilor voºtri - auziþi - ºi tuturor celor de departe, pe oricâþi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru… Oricât de departe… Între cei de departe de tot suntem noi cei de aici. Aceastã fãgãduinþã, a darului Duhului Sfânt, e datã nouã tuturor; a primirii Duhului Sfânt, Duhul adevãrului lui Hristos, Duhul înþelepciunii, Duhul înþelegerii acestor taine, Duhul sfatului, al sfãtuirii unii cu alþii, Duhul puterii, Duhul cunoºtinþei de Dumnezeu, Duhul bunei credinþe, al adevãratei credinþe, Duhul temerii de Dumnezeu, adicã al temerii de a pierde Duhul Sfânt, lumina ºi iubirea Duhului Sfânt. Nouã tuturor ne sunt date acestea. Noi toþi am primit temelia prin Sfântul Botez, prin Sfântul Mir, când s-a rostit: pecetea darului Duhului Sfânt, ºi prin celelalte Sfintele Taine. În trupul acesta primim, în duhul luminii divine, Trup ºi Sânge dumnezeiesc. ªtiþi cum spune Sfântul apostol Ioan în prima lui epistolã: O iubiþilor! Ceea ce am vãzut cu ochii noºtri, ceea ce am auzit cu urechile noastre, ceea ce am pipãit cu mâinile noastre, acelea vã vestim despre Viaþa care S-a arãtat .19 Iar Sfântul Ioan, când spune aceasta: Ceea ce am vãzut cu ochii - ºi trupeºti ºi duhovniceºti, cu urechile - ºi trupeºti ºi duhovniceºti; cãci a înþeles apostolul cu amândouã înþelegerile - ºi fireascã ºi duhovniceascã - pe Hristos, viaþa lui Hristos. ªi avem ºi noi deopotrivã ochi fireºti ºi duhovniceºti ºi auz firesc ºi duhovnicesc; cu pipãirea 18Fapt. 2; 37,38. 19I Ioan 1; 3

Pr. prof. Constantin Galeriu - POGORÂREA SFÂNTULUI DUH 16

buzelor noastre fireºti ºi duhovniceºti sã primim Împãrtãºania;când auzim cuvântul, când ne rugãm, sã-L simþim pe Hristos cel înviat. ªi rugãciunea aceasta (aþi auzit cum a zis apostolul: Tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui) : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milã de fiecare dintre noi… Atunci Iisus va fi în noi, se va arãta în noi, cãci pecetea Lui e în noi ºi e trist sã nu-ªi vadã pecetea Lui rãsãrind, strãlucind în noi. Iisus e în noi, nãdejdea slavei, El care a spus: Tatã, slava pe care Mi-ai dat-o Mie, le-am dat-o lor…

iar prin apostoli ne-a dat-o nouã - slava Duhului Sfânt,

20

Duhul Înþelepciunii, Duhul Adevãrului, Cãruia ne rugãm: Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevãrului, Care pretutindenea eºti ºi toate le plineºti, Vistierul bunãtãþilor ºi dãtãtorule de viaþã, vino, sãlãºluieºte-Te întru noi, curãþeºte-ne de toatã întinãciunea ºi mântuieºte Bunule sufletele noastre! Omoarã în noi o lume veche a patimilor ºi înalþã-ne în învierea pe care Tu ne-ai descoperit-o în Hristosul Domnului ºi în fiecare dintre noi, Duhule Sfinte! Cu rugãciunile Maicii Domnului, ale Sfinþilor Apostoli ºi ale tuturor sfinþilor. Amin. Amin. Amin.

20Ioan 17; 22