Formula Vietii Lesson 5

INSTITUTUL DE STUDII BIBLICE

FORMULA VIEŢII

prin corespondenţă Sola Scriptura Moldova

GÂNDEŞTE CUTEZĂTOR!

Lecţia 5 Chişinău 2006

Formula vieţii Gîndeşte cutezător !

GÂNDEŞTE CUTEZĂTOR!

FII UN ÎNVINGĂTOR!

! R

Învinsul este totdeauna o parte a întrebării... Învingătorul este totdeauna o parte a răspunsului...

O T Ă Z

Învinsul are întotdeauna o scuză... Învingătorul are întotdeauna un plan... Învinsul spune: „Nu e treaba mea!” Învingătorul spune: „Te voi ajuta!”

E T

Studiu pregătit de Sergiu şi Valentina Miron. Corectură: Lucia Şcerbaţchi Coperta: Veronica Stavarscaia Tehnoredactare: Lilia Moldovanu

Sola Scriptura Moldova Chişinău, MD-2028, c/p 1023, tel. 022 280917, [email protected]

U C

Învinsul vede o problemă în fiecare răspuns! Învingătorul vede un răspuns în fiecare întrebare!

Învinsul vede mai multe capcane în fiecare avantaj! Învingătorul vede un avantaj în fiecare capcană!

Învinsul spune: „Poate e posibil, dar e atât de dificil...” Învingătorul spune: „Poate e dificil, dar e posibil...” FII UN ÎNVINGĂTOR!!!

 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !



Dar cum să fii un învingător, în special în timpul nostru, când se pare că veştile proaste au devenit un fapt obişnuit, când avem impresia că totul se cumpără şi se vinde, când oamenii se gândesc doar la folosul lor, când majoritatea oamenilor văd viitorul în culori întunecate? Pentru a deveni un învingător trebuie mai întâi să gândeşti cutezător, adică îndrăzneţ. În continuare vom vorbi mai detaliat cum putem realiza acest lucru. Vom începe cu o întâmplare adevărată. Era prin anii ’60. În una din mahalalele oraşului Detroit locuiau doi fraţi de culoare, Ben şi Curtis, împreună cu mama lor. De când părinţii lor divorţaseră, mama trebuia să muncească din greu, făcând menaj la familii bogate, pentru a-i întreţine pe cei doi băieţi. Ben, cu un an mai mic decât fratele său, Curtis, este personajul nostru principal. Ben şi Curtis aveau două pasiuni: televizorul şi joaca pe stradă. Când nu erau afară cu prietenii, Ben şi Curtis petreceau majoritatea timpului în faţa televizorului. De când se întorceau de la şcoală şi uneori până seara târziu, când se întorcea mama lor de la serviciu, urmăreau cu interes emisiunile televizate. Cum credeţi că erau notele lor de la şcoală? Mari, mici? Da, aţi ghicit, foarte mici. Ben era „codaşul clasei” şi primise porecla „Cap sec”. Nimeni nu concura cu el pentru acest loc, iar odată, când s-a pus întrebarea între

! R O T Ă Z

E T U C

astăzi înainte vom face o schimbare. Veţi avea voie să vă uitaţi doar la trei emisiuni pe săptămână la televizor, iar în timpul liber, veţi citi două cărţi pe săptămână, iar duminica mi le veţi povesti. La joacă veţi ieşi doar după ce v-aţi terminat temele.” Voi ce aţi fi zis, dacă aţi fi fost în locul băieţilor? Aţi fi protestat, nu-i aşa? Aşa au făcut şi băieţii noştri. I-au spus mamei că toţi copiii de pe stradă se uită la televizor şi stau afară la joacă. Dar, când au văzut că mama lor vorbeşte foarte serios, n-au avut ce face şi au acceptat. Au început să meargă la biblioteca din oraş şi să împrumute cărţi. Până atunci ei nu citiseră nici o carte de la început până la sfârşit. Şi băieţii au început să citească. La început, era foarte greu pentru că nu erau obişnuiţi cu un aşa efort

Începe cu o întâmplare adevărată. colegii lui: „Cine este cel mai prost om din lume?”, până la urmă au ajuns la concluzia că e posibil ca să existe totuşi în toată lumea cineva mai prost decât Ben, dar la această concluzie au ajuns după dezbateri îndelungi. Ben îşi căpătase şi reputaţia de bătăuş. Odată era chiar să îşi omoare un coleg, care îl enerva pentru că schimba frecvenţele unui aparat de radio. A aruncat cu un cuţit spre el şi doar cureaua metalică în care s-a lovit cuţitul l-a salvat pe nefericitul coleg. Într-o seară, când mama băieţilor s-a întors obosită de la serviciu, sa uitat prin carnetele lor de note şi a constatat cu tristeţe faptul că băieţii aveau doar note dezastruoase. Îi cheamă pe amândoi şi le spune: „Băieţi, de

Sola Scriptura  

intelectual, dar în trei săptămâni începuseră deja să prindă gustul cititului. Au început mai întâi cu cărţi despre animale, apoi despre plante, minerale. Într-o zi, la şcoală, în timpul orei de ştiinţele naturii, profesorul le arătă elevilor o rocă şi îi întrebă dacă ştiu denumirea ei. Ben îşi aduse aminte că citise despre această rocă în una dintre cărţile de la bibliotecă. Aşteptă însă să ridice mâna cei mai deştepţi elevi din clasă. Spre surprinderea lui, nici unul nu ridică mâna. Apoi, aşteptă ca unul dintre cei mai slabi elevi din clasă să ridice mâna. Însă nici unul nu o făcea. Atunci, cu timiditate, ridică mâna. Când l-au văzut ceilalţi pe Ben că ridică mâna ca să dea un răspuns, au început să-şi dea coate, spunându-şi că se vor distra de prostia pe care o va spune

 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

el. Ben niciodată nu ridica mâna la ore, pentru că nu ştia răspunsul la întrebări. De aceea şi profesorul era foarte uimit, totuşi îl invită să dea răspunsul. Ben se ridică şi spuse: „Domnule profesor, acesta este un obsidian. Obsidianul se formează atunci când lava incandescentă se întâlneşte cu apa şi instantaneu se solidifică.” Toţi au rămas cu gurile căscate. Era chiar Ben, Ben Carson? Profesorul îi spuse că răspunsul este foarte bun, iar colegii îl priviră cu uimire amestecată cu admiraţie. De atunci înainte, Ben şi-a pierdut porecla de „Cap sec” şi nu mai era considerat codaşul clasei. A început să capete încredere în el, iar notele au început să crească simţitor. Colegii, care până nu de mult râdeau de el, acum îl întrebau cum a rezolvat el problemele. Într-un an şi jumătate din codaşul clasei ajunge cel mai bun elev din clasă. Ben Carson devine licenţiat al Universităţii Yale şi al Facultăţii de Medicină de la Universitatea din Michigan şi, la doar 33 de ani, devine cel mai tânăr şef al secţiei de Neurochirurgie Pedriatică a renumitului spital John Hopkins – Baltimore, primind de 27 de ori titlul de Doctor Honoris Causa. Pentru dr. Ben Carson, creierul uman a devenit o pasiune. Îşi petrece

Sola Scriptura  

cea mai mare parte a zilei, realizând operaţii dificile pe creier, ajutând mulţi copii şi tineri să îşi redobândească sănătatea şi posibilitatea de a duce o viaţă normală. Cei care l-au cunoscut personal, spun că doctorul Ben Carson este o persoană modestă, neafectată de titlul şi renumele pe care şi le-a câştigat. Cei mai cunoscuţi pacienţi ai dr. Ben Carson au fost gemenii siamezi Patrick şi Benjamin Binder din Germania. Când a aflat că va avea un copil, mama lor, Theresa Binder, a fost foarte bucuroasă, dar când medicii iau spus că sunt doi gemeni siamezi, cu capetele lipite, lovitura a fost atât de puternică, încât s-a gândit să se sinucidă. După un timp însă speranţa a încolţit în inima ei, mai ales după ce medicii din Germania au luat legătura cu dr. Ben Carson. Acesta a acceptat provocarea, deşi nu mai fusese nici un caz similar reuşit, gândinduse că totuşi exista posibilitatea ca gemenii să poată avea o viaţă normală. Altfel, Patrick şi Benjamin ar fi fost condamnaţi să stea toată viaţa întinşi în pat, unul cu spatele la celălalt, neputând nici măcar să se vadă. Operaţia a avut loc pe 5 septembrie 1987, fiind realizată de dr. Ben Carson, împreună cu o echipă de chirurgi, anestezişti, asistente, în total şaptezecide persoane,şiaduratdouăzeci şi două de ore. Mai multe posturi de

radio şi televiziune au transmis în direct acest eveniment. Întreaga lume aştepta rezultatul. Miracolul sa întâmplat, cei doi gemeni au fost separaţi cu succes. S e c r e t u l succesului Dr. Carson este un acronim: THINK BIG, în traducere liberă: „Gândeşte cutezător”. Fiecare literă din acest acronim este prima literă a unui cuvânt pe care doctorul îl consideră o cheie a succesului în viaţă.Să începem cu prima literă:

 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

• „T” de la talent. Dacă îţi recunoşti talentele, le foloseşti în mod corespunzător şi alegi un domeniu în care să foloseşti aceste talente, vei ajunge cel mai bun în domeniul tău. Poate nu putem toţi să pictăm un peisaj sau poate nu toţi putem să facem o floare dintr-un pepene... dar, cu siguranţă, fiecare avem cel puţin un talent. Poate suntem tentaţi să ne gândim că, dacă ne-am fi născut în altă ţară, în SUA de exemplu, am fi avut mai multe şanse de a reuşi în viaţă. Sau măcar dacă am fi fost unul dintre fiii preşedintelui Moldovei... am fi avut un atu puternic. Dar aşa..., suntem nişte simpli tineri dintr-unul din satele republicii sau din cartierele Chişinăului. Şi nici măcar nu suntem geniali, ba poate chiar avem rezultate destul de slabe la şcoală. Părinţii poate ne presează, spunându-ne că nu se va alege mare lucru de noi. Aşa este? Atunci când urmărim oamenii care au realizări mari în viaţă – au o poziţie înaltă şi succese deosebite – majoritatea dintre ei nu ne creează impresia de oameni foarte talentaţi sau deosebit de inteligenţi. Dar aceşti oameni au un talent deosebit: ei sunt pasionaţi de muncă, încercând ferm şi din toată inima să realizeze ceea ce şi-au pus în faţă. Omul care are capacităţi medii, dar care poate munci insistent, va atinge mai mult decât cel înzestrat cu talente deosebite, dar care nu le dezvoltă. Esop într-o fabulă vorbeşte despre un iepure şi un melc care s-au luat la întrecere cine va parcurge primul o anumită distanţă. Iepurele din două salturi a ajuns cu mult înaintea melcului şi, încrezut, s-a culcat să doarmă. Melcul însă depunea eforturi mari să se târască. Mergea încet, dar sigur. Şi cine credeţi că a ajuns primul la finiş? Melcul. Iepurele însă continua să doarmă. Deseori observăm acest lucru în viaţă. Oameni foarte talentaţi îşi irosesc talentele şi au realizări minime. Pe când cei mai puţin talentaţi ajung departe din cauză că au muncit din greu. Ca exemplu ne pot servi personalităţile marcante ale omenirii.

Sola Scriptura  

Inventatorul becului, Thomas Edison, era un simplu vânzător de ziare în tren, iar profesorul lui îl considera, ca şi pe Einstein, un înapoiat mintal. Aceasta nu l-a împiedicat însă să devină cel mai mare geniu al invenţiilor (peste o mie de invenţii brevetate). Ludwig van Beethoven, cel mai mare compozitor din istoria muzicii, înainte de a împlini treizeci de ani a avut primele simptome de surzenie şi până la vârsta de patruzeci de ani a asurzit complet. Dacă, printr-un efort de voinţă supraomenesc, Beethoven ar fi reuşit să menţină calitatea compoziţiilor sale, destinul lui ar fi fost extraordinar. Dar adevărul este chiar mai straniu decât închipuirea. Realitatea e că în timpul surzeniei sale totale, Beethoven nu s-a mulţumit doar să egaleze nivelul compoziţiilor anterioare. Lucrările scrise în aceşti ultimi ani sunt considerate cele mai mari capodopere ale sale. Abraham Lincoln, cel mai cunoscut şi mai admirat preşedinte al SUA, s-a născut într-o baracă. Homer, poetul antic, era orb, iar Händel, renumitul compozitor, era şchiop. Atletul Glen Cunninghan devine recordman mondial pentru o milă viteză, în 1954. Până aici poate nu e nimic ieşit din comun. Ceea ce este interesant de ştiut, poate, este faptul că Glen, împreună cu fratele lui, în copilărie aveau datoria de a aprinde focul în sobă la şcoală în fiecare dimineaţă, iar într-una din dimineţi, deoarece din

 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

greşeală cineva pusese benzină în loc de kerosen în sticlă, atunci când au vrut să aprindă focul, a avut loc o explozie. Fratele lui Glen a murit, iar el a fost foarte grav rănit. Medicii spuneau că trebuie să i se amputeze ambele picioare pentru a supravieţui, dar părinţii lui Glen au insistat să mai aştepte puţin, poate picioarele se vor vindeca. Într-adevăr, după câteva săptămâni, picioarele lui Glen dădeau semne de vindecare, dar constatarea părinţilor a fost că piciorul drept era cu 7 cm mai scurt decât cel stâng. Ce aţi fi făcut dacă aţi fi fost în locul lui Glen? V-aţi fi resemnat cu gândul că veţi fi un biet şchiop tot restul vieţii? Glen a hotărât să lupte cu viaţa şi, după eforturi stăruitoare, a învins. În anul 1954, eforturile i-au fost răsplătite, devenind recordman mondial. Se pare că obstacolele nu îi pot împiedica pe cei care îşi doresc ceva din toată inima şi sunt dispuşi să lupte pentru acel lucru.

O statistică spune că din 300 de celebrităţi ale omenirii 25% au suferit de handicapuri ca: orbire, surzenie, paralizii; 75% fie s-au născut în mare sărăcie, fie au provenit din familii dezmembrate sau cel puţin au crescut în condiţii extrem de tensionate şi perturbante. Suntem tentaţi să gândim uneori că dacă viaţa ne-ar fi oferit mai multe atuuri, dacă am fi fost mai frumoşi, mai deştepţi sau măcar dacă am fi avut părinţi mai bogaţi, am fi avut mai multe şanse de reuşită, dar aşa... Se pare însă că pentru unii dezavantajele pot să nu fie o piedică, ci chiar un stimulent pentru a lupta.

Sola Scriptura  10

• „H” de la „honesty” – cinste, onestitate. Ce părere aveţi: mai merită să fii cinstit astăzi, când fiecare încearcă să înşele pentru a reuşi? Mai poţi oare în lumea noastră să ai afaceri prospere şi să rămâi totuşi cinstit? Sau poţi avea note înalte fără a copia la examene şi fără a căuta alte căi de a obţine note? Cu greu, dar se poate. Dacă trăim după regula cinstei şi acceptăm problemele cu care ne-am putea confrunta, putem ajunge departe pe drumul realizărilor. Cu toţii am auzit despre Marele Zid Chinezesc. Se vede şi de pe Lună... Impresionant! O construcţie extraordinară în care s-a investit mult timp şi mulţi bani. Motivul pentru care a fost construit? Dorinţa

de a fi apăraţi de triburile barbare din nord. Puţini ştiu însă faptul că poporul chinez a fost invadat de trei ori de către barbarii din nord, fără ca aceştia să fi fost nevoiţi să dărâme zidul sau măcar să îl escaladeze. Cum credeţi că au făcut? Au mituit portarii şi au intrat pe porţi. Se pare că poporul chinez a investit timp şi efort în construirea zidului, însă nu s-au gândit că este important să îi înveţe cinstea pe copiii lor. Spuneţi adevărul! Dacă spuneţi adevărul tot timpul, nu trebuie să vă îngrijoraţi despre ce aţi spus cu trei luni în urmă. Adevărul este întotdeauna adevăr. Nu va trebui să vă complicaţi viaţa încercând să vă ascundeţi.

Patru puncte principale ar putea fi scoase în evidenţă în legătură cu cinstea: • Când acţionăm necinstit, ne înşelăm pe noi înşine. • Dacă noi suntem necinstiţi, nu putem ascunde aceasta prea mult timp. De exemplu, Saddam Hussein al Irakului ilustrează acest punct. Necinstit în timpul crizei din Kuweit, el a afirmat doar cu câteva zile înainte de a invada Kuweit-ul că nu are intenţia de a-l invada. Cercetările ulterioare au descoperit mari sume de bani pe care le-a ascuns pentru el însuşi din veniturile de pe petrol ale acestei ţări. Prin urmare, procedeele sale necinstite au atras răzbunarea şi distrugerea asupra propriei sale ţări. Mai mult, a fost imposibil pentru el să continue să înşele publicul, deoarece intenţiile sale au

11 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

devenit clare o dată ce atacul militar a început, împiedicându-l să-şi ascundă intenţiile necinstite. Prin acţiunile sale, Hussein s-a aşezat pe el însuşi întro poziţie în care nimeni nu mai are încredere în el şi nu-l mai tratează ca fiind de bună credinţă. Pe scurt, Saddam Hussein şi-a câştigat neîncrederea şi dispreţul lumii. Nu contează cât de importanţi, cât de renumiţi sau cât de puternici devin, oamenii pot fi distruşi încă prin necinste. • Oamenii necinstiţi sunt trataţi în mod necinstit. Probabil că este o lege universală, care spune că, dacă îi tratăm pe alţii în mod necinstit, noi înşine vom fi înşelaţi de către persoane necinstite. Sau să luăm regula de aur ca un principiu biblic: „În toate lucrurile, orice vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12). • Cei care gândesc cinstit pot gândi cutezător; cei care gândesc necinstit au minţi care nu se mai dezvoltă.

• „I” de la „insight” – perspicacitate (agerime, isteţime).

Perspicacitatea lucrează în multe feluri. Ea poate fi o calitate pe care o hrănim şi o dezvoltăm. Deoarece unii oameni se bizuie doar pe înţelepciunea lor, uneori ei nu-şi dau seama de posibilităţile lor. Înţelegerea unui lucru trece prin minte în faza când noi exclamăm: „Aha!” sau „Evrika!” (care în mod literal înseamnă „Am înţeles! Am descoperit!”). Înţelegerea pătrunde prin multe uşi, adică atunci când noi: • ascultăm ce au realizat deja alţii şi ne gândim că putem face mai mult decât atât; • înţelegem că realizările nu li se întâmplă doar câtorva oameni aleşi; • folosim orice sursă care ne poate instrui; • învăţăm din greşelile (la fel ca şi din realizările) altora. Dr. Carson scrie în această ordine de idei: „Evenimentele care au condus la separarea gemenilor siamezi Binder sunt un bun exemplu de modul în care e obţinută perspicacitatea. Am petrecut mult timp citind despre diferitele încercări istorice de separare chirurgicală a gemenilor siamezi, uniţi în zona

!

Sola Scriptura  12

capului. Cercetând încercările precedente de a-i separa (toate eşuaseră), a devenit clar pentru mine că cea mai importantă problemă era cea a lipsei de sânge sau de sângerare până la moarte în timpul operaţiei. După ce am discutat cu chirurgi cardiovasculari şi am citit despre unele tehnici pe care le foloseau, de exemplu instalarea hipotermiei (când corpul este răcit până ce inima se opreşte şi sângele este pompat afară, timp în care ei operează inima), am avut una din acele experienţe de tip „Aha!”. Înţelegerea mi-a descoperit că am putea folosi o asemenea tehnică ca să eliminăm sau să reducem în mare măsură riscul pierderii de sânge în timpul operaţiei. Deşi pe vremea aceea nu ştiam nimic despre gemenii siamezi Binder, evident că înţelegerea a jucat un rol foarte important în succesul operaţiei şi în dezvoltarea carierei mele.” Dacă observăm, medităm şi ne angajăm să facem tot ce putem mai bine, vom ajunge primii. Ar fi de folos să îi ascultăm atent pe oamenii care au fost deja în locul în care vrem să ajungem şi, de asemenea, să învăţăm din greşelile lor în loc să le repetăm.

• „N” de la „nice” – amabilitate. Ce este amabilitatea? Subînţelegem amabilitatea prin tot felul de sintagme: grijă, prietenie, bunătate, blândeţe, generozitate, politeţe, afecţiune, omenie, gata de a oferi ajutor. Toate sunt apropiate ca sens, dar nici una nu e egală cu amabilitatea. Cea mai bună metodă de a explica amabilitatea este să dai exemple concrete de acţiuni şi comportamente calificate drept amabile. A fi amabil nu înseamnă să vorbeşti despre oameni pe la spate... Dacă vezi pe cineva cărând o greutate, ajută-l. Pune-te în locul persoanei pe care urmează să o critici.

13 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

Dacă uşa liftului e deschisă şi mai e loc numai pentru o persoană, lasă pe altcineva să urce. Dacă eşti la volan şi cineva îţi face semn, nu accelera, ci lasă-l să treacă în faţă. Vorbeşte şi salută-i pe oameni. Problema nu e ce este amabilitatea, ci cum o pui în practică. Ce credeţi: Merită să fii amabil? Dacă suntem amabili cu alţii, chiar şi cu duşmanii, ceilalţi ne vor răspunde în acelaşi fel şi vom da tot ce avem mai bun unii pentru alţii. Există o istorie în Biblie care ne relatează despre un conflict care s-a iscat între un om de afaceri pe nume Nabal şi David, un tânăr păzitor de oi. Datorită înţelepciunii şi amabilităţii soţiei lui Nabal, Abigail, au fost salvate multe vieţi. Puteţi citi istoria în Biblie, la 1 Samuel capitolul 25. Abigail a fost bună şi amabilă

în conversaţia ei cu David, potolindui astfel mânia. Biblia ne învaţă că atunci când suntem buni cu alţii, noi suntem de fapt cei care beneficiază. Împăratul Solomon spune: „Omul milos îşi face bine sufletului său, dar cel plin de cruzime îşi tulbură însăşi carnea lui”. Când cineva îţi cere o favoare, poţi fi sau bun, sau dur. Dacă eşti bun, Biblia spune că te ajuţi pe tine însuţi. Prin faptul că a fost bună şi generoasă, Abigail şi-a salvat gospodăria. Ba mai mult chiar: dacă citiţi Biblia, veţi afla că mai târziu Abigail s-a căsătorit cu David după moartea lui Nabal. Ea a devenit soţia împăratului!!! Aceasta demonstrează că există putere în cuvintele bune, pline de afecţiune, înţelepte. Există putere în amabilitate.

Ce nu este amabilitatea? • Nu este o obligaţie; • Nu înseamnă să permiţi altora să te jignească sau să profite de tine; • Nu înseamnă să fii întotdeauna de acord cu ceilalţi; • Nu înseamnă că nu poţi fi cinstit; • Nu înseamnă să-ţi compromiţi standardele.

Sola Scriptura  14

Iată câteva motive pentru care trebuie să extindem amabilitatea asupra oamenilor pe care-i întâlnim în fiecare zi. • •

•

Merită să fii amabil cu orice om din lume. Nu există fiinţe umane inferioare, fiecare persoană merită respect şi demnitate. Căpătăm de la viaţă ceea ce am investit în ea. Modul cum îi tratăm pe alţii este modul în care vom fi şi noi trataţi. Există o zicătoare: „E atâta de drăguţ pe cât de frumos se poartă”. Parafrazând, ar suna astfel: „E atât de amabil, pe cât de amabil se poartă.” Nu vom pierde, fiind amabili. Un domn în vârstă a spus odată: „Când mă port cu bunătate şi dragoste faţă de alţii, aceasta e o parte a modului de a-mi plăti datoria faţă de Dumnezeu şi faţă de lume pentru privilegiul de a trăi pe această planetă.”

IL

AM

Deşi este adevărat că unii oameni vor profita de bunătate şi poate că o vor considera slăbiciune, pe termen lung, bunătatea va triumfa. FIŢI AMABILI!

• „K” de la „knowledge” – cunoştinţe. Ştiinţa este cheia unei vieţi independente, este cheia tuturor visurilor, speranţelor şi aspiraţiilor. Dacă deţii multe cunoştinţe sau, mai exact spus, dacă deţii mai multe cunoştinţe decât alţii într-un anumit domeniu, îţi semnezi singur recomandarea pentru succes. Au fost perioade ale istoriei când bogăţia

consta în materii prime preţioase (aur, argint etc.). Astăzi se pare că informaţia este o valoare mult superioară aurului sau argintului. Cunoştinţele îmbogăţesc viaţa însăşi. Cunoştinţele ne fac oameni mai buni. Cunoştinţele ne măresc înţelegerea faţă de lumea din jurul nostru. Încercaţi să obţineţi

15 Sola Scriptura 

AB

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

cunoştinţe bune. Şi cum putem face acest lucru?

care devin mici centre de influenţă. Şi, fără să-mi dau seama, ceea ce citesc şi privesc rămâne în mine, se coace şi ajunge să influenţeze gândirea mea, îndreptând-o către o anumită direcţie.

Totuşi, care este diferenţa dintre carte şi televizor?

Cărţile sunt mijloacele cele mai folosite pentru transmiterea cunoştinţelor. Credeţi că ele mai sunt importante şi astăzi, când se pare că au fost legate cu lanţuri grele de către televizor şi calculator? Haideţi să discutăm care sunt avantajele şi dezavantajele televizorului, pe de o parte, şi ale cărţilor, de cealaltă parte. Orice lucru informativ are efect formativ. Dincolo de carne şi sânge..., omul este suma gândurilor, a sentimentelor şi a deciziilor, pe care le manifestă în acţiuni, cuvinte şi atitudini. Simplu, nu? Iar cartea este chiar o sumă de gânduri, de sentimente, de modele şi de decizii, care intră în tine pe calea liberă a cititului şi care ajunge să se depună în straturi în mintea ta. Şi... ce să vezi? Treptat, omul care citeşte o carte devine chiar cartea. Cărţile citite, ca şi tatuajul, îţi intră în piele; ajută la identificarea ta. Tu devii cartea! Deci, cartea te informează, te formează şi te determină pe tine! Vom vorbi aici despre psihologia citirii cărţii şi vizionării televizorului. Omul judecă doar în funcţie de principiile pe care le-a acumulat în memorie. Ca prunc, memoria omului este ca o pagină albă, nescrisă. Pe măsură ceşi adună primele informaţii, copilul începe să judece prin prisma acestora. Acum, prin lectură şi vizionare, în mintea şi sufletul omului pătrund stimuli

Sola Scriptura  16

Deşi putem învăţa în multe feluri, cea mai bună sursă de dobândire a cunoştinţelor sunt cărţile. Iată unele beneficii ale lecturii: • Cititul activează şi antrenează mintea. De la început, cititorii trebuie să recunoască literele tipărite de pe pagină, să le unească în cuvinte, cuvintele în propoziţii şi propoziţiile în idei. • Cititul ne îndeamnă să folosim imaginaţia şi ne face mult mai creativi. De fapt, cititul antrenează mintea în acelaşi fel în care ne antrenăm muşchii când ridicăm greutăţi. Cu cât minţile noastre sunt mai active, cu atât devin mai vioaie şi aceasta va avea ca rezultat o mai mare creativitate. Aşa cum a spus un om înţelept, „Odată mărită de o idee, mintea nu se va mai întoarce la dimensiunile ei originale”. Psihologii care studiază dezvoltarea estimează că 98% din copii sunt născuţi cu capacitate

creativă. Ce pot face pruncii toată ziua cu excepţia faptului că stau şişi folosesc imaginaţia? Din primul moment al vieţii lor, pruncii au nevoi. Ei trebuie să dezvolte în mod creativ căi de a-şi comunica nevoile părinţilor lor, prin mişcări şi zgomot. Totuşi, aceiaşi psihologi ai dezvoltării estimează că mai puţin de 5% din copii rămân creativi până la vârsta de 18 ani. Termenul „creativitate”, aşa cum este folosit de aceşti psihologi, înseamnă folosirea imaginaţiei pentru descoperirea ideilor inovatoare sau găsirea unor căi noi de abordare a problemelor vechi.

Suntem uimiţi de felurile pline

17 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

de creativitate, pe care copiii le găsesc, ca să-şi exprime nevoia lor fundamentală de hrană sau schimbarea scutecelor.

După cincisprezece ani de la naştere, mulţi din aceşti prunci deştepţi şi creativi, deveniţi adolescenţi, petrec mult din timpul lor privind televizorul sau video. Ei au imaginile

vizuale şi auditive ambalate deja, pregătite pentru ei la o apăsare pe buton. Acest stil de viaţă le cere să folosească puţină imaginaţie. De ce ar folosi-o? Totul e făcut pentru ei, inclusiv sfaturi despre cum să se îmbrace, cum să gândească şi cum să se poarte. În consecinţă, ei nu se obişnuiesc să gândească.

Ce se întâmplă cu intelectul omului în timpul vizionării? Specialiştii unei societăţi de asigurări sociale au făcut cercetări cu privire la televizor şi efectele lui. „În primul rând”, spun aceşti specialişti, „televizorul emană raze otrăvitoare şi se recomandă o aerisire cât mai deasă a camerei respective.” S-a constatat, de asemenea, că creierul uman emite unde electrice. Ceea ce este însă deosebit, faptul că la persoanele ce nu au privit la televizor undele electrice sunt diferite de cele emise de creierul celor cei care au privit la televizor o perioadă mai mare de trei ore. În primele trei ore, creierul unei persoane care priveşte la televizor emite unde alfa. După trei ore de privit la televizor, creierul începe să emită unde beta. A doua zi, undele alfa se schimbă în unde beta numai după două ore de vizionare. A treia zi, undele alfa se schimbă în unde beta numai după o oră, iar a patra zi, undele beta apar chiar de la început, deci chiar din momentul în care persoana se aşază în faţa televizorului, pentru a viziona programele transmise. Au fost suficiente trei zile consecutive de vizionare ca

Sola Scriptura  18

să se producă această transformare. În ce constă primejdia? S-a constatat că atunci când creierul emite unde alfa, el are capacitatea de a domina, de a controla ceea ce i se transmite. Însă atunci când emite unde beta, nu mai domină creierul, ci ecranul, programul transmis la televizor. În acest fel, omul ajunge să piardă controlul, o parte din capacitatea sa de a discerne, pe care o are atunci când undele alfa sunt emise. Deci, stând în faţa televizorului, se ajunge la neputinţa de a gândi corect, de a judeca şi decide cu privire la adevărata valoare a lucrurilor, fără ca persoana în cauză să-şi dea seama de aceasta. Educaţia generaţiei contemporane prin intermediul mijloacelor

mass-media urmăreşte să schimbe total modalitatea de utilizare a creierului. Prin intermediul televizorului şi computerului se mută accentul de pe emisfera stângă a creierului (responsabilă de raţiune, logos, cuvânt, logică) asupra emisferei drepte (responsabilă de instincte, senzaţii, sentimente, impresii, imagini, vise, sunete dezarticulate). Prea mult timp petrecut în faţa computerului sau a televizorului, în defavoarea cărţilor, duce la degradarea intelectului. Tinerii ajung să nu mai gândească raţional, să fugă de responsabilităţi şi să caute senzaţii şi instincte tari. Ei trăiesc într-o lume ireală şi visează imposibilul.

Efectele mass-media asupra copiilor şi adolescenţilor. Aţi observat cumva că de fiecare dată când la televiziune rulează Tarzan – omul junglei, urletul lui se aude timp de mai multe săptămâni pe terenul de joacă din spatele blocului Dvs.? În numai câteva secunde, cei mai mulţi copii pot să interpreteze un personaj de film sau televiziune sau să reproducă un cântec sau o melodie dintr-o reclamă. Rapiditatea cu care memorează informaţiile nu ţine cont de conţinutul acestora şi, din păcate, constatăm uluiţi că de la vârstele cele mai mici copilaşii cunosc pe dinafară toate mărcile importante de bere sau cele mai actuale tehnici de luptă corp la corp. Părinţii trebuie să fie conştienţi de natura mesajelor pe care mass-media le adresează copiilor şi tinerilor, pentru că unele din ele pot avea efecte negative asupra sănătăţii fizice şi mentale. Este important ca părinţii să înveţe cum să îi ajute pe copiii lor să discearnă mesajele care le parvin prin televiziune, radio, presa tipărită sau Internet.

19 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

Reclamele îşi au rolul lor în accentuarea simţurilor, instinctelor şi revoltei, prin formule directe pe care tinerii le acceptă din start, la nivel conştient sau cel mai adesea inconştient, ca fiind normale: „Urmează-ţi instinctul!” „Lasă-te sedus!” „Fii tu însuţi!” „Al şaselea simţ!” „Simte diferenţa!” „Trăieşte-ţi visul!” „Cedează ispitei!” etc. În strânsă legătură cu emisfera dreaptă şi cu imaginea este accentul pus pe vrăji, pe minuni şi pe magie, care au rolul de a modifica percepţia realităţii la copii – oamenii de mâine. Ei sunt obişnuiţi, prin diverse jocuri, prin desene animate sau prin „filmele pentru copii”, de tipul „Harry Potter”, „Stăpânul inelelor” etc., cu minuni paranormale, spiritiste. Astăzi, ceea ce este virtual, pe ecran, mâine va fi concret, real, şi ei sunt astfel educaţi ca să nu li se pară ceva anormal. Interesul pentru basme, poveşti şi mituri susţine magia. Sondajele au arătat succesul operaţiunii: „Astăzi, tinerii cu vârste între 10 şi 19 ani petrec în medie 51 de minute pe zi pentru a-şi face temele pentru şcoală, în comparaţie cu 70 de minute, în 1990. Pe de altă parte, petrec mai mult de 6 ore pe zi în „compania” diverselor forme de comunicare şi tehnologie. Televizorul are o influenţă negativă şi asupra imaginii de sine.

Sola Scriptura  20

Conform unui sondaj, din 2000 de adolescente intervievate 46% sunt nemulţumite de corpul lor, 35% au declarat că ar apela la chirurgie plastică, în vederea obţinerii rezultatelor dorite, 7% suferă de complicaţii datorate dietelor severe în alimentaţie. „Modelele” de frumuseţe prezentate de televizor determină reperele estetice ale adolescenţilor. Evident că există emisiuni şi posturi de televiziune bune. Dacă ne gândim că pentru emisiunile mai serioase, cele culturale sau direct educative, sumele financiare repartizate sunt foarte mici, iar din mulţimea de paie din restul timpului e greu să alegi grâul curat, putem concluziona că oricâte ziare ai răsfoi, oricâte talk show-uri ai viziona, oricâte ştiri şi muzică ţi-ar pătrunde urechile, ceva clar, care să te călăuzească în viaţă, e totuşi greu de găsit. Mult scandal, erotism, mult comerţ. S-ar părea că pentru mulţi patroni de media mai importanţi decât clienţii sunt banii lor. Televizorul şi computerul nu sunt rele în sine, însă este nevoie de multă înţelepciune şi eficienţă în a le utiliza. Orice lucru de care se abuzează poate avea urmări grave. O emisiune culturală sau ştiinţifică va fi întotdeauna benefică pentru dezvoltarea noastră, însă dacă nu ne mulţumim doar cu aceasta, atunci

cred că avem mai mult de pierdut decât de câştigat. De cele mai multe ori este foarte greu să rezişti tentaţiei de a viziona filmul ce se derulează după o emisiune bună. Unde vă păstraţi cheia de la casă? Bănuiesc că n-o lăsaţi în uşă, pe dinafară, şi nici n-o puneţi pe prag sau undeva de unde să o poată lua oricine. Sunteţi la fel de grijulii şi cu cheia minţii sau îngăduiţi ca ochii şi urechile voastre să transmită spre creier imagini şi mesaje nesănătoase? Pentru a găsi răspuns la această întrebare, faceţi un exerciţiu: •

•

Timp de o săptămână, încercaţi să urmăriţi cu ce vă umpleţi timpul liber: la câte filme vă uitaţi (şi la ce fel de filme), ce gen de muzică ascultaţi, ce cărţi sau reviste citiţi, ce jocuri preferaţi (video, la computer sau chiar în faţa blocului). Hotărâţi cât de sănătoasă e „hrana” cu care vă hrăniţi mintea. Pe viitor, programaţi-vă timpul liber în aşa fel încât la finalul oricărei activităţi să puteţi spune ce aţi câştigat. Dacă filmul, siteul de pe Internet, emisiunea, cartea, muzica sau jocul respectiv nu v-au făcut nici mai înţelepţi, nici mai buni, nici mai sănătoşi, înseamnă că nu numai că aţi pierdut timpul degeaba, dar v-aţi făcut şi un mare rău. Şi dacă mâinile murdare se pot spăla, nu la fel se întâmplă şi cu creierul umplut cu imagini sau mesaje murdare. Orientaţi-vă mai degrabă spre lectura unei cărţi instructive, spre un sport sau un hobby care să vă ajute să vă dezvoltaţi corpul şi mintea, spre o plimbare în aer liber sau o activitate prin care să ajutaţi pe cineva. Aveţi grijă cui daţi cheia!

21 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

Bill Gates (patronul lui Microsoft) a citit toată Enciclopedia Lumii până la vârsta de nouă ani. „Cunoaşterea este putere.” (Francis Bacon)

• „I” de la „in depth learning” – studiu aprofundat.

„Tocilarii nu mai ştiu nimic după două săptămâni de la examen”, spune Ben Carson. Este destul de serios pericolul de a fi superficial, de a ne amăgi cu faptul că ştim câte ceva atunci când, de fapt, esenţa ne scapă. Profesorul Jean Agassiz, un cunoscut om de ştiinţă, spunea: „Creionul este unul dintre cei mai buni ochi!” Este celebră istoria tânărului student care s-a prezentat înaintea profesorului Agassiz, informându-l că este preocupat de studiile ştiinţifice din toate domeniile zoologiei, dar în mod special de studiul insectelor, şi cerându-i coordonare în activitatea de cercetare. - Când vrei să începi? l-a întrebat profesorul Agassiz. - Chiar acum, a replicat hotărât studentul. Profesorul a luat un peşte numit „haemulon” şi i-a cerut să-l cerceteze şi să formuleze câteva concluzii, lăsându-l apoi singur. După 10 minute de „cercetare ştiinţifică”, studentul a ajuns la concluzia că observase tot ce era de observat la acel „obiect” de studiu. Aşa că a pornit să-l caute pe profesor pentru a-i prezenta observaţiile. Spre nemulţumirea lui, a aflat că profesorul a plecat pentru mai multe ore, dar a lăsat vorbă să fie aşteptat de tânărul

Sola Scriptura  22

student. Neavând ce face, tânărul s-a întors la peştele lui şi, privindu-l cu mai multă atenţie, a descoperit câteva amănunte care îi scăpaseră mai înainte. Târziu, spre seară, când profesorul s-a întors şi tânărul i-a prezentat concluziile, profesorul i-a răspuns: - Nu ai privit peştele cu prea multă atenţie şi nu uita, creionul este cel mai bun ochi. Sunt convins că până mâine dimineaţă vei descoperi noi lucruri. Priveşte-l din nou! Priveşte-l din nou! A doua zi, tânărul s-a prezentat cu noi concluzii, mărturisind: - Trebuie să recunosc, ieri nu l-am privit cu prea multă atenţie! - Priveşte-l din nou, au fost singurele cuvinte ale profesorului! După trei zile lungi de cercetare continuă, singurele cuvinte ale profesorului au fost: - Priveşte la peştele tău cu mai multă atenţie şi nu uita, creionul este unul dintre cei mai buni ochi. Mai târziu, tânărul avea să spună că aceasta a fost cea mai bună lecţie pe care a primit-o vreodată. În această ilustraţie pot fi găsite bazele unei cercetări profunde: • Cercetează şi notează; • Interpretează datele observate; • Aplică ceea ce ai descoperit. Când a fost ultima ocazie când aţi studiat ceva, având şi un caiet în care

23 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

să notaţi gândurile descoperite, ideile care v-au umplut inima de bucurie şi admiraţie? Dar când aţi subliniat ultima dată frazele pline de solemnitate şi sens? Poate veţi spune că nu aveţi timp. În realitate este o problemă de interes, nu de timp – de preocupare, de o ordine a priorităţilor. Adevărul este că trăim într-un timp al superficialităţii, al lucrurilor gata făcute, cu mâncărurile semipreparate sau cu ştirile servite în grabă. Internetul care îţi stă la dispoziţie cu referate pentru orice disciplină şi an de studiu nu-ţi cere decât un minimum de efort: doar să le „descarci”, să pui în colţul din dreapta numele tău şi... gata lucrarea! Nimic nu mai cere din partea noastră efort, imaginaţie, profunzime, inventivitate – toate au fost deja gândite înaintea noastră. Ce-i de făcut? Sfatul profesorului Agassiz este de mare folos: „Creionul este unul dintre cei mai buni ochi!” „Studiul necesită eforturile noastre cele mai sârguincioase şi o gândire neobosită. După cum minerul sapă în căutarea comorii aurifere din pământ, cu tot atâta hotărâre şi perseverenţă trebuie să căutăm comoara Cărţii. Un pasaj studiat astfel, până când semnificaţia lui este limpede, are o valoare mai mare decât perindarea prin mai multe capitole, fără a avea în vedere vreun scop bine definit şi fără a dobândi cunoştinţe clare.” (Ellen White, Educaţie, pag. 150) Este timpul să învăţăm să ne concentrăm şi să observăm detaliile. Să învăţăm să folosim creionul şi hârtia pentru a nota descoperirile făcute. Niciodată textul nu va spune totul de la prima citire, dar a săpa adânc în sensul profund al Cuvântului este marele nostru privilegiu. Vom fi astfel stimulaţi să studiem mai mult şi mai mult. Fiecare nouă descoperire pretinde o descoperire nouă, aşa că nu ne mai oprim.

• „G” de la „God” – Dumnezeu. Au circulat şi încă mai circulă multe teorii legate de relaţia omului cu Dumnezeu. Poate că cea mai frecventă dintre toate este cea referitoare la incompatibilitatea dintre Dumnezeu şi omul de ştiinţă. Sau, pentru a lărgi universul de investigaţie, cea dintre Dumnezeu şi omul care gândeşte

Sola Scriptura  24

intelectual şi cutezător. Multă vreme s-a considerat că Dumnezeu există doar pentru oamenii mărunţi, nevoiaşi, „cei săraci cu duhul”, în general cei care nu mai găsesc un punct de sprijin nicăieri în altă parte şi se văd nevoiţi să-şi creeze unul. Oamenii mari nu au nevoie de Dumnezeu, pentru că sunt capabili să se descurce singuri şi, în plus, Dumnezeu nu ar putea face faţă argumentelor cu care se prezintă înaintea Lui, negându-I existenţa. Există însă şi oameni mari, pentru care existenţa lui Dumnezeu trece dincolo de nivelul imaginarului, fiind dovedită prin legi şi argumentări logice. În secolul al XVI-lea a trăit un astronom şi matematician care, în mod ciudat, ar fi dorit să devină teolog pentru a-L onora pe Dumnezeu în felul acesta. La sfârşitul vieţii sale, Johannes Kepler, cel care în urma studiilor sale a descoperit legile care guvernează mişcarea planetelor în jurul soarelui, mărturisea: „Am intenţionat să devin teolog..., dar acum pot să văd cum este Dumnezeu glorificat deopotrivă prin astronomie, pentru că cerurile spun slava lui Dumnezeu.” Kepler nu este singurul astronom pe care cercetările l-au condus la întărirea credinţei că Dumnezeu există. Nicolaus Copernic, primul care a susţinut ştiinţific teoria mişcării planetelor în jurul soarelui, aminteşte adesea Numele lui Dumnezeu în scrierile sale şi, contrar părerii multora, el nu vedea nici o contradicţie între relatările biblice şi părerile lui. René Descartes, cunoscut drept părintele filozofiei moderne, pune la baza sistemului său filozofic două concepte puternice, oarecum inseparabile: Dumnezeu şi Adevărul, lucru exprimat prin următoarea sintagmă: „Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist; exist, deci Dumnezeu există!” Gândirea lui nu are fundament în afara certitudinii existenţei lui Dumnezeu. Numai prin existenţa Lui şi având siguranţa că El nu vrea să fim înşelaţi de propriile noastre experienţe, ne putem încrede în simţurile noastre şi în logica procesului gândirii. În concluzie, Dumnezeu este centrul întregii sale filozofii. Poate să pară ciudat faptul că un filozof, care studiază totul în amănunţime şi care cercetează în profunzimea lui fiecare gând pentru a construi o serie de sisteme şi raţionamente, are nevoie de Dumnezeu, pentru ca ceea ce crede el să rămână în picioare. Descartes nu este singurul filozof deocentric. Alături de el pot sta Toma d’Aquino, Sfântul Augustin sau Blaise Pascal. Înainte de a fi matematician şi fizician, Pascal era filozof şi, mai mult decât atât, un filozof conştient că „a-L cunoaşte pe Dumnezeu, fără a ne cunoaşte ticăloşia,

25 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

Gîndeşte cutezător !

Gîndeşte cutezător !

ise

Bla

Jam

es

al

c Pas

, er

l ep

Mas K ne diso an

n

h

Jo

in

in

ach an B Seb asti

Joh ann

nj

a

Fr

am

l nk

duce la mândrie, iar a ne cunoaşte ticăloşia fără aL cunoaşte pe Dumnezeu duce la disperare”. Poate că cel mai cunoscut text al lui este cel care ar putea fi rezumat în felul următor: “Dacă Dumnezeu nu există, şi tu crezi că există, nu ai pierdut nimic, dar dacă Dumnezeu există, şi tu crezi că nu există, ai pierdut TOTUL.” Om mare este acela a cărui activitate are un impact puternic asupra celor din jur, indiferent de domeniul în care lucrează. În 1787, în cadrul Convenţiei Constituţionale care a urmat Războiului de Independenţă din Statele Unite, James Madison propunea un sistem de guvernare inspirat, după opinia lui, din Biblie. Este acel principiu cunoscut în istorie drept principiul separării puterilor în stat: judecătorească, legislativă şi executivă. Textul de la care a pornit îi aparţine profetului Isaia: „Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul

Sola Scriptura  26

este Împăratul nostru: El ne mântuieşte” (Isaia 33:22). În cadrul aceleiaşi Convenţii, unde s-au pus bazele statului american, Benjamin Franklin, conducător politic, dar şi inventator şi publicist, susţinea că singura soluţie pentru ca statul nou format să reziste era crearea lui, luând ca punct de reper principiile lui Dumnezeu: „Suntem încredinţaţi din Scripturi că, dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc. În acelaşi timp, cred că, fără ajutorul Său în această zidire politică, vom avea acelaşi succes pe care l-au avut şi ziditorii Turnului Babel!” Există uneori tentaţia de a despărţi muzica de Dumnezeu, considerând că fiecare compozitor scrie pentru a exprima un anumit sentiment sau a creiona o stare de spirit; creaţia este, în fond, o formă de eliberare. Dar Johann Sebastian Bach, cel mai mare compozitor al muzicii barocului târziu european, a vrut să contrazică această

părere, dedicând întreaga sa creaţie gloriei lui Dumnezeu, aşa cum afirma el însuşi în 1708: „Singurul scop al muzicii ar trebui să fie glorificarea lui Dumnezeu şi delectarea spiritului uman”. Fiecare foaie folosită de Bach înainte de a compune, avea trecute iniţialele: J.J. (Jesu Juba – „Ajutămă, Isuse!”) sau I.N.J. (In nomine Jesu – „În Numele lui Isus”). După ce manuscrisele erau completate, iniţialele erau S.D.G. (Soli Deo Gloria – „Doar spre gloria lui Dumnezeu”). Dumnezeu este acelaşi pentru fiecare dintre noi, indiferent de mărimea contului din bancă, de numărul diplomelor sau al prietenilor. El nu se schimbă niciodată. El va continua să existe, în ciuda faptului dacă credem sau nu acest lucru. Este minunat însă când unii aleg ca, prin ceea ce fac, să-L laude pe El şi aduc roadele cercetărilor lor drept o dovadă a faptului că există Cineva care a creat toate lucrurile într-o ordine perfectă şi continuă să le menţină astfel. Merită să ai o relaţie apropiată cu Dumnezeu studiind Cartea prin care Se descoperă – Biblia şi adresându-ne Lui prin rugăciune. În ultimul timp cercetătorii se

conving de puterea supranaturală a rugăciunii. Conducătorul laboratorului psihoneurologic din Sant Petersburg a descoperit că în timpul rugăciunii creierul are o stare deosebită, numită de Slezin „stare de pruncie”. Aceasta îi ajută să-şi păstreze calmul în faţa problemelor vieţii şi îi dă putere să trăiască. Omul are nevoie de această stare tot în aşa măsură cum are nevoie de starea de somn şi veghe. Pe lângă Seminarul Teologic din California s-au făcut studii în urma cărora s-a constatat că bolnavii care se roagă înving mult mai uşor simptomele bolilor grele decât cei ce nu se roagă. Cercetătorii din Germania însă au ajuns la concluzia că bolnavii pentru care se roagă cineva se vindecă mult mai repede. Cu toate că supranaturalul nu poate fi explicat de către om, totuşi avem destule dovezi practice că rugăciunea are putere. Scopul rugăciunii nu este doar să cerem de la Dumnezeu, ci şi să ne apropiem de El ca de un Prieten în faţa căruia îţi poţi deschide sufletul.

27 Sola Scriptura 

Formula vieţii Gîndeşte cutezător !

De când aţi dori să începeţi să gândiţi cutezător? Unii poate îşi spun: de mâine sau de luni, sau de la anul. Se spune că ziua de mâine este cea mai mincinoasă zi. Pe un afiş lipit pe cabina unui şofer de troleibuz scria: „Astăzi nu oprim între staţii, mâine da”. Cheile succesului sunt în mâna Dvs. Rămâne doar să acţionaţi.

Maxime:

Cartea înseamnă filozofie, iar filozofia înseamnă ştiinţa de a argumenta o idee.

Pentru a studia mai detaliat principiile enumerate în această lecţie, puteţi citi cartea lui Ben Carson „Gândeşte cutezător”. Biblioteca „Sola Scriptura” este gata să v-o ofere pentru lectură.

Sola Scriptura  28