Formula Vietii Lesson 8

INSTITUTUL DE STUDII BIBLICE

FORMULA VIEŢII

prin corespondenţă Sola Scriptura Moldova

SCOPUL VIEŢII Ve r i f i c ă - ţ i v a l o r i l e !

Lecţia 8 Chişinău 2006

Formula vieţii Formulavalorile! vieţii SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

Studiu pregătit de Sergiu şi Valentina Miron. Corectură: Lucia Şcerbaţchi Coperta: Veronica Stavarscaia Tehnoredactare: Lilia Moldovanu

Sola Scriptura Moldova Chişinău, MD-2028, c/p 1023, tel. 022 280917, [email protected]

Am fost cu toţii frapaţi când am auzit ştirea. Era scurtă, dar îngrozitoare: „A murit prinţesa Diana”. În floarea vieţii, renumită, fermecătoare şi bogată. Viaţa i s-a curmat dintr-o dată cum se stinge o lumânare în bătaia vântului. Seara a primit fericită cadoul de la persoana iubită, iar noaptea toată lumea o compătimea. Pe parcursul întregii săptămâni moartea uneia dintre cele mai renumite femei a fost subiectul central abordat de mass-media. Milioane de oameni au urmărit dezorientaţi ceremonia funebră. „Adio, trandafirul Angliei”, cânta prietenul Dianei în acea dimineaţă, în care englezii îşi stăpâneau cu greu lacrimile. Lumânarea a ars şi s-a stins cum ne vom stinge şi noi cândva... Odată un profesor a luat o lumânare, a aprins-o şi a pus-o pe catedră. Aruncând nori de fum

înspre tavan, încet-încet, lumânarea se consuma. Profesorul a vrut să dea o lecţie elevilor despre ce înseamnă procesul de ardere, oxidare, şi după ce lumânarea s-a topit, profesorul a concluzionat: ,,Vedeţi, dragi elevi, acesta este un proces de ardere, de oxidare, la fel ca şi viaţa noastră.” Unul dintre elevi ridică mâna şi, fără să fie întrebat de profesor, zise: ,,Domnule profesor, dacă viaţa noastră s-ar consuma ca o lumânare, ce rost ar avea?” Această întrebare străbate sufletele fiecăruia dintre noi. Şi unde mai pui că uneori lumânarea se aprinde la ambele capete, oamenii aleargă de dimineaţă până seara şi uneori viaţa se termină mult mai repede. De ce ne-am mai născut pe lumea asta? De ce facem umbră pământului? Care este rostul vieţii? Ion Druţă spune în „Clopotniţa”: „A studia istoria unei lumi nu e lucru chiar atât de greu. A frământa şi a înţelege propria ta viaţă – iată o muncă pentru care mulţi sunt chemaţi, puţini sunt aleşi.”

 Sola SolaScriptura  Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

Să analizăm câteva din posibilele scopuri ale vieţii:

1. Moartea

Un mare învăţat spunea aşa: ,,Fiecare clipă a vieţii este un pas către moarte”. E adevărat sau nu? În cimitirul Bellu din Bucureşti se află teritoriul scriitorilor şi al poeţilor. Pe crucea lui George Coşbuc scrie: ,,O luptă-i viaţa, deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor Pe seama cui...? Eşti un nemernic De n-ai un ţel hotărâtor, Îi ai pe-ai tăi, de n-ai pe nimeni, Te lupţi pe seama tuturor.” Dar alergarea lor se termină aici. Între Coşbuc şi Eminescu, deasupra căruia teiul îşi scutură creanga, se află Mihail Sadoveanu, dincoace de Coşbuc se află Zaharia Stancu, pe a cărui cruce scrie: ,,Am cu ţărâna legământ pe care nimeni nu-l poate desface” şi vizavi de ei se află mormântul Sofiei Mavrodin pe care scrie că ,,nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei.” Şi spuneţi-mi, dragi prieteni, doar pentru asta ne-am născut? Are rost viaţa aceasta dacă neam născut doar ca să murim? Un mare scriitor român, preţuit în mod special după revoluţia din ’89, este Emil Cioran şi foarte mulţi tineri îi citesc operele astăzi. Ascultaţi ce spune el: ,,A exista este un fenomen colosal care nu are nici un sens, astfel aş defini starea de uimire în care trăiesc zi după zi”. Nici un sens. Ascultaţi ce spune Ernest Hemingway, un american care a luptat în război, binecunoscut din romanele autobiografice ,,Adio arme” şi ,,Pentru cine bat clopotele?”: ,,Existenţa este viaţa fără rost a omului. Niciodată nu-şi atinge ţelul. Tot ce face este fără valoare şi moartea este pecetea acestei lipse de sens”. Spuneţi-mi, vă rog, nu se ridică o voce din fiinţa noastră care vrea să spună: ,,Este ceva mai mult decât moartea, nu se poate ca totul să se termine la moarte şi nimeni să nu mai contabilizeze nimic. Nu se poate!” Cineva spunea: ,,Nu se poate ca viaţa noastră să se rezume la o liniuţă”. Ştiţi, când mergem la cimitir, pe o anumită cruce scrie: 1956-2005. Atât, o liniuţă, aceea este viaţa noastră. Ar fi tragic, ar fi trist, ar fi nespus de trist dacă ar fi aşa!

Sola Scriptura  

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

2. Contopirea cu natura Alţii spun aşa: ,,Noi nu trăim ca să murim, noi trăim ca să ne contopim cu natura. Românii, în mod special prin balada populară „Mioriţa”, reflectă acest motiv al contopirii cu natura, în ciobanul mioritic care vrea să fie îngropat ,,în dosul stânii” ca să-şi audă ,,câinii.” Vrea să se contopească cu natura şi George Coşbuc. Citim despre aceasta în poezia ,,Vara”: ,,Cât de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu, ca o virgină, Cu umblet drag, cu chip iubit Aş vrea să plâng de fericit Că simt suflarea ta divină… În ea s-au îngropat ai mei, În ea o să mă-ngrop şi eu…” Ce frumos, te îngropi în natură şi-ţi cântă păsărelele: „Cip-cirip!”. Şi gata! Deasupra-ţi flutură creanga şi mare bucurie în veşnicie! Oamenii de ştiinţă au calculat că un om mijlociu conţine: grăsime pentru a fabrica şase bucăţi de săpun, fier pentru a fabrica un cui, 2,5 kg de calcar pentru a vopsi un grajd de vaci, 100 de grame de fosfor pentru câteva chibrituri şi sulf cât să scapi un câine de puricii lui. Pentru asta ne-am născut, doar ca să îngrăşăm pământul? Să fim contopiţi cu natura?

 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

3. ,,Să mâncăm şi să bem!”

Unii au găsit un alt răspuns. ,,Să mâncăm şi să bem!” Mulţi oameni au un singur ţel în viaţă: ,,Să mâncăm şi să bem!” Ne putem deosebi noi de nişte animale dacă avem doar acest scop în viaţă?

4. Munca

Alţii spun: „Noi trăim ca să muncim de dimineaţă de la 5 până seara la 11, muncim şi iar muncim. Dacă îţi permiţi să stai o zi acasă, te sună băieţii şi îţi zic: ,,Aoleu, ai pierdut 100 de dolari, sau chiar 1000 de dolari, cum de nu te-ai dus la lucru? Vai, îndrăzneşti să te odihneşti?” ,,Muncă, muncă şi iar muncă.” Pentru unii nu există timp decât aşa, auxiliar, pentru ei acesta este scopul vieţii, direcţia pe care au pornit şi nimic nu-i mai poate scoate de acolo. Într-o zi, un preot făcea o înmormântare şi citea un necrolog, o iertăciune, şi zicea aşa: ,,Munca a fost viaţa ta, ai muncit, ai muncit şi iar ai muncit, prin muncă ţi-ai crescut copiii, de dimineaţa devreme până seara târziu ai muncit, ai muncit şi iar ai muncit.” Două femei din auditoriu vorbeau una către cealaltă: ,,Auzi, dragă, acest necrolog n-ar fi fost mai potrivit pentru un cal?” De dimineaţă până seara, muncă, muncă şi iar muncă. Muncă, atât ştie calul. Altceva nu ştie. Trebuie să trăim pentru mai mult decât atât, cu siguranţă.

5. Familia

Alţii spun aşa: scopul vieţii noastre este familia şi nu este rău, nu? Într-adevăr, oamenii sunt mult mai fericiţi când au familii bune şi se simt iubiţi. Totuşi această fericire este atât de imprevizibilă. Ceea de ce astăzi te bucuri, mâine se poate face scrum. Divorţul, moartea despart zilnic mii de oameni. Am putea spune deci că familia este doar un mijloc de a ne face fericiţi în timp ce tindem spre un scop. Scopul vieţii însă trebuie să fie ceva mai adânc, care să răzbată fiinţele noastre şi care să liniştească sufletele noastre.

Sola Scriptura  

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

6. Cariera. Profesia

Alţii spun: scopul este cariera, profesia şi nu este rău să fii un profesionist, să fii licenţiat, un om care să ai multe studii. Însă după anii ‘90 s-a inventat în Moldova un cuvânt care sună aşa: şomaj. După ce o viaţă întreagă ai tras într-o anumită direcţie, ţi se spune: ,,Ne pare rău, fabrica noastră se privatizează”.

Charles Finney era student în ultimul an la Drept. Era băiat deştept şi dorea să ajungă unul din cei mai mari avocaţi

ai secolului trecut (căci a trăit atunci). Într-o bună zi, un respectat profesor cu plete albe l-a oprit pe culoarele universităţii: „Bună, Charlie! Ce mai faci? Ce proiecte mai ai?” „O, domnule profesor, am planuri mari. M-am hotărât, de îndată ce termin, să-mi fac stagiul la cel mai mare avocat din Londra”. „Buuun, şi după aceea?” Cu ochii sclipitori, tânărul răspunse: „După cinci ani îmi voi deschide propriul cabinet”. „Buuun, şi apoi?” „Ei, o să-mi fac un nume, o să câştig bani, mulţi bani”. „Buuun, şi după aia?” „După aia? Ei bine... am să mă însor cu o fată frumoasă şi bună”. „Prea bine, şi după aia?” „Păi, o să fim fericiţi, o să avem copii, o să trăim până la adânci bătrâneţi”. „Buun, şi apoi?” „Apoi,... spuse Charles fără elan, vom muri...” „Bine, Charlie, şi apoi?” Tânărul privi uimit la faţa enigmatică a bătrânului: „Mai este vreun apoi?” „O, Charlie, ai uitat: judecata! Ştii, judecata de apoi”. La asta nu se gândise. Câteva săptămâni au trecut, iar Charles nu mai găsea pacea. Întruna din după-amiezi, istovit sufleteşte, tânărul s-a retras într-o pădure de pe dealul de alături. Voia să fie singur, el şi cu Dumnezeu. Veni amurgul, apoi umbrele nopţii, şi Charles era tot în pădure în agonie sufletească. Către miezul nopţii, Charles intră în casă. Era alt om. Faţa lui trăda bucuria şi pacea. Şi Charles Finney nu a mai ajuns avocat. În schimb, a ajuns marele Charles Finney, predicatorul care a întors cu faţa spre Dumnezeu un milion de suflete. Foarte puţini oameni îşi pun întrebarea: ,,Şi apoi, ce?”

 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

7. Datoria

Alţii spun că scopul vieţii este datoria. Să ne facem datoria pe care o avem în lumea aceasta. Pentru unii oameni să-şi facă datoria a însemnat să ia copiii altor oameni, să-i adune în lagărele de concentrare, să facă din ei săpun. Pentru alţii să-şi facă datoria înseamnă să-l salute pe şeful celui de-al treilea Reich care făcea cu mâna din maşină şi care zicea: Es liebe Deutschland! (Trăiască Germania!) Dar atunci când în faţa tribunalului suprem de la Nürnberg au fost întrebaţi: ,,Ce aţi făcut?” Ştiţi ce răspuns au dat acei oameni? ,,Ne-am făcut datoria!” Ce este datoria, cine îşi face datoria? Nimeni nu poate să răspundă la această întrebare, pentru că nu ştim ce este moral şi ce nu este moral dacă nu avem un criteriu de moralitate.

8. Distracţia

Sharon Stone, o celebră actriţă americană, declară: ,,Motivul pentru care ne aflăm pe lume este sexul. Sexul face trandafirii să înflorească. Sexul are puterea naturii, iar natura este mai puternică decât oricine. Nu ne putem opune lui şi avem nevoie de sex aşa cum avem nevoie de aer, apă şi hrană.” Sharon Stone este prin contrast preşedintele unei fundaţii americane pentru cercetările legate de SIDA. Astăzi tinerii sunt învăţaţi că nu este important dacă faci sau nu sex, important s-o faci protejat. Ce înseamnă asta? Dragi tineri, ştiţi câte milioane de viruşi SIDA activi încap pe suprafaţa unui singur punct pus la sfârşitul propoziţiei? În jur de trei milioane de viruşi SIDA activi. Pentru o clipă de distracţie mulţi plătesc cu viaţa. Freddie Mercury spre sfârşitul vieţii a spus: ,,Poţi avea tot ce există în lume şi cu toate acestea să fii cel mai singuratic om. Aceasta e cea mai amară singurătate. Succesul mi-a adus o faimă greu de egalat şi milioane de lire sterline, dar m-a oprit să beneficiez de un singur lucru de care avem nevoie – o relaţie continuă de dragoste”.

Sola Scriptura  

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

Trăim într-o generaţie bolnavă, care nu înţelege faptul că fiinţa umană atât de complexă, capabilă să se autorepare, nu poate să trăiască doar pentru scopuri trecătoare în viaţă. ,,Vrem să ne distrăm în viaţă, să bem, să conducem maşina, să călătorim, sex, droguri, bani, etc. până la vomă, până la autodistrugere”, spun tinerii. Oare acesta este sensul vieţii noastre? N-ar fi prea puţin? N-ar fi o tragedie teribilă, nu ne-am simţi singuri în acest colţ al universului?

9. Banii şi puterea În societatea modernă se pare că mulţi oameni au o singură preocupare: obţinerea banilor şi a lucrurilor care se pot cumpăra cu ei. Dacă îi urmăreşti pe cei bolnavi de această boală, vei afla că cei mai mulţi dintre ei nu se dau înapoi de la nici un mijloc necinstit de a-i obţine. Aproape întotdeauna li se pare că au descoperit un filon de aur, dar bogăţia le scapă printre degete. În loc să se îmbogăţească, ajung dominaţi de pasiunea lor. Cu atât mai mult, cei care se îmbogăţesc îşi dau repede seama că bogăţia nu satisface nevoia umană de a găsi o semnificaţie a vieţii. Nici o sumă de bani nu poate cumpăra acest lucru. Bogăţia în sine nu este rea, problema este că „dragostea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10). Majoritatea crimelor din lume se comit din cauza banilor. Lăcomia este cea care-i scoate din minţi pe mulţi oameni. După cum spune şi Ioan Slavici în Moara cu Noroc: „Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.” Visul celor ce obţin mulţi bani este să fie puternici şi să aibă la picioarele lor întreaga lume. Sunt însă şi alţi factori care îţi dau putere. Spiritul de competiţie îmbracă multe forme. De exemplu, pentru fete nu există factor social mai dominant decât frumuseţea fizică. O tânără foarte frumoasă este atât de puternică încât chiar şi băieţii se tem de ea. Ea domneşte într-un liceu ca o regină pe tron şi primeşte toate premiile şi distincţiile Pentru băieţi, jocul puterii are un aspect fizic mai pronunţat decât în

 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

cazul fetelor. Cei mai tari îi forţează pe cei mai slabi să le accepte voia. Deseori băieţii se bat doar ca să-şi apere prestigiul. Mulţi tineri încearcă să devină puternici prin sport, prin diverse competiţii şi sunt foarte mândri când ceilalţi le apreciază succesul. Înainte de a obţine ceva însă trebuie să-ţi pui întrebarea: „Pentru cine voi realiza toate acestea?” Dacă doreşti puterea numai pentru a deveni puternic, te afli pe un drum greşit. Dacă doreşti celebritatea numai pentru a deveni celebru, te aşteaptă dezamăgirea. Se povesteşte că după cincisprezece ani un fost student şi-a vizitat colegiul. S-a dus să arunce ceva la coşul de gunoi şi ce a găsit? Printre resturi şi gunoaie zăcea trofeul cu numele campionilor de tenis. Catedra de sport l-a aruncat. A fost o lovitură puternică pentru acea persoană. A luat trofeul, l-a curăţat şi i l-a dat unui prieten să-l păstreze. De aici putem învăţa un lucru important: Dacă trăieşti suficient de mult, viaţa va arunca şi trofeele tale la gunoi! Nu contează cât de importante au fost unele lucruri la un moment dat pentru că, oricum, dacă ele au reprezentat un scop în sine, trecerea timpului le va învechi şi le va rugini. Deci, nici bogăţia şi nici puterea nu pot fi un scop în sine. Atunci care este scopul vieţii? Pentru a înţelege acest lucru însă ar trebui să înţelegem altceva: De unde venim? Care ne este originea? Dacă am întâlni un aparat necunoscut, pentru a afla unde-l putem folosi vom merge la producător şi vom afla scopul creării lui. Cel ce l-a gândit ştie numaidecât la ce este bun. Noi însă am fost gândiţi de cineva? Şi dacă da, la ce suntem buni? În lumea noastră există două teorii care luptă pentru putere încercând să răspundă la întrebările de mai sus. Acestea sunt teoria evoluţionistă şi teoria creaţionistă. Teoria evoluţionistă susţine că tot ce este pe pământ a evoluat de la fiinţele

Sola Scriptura  10

inferioare spre cele superioare. Evoluţia nu a fost proiectată de nimeni, ci s-a produs la întâmplare. Deci, noi, oamenii, suntem produsul întâmplării şi urmaşii maimuţei. Teoria creaţionistă susţine însă că există un Dumnezeu inteligent, care

a creat pământul cu tot ce este pe el, iar ca coroană a creaţiunii a fost plăsmuit omul. El a primit dreptul de a stăpâni acest pământ. Şi în cazul primei teorii, şi în cazul celeilalte apar o mulţime de întrebări. Care-i însă adevărată? Mulţi atei susţin că este prea neverosimilă ideea că lumea a fost creată în şase zile de un Dumnezeu, pe care nimeni nu L-a văzut. Să ne întrebăm însă: este oare mai simplu să crezi că noi, nişte fiinţe deosebit de complexe, am apărut la întâmplare? Să luăm ca exemplu structura ochiului. Fiecare din ochii noştri este compus din 125 000 000 fotoelemente care percep imaginile şi obiectele. Aceste elemente sunt de 25 ori mai sensibile decât cea mai bună peliculă foto. În fiecare ochi se află aşa-numitul „receptor de lumină”, „staţie electrică” (care prelucrează 70+ reactive chimice) şi un nucleu în care se conţine mai multă informaţie decât într-o enciclopedie de 30 volume. Informaţia despre imagini se transmite în centrul de prelucrare primară (3 000 000 de celule nervoase), apoi în sus spre nervul optic în acea regiune a creierului, care este special destinată pentru a o descifra. Evoluţia ateistă afirmă că nu

există Dumnezeu, care ar fi creat totul, şi animalele primare au fost oarbe până în momentul când, în rezultatul mutaţiei (o schimbare genetică bruscă), li s-au dezvoltat ochii. Interesant, în ce fel s-a produs acest lucru? Treptat? Este imposibil să ne imaginăm, cum poate un singur ochi să se dezvolte treptat într-o structură complexă şi ordonată, formată din câteva milioane de părţi componente. Dar şi în acest caz, ochiul nu ar fi putut funcţiona fără muşchii care răspund de focusare, fără ganglioni, fără nervul optic şi fără celulele specializate ale creierului. Peştele mutant cu ochiul de care nu ar fi avut nevoie ar fi arătat destul de ridicol. Ei bine, poate nimeni nici nu l-ar fi observat, şi totuşi el ar fi fost devorat din cauză că această povară inutilă i-ar fi îngreuiat deplasarea. Şi atunci nu ar fi rămas nici un mutant. Sau poate întreg sistemul s-a dezvoltat în acelaşi timp? Posibilitatea că totul a fost anume aşa provoacă doar râsul. Darwin, întemeietorul teoriei evoluţioniste, spunea: „Când mă gândesc la ochiul omenesc, mă cutremur.” Spre sfârşitul vieţii Darwin s-a dezis de teoria sa din cauza că teoria conţinea prea multe lucruri inexplicabile. Spre exemplu:

11 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

1. Dovezile: lipsa lor • Schema geologică: Schema geologică evoluţionistă afirmă că straturile geologice se succed într-o anumită ordine, pornind de jos, de la „cel mai vechi” spre „cel mai tânăr”. Până la această dată, nicăieri pe pământ nu a fost găsită „coloana geologica” evoluţionistă. De regulă, toate straturile geologice demonstrează lipsa a peste jumătate din „perioadele geologice”, astfel că straturile se succed cu goluri inexplicabile sau/şi de-a valma. Transmutaţiile Ca să înlocuiască creaţiunea supranaturală, Charles Darwin a propus transformarea unei specii din alta inferioară, prin mutaţii genetice (transmutaţii). Modelul era logic. Trebuia doar să fie confirmat de fapte. Ca să producă dovezile, biologul T. H. Morgan, încă din 1910, a început o serie de experienţe asupra musculiţei de oţet. În urma experienţelor s-au obţinut 3.000 de mutaţii. În toate cazurile obţinute (fie că s-a obţinut musculiţă fără aripi, musculiţă neagră, musculiţă cu aripi curbate, musculiţă cu picioare sub formă de antenă), musculiţa (drosofila) a rămas tot musculiţă de oţet. Ba mai mult: de regulă, mutaţiile s-au dovedit dăunătoare; în cel mai bun caz – fără efect. Nici una din ele însă nu a transformat-o într-o super-muscă. Experimentul a dovedit că mutaţiile există doar pentru conservarea şi adaptarea mai bună a speciei respective, nicidecum pentru transformarea ei în altceva. Până acum, însă, nici o transmutaţie n-a fost dovedită. • Verigile lipsă Schema evolutivă a procesului de devenire de la materie moartă la om parcurge 10 etape: protozoare, metazoare, nevertebrate, peşti, amfibii, reptile, păsări, mamifere, maimuţa, omul. Pentru nici una din aceste 10 etape nu s-a găsit măcar o singură formă de tranziţie (organisme care ar fi de exemplu jumătate reptilă, jumătate pasăre). În schimb, viaţa apare brusc în stratul cambrian, fără nici un fel de premergători. În acest strat, fosilele sunt extrem de multe, variate şi chiar complexe. Nici o specie de tranziţie nu se găseşte între aceste fosile cambriene, ca de altfel în nici unul din straturile „coloanei geologice”.

Sola Scriptura  12

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

Aceste goluri de dovezi îl fac pe savantul evoluţionist britanic, Gerald Kerkut, să afirme: „Filosofia evoluţiei este bazată pe presupuneri şi în consecinţă nu poate fi verificată ştiinţific.” Mark Ridley, zoologul Universităţii Oxford, mărturisea direct: „Nici un evoluţionist nu foloseşte raportul fosilelor drept dovadă în favoarea teoriei evoluţiei şi împotriva teoriei creaţiunii”. Iar revista Newsweek comenta: „Dovezile furnizate de fosile ne îndepărtează de la darwinismul clasic care este predat în şcoli. Veriga lipsă dintre om şi maimuţă este cea mai incitantă din întreaga ierarhie de fiinţe-fantomă. Cu cât mai mult savanţii caută forme de tranziţie, cu atât mai frustraţi (înşelaţi) devin ei.” 2. Nepotrivire cu legile naturale   Dacă primul criteriu este nesatisfăcut prin lipsa dovezilor, cel de-al doilea criteriu este nesatisfăcut prin contradicţii izbitoare cu legile ştiinţifice cunoscute. • Legile termodinamicii.     Legea întâia a termodinamicii spune că „nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, ci totul doar se transformă”. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al cauzelor naturale şi materiale, energia sau masa nu se creează. Ea doar se transformă. Evoluţionismul, în schimb, declară în numele ştiinţei că „ universul a apărut la întâmplare…” Legea a doua a termodinamicii demonstrează „răcirea termică a universului”. Cu alte cuvinte, universul organizat tinde să se dezorganizeze, căutând echilibrul, inerţia, un zero absolut; niciodată, din întâmplare, materia nu se organizează spre planuri superioare, ci doar se dezorganizează… Evoluţionismul însă se bazează pe creşterea de informaţie şi auto-organizarea materiei, în salturi către superior – fapt ce contrazice legea a doua a termodinamicii. Crezul că haosul, printr-un „Big-bang”, s-a transformat pe sine într-un creier cu 120 trilioane de legături este o călcare a acestei legi. Doctrina că totul poate să crească în organizare, din pură întâmplare, întrun interval de milioane de ani, este acceptată doar ca un crez religios, nu ca teorie ştiinţifică. • Legea biogenezei Evoluţionismul presupune că viaţa a apărut spontan, din materie moartă, printr-o întâmplare absolut fericită; că substanţele chimice lipsite de viaţă au avut puterea, cel puţin o dată, să se combine în mod spontan şi să producă

13 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

organisme vii. Încă din 1890, Louis Pasteur a combătut decisiv crezul acesta, formulând legea că „viaţa provine doar din viaţă”. A susţine contrariul este neştiinţific. • Genetica La data când evoluţionismul era acceptat ca teorie, ştiinţa era nesigură. Genetica, ramura biologiei care studiază fenomenele şi legile eredităţii (moştenirii), nu exista. Una din cauzele inventării teoriei evoluţioniste a fost că Darwin, Huxley şi Haeckel au observat asemănările dintre structura internă şi forma exterioară a diferitor organisme. Însă genetica a demonstrat că speciile cu asemănări au structuri diferite la nivel de celulă, în special de ADN (acid dezoxiribonucleic). ADN-ul care se află în fiecare celulă conţine codul genetic al organismului. Circa 80000 de gene compun cele 23 perechi de cromozomi umani. Comparativ, căpşuna conţine doar 8% faţă de om, în timp ce ceapa conţine de 12 ori mai mult (adică 960000 de gene). Iar ameba – de 200 de ori mai mult! Genetica demonstrează că fiecare specie este unică şi diferită de celelalte. Michael Denton, cercetător australian în genetică moleculară, scrie în cartea sa „Evoluţionismul – o teorie în criză”: „Ca rezultat al descoperirilor din ultimii 30 de ani, la ora actuală ştim că există nu numai o despărţire clară între speciile vii, ci şi că această dramatică despărţire este absolut neunificată de nici o formă tranziţională („verigi lipsă”). Ba mai mult, aceste forme tranziţionale nu numai că nu pot fi experimentate în laborator, dar sunt chiar imposibile.” • Probabilitatea Evoluţionismul consideră că viaţa a apărut din întâmplare. Şansa îndeplinirii tuturor condiţiilor pentru realizarea unor sisteme ireductibile ca: aminoacidul, celula, organele este extraordinar de mică. Probabilitatea apariţiei spontane a numai 200 de enzime, cât este necesar pentru apariţia unei celule primare, a fost calculată la 1/10 40.000. Să comparăm această cifră cu vârsta acceptată a universului în teoria evoluţionistă, de 1/1017 secunde. Observaţi că acest timp nu ne ajunge nici pentru primul pas în evoluţia organismelor. Sir Fred Hoyle spunea: „Acest lucru este la fel de

Sola Scriptura  14

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

imposibil ca presupunerea ca un tornado, bântuind un depozit de fier vechi, să asambleze un Boeing 747”. „Matematicienii sunt de acord că, din punct de vedere statistic, orice probabilitate mai mare de 1060 este egală cu „0”. Oricare din speciile cunoscute, incluzând chiar şi bacteria unicelulară, are un număr enorm de nucleotizi, nu 100 sau 1000. De fapt, o bacterie unicelulară are circa 3 milioane de nucleotizi, aliniaţi într-o succesiune foarte exactă. Aceasta înseamnă că nu există probabilitate matematică pentru nici una din speciile cunoscute, pentru o apariţie întâmplătoare prin mutaţii întâmplătoare”.

Din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă NU mai au încredere în evoluţionism! Ştiinţa modernă îşi are rădăcinile bine înfipte în concepţia creştină despre lume, spre marea dezamăgire a evoluţioniştilor. Un univers ordonat, condus de legi, pare a fi efectul unei Cauze inteligente – iată credinţa multora dintre primii oameni de ştiinţă. Copernic şi Newton nu s-au ferit să-şi considere descoperirile drept dovezi pentru faptul că un Dumnezeu al ordinii stă în spatele întregului Univers. Lucrurile nu stau altfel nici azi. Fizicieni de talie mondială, aşa cum este şi Paul Davie, declară că „orice progres în fizica fundamentală pare să descopere o altă faţetă a ordinii”. Francis Crick şi James Watson, oameni de ştiinţă, care în 1953 au descoperit planul moleculei de ADN, au dat o mare lovitură evoluţionismului. ADN-ul este cel mai puternic indicator al unui plan inteligent. Dean Kenyon, biochimist şi fost chimist evoluţionist, a ajuns la concluzia că viaţa îşi datorează începutul unei surse din afara naturii, iar concluzia lui se bazează pe solide argumente ştiinţifice. Lista oamenilor de ştiinţă care resping evoluţionismul ar putea continua, la fel ca şi lista argumentelor lor. Se pare că au dreptate cei care afirmă că ai nevoie de multă credinţă pentru a crede în evoluţionism. Şi tot aşa mai departe…

Iată câteva motive pentru care merită să crezi în creaţiune! Ştiinţa recunoaşte că materia este de fapt numai o formă de energie.

Atomii sunt formaţi practic din spaţii goale. Materia se aseamănă unui

15 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

balon umflat în care 99,999% din spaţiu este gol, iar numai 0,001% este ocupat de particule materiale. Dacă s-ar comprima întreaga omenire, cele 6 miliarde de oameni ar încape într-o sferă cu raza de 1 cm, pământul întro sferă de 100 m, soarele într-una cu raza de 3 km. Ceea ce vedem noi drept materie nu reprezintă altceva decât

orbitele electronilor care se rotesc în jurul nucleelor atomice. Dacă electronii s-ar roti ceva mai încet, nu s-ar vedea lumea înconjurătoare. Acest fenomen este asemenea cu rotirea unei elice de avion. La o rotire obişnuită elicea nu se vede. Dacă s-ar roti mai repede, s-ar putea din nou vedea. În comparaţie cu dimensiunea universului, galaxia noastră are dimensiunea unui grăunte de nisip cu diametrul de 0,1 mm, rătăcit într-un

Sola Scriptura  16

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

cub cu latura de 20 m (dimensiunea galaxiei). Reducând galaxia noastră (Calea Lactee) la dimensiunea continentului Asia, sistemul nostru solar ar avea dimensiunea unei pietricele de 2-3 cm. Împreunarea forţelor energetice din univers este foarte exactă şi potrivită cerinţelor de existenţă ale materiei şi vieţii. Cineva trebuie să fi planificat inteligent această minunată împreunare, înainte de facerea lumii. Câteva exemple: dacă la crearea universului gravitaţia şi forţa de atracţie atomică ar fi fost numai cu ceva mai mari sau mai mici, nu ar fi fost posibilă formarea materiei, planetelor, galaxiilor. Dacă gravitaţia ar fi fost cu numai 0,00000001% mai mare, nu s-ar fi putut forma galaxiile. De mărimea gravitaţiei şi forţei electromagnetice a depins şi apariţia vieţii în univers. La cea mai mică abatere a lor, nu ar fi apărut viaţa. Ştiinţa actuală nu poate explica gravitaţia, electricitatea, magnetismul, forţa nucleară... Să admitem că ar fi existat un Big-bang. Ce a existat însă înaintea declanşării lui? Singularitatea, cum o numesc oamenii de ştiinţă, este imposibil de explicat, căci implică energie, temperatură şi o densitate infinită. Altă întrebare: cum se poate explica ordinea actuală din univers, creată din dezordinea totală existentă după Big-bang? Acest fapt contrazice principiul al doilea al legii

termodinamice, principiu după care dezordinea ar trebui să crească pe măsura scurgerii timpului, nu să descrească, cum s-a petrecut în realitate. Alt mister este cel al vieţii. Calcule statistice au demonstrat că probabilitatea apariţiei spontane a moleculelor mai complicate, ca rezultat al unui lanţ de pure întâmplări, este practic zero. Originea vieţii rămâne în continuare o mare taină. Probabilitatea naşterii întâmplătoare a vieţii pe pământ (sau pe alte planete din univers) este nulă. Inexplicabil este şi modul cum conştiinţa acţionează asupra materiei. Cum poate un simplu gând să pună în mişcare muşchii picioarelor spre a face câţiva paşi prin cameră sau muşchii mâinii spre a ridica o carte de pe masă? Sir Isaac Newton: „Acest extraordinar de frumos sistem format din soare, planete şi comete a luat naştere numai prin proiectul şi dominaţia unei Fiinţe inteligente şi puternice.” Charles Darwin: „Unde sunt infinit de numeroasele verigi de trecere care ar ilustra acţiunea selecţiei naturale? Ca şi ochiul, urechea este şi ea mult prea complexă pentru a fi produsul evoluţiei.” Albert Einstein: „Oricine este serios implicat în căutarea ştiinţei se convinge că există un Spirit, o Inteligenţă Superioară, care apare evident în legile universului, un Spirit mult superior celui al omului şi unul în faţa căruia noi, cu puterile modeste, trebuie să ne simţim umili. În aceasta constă slăbiciunea pozitiviştilor şi a ateilor, care se simt mândri de convingerea lor că au reuşit să dezbare lumea nu numai de zei, ci şi de miracole. Frumuseţea acestui lucru este că trebuie să ne mulţumim cu recunoaşterea miracolelor dincolo de care nu există cale de ieşire. Doresc să ştiu cum a creat Dumnezeu lumea. Nu mă interesează un fenomen sau altul, spectrul unui element sau al altuia. Doresc să cunosc gândurile Lui, restul sunt amănunte.” Chiar dacă apar numeroase întrebări şi în teoria creaţionistă, sunt cu mult mai puţine decât cele din teoria evoluţionistă. Până la urmă cu toţii admitem în adâncul inimii că este Cineva, o Minte Supremă care le ştie pe toate şi care ne poate veni în ajutor.

17 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

Omul întotdeauna a căutat cu bucurie ceva care depăşeşte capacitatea noastră de a ne lega doar de pământul acesta. În adâncurile inimilor noastre ştim că trăim pentru ceva mai mult decât o simplă contopire cu natura, sau doar pentru a mânca şi a bea, sau doar pentru a ne canaliza energia în cei din jur, fie şi cei din familie, sau doar pentru a ne face datoria ori alte scopuri vremelnice. Auziţi ce spune Ernest Sanz: ,,Scopul vieţii noastre este întâlnirea cu Dumnezeu, cu existenţa, cu veşnicia”. Acesta este ţelul pentru care trăim. Iar cel mai mare om, cel mai bogat om care s-a născut pe lume, înţeleptul Solomon, scrie în Biblie: ,,Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Orice lucru El îl face frumos la vremea lui, a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcuto Dumnezeu” (Eclesiastul 3:10-11). În inima fiecărui om care se naşte pe acest pământ există gândul veşniciei. Dorul de o viaţă nouă, dorul de ceva mai bun, ceva mai frumos şi probabil citiţi acest curs tocmai pentru că există acest gând al veşniciei care nu vă dă pace. Cineva zicea: ,,De ce nu Se arată Dumnezeu într-o zi la 10000 de metri altitudine ca să zică

Sola Scriptura  18

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

aşa: ,,Priviţi, credeţi în Mine, exist!” Ar fi simplu pentru toată lumea să creadă în Dumnezeu, nu? Cineva zicea, că s-ar forma trei categorii de oameni. O categorie care a crezut şi înainte în Dumnezeu şi crede şi acum în El. Pentru aceşti oameni arătarea miraculoasă nu schimbă nimic. Ei vor rămâne credincioşi ca şi în trecut. A doua categorie, care vrând - nevrând trebuia să creadă în Dumnezeu şi a treia categorie care, după un anumit timp, ar încerca să dea o explicaţie miraculoasă precum că doi sori s-au întâlnit nu ştiu cum şi a fost un trăsnet ca o voce de om şi s-a format un sunet şi din cauza asta se întâmplă acest fenomen odată la 998 de ani, etc... Şi dacă ar mai fi încă o apariţie miraculoasă şi încă una, cea de-a treia categorie de oameni ar dispărea şi astfel toţi oamenii ar fi obligaţi să creadă în Dumnezeu. Dar aceasta este ceea ce Dumnezeu nu doreşte, pentru că El nu intră cu bocancii în sufletul nimănui. Ne-a lăsat destule semne, avem destule argumente ca să acceptăm prin credinţă existenţa unui Dumnezeu personal, atotştiutor, atotputernic. De aceea, vom aduce câteva argumente pentru existenţa lui Dumnezeu:

•

Natura

Cuvântul lui Dumnezeu spune: ,,La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Gândiţivă puţin la universul din care vedem o frântură când privim bolta înstelată. Gândiţi-vă cum ar fi putut apărea toate aceste lucruri la întâmplare? Echilibrul acestui Univers nu ar fi putut apărea aşa, dintr-o explozie. Planetele sunt supuse unor legi foarte fixe şi nici una nu-şi permite să se abată de la legile pe care le-a dat Cineva. Dacă Pământul nostru s-ar depărta de Soare cu 1%, ar fi o a doua Venus şi dacă s-ar apropia cu 4% de Soare ar fi o a doua Marte, şi n-ar putea să fie viaţă pe el. Planetele nu-şi permit să se abată de la legile lor. Într-o zi, marele savant Isaac Newton şi-a făcut un sistem solar din hârtie, l-a învelit în staniol şi l-a pus la el în cameră, spânzurat de tavan: Pământul, Soarele, Marte, Venus, toate celelalte planete, exact în ordinea în care sunt aşezate în sistemul nostru solar. A venit într-o zi un prieten ateu (care nu credea în existenţa lui Dumnezeu) la el şi i-a zis: - Aaa, ce frumos sistem solar, ce frumos, cine ţi l-a făcut? - Fii atent, răspunde Newton, într-o dimineaţă am deschis fereastra şi planetele au început să vină aşa, una câte una şi s-au aşezat aici la mine pe tavan. - Îţi baţi joc de mine! spuse prietenul. - Nu, nu, categoric! Doar că am deschis fereastra şi toate acestea pe care le vezi s-au aşezat aici, frumos, la mine… - Nu cred! - Nu crezi? - Nu cred! - Atunci cum poţi să crezi că sistemul solar original a apărut din întâmplare? Probabilitatea ca universul nostru şi pământul şi tot ce este pe el să fi apărut la întâmplare este tot atât de mare ca şi cum ai da unui bebeluş de un an să scrie la computer rugăciunea Tatăl nostru fără greşeală, din prima. Este absurd.

19 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

• Omul Omul! Până în ziua de astăzi medicii încearcă să desluşească tainele corpului omenesc şi nu reuşesc, sunt incapabili uneori şi nu înţeleg de ce, cum se întâmplă şi cum reuşeşte cineva să se vindece de boală şi altcineva nu reuşeşte. Medicii nu înţeleg din cauza limitelor umane. Această fiinţă, omul, vorbeşte despre Dumnezeu prin ea însăşi. Prin simpla aducere a lingurii la gură sunt necesare acte reflexe şi voliţionale de o complexitate pe care nu neo putem imagina. Vrem şi se întâmplă. Dar şi aceasta este o minune… • Biblia Un al treilea argument este Sfânta Scriptură. Vom rezerva mai mult spaţiu acestui important argument. Cu siguranţă că nu există în prezent un deficit de persoane care să prezică viitorul. Autoproclamaţii profeţi cu mare mândrie şi încrezuţi în sine prezic evenimentele cele mai importante care vor avea loc în lume. Ei pretind că cunosc dinainte ce se va întâmpla în lume. Într-un fel, ei declară că au o legătură directă cu Cel Atotputernic. Aceşti “învăţaţi” avertizează despre prăbuşirea iminentă a bursei de valori, schimbări climaterice dramatice, foame la nivel internaţional, valuri gigantice distrugătoare, boli mistuitoare, explozii nucleare şi distrugerea inevitabilă a întregii civilizaţii. Odată cu începerea unui nou mileniu, prezicerile despre ziua de pe urmă au crescut în mod impresionant. Există mai mult de 250 pagini de internet care răspândesc diferite scenarii despre sfârşitul lumii. Unul dintre cei mai populari prezicători care a câştigat încrederea a milioane de oameni este Nostradamus. Acest fizician francez, care a trăit în secolul XVI, a pretins că poate prezice viitorul cu ajutorul unui instrument ingenios de formă triunghiulară situat pe vârful unui tripod (suport cu trei picioare). Nostradamus a făcut sute de preziceri. O interpretare modernă despre una dintre cele mai

Sola Scriptura  20

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

faimoase preziceri ale lui spune că la începutul anului 1999 sau în 2000 “vor avea loc ciocniri de ordin rasial, etnic şi naţional în Europa de Est şi vor culmina cu folosirea armelor nucleare. Milioane de oameni nu sunt pur şi simplu speriaţi de moarte, ei sunt deja morţi. Ceea ce era considerat a fi civilizaţia europeană nu este decât o amintire”. Evident, această profeţie nu şia găsit împlinirea. Cele prezise pur şi simplu nu au avut loc şi acest adevăr este valabil pentru multe alte preziceri despre sfârşitul lumii. Astăzi numărul aşa-zişilor profeţi creşte considerabil. Este tragic că aceşti aşa-numiţi “profeţi” şi “mesia” au lăsat milioane de oameni, urmaşi de-ai lor, în confuzie. Există oare cineva care să prezică cu exactitate viitorul? Unde putem găsi speranţă pentru ziua de mâine? Există vreo sursă demnă de încredere privitor la ce ascunde viitorul? Deşi adesea este ignorată, neglijată, criticată, condamnată şi ameninţată, Biblia a dovedit de-a lungul secolelor că este autentică. Prezicerile ei s-au împlinit cu cea mai mare exactitate timp de mai bine de 2500 ani. Sunt mulţi oameni care resping ceea ce spune Biblia. Prejudecăţile lor îi împiedică să privească în mod inteligent la Biblie.

Unul dintre cele mai mari avantaje pe care le avem în studiul Scripturii şi în căutarea adevărului sunt secolele care s-au scurs. Iată explicaţia: Biblia a fost scrisă pe parcursul a peste 1800 de ani de către mai mult de patruzeci autori. Prima carte a Bibliei, Geneza, a fost scrisă de către Moise cu aproximativ 1500 de ani î.H. Ultima carte, Apocalipsa, a fost scrisă de apostolul Ioan la sfârşitul primului secol, d.H. În cele 60 de cărţi ale Bibliei se conţin numeroase preziceri. Preziceri cu privire la ridicarea şi căderea imperiilor, înlăturarea împăraţilor de la tron, distrugerea oraşelor, naşterea, viaţa, moartea şi învierea lui Mesia, despre istoria şi soarta poporului Israel, despre evenimentele din secolul 21, legate de sfârşitul timpului, cât şi despre revenirea Domnului nostru. Dacă sute de profeţii din trecut s-au împlinit deja, putem avea o cantitate raţională de încredere că profeţiile Bibliei despre evenimentele viitoare la fel se vor împlini. Profeţiile împlinite ne inspiră încredere că ceea ce a spus Dumnezeu despre viitor va deveni realitate. Una dintre cele mai evidente dovezi că Biblia este inspirată anume capacitatea ei de a prezice evenimentele viitoare. Profeţiile împlinite ale Bibliei pun la încercare autenticitatea Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu face

21 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

presupuneri. El ştie. Dumnezeu se izolează de toţi dumnezeii falşi, de aşa-numiţii profeţi şi de pretendenţii la rolul de mesia, prin următoarele cuvinte provocatoare: “Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea” (Isaia 46:9,10). Nu este “nici unul ca El”. De ce? Dumnezeu are capacitatea de a prezice viitorul. Cu Dumnezeu viitorul este totdeauna prezent. El vede ziua de mâine mai bine decât vedem noi momentul de acum. Profeţii biblici nu spun cuvintele lor proprii. Dumnezeu li s-a descoperit în viziuni, visuri şi prin inspiraţia directă a Spiritului Său. Apostolul Pavel declară hotărâtor: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16). Iar Petru adaugă: “Oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21). Biblia este

Sola Scriptura  22

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

descoperirea lui Dumnezeu pentru omenire. Profeţiile care se conţin în ea ne ajută să credem cele spuse. Ele mărturisesc că Dumnezeu este capabil să descopere evenimentele viitoare înainte ca acestea să aibă loc. Biblia este chiar mai mult decât o Carte a Profeţiilor. Milioane de oameni mărturisesc despre schimbările minunate care s-au produs în vieţile lor când au citit cele scrise pe paginile ei. Apostolul Iacov ne sfătuieşte: “De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele” (Iacov 1:21) Acelaşi Duh Sfânt care ia inspirat pe autorii Bibliei îi inspiră şi pe cei care citesc din ea. Biblia nu este o carte ca oricare alta. Ea nu este o carte obişnuită. Unele cărţi îi inspiră pe cei ce le citesc, însă Biblia este ea însăşi inspirată. Unele cărţi îi pot ilumina pe cititori, în timp ce Biblia a fost dată de Acela care este “Lumina lumii” (Ioan 8:12). Unele cărţi conţin fragmente de adevăr veşnic, dar Biblia este esenţa adevărului (Ioan 17:17). Unele cărţi pot influenţa gândirea dumneavoastră, Biblia însă va schimba viaţa dumneavoastră.

• Isus Hristos Un alt argument este Domnul Isus Hristos. Persoana Domnului Isus Hristos nu o poate contesta nimeni în istorie. Chiar şi ateii trebuie să măsoare istoria până la Hristos şi de la Hristos încoace. Uitaţi-vă ce spune Josh Mc. Dowell în ,,Mărturii care cer un verdict”: ,,Nu a avut nici bogăţie, nici influenţă. Familia Lui era modestă şi nu a avut nici pregătire, nici educaţie. Când era încă un bebeluş, l-a îngrozit pe un rege, în copilărie i-a uimit pe înţelepţi, la maturitate guverna cursul naturii, umbla pe valuri ca şi când era pavaj şi poruncea valurilor să tacă, a vindecat mulţimile fără medicamente şi n-a luat plată pentru serviciile Lui. Nu a scris nicicând o carte şi totuşi toate bibliotecile mari nu ar putea cuprinde cărţile ce au fost scrise despre El, nu a compus niciodată un cântec şi totuşi a oferit teme pentru mai multe cântece decât toţi compozitorii la un loc”. Iar crucea Lui, moartea Lui şi învierea Lui au constituit motivul predicării sutelor şi milioanelor de creştini de-a lungul timpului. Au fost numeroase profeţii în Biblie care au prezis naşterea, moartea şi alte evenimente exacte din viaţa Sa şi toate s-au împlinit. Rămâne să se împlinească profeţia despre revenirea lui Isus pe pământ pentru a pune capăt răului. Cu siguranţă că şi ea se va împlini. • Experienţa personală În 1730, Montesquieu, scriitor şi om politic în perioada Renaşterii – aflat în Anglia – scria: „În Anglia nu există religie. Şi dacă cineva aminteşte totuşi de religie în societate, nu va produce decât râsete.” Chiar în acest timp, doi intelectuali de la Oxford – Lord Lyttleton şi Gilbert West – se hotărăsc să atace creştinismul, demolându-i baza: învierea lui Isus şi convertirea lui Saul, ulterior apostolul Pavel. Lyttleton s-a pus să dovedească faptul că Saul din Tars n-a fost niciodată convertit la creştinism, iar West, să demoleze mitul că Isus a înviat din morţi. După cercetări serioase, cei doi s-au întâlnit să discute concluziile. Amândoi, în mod independent, au ajuns la aceeaşi concluzie tulburătoare: Lyttleton a găsit că Saul, prin convertirea sa la creştinism, a devenit chiar misionarul din Faptele Apostolilor, iar West a descoperit că toate lucrurile vorbesc în favoarea învierii lui Hristos! Gata să înfrunte râsul publicului englez, cei doi publică în 1747 cartea: „Observaţii asupra istoriei şi dovezilor învierii lui Isus Hristos”.

23 Sola Scriptura 

Formula vieţii

Formula vieţii

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

Friedrich Paulsen (1846-1908), părintele neocriticismului, scria: „Faptul că apostolii, oamenii din clasa de jos a unui popor dispreţuit, poporul evreu, cuceresc şi aduc la picioarele lui Isus puternica şi semeaţa lume greco-romană, este cel mai uimitor eveniment înregistrat în istoria lumii”. Aici se află un fapt care cere o explicaţie serioasă. Aceste transformări sunt mai greu de acceptat decât însuşi faptul învierii. Cărturarii numesc această „cauză” fantastică ce are un efect pe termen lung, de milenii – drept „fenomenul Noului Testament”. Experienţa personală trebuie să fie caracterizată de acest fenomen. Astfel cum ucenicii au umblat cu Isus zi de zi, aşa şi noi trebuie să umblăm prin credinţă cu El. Dumnezeu ni se va descoperi în timp, iar experienţele personale cu El vor fi nelipsite. Scopul, principiile şi valorile vieţii noastre se vor schimba în urma întâlnirii cu Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu ne va modela zilnic caracterul, făcându-l desăvârşit şi integru. Timpul şi experienţele vor construi o relaţie unică şi personală cu Isus. Prin urmare, vom conştientiza ca şi Solomon că nu există un alt scop şi o altă cale pentru a trăi viaţa la superlativ decât aceasta: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13). Doar acest lucru ne va aduce fericire. Pentru a afla mai mult despre Biblie şi Dumnezeul Bibliei vă propunem pentru studiu cursul „Un nou început”. Acest curs vă va răspunde la multe întrebări care vă frământă şi vă va descoperi mai profund scopul vieţii.

SCOPUL VIEŢII – verifică-ţi valorile!

„... Sosirea evenimentelor prezise cu secole în urmă este argumentul cel mai convingător al faptului că Universul este condus de o Providenţă...” Sir Isaac Newton Am ajuns la momentul în care trebuie să decidem cum ne vom trăi viaţa. Totul depinde de ceea ce vom pune la origine. Dacă credem că suntem produsul întâmplător al unui proces de milioane de ani, n-are importanţă cum ne trăim viaţa, important e să ne simţim bine. Din păcate însă prea puţini oameni se simt bine trăind astfel. Dacă acceptăm ideea că suntem creaţi de un Dumnezeu inteligent, avem asigurarea că nu suntem „orfani” şi că Cel ce ne-a creat are un plan veşnic pentru noi. Acest plan este descoperit în cartea lui Dumnezeu numită: Biblia. Adresaţi-vă lui Dumnezeu în rugăciune în momentele dificile ale vieţii, dar şi în clipele fericite. Faceţi din El prietenul vostru şi veţi găsi un scop vieţii.

„Omul este creat să gândească; aceasta este demnitatea şi meritul lui. Însă datoria omului este să gândească drept. Ordinea gândurilor trebuie să înceapă de la sine, de la Creator şi de la scopul vieţii.” Blaise Pascal Biblioteca „Sola Scriptura” este gata să vă ofere mai multe cărţi pentru lectură la acest subiect.

Sola Scriptura  24

25 Sola Scriptura