Etica Si Deontologia Presei

dr. Dumitru Titus POPA

DEONTOLOGIA PROFESIUNII DE ZIARIST Editura NORMA

dr. Dumitru Titus POPA

DEONTOLOGIA PROFESIUNII DE ZIARIST

dr. Dumitru Titus POPA

DEONTOLOGIA PROFESIUNII DE ZIARIST Editura NORMA Bucure[ti•2000

COLEC}IA „CORPUS JURIS“ Editura NORMA•2000 Director artistic: Ana-Cristina POPA Director executiv: Cristina-Eugenia POPA Telefon/fax: 335 38 69 © Copyright Editura NORMA © Toate drepturile rezervate Tip`rit la ARTPRINT Bucure[ti ISBN 973-96085-3-1

CUPRINS

Capitolul I MORAL~. DREPT. DEONTOLOGIE Delimit`ri conceptuale .................................................................................... 7 Morala ca temei al Binelui (scurte preciz`ri) ............................................... 11 Norm` moral` [i libertate social` ................................................................. 15 Disponibilit`]ile morale ale societ`]ii informa]iei ........................................ 19 Capitolul II OMUL MORAL – PROFILURI ELINE Omul socratic ................................................................................................ 25 Omul platonician .......................................................................................... 28 Omul aristotelic ............................................................................................ 31 Epicureanul ................................................................................................... 33 Cinicul ........................................................................................................... 34 Scepticul ........................................................................................................ 35 Capitolul III MAREA TRANZI}IE: – de la „obsesia dihotomic`“ la „unitatea originar`“ Persisten]a dualit`]ii: „Binele suprem“ [i „Binele uman“ ........................... 37 |mplinirea unit`]ii originare: omul christic .................................................. 40 Capitolul IV

RA}IONAMENTUL ETIC EUROPEAN {I DIFICULTATEA UNEI CONCLUZII MONOGENICE |ntre unitatea originar` [i rescindarea ra]ional` ........................................... 45 Recursul la voin]`! ........................................................................................ 52 Efecte circumstan]iale: „scenariul“ cauzal [i impasul ra]ional .................... 56

Capitolul V DENTOLOGISMUL Premisele unui nou comportament moral al omului activ ........................... 61 Capitolul VI DENTOLOGIA {I COMUNICAREA DE PRES~ Preciz`ri contextuale (con]inut [i sens) ........................................................ 67 Anul 1918 – un \nceput deontologic discret ................................................ 69 Principii definitorii ale dentologiei profesiunii de ziarist ............................ 71 Reglement`ri deontologice la nivel na]ional ................................................ 77

Capitolul VII EVOLU}II DEONTOLOGICE |N PRAGUL MILENIULUI TREI Presa - singur` \n fa]a propriei responsabilit`]i (M.A.R.S.) ........................ 81 „Deontologie aplicat`“: Marea Britanie ......................................................................................... 84 Germania ................................................................................................. 87 Italia ......................................................................................................... 89 Capitolul VIII {ANSELE UNUI COD DEONTOLOGIC INTERNA}IONAL Premise favorabile ........................................................................................ 91 Ini]iative deontologice \n ultimii 70 de ani .................................................. 92 Capitolul IX CADRUL DEONTOLOGIC |N ROMÂNIA POST-DECEMBRIST~ Carta libert`]ii presei (septembrie 1990) .................................................... 110 Principiile deontologice ale ziaristului (noiembrie 1990) ......................... 113 Codul deontologic al ziaristului (aprilie 1990) .......................................... 115 Asocia]ia „CLUBUL ROMÅN DE PRES~“ ............................................ 116 Capitolul X SENSURI DEONTOLOGICE Clauza de con[tiin]` .................................................................................... 121 Regula cit`rii: de la citat la plagiat ............................................................ 123 Dreptul la critic` ......................................................................................... 127 Confiden]ialitatea [i secretul surselor de informare .................................. 131 Cenzura [i autocenzura ............................................................................... 135 NOTE BIBLIOGRAFICE .............................................................................................. 139 ANEXE ...................................................................................................................... 153 Charta datoriilor [i drepturilor profesionale ale ziari[tilor francezi (1918) Codul onoarei interna]ional al pesonalului presei [i informa]iei (O.N.U., 1952) Declara]ia datoriilor [i drepturilor ziari[tilor (München, 1971) Codul deontologic al ziaristului din România (1991) Hot`r\rea asupra rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic` (Camera Deputa]ilor, 12 septembrie 1994): - Rezolu]ia 1003 (1993) - Rezolu]ia 1215 (1993) Consiliul Europei: Comunicat din partea Consiliului de Mini[tri privind codul deontologic al ziaristului, recomandat prin Rezolu]ia 1215 (21 martie 1994) Articolul X al Conven]iei europene privind drepturile omului Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Pres` (1996)

CAPITOLUL I

MORAL~. DREPT. DEONTOLOGIE Delimit`ri conceptuale 1. Profesia de ziarist constituie un exerci]iu nemijlocit - scris, vorbit, televizat - al normei bunului sim] [i al sim]ului de dreptate [i adev`r1. Profesioni[tii mesajului publicistic practic` [tiin]a a ceea ce este bine2, a ceea ce se cade (: s` se [tie, s` se comunice). Practic` [tiin]a identific`rii, select`rii [i comunic`rii faptelor, evenimentelor, opiniilor care au, \n chip semnificativ, relevan]` public`: s\nt de real interes public [i trebuie f`cute publice; trebuie publicate. |n aceea[i m`sur`, profesioni[tii presei combat intransigent („justi]iar“)3 - sprijini]i \n normele acceptate [i practicate - acele fapte, evenimente, opinii care pot distruge („infractio“) ordinea moral` [i de drept, regulile [i rela]iile de comunicare interuman` din societatea de referin]`. |n ultim` analiz`, profesioni[tii presei legitimeaz` - \n spa]iul vie]ii publice sau private - comportamente morale, politice, civice (individuale/colective/organiza]ionale), concomitent cu armonizarea propriului comportament la normele morale generale [i la norme strict specifice meseriei de gazetar („normele deontologice“). Spunem, astfel, c` ziaristul \[i asum`, prin natura muncii sale, un „dublu standard“ moral - profesional: cel general - societal - acela[i [i egal pentru to]i, [i cel strict specific - profesional („autoimpus“). 2. Normele proprii profesiei, numite relativ recent „norme deontologice“, s\nt a[adar exclusiv profesionale, interioare profesiei de ziarist [i decurg, \n substan]`, din normele morale generale4. Cronologic, normele deontologice s\nt succesive celor morale, iar genezic s\nt consubstan]iale; \n acela[i timp normele deontologice s\nt particularizatoare, legitim\nd comportamente informa]ionale \n aria strict delimitat` a profesiei. Tipologia normelor deontologice este configurat`, cum este [i firesc, de natura diferit` a profesiilor normate (ex: medic, avocat etc.), \n considerarea condi]iilor [i situa]iilor comportamentale specifice domeniilor vizate. 3. Particularitatea comportamentului moral-normativ al ziaristului nu \nseamn` [i crearea unei identit`]i socio-morale „speciale“, sui-generis! Codurile deontologice - ale onoarei [i responsabilit`]ii profesionale - nu con7

stituie corpusuri de reguli [i practici de cast`; nu creaz`, \n via]a public` sau privat`, diferen]e de tratament normativ. Ziaristul, \n \mprejur`ri publice sau particulare curente, este, cum adesea se spune, un om ca oricare altul, supus acelora[i norme morale [i juridice de via]` [i convie]uire; nu se poate prevala de principiul diferen]ei (\n plan civic sau normativ). „Nimeni nu este mai presus de lege“5, stabile[te un text constitu]ional imperativ, opozabil tuturor [i riguros nediscriminatoriu. 4. Preciz`rile s\nt necesare, \ntruc\t exist` opinii, relativ bine argumentate, favorabile unui statut social mai \nalt, de care ar trebui s` beneficieze ziaristul. |n fapt, at\t profesionistul, c\t [i profesia sa se consider` a fi de elit`, comparativ cu multe alte \ndeletniciri socio-umane. Argumentele \n favoarea statutului elitist al ziaristului [i al profesiei sale, c\nd s\nt acceptate, ]in nu at\t de o „realitate intelectiv` excep]ional`“ (cum se pledeaz` pro domo), c\t de ceea ce am putea numi caracterul eminamente provocator-intelectiv al actului mediatic de informare [i comunicare. |ntr-adev`r, actul de pres` este un act/fapt de g\ndire, cum aprecia profesorul Vintil` Dongoroz. Argumentele de tip elitist nu fac dec\t s` releve odat` \n plus particularitatea unui fapt de sorginte intelectual-mental`. Asemenea argumente, deliberat discriminatorii, \n fond ilegitime, favorizeaz` totu[i mai corecta \n]elegere a actului de informare [i comunicare [i, prin aceasta, specificul eminamente intelectiv al profesiei de gazetar6. (|n acest sens s\nt utilizate \n lucrarea de fa]`). Sistematizate, fie [i aproximativ, argumentele „elitiste“ situeaz` presa \ntr-o tripl` realitate conceptual`/comunica]ional`: a) o realitate socio-func]ional`: \n care presa este perceput` ca o putere \n stat („a patra putere“), cu o contribu]ie direct` la actul de decizie public`, social`, politic` [i cu un impact public adesea mai puternic [i mai prompt dec\t al celorlalte trei puteri „clasice“ (legislativ`, executiv` [i judec`toreasc`); b) o realitate socio-mental`: \n sensul \n care presa, ca „act/fapt de g\ndire“, implic` mentalul individual/colectiv: „lucreaz` pe creier“; c) o realitate socio-existen]ial`: \n m`sura \n care profesioni[tii presei se v`desc a fi adev`ra]i „medici sociali“; competen]i s` observe, s` investigheze [i s` pun` un diagnostic profesional („publicistic“) [i realist „organismului social“, \ntocmai cum medicul specialist procedeaz` \n cazul „organismului uman“. Alte argumente de tip „elitist“ s\nt extrase din situarea gazetarului \n fa]a „publicului larg“ (cititor/radioascult`tor/telespectator). |n fapt, este o situare exponen]ial`, de exponent socio-moral al publicului. Se subliniaz` ideea c` ziaristul independent („echidistant“), echilibrat [i de bun`-credin]` \[i c\[tig` statutul de exponent al opiniei publice [i nu \l dob\nde[te automat, odat` cu 8

acceptarea \n profesie. Ziaristul este ales s` informeze, s` comenteze [i s` pun` concluzii chiar \n numele ([i \n locul) publicului s`u. Statutul exponen]ial se c\[tig` \n timp (prin corecta exercitare a profesiei de comentator/analist), semn de net`g`duit al reputa]iei [i onoarei profesionale. Ziaristul beneficiaz` de-o asemenea onoare public` doar at\ta timp c\t o merit`, printr-un real consens public. A[a fiind, nu putem vorbi de o profesie sau de profesioni[ti de elit`, \n general, chiar dac` profesia [i practican]ii ei s\nt de o \nsemn`tate aparte \n structura de putere a unei societ`]i. Putem vorbi, \ns`, de profesioni[ti exponen]iali, adev`ra]i ziari[ti de elit`. Statutul elitist nu vizeaz` profesia ca atare, ci individualit`]ile de excep]ie. Nu vorbim de profesii de elit`, ci de profesioni[ti de elit`. De altfel, chiar defini]ia „elitei“ are \n vedere [i „persoane“ dintr-un grup, dintr-o comunitate („Persoane care prin valoarea lor, ocup` un loc de prim rang“)7, indiferent de profesie sau ocupa]ie. Nu este vorba, a[adar, de practican]ii indistinc]i ai unei specialit`]i/meserii, oricare ar fi aceea. Fire[te, nu dorim ca argumentele tocmai invocate s` aduc` vreo atingere de prestigiu uneia dintre cele mai importante meserii ale acestor timpuri predominant comunica]ionale, aceea de ziarist profesionist. Ele s\nt oportune, \n m`sura \n care limpezesc odat` \n plus statutul at\t de dificil de definit al profesionistului de elit`, mijlocitor autorizat [i respectat al actului de comunicare public`, de pres`. 5. Deontologia profesional` tinde s` impun` [i un curent de g\ndire comunica]ional-normativ`: DEONTOLOGISMUL! Noul curent \[i extrage argumentele („formale“) din morala normativ` actual`8. Deontologismul \ncearc` s` impun` un ra]ionament doctrinar [i atitudini practice de ripost` \n fa]a curentelor pragmatic-utilitariste, de succes cu orice pre], inclusiv cu pre]ul ignor`rii esen]ei binelui [i corectitudinii rezultatelor. Este vizat`, cu prec`dere, „filosofia consecin]ionist`“, ale c`rei premise practice se \ntemeiaz` pe rezultate („succese“), indiferent de natura („moral`/amoral`/imoral`) a mijloacelor prin care au fost ob]inute. G\ndirea deontologic` afirm` rela]ia esen]ial` ([i esen]ial moral`) dintre corectitudinea mijloacelor [i temeiul moral al rezultatelor proiectate [i realizate („corectitudinea rezultatelor“). Suportul teoretic originar al utilitarismului \l constituie, cum [tim, „principiul utilit`]ii“ enun]at de John Stuart Mill, \ntr-o formulare memorabil`: „Ac]iunile s\nt moralmente corecte (right) \n m`sura \n care tind s` sporeasc` fericirea [i s\nt moralmente incorecte (wrong) \n m`sura \n care tind s` sporeasc` inversul fericirii“9. Transpus \n plan real, pragmatic, utilizatorul 9

rela]ioneaz` „fericirea“ de succesul ac]iunii, mai concis - „de succes“ - astfel \nc\t codificarea moral` a mijloacelor de ob]inere a succesului „cu orice pre]“ nu mai are relevan]` din moment ce asigur` fericirea pentru cei implica]i \n ac]iune. Exemple negative ne s\nt oferite [i de campaniile electorale \n programele [i discursurile c`rora promisiunile, fie ele [i iluzorii, practic imposibile, asigur` adesea succesul protagoni[tilor hiperbolizan]i [i, prin aceasta, fericirea lor. |nvins \n alegerile din 1998, liderul partidului laburist australian a rostit o formul` perfect utilitarist`: „Am fost prea cinsti]i“!10. Cinstea, cum observ`m, nu aduce \ntotdeauna fericirea, pe c\nd succesul… |n replic`, deontologismul afirm` [i promoveaz`, \n mod real, rela]ia „bine - corect“ („fericire - corectitudine“), \n care binele \nseamn` corect [i este ob]inut prin mijloace corecte. Deontologia tinde s` devin` o adev`rat` critic` a ra]iunii morale. 6. Tripticul: moral`-drept-deontologie solicit` anumite preciz`ri de substan]`, \n sprijinul mai exactei \n]elegeri a realit`]ii deontologice \n care ziaristul \[i desf`[oar` activitatea de informare [i comunicare public`. Vom nota \n context: – Componentele tripticului formulat se afl` \ntr-o rela]ie de succesivitate („totul \ncepe cu morala!“), \n care preeminen]a moralei [i reg`sirea principiilor [i normelor morale \n cele de drept [i deontologice constituie parte inseparabil`, obiectiv`, a evolu]iei [i calit`]ii actului normativ. – Recursul la norm` apare azi ca necesar [i obligatoriu \n, practic, toate cele trei arii comportamentale (moral`, juridic`, deontologic`); norma este considerat`, efectiv, o garan]ie a vie]ii morale, juridice [i deontologice, un argument [i suport ineluctabil al persoanei \n raporturile \n societate [i cu societatea. For]a moralei publice - tradi]ia, cutumele, uzan]ele - premerge [i resubstan]ializeaz` mereu con]inutul [i mobilul normelor juridice [i deontologice. |n toate cele trei tipuri de reglement`ri se accept` sau se prevede expres sanc]iunea, cu deosebirea c`: – sanc]iunea moral` \nseamn` oprobriul public (dispre], desconsiderare, marginalizare); – sanc]iunea juridic` poate fi de ordin contraven]ional, civil, administrativ, penal; – sanc]iunea deontologic`, de[i de ordin moral-profesional, este mai mult dec\t „oprobriul public“; sanc]iunea deontologic` poate merge de la o simpl` „mustrare“ p\n` la ridicarea dreptului de semn`tur` sau chiar p\n` la excluderea definitiv` din profesie. Cu men]iunea obligatorie: sanc]iunea deontologic` apar]ine exclusiv unei „instan]e a onoarei profesionale“, aleas` de profesioni[tii scrisului publicistic [i numai din r\ndurile acestora. 10

7. Constatare. De[i principiile [i normele morale s\nt preluate/asimilate de normele juridice [i deontologice, exist` totu[i diferen]e \ntre cele trei tipuri de reglement`ri. |n principal diferen]ele decurg din puterea normei [i, prin consecin]`, din efectele punitive/reparatorii pe seama p`r]ilor implicate \n actul de comunicare public`. |n expresii consacrate, se spune: - Morala ]ine, \n principal, de uzan]e, iar dreptul, \n mod normal, de instan]e! – Normele morale s\nt restrictiv-persuasive, pe c\nd normele juridice s\nt coercitiv-represive. – Ambele tipuri de norme au caracter general [i generalizant (la nivelul \ntregii societ`]i/colectivit`]i) [i se aplic` nediscriminatoriu. – Comparativ, normele deontologice s\nt restrictive [i constr\ng`toare numai \ntr-o arie comportamental` foarte precis`, \n sensul c` vizeaz` comportamentul normativ \ntr-o profesie anume (ziari[ti, medici, confesori etc.), se aplic` numai profesioni[tilor viza]i [i numai dac` aceia consimt s` respecte reglement`rile specifice (cf. „clauzei de con[tiin]`“ [i prevederilor contractuale). Distingem, a[adar: • norme morale - a c`ror respectare este l`sat` la libera voin]` [i con[tiin]` a persoanei; • norme juridice - obligatorii prin efectul legii; • norme deontologice - opozabile numai practican]ilor („membrilor“) unei anumite profesii; norme elaborate [i adoptate de profesioni[tii \n[i[i, f`r` nici un fel de ingerin]e sau presiuni din aria extraprofesional`, [i aplicate numai de cei care le-au redactat [i acceptat.

Morala ca temei al Binelui (scurte preciz`ri) 1. „Orice art` [i orice investiga]ie, ca [i orice ac]iune [i orice decizie, par s` tind` spre un anume bine, de aceea, pe bun` dreptate s-a afirmat c` binele este cel spre care aspir` toate“…11 Precizarea aristotelic` identific`, \n esen]`, moralitatea cu actul inten]ional al binelui, iar omul, individualitatea, cu un „actor \nn`scut“ al aspira]iei nemijlocite de a f`ptui [i de a tr`i binele. Prin extensie, Aristotel situeaz` \n „Motorul Prim“, originar, al atitudinii umane (art`, ac]iuni, investiga]ii, decizii) - voca]ia activ` a omului spre un anume bine, \nc\t toate cele ce ]in de gånduri [i fapte, de „via]` activ` [i contemplativ`“ par a tinde „spre un anume bine“. Pruden]a aristotelic` sugerat` de sintagma „un anume bine“ relev` atåt dificultatea (conceptual`) de a defini binele, c\t [i riscul de a absolutiza acolo 11

unde premisele ra]ionale \nsele s\nt mereu fluidizante („fenomenologice/anecdotice“), dificil de fixat \n \n]elesuri definitive. Nu este exclus, de aceea, ca „pruden]a“ de care vorbim s` rezulte [i din modul original \n care marele stagirit gåndea structura („felurile“) binelui [i accesul omului la un anume bine. (S` re]inem mereu c` binele aristotelic este un „anume bine“, dar nu de acela[i fel pentru to]i). Aristotel stabilea dou` categorii de Bine: „Binele suprem“ (accesibil vie]ii contemplative - filosofului) [i „Binele uman“ (accesibil vie]ii active omului obi[nuit)12. Viziunea dihotomic` („scindat`“) aristotelic` asupra omului moral - situat mereu sub zodia unui anume bine - se reg`se[te, practic, \n toate sistemele, „programele“ sau doctrinele etice ulterioare: utilitarismul, hegelianismul, marxismul, consecin]ionismul, deontologismul etc. Cum se reg`se[te. de asemenea, \n plan fiin]ial, al omului ca om, „al fiin]ei ca fiin]`“. Aristotel - \n continuarea lumii „ideilor eterne“ platoniciene, \n care aveau acces la „statul perfect“ (configurare moral` a ideilor primordiale) numai anumi]i oameni observ` fiin]a \n dou` planuri: a) „fiin]a separat`“ (divinitatea) [i b) „fiin]a uman`“ (omul imediat, determinat de natura sa social`). La Aristotel, nu este (\nc`) vorba de dou` st`ri antagonice, ci de dou` ipostaze fiin]iale care pot fi apropiate (p\n` la unitatea originar`, de cei cu acces la via]a contemplativ`, cei \n m`sur` s` realizeze unitatea dintre divin [i intelect: dintre „Binele suprem“ [i „Binele uman“. 2. Am z`bovit ceva mai mult \n aria dihotomic`“ („scindat`“) a ra]ionamentului etic aristotelian, pentru a putea observa cum aceast` caracteristic` bivalent` (contradictorie) apare ca o tr`s`tur` intrinsec` - o fatalitate! - a g\ndirii umane \n general. Surpriza profetic`, esen]ial simbiotic`, reprezentat` de Iisus („Fiul Omului [i al lui Dumnezeu“) nu avea s` \mpiedice continu`rile ra]ionale dihotomice; inclusiv fa]` de noua realitate m\ntuitoare, care realiza, \n fapt [i pentru ve[nicie, unitatea originar` divin-uman, impun\nd paradigma etern` a omului ca fiin]` terestr` [i celest`, \n acela[i timp. |nsu[i Iisus, deci unitatea absolut` a fiin]ei [i fiin]`rii („\n ve[nicie“), urma s` fie [i \nc` este perceput \n registrul dihotomic („scindat“). 3. Cauzele ra]ionamentului uman dihotomic/contradictoriu nu s\nt, totu[i, de ordin genezic („originar“). Contradic]ia nu este proprie naturii morale a omului, ci ac]iunii sale autonome; inten]iei [i ac]iunii de sine. Identific`m aici obsesia socratic` a „omului \n parte“, a omului care era menit s` se descopere pe sine, s` se cunoasc` pe sine \nsu[i, sub raza preceptului delfic, sursa [i reperul celui mai \nv`]at om al timpului s`u: „Cunoa[te-te pe tine \nsu]i! 12

Individualizarea entit`]ii om - prin con[tiin]a de sine („daimonul“) - a constituit ipoteza temerar`, de un risc mortal, pus` [i impus` de Socrate contemporanilor s`i, \ncercare ce avea s`-l duc` la un real triumf ra]ional, dar [i la cupa cu otrav`. „Nu“-ul socratic nu are, \ns`, o valoare absolut`, ci apare ca un operator logic (cum am spune azi) \n fa]a ac]iunii umane. „Daimonul“ \i spune lui Socrate c\nd nu trebuie s` ac]ioneze (presupunem c` inclusiv reflexiv). Prin aceast` raportare a „nu“-ului la „ac]iune“, Socrate avea s` circumscrie ideea moralei [i a moralit`]ii \n aria sensibilului (a „sufletului reflexiv“ platonician; a „Binelui uman“/ via]a activ`, argumentat de Aristotel). Profesorul Grenier formuleaz` exact dimensiunea moral` a ac]iunii umane: „Moralitatea nu este legat` dec\t de ac]iune [i, a[a cum Aristotel a ar`tat foarte clar, \n noi ac]ioneaz` ceea ce este muritor, latura divin` g\nde[te. Ac]iunea se afl` \n lupta cu contingentul, suport` presiunea timpului; cunoa[terea ne a[az` \n planul necesarului [i al eternului13. Binomul ac]iune-moralitate [i situarea acestuia \n sfera vie]ii sensibile/ accesibile a omului [i a for]elor omene[ti („in forma“) plaseaz` actul moral la dispozi]ia con[tiin]ei op]ionale [i a voin]ei active. Prin efect, [i treptat, are loc o subiectizare [i mai accentuat` (uneori p\n` la „totalitarismul etic“) a ac]iunii umane. |n replic`, [tiin]a moralei a \ncercat s` delimiteze c\t mai exact ([i ca ripost` la arbitrariul moral) cutume, obiceiuri, tradi]ii [i s` propun` un normativ etic opozabil tuturor. |n acest fel, morala ca realitate practic` a rela]iilor interumane devine nu numai o tem` doctrinar` ci [i una normativ`. 4. Normativizarea moral` nu constituie, totu[i, un rezultat favorizat de con[tiin]a op]ional`, at\ta vreme c\t norma, de aceast` dat`, \ncearc` s` protejeze valori uzuale de ob[te, cristalizate \ntr-o \ndelungat` tradi]ie comunitar`; valori imanen]iale, genuine. Morala, via]a moral`, constituie o stare [i o atitudine de con[tiin]` liber`, natural`, ce n-ar trebui „\ncorsetat`“ de norme, fie ele [i cele mai libertare cu putin]`. Totu[i, normele, \n general, inclusiv cele morale, nu pot fi exceptate de la un anume subiectivism contextual, conjunctural, din care politicul s` fie exclus \n totalitate, fie [i din motivul formal c` este considerat destinul societ`]ilor moderne (Napoleon: „S` nu-mi vorbi]i de destin. Politica este destinul“). Or, politica este declarat expresia ac]iunii subiective, prin intermediul c`reia se pot impune [i normele pozitive [i cele morale („morala public`“). Disputele [i elaboratele normative de tip moral, consemnate azi \n diversele ordini societale, repun \n prim-plan g\ndirea [i ac]iunea moral` dintr-o perspectiv` \ngrijorat`, recuperatoare. 5. |n plan doctrinar, ra]ionamentul etic desemneaz` at\t un set de valori admise [i practicate \ntr-o societate/comunitate, c\t [i atitudinea/mijloacele prin 13

care acestea s\nt promovate individual/colectiv. Plastic spus, morala este „[tiin]a binelui [i a r`ului“, [tiin]a despre binele [i r`ul moral („science du bien et du mal“), \n care con]inutul ac]iunii decide codificarea (pozitiv`/negativ`) a actului moral, prezen]a sau absen]a binelui moral, corectitudinea rezultatelor [i mijloacelor. 6. La nivelul ac]iunii este implicat`, decisiv, con[tiin]a moral`, confruntat` cu \ntrebarea: „Ce ofer` unei ac]iuni caracterul de corectitudine moral`?“ („What make an action right?“). Printr-o simplificare metodic`, putem afirma c` \ntre cele dou` postulate - „Science du bien et du mal“ [i „What make an action right?“14 - se afl` miezul benefic sau riscant al con[tiin]ei morale, al g\ndirii [i atitudinii/ ac]iunii morale, \n etapa evolutiv` actual`. {tiin]a binelui [i a r`ului indic`, \n ultim` analiz`, pre-meditarea at\t a ideii, c\t [i a exterioriz`rii ideii (ac]iunii) de „bine“ sau de „r`u“. Morala, \ntro asemenea viziune, constituie o expresie a individualit`]ii, n`scut` din „intimitatea intuitiv`“ a persoanei cu sine \ns`[i („Actul moral este acela pe care nimeni nu-l poate g\ndi \n locul meu“)15. Atitudinea moral` este analitic`, rezultat` dintr-un ra]ionament individual (personal), \n baza c`ruia poate ap`rea acceptarea sau diferen]ierea de „cauza comun`“. Ra]ionamentul moral este relativ [i relativizant - op]ional - nu opereaz` (n-ar trebui s` opereze!) cu imperative normative, opozabile [i obligatorii pentru to]i, cum se \nt\mpl` \n cazul normei juridice ([i, \n zilele noastre, inclusiv \n sfera reglement`rilor morale). Riscul de a face din moral` [i moralitate un fel de „justi]ie constr\ng`toare“ este bine s` fie evitat, mai ales \n condi]iile \n care moderinitatea ([i post-modernitatea) constat` o asemenea evolu]ie. „Probabil preocup`rile noastre moderne se origineaz` \n concep]ia dup` care moralitatea e un fel de legisla]ie, iar a tr`i bine \nseamn` a face ceea ce e permis“16. 7. Morala modern` - normativ` - str`bate calea de la „ce este“ la „ce trebuie“ (must) sau la „ceea ce nu ne este \ng`duit (may not) s` facem“17. Transformarea lui „este“ \n „trebuie“ indic` deplasarea de la actul moral, ca act de interioritate a g\ndirii [i tr`irii binelui/ fericirii, la actul de exterioritate [i exteriorizare moral` [i, prin aceasta, de obligare a sinelui la un ra]ionament [i un comportament permise („normate“). Practic, actul moral „pe care nimeni nu-l poate g\ndi \n locul meu“ (Socrate) apare ca un „deja g\ndit“, ra]ionamentul individual manifest\ndu-se [i legitim\ndu-se \ntr-un asemenea „spa]iu permisiv“. Se produce, astfel, o comunizare (socializare) a g\ndirii [i ac]iunii morale, \n fapt, preeminen]a moralei publice. Principiul socratic: „\ntotdeauna nu m` adresez dec\t omului 14

\n parte“ r`m\ne un fapt \n sine, „eretic“, dac` nu rezoneaz` integrativ cu spa]iul moral public. Se \nt\mpl` ceea ce am mai spus \n alt loc [i anume: triumful omului social, al cet`]eanului, \n raport cu omul individual, necondi]ionat normativ sau societal. O realitate socio-politic` statuat` solemn, prin „Declara]ia drepturilor omului [i al cet`]eanului“ (1789) [i, dac` se accept` simetria, \n chip libertar, dou` sute de ani mai t\rziu, \n 1989, la Bucure[ti.

Norm` moral` [i libertate social` 1. Rela]ia norm`-libertate, \ntr-o interpretare „pur`“, acauzal`, apare ca un preten]ios enun] aporetic, esen]ial contradictoriu, greu/imposibil de rezolvat. Aser]iunea \[i are temeiul \n ideea c` norma, \n cauza ei ultim`, este limitativ`/restrictiv`, inclusiv moral; \n timp ce libertatea, \n cauza ei originar`, constituie un dat al condi]iei umane, necondi]ionat [i nenormat. Doar c` evolu]iile (\n plan fiin]ial [i existen]ial) oblig` ra]ionamentul la premise [i argumente concordante. Astfel, vom constata c` \n aceea[i m`sur` \n care norma, al`turat` libert`]ii, ar avea un caracter aporetic, \n aceea[i m`sur` afirmarea posibilei incompatibilit`]i „norm` - libertate“ constituie o aporie18, un joc al paradoxurilor false, prezum]ioase. Rela]ia norm`-libertate, cu deosebire \n modernitate („libertate-egalitate-fraternitate“), relev` impactul major al libert`]ii asupra con]inutului („libertar“) al normei [i, \n condi]iile noi/democratice, rolul de garant al normei \n afirmarea [i protejarea drepturilor [i libert`]ilor („libertatea cucerit`“). Rela]ia norm`-libertate configureaz` discursul politic [i civic al lumii moderne („constitu]ionale“), a c`rei menire este de a promova moralitatea ac]iunii sociale [i garantarea, dispozitiv`, a expansiunii libert`]ilor individuale/colective/institu]ionale. Cu at\t mai mult cu c\t, norma moral` este deplin compatibil` cu libertatea social` (drepturi [i garan]ii politice, economice, culturale), din care \[i extrage, de fapt, substan]a permisiv`/ corectiv`. 2. Modernitatea, con[tiin]a subiectiv` („liberul arbitru“) subiectivizeaz`, prin consecin]`, moralitatea [i morala \ns`[i. Spunem, astfel, c`, o moral` obiectiv` n-a fost posibil` dec\t, probabil, \n lumea presocratic`, cum crede Hegel19. Marele filosof german noteaz` cu privire la atenienii presocratici: „Erau oameni cu moralitatea obiectiv` [i nu oameni morali; ei \nf`ptuiau ceea ce era ra]ional (s.ns.) \n rela]iile lor f`r` s` reflecteze, f`r` s` [tie c` erau oameni excelen]i“. Precizarea hegelian` ne conduce, \n ultim` analiz`, la ideea unei rela]ii originare \ntre moralitate [i proiec]ia socio-individual`. At\ta vreme 15

c\t oamenii nu au vrut altceva dec\t ce „oferea“ mecanica ra]ional-obiectiv`, determinant` \n sine (: „Binele \n sine era cunoscut [i \nf`ptuit“; „moralitatea obiectiv` este naiv`“ - spune Hegel: nu este \nso]it` de reflexie)20, ei normau astfel un destin moral obiectiv: „\nf`ptuiau ceea ce era ra]ional \n rela]iile lor f`r` s` reflecteze“, cum observa Hegel. |n aceast` faz` a existen]ei, omul nu se situa \nsu[i \n lume [i \ntr-un ra]ionament existen]ial prin sine, ci era situat \n natura lucrurilor, printr-o ra]iune reflex`. Descoperirea de sine („con[tiin]a subiectiv`“) creaz` situa]ii noi, dramatice. Daimonul socratic - semn al cunoa[terii de sine - punea \n cauz` „ra]iunea obiectiv`“ (presocratic`) [i, prin aceasta, condi]ia moral` proprie [i a propriei cet`]i. Faptul c` cetatea Atenei i-a intentat lui Socrate un proces necru]`tor, oblig\ndu-l s` bea cucut`, c\nd tocmai atingea v\rsta de 70 de ani, sugereaz`, \n cele din urm`, nu at\t teama de un om diferit (reflexiv), ci, mai ales, spaima de schimbare, pe care „cel mai \n]elept om al timpului s`u“, cum \l declarase Pithia la Delfi, o declan[a \ntr-o Aten` aflat` \n criz` moral`, politic` [i institu]ional`. Hegel sublinia clar un asemenea moment radical atenian ([i socratic): „El (Socrate n.ns.) este un punct de cotitur` a spiritului \n sine \nsu[i“ pentru c` „destinul lui nu e numai destinul s`u personal, individual romantic, ci tragedia Atenei“21. Dac` ar fi s` z`bovim \n sugestia romantic` hegelian`, am fi \ndrept`]i]i s` spunem c` Socrate le-a pus atenienilor \n fa]` oglinda propriei con[tiin]e de sine („Cunoa[te-te pe tine \nsu]i“), fiecare descoperind c` nu este ceea ce vrea s` fie [i, \n contextul moral, nici nu putea fi mai mult. Exempli gratia: „Investiga]ia“ pe cont propriu, pentru a g`si un om mai de[tept dec\t el \n toat` Atena, mai ales printre cei cu mari demnit`]i \n cetate. N-a g`sit, zice Socrate la proces, de[i deviza sa era: „{tiu c` nu [tiu nimic“22. Platon avea s` ne relateze, \n „Ap`rarea lui Socrate“, principiul moral al individualit`]ii, neacceptat de o Aten` \nc` obiectiv`. Spune Socrate: „A[adar, ce mi se cuvine pentru c` s\nt un astfel de om? Ceva bun, atenieni, dac` trebuie \ntr-adev`r judecat dup` ve[nicie; [i anume un bine care trebuie s` ni se potriveasc`“23 (s.ns.). 3. „Binele care ni se potrive[te“ [i „omul \n parte“ s\nt enun]urile dominante din premisa ra]ionamentului moral socratic [i post-socratic, sursa originar` a principiului individua]iei, reg`sit \n filosofia [i etica antic` dar [i ale zilelor noastre. Este important s` observ`m, \ns`, c` individualismul socratic nu afirm` o individualitate ireconciliabil`, ci ceea ce am putea numi o socio-identitate. Omul moral socratic respect` legea, respect` zeii [i simbolurile cet`]ii, dar \n chip ra]ional; prin auto-interdic]ia ra]ional` care \]i „spune“ ce nu trebuie s` faci [i niciodat` ce trebuie s` faci. (Cum notam mai devreme: „con[tiin]a 16

spune \ntotdeauna nu“ \ntocmai cum „daimonul“ \i poruncea lui Socrate ce s` nu fac`; de aici posibila interpretare conform c`reia con[tiin]a de sine este cenzura pozitiv` a ac]iunii morale, a ac]iunii umane \n general). Prin reconsiderarea raportului „individ - cetate“ - odat` cu afirmarea con[tiin]ei de sine [i cu resituarea individului \n cetate/societate, „\n cuno[tin]` de cauz`“ - Socrate substituie, conceptual [i func]ional, con[tiin]a obiectiv` prin con[tiin]a subiectiv` (ra]ional-afectiv`; „sensibil`“). Odat` cu Socrate, rela]ia condi]ionat` „norm` moral` - libertate social`“ \ncepe o lung` carier` teoretic` [i practic` (nemijlocit socio-comportamental`). Astfel spus, con[tiin]a moral` („propria con[tiin]`“, [i con[tiin]a public` („opinia public`“) se vor reg`si \ntr-o continu` contradic]ie \n diversele or\nduiri [i organiz`ri comunitare [i statale, \n circumstan]e formale sau imformale, de \n]elegere, acceptare sau adecvare la reguli [i norme comportamentale omogene, obligatorii sau op]ionale. Condamnarea la moarte a lui Socrate, determinat` tocmai de conflictul dintre „con[tiin]a de sine moral`“ [i „con[tiin]a public`“ (opinia public`), \nlesne[te identificarea unei/unor surse grave de conflict individ- colectivitate („individualitate“ - „mas`“), dar [i posibilitatea sau imposibilitatea concilierii celor doi termeni \n discu]ie. Rezultatele pot fi fericite sau mortale, dup` caz. Cu precizarea c` „moartea“ poate fi at\t fizic`, c\t [i moral`/civic`. 4. Modernitatea impune, [i \n acest raport, condi]ii noi, mai acute! Dac` ra]ionamentul socratic se baza pe preeminen]a con[tiin]ei morale ([i a normei morale) \n cetate/societate, statalitatea modern` condi]ioneaz` morala [i moralitatea individual` de op]iunile [i „idealurile“ politico-sociale „colective“. Con[tiin]a moral`, esen]ial individual`, „interioar`“, este surclasat` de permisivitatea constr\ng`toare a „politicilor“, „programelor“, „proiectelor“ sociopaternaliste/patrimonialiste/etatiste etc. Societatea informa]ional`, postmodern`, pe care tocmai o parcurgem, nu pare a depolitiza, a reabilita, con[tiin]a moral` [i-a o a[eza \n pozi]ia ([i condi]ia) prioritar` [i nu \n rela]ie subaltern` fa]` de con[tiin]a „colectiv`“ („putere politic`“, „interese de grup“, „ra]iuni superioare“, „ra]iunea de stat“ etc.). Experien]a totalitar` a confirmat, \n sens invers, mesajul destinului socratic. Acum, nu a fost ucis individul, ci colectivitatea/societatea („opinia public`“) \n condi]iile \n care „con[tiin]a moral`“ a e[uat \n „con[tiin]` ideologic`“, „de clas`“, „de grup“, „de cast`“ chiar. Mai pu]in grav, dar nu mai pu]in dramatic, liberalismul ([i constitu]ionalismul“) momentului actual re]in rela]ia contradictorie dintre „norma moral`“ [i „libertate social`“ enun]at` \n subcapitolul de fa]`. Profesorul Friedrich Hayek, autorul cunoscutei lucr`ri „Constitu]iile libert`]ii“24, rezum` [i 17

diferen]iaz` patetic desp`r]irea de ra]ionalism ([i „ra]ionalizarea“) clasice ale ideii de libertate, legiferare [i drept. Adept intansigent al legilor pie]ei [i „partizan al unei libert`]i «care este \n acela[i timp disciplin` a libert`]ii »“25, Fr. Hayek „este \mpotriva ra]ionalismului, dirijismului, socialismului, sociologismului, pozitivismului, marxismului [i freudismului, dar [i \mpotriva laxismului. Nu crede \n epoca luminilor, \n dreptul natural, \n contractul social, \n ra]iune [i \n perfectibilitatea naturii umane. Crede \n legile pie]ei“26 (s.ns.). 5. Dominanta legilor pie]ei \n realizarea efectiv` a progresului economic [i social implic` \n substan]` condi]ia [i progresul moral, statutul moralei [i percep]ia moral` individual`/colectiv`. |ntr-un fel care aminte[te de intransigen]ele platoniciene, profesorul Hayek \ncrimineaz` filosofii „care nu ]in cont de prima dintre realit`]ile sociale, legile pie]ei, [i pretind s` conduc` lumea conform ideologiei lor“27 (sau filosofiei lor, cum credea Platon \nsu[i). Adversar al unor filosofi, profe]i, „normativi[ti“ mai vechi, Fr. Hayek noteaz`: „Ei \n]elegeau tot at\t de pu]in [i c` opiniile morale pe care le condamnau erau \n mult mai mic` m`sur` cauza dec\t consecin]a evolu]iei economiei de pia]`. Dar sl`biciunea cea mai mare a acestor vechi profe]i era credin]a c` valorile morale, percepute intuitiv, extrase prin divina]ie din ad\ncurile sufletului omenesc, ar fi imuabile [i eterne. Asta i-a \mpiedicat s` vad` c` toate normele de conduit` serveau o anumit` ordine social`“…28 Pentru ca imediat s` afirme „dirijismul“ normatiz`rii \n raport cu societatea, \n care „normele, respectate de unii [i apoi prin imita]ie de majoritatea, s\nt cele care au creat o ordine social` de un anumit tip“29. Riscul unei asemenea idei libertare ar putea consta \n absolutizarea „grupului“ ce respect` normele (sau anumite norme) [i care, \n anumite \mprejur`ri/crize, s`[i \mpun` „legea“, iar ceilal]i, prin imita]ie, s` o respecte. Or, cel pu]in la nivelul con[tiin]ei, actul moral este unul individual, de interioritate, [i nu de imita]ie, chiar dac` un asemenea fenomen este, \n parte, real [i a f`cut istorie. |n]elegem mai bine concluzia profesorului Hayek (1899-1992) not\nd judecata sa despre tradi]ie (component`, cum [tim, a vie]ii morale): „Tradi]ia nu este ceva constant, ci rezultatul unui proces de selec]ie dirijat`, nu de c`tre ra]iune, ci de succes“30. Tradi]ia devenit` „o problem`“ de succes [i a celor care ob]in succesul, nu mai apare ca o stare moral` de interioritate, ci ca una de exterioritate, urmare a unor aptitudini de excep]ie, impuse - prin imita]ie celorlal]i („sechestrat` [i disimulat`“). Tradi]ia ca exterioritate - ca proces selectiv dominat de succes - legitimeaz` liberalismul moral sistematizat de John Stuart Mill (1806-1873) [i favorizeaz`, doctrinar [i practic, teoriile utilitariste actuale, inclusiv rela]ia (polemic`) „consecin]ionism - deontologism“. 18

Fr. Hayek a fost unul dintre cei mai \nsemna]i adep]i ai liberalismului economic, social [i moral, bazat pe principiul libert`]ii. {i-am ad`uga: bazat pe disciplina moralit`]ii succesului. Este un ra]ionament ce-[i extrage argumentele din legile pie]ei - ale pie]ei libere, \n care valorile rezult` din utilitate [i concuren]ialitate, sfer` din care, \n concep]ia liberal`, ar face parte [i valorile morale. 6. |n „pie]ele libere“, libertatea este organic legat` de economic [i social - de succesul proiectului - iar norma urmeaz` unei astfel de realit`]i („succesul social“). Binele, aici, este sinonim cu succesul. |n acest fel se ajunge la o maxim` relativizare a binelui [i a mijloacelor prin care se dob\nde[te. Practic, „binele“ este succesiv „succesului“ [i nu succesul se origineaz` \n bine, cum este logic. Necesar ar fi s` se cunoasc` [i s` se accepte binele moral, ca premis` a succesului. Un bine corect care s` legitimeze un succes corect. Pentru c`, ne spune Aristotel, „binele este cel spre care aspir` toate“, axiom` al c`rei adev`r nu se reg`se[te \ntocmai \n societ`]ile „programatice“ moderne. Deontologismul acest lucru vrea s` spun`.

Disponibilit`]ile morale ale societ`]ii informa]iei 1. Privim societatea informa]iei ca pe o realitate tr`it` efectiv - rela]ional [i comunica]ional - [i nu ca pe o virtualitate sau ca pe o realitate informatic`. Acest tip de realitate, al c`rei determinant colectiv este informa]ia (trans-specific`, transformativ`, global`) pune \n unda existen]ial` criterii noi de evaluare a comportamentelor comunica]ionale. Vom observa, mai \nt\i, c` societatea informa]iei nu neag` lumea social` (\n al c`rei amurg ne afl`m), ci o preia [i o integreaz` unor circuite revalorizatoare. Fiind universal` („la nivelul \ntregii sfere terestre“), societatea informa]iei estompeaz` diferen]ele aperceptive [i, prin aceasta, universalizeaz`/ globalizeaz` culturi, tradi]ii, specificit`]i. Vom spune, apoi, c` societatea informa]iei nu are ([i nu trebuie s` aib`!) \n nucleul s`u iradiant elemente/reguli discriminatorii. Informa]ia este, prin natura sa, generalizant`, neutral`. Diferen]ierea accesului la informa]ie, instrumentalizarea sau implicarea informa]iei \n ac]iuni de presiune [i diversiune de „terorism informa]ional“ - nu constituie consecin]e ale societ`]ii informa]iei, ci, mai degrab`, reziduuri ale mentalit`]ii de tip „social“ (ierarhizare, ideologizare, fragmentare). |n societatea ([i \n era) informa]iei, rela]iile interumane tind s` devin` [i vor fi, \n cele din urm`, nu de confruntare, ci de comunicare [i comuniune. Ordinea informa]ional` nu mai poate fi una piramidal`, 19

ierarhizant` (st`ri/clase/grupuri) ci una global` \n sensul unui real echilibru planetar [i universal-uman. Informa]ia nu creaz` [i nu trebuie s` creeze rela]ii de comunicare subalterne. Lan]ul comunica]ional (Emi]`tor - Canal - Mesaj - Receptor) nu trebuie s` fie unidirec]ional, ci bi [i multidirec]ional. Facem toate aceste preciz`ri de principiu, din care nu lipse[te o anumit` nuan]` utopic`, \ntruc\t r`scrucea societal` \n care ne afl`m („Amurgul lumii sociale, expansiunea lumii informa]ionale“)31, relev` o anumit` caren]` de fond a procesului evolutiv. {i anume: promovarea libertar` a mijloacelor [i intereselor informa]ionale, cu beneficii excep]ionale, dar [i administrarea lor dup` reguli impuse de criteriile [i normele de putere. |n acest fel informa]ia poate na[te un monstru moral, un hibrid socio-informa]ional amenin]`tor pentru condi]ia uman`, un hibrid aberant societal. |mbinarea puterii informa]iei cu puterea „social`“ (eminamente discriminant`) poate da na[tere unei for]e cu adev`rat pustiitoare, \n mari spa]ii regionale/continentale sau la nivelul \ntregii sfere terestre. 2. Un asemenea hibris, chiar dac` tranzitoriu, indic` o insuficien]` genezic` a ra]ionamentului societal actual, ra]ionament „cauzal“ („ra]ionalistempiric“, „determinist“!), predominant \n spa]iul culturilor de tip european; ar trebui s` spunem „tipic europene“. Vom observa, \n tem`, c` ra]ionamentul european nu acept` o realitate societal` informa]ional` care ar urma s` conduc` la transformarea radical` a structurilor organiza]ionale [i doctrinare \n func]iune, spre o Europ` a valorilor necondi]ionate, necenzurate. P`str\nd propor]iile, putem asem`na \ncr\ncenatul moment social actual cu cel consemnat \n etapa trecerii la primele forme statale; sau, mai \ncoace, cu trecerea de la f`r\mi]area feudal` la constituirea statelor na]ionale (ne amintim, spre exemplu, rezisten]ele romåne[ti la actul „Micii Uniri“ din 1859). Rezisten]ele determinate de societatea informa]iei s\nt cu at\t mai persistente cu c\t, acum, comportamentele individuale, organiza]ionale sau statale tind nu spre „centralizarea“, „unipolarizarea“ (statul-na]iune), ci spre ceea ce am putea numi „o descentralizare integrativ`“, de tip complementar [i nu unipolar, cum constat`m, cel pu]in ca tendin]`, chiar [i \n interiorul structurilor euro-atlantice32. |n aceea[i arie contradictorie putem situa [i am\n`rile conceptuale relative la definirea societ`]ii informa]iei. Cum ar`tam [i \n alt text, „societatea informa]iei“ este perceput` sectorial: tot ceea ce prive[te activitatea [i mijloacele informatice!33 Altfel spus: „un sector al activit`]ii micro-economice“. Se exclude explicit faptul c` exist`m nemijlocit informa]ional (predominant infomental) [i nu predominant social. Informa]ia ca agent universalizant produce 20

un efect de predominan]`, \n care vizat` [i solicitat` este aria mental` \n raport cu aria social`. |n fapt, exist`m informa]ional, dar ne organiz`m ([i ne comport`m) social! Ne organiz`m [i exist`m (\nc`) pe baza unor norme de diferen]iere (clasiale, culturale, etnice, profesionale, na]ionale etc.), indiferent c` ne raport`m la „stat“, la „continent“ sau la „lume“. Astfel c`, \n timp ce informa]ia [i comportamentul informa]ional s\nt universale, neutrale - indiscriminante \n cauza lor esen]ial` - organizarea social` men]ine [i alimenteaz` mentalitatea piramidal` („discriminant`“), fie c` este vorba de comunit`]i, de state sau continente, fie de \ntreaga sfer` comunica]ional` (terestr`/extraterestr`). R`zboiul informa]ional constituie o component` bine delimitat` a unui asemenea comportament inadecvat. Informa]ia este instrumentalizat`: un mijloc de atac mental la dispozi]ia strategilor r`zboaielor „sociale“ (de \nfr\ngere/de supunere a „inamicului dar [i a propriilor sus]in`tori/mandatari, adesea puternic marca]i de atrocit`]i, imagini criminale etc.). R`m\ne de referin]` fraza fostului pre[edinte american, George Bush, \n momentul instituirii cenzurii militare \n r`zboiul din Golf: „Nu vreau s` c\[tig r`zboiul pe teren [i s`-l pierd la televiziune!“ Vorbele fostului pre[edinte de la Casa Alb` indic` explicit muta]iile pe care informa]ia [i impactul informa]ional le produc asupra mentalului (individual/colectiv), de care depind, \n ultim` analiz`, succesul sau insuccesul chiar [i pe c\mpul de lupt` (indiferent de uria[ele, invincibilele mijloace tehnice de r`zboi)34. Hibrisul de care vorbeam men]ine, cum observ`m, dispropor]ionalit`]i care erodeaz` [ansele unei societ`]i alternative, mai corecte, de tip informa]ional. Erodeaz`, \n fond, practica libert`]ii reale \n comunicarea interuman`. 3. Corecta \n]elegere a lucrurilor solicit` c\teva l`muriri de con]inut referitoare la: – carcateristicile de esen]` ale informa]iei, ca semnal semnificativ al evolu]iilor comunica]ionale de fond; – ce tip de societate este/va fi societatea informa]iei; – care s\nt tr`s`turile morale definitorii ale omului societ`]ii informa]iei („premisele moralei [i moralit`]ii omului post-modern“). S` fix`m, foarte succint, datele de fond ale temelor enun]ate: – Esen]a informa]iei rezid` \n caracteristica sa de dat primordial al fiin]ei [i de drept cet`]enesc fundamental. Altfel spus: premerg`toare \n chip genezic, dar [i accesibil` [i garantat`, prin norme morale, juridice [i deontologice la zi. |n acela[i timp, informa]ia, ca realitate diurn`, este un rezultat al dinamicii evolutive, umane [i societale, un rezultat de real interes public… Informa]ia este un rezultat logic \n sfera realit`]ii: semnific` fapte, evenimente, g\nduri, 21

\ntocmai cum se petrec \n contextele date. |n acest punct al comunic`rii informa]ia este curat`/neutr`, condi]ionat` doar de relevan]a public` a determin`rilor concrete. Cunoscutele tare informa]ionale (distorsiune/manipulare/intoxicare etc.) s\nt ulterioare select`rii, redact`rii [i comunic`rii faptului concret ([tirea). De altfe, Rezolu]ia 1003 (1993) a Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic` distinge \ntre informa]ie („[tire“) [i opinie. |n cazul „[tirii“ se aplic` riguros criteriile adev`rului, \n timp ce, \n cazul opiniilor se au \n vedere criteriile onestit`]ii35. Spunem, astfel, c` informa]ia adev`rat` este curat`, neutr`, destinat` beneficiului public, \n chip general, nediscriminatoriu. Pe c\nd onestitatea opiniilor depinde de probitatea moral` a autorilor lor. – Tipul de societate impus de expansiunea informa]iei, de[i \nc` dificil de definit, este supus, deocamdat`, unor \ntreb`ri ap`sat etice, a[a cum procedeaz` [i Fabrice Bompard. Societatea informa]iei va fi democratic`, autoritar` sau de alt tip? Va fi o societate a informa]iilor naturale sau a informa]iilor reprelucrate? Va fi o societate a comunic`rii reale sau a comunic`rii simulate?…36 |ntreb`ri de acest fel [i multe altele vizeaz` o realitate iminent`, c`reia nici doctrina [i nici practica de tip societal nu i-au g`sit solu]ia de continuare. Drama se na[te din faptul c`, de[i este o realitate nou` - \n plan existen]ial - societatea informa]iei este sectorizat` artificial [i riscant, fiind considerat` \nc` ([i \n destule \mprejur`ri) ca un „sector de activitate“ (tot ce ]ine de informatic`) [i nu ca o realitate social` nou`, bazat` pe valori [i rela]ii noi, informa]ionale, societate succesiv` celei bazate pe valori sociale, pe fapte [i comportamente sociale. 4. |ntrebarea obligatorie este aceasta: „Societatea informa]iei se mai poate situa \n acelea[i cauze ca [i aceea construit`, doctrinar [i material, pe un suport pregnant social? De[i am v`zut cum se \ncearc` prelungirea cauzelor sociale [i peste societatea informa]iei (prin reduc]ie la „sector informatic“) evolu]iile reale ne oblig` la constat`ri radical diferite. Informa]ia, prin natura ei transgresiv` [i neutral`, disloc` reperul social, \i estompeaz` puterea generativ`; socialul, \n societatea informa]iei, nu mai poate fi criteriul axiologic hot`r\tor, iar valorile, rela]iile, faptele, nu mai pot fi ierarhizate pe baza criteriului social. Cauza cauzelor acestei schimb`ri se afl` \n esen]a rela]iilor interumane favorizate de for]a implacabil` a informa]iei: – rela]iile interumane nu mai s\nt „rela]ii sociale“, ci „rela]ii de comunicare“, iar aria prevalent` de manifestare a esen]ei umane nu se mai sprijin` \n „social“ ci \n „mental“. Comunicarea, ca act de g\ndire [i op]iune rela]ional`, ca act de restaurare a ra]iunii libere, inclusiv prin rec\[tigarea echilibrului pierdut al gamei senzoriale (McLuhan), pune \n cauz` determinismul social \nsu[i, cum [i libertatea condi]ionat`, „cucerit`“. 22

5. Societatea informa]iei, esen]ial libertar`, denun]` premisa socialoid` [i-i atac` reziduurile de arbitrariu [i arogan]` dominatoare lipsite \n fond de oric\t de precare fundamente de continuare. Omul moral al societ`]ii informa]iei \[i impune, treptat, criteriile. Paradoxal, cople[itoarea globalitate impus` de societatea informa]iei se revendic` [i se legitimeaz` de la individualitatea omului informa]ional, un om multidimensional [i nu unidimensional, cum caracteriza H. Marcuse37 omul dominantei socio-materiale, \n continuarea lui Hegel, Marx sau Freud. Argumente sugestive g`sim \n cartea „Zece etape ale g\ndirii occidentale“ al c`rei unul din subcapitole se intituleaz` „Natura social` a omului“38 Autorii c`r]ii scriu tran[ant: „At\t hegelianismul, c\t [i marxismul au ca punct de plecare afirmarea naturii sociale a omului(…). Pentru a fi om este nevoie s` fi recunoscut ca atare, c`ci realitatea omeneasc` implic` alteritatea. Omul nu o precede ci decurge din alteritate. La Hegel, intersubiectivitatea este enun]at` ca dimensiunea care face umanitatea“. Nu esen]ial altceva spune [i Marx, argumentat astfel \n „Zece etape ale g\ndirii occidentale“: „Constatare valabil` [i \n cazul lui Marx: Robinson Crusoe este o fic]iune. Individul nu exist` dec\t \n societate, iar aceasta nu este doar o sum` de monade izolate care ar avea rela]ii de produc]ie [i de schimb. A exista \nseamn` a coexista, a \ntre]ine rela]ii puse sub semnul necesit`]ii cu ceilal]i“…39 Nu trebuie dec\t s` constat`m c` at\t idealistul Hegel, c\t [i materialistul Marx argumenteaz` \n favoarea omului social, al omului cet`]ii - al cet`]eanului, ofertat pe pia]a „destinului existen]ial“ de Revolu]ia francez` (1789), iluminist`, ra]ionalist`, secularizant`. Autorii celor „Zece etape ale g\ndirii occidentale“ pun concluzii parc` definitive la un proces de g\ndire european` ce-[i afl` sorgintea \n g\ndirea aristotelic`, de-acum aproape 25 de secole, \n acel „zoon politikon“, omul social, omul vie]ii active, cu acces nemijlocit la „binele uman“. Concluziile de ast`zi s\nt acestea: „…Nu se poate vorbi despre esen]` uman` independent de existen]a social`, care constituie nucleul individualit`]ii. P\n` \n forul s`u cel mai intim - g\ndire, credin]`, valori - omul este produsul societ`]ii, «fiu al poporului s`u», cum \l nume[te Hegel, iar nu con[tiin]` suveran` de tip cogito, capabil` s` se izoleze de determinismul social (s.ns.)40. Sprijini]i \n Aristotel care afirma natura moral` a omului, at\t Hegel, c\t [i Marx vorbesc de omul determinat rela]ional [i social, de omul cet`]ean, a c`rui esen]` este dat`, \n cele din urm`, de „alteritate“ (recunoa[terea de c`tre cel`lalt/ceilal]i) [i „intersubiectivitate“ (Hegel) sau de un „ansamblu de rela]ii sociale“ (Marx)41. Constat`m cum, nemijlocit, ra]ionamentul european (laic), cu dominanta sa determinist-dialectic`, afirm` omul-social \n centrul lucrurilor, centrum 23

mundi (omul post-renascentist). {i este firesc s` se \nt\mple astfel, at\ta vreme c\t dialectica are nevoie de un reper concret de raportare, \n cazul de fa]` rela]iile intersubiective [i socio-subiective considerate definitorii pentru condi]ia uman`. 6. Diferit \n chip esen]ial de omul social prin rela]iile de comunicare, omul moral al societ`]ii informa]iei pare a avea o singur` [ans`: - afirmarea „con[tiin]ei suverane de tip cogito, capabil` s` se izoleze de determinismul social!“ Rela]iile de comunicare, \n starea lor nealterat`, favorizeaz` o astfel de izolare a con[tiin]ei de teroarea socio-determinist`. {ansele postmodernit`]ii europene ([i mondiale) stau \n reu[ita acestei tentative de eliberare de sub dictatul determinismului social [i, prin consecin]`, \n manifestarea real` a con[tiin]ei suverane. 7. Lumea „social`“ este \n amurg, cu omul s`u (social) cu tot. Un amurg \ncr\ncenat, am spune, at\ta vreme c\t societatea informa]iei nu \nseamn` \nl`turarea dictatului determinist, iar informa]ia nu este decisiv` \n cauza libert`]ii reale, indiscriminante, a omului [i umanit`]ii.

24

CAPITOLUL II

OMUL MORAL - PROFILURI ELINE Recursul la extraordinarele rezultate ale g\ndirii morale eline nu poate fi evitat de omul modern. Aceasta, fie atunci c\nd se \ncearc` legitimarea unor comportamente diferite, adesea mai greu acceptabile („utilitarismul“, „colectivismul“), fie c\nd, con[tien]i de regresul moral tr`it, \ncerc`m o re\ntoarcere la inten]ia de aur, pe care o identific`m/intuim \n opera marilor greci: Socrate, Platon, Aristotel, Diogene, Epicur, Pithagora etc. Omul moral modern \[i \n]elege mai bine menirea, aspira]ia [i criza, prin temeiurile morale eline. Este [i motivul pentru care, \n capitolul de fa]`, \ncerc`m s` schi]`m (succint/enun]iativ) g\nduri [i medita]ii despre „Bine“, „Virtute“, „Fericire“, de-acum aproximativ dou` milenii [i jum`tate.

Omul socratic Despre Socrate s-a spus c` a fost creatorul dar [i „actorul“ (tragic) al propriei sale doctrine morale. La v\rsta de 70 de ani, avea s` fie judecat la Atena [i condamnat la moarte, sub acuza]ia de corupere a tineretului, nerespectarea zeilor cet`]ii [i inventarea de zei noi („daimonul“ s`u care \i spunea mereu ce s` nu fac`). G\ndirea socratic` \[i ia ca reper [i surs` moral` individul/individualitatea. Mai precis, puterea individului de a-[i g\ndi de sine actul moral, \n urma unui parcurs de ini]iere, de \nv`]are. Rela]ia de comuniune [i comunicare moral` se realizeaz` numai printr-o adresare „omului \n parte“, prin dialog nemijlocit. Virtu]ile - dreptatea, curajul, loialitatea -, se \nva]`, spune Socrate. }inta moral` a \nv`]`rii este justa m`sur` \n lucruri, \n propriile g\nduri [i fapte. „Fiind \ntrebat \n ce const` virtutea unui t\n`r (Socrate) r`spunde: \n a nu dep`[i m`sura \n nimic.“42 Pe aceast` cale t\n`rul, omul \n general, urma s` afle [i s`-[i apropie binele care i se potrive[te. Actul moral socratic stabile[te o rela]ie de consubstan]ialitate \ntre justa m`sur` a cunoa[terii de sine [i justa m`sur` comportamental`. Oamenii nu s\nt buni [i r`i, pare a spune Socrate, ci \n]elep]i [i ignoran]i. |n]eleptul este bun [i m`surat \n tot ce g\nde[te [i \n tot ce face, ignorantul este r`u, nes`buit, nem`surat. 25

Virtu]ile, curajul, dreptatea, adev`rul s\nt expresii ale \n]elepciunii rezultate ale \nv`]`turii, ale resuscit`rii propriilor resurse morale. Pentru c` virtu]ile s\nt \n noi, s\nt \nn`scute; se afl` \n noi \ntr-o stare latent`, iar \nv`]`tura le reg`se[te [i le pune \ntr-o stare existen]ial`, activ`. „Cum r`ul provine, dup` el, numai din ignoran]`, primul pas pentru a ajunge la bine e un proces de cunoa[tere, de \nl`turare a erorii [i de dob\ndire a unor no]iuni juste. Metoda tradi]ional` a expunerii las` loc la nenum`rate imprecizii, de fapt, adev`rul exist` \n om, dar latent [i confuz, deci prin \ntreb`ri metodice trebuie trezit` \n om facultatea de a ra]iona, de a da la iveal` adev`rul cu care e \ns`rcinat“43. Prin dialog („\ntreb`ri metodice“), Socrate nu disloca individualitatea. Scopul era al cunoa[terii de sine, prin activarea [i valorizarea laten]elor morale, \n vedera redescoperirii de sine, conform propozi]iilor delfice: „Cunoa[te-te pe tine \nsu]i“ [i „Nimic prea mult“. |n]elepciunea [i m`sura \mplineau, la Socrate, canonul apollinic al luminii [i echilibrului. |n substan]a-i determinant activ`, etosul socratic se bazeaz` pe cauza individual`: a \nv`]a tu \nsu]i cum este bine s` tr`ie[ti, cum s` deosebe[ti binele de r`u, adev`rul de neadev`r, dreptatea de nedreptate. Un ethos al responsabilit`]ii morale personale/individuale; un ethos antropocentric. Era aproape fatal ca ra]ionamentul socratic s` fie sesizat \n expresia unei prea mari libert`]i („eretice“), de vreme ce „se ab`tea“ flagrant de la normele [i uzan]ele cet`]ii [i de la respectul zeilor legitima]i de tradi]ie. „Socrate calc` legea stric\ndu-i pe tineri [i necrez\nd \n zeii \n care crede cetatea, ci \n divinit`]i noi“44, sus]ineau acuzatorii s`i \n procesul amintit, din anul 399 \.H. Ap`rarea lui Socrate, relatat` de Platon, discipolul s`u, este l`muritoare \n privin]a atitudinii „scandaloase“ a acuzatului. Socrate respect` Zeul, dar nu poate face acela[i lucru \n cazul „puzderiei de zei“ antropomorfiza]i, ispiti]i de prea multe „pl`ceri omene[ti“, cum corect observ` exege]ii platonicieni. Socrate respect` zeii cet`]ii [i crede \n zei; nu va spune niciodat` c` „pe Zeu nu-l intereseaz` ce este drept [i ce este nedrept“, cum afirma ateul Anaxagoras din Clazomene, poreclit „Ra]iune“, pentru c` „a pus ra]iunea peste materie“45. Dar a[a cum Anaxagoras - reprezentant de seam` al [colii milesiene, fizicaliste, dialectice - \ncerca s` „disciplineze“ ra]ional materia [i lucrurile, Socrate promova argumentele [i \ndoielile ra]iunii etice, prin rela]ia intelectiv` a omului cu sine \nsu[i [i cu ceilal]i. Ra]iunea, \n]elepciunea \]i pot legitima temeinicia faptelor. Morala socratic` este \n firea omului [i despre firea omului. Temele eticii socratice s\nt \ntru totul accesibile fiec`ruia: – s` nu dep`[e[ti m`sura \n nimic; 26

– s` cau]i numai binele care ]i se potrive[te [i care nu este v`t`m`tor pentru al]ii; – s` fii de bun` credin]` fa]` de tine \nsu]i [i fa]` de ceilal]i („Nu e[ti de bun` credin]` Meletos, iar acum - nici fa]` de tine \nsu]i, pare-mi-se“46, \i spune Socrate acuzatorului s`u). Dialogul socratic este, de asemenea, simplu [i clar, un dialog cu „omul \n parte“. Pentru a fi corect \n]eles, Socrate spunea c` cerceteaz`: „Ce bine [i ce r`u ]i s-a-nt\mplat acas`“47, iar discu]iile se purtau \n pr`v`lii, \n pia]`, cu oamenii de toat` m\na, de la cei mai onorabili, la me[te[ugari [i hetaire… Prin dialogul cu omul \n parte, Socrate sus]inea c` mo[e[te adev`rul [i-l ajut` s` se nasc`, \ntocmai cum moa[ele ajut` copilul s` vin` pe lume. (Mama sa a fost moa[`). Metoda socratic` a ajuns p\n` la noi sub denumirea de maieutic` („maieutike“ - meseria de a mo[i). Prin metoda sa, Socrate credea c` poate activa \n om virtutea, adev`rul, dreptatea, valori \nn`scute (proprii fiin]ei umane) [i care, neexersate, r`m\n \ntr-o stare latent`. Metoda socratic` („maieutic`“) a impus un „instrumentar opera]ional“ de excep]ional` rigoare investigativ`: cuvintele. Proprietatea termenilor, \n]elesurilor precise, f`r` echivoc, fine]ea [i accesibilitatea nuan]ei [i argumentelor dislocau iner]ii, eliberau spirite, biciuiau moravuri. „Adesea, din cauza argument`rii lui vehemente, oamenii se aruncau asupra lui cu pumnii sau \l tr`geau de p`r; (…) de cele mai multe ori era luat \n r\s, dar \ndura cu r`bdare aceast` purtare proast`“, relateaz` Diogenes Laertios48. Arta utiliz`rii cuvintelor, esen]ial` pentru filosofia moral` socratic`, ne transmite cel pu]in dou` \nv`]`turi valabile [i azi: a) puterea de \nr\urire a cuvintelor corect utilizate, menite unei corecte \nv`]`ri a virtu]ilor; b) relativizarea conceptelor, a termenilor [i expresiilor tabú, pentru a ob]ine o mai mare putere de impact [i o mai pregnant` individualizare (dup` firea fiec`ruia) a condi]iei morale a „omului \n parte“. „Cuvintele vor fi unica resurs` a celui ce declar` c` nu [tie nimic. Limbajul func]ioneaz` ca un implacabil „revelator“, spune Herbert Grenier. {i adaug`: „Socrate acord` tot respectul s`u [i deplina sa \ncredere termenilor limbii comune. A fi \mp`cat cu tine \nsu]i \nseamn` (a fi \mp`cat cu ei) [i a nu tri[a \n privin]a sensului lor“49. Pentru a propune aceast` concluzie preliminar`: „S` nu avem, poate, deplina \n]elegere a justi]iei, dar, \n acela[i timp, s` putem, cu sprijinul oferit de discurs, s` identific`m nedreptatea, iat` condi]ia noastr`, iar aceasta este (…) dilema socratic` a moralit`]ii“50 (o condi]ie perfect aplicabil` [i ziaristului ca exponent al publicului). 27

Socrate cutezase s` impun`, argumentat, prin cuvinte simple, u[or de \n]eles, explicarea ra]ional`, uman`, a realit`]ilor fizice [i mentale, prin corecta utilizare a resurselor morale aflate \n cuvinte [i punerea \n rela]ie a acestora cu virtu]ile \nn`scute ale omului. |ncrederea lui Socrate \n energia moral` a cuvintelor era deplin`. Este suficient s` vorbe[ti despre bine sau bine despre cineva pentru a \nlesni apari]ia/na[terea binelui [i adev`rului. Diogenes Laertios nota: „C\nd i se spuse c` cineva \l vorbe[te de r`u, el \i r`spunse: |ntr-adev`r, fiindc` n-a \nv`]at niciodat` s` vorbeasc` de bine“51. A vorbi bine (corect) [i despre bine este calea spre Bine a omului socratic, omul dispus s` mo[easc` adev`rul chiar cu riscul vie]ii.

Omul platonician |n]elegerea c\t mai exact` a omului moral platonician este \nlesnit` de o interpretare pe care marele filosof o d` lumii \n care tr`im. Mai precis - \n rela]ia pe care Platon o stabile[te \ntre Ideea Etern` („transcendent“) [i lumea real` („imanent“). Esen]a filosofiei platoniciene rezid` \n primordialitatea Ideii, care este imuabil`, etern`, „identic` cu sine [i unic` [i multipl`“52. Tot ce exist` [i ne este accesibil, lumea (noastr`) \n totalitatea ei, constituie o copie a Ideii Eterne, dar o copie mai palid`, mai proast`. Lucrurile, ca [i faptele omene[ti, exist` \n m`sura \n care particip` la ideile primordiale, eterne. „…Lucrurile din lumea noastr` sensibil` poart` denumiri omonime cu aceste idei („unice [i multiple“ s.ns.), din cauz` c` particip` la ele; \n]eleg prin aceasta c` lucrurile drepte particip` la ideea de drept, iar lucrurile frumoase particip` la ideea de frumos. Fiecare idee este etern`, este o no]iune [i, mai mult, este neschimb`toare“53. Altfel spus, ne organiz`m destinul terestru \ntr-o lume disimulat`, copie a lumii inaccesibile, a Ideii Eterne. Ceea ce noi \n[ine tr`im efectiv este o lume a umbrelor Ideii. Un spectacol fantomatic, „Mitul pe[terii“, descris sugestiv \n „Republica“, aceasta vrea s` spun`. Pe peretele de fundal al pe[terii - opus intr`rii prin care p`trundea o lumin` sub]ire, perete la care privesc mai mul]i indivizi lega]i, din copil`rie, \n lan]uri, cu spatele la sursa de lumin` - nu se v`d dec\t umbrele celor de-afar`, afla]i \ntr-un continuu du-te-vino. Umbrele proiectate pe fundal „un mic perete a[a cum este paravanul scamatorilor“, scrie Platon, s\nt, pentru cei ce nu au v`zut altceva toat` via]a, realitatea \ns`[i. {i Platon precizeaz`: „Asemenea oameni nu ar putea lua drept adev`r dec\t umbrele lucrurilor“54. 28

Omul platonician are acces la umbrele („formele“) ideilor primordiale. Situat astfel, omul platonician apare el \nsu[i ca o fantom` printre concepte imuabile. Aceasta, dac` Platon s-ar situa mereu \ntr-o condi]ie absolut`. Or, sistemul s`u ra]ional nu exclude condi]ia terestr` a omului [i a lumii reale. Nu exclude faptele omene[ti, chiar dac` \ntreaga sa „fenomenologie existen]ial`“ se reazim` pe o realitate imitativ`, \n care lucrurile doar particip` la ideile eterne. „Etica platonician` - apreciaz` profesorul Ion Banu - nu e exclusiv o specula]ie a Binelui Absolut, dup` cum estetica lui e departe de a viza doar Frumosul transcendent. Avem aici nu numai «metafizic`», dar [i «fizic`», avem medita]ii pline de patos despre omul viu [i gr`dina casei sale, despre devotamentul prietenului, abnega]ia fiului, gra]ia adolescentului, poezia cromatic` a unui amurg55. Profesorul Banu sugereaz`, \n fond, diferen]a pe care Platon o face \ntre „ra]iune“ [i „sufletul reflexiv“, acesta din urm` fiind propriu omului, pe c\nd ra]iunea este proprie divinit`]ii. Amintim, \n context, cele dou` principii ale ra]ionamentului platonician: divinitatea (care cuprinde ra]iunea [i cauza) [i materia (stare inform`, a c`rei cauz` st` \n necesitate: cauza in forma). Prin acceptarea destinului formal, \n raport cu lumea esen]elor, a ideilor eterne, omul \[i redescoper`, practic, voca]ia creativ` arhetipal`. Lucrurile („formele“) prin care se exprim`, din necesitate, particip` la Ideea Etern` („unic` [i multipl`“), omul fiind astfel p`rta[ la ra]iunea [i cauza „providen]ei divine“ (expresie folosit` pentru prima dat` de Platon, noteaz` Diogenes Laertios). Opinii oarecum similare exist` [i cu privire la cadrul institu]ional de formare a omului moral platonician. Reamintim mai \nt\i observa]ia hegelian` dup` care natura moral` a omului platonician nu poate fi \n]eleas` [i nu poate exista „dec\t \n cadrul organismului statului“56. Dar tot Hegel constat` c` statul ideal/perfect platonician, a[a cum este descris \n „Republica“, este unul himeric, pentru „oameni minuna]i“. La r\ndu-i, Constantin Noica, interpreteaz` statul platonician \ntr-o perspectiv` a pedagogiei ideale, \n care omul [i nu statul constituie miza \ntregului ra]ionament filosofico-moral. „Platon nu-[i propune \n el (\n „dialogul“ din Republica n.ns.) s` ofere un tip ideal de stat, ci un tip ideal de om“57. |n aceast` idee, Constantin Noica ar prefera ca, \n urma unei hot`r\ri a unui congres platonician, marii speciali[ti s` nu mai traduc` titlul dialogului prin «Republica», ci printr-un titlu ca «Republica interioar`»“. |n acest fel, opera \n discu]ie nu s-ar mai citi ca o lucrare politic`, ci ca un studiu care a \ncercat s` „\mpleteasc` realul cu Ideea“. |n „Republica“ nu s\nt descrise cinci tipuri de regimuri politice: „Departe de a culmina \n descrierea statului, dialogul culmineaz` cu descrierea a cinci tipuri de oameni: omul suveranit`]ii morale [i de cunoa[tere (numit aici omul regal sau 29

aristocratic), omul timocratic, cel oligarhic, omul democratic [i cel tiranic“58. Aceste cinci \ntruchip`ri umane, crede Constantin Noica, „par a da un tablou complet al omului ca fiin]` uman` [i social`“ [i care „se trezesc \n om, \[i caut` afirmarea dominant`, se ciocnesc \ntre ele [i dau r`zboiul civil din sufletul oric`rui ins ie[it din anonimat“59. A[adar, „Republica“, de[i descrie statul perfect, \n care nu pot tr`i dec\t „oameni minuna]i“, stat [i oameni himerici \n fond, constituie, totu[i, termenul de referin]` at\t pentru Hegel, c\t [i pentru Noica, \n argumentarea oportunit`]ii unui cadru „institu]ionalizat“, \n care s` se formeze (moral) omul real. Exegenzele platoniciene constat`, de altfel, c` Platon \nsu[i vorbe[te de „statul perfect“, dar [i de statul bazat pe legi [i chiar de statul unor „proiecte“ concrete. Statul platonician, accesibil, p`streaz` o caracteristic` mai aparte: eticul este un element substan]ial al statului (Hegel). Astfel c` numai cel ce este cet`]ean \n depline drepturi este „\n esen]` moral“60, pentru c` „omul drept nu exist` dec\t ca membru moral al statului“61. De aici: categoriile morale exist` [i \n individ („\nn`scute“), dar [i \n stat. |n rela]ia individ-stat, Platon afirm` preeminen]a statului. Este \ng`duit` un anumit tip de educa]ie: „educa]ia individual` pentru stat“62, prin religie, art` [i [tiin]`; individului nu-i este \ng`duit „s`-[i aleag` o categorie social` (…) conduc`torii \i repartizeaz` fiec`ruia o anumit` ocupa]ie, ]in\nd seama de talentele, predispozi]iile [i educa]ia acestuia“63. Principiul libert`]ii subiective („con[tiin]a subiectiv`“) nu este \ng`duit \n statul platonician [i nici omului platonician. Platon distribuie [i virtu]ile \n func]ie de categoriile sociale admise \n stat (trei categorii): – filosofii [i oamenii de stat - dob\ndesc [tiin]a [i \n]elepciunea („care au \n vedere \ntregul“); – vitejii - care impun cele ce s\nt „drepte [i legitime“ [i care definesc vitejia; – me[te[ugarii [i agricultorii - \[i pot apropia cump`tarea. S` mai not`m c` Platon refuz`, \n statul s`u, institu]ia propriet`]ii [i „via]a de familie“, copiilor r`m\n\nd s` li se asigure o „educa]ie comun`“, \n cadrul statului. Femeile, la r\ndul lor, vor urma un destin statal, egal cu al b`rba]ilor (Hegel spune: „aproape egal“). Femeile particip` inclusiv la r`zboaie, este drept, spune Platon, „\n ariergard`, nu ca rezerve, ci pentru a-l speria pe du[man prin mul]imea lor“64. Omul moral platonician desfide individualitatea, subiectivitatea („con[tiin]a subiectiv`“), \n favoarea obiectiv`rii comunitare, \ntemeiate pe preeminen]a statului [i integrarea moral` a individului \n stat. 30

|n fascina]ia Ideii Eterne, Platon era avizat, totu[i, de dificultatea de a exista a statului s`u perfect. |nsu[i noteaz` c` un asemenea stat nu exist`. Ceea ce-l face pe Constantin Noica s` diferen]ieze proiectul filosofic de realitatea institu]ional`, politic`. Redactarea „Legilor“, la o v\rst` venerabil`, c\nd [i experien]a siracuzan` [i-a stabilit mai clar \n]elesurile, ipostaza triadic` a statului: „a) statul perfect; b) statul bazat pe lege; c) un stat „rezolutiv“, al unor obiective „societale“, favorizeaz` o viziune plauzibil` asupra omului moral platonician [i a rela]iei individ-stat, mult ameliorate existen]ial. Platon face, acum, distinc]ia necesar` \ntre perfec]iunea (ideal`) [i n`zuin]ele omene[ti: „Iat` perfec]ia ideal` c`tre care va n`zui omul. |ns` ea este mai mult partea zeilor dec\t a omului, totu[i trebuie s` propor]ionaliz`m normele noastre cu sl`biciunea omeneasc`, fiindc` avem a face cu oameni, nu cu zei. Pl`cerile, durerile, dorin]ele s\nt din fire sentimente omene[ti. Ele s\nt resorturile ce ]in suspendat` orice fiin]` muritoare. |mprejurul lor se rotesc mi[c`rile mai \nsemnate ale vie]ii“65. Propor]ionalizarea normelor cu sl`biciunea omeneasc` apare ca ideea c`l`uzitoare a omului moral platonician, apropiat, astfel, de justa m`sur` socratic` [i, vom vedea, de modera]ia aristotelic`.

Omul aristotelic Aristotel din Stagira discipol al lui Platon \ncearc` o propor]ionalizare \n fapt a normelor [i uzan]elor morale. Esen]a comportamentului moral aristotelic se afl` \n modera]ie („nici insuficien]`, nici exces“). Diferen]ierea de g\ndirea platonician` se deduce din fermitatea premisei: Aristotel reconsider` idealismul transcendent \n favoarea unei existen]e morale nemijlocite („imanente“). Omul moral aristotelic este situat \n aria inten]iopnal` a Binelui, g\ndurile [i faptele sale vizeaz`, prin natua lor, „un anume bine“66. Binele rezult` din tendin]a a toate spre un „anume bine“; [i aceasta pentru c` „binele este cel spre care aspir` toate“. Textul aristotelian de referin]` la care ne-am mai referit este acesta: „Orice art` [i orice investiga]ie, ca [i orice ac]iune [i orice decizie, par s` tind` spre un anume bine; de aceea, pe bun` dreptate, s-a afirmat c` binele este cel spre care aspir` toate“67. Mimesisul platonician apare la Aristotel ca act inten]ional nemijlocit, accesibil omului contemplativ („filosoful“), ca [i omului activ (omul obi[nuit). Sugestiv, Aristotel vorbe[te \n chiar prima carte a „Eticii Nicomahice“ de „Binele suprem“ [i „Binele uman“. Ambele categorii de bine s\nt accesibile omului, cu deosebirea c` „Binele suprem“ poate fi la \ndem\na celor cu acces 31

la via]a contemplativ`, a celor cu disponibilit`]i intelective superioare, pe c\nd „Binele uman“ revine oamenilor vie]ii active, mai pu]in disponibili pentru via]a intelectual`. Omul contemplativ poate atinge Binele suprem prin capacitatea de a realiza unitatea originar` dintre divinitate [i intelect, facultate suprem` a umanului. Binele uman rezult` din voca]ia social` a omului. Pentru c` omul \n ra]ionamentul aristotelic este, prin natura sa, o fiin]` social`. Tentativa continu` a omului este de a se realiza \n ambele planuri ale Binelui: suprem [i uman. Se vorbe[te chiar de aspira]ia la „o via]` mixt`“68 a omului aristotelic - \n plan divin [i \n plan uman. Dac` „Binele suprem“ se poate dob\ndi prin contempla]ie (prin calit`]i intelective excep]ionale), „Binele uman“ poate fi ob]inut prin intermediul unei [tiin]e „cu cea mai mare autoritate [i cu cea mai \nalt` organizare, iar aceasta se arat` a fi politica“69. Politica apare, la Aristotel, ca o adev`rat` [tiin]` canonic`, \n sensul c` „ea stabile[te prin legi ce trebuie f`cut [i ce trebuie interzis“. Concluzia preliminar`: „Scopul ei (al politicii) le \mbr`]i[eaz` at\t de cuprinz`tor pe cele ale celorlalte [tiin]e, \nc\t acesta poate fi considerat binele uman prin excelen]`“70. Binele uman rezult` din ac]iune, din ac]iunea social`, ca exteriorizare/ concretizare a naturii sociale a omului, a[a cum este considerat de Aristotel. |n stilu-i concis, relatativ, mai aproape de cel ziaristic dec\t de cel filosofic, Diogenes Laertios sintetizeaz` astfel g\ndirea etic` aristotelian`: „Aristotel povestea c` \n etic`, singurul scop este exercitarea virtu]ii \ntro via]` des`v\r[it` [i spunea c` fericirea este o reuniune din trei feluri de bunuri: bunurile suflete[ti, pe care le consider` ca primele \n rang, \n r\ndul al doilea vin bunurile corporale, ca s`n`tatea [i vigoarea, frumuse]ea [i celelalte, [i-n al treilea r\nd bunurile exterioare, ca bog`]ia, neamul bun, faima [i cele asem`n`toare. Socotea c` numai virtutea nu-i de-ajuns ca s` produc` fericirea, ci c` s\nt necesare pe deasupra [i bunurile corporale [i cele exterioare, c`ci \n]eleptul ar fi nenorocit dac` ar tr`i \n dureri, s`r`cie [i alte asemenea \mprejur`ri. Viciul, \ns` e suficient ca s` produc` nefericirea, oric\t de multe bunuri exterioare [i corporale i s-ar ad`uga“71... Tripticul aristotelic stabile[te prioritatea bunurilor suflete[ti, singurele care valideaz` rela]ia de complementaritate pozitiv` cu cele de rangul doi (corporale) [i trei (exterioare). Virtutea este condi]ionat` de calitatea bunurilor suflete[ti; absen]a acestora face inutil` prezen]a celorlalte (corporale [i 32

exterioare). Dramatic este c` omul moral aristotelian nu poate beneficia de \nr\urirea virtu]ii chiar dac` bunurile suflete[ti exist`, dar lipsesc cele corporale [i exterioare, sau numai cele corporale sau numai cele exterioare. Bunurile suflete[ti nu pot favoriza virtutea, at\ta vreme c\t nu s\nt ambientate de cele corporale [i exterioare. Astfel, secundarul decide \n manifestarea naturii etice a omului; prin aceasta, Aristotel confer` o [ans` auto-form`rii etice a „omului \n parte“, cum spunea Socrate. Constatarea poate fi generalizat` la cazul \ntregii filosofii etice aristoteliene. |ntr-adev`r, marele stagirit, redescoperind natura social` a omului, a \nso]it-o de un demers etic \n cauz`. Aristotel propune omului un demers etic realist, ra]ional, accesibil - rezultat din armonia bunurilor suflete[ti cu cele corporale [i cu cele exterioare. „Matricea“ etic` a \nv`]atului din Stagira apare, \n cele din urm`, ca o cuantificare armonic` a unor calit`]i umane reale, perfect plauzibile. Relismul etic aristotelian deschide ra]ionamentul cauzal determinist [i libertar - al con[tiin]ei libere renascentiste [i moderne.

Epicureanul |ntr-un sens nu tocmai u[or de acceptat de contemporani [i nu numai, epicurienii afirmau c` „natura ad\nc` a omului este pl`cerea“. |n]eleas` ca exhibare senzualist`, vicioas` [i viciant`, „pl`cerea“ epicurean` a constituit o continu` tem` polemic`, soldat` cu prigonirea maestrului [i a discipolilor s`i. Epicur, \ntemeietor de [coal` la Lesbos, a trebuit s` fug` din insul`, \n urma unor acuza]ii grave (necredin]` \n zei, coruperea discipolilor), iar \n Atena a avut voie s` intre \ntr-un t\rziu. Epicur considera pl`cerea ca un bun \nn`scut, primul bun \nn`scut, [i un astfel de bun nu trebuie reprimat, contracarat. Corecta \n]elegere a pl`cerii ca bun \nn`scut relev` ra]iunile etice epicureene. |n „Scrisoarea c`tre Menoikeus“, \nv`]atul prigonit [i ne\n]eles define[te pl`cerea ca primul dintre bunurile \nn`scute; dar nu despre orice pl`cere poate fi vorba. Epicur \ndeamn` la alegerea acelor pl`ceri din care s` nu decurg` „o nepl`cere [i mai mare“. Epicur solicit` capacitatea ra]ional-selectiv` a individului, capacitate care s` armonizeze pl`cerea sim]urilor cu echilibrul [i justa m`sur` comportamental` (apropiat` de cea socratic`). La Epicur diferen]a de ra]ionament etic fa]` de precursori rezult` din rolul precump`nitor pe care el \l acord` sim]urilor („vie]ii senzuale“), \n premisa model`rii comportamentale. De fapt, artei de a ne sim]i bine. Hubert Grenier explic` exact acest lucru: „nu ne cerea s` ne lipsim de tot, ci s` profit`m c\t mai mult de ceea ce avem. Mul]umirea pe care o realizeaz` Epicur 33

nu este nici un minim, nici un maxim, ci este exact un optim, adic` o rela]ie \ntre un minim, un minim de elemente, de alimente, [i un maxim, un maxim de delectare ce trebuie ob]inut. S` petreci cu pu]in. Nu \n aceasta const` oare marea art`? Corpul, prin nevoile sale modeste, permite acest lucru, iar sufletul \l [i realizeaz`“ (s.ns.). {i \ntr-un stil curat epicurean, profesorul Grenier consider` c` ar fi bine dac` am \nv`]a „secretele acestei arte“ \n vremea noastr` c\nd, cum spune Max Scheler, „oameni din ce \n ce mai tri[ti s\nt \nconjura]i de lucruri din ce \n ce mai agreabile“73. Ra]ionalismul senzualist al lui Epicur este mai actual chiar dec\t s\ntem dispu[i s` accept`m.

Cinicul |ntemeietorul [colii cinice este considerat Antistene, n`scut dintr-un atenian [i o trac`, adept fervent al lui Socrate. „Locuia la Pireu [i f`cea \n fiecare zi 40 de stadii (7-8 km) pe jos p\n` la Atena ca s`-l aud` pe Socrate, de la care a \nv`]at perseveren]a [i, \nsu[indu-[i lipsa de patimi a acestuia, fond` felul de comportare al [colii cinice \n via]`“74. Cinicii s\nt recunoscu]i pentru dispre]ul declarat fa]` de bog`]ie, petreceri ce „mole[esc sufletul“, ca [i pentru felul de multe ori ostentativ \n care \[i afi[au s`r`cia, lipsa de mijloace, a hranei [i ve[mintelor etc. Cel mai cunoscut \ntre cinici este, desigur, Diogene din Sinope, cel care opunea „soartei nenorocite curajul, legii natura [i patimii ra]iunea“75. Curajul, natura [i ra]iunea s\nt conceptele majore utilizate de Diogene \n ra]ionamentul s`u necru]`tor contra ac]iunilor [i pasiunilor pe care soarta [i puternicii zilei le opun destinului liber al omului. Pentru a dep`[i legea (pozitiv`/subiectiv`) [i patimile ce \ntunec` ac]iunile, Diogene afirma preeminen]a dreptului natural [i a statului universal. „Adev`rata or\nduire de stat, spunea el, este aceea care cuprinde tot universul“76. Cinicii erau adep]ii individualit`]ii (credeau numai \n „binele individual“) [i ai libert`]ii individuale (at\t interioare, c\t [i exterioare, \n cetate). Celebra \nt\mplare, cu Alexandru cel Mare care venise \n fa]a lui Diogene, c\nd filosoful tocmai se \nc`lzea la soare, poate fi socotit` o adev`rat` parabol` a libert`]ii: |mp`ratul \i spuse: „Cere-mi orice favoare vrei“, la care Diogene r`spunse: „Nu-mi lua lumina soarelui“77. Libertatea se afl` \ntotdeauna dincolo de soart`, de lege sau patim`, dincolo de decizia voin]ei subiective, m`rginite, arbitrare. Diogene \[i „potrivea purtarea \ntocmai cu adev`rul, r`sturn\nd valorile, acord\nd dreptului 34

natural o autoritate mai mare dec\t legii, [i afirm\nd c` felul lui de via]` are acela[i caracter ca via]a lui Heracles, c`ci punea libertatea mai presus de orice“78 (s.ns.). Diogene sfida cu ostenta]ie realitatea. Cinicul este omul libert`]ii sfid`toare, abstras` din arbitrariu [i derizoriu: un om al libert`]ii prin ra]iune [i curaj.

Scepticul Reprezentantul cel mai de seam` al „[colii sceptice“ este Pyrrhon din Elis. Scepticii nu credeau nici \n puterea ra]iunii [i nici \n sim]uri. Diogenes Laertios \l prezint` astfel pe Pyrrhon: „El spunea c` nu exist` nici frumosul nici ur\tul, nici dreptatea nici nedreptatea. La fel, cu privire la toate lucrurile sus]inea c` nu exist` nimic cu adev`rat [i c` oamenii s`v\r[esc fapte \n conformitate cu obiceiul [i cu conven]ia, c`ci orice lucru nu-i mai mult \ntr-un fel dec\t \n altul.“ Scepticii distrugeau sau ignorau dogmele, „dar ei nu enun]au nici una“79. Negau ab initio aptitudinile inteligibile [i sensibile ale omului, concomitent cu un apriorism al lucrurilor (care au fost demonstrate sau care nu pot fi demonstrate). Recuzarea ac]iunii [i a sim]urilor din menirea lor cognitiv` este semnul distinctiv al unui sceptic. Un intere, \n plus, pentru g\ndirea zilelor noastre, este men]inut de paralela ce se poate face \ntre b`t`lia (pentru ra]iune) de acum aproape 24 de secole [i polemicile recente \ntre „ra]ionali[ti“ [i „relativi[ti“ („decep]iona]ii de scientism“), pentru configurarea paradigmei existen]iale a mileniului urm`tor („post-modern“). Scepticii zilelor noastre s\nt relativi[tii.

35

„Omul este m`sura tuturor lucrurilor, a celor ce s\nt precum c` s\nt [i a celor ce nu s\nt precum c` nu s\nt“. (PROTAGORAS) „Dintre at\tea idei, dup` ce au fost respinse toate celelalte, singur` aceasta a r`mas, c` trebuie s` ne p`zim s` nu nedrept`]im mai degrab` dec\t s` fim noi nedrept`]i]i“. (SOCRATE - replic` \n dialogul Gorgias de Platon)

„Care este atunci comportarea pl`cut` Zeului [i de care el se \nconjoar`? Nu exist` dec\t una singur` [i un vechi proverb o exprim` foarte bine: asem`n`torul, dac` p`streaz` m`sura, va fi prieten asem`n`torului, \n vreme ce fiin]ele f`r` m`sur` nu s\nt prietene nici \ntre ele, nici cu acelea care au m`sur`. Or, pentru noi, divinitatea trebuie s` fie m`sura tuturor lucrurilor la gradul suprem [i mult mai mult dec\t - a[a cum se pretinde - ar fi omul“. (PLATON)

36

CAPITOLUL III

MAREA TRANZI}IE: de la „obsesia dihotomic`“ la „unitatea originar`“ Persisten]a dualit`]ii: „Binele suprem“ [i „Binele uman“ 1. G\ndirea elin` admite, numai \n mod excep]ional, posibilitatea unei realit`]i umane unitare - a unit`]ii originare - a[a cum o fixase („conceptual“) Aristotel. Unitatea originar` putea fi realizat` exclusiv de indivizii cu acces la via]a contempativ`, singura \n m`sur` s` realizeze unirea organic` dintre intelect [i divinitate: dintre „Binele suprem“ [i „Binele uman“; dintre „via]a activ`“ [i „via]a contemplativ`“; dintre divin [i uman. Aristotel propune un „silogism“ discriminant, prin stabilirea diferen]ei de acces \ntre omul activ [i omul contemplativ. Platon, am v`zut, situeaz` individul \n aria de imita]ie a Ideii Eterne („[i unic` [i multipl`“); toate „formele“, crea]iile noastre urmeaz` modelele preexistente, validate prin gra]ia Ideii, cum ne spune Hegel. Mimesis-ul platonician se origineaz` \n rememorare, \n imaginile pe care sufletul le-a re]inut din c`l`toria primordial` \n spa]iul Ideii Eterne; al Providen]ei Divine. Omul platonician tr`ie[te, astfel, \ntr-o condi]ie scindat`: \ntre primordial [i real, \ntre mimesis [i nostalgia originar`. Misiunea ce [i-o asum` este \n cauza imaginilor primordiale; pe care le imit` [i le propune existen]ei sublunare, prin activarea continu` a amintirii. |ntr-un ultim postulat, pentru Platon „Dumnezeu“ este Binele, iar „scopul de atins este identificarea cu Divinitatea“. Aristotel, discipol al marelui \n]elept din Crotona, dep`[e[te condi]ia imitativ-formatoare a omului platonician. Omul aristotelic poate atinge „un anume bine“, ba chiar [i „Binele suprem“ \n chip nemijlocit. Individul cu o educa]ie [i aptitudini reflexive poate realiza unirea intelectului cu divinitatea, pe calea vie]ii contemplative. „Binele suprem“ aristotelic constituie un atribut 37

privilegiat al unui anumit tip uman (omul reflexiv; filosoful). |n diferen]`, omul vie]ii active, poate atinge „Binele uman“ prin ac]iune direct`, nemijlocit`, ca „om social“, c`l`uzit de [tiin]a politicii, „[tiin]a cu cea mai mare autoritate [i cu cea mai \nalt` organizare“. |ntre „Binele suprem“ [i „Binele uman“, t\njijnd continuu la o „via]` mixt`“ (la „unitatea originar`“), omul aristotelic suport` [i el condi]ia dihotomic` („scindat`“) ca pe o predestinare. 2. Ra]ionamentele morale puternic particularizatoare propuse de epicureeni, cinici sau sceptici nu altceva vor s` spun`. Epicur vorbea de „pl`cere“ ca prim` condi]ie, \nn`scut`, a fiin]ei umane, Diogene sfida \ntocmirile temporale \n numele libert`]ii, Pyrrhon scepticul cerea „ab]inerea judec`]ii“ din moment ce „orice demonstra]ie e alc`tuit` fie din lucruri care au fost demonstrate, fie care nu pot fi demonstrate“. |n toate aceste doctrine, omul este situat \ntr-o pozi]ie (condi]ie) cel pu]in ambigu`, \n disjunc]ia elementelor unitare. Viziunea dihotomic` - reg`sit` \n marile doctrine, construit` \n cei 200 de ani de uimitoare g\ndire elin` (de la Socrate la Epicur) - \[i pune pecetea contradictorialit`]ii pe tot ce s-a g\ndit, \n acel spa]iu matricial, p\n` \n pragul mileniului I. Este o continu` dram` de situare a omului \n lume: fa]` de sine [i fa]` de ceilal]i; fa]` de principiul divin [i de principiul natural al lucrurilor; fa]` de real [i de nonreal; fa]` de individualitate [i universalitate… Omul scindat (marcat dihotonic!) trecea pragul mileniului I cu presim]irea unui miracol real [i conceptual - primenitor: miracolul christic. Al omului p`m\ntesc [i ceresc \n acela[i trup [i \n aceea[i Fiin]`. Pragul mileniului I apare, prin aceast` minune unificatoare a intelectului cu divinitatea, ca suport temporal [i etern al concluziei \ntregii filosofii eline despre om [i umanitate. Unitatea originar` s-a realizat concret ca \nceput [i sf\r[it al unei c`i ra]ionale [i suflete[ti la care filosofia elin` a aspirat [i prin care [i-a g`sit des`v\r[irea. Iisus este Fiul Omului [i Fiul lui Dumnezeu \n aceea[i [i \ntru aceea[i Fiin]`. 3. Semnele marii schimb`ri s\nt revelatoare [i cu efecte pe termen lung. Dou` par s` dureze sine die. Una mai abstract`: \nt\lnirea elenismcre[tinism- iudaism, triad` a c`rei actualitate nu pare a se eroda nici dup` dou` mii de ani. Triad` care a marcat [i marcheaz` substan]ial [i direct ra]ionamentul \ntregului spa]iu spiritual [i moral de tip european [i nu numai. Al doilea semn al marii schimb`ri a fost configurat de noua realitate istoric` \n spa]iul elin, scris` de Alexandru cel Mare, deschiz`torul expansiunii elenismului (339-327 \.H.) [i care favoriza crearea unei civiliza]ii mediteraneene eline, deschis` marilor experien]e ra]ionale ulterioare. Cu referire la triada elenism-cre[tinism-iudaism este realist s` observ`m puncte de simila38

ritate care azi s\nt asimilate \n ra]ionamente de tip laic sau religios, dar este de presupus c`, \n momentul istoric dat, au trezit posibile confuzii [i, cum [tim, lungi controverse. Cu deosebire, persoana istoric` a lui Iisus [i simbolul christic - simbol spiritual absolut (|ntocmai Tat`lui Ceresc) au pus iudaismul \n fa]a unor praguri greu de trecut. Problemele practic insolubile ridicate de Legea cea nou` \n fa]a vechii legi au permis, din fericire, s` se identifice realit`]i spirituale asem`n`toare, al c`ror fundament ra]ional [i ideal se reg`sea at\t \n elenism [i \n cre[tinism, c\t [i \n iudaism. Constan]ele ra]ionale privind „Unitatea“, „Unul“, „Totul“, „Universul“ (v`zut ca „stat“ de Diogene cinicul), „Providen]a Divin`“ (platonician`), „Divinitatea“ [i „Materia“, „Ra]iunea“ [i „Cauza“, „Unitatea originar`“ etc. se afl`, \n forme nu totdeauna radical schimbate, \n cele trei ipostaze ra]ional-fiin]iale numite mai sus. |ntr-un mod oarecum paradoxal, momentul concluziei eline [i al des`v\r[irii Omului Christic a condus [i la o mai nuan]at` cunoa[tere a doctrinei iudaice [i, astfel, la inser]ia sa logic` \n spa]iul spiritual european81. Ra]ionalismul („idealist“) platonician pare a fi calea favorabil` de asimilare \n g\ndirea [i practica european` a cre[tinismului evanghelic (Albert Camus); acela[i ra]ionalism platonician, dominant \n Evul Mediu, stimul\nd [i cunoa[terea real` a g\ndirii iudaice. Chiar dac` aceasta s-a \nt\mplat, \n anumite cazuri, prin controvers`. Cu referire la cauza istoric`: Este vorba de ceea ce speciali[tii apreciaz` a fi fost „o criz` paradigmatic`“, survenit` odat` cu pr`bu[irea „cet`]ii“ grece[ti [i cu criza libert`]ii. Argumentul ultim a fost dat de \nceputul campaniilor lui Alexandru cel Mare, declan[ate \n spa]iul grecesc (supunerea Atenei). Alexandru, elevul lui Aristotel, va realiza \ns` ceea ce marii greci visau: expansiunea elenismului, perceput ca mod de g\ndire [i construc]ie institu]ional` [i moral`. |ntr-un anumit fel (cultural-spa]ial), expedi]iile alexandrine argumenteaz` posibilitatea Logosului universal, argumentat de stoici, \n primele faze ale dezvolt`rii doctrinei lor, preluat [i de cultura imperial` roman`, p\n` pe la mijlocul mileniului I. („Stoicul nu va voi nimic altceva \n afar` de ceea ce vrea universul, iar prin aceast` hot`r\re at\t de str`in` de renun]are nu-[i va sacrifica voin]a personal`, ci o va potrivi dup` cea a \ntregului“)82. 4. Extensia elin`, concomitent` cu estomparea accentuat` a vechilor repere de tip statal, juridic sau moral (platoniciene, aristotelice) a obligat g\ndirea greceasc` la c`utarea unui silogism trans-specific, trans-atenian. A obligat-o la ceea ce Pierre Auregan [i Guy Polayret numesc „expresia unei ra]ionalit`]i care transcende particularismele“83. Universalele platoniciene, \ntocmai ca [i cele iudaice, se adapteaz` acestei lumi, \n realitatea ei constata39

bil`, prin Alexandru - \n Persia, Egipt, Babilon, locuri \n care au fost sau au ajuns [i evreii, dar ei din cu totul [i cu totul alte motive, dealtminteri tragice. 5. Semnele noilor ra]ionamente apar cum spuneam, mai pregnant la stoici (vechiul stoicism [i cel de mijloc). Stoicii afirmau c` „\n]elept este acela care tr`ie[te \n acord cu lumea“84. Pentru ca, apoi, s` constat`m c` „pentru stoic, fericirea const` \n a nu se l`sa dereglat prin pasiuni [i a g`si \n sine \nsu[i un echilibru paralel cu cel existent \n lume“. Echilibrul paralel putea fi dob\ndit numai dac` omul ajungea s` poat` deosebi „ceea ce depinde de el de ceea ce nu depinde de el“. Concluzia rezult` firesc din premise: „Stoicul este cet`]ean al universului (…) deoarece recunoa[te ca model nu virtu]ile limitate ale cet`]ii, mereu schimb`toare, ci pe acelea ale unei umanit`]i pe care o \mp`rt`[e[te laolat` cu ceilal]i“. 6. G\ndirea [i morala stoic` nu scoteau cu totul omul de sub obsesia dihotomic`. Dar anumite progrese spre unitatea originar` pot fi observate. Omul stoic \ncearc` s` g`seascc` \n sine \nsu[i un „echilibru paralel cu cel existent \n lume“. |ncearc` rela]ii armonice. |n acela[i timp, stoicul este „un cet`]ean al universului“ [i tr`ie[te o umanitate pe care „o \mp`rt`[e[te cu ceilal]i“. Stoicul pleac` din cetate \n lume; stoicul este un elenist mai degrab` dec\t un elin. Elevul lui Aristotel, marele Alexandru, a f`cut s` fie posibile lumea [i noul tip de umanitate, deopotriv` geografic [i… „peripatetic“. 7. Omul stoic este \nc` „scindat“ (\ntr-un „echilibru paralel“), dar \ntro stare pre-unitar` mult ameliorat`, conceptual [i real. Unitatea originar` real` nu avea s` o realizeze el, chiar dac` stoicismul (ca moral` a \ndur`rii [i renun]`rii) a rezistat [i dup` „anul 1“ al erei christice. De altfel, ideile [i solu]iile morale stoice se dovedesc a fi durabile [i azi, poate [i datorit` premoni]iilor revelatoare „christice“, pe care le con]ineau implicit. Cu deosebire, \n privin]a unei umanit`]i universale, prevestitoare a unit`]ii originare - absolute [i tangibile - ce avea s` se \nt\mple la momentul proorocit, stoicismul poate fi considerat doctrina moral` aflat` \ntr-o anumit` similaritate cu durerile facerii unei noi ere de moralitate, recuperatoare, a umanit`]ii: era christic`.

|mplinirea unit`]ii originare: omul christic 1. |n esen]`, filosofia elin` pre-christic` privea fiin]a \n dou` dimensiuni, c`rora nu le prev`zuse dec\t par]ial („scindat“) energiile conciliatoare. Fiin]a, la antici, era considerat` ca: a) fiin]` separat` (divin`) [i b) fiin]` uman` (sublunar`). Excep]ionalitatea acordat` de Aristotel \n]eleptului (filosofului) de a atinge unitatea originar`, prin unificarea divinului cu intelectul, apare a fi 40

doar excep]ia uman`; disponibilitatea fericit` a unor fiin]e „superioare“. Este probabi, de fapt, ca judecata aristotelic` s` nu spun` mai mult dec\t propozi]ia platonician` prin care fericirea este posibil` prin identificarea umanului cu divinul (o identificare prin imita]ie). 2. Singura cale la unitate, \n chip originar, era posibil` prin accesul efectiv al omului la divin. Calea efectiv`, aptitudinea de a ajunge \n fa]a lui Dumnezeu85, ca fiin]` unitar` (intelectiv` [i divin`), era singura \n m`sur` s` \nl`ture scindarea dintre „fiin]a separat`“ [i „fiin]` uman`“. G\ndirea cre[tin` situeaz` \n acest punct al noii geneze morale [i spirituale a omului, imperativul recuper`rii din p`catul originar, ca premis` a redob\ndirii unit`]ii originare, \n sens christic. Prin p`cat, omul a renun]at (n-a avut „t`ria absolut`“) s` r`m\n` \n ra]iunea (suprem`) a lucrurilor; \n principiul divinit`]ii [i nu al materiei (al imita]iei in forma). Refacerea unit`]ii originare [i, astfel, resituarea omului [i a umanit`]ii \n raza fericirii absolute nu erau posibile prin viziuni unificatoare sau pe calea virtu]ilor cardinale (platoniciene), ci printr-o ac]iune radical`, f`r` precedente conceptuale sau inten]ional-ac]ionale. Unitatea originar` a omului activ/real era posibil` nu prin contemplare unificatoare, ci prin jertfa recuperatoare („m\ntuitoare“) a Celui ce simboliza, efectiv, unitatea originar`: Iisus Hristos! Imensul pas sacrificial a fost realizat de o Fiin]` cu totul aparte, f`r` preceden]` genezic`; o Fiin]` trimis`, sintez` fericit` [i etern` a divinului [i umanului, \n Unitate. Jertfa [i m\ntuirea christice au \nl`turat scindarea fiin]ei umane, red\ndu-i omului [ansa \n]elepciunii [i a eternit`]ii. 3. Venirea - ra]ional` [i real-istoric` - a lui Iisus face parte din realitatea cronologic` a lumii. Iisus are o identitate biologic` [i dovezi ale existen]ei reale/fizice. Se [tiu drumurile, popasurile, faptele, minunile, \nv`]`turile sale cu o putere de \nr\urire ne[tirbit` nici ast`zi, dup` secole de senzualism [i laicitate. Iisus ne-a asumat biologic [i istoric, pentru a ne reda condi]iei primordiale: unita]ii originare; pentru a ne reda inten]iei primordiale a Crea]iei. Realizarea unit`]ii originare (christice) \ntrupa visul monogenic al omului [i silogismul de aur al ra]ionalit`]ii filosofice [i morale de p\n` la \nceputul Erei Noi. Divinul [i umanul, ra]iunea [i sim]urile, „sensibilele“ [i „inteligibilile“, divinul [i intelectul nu mai erau doar dou` categorii sau concepte filosofice sau etice. Iisus, Fiul Omului [i Fiul lui Dumnezeu, exista deopotriv` ca realitate sublunar` [i supra-lunar`. Prin Iisus, \n omul activ, indiferent de condi]ia sa socio-intelectual`, \n „omul \n parte“ se poate realiza unitatea originar`; unitatea prin credin]`. Sensul exemplar al jertfei christice tocmai \n aceasta const`: - \n redarea unit`]ii originare a fiin]ei ca fiin]` - uman` [i dumnezeiasc`, unic` [i unitar` \n acela[i timp. Acea fiin]` unitar` aflat` \ntr-un 41

continuu exerci]iu existen]ial efectiv, nemijlocit, situat \n semnul real [i virtual al Binelui; al Binelui suprem [i uman, definitiv convergente. 4. Revolu]ia unit`]ii originare \nf`ptuite de Iisus reda accesul omului (ra]ional [i afectiv) la toate c\te decurg din crea]ie [i din realitate, \n general. Omul pe[terii platoniciene a ie[it la lumin`, f`r` grave accidente, pentru a \n]elege lumea real`/adev`rat`. F`r` mari riscuri, am putea spune c` \ntregul ra]ionament moral-fiin]al platonician apare ca o predic]ie genial` a omului des`v\r[it - omul christic - omul unit`]ii originare situat sub semnul inalterabil al ve[niciei. 5. Venirea ra]ional` [i fiin]al` a lui Iisus constituie chintesen]a g\ndirii matriciale europene, al c`rei reper generativ se afl` \n ra]iunea elin`86. Omul christic este omul vie]ii accesibile, al moralei accesibile - al ra]iunii accesibile. Cauza recuperatoare/m\ntuitoare a moralei christice este credin]a. Pentru ca omul s` ajung` \n fa]a lui Dumnezeu ([i \n „|mp`r`]ia Cerurilor“), el trebuie s` cread` \n Dumnezeu; \n nemurire [i iertare, dup` exemplul christic [i c`l`uzit de Iisus (care este „Calea, Adev`rul [i Via]a“). Credin]a \nfr\nge p`catul [i necredin]ele, la care te \ndeamn` nes`buin]a instinctelor, ignoran]a, trufia [i celelalte. Chiar virtu]ile, nesocotite, nu mai pot situa omul, \n chip fatal, \n zone morale condamnate, a[a cum se \nt\mpla \n ra]ionamentul [i realitatea moral` elin`. Pentru a se reabilita, omului \i s\nt suficiente c`in]a [i speran]a. Omul s` se c`iasc` [i s` nu-[i piard` speran]a [i, atunci, calea cerurilor \i r`m\ne deschis`87. {i, astfel, via]a omului christic este o continu` preg`tire pentru nemurire. Iisus des`v\r[ea nu numai calea la Dumnezeu, ci [i fericirea deplin` a omului, prin des`v\r[irea simetric` a ve[niciei umane. Pentru c` Iisus \i confer` omului nu numai certitudinea nemuririi sale, ci [i certitudinea re\nvierii! A re\ntrup`rii ca fiin]` moral` des`v\r[it` ce va reveni \n |mp`r`]ia lui Dumnezeu pe P`m\nt, \mpreun` cu to]i cei buni, considera]i astfel la Judecata de Apoi. Omul christic este un om bun. Binele christic este bun`tatea (toleran]a). Fericirea christic` este iubirea. C\nd un \nv`]`tor al Legii L-a \ntrebat: «“|nv`]`torule, care este cea mai mare porunc` din Lege?“, Iisus i-a r`spuns: „S` iube[ti pe DOMNUL, Dumnezeul t`u, cu tot sufletul t`u [i cu toat` g\ndirea ta“./ Aceasta este cea mai mare [i cea dint\i porunc`./ Iar a doua, asemenea ei: „S` iube[ti pe aproapele t`u ca pe tine \nsu]i!“ (Matei, 22/36-39).» 6. Iubirea este esen]a realit`]ii morale [i spirituale a omului christic. Iubirea de Dumnezeu [i, „asemenea ei“, iubirea aproapelui t`u, a semenului t`u (pentru c` nu exist` o deosebire de esen]` \ntre indivizi, oricine [i orice ar fi ei). Iubirea trebuie ([i poate fi) cu tot sufletul [i cu toat` g\ndirea! Sufletul [i g\ndirea88 se reg`sesc simbiotic \n iubire [i numai c\nd [i sufletul [i g\ndirea 42

se afl` \n nemijlocit` consonan]` - ca realitate uman` - exist` iubirea, \n datele ei curate, dumnezeie[ti [i omene[ti. Iubirea christic` este, totodat`, aceea[i de aceea[i intensitate [i putere - pentru Dumnezeu [i pentru semenul t`u. (Iubirea de Dumnezeu, [i, asemeni ei, iubirea pentru semenul t`u!). Iubirea pentru Dumnezeu Tat`l, unic, [i pentru semenul t`u, de orice condi]ie [i de orice neam ar fi. Iubirea christic` este o iubire universal`, \n |mp`r`]ia Universal` a lui Dumnezeu. 7. Ajun[i la concluzia preliminar` a capitolului de fa]` putem conchide c` „obsesia dihotomic`“ [i „unitatea originar`“, teme de \ndelungat` g\ndire filosofic` [i moral`, au primit solu]ia definitiv` prin Fiin]a Christic`. Aceasta, chiar dac` disponibilitatea speculativ` a inteligen]ei umane ram\ne ispitit` de disjunc]ii [i contradictorialit`]i de multe ori interesante, sigur \ns` \ndoielnice/vulnerabile emo]ional [i ra]ional. (Este ceea ce \ncearc` s` releve [i capitolul ce urmeaz`).

43

„Am g`sit destul de t\rziu \n via]` aceast` propozi]ie a Fericitului Augustin: dilige et quod vis fac; «iube[te [i f` ce-]i place». Este, f`r` \ndoial`, una din cele mai curajoase afirma]ii ale cre[tinismului [i, \n acela[i timp, formula cea mai cuprinz`toare a mesajului lui Christos; cuv\ntul care \l rezum`. Libertatea absolut` se c\[tig` prin dragoste. Pentru c` numai prin dragoste omul \[i iese din fire, se elibereaz` de bestie [i de demon. Numai o asemenea libertate este nev`t`m`toare pentru aproapele, pentru «colectivitate»“. (Mircea ELIADE) „Moralitatea nu este legat` dec\t de ac]iune [i, a[a cum Aristotel a ar`tat foarte clar, \n noi ac]ioneaz` ceea ce este muritor, latura divin` g\nde[te“ (Hubert GRENIER)

44

CAPITOLUL IV

RA}IONAMENTUL ETIC EUROPEAN {I DIFICULTATEA UNEI CONCLUZII MONOGENICE |ntre unitate originar` [i rescindarea ra]ional`… 1. Constatarea naturii unitare a fiin]ei christice a pus \n cauz` tema contradictorialit`]ii genezice („ontologice“) a naturii morale a omului. Temporalitatea existen]ial` [i eternitatea fiin]al`, at\t de impresionant exemplificate de Fiul Omului [i al lui Dumnezeu, apar a fi cei doi termeni ai discursului filosofic [i etic \n Era Nou`, p\n` \n zilele noastre. Cum [i ai discursului teologic, ecumenic. Omul christic impunea dou` st`ri care contraziceau, \n substan]`, termenii sociabilit`]ii omului elin; tenta]ia continu` spre o evolu]ie socializant`, ierarhist`, discriminatorie. Platon ajunsese p\n` acolo \nc\t s` „nu \ng`duie indivizilor s`-[i aleag` o categorie social`(…); conduc`torii \i repartizeaz` fiec`ruia o anumit` ocupa]ie ]in\nd seama de talentele, predispozi]iile [i educa]ia acestuia“89. |n primul r\nd, omul christic nu mai putea fi supus condi]iilor generate de autoritarismul platonician sau de natura social` indicat` de Aristotel. |n fa]a lui Dumnezeu to]i s\ntem egali [i to]i putem fi ferici]i, indiferent dac`, \ntr-un moment sau altul, s\ntem buni sau r`i, cura]i sau p`c`to[i, boga]i s`u s`raci, \nv`]a]i sau ignoran]i. Este de ajuns s` ne \ntoarcem la Tat`l Ceresc cu tot sufletul [i toat` g\ndirea noastr`, s` credem, s` ne c`im [i s` nu ne pierdem speran]a; pentru a fi ferici]i [i a ajunge \n fa]a lui Dumnezeu. |n al doilea r\nd, Iisus ne aducea |mp`r`]ia universal`, a lui Dumnezeu, \n care [i fa]` de care orice fel de ierarhizare sau discriminare socio-terestr` nu mai avea efect \n fapt. Iisus este semnul etern [i eternitatea vie [i accesibil`, dovada suprem` c` |mp`r`]ia lui Dumnezeu se afl` \n noi [i pentru noi. R`scump`rat prin jertf`, omul, ca unitate a divinului [i umanului, este apt s`-[i asume izb\nda |mp`r`]iei lui Dumnezeu pe P`m\nt, dincolo de natura sensibil`: egoist` [i dominatoare, a omului „social“. Omul christic invalideaz` disjunc]ia „divinitate - intelect“ antic` [i revalorizeaz`, prin unitate, „natura 45

social`“, considerat` predominant`/caracteristic` de Aristotel. |n fapt, omul christic a \nvins scindarea, din care filosofia f`cuse un spectacol intelectual \nc` neegalat, \n datele lui conceptuale90. „Numai Iisus Hristos ne-a dat puterea s` ie[im deplin din egoismul p`catului, din \nchisoarea \n limitele naturii (s.ns.) ca sistem al proceselor de compunere [i descompunere sau al coruptibilit`]ii ce se \ncheie cu moartea“, scrie p`rintele Dumitru St`niloaie, unul dintre cei mai importan]i \nv`]a]i ai ortodoxiei91. 2. Nediscriminat fiin]al, omul christic se simte eliberat existen]ial - \n fiin]area sa - \ntruc\t condi]ia socio-clasial` sau psiho-intelectual` nu mai opera dec\t relativ, neesen]ial, \n perspectiva realit`]ii sale eterne. 3. Accesul total al omului la starea etern` [i fericit` („unitar`“) avea s` fie [i tema central` a scolasticii cre[tine (Tertulian din Cartagina, Toma din Aquino, Fericitul Augustin). Fiin]` divin` [i uman`, omul avea, \n chiar substan]a sa ra]ional` [i material`, gena christic` a fiin]ei r`scump`rate prin jertfa regenezic` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu. 4. Eternitatea [i unitatea fiin]ial` a omului christic dep`[ea principiile ra]ionalismului platonician („divinitatea“ [i „materia“), cum [i ierarhiile eticii aristotelice („Binele suprem“ [i „Binele uman“). Credin]a era de-acum cauza suprem` a accesului la starea originar` [i a c`ii omului la Dumnezeu. „Dumnezeu este Binele“ [i omul christic avea acces nemijlocit la dob\ndirea [i tr`irea Binelui. Credin]a este, deci, [i ra]iune [i intelect, [i Bine suprem [i Bine uman, [i Cuv\nt [i Fiin]` - pentru c` era cauza lor absolut`. Credin]a nu era ([i nu este) doar un act emo]ional, de voin]` ardent`, ci calea deschis`, accesibil`, a recuper`rii [i restaur`rii Fiin]ei. (Teza de doctorat a p`rintelui St`niloaie se intituleaz` „Iisus Hristos sau restaurarea omului“). 5. Fire[te, c\nd vorbim de puterea credin]ei nu trebuie s` ne re]in` anume opinii rela]ioniste, apropiate \ntr-un fel de cele ale „scepticilor“ care cereau „suspendarea judec`]ii“. {i, aceasta, din motivul esen]ial c` ra]iunea \ns`[i este credin]`; mai precis: - credin]a este sinonim` cu ra]iunea; este ra]iune! 6. Aceasta-i tema, esen]ial ra]ional` [i \mplinit`, pe care credin]a o propune condi]iei umane. |ntrebarea logic` este: |n ce m`sur` ra]ionamentul european [i via]a practic` (socio-institu]ional`) se vor armoniza organic la noua realitate fiin]al` [i existen]ial`: la realitatea christic` monogenic`?92 Rostul \ntreb`rii, restr\ns la ]intele lucr`rii de fa]`, vizeaz` acceptarea sau nu \n g\ndirea european` ([i de tip european) a marii simbioze monogenice cu efecte semnificative \n proiec]iile [i practicile (comportamentele) spirituale, morale, sociale. Din perspectiva zilei de azi, r`spunsul este facilitat de rezultat. Omul european s-a adaptat, mai precis - s-a raportat la unitatea originar` \n cel pu]in trei modalit`]i: 46

a) Cu toat` fiin]a sa - „cu tot sufletul [i toat` g\ndirea sa“ - c`l`uzit de un ecuminism riguros [i consecvent: prin credin]` [i \n determinare ideal`. b) |n chip dual („dimorfic“), prin acceptarea \n sinea sa - \n sufletul [i \n g\ndirea sa - a dou` premise ra]ionale diferite („dou` forme distincte“), Dumnezeu [i natura; sau principiul divin [i principiul natural al lucrurilor, analizate fie \n opozi]ie, fie percepute ca „armonice“, „coexistente“ sau „divergente“. c) Printr-un radicalism ra]ionalist-scientist polemic, adesea blasfemic, vizat` fiind mereu transcenden]a („incompatibilitatea dintre materialism [i idealism“, „esen]a omului ca ansamblu de rela]ii sociale“ etc). 7. Prima („a“) [i a treia („c“) modalitate s\nt aparent univoce, dar \ntr-un sens radical diferit. S-a considerat [i se sus]ine (rigid) ideea existen]ei ra]iunii ideale(„divine“) [i a ra]iunii materialiste („atee“), inclusiv ast`zi, c\nd [tiin]a \ns`[i pare a accepta quasi-similitudinea „spirit - materie“; (cu argumentul surprinz`tor dar adev`rat c` „materia“ este structur`: generativ` [i autogenerativ` [i \[i „ajunge sie[i“). 8. Tocmai o asemenea unilateralizare a „ra]iunilor“ a cauzat probabil o selec]ie \nchis` a practican]ilor/participan]ilor, astfel \nc\t omul univoc entitate selectat` [i selectiv` - nu a constituit, \n cele din urm`, alternativa acceptat`. Aceasta, chiar dac` persoanele ca atare au fost [i s\nt acceptate; cu deosebire \n cazul „a“, c\nd se poate ajunge la revela]ie [i la un adev`rat cult al celor lumina]i de Cuv\ntul Domnului, intermediari, prin gra]ia divin`, a aspira]iilor [i credin]ei noastre \n Providen]`. Omul moral univoc, de care se vorbe[te \n cazurile „a“ [i „c“ impune preciz`ri de diferen]iere, p\n` la a constata imposibilitatea de a vorbi de acela[i tip de identitate moral`. Este, \n fapt, ira]ional s` se al`ture omul moral al credin]ei supreme (\n fond, omul ra]iunii depline) omului moral ateu/orgiastic/blasfemic („omul f`r` Dumnezeu“). {i aceasta chiar dac`, la un anume moment evolutiv, \ntre cele dou` tipuri umane (religios-laic) a existat un punct comun (de r`scruce), pe care C. R`dulescu-Motru, spre exemplu, \l situeaz` \n aria \nt\lnirii dintre [tiin]a antic` („antropomorfic`“) [i [tiin]a modern` („poliformic`“), \nt\lnire a c`rei solu]ie de continuare este decis` de cre[tinism (de g\ndirea cre[tin`). „{tiin]a a avut nevoie de sprijinul cre[tinismului - crede C. R`dulescu-Motru - c`ci f`r` o como]iune puternic` religioas` nu s-ar fi putut schimba perspectiva judec`]ii omene[ti; dar, odat` acest sprijin dat, leg`tura dintre [tiin]` [i religiune \nceteaz`“93. Impulsul ini]ial pe care cre[tinismul („omul christic“) \l d` [tiin]ei apare ca una din tezele sugestive ale unui g\nditor laic („ateu“), ce s-a vrut a fi g\nditorul romån al „personalismului energetic“, dar tocmai o 47

asemenea desp`r]ire (de tip „ombilical“ i-am spune) de gestul creator primordial constituie [i paradoxul ra]ionamentelor sale scientiste. {i aceasta deoarece este greu de acceptat \ntru totul c` impulsul cre[tin/christic nu se va reg`si [i \n finalizarea actului ra]ional. Premisa („cauza ini]ial`“) se reg`se[te, \n chip sensibil, \n concluzie [i chiar legitimeaz` substan]a [i juste]ea demersului cognitiv. Profesorul C. R`dulescu-Motru a g\ndit/a sim]it, desigur, dificultatea [i criza continu` („agonia“) a ra]ionalit`]ii europene, ilustrat` chiar de propriai condi]ie de g\nditor impulsionat de cre[tinism, dar de care \ncearc` s` se despart` prin [tiin]a sa… C. R`dulescu-Motru, \n ordinea argumentat` de Unamuno sau Cioran, relev` odat` \n plus c` \ncercarea de al`turare a omului christic de omul laic, din perspectiv` univoc`, este artificaial`/fals`, din moment ce a doua ipostaz` („laic`“) este genezic determinat` de impulsul ini]ial cre[tin. |n cazul „a“ fa]` de „c“ este vorba de ra]iunea suprem`, esen]ializat` \n credin]`; \ntr-o astfel de ipostaz`, credin]a trebuie \n]eleas` nu numai ca o stare de gra]ie, izvor\t` dintr-o continu` [i perseverent` in`l]are afectiv` (sufleteasc`), ci [i ca adev`rat` sintez` ra]ional` a energiilor sufletului [i g\ndirii, cum Iisus ne cere s` ne ar`t`m iubirea pentru Domnul [i pentru semenii no[tri. |n]eleas` ca ra]iune a fiin]ei unitare, ivit` din realizarea unit`]ii originare a „fiin]ei separate“ [i „fiin]ei umane“, credin]a este act fiin]al [i existen]ial („ideal [i material“) \n chiar via]a omului. Pe aceast` cale - a „cuantelor“ suflete[ti [i intelective - omul realizeaz` trecerea de la cunoa[terea de sine [i prin sine („socratic`“) la cunoa[terea de Dumnezeu [i prin Dumnezeu („ipostazic`“/integratoare). Atingerea st`rii ra]ionale de acest fel - pe care ipostaza „c“ n-o poate evita - se \ntemeiaz` pe o disciplin` interioar` [i exterioar`, nealterat` de condi]ion`ri [i stimuli perverti]i, ira]ionali. Este vorba de a considera ra]iunea [i cauza („principiul divinit`]ii“ platoniciene) \ntr-un \n]eles nou - \n]elesul christic, al unit`]ii originare [i eterne. Ra]ionalismul laic/scientist resimte criza unilateraliz`rii [i \ncearc` o revigorare, prin recursul la sinteza [tiin]`-religiemagie. S` fie acesta semnalul de acceptare, fie [i incoerent`, a concluziei monogenice? 9. P`rintele St`niloaie sintetizeaz` noul \n]eles (ra]iune-cauz`-materie) [i ajunge la rela]ia triadic`: Logos-Cuv\nt-Fiin]`, \ntr-o concluzie de sinonimii revelatoare prin Ra]iune. |n chip exemplar, Iisus este [i Logos [i Cuv\nt [i Ra]iune; cum, fiind toate acestea, este Fiin]a \mplinit` \n unitatea ei suprem`. „Hristos este omul \mplinit, pentru c` e unit cu modelul omului, cu Logosul divin (…) Sf\ntul Ioan Evanghelistul identific` pe Fiul lui Dumnezeu care Sa \ntrupat cu Cuv\ntul, iar pe Acesta |-l cunoa[te, ca [i Sf\ntul Pavel, ca pe Cel 48

prin Care toate s-au f`cut [i era, \nc` \nainte de \ntrupare, via]a [i lumina oamenilor lumin\nd \n \ntuneric“, (s.ns.) pentru c`, „prin natura Sa uman` Hristos adun` lumea \n mod deplin \n Sine“94. Logosul, ne spune p`rintele St`niloaie, este luat de Sfin]ii P`rin]i de la Filon [i stoici („Logosul Universal“), dar \l identific` cu Fiul lui Dumnezeu „C`ruia Sf\ntul Apostol Pavel |i atribuie acela[i rol de fundament al tuturor \nc` de la crea]ie, d\nd acestui Logos \n]elesul de Persoan`, pe care \l are Fiul lui Dumnezeu la Sf\ntul Apostol Pavel“95. |n acest fel, ra]iunea \mpline[te o func]ie nou`, subliniat` de p`rintele St`niloaie astfel: „De fapt la Sfin]ii P`rin]i ra]iunea implic` [i cuv\ntul; iar cuv\ntul e totdeauna cuv\ntul unei persoane c`tre alta. Deci \ns`[i ra]iunea e o func]ie a persoanei \n rela]ie cu alta“ (s.ns.) {i \n continuare: „|n acest sens, Ra]iunea divin` are caracter ipostatic, personal [i e \ndreptat` totdeauna spre alte ipostasuri, ca [i ra]iunea uman` (s.ns.). Dar aceasta nu exclude ca ra]iunea s` aib` [i un sens de usie (fiin]`) comun` mai multor persoane. Ea e via]` [i sens [i raportare interipostatic` \n acela[i timp“. Concluzia profesorului este sugestiv`: „Logosul, Ra]iunea personal`, ca subiect al g\ndirii iubitoare, ipostaziaz` \n Sine natura uman`, av\nd ca urmare o realizare personal` uman` culminant`“96. 10. Unitatea des`v\r[it` a naturii umane, a c`rei culmina]ie nemijlocit`, contingent` este Iisus Hristos apare \n fapt ca marea concluzie a ipostazei divine-umane a omului. Este concluzia monogenic` perfect` a realit`]ii umane primordiale, c`utat` cu perseveren]` [i \ncordare, cum spuneam, de g\ndirea pre-christic`, \n deosebire de cea elin`. 11. Concluzia monogenic` des`v\r[it`, revelat` prin Iisus - care este Logos, Cuv\nt, Ra]iune [i Fiin]` - confer` omului beneficiul nemijlocit al ra]iunii ca: „func]ie a persoanei“ [i ca „usie (fiin]`) comun` mai multor persoane“. Spre deosebire de ra]ionamentul antic, \n care ra]iunea este interzis` persoanei, sau accesibil` cel mult unor „ini]ia]i“, omul christic este [i Ra]iune, Logosul \nsu[i fiind „Ra]iune personal`“. |n acela[i timp Ra]iunea este [i Logos [i Cuv\nt, dar [i Fiin]`, unic` [i multipl` („comun`“). Tocmai \n aceast` iluminare revelatoare a sediului [i puterii ra]iunii rezid` premisa concluziei monogenice, a unit`]ii depline a umanului. {i \n acest sens ra]iunea este credin]`: Credin]a ca aptitudine de a g\ndi des`v\r[it. 12. Replica anti-monogenic` avea s` vin` tot din aria ra]ionalismului. {i anume - a ra]ionalismului scientist, laic, empiric, („c“). Ra]ionamentul laic este evident univoc, scindant: elimin` primul principiu platonician („divinitatea“) [i se \ndoie[te („dubito“) de posibilitatea concluziei primordiale, monogenice. Alege doar o parte din totul ra]ional des`v\r[it prin realizarea unit`]ii originare. Dubito ergo cogito a devenit propozi]ia („cartezian`“) emblematic` 49

a ra]iunii scindate, iluministe ([i iluminate). |ndoiala („dubita]ia“) este utilizat` ca principiu opera]ional al ra]ionalit`]ii. Brutal vorbind, ra]ionamentul laic/scientist/empiric - cu omul situat \n centrul iradiant al lucrurilor - accepta ca existent ceea ce putea fi demonstrat \n cauza [i realitatea sa concret`. Dubita]io este sinonim(`) cu „a g\ndi“, iar a g\ndi este sinonim cu „a exista“. („Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum“ - celebra formulare cartezian`). Ra]iunea (renascentist` [i modern`) [i-a asumat misiunea de a resitua omul, individualitatea, din aria credin]ei/ra]iunii revelatoare („a unit`]ii originare“) \n aria ra]iunii experimentale; \n aria a ceea ce poate fi demonstrat pentru a putea fi! Mereu, \ns`, sub semnul lui dubitatio, al \ndoielii. Mereu, deci, sub semnul univocit`]ii, al g\ndirii scindate. Observa]ia atent` ne ajut` s` constat`m c` emanciparea ra]ionalist` a mizat pe cel de-al doilea principiu platonician („materia“), supus cauzei necesare (crea]ia ca realizare in forma), [i s-a adresat omului activ (aristotelian) cu dominanta sa social`, indicat` de marele stagirit. A[a fiind, era practic inevitabil ca, at\t \n cazul „a“, al ra]iunii depline [i unit`]ii originare, c\t [i \n cazul „c“, al ra]ionalit`]ii scientiste, laice („scindate“) s` aib` loc coagul`ri polarizatoare [i polemice, cu practican]i ferici]i cauzal (cazul „a“) sau \nd\rji]i experimental (cazul „c“). |ntre cei doi poli selectivi \n fond, \n imensa arie a c`ii de mijloc („aria ezit`rii perpetue“) se situeaz` omul „dual“ - dimorfic (cazul“b“), mereu nedecis \ntre „ra]iunea fericit`“ [i „ra]ionalismul \nd\rjit“ (univoc, scindat). Este vizat`, \n aceast` arie, marea mas` de oameni, al c`rei principiu catalizator st` sub semnul celebrei invoca]ii divine: „Cred, Doamne, ajut` necredin]ei mele“ (Marcu, IX, 24). Aceast` mas` de oameni („cei mai mul]i“) s\nt situa]i mereu sub semnul ezit`rii: nici nu cred deplin, nici nu refuz` credin]a explicit. Ei r`m\n mereu \ntre a crede [i a vrea s` crezi. Miguel de Unamuno, coment\nd propozi]ia evanghelic`: „Cred, Doamne, ajut` necredin]ei mele“, noteaz`: „Ceea ce, evident, nu \nseamn` propriu-zis a crede, ci a vrea s` crezi“97. At\t din propozi]ia apostolului Marcu, c\t [i din comentariul g\nditorului spaniol deducem cu claritate c` nu este vorba, nici un moment, de a nu crede, ci de a exista sub semnul credin]ei [i de a dori s` crezi („a agoniza“). |n acest tip de om moral european ([i nu numai) coexist`, a[adar, dou` forme ra]ional-suflete[ti, ap`rute dintr-un izvor comun: credin]a!98. Dou` forme diferite, dar nu ireductibile. Totu[i, „sufletul [i g\ndirea“ r`m\n scindate (\n ele \nsele [i \ntre ele), \ntr-o continu` ezitare scintistic`; [i astfel niciodat` armonizate, pentru a \nlesni unitatea (omului european) \n sine \nsu[i [i prin sine \nsu[i, dup` modelul christic, real [i absolut. Omul r`m\ne \ntr-o continu` 50

lupt` cu „sinele s`u scindat“, \ntr-o continu` agonie, cum tot Miguel de Unamuno spune. De altfel, scindarea, contradic]ia, par a se fi impus \n g\ndirea european` relativ` la devenirea uman` cum [i la evolu]ia socio-istoric` \n general. G\nditorul spaniol tocmai enun]at conclude, \ntr-o not` de patetism: „Nu voi obosi s` repet c` ceea ce \i une[te cel mai mult pe oameni s\nt discordiile lor. Iar ceea ce \l une[te cel mai mult pe om cu el \nsu[i, ceea ce face unitatea intim` a vie]ii noastre s\nt discordiile noastre intime, contradic]iile interioare ale discordiilor noastre. Nu te \mpaci cu tine \nsu]i dec\t, precum Don Quijote, pentru a muri“99. Unamuno consider` aceast` unitate contradictorie a omului ca un dat [i nu ca un rezultat al unei muta]ii \n condi]ia uman`: muta]ia de la ra]iunea deplin` (Logos, Cuv\nt, Fiin]`) la ra]ionalitatea contradic]iei perpetue, \ntr-o cauz` dimorfic`. Omul christic tocmai ra]iunea deplin`, unitatea originar` o exemplific`, \n mod real [i spiritual, realitate esen]ial` pe care omul european a ezitat s` [i-o asume deplin, chiar dac` a acceptat [i chiar [i-a \nsu[it principiul divin, \n concomiten]` cu principiul natural al lucrurilor. |n acest fel, omul european a ales „lupta contrariilor“ lupta \mpotriva vie]ii [i a mor]ii, lupta \mpotriva istoriei, o lupt` continu` pe care Miguel de Unamuno o rela]ioneaz` cu ceea ce semnificativ nume[te „agonia cre[tinismului“100. Propun\ndu-[i s` relateze propria-i lupt` [i agonie, Unamuno scrie: „Ceea ce-]i voi spune aici, cititorule, este agonia mea, lupta mea cre[tin`, agonia cre[tinismului \n mine (s.ns.), moartea [i \nvierea lui din fiecare moment al vie]ii mele intime“.* 14. Lupta intim`, lupta \n propriul suflet [i \n propria g\ndire - caracteristic` a individualismului european - r`m\ne mereu \ntr-o indecizie cronicizat` sau \ntr-o rezolu]ie (christic` [i/sau laic`) semnificat` de Unamuno prin \nvierea [i moartea cre[tinismului, ca realitate ontologic` a fiin]ei (a intimit`]ii fiin]ei). De fapt, g\nditorul spaniol sesizeaz`, implicit, drama condi]iei umane, \n special \n spa]iul spiritual renascentist [i modern (p\n` \n zilele noastre), situat` \ntre ra]iunea deplin`, christic` (Logos, Cuv\nt,Fiin]`) [i ra]iunea practic`, scientist` - validat` empiric/[tiin]ific (ra]iunea uman`). 15. Printr-o adecvare retroactiv`, putem accepta c` lupta \ntre ra]iunea christic` [i ra]iunea empiric`/laic`, din era modern`, se origineaz` \n cele dou` mari principii platoniciene: divinitatea (care include ra]iunea [i cauza) [i materia (mas` inform`, c`reia omul \i poate da form`, „imagine“). |n aceast` ipostaz` dimorfic`, \n care cele dou` forme de ra]ionalitate coexist` \n intimitatea fiin]ei, omul moral european \[i caut` unitatea spiritual`. |ncearc` o restaurare originar` a propriei condi]ii morale [i culturale. O \ncercare mai apropiat` de agonie dec\t de \mplinirea efectiv` care s`-i \nlesneasc unitatea ra]ional`. 51

16. Ra]iunea uman` nu pare a fi preg`tit` de necesara concluzie monogenic` a fiin]ei morale. Drama dimorfic`, at\t de dramatic ilustrat` de Pascal, r`m\ne \n realitatea fiin]ei scindate. Cultura european` ofer` [i alte exemple tipice: Cioran, Descartes, Einstein, care fie se tem, dar cred, (Descartes), fie, dispera]i, resping trufia demiurgic` a omului [i interzic lucidit`]ii („cunoa[terii“) acte manifeste, \ntruc\t cunoa[terea duce la „ruperea echilibrului originar prin spirit“ [i la „dezintegrarea din fiin]` prin con[tiin]`“ (Cioran)101, fie constat` e[ecul principiului cauzalit`]ii, dar nu accept` un astfel de rezultat (Einstein). 17. Unitatea moral` a omului european - ra]ional` [i spiritual` - r`m\ne o permanent` problem` de rezolvat, [i sursa dramei continue a fiin]ei [i existen]ei sale sensibile [i inteligibile; a sufletului [i g\ndirii sale. Numai \n]eleg\nd aceast` dram` profund`, scindant`, vom g`si o explica]ie relativ plauzibil` - chiar dac` lipsit` de un temei mai ad\nc - a experimentelor socio-morale din epoca modern`, cu deosebire dup` Revolu]ia francez` 1789) [i, \n manifest`ri ostentativ unilateralizate, dup` primul r`zboi mondial (totalitarism, fascism, monetarism etc.). |n clipa de fa]` omul moral european „agonizeaz`“ \ntre limitele, tot mai vagi („certe-incerte“) ale unei postmodernit`]i lipsite de cauz`; \ntr-un post-etic a c`rui solu]ie de continuare \nc` nu apare bine conturat`, stabil`.

Recursul la voin]`! 1. Triumful iluminist, odat` cu Revolu]ia francez`, \nlesne[te radicalizarea ra]ionalismului de tip scientist, laic. Autonomizarea ra]ional`, \n raport cu g\ndirea/ra]iunea cre[tin` [i, prin aceasta, desp`r]irea statului, a [colii [i a resurselor etice de biseric` [i religie, au situat individualitatea uman` \ntr-un spa]iu (social [i conceptual) dominat de voin]a de a face. |ndoiala cartezian` sau spaima pascalian`, renun]area galileian` sau op]iunea (obligat`!) newtonian` \n favoarea adev`rului [tiin]ific (fa]` de cel alchimic, pe care Newton \l c`utase) aveau s` fie dep`[ite printr-o adev`rat` filosofie a voin]ei. Secolul XIX consacra voin]a ca determinant cognitiv, \n explicarea [i legitimarea ac]iunii [i comportamentului moral/intelectiv. Prin c\teva personalit`]i proeminente, marcate de caracterul voli]ional al actelor/faptelor individuale sau colective, noua orientare face [coal`. Arthur Schopenhauer, \n „Lumea ca voin]` [i reprezentare“, lansa celebra propozi]ie: „lumea este reprezentarea mea“ („concep]ia voluntarist`“); Wilhelm Wundt, creator al primului laborator de psihologie experimental`, argumenta preeminen]a proceselor voli]ionale \n raport cu cele intelectuale; mai apoi Michel Dufrenne este de 52

acord cu o filosofie a omului numai \n m`sura \n care implic` „\ntotdeauna o filosofie a voin]ei“102. Culmina]ia pare a fi atins` de Nietzsche, al c`rui „supraom“ se revendica din binomul voin]`-putere: „Nu exist` nimic \n ceea ce prive[te via]a care s` aib` valoare afar` de gradul puterii - presupun\nd, tocmai, c` via]a este \ns`[i voin]a de putere“. („Voin]a de putere“, ed. AION pg. 43). 2. La noi, C. R`dulescu-Motru [i Dimitrie Gusti au fost adev`ra]i \ntemeietori de [coal` \n domeniu. Afla]i sub influen]a lui Wilhelm Wundt, ai c`rui studen]i au fost, g\nditorii romåni au \ncercat o asimilare nuan]at` [i o continuare relativ diferen]iat` a g\ndirii wundtiene. Cu deosebire, Dimitrie Gusti reu[e[te s` construiasc` un ra]ionament eficient, pornind de la rela]ia ce poate exista \ntre „voin]a social`“ [i „voin]a moral`“. Voin]a social` ofer` substan]` puterii (sociale), iar voin]a moral` asigur` substan]a etic` a comportamentului ac]ional; voin]a moral` este considerat` de marele sociolog ca „element fundamental al vie]ii suflete[ti, \n calitate de izvor al tuturor ra]iunilor con[tiente pe care le s`v\r[e[te omul ca individ izolat [i ca fiin]` social`103. Prevalen]a \n actele morale a voin]ei este limpede exprimat` de D. Gusti: „Etica este o [tiin]` care se adreseaz` la problema voin]ei omene[ti, care trebuie s` aib` \n vedere tocmai aceast` voin]`“104. G\ndirea gustian` rela]ioneaz` etica de voin]`, p\n` la a afirm` c` „tendin]a eticii era, ori de a ajunge ea o ramur` a psihologiei [i \n special a psihologiei aplicate, ori cercetarea psihologic` s` devin` o parte esen]ial`, integrant` a eticii“105. |n fapt, demersul [tiin]ific al g\nditorului romån, aflat sub influen]a „[colii voluntariste“ germane, ajunge la concluzia domina]iei psihologiei, a rezultatelor psihologiei experimentale, \n analizarea „puterii suflete[ti“, cum spune profesorul C. R`dulescu-Motru; \n analizarea \nt\mpl`rilor [i cauzelor suflete[ti, \n condi]iile \n care „etica are un domeniu de fapte precise“ (D. Gusti). 3. Considerat` o parte component` a [tiin]elor normative, etica gustian` vizeaz` realizarea unui corpus de „norme etice“ care s` poat` fi aplicate la studiul societ`]ii [i al oric`ror tipuri de valori umane. „…Pentru Gusti, problema central` a eticii este problema motiv`rii voin]ei, adic` problema scopurilor [i motivelor [i \n special scopul suprem - idealul etic“106. G\ndirea etic` gustian` indic` at\t drama, c\t [i [ansa voin]ei [i con[tiin]ei morale \n societ`]ile moderne. Drama este sugerat` de tendin]a dominatoare a proceselor voli]ionale \n stabilirea deciziei [i ac]iunii individuale/sociale, iar [ansa rezid` \n posibilitatea impunerii, prin comportament normativ, \n toate ac]iunile [i \ntreprinderile individuale/colective/institu]ionale. Filosofia voin]ei etice (morale) const`, explicit, \n controlul normativ („prin norm`“) al voin]ei, astfel \nc\t scopurile [i motivele ac]iunii umane s` poat` atinge idealul 53

etic*; astfel \nc\t voin]a moral` s` se reg`seasc` \n structura \ntregii construc]ii sociale [i spirituale. |n]elegerea c\t mai exact` a sensului pe care Dimitrie Gusti \l d` sintagmei „voin]` social`“ este mai mult dec\t necesar`. Reputatul sociolog H.H. Stahl, elev al lui Gusti, explic` expresia gustian`, deosebindo [i de „[coala Wundt“, dar [i de sensul curent: „... A plecat de la constatarea c` toate manifest`rile sociale s\nt rezultatul unor ac]iuni ale membrilor societ`]ii, deci implic\nd o voin]` pus` \n slujba atingerii unor anume scopuri. (...) Aceast` voin]` nu este determinat` de manifest`rile sociale, ci dimpotriv`, le determin`. Nu este deci imanent` acestora, ci transcendent`, ]in\nd de esen]a fiin]ei umane, capabil` de voin]` \ntru rezolvarea problemelor ei concrete. (...) Caracterul social al voin]ei rezult` nu din via]a social` concret`, ci din esen]a social` a fiin]elor umane. (s.ns.) Indiferent de timp [i de spa]iu exist` deci o voin]` social` permanent`, atemporal`, care se manifest` mereu, indiferent de condi]iile istorice schimbate. (...) Putem considera c` \n concep]ia lui Gusti voin]a social`, \n esen]a ei, nu este social` ci uman`, de[i atributele ei s\nt sociale“. (Dimitrie Gusti - „Studii critice“, Ed. {tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1980, pag. 21-22). Profesorul H.H. Stahl relev` o idee cu adev`rat nou` \n aria [tiin]elor despre societate; [i anume: preexisten]a determinantului social \n configurarea „voin]ei sociale“; - un determinant social originar, anterior [i nealterat, \n esen]a sa, de evolu]ie/istoricitate. Este important, credem, a sesiza aici o re\ntoarcere la Aristotel care afirma „natura social`“ a omului ca dat fiin]al ([i nu ca rezultat al vie]ii \n societate); ca o constant` genezic` a omului… Voin]a moral`, la Gusti urmeaz` accea[i cale de raportare la „natura social`“ [i voin]a social` \nn`scut` a omului. 4. Teoria etic` gustian`, nuan]at` \n cadrul [i prin socilologie, relev` faza incipient` a unui stadiu [i a unui moment, iminente societal, cu prelucr`ri conceptuale [i aplica]ii duse p\n` la limite paroxistice. Dominanta psihic`, sufleteasc`, \n ac]iunile [i faptele umane, se reg`se[te, ast`zi, \n ceea ce am putea numi calific`rile moral-cognitive post-faptuale, subordonate conse* O adev`rat` surpriz` bibliografic` o constituie manualul „Elemente de etic`“ (Ed. Scrisul Românesc S.A., 1936), semnat de Dimitrie Gusti \mpreun` cu prof. Ion Zamfirescu, \n care se subliniaz` c` „idealul etic este for]a spiritual` care ajut` omului s` se g`seasc` pe sine [i (...) s` \n]eleag` misiunea pe care o reprezint`, \n cadrul vie]ii, al culturii [i, \n ultim` analiz`, al Humanit`]ii“ (pag. 30)

54

cin]elor/rezultatelor \nregistrate. |n perspectiva utilitarist-consecin]ionist` a zilelor noastre, ac]iunile individuale/colective s\nt, \n aceea[i m`sur`, transra]ionale [i trans-normative. Valoarea lor moral` [i socio-spiritual` este dat` de rezultat, indiferent de mijloacele utilizate sau de efectele pentru al]ii. 5. Nivelul paroxistic al ac]iunii subiectiv voluntariste este adesea exemplificat printr-o butad` atribuit` lui Lenin. C\nd i s-a atras aten]ia c` se cam \ndep`rteaz` de realitate, prin ini]iativele [i ac]iunile sale „revolu]ionare“, a replicat prompt: „Cu at\t mai r`u pentru realitate!“ Replica leninist` n-a r`mas o simpl` butad`. Voin]a ca putere arbitrar`, trans-ra]ional`, de un subiectivism total ([i totalitar) avea s` se reg`seasc` \n chiar premisa doctrinei comuniste. Comuni[tii, ajun[i la putere, \n sistemul de tip leninist, clamau cu convingere: „Socialismul este prima or\nduire din lume care se construie[te con[tient“. Altfel spus - se construie[te \n nesocotirea evolu]iei obiective, stadiale, a istoriei; se construie[te prin voin]` manifest`, arbitrar`, \n plan teoretic [i practic… Putem consemna, astfel, o evolu]ie (cronologic`) nu lipsit` de dramatism: dela con[tiin]a obiectiv`, platonician`, la con[tiin]a subiectiv` hegelian` [i la voin]a subiectiv`, colectiv` (paroxistic` \n cazul comunismului), constatabil`, \n planuri diferen]iate, [i \n societ`]ile moderne [i post-moderne. Mai mult, omul moral modern ([i post-modern) opereaz` nu at\t cu categorii voli]ionale, c\t mai ales cu stimului psiho-voli]ionali care s`-i asigure \mplinirea dorin]ei, satisfac]ia, succesul, etc. 6. Relativaizarea, p\n` la vidarea de substan]` a moralei teoretice [i practice este identificat` de profesorul Hubert Grenier \n aria „imoralismului difuz de care este impregnat` epoca noastr` [i care o \mpinge spre permisibilitate [i laxism, impun\nd recunoa[terea drepturilor imprescriptibile ale unei dorin]e \n fa]a c`reia nici o constr\ngere, nici un tabu nu rezist`“107. Solu]ia trebuie s` vin` tot din sfera con[tiin]ei eficiente, din ac]iunea con[tient`, „\ntro vreme \n care to]i oamenii [i toate popoarele au \n]eles c` s\nt solidari [i c` m\ntuirea colectiv` presupune mai degrab` solu]ii politice dec\t predici moralizatoare“108. Hubert Grenier situeaz` decizia/ac]iunea sub semnul inten]ionalit`]ii politice, a unei inten]ionalit`]i ordonatoare („normative“), pentru o cauz` moral`. Deontologismul se \nscrie \n aceast` arie a bunei inten]ii, chiar dac` nu mizeaz` decisiv pe politic.

55

Efecte circumstan]iale: „scenariul cauzal“ [i impasul ra]ional* 1. Informa]ia constituie premisa cauzal` sine qua non a unui tip anume de evolu]ie; a condi]iei [i comunic`rii umane, \n ultim` instan]`. Fie reg`sind-o „\n forma realit`]ii“, (Blaga) fie prelu\nd-o din lumea exterioar`, „\n procesul adapt`rii noastre la ea“ (Winner), informa]ia decide con]inutul [i solu]ia de continuare \n multiplele ini]iative [i ac]iuni umane. Cum tot at\t de adev`rat este c` informa]ia (in forma [i in essentia) legitimeaz` o concluzie temporal` ([i temporar`, fire[te): mesajul pe care-l propune suport` „limitele ra]ionale“ ale clipei, ale unei anumite disponibilit`]i de percep]ie [i receptare a realului. |n acela[i timp, nu se poate ignora metodologia de absor]ie a informa]iei \ntr-un anumit tip de mesaj. Mai precis, codurile, simbolurile, semnalele dau un anumit sens [i o extensie controlat` comunic`rii. Cu deosebire acest din urm` aspect cap`t` mereu o extrem` acuitate, \ntruc\t aici se poate produce marea orientare, „manipularea fantomelor“, cum observa \nc` Giordano Bruno. }ine de-acum de zona elementarului marea disponibilitate de distorsionare/intoxicare a publicului consumator de informa]ie, prin chiar stabilirea meniului informa]ional109. 2. Efectele au fost [i s\nt facilitate de metodologii cauzale cronicizate, cu deosebire \n perioada post-renascentist` [i, spectaculos, dup` Revolu]ia francez`. Vrem s` spunem, \n esen]`, c` principiul cauzalit`]ii, dominant \n epoca modern`, a n`scut ispita de a fi produse cauzele necesare pentru ob]inerea efectelor urm`rite. Altfel spus, ispita scenariului cauzal110 avea s` devin` fapt [i s` favorizeze o inginerie social` ce urma s` fac` \n/din lume ceea ce se dorea, mai degrab` dec\t ceea ce \nse[i legile evolu]iei organice impuneau. Lumea ap`rea tot mai mult „ca voin]` [i reprezentare“, ca o arie scenarizat` prin mijlocirea unor dialectici [i ideologii epurate atent de orice fel de imponderabile [i erezii intuitive. Aici, \n acest punct de interven]ie dialectic`, ar trebui c`utate resursele scenariului cauzal. Un scenariu \n care informa]ia se manifest` decisiv, datorit` \nc`rc`turii simbolice dirijate, primite \n contextul dat; datorit` cauzelor (cauzei) pe care le va impune \n c\mpul ra]ional. 3. Evolu]ia spre asemenea concluzii era favorizat` de apari]ia informa]iei utilitare, proprie civiliza]iei moderne; \n fapt, de schimb`rile \n raportul cultur`-civiliza]ie, \n care cultura se materializa relativ rapid \n bunuri de consum, \n agregate impulsionate de procese mecanice; inventate, „implementate“ [i dirijate \n aria „civiliza]iei tehnico-materiale“. |n scurt` vreme, a[a * Lectur` facultativ`

56

cum s-a observat, efectele au fost resim]ite grav de oameni, odat` cu feti[izarea eficien]ei socio-economice [i insinuarea unui veritabil amor mecanic! A fost foarte u[or s` legi sim]urile de anumite facilit`]i, avantaje, „superiorit`]i“, astfel \nc\t, o simpl` organizare mecanic` a realului s` poat` duce la „produsul“ urm`rit. {i tot at\t de simplu a fost, \n timp, nu numai s` produci efectele scontate, ci chiar s` prevezi evolu]iile cauzale viitoare. Scenariile puteau fi elaborate pe termen scurt, mediu [i lung. Sau pe etape, epoci [i ere. Scenariul nostradamic este unul dintre cele mai tentante pentru anali[tii informa]iei vizionare111. S` re]inem, deci, c`, scenariul cauzal lucreaz` cu premise (informa]ii) deliberat subiective, al c`ror con]inut de adev`r ]ine nu at\t de imperativele realului, c\t de inten]ia (vinovat` sau nevinovat`) a braintrust-menilor. 4. C\teva opinii temeinice, \nainte de a atinge impasul ra]ional care a dirijat informa]ia spre o adev`rat` dram` contemporan`. Celebrul fizician german Werner Heisenberg112, observ\nd c` Newton „a creat pentru prima dat` posibilitatea reproducerii unei multitudini de fenomene \ntr-un formalism matematic“, conchide: „s-a n`scut ideea c`, \n principiu, toate procesele din lume (s.ns.) ar putea fi reduse la procese mecanice“ [i, de aici, o rezolvare excep]ional`: „cunoa[terea exact` a tuturor circumstan]elor mecanice ale lumii va face posibil`, \n principiu, calcularea complet` a comport`rii viitoare“ (s.ns.). Chiar dac` evolu]iile din fizic` pun \n cauz` fizic` newtonian` (\n special \n zona rela]iilor de indeterminare), calcularea comport`rii viitoare na r`mas f`r` ceonsecin]e \n planul rela]iilor umane, \n sfera sociabil` [i rela]ional`. Scenariul social (cauzal) avea fundamentarea fizic` (empiric`). 5. Nici \n planul imaginarului nu se \nt\mpl` cu totul diferit. Este meritul regretatului Ioan Petru Culianu de-a fi observat un Giordano Bruno ignorat p\n` acum. Un Giordano Bruno psiho-social. Ioan Petru Culianu redescoper` cartea italianului („De vinculis in genere“) [i-i d` o interpretare care va repune \n discu]ie destinul \nsu[i al lui Giordano Bruno. Demonstr\nd c` „magia este o [tiin]` a imaginarului“, Culianu noteaz` sec: „La gradu-i cel mai \nalt de dezvoltare, atins \n opera lui Giordani Bruno, magia este o metod` de control a individului [i a maselor bazat` pe o cunoa[tere profund` a pulsiunilor erotice personale [i colective. Nu doar str`mo[ul \ndep`rtat al psihanalizei poate fi recunoscut \n ea, ci [i, \n primul r\nd, acela al psihologiei aplicate [i al psihologiei maselor“ (s.ns.) Iar pentru ca lucrurile s` apar` oarecum mai explicite, Culianu noteaz`: „Originalitatea unei epoci nu se m`soar` dup` con]inutul sistemelor ei ideologice, ci mai cur\nd dup` voin]a-i selectiv`, adic` dup` grila interpretativ` pe care o interpune \ntre un con]inut preexistent [i rezultatul s`u modern“113. 57

Pentru a nu z`bovi prea mult \n felurite explica]ii, vom dobserva doar cum realul [i imaginarul erau subsumate unei inginerii cu puternice [i imediate efecte rela]ionale [i de con[tiin]`. 6. Manipularea, intoxicarea, distorsionarea s\nt, cum observ`m, proceduri curative („magii“) intrinseci epocii moderne [i nu numai. Frecven]a [i intensitatea constatate pot da sentimentul „produc]iei de serie“, al facilit`]ii producerii [i reproducerii la nesf\r[it a cauzelor precis [i sistematic dirijate spre efectele scontate. Iar dac` cele c\teva secole post-renascentiste ni se par un timp istoric de lung` durat`, atunci s-ar putea vorbi de un fel de nesf\r[it al principiului cauzalit`]ii; cu acoperirea \ntregii modernit`]i. {i, implicit, de o nesf\r[it` dram` a condi]iei umane, la nesf\r[it manipulat`! 7. Totu[i, scenariul cauzal n-a rezistat revolu]iilor surprinz`toare ale „lumii materiale [i spirituale“. Principiul cauzalit`]ii a ajuns \ntr-un impas, aparent f`r` ie[ire - \ntr-un impas ra]ional. Semnalul venea tot din fizic`, fizica cuantic`, iar mesagerul \ngrijorat al situa]iei va fi Einstein \nsu[i114. Schimbul de scrisori [i idei Einstein-Born-Bohr poate fi edificator, pentru ceea ce urm`rim: soarta informa]iei cauzale. Albert Einstein \i scrie, \n 1919, lui Max Born: „Nu s\nt de acord cu maniera dumneavoastr` pesimist` de a judeca cunoa[terea. Este unul din cele mai frumoase lucruri \n via]`, de a avea o idee precis` a cauzelor [i efectelor; nu pute]i s` le nega]i dec\t dac` s\nte]i o fire \ntunecat`, nihilist`“… Un an mai t\rziu, \n 1920, Einstein continu`, dar cu o siguran]` b`nuitoare: „Problema cauzalit`]ii \mi provoac` [i mie (…) mult` grij`“. {i mai departe: „P`rerea lui Bohr despre radia]ie m` intereseaz` foarte mult. Dar nu doresc s` m` las antrenat de ea, renun]\nd la cauzalitatea imediat`, at\t timp c\t va fi altfel ap`rat` dec\t p\n` \n prezent. Ideea c` un electron expus la o radia]ie \[i alege \n toat` libertatea momentul [i direc]ia unde vrea s` sar` \mi este insuportabil`. Dac` ar fi a[a, a[ dori mai degrab` s` fiu croitor sau salariat \ntr-un tripou dec\t fizician“… Cu solidaritatea cuvenit` geniului einstenian, Max Born scria, \n 1924: „Einstein era ferm convins c` fizica descrie cunoa[terea lumii obiective. Am dob\ndit lent convingerea, \mp`rt`[it` cu al]i fizicieni, \n cursul experien]ei mele \n domeniul fenomenelor cuantice din atomi, c` nu exist` o lume obiectiv` \n fiecare moment, ci o cuno[tere grosier`, aproximativ`…“ La acestea, Max Planck preciza: „|n concluzie, noi putem declara: legea cauzalit`]ii nu este nici adev`rat`, nici fals`. Ea este mai degrab` un principiu euristic, un ghid, pentru a ne orienta \n confuzia \mpestri]at` a evenimentelor“. {i: „Din acestea se poate \n]elege c` fizica atomic` s-a \ndep`rtat din ce \n ce mai mult de reprezent`rile determinismului“, conchide W. Heisenberg. 58

8. Subminarea principiului cauzalit`]ii de misterioasele [i inepuizabilele principii ale materiei este des`v\r[it` de un nou fenomen fizic, considerat crucial pentru continuitatea ([i continuarea) lumii moderne, a[a cum s-a impus dup` 1789, odat` cu triumful social al iluminismului. {i anume - nici experimental nici imaginar - nu au putut fi dep`[ite ultimele st`ri ale materie (particulele elementare). Ciocnirile \n acceleratoarele gigantice nu mai aduc informa]ii noi: se ob]ine acela[i tip de particule, de aceea[i m`rime [i compozi]ie, prin transformarea energiei cinetice \nalte \n materie. Efectele acestui grav impas ra]ional par a fi cu adev`rat imprevizibile, cel pu]in pentru circula]ia informa]ional` pe care o practic`m \n prezent. Ceea ce-l determin` pe un filosof avizat asupra gravit`]ii consecin]elor s` afirme: „S\ntem evident \n fa]a unei limite a cunoa[terii. Dincolo de aceasta este lucrul \n sine, incognoscibilul“115. 9. Am st`ruit asupra scenariului cauzal din dou` temeinice motive, impuse de contextul scrierii de fa]`: a/ pericolul ca informa]ia s`-[i piard` suportul regenerator; s` nu mai con]in` un mesaj real [i b/ agravarea impasului social, ca urmare a paradigmei negative generate de informa]ia \nchis`, \n absen]a orizontului evolutiv al lumii ra]ionale/materiale. Fenomenul este intrinsec civiliza]iei europene \n general. Fundamentat` pe ra]ionalism [i experien]`, cunoa[terea european` poate fi practic anihilat` de absen]a cauzalit`]ii, de e[ecul silogismului cartezian. „G\ndesc, deci exist“, celebra erezie ra]ionalist-laic` a lui Descartes, ajunge a fi, prin e[uarea dialecticii materiei, un fel de „G\ndesc ca s`… nu exist!“ |n rela]iile practicii sociale muta]iile s\nt la fel de simptomatice. Metoda cartezian`, favorizat` de evolu]ia continu` a g\ndirii [tiin]ifice, favoriza, la r\ndu-i, elaborarea (tot [tiin]ific`) a scenariului social. Cauza social` func]iona [i ra]ional [i istoric. Recursul la metod` constituia solu]ia global` pentru [tiin]` [i pentru via]a social`. E[ecul „dialecticii“ materiei (constatat` a fi o structur` generativ` [i autogenerativ`) oblig` la o schimbare de esen]`, la o nou` paradigm`. Dac` va fi suportat` schimbarea… 10. Impasul ra]ional se reg`se[te, deci, \n criz` de continuare - \n imposibilitatea elabor`rii solu]iei sociale de continuare. Se produce o schimbare f`r` sens, o rea[ezare haotic` a normelor [i mentalit`]ilor, o dislocare, poate o decupare din structurile minime ale normalit`]ii. Criza „dialecticii“ materiei face imposibil un scenariu social coerent. „Nu exist` solu]ii“, „o a treia cale“ etc. s\nt propozi]ii ce b\ntuie Europa de Est, dup` pr`bu[irea sistemului totalitar. R`spunsul lui Marcuse, din 1968 (pe ideea: schimb`m ce este, f`r` s` ne pese ce urmeaz`!) se reg`se[te parc` \n impasul provocat, \n Est, de for]e 59

care au dorit schimbarea, dar nu au avut [i solu]ii viabile de continuare. Interesant este c` formula „a treia cale“ a fost relansat` \n 1998, chiar la New York, sub patronajul pre[edintelui Clinton, cu precizarea: „nici socialism nici liberalism“, care nu mai corespund societ`]ii informa]iei/globale. Riscul ar fi: „Schimbarea f`r` solu]ie!“ o pustiire ideologic`, economic`, moral`, concomitent cu blocarea accesului la decizia social`. 11. Interpret`ri de ultim` or` confirm` oarecum dramatic acest „f`r` s` [tie ce urmeaz`“, generat de impasul nea[teptat al solu]iei de continuare. Un presigios istoric contemporan, Eric Hobsbawn , \n lucrarea „Age of extremes. The Short Twentieth Century (1914-1991)“, consemneaz` impasul. Observ\nd c` „epoca de aur“ a capitalismului (de dup` al doilea r`zboi mondial) a e[uat, \n anii ‘80 [i ‘90: \n Est - pr`bu[ire, [i \n Vest - malaise, S. Brucan sintetizeaz` astfel constat`rile istoricului: „Tabloul sumbru al prezentului cuprinde toate continentele [i toate aspectele vie]ii sociale (…). |n politic`, declinul partidelor de mas` organizate conform ideologiilor a eliminat motorul activiz`rii civice a oamenilor, iar \n cultur` totul este post: postindustrial, postimperial, postmodernist, postmarxist, post-Gutenberg, f`r` s` se [tie ce urmeaz` dup` dispari]ia acestora (s.ns.). Bref, secolul se termin` \ntr-o dezordine total` (s.ns.), a c`rei natur` nu este clar`, fiind lipsit [i de mecanismul necesar, fie pentru a-i pune cap`t, fie pentru a o ]ine sub control“. („Dilema“ nr. 160, februarie 1996). 12. Riscul impasului ra]ional rezid` \n specularea solu]iilor de circumstan]`, acel „haos bine organizat“, \n care informa]ia accept` s` se prostitueze, este prostituat` sau obligat` s` se comporte ca atare. |n fond, ce altceva s-a \nt\mplat \n Romånia, \n perioada postdecembrist`?

60

CAPITOLUL V

DEONTOLOGISMUL Premisele unui nou comportament al omului activ 1. Con]inutul exact al deontologismului impune unele preciz`ri de \nceput. Etimologic, deriv` din cuvintele grece[ti „deontos“ (ceea ce este bine; ceea ce se cade) [i „logos“ ([tiin]a) [i compun noua [tiin]` a comportamentului moral - deontologia - [tiin]` a atitudinii [i ac]iunii morale \n aria unei profesii precis delimitate (ex. medic, avocat, ziarist). Normele deontologice s\nt elaborate de profesioni[tii \n[i[i; aplicarea lor este asigurat` numai de reprezentan]i ai acelei profesii; numi]i sau ale[i dintre membrii profesiei vizate. |n ultim` analiz`, normele deontologice s\nt interioare profesiei norme autoimpuse. Doamna Kathryn Koegel pledeaz`, argumentat, pentru realitatea func]ional` a „regulilor autoimpuse“ \n activitatea de pres`. Doamna Koegel crede c` regulile autoimpuse ar putea produce efecte coerente [i efective „prin organiza]ii eficiente [i cuprinz`toare ale mediei, care s` militeze pentru bunul mers al \ntregii activit`]i de mass media [i care s` stabileasc` standarde [i politici pentru aceast` industrie“116. 2. Principiul interiorit`]ii [i exerci]iul autoimpus, caracteristice reglement`rilor deontologice, au un sens propriu \n raport cu deontologismul. Dac` deontologia opereaz` cu norme specifice [i numai \n aria bine delimitat` a unei anume profesii, deontologismul ambi]ioneaz` o cauz` general` [i generalizant`, raportat` la toate profesiile, active [i contemplative, la atitudinile, ac]iunile [i comportamentele de ordin moral, [tiin]ific, politic, public sau privat etc. Deontologismul apare ca o filosofie moral` normativ` care vizeaz` \ntregul comportament uman. Esen]a deontologic` rezid` \n calitatea/moralitatea ac]iunii. Comparativ, dac` „filosofia voin]ei“ pune accentul pe „reprezentarea mea“ („lumea mea“) \n ignorarea efectelor [i corectitudinii ac]iunii/viziunii (s.ns.) pentru cel`lalt/ceilal]i, deontologismul accentueaz` necesitatea corectitudinii ac]iunii [i a corectitudinii Binelui ob]inut pentru sine [i pentru ter]i. 3. Pentru o mai precis` delimitare a deontologismului de filosofiile utilitariste (a c`ror ]int` este succesul, indiferent de mijloace) s` urm`rim 61

ra]ionamentul propus de David McNaughton117. Autorul face o analiz` comparat`, l`muritoare \n multe privin]e, \n care stabile[te diferen]ele dintre deontologism [i consecin]ionism [i, de aici, [ansele deontologismului, care \ncearc` s` g`seasc` temeiul moral dintre eficacitate [i puritate, \ntre care „trebuie s` alegem… chiar dac` este dureros“ (A. Camus)118. David McNaughton delimiteaz` „deontologismul“ de „conseci]ionism“ prin compara]ie. Premisa pe care \[i \ntemeiaz` ra]ionamentul este, fire[te, ac]iunea: „C\nd s\ntem pu[i \n fa]a unei alegeri \ntre mai multe ac]iuni, alegere ce are o semnifica]ie moral`, cum putem decide care din ele este cea moralmente corect` (right)?“119. 4. Teoriile consecin]ioniste (- ale ac]iunii directe sau indirecte) consider` c` ac]iunea este moralmente valabil` \n m`sura \n care „are cele mai bune rezultate, adic` aceea care produce cea mai mare balan]` de consecin]e bune \n raport cu cele rele“*. Mai mult: consecin]ionismul ac]ional direct se autodefine[te ca o teorie a deciziei“, „prin intermediul c`reia s` ne ghid`m ac]iunile“**. |ntr-o expresie concluziv`, consecin]ionistul se situeaz` \ntr-o rela]ie binar` (de consecin]`: cauz`-efect) cu lumea \n care tr`ie[te efectiv [i \n care moralitatea se deduce post-factum, din rezultat. „C\nd ac]ionez, ceea ce conteaz` din punct de vedere moral - singurul lucru care conteaz` din punct de vedere moral - este efectul pe care \l va avea ac]iunea mea asupra cantit`]ii de valoare din lume“***. Miza pe rezultat („efectul“), observ` exege]ii consecin]ionismului, nu poate fi valorizat` printr-o raportare substan]ial`, cum ar fi normal, la corectitudinea ac]iunii. Consecin]ioni[tii configureaz` moralitatea printr-o „dialectic` regresiv`“, s`-i spunem a[a, pornind de la efectul/succesul ob]inut, efect/succes echivalent cu „binele“ urm`rit. |n acest fel, apare riscul de a exista o diferen]` moral` [i de moralitate \ntre ac]iune [i rezultat. |ntrebarea este: O ac]iune imoral`/amoral` poate produce un rezultat valabil moral? {i, \n continuare: Putem accepta, f`r` riscuri morale majore, celebra formul`: „Scopul scuz` mijloacele“, cu at\ta non[alan]` aplicat` \n aria politic` postmachiavelic`? 5. Deontologi[tii spun nu, din motivul c` „ac]iunea care produce cele mai bune rezultate (nu) este \ntotdeauna ac]iunea corect` din punct de vedere moral“120. Deontologismul accept` s` produci „mai pu]in bine dec\t ai putea“, dac` ac]iunea [i mijloacele de ac]iune s\nt corecte \n ini]iativ` de producere a binelui. Deontologi[tii consider` ac]iunea o fapt` moral`, \n timp ce consecin]ioni[tii o consider` valabil` moral \n func]ie de succes (de consecin]e). Disputa dintre cele dou` curente este sporit` [i de faptul c` deontologismul \ncearc` s` impun` un comportament fundamentat pe norma moral` 62

corect` (deci, un comportament constr\ng`tor) \n toate ac]iunile pentru sine [i pentru ceilal]i. „Deontologismul afirm` c` moralitatea impune anumite limite sau constr\ngeri \n ceea ce prive[te ac]iunile f`cute \n vederea binelui general“*. {i astfel, prin aceast` raportare la binele general, deontologismul oblig` individul/persoana s`-[i organizeze ac]iunile s`-[i modeleze comportamentul [i \n func]ie de ceilal]i, normele morale fiind, \n fond, consensuale, rezultate ale unei \ndelungate existen]e [i tradi]ii individuale/colective. Identific`m, prin aceasta, constanta moral` \n configurarea cadrului normativ [i social ce define[te ac]iunea individual`, \n raport cu sine [i cu ceilal]i. Consecin]ioni[tii (ca [i utilitarismul, \n general) nu mizeaz` pe rigorile constr\ng`toare, fie [i permisive. Plastic vorbind, consecin]ioni[tii accept` omul performant, c`ruia rezultatul/succesul \i legitimeaz` statutul moral [i social. Vechiul dicton amintit („Scopul scuz` mijloacele“) poate fi reg`sit \n consecin]e fericite sau nefericite; sau \n aceea[i m`sur` fericite [i nefericite. Ar fi suficient ca balan]a consecin]elor fericite s` \ncline, chiar [i foarte pu]in, talgerul (\n favoarea rezultatelor pozitive) pentru a legitima moral ac]iunea!… Exist` aici acea ambiguitate a succesului, identificat` \n opera]iunile de tip op]ional (ex: alegeri parlamentare, de partid etc.), \n care este suficient un procent infim sau un singur vot \n plus pentru a proclama \nving`torul [i, prin aceasta, fericirea electiv`. Nu mai conteaz` c` 49% dintre „op]ionali[ti“ au fost \nfr\n]i [i vor fi executan]ii voin]ei majoritare (cel pu]in psihologic). 6. Dar diferen]a radical` dintre deontologism [i consecin]ionism rezid` \n absen]a unei morale a ac]iunii, \n cazul consecin]ionismului. David McNaughton observ`: „Consecin]ionismul ac]ional nu este, ca atare, o teorie moral`. adic` o teorie ce ne spune care ac]iuni s\nt, \n fapt, corecte din punct de vedere moral [i de ce“**. {i tocmai datorit` acestei absen]e de esen]`, consecin]ionismului „trebuie s`-i ad`ug`m o teorie a valorii intrinseci, o explica]ie a ceea ce anume s\nt lucrurile bune, respectiv rele“***. O asemenea teorie a valorii intrinseci este considerat` a fi utilitarismul care „ne spune c` singurul lucru intrinsec bun este fericirea sau bun`starea (welfare) fiin]elor sim]itoare, [i c` singurul lucru r`u este suferin]a“ (pag. 228). 7. Dependen]a moral-axiologic` de anumite standarde, \n care fericirea pare a fi sinonim` cu bun`starea, sugereaz` caracterul dependent al consecin]ionismului; caracterul s`u sistemic. Prin diferen]`, deontologismul tinde s` impun` o filosofie moral` a ac]iunii [i mijloacelor de realizare concrete [i corecte a ac]iunii; o filosofie neutr`, trans-sistemic`. 63

8. Deontologismul nu depinde de o „o teorie a valorii intrinseci“, din moment ce, \n esen]a sa, este moral, [i nici de un sistem („liberal“, spre exemplu), ci \ncearc` s` impun` alternativa generalizant` normativ` a corectitudinii ac]iunii [i mijloacelor; a binelui moral pentru sine [i pentru to]i ceilal]i; oricum, nu \mpotriva altuia/altora. Caracterul normativ al deontologismului („constr\ng`tor“, cum spun exege]ii utilitarismului) vizeaz` tocmai corectitudinea binelui, pe baza unor ac]iuni corecte, prin care s` se produc` un bine/efect moderat, de tip aristotelic, [i nu un succes „cu orice pre]“. O precizare necesar`: Deontologismul „a[a cum apare \n conspectul de fa]`, nu vizeaz` minimalizarea utilitarismului ([i „consecin]ionalismului“), printr-o ofert` conceptual` [i practic` alternativ` de tip exclusivist. Deontologismul tinde la impunerea unei premise de referin]`, care s` stea la baza oric`rei ac]iuni umane - binele corect - rezultat din corectitudinea mijloacelor [i scopurilor. Deontologismul situeaz` omul [i ac]iunea sa \n aria deliberat` ([i aprioric`), premerg`toare ac]iunii [i efectelor; consecin]elor. Deontologismul apare, astfel, ca un pas \n plus \n restaurarea eticii ac]ionale, impus`, azi, de riscurile unor comportamente (politice, civice, [tiin]ifice) care \ngrijoreaz`, datorit` tocmai consecin]elor negative pentru sine [i pentru ceilal]i. Totu[i, utilitarismul, considerat [i „un consecin]ionism care se opune interven]iei criteriilor a priori pentru a judeca o ac]iune“, r`m\ne filosofia practic` de referin]` \n spa]iul britanic [i american al lumii moderne. „Resping\nd orice concep]ie transcendent` asupra binelui moral“, utilitarismul promova ac]iunea ale c`rei consecin]e - ne spune Jeremy Bentham, fondator al curentului, al`turi de John Stuart Mill - produceau „cea mai mare fericire a celor mai mul]i“; este adev`rat, pe baza principiului „scopul scuz` mijloacele“ (numai rezultatul fericit conteaz`). Utilitarismul, amendabil azi, a creat, totu[i, o civiliza]ie de referin]`, chiar dac`, \n plan ideal/etic, este amendabil`. Semnalele posibilei adecv`ri la criteriile ac]ionale din zilele noastre s\nt sugestive: „Utilitarismul contemporan a dezvoltat strategii individuale (...) cea mai cunoscut` fiind aceea a utilitarismului normativ“. Ceea ce \nseamn` raportarea la o regul` respectat` f`r` excep]ie, iar consecin]ele vor fi evaluate prin raportare la „adoptarea acestei reguli generale, nu din actul singular“. Utilitarismul normativ apare a fi un deontologism am\nat, cel pu]in \n aceast` faz` a evolu]iilor conceptuale [i practice. (Vezi „Utilitarismul“ de Catherine Audard; \n „Filosofia moral` britanic`“, Ed. Alternative, 1998). 64

Deontologismul [i consecin]ionismul coexist` \n doctrina moral` actual`, inclusiv \n aria comunic`rii de mas` care ne intereseaz` cu prec`dere. {i la care ne vom referi \n capitolele urm`toare.

65

„... Un principe are \ntotdeauna la \ndem\n` tot felul de motive \ndrept`]ite, care-i \ng`duie s`-[i calce cuv\ntul sub aparen]e cinstite... Dar trebuie s` [tii s`-]i ascunzi \n tot felul aceast` natur` de vulpe (pentru a te feri de cursele ce ]i se \ntind - n.ns), s` te prefaci [i s` nu te dai pe fa]`, deoarece oamenii s\nt at\t de naivi [i se supun at\t de u[or nevoilor prezente, \nc\t acela care \n[al` va g`si \ntotdeauna pe unul care s` se lase \n[elat“. (Niccoló MACHIAVELLI)

„La prima vedere, numele lui Machiavelli a r`mas legat de ideea unui divor] radical \ntre politic` [i moral`, a succesului cu orice pre] [i indiferent de mijloace - [iretenie, duplicitate, perfidie, \n[el`ciune, corup]ie, for]` sau asasinat - toate practicile care au existat dintotdeauna [i pe care, evident, nu el le-a inventat; el nu a f`cut dec\t s` arate c` s\nt mijloace necesare \n via]a politic`“. (Philippe MALAURIE)

66

CAPITOLUL VI

DEONTOLOGIA {I COMUNICAREA DE PRES~ Preciz`ri contextuale (con]inut [i sens) 1. Traseul „conceptual“ parcurs \n textul de p\n` aici - de la omul moral socratic („omul \n parte“, omul delfic, al op]iunii ra]ionale) p\n` la „omul performant“ - mai degrab` op]ional dec\t ra]ional - ne indic` continua dram` de situare (inclusiv moral`) a omului [i a umanit`]ii pe care o exemplific`. Deontologia, concept modern, mai recent, ne permite o re-calificare (prudent` desigur) a ac]iunii umane dintr-o perspectiv` etic` legitim` - prin raportare corect`, solidar`, la sine [i la ceilal]i. Deontologia [i, prin efect, deontologismul pledeaz` pentru o norm` \n toate, pentru un comportament normativ reg`sit retrospectiv \n precepte vechi, validate de tradi]ii [i uzan]e: „Este necesar` o m`sur` \n toate“ (Socrate), „Nimic prea mult“ (Templul din Delfi) sau modera]ia aristotelic` („Nici insuficien]` nici exces“). Omul \[i c`uta unitatea moral` [i spiritual`. Momentul revelator al realit`]ii umane monogenice, reprezentat de jertfa christic`, a pus \n fiin]` [i \n realitatea socio-uman` nemijlocit` omul des`v\r[itei unit`]i - omul christic. Realitate absolut` - omeneasc` [i dumnezeiasc` deopotriv` - Iisus realizeaz` \ntruparea Logosului \n istorie, d\nd astfel sens [i cauz` naturii sociale mundane („temporale“) a omului [i lucr`rii sale omene[ti. Omul christic, tr`ie[te [i iube[te cu sufletul [i cu g\ndirea \ntr-o deplin` unitate fiin]al` [i existen]ial`. Pentru c` Logosul este [i Cuv\nt [i Ra]iune, dar [i Fiin]` [i Persoan`. A[a cum str`lucit observa p`rintele Dumitru St`niloaie, „ra]iunea implic` [i cuv\ntul; iar cuv\ntul e totdeauna cuv\ntul unei persoane c`tre alta. Deci \ns`[i ra]iunea e o func]ie a persoanei \n rela]ie cu alta“12. Omul christic \nlesne[te \mplinirea \n fapt a visului monogenic c`utat de g\ndirea elin`, sugerat de Platon prin cele dou` principii („divinitatea“ [i „materia“) [i considerat posibil de Aristotel, c\nd acorda unor oameni superiori („filosofii“) accesul la unitatea originar` („divinitate - intelect“), printr-o riguroas` [i constant` via]` contemplativ`… |n parantez` fie spus, tocmai asemenea geniale inten]ii eline au f`cut posibil`, \n spa]iul european, revela]ia 67

christic`; filosofia elin` oferea date ra]ionale pentru a \n]elege credin]a ca ra]iune suprem` a fiin]ei [i fiin]`rii; \n acord cu un asemenea eveniment, Albert Camus face demonstra]ia asimil`rii cre[tinismului evanghelic [i prin ra]ionalismul idealist platonician. 2. Ulterior, se produce ceea ce am putea numi o „mi[care a atomului“ \n realitatea monogenic`, favorizat` de ra]ionamentul umanist (pre-laic [i laic european) [i de natura contradictorie a individului („p`catul adamic“ nu pare a fi doar o parabol` a riscurilor cunoa[terii); mi[care ce a condus la rescindarea fiin]ei umane. Treptat, se afirm` entitatea ra]ionalist-empiric`, scientist` [i, prin aceasta, fixarea omului \n centrul lucrurilor, g\ndurilor [i al tuturor proceselor evolutive. Se trece, \n cele din urm` [i dup` aprige b`t`lii conceptuale [i sociale („revolu]ionare“) de la ra]iunea de a fi (c`utat` de elini [i \mplinit` culminant de omul christic) la voin]a de a fi ( cu evolu]iile cunoscute - de la Schopenhauer, la Nietzsche, John Stuart Mill, Wundt, Marx, Freud, p\n` la op]ional-consecin]ioni[tii din zilele noastre). Pled\nd pentru o „filosofie a voin]ei“, sociologul romån Dimitrie Gusti sesiza criza moral` (riscul ac]iunilor emo]ionale/arbitrare), tot astfel cum deontologismul \ncearc` s` regleze prin norme [i prin crearea unui reflex normativ noile excese subiective ale teoriilor utilitariste (teoria succesului, satisfac]iei, consecin]elor etc.). 3. Am re-parcurs, foarte succint, momentele devenirii morale a omului, pentru a favoriza, astfel, mai corecta \n]elegere a ac]iunii umane, \n raport cu inten]ionalitatea pentru sine [i \n raport cu ceilal]i; pentru a identifica miza moral` a ac]iunii \n societatea informa]iei. Comunicarea uman` - interdependen]ele identitare, comuniunea posibil` [i necesar` - reclam` cunoa[terea, acceptarea [i respectarea con[tient-solidar` a unor principii [i reguli comportamentale necesare [i obligatorii; respectarea a ceea ce, \n termeni uzuali, numim reguli [i norme de conduit` general acceptate. Impactul extraordinar - practic exhaustiv - al informa]iei [i comunic`rii, „capturarea“ \n fapt, a \ntregii sfere terestre („a \ntregului spa]iu sublunar“) [i nu numai de c`tre tehnologiile expansiunii spa]iale [i ale transmiterii mesajelor, faptelor, evenimentelor - repun \n cauz` nu numai un anumit tip de civiliza]ie, ci esen]a \ns`[i a condi]iei umane. Atomizarea, uniformizarea, aplatizarea existen]ial` constituie doar un anumit set de riscuri, at\ta vreme c\t riscurile grave vizeaz` „misterul genezic“ al fiin]ei umane, esen]a sa fiin]al` [i existen]ial`. Controlul informa]iei genetice ([i genezice) este un fapt „[tiin]ific“ concret („clonarea“ este doar un exemplu \ntre altele). Fragilitatea mijloacelor de ap`rare \n fa]a performan]elor [tiin]ei, tehnologiei [i informa]iei l-a determinat pe Francis Fukuyama s` vorbeasc` nu numai de o societate post-istoric`, ci [i de o societate post-uman`. 68

Vorbim, deci, de riscurile informa]iei, dar s\ntem obliga]i, \n acela[i timp, s` pled`m pentru necesitatea vital` a informa]iei, pentru accesul ne\ngr`dit la informa]ie. Cum s\ntem obliga]i s` pled`m perseverent pentru o informa]ie onest`, corect`, adev`rat`. 4. Omul nu poate exista liber f`r` informa]ie. Cu condi]ia ca informa]ia s` nu-i pun` \n pericol identitatea socio-profesional` [i mental`, sensul fiin]ial [i existen]ial pe care \n]elege s`-l exercite corect [i liber. |n ultim` analiz`, informa]ia [i comunicarea trebuie s` rimeze cu un cadru libertar real de via]`; care la r\ndu-i, s` se reg`seasc` \n norme comportamentale adecvate: acceptate [i practicate. 5. Deontologia - ca [tiin]` a ceea ce este bine, a ceea ce se cade transfer` asemenea acute \ngrijor`ri comportamentale \n aria restr\ns` a unei profesii determinate. |n cazul de fa]`, \n aria presei, considerat` \n cele trei modalit`]i principale de realizare: scris`, vorbit`, televizat`. Vom urm`ri, pe c\t posibil, traseul cronologic al reglement`rilor deontologice, cu deosebire \n ]`ri din spa]iul european. |n acela[i context apar [i reglement`rile la nivelul unor organisme regionale sau interna]ionale (ONU, FIJ, al Parlamentului Europei, UNESCO). |n sf\r[it, vom releva cu aten]ie evolu]iile normative de tip deontologic \n Romånia post-decembrist`, evolu]ii ce indic` atitudini [i op]iuni de real` substan]` libertar`.

Anul 1918 - un \nceput deontologic discret 1. |ntr-un moment de maxim` tensiune istoric`, sporit` de finalul primei conflagra]ii mondiale - c\nd Europa se preg`tea pentru o nou` hart` geo-politic`, mai apropiat` de realitatea moral`, spiritual` [i na]ional` - la Paris ap`rea „Charta datoriilor profesionale ale ziari[tilor francezi“122, document r`mas p\n` ast`zi de referin]` \n „normarea“ [i exercitarea profesiei de ziarist, la nivel na]ional [i continental. Situat` \n context, „Charta“ \ncerca parc` s` adauge tratatelor de pace [i un set de reguli care s` asigure, prin uz, pacea con[tiin]elor profesionale, \n aria informa]iei [i comunic`rii publicistice. 2. Ocazia oferea argumente de maxim` oportunitate pentru re-g\ndirea modalit`]ilor [i garan]iilor de participare a presei la decizia politic` [i social`, la actul de putere, printr-o informare corect`, onest` a publicului. C\teva constat`ri legitimeaz` necesitatea situ`rii presei \n noile contexte europene, determinate de rezultatele primului r`zboi mondial: – Presa de mare tiraj [i audien]`, prezent` efectiv pe c\mpul de lupt`, oferea de-acum datele unei structuri de putere public`, \n m`sur` s` coaguleze 69

„opinii de mas`“; s` devin` exponenta real` a masei de cititori [i, astfel, s` poat` semnala, limita [i influen]a decizia public` (legislativ`/executiv`/judec`toreasc`); inclusiv crima premeditat`, cum s-a \nt\mplat \n cazul nesocotirii flagrante a regulilor [i normelor r`zboiului (utilizarea substan]elor chimice, torturarea [i uciderea prizonierilor etc). – Presa, se constat`, nu mai este (doar) un domeniu de activitate, care s` poat` fi situat` [i clasificat` sectorial, ci un martor omniprezent, relativ neutru/impar]ial, c`l`uzit de principiile libertare, ale veridicit`]ii [i bunei-credin]e, cum [i ale responsabilit`]ii fa]` de realitatea [i integritatea faptelor, evenimentelor, opiniilor. – Presa devenea ea \ns`[i o putere \n stat („a patra putere“). O putere exponen]ial` - [i nu doar un „instrument \n m\na puterii politice“, acuz` ce-o \nso]ea \nc` de la \nceputul secolului trecut, c\nd, spre exemplu, Napoleon, sim]ind nemijlocit consecin]ele art. 11 din „Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului“ (1789), referitor la „libera comunicare de g\nduri [i de opinii“, a [tiut s-o foloseasc` subtil, dar [i s-o cenzureze/suspende f`r` remu[c`ri. – Dup` un secol [i mai bine, puterea temporal` se vedea obligat` s` compar` \n fa]a unei instan]e permanente - opinia public` - prin intermediul unui „judec`tor de instruc]ie“ intransigent - ziaristul. {i ca „procesul“ s` fie complet, puterea \ns`[i era aceea care se vedea constr\ns` s` stabileasc` statutul libertar al comunic`rii publice (al presei) [i se obliga s`-l respecte. Desigur, toate acestea printr-un continuu dialog polemic, \n care ziari[tii n-au fost [i nu s\nt nici ast`zi ocoli]i de evenimente dramatice (molesta]i, aresta]i, asasina]i). 3. Se produce ceea ce am putea numi o mai accentuat` responsabilizare politic`/social`/civic` fa]` de pres` (fa]` de libertatea actului de comunicare public`) [i, \n replic`, o mai accentuat` responsabilizare profesional`/moral` a „actorilor“ comunic`rii (ziari[ti, editori, patroni). Cu deosebire cap`t` regim de urgen]` responsabilitatea direct` a ziaristului pentru mesajul comunicat publicului [i pentru statutul s`u public. Punem accentul pe caracterul public al actului de comunicare jurnalistic`, \ntruc\t ziaristul f`ptuie[te, \n chip deliberat, un act public, [i este direct r`spunz`tor fa]` de public, \n numele c`ruia \[i exercit` profesia [i pe care \ncearc` s`-l ghideze corect \ntr-o realitate continuu evenimen]ial`, eterogen`, adesea greu de ordonat \n \n]elesuri plauzibile. Caracterul exponen]ial al profesiei de ziarist impune un comportament moral echivalent: fa]` de public, \n ansamblul s`u, [i fa]` de fiecare persoan` \n parte, vizat` \n texte sau emisiuni publicate/difuzate. 70

Principii definitorii ale deontologiei profesiunii de ziarist

1. Argumentele contextuale, consemnate imediat mai sus, sus]in ideea organiz`rii normative a unui comportament profesional care s`-i protejeze pe ziari[ti de riscuri morale sau juridice, cu grave consecin]e asupra con[tiin]ei publice, a statutului persoanei \n societate/colectivitate [i, fire[te, asupra exercit`rii sau nu a propriei munci specifice. Vom re]ine, \nc` de pe acum, c` ziaristul poate fi c`zut din drepturile de exercitare a profesiei fie printr-o sentin]` deontologic`, fie printr-o sentin]` penal`. Dac` \n cazul juridic legiutorul prevede expres acest lucru (art. 115 Codul Penal Romån) \n cazul sentin]ei deontologice - de[i este aplicat` numai de profesioni[ti ai presei [i are un caracter strict moral - sentin]a poate fi extins` de la o simpl` mustrare la suspendarea temporar` sau eliminarea definitiv` din profesie. 2. |ntr-un asemenea cadru, „organizarea normativ`“ are menirea de a proteja moral-profesional ziaristul, de a proteja actualitatea [i veridicitatea mesajului publicat. „Charta obliga]iilor profesionale ale ziari[tilor francezi“ fixeaz` un \nceput al ordon`rii con[tiin]ei/responsabilit`]ii profesionale, \ntr-o lume a confrunt`rilor libertare, pluraliste, culminate \n legiferarea [i afirmarea trans-frontalier`, practic universal` a drepturilor omului: la via]`, la propria g\ndire, la comunicarea ne\ngr`dit`, \n spa]iul public [i privat. 3. |n ultim` analiz`, momentul 1918, fixat de ini]iativa sindicatului na]ional al ziari[tilor francezi, favoriza, cu metod`, pletora de argumente contradictorii privitoare la rela]ia libertate-responsabilitate, \n cadrul limitat, specific, al unei profesii ce se v`dise cu totul special`, prin efectele publice 4. Parcurgerea, fie [i gr`bit`, a celor 15 principii re]inute \n „Charta“ din 1918 (plasat`, totu[i, de evenimentele timpului \ntr-o zon` de discre]ie a faptelor semnificative), ne permite c\teva oberva]ii sugestive pentru g\ndirea profesional` [i pentru profesia ce-a f`cut din secolul XX un eveniment continuu. Spunem aceasta \ntruc\t disolu]iile sistemice (c`derea absolutismelor habsburgic [i ]arist), concomitente cu afirmarea principiului op]ional \n via]a socio-politic`, garan]iile normative [i cadrul institu]ional de afirmare liber` a g\ndurilor [i ideilor constituiau premisele reale („revolu]ionare“) ale unor transform`ri socio-morale de calitate. |n asemenea m`sur` legitime \nc\t aproape nimeni nu putea presupune c` absolutismele vor fi substituite de totalitarisme la fel de atroce (fascism, comunism, monetarism etc.),la fel de abominabile, \n aria condi]iei umane. Evolu]ii arbitrare care au indus o terifiant` inginerie social` [i un continuu vertij moral [i spiritual. Principiul na]ionalit`]ilor, cu efecte disolutive ([i pozitive) \n confruntarea cu imperii 71

multi-na]ionale, avea s` fie „convertit“ printr-o strategie - de dislocare a na]iunilor \nse[i - \n anii postbelici. Imperium-ul nefast, sistemic („ideologic“) submina, p\n` la substituire, libertatea na]ional`; for]a brut` a vechilor imperii era \nlocuit` de for]a ideologiilor instrumentalizate. Supunerea viza acum nu numai voin]a, ci con[tiin]a, \n primul r\nd, con[tiin]a. Important era nu „ce faci“, ci „ce g\nde[ti“! Mai precis: - cum g\nde[ti ceea ce s-a stabilit s` g\nde[ti. Ideologia a devenit, \n jum`tate din Europa, o g\ndire de stat; o g\ndire unic`… Ne referim, fire[te, la experien]ele din spa]iul german (nazismul), sovietic (stalinismul), dar [i \n state de tip totalitar prin imita]ie (fostele ]`ri ale lag`rului comunist, dar [i c\teva din Asia, Africa [i America Latin`, intoxicate de exclusivismul ideologic, interna]ionalist). Mai pu]in afectate direct de efectele „interna]ionaliste“, ]`rile occidentale n-au fost ferite cu totul de ispita comuniz`rii. Aminteam [i altundeva: Regis Debray, ziarist [i sociolog francez remarcabil, observa cum, \n fa]a experimentului r`s`ritean, ideologia libert`]ii, \n Occident, s-a transformat \n „ideologii de securitate“; minate, deci, de o direc]ionare deliberat`, restrictiv`. Mai recent, un autor cum este Stephen Koch publica o carte temeinic documentat`, cu un titlu care spune tot: „Sf\r[itul inocen]ei. Intelectualii din Occident [i tenta]ia stalinist` 30 de ani de r`zboi secret“. S` not`m c\teva din numele de marc` tentate de stema de rubin [i vom \n]elege u[or ponderea r`zboiului de con[tiin]`, caracteristic secolului nostru [i, de aici, rolul presei ca „act de g\ndire“. (V. Dongoroz). Cartea amintit` re]ine experien]ele „staliniste“ ale unor personalit`]i culturale de marc`: Hemingway, John Dos Passos, André Malraux, Romain Roland, André Gide, Bertold Brecht [i mul]i al]ii. Cur\nd, dup` \ncheierea primului r`zboi mondial [i victoria leninist` \n Marea Rusie, continentul european ([i con[tiin]a european`) aveau s` suporte efectele a dou` principii \ngem`nate: „Marea Teroare“ [i „Marea Minciun`“, \n special \n spa]iul fascist [i leninist. Dar nu numai. Stephen Koch noteaz`, la un moment dat: „|n plus, Brecht [i Katz („om de teatru“ la Hollywood - n.ns.) au aceea[i fascina]ie [i acela[i talent pentru practicarea minciunii de dragul minciunii, ceea ce ar fi un corolar al tuturor acestor \nsu[iri. |mp`r`[eau [i fascina]ia pentru Minciun` (s.ns.). Am\ndoi ar putea ocupa locuri de frunte \n ierarhia marilor minino[i ai secolului, unul \n art`, cel`lalt \n politic`. Par s` fi sim]it aceea[i pl`cere (…) \n Minciuna considerat` ca un fel de Adev`r superior, poate chiar forma suprem`: Adev`rul nu ar fi dec\t minciuna justificat`“123. 5. Sugestia definitiv` con]inut` \n ultima propozi]ie ne ofer` un argument de dificultate \n plus privind situarea presei \ntr-un asemenea c\mp al con[tiin]elor dislocate din perimetrul adev`rului. Cum, de asemenea, 72

\nlesne[te \n]elegeera secolului XX ca un „eveniment continuu“ \n planul mentalului individual/colectiv. Practic, toate r`zboaiele, revolu]iile, contrarevolu]iile, deziden]ele, demasc`rile, reabilit`rile, pr`bu[irile individuale, colective, sistemice, etc, au avut ([i au) cauze ideologice (explicite/ implicite) determinante. {i lucrurile nu par a se schimba esen]ial: monetarismul, ca substitut ideologic global, este \n m`sur` nu doar s` manipuleze con[tiin]e, ci s` le [i „privatizeze“! Cineva spunea, \n glum` fire[te, c` Marx nu mai este, dar \n locul lui a ap`rut casierul de la F.M.I.. Paralelismul este oarecum picant, dar realitatea sugerat` poate fi aceasta: ideologiile, mai \nainte, monetarismul, azi, nu urm`resc substan]ializarea unui sistem, ci adecvarea la un anumit tip de func]ionalitate! |n fapt, impunerea unui flux mental univoc [i perseverent, \ntr-o cauz` prestabilit` (acum „globalismul“, ieri „comunismul“, „liberalismul“ etc.). Poate nu \nt\mpl`tor, st\nga (laburist`) englez` [i cea italian`, dar [i democra]ii americani vorbesc de „a treia cale“ - nici socialism nici liberalism - necesar` pentru a r`spunde provoc`rilor reale [i/sau virtuale din mileniul III. Celebra formul` atribuit` lui Malraux: „Mileniul III va fi religios sau nu va fi deloc“ spore[te sugestia preeminen]ei „faptului de g\ndire“ \n comunicarea [i comuniunea interuman`, aflat` \n fa]a unei noi realit`]i intelective. Muta]ia \n mental („\n g\ndire“) este simbolic exprimat` de Heiddegger care aprecia c` g\ndirea este cel mai important eveniment al fiin]ei; sau [i mai pragmatic, de Winston Churchill: „Imperiile viitorului vor fi imperii ale min]ii“. 7. Evolu]iile petrecute \n intervalul dintre momentul apari]iei „Chartei“, \n 1918, [i elaborarea „Revolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei privind etica ziaristic`“, \n 1993, au fost \nso]ite de o tot mai accentuat` diferen]iere a presei \n structurile de putere [i de decizie public`124. Treptat, din intermediar al comunic`rii publice, presa a devenit [i un exponent al publicului, prin asumarea rolului de ap`r`tor al libert`]ii [i libert`]ilor individuale/ colective, dar [i de analist al faptelor, evenimentelor [i comportamentelor publice sau private, individuale, de grup sau organiza]ionale. Ap`rea, astfel, firesc [i necesar ca presa \ns`[i, organiza]iile sale profesionale s` acorde o aten]ie particular` propriilor rigori morale, \n realizarea efectiv` a investig`rii, select`rii, prelucr`rii [i transmiterii faptelor, evenimentelor, opiniilor de interes public. Profesioni[tii scrisului publicistic erau, desigur, con[tien]i c` „abuzul de putere“, distorsiunile, „secretiz`rile“ excesive ale informa]iei nu pot fi contracarate printr-un „abuz de pres`“. {ansa presei a fost [i este de a eradica imoralitatea comunica]ional`/comportamental` printr-o ripost` de maxim` coeren]` [i corectitudine moral`, deontologic`. 73

7. „Charta datoriilor profesionale“, din 1918, con]ine implicit un asemenea mesaj. O sistematizare a celor 15 principii ce o compun \nlesne[te observa]ii mereu actuale. S` privim con]inutul „Chartei“ \n trei planuri: – Responsabilitatea profesional`. – Demnitatea profesional`. – Libertatea de comunicare/exprimare. |n planul „Responsabilit`]ii profesionale“ re]inem: • Asumarea r`spunderii ziaristului pentru toate scrierile sale. • Respingerea calomniei, a acuza]iilor nefondate, a minciunii [i alter`rii/deform`rii documentelor [i faptelor [i considerarea acestor fapte \ntre cele mai grave pentru profesie. • Nu va accepta („\ncasa“) bani \n unit`]i publice sau \n \ntreprinderi particulare, unde calitatea sa de ziarist, autoritatea, rela]iile sale s` poat` fi exploatate. • Nu comite nici un fel de plagiat. • Nu-[i va permite s` se foloseasc` de calit`]i pe care nu le are, s` recurg` la mijloace necinstite ca s` ob]in` o informa]ie sau s` abuzeze de buna credin]` a cuiva. Dou` preciz`ri relative la responsabilitatea profesional`: a) – Am clarificat aici acele fapte care, dac` s-ar produce l-ar pune pe ziarist \n situa]ia de a r`spunde nu numai moral, ci [i penal. b) – Asumarea r`spunderii ziaristului „pentru toate scrierile sale“ intervine numai atunci c\nd textul a fost publicat (sau emisiunea a fost difuzat`); numai odat` cu publicarea efectiv` s\ntem \n fa]a unui fapt public, cu relevan]` public`. Starea de „manuscris“ sau de „bun de difuzat/publicat“ nu angajeaz` r`spunderea moral` sau penal`. |n planul „Demnit`]ii profesionale“ re]inem: • Nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, suverani \n materie de onoare profesional`. • Nu va semna cu numele s`u articole de publicitate comercial` sau financiar`. • |[i citeaz` colegii de breasl` c`rora le reproduce textele. • Nu solicit` locul unui confrate de breasl` [i nici nu-i provoac` retrogradarea, oferindu-se s` lucreze \n condi]ii inferioare. 74

• Nu-[i confund` rolul cu acela al unui poli]ist. • Nu accept` dec\t \ns`rcin`ri compatibile cu demnitatea profesional`. Preciz`ri privind „Demnitatea profesional`“: – Recunoa[terea numai a „jurisdic]iei“ egalilor s`i nu \nseamn` eludarea instan]elor juridice \n fa]a c`rora ziaristul trebuie s` se comporte ca oricare alt cet`]ean. „Charta“ vizeaz` aici numai sfera deontologic` (a „instan]ei deontologice“) \n sensul c` regulile [i normele deontologice („profesionale“) ca [i juriul de onoare, \n competen]a c`ruia intr` judecarea [i stabilirea unor sanc]iuni moral-profesionale revin („incumb`“) \n exclusivitate profesioni[tilor presei. Codurile [i principiile deontologice s\nt elaborate [i aplicate numai de profesioni[tii [i organiza]iile profesionale c`rora li s-au stabilit asemenea competen]e, prin voin]a breslei. (Vezi [i Cap. I punctele 1-5) – |n privin]a cit`rii colegilor de breasl`, al c`ror text este vizat, preciz`m doar c` va trebui s` deosebim \ntre „citarea“ [i „reproducerea“ textelor. Cit`m atunci c\nd dorim s` sus]inem cu argumente „de autoritate“ propriul nostru text, propriile noastre aser]iuni sau opinii. |n acest caz este suficient s` cit`m numele colegului al c`rui text \l utiliz`m. C\nd reproducem un text \nseamn` c` prelu`m o bun` parte dintr-un text sau textul respectiv \n \ntregime, caz \n care devin obligatorii citarea autorului, sursei, editurii, anul apari]iei, etc. (Vom vorbi mai pe larg despre „citat [i plagiat“ \ntr-un subcapitol ulterior). |n planul „Libert`]ii de exprimare/comunicare“ not`m: • Nu se folose[te de libertatea presei \n mod interesat. • Ap`r` secretul profesional. • Consider` onestitatea [i grija pentru adev`r ca reguli primordiale. • Revendic` libertatea de a publica \n chip onest informa]iile sale. 8. S` not`m, concluziv, c` libertatea presei este incompatibil` cu specularea unor interese personale, contrare onestit`]ii profesionale. Libertatea de exprimare presupune premeditarea adev`rului ziaristic (adev`rul faptului, al informa]iei cu relevan]` public`). |n aceea[i m`sur`, \ns`, onestitatea profesional` ne oblig` s` asigur`m [i libertatea sursei de informa]ie, printr-o protejare real` a numelui sau altor date ce ar putea-o deconspira (identifica). 9. Observa]ii de ordin mai general relev` anumite caracteristici ale „Chartei“ din 1918, cum [i reg`sirea principiilor sale deontologice \n, practic, toate reglement`rile profesionale din ]`rile europene [i de pe alte continente; \n coduri regionale, continentale sau ale unor organiza]ii cu voca]ie universal`. O prim` caracteristic` rezult` din efectul normativ \n interiorul breslei ziari[tilor francezi. „Charta“ a fost redactat` [i aprobat` de un sindicat, este 75

adev`rat, intitulat „Sindicatul na]ional“, dar care nu cuprindea toate sindicatele ziari[tilor francezi. |n timp, la „Chart`“ au aderat aproape toate sindicatele ziari[tilor, dar nu toate, drept pentru care „Charta“ este valabil`/opozabil` numai celor care ader` la ea [i nu tutror profesioni[tilor scrisului, cuprin[i sau nu \n sindicate. Aceasta face ca ]ara care a dat prima „Chart` deontologic`“ a profesiunii de ziarist s` nu aib` un cod general valabil (efectiv na]ional). O a doua caracteristic` este configurat` de ceea ce am putea numi „preeminen]a“ acordat` de ziari[tii francezi responsabilit`]ii profesionale; mai exact - responsabilit`]ii profesionale individuale: „Un ziarist denmn de acest nume: \[i asum` responsabilitatea pentru toate scrierile sale“. Este primul principiu al „Chartei“ [i este rela]ionat, ca toate celelalte, cu demnitatea de a fi ziarist. „Un ziarist demn de acest nume“ \[i asum`, \n primul r\nd, responsabilit`]i; responsabilit`]i care \i asigur`, \n mod real, libert`]i de informare [i comunicare. Este cel pu]in interesant s` constat`m cum g\ndirea deontologic` stabile[te asumarea responsabilit`]ii, a corectitudinii [i onestit`]ii profesionale, ca premise ale libert`]ii informa]iei [i comunic`rii. Ai sentimentul c`, \n mod voit, profesioni[tii presei franceze au procedat, \n 1918, la o restructurare a art. 11 din „Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului“, din 1789. Textul art. 11 arat` astfel: „Libera comunicare de g\nduri [i de opinii este unul dintre drepturile cele mai pre]ioase ale omului; orice cet`]ean poate deci vorbi, scrie, imprima liber, cu condi]ia s` r`spund` de abuzul acestei libert`]`i \n cazurile determinate de lege“ (s.ns.) |n momentul 1789, libertatea impunea responsabilit`]ii [i normei. Responsabilitatea/normativitatea, ca exercit`ri constr\ng`toare, erau adoptate \n numele libert`]ii, pentru ap`rarea libert`]ilor [i drepturilor cucerite, inclusiv pentru ap`rarea libert`]ii de „abuzul de libertate“. Dup` aproximativ 130 de ani, constat`m afirmarea, tot la Paris, dar \ntr-un cadru mai „discret“, a principiului responsabilit`]ii, de-acum realitate conceptual` [i social`. |n sf\r[it, a atreia caracteristic` a „Chartei“ poate fi considerat` lapidaritatea stilistic`/enun]ativ`. Procedeu ce nu exclude sentimentul c` ne afl`m \n fa]a expresiei exhautive a principiilor [i normelor deontologice ale profesiunii de ziarist. F`ptul c` toate reglement`rile [i codurile demnit`]ii [i onoarei profesionale au preluat aproape tale-quale principiile franceze, \n structuri, formul`ri sau cu detalieri de circumstan]` constituie un argument [i o prob` de profesionalism, onorate exemplar de [coala francez` de gazet`rie.

76

Reglement`ri deontologice la nivel na]ional 1. Este important s` not`m c` \n urm`torii aproximativ 60 de ani (1918-1980) au ap`rut coduri deontologice \n cel pu]in 60 de ]`ri care vizeaz` presa scris`, vorbit`, televizat` [i chiar cinematografia (ca important mijloc de comunicare de mas`). O sintez` de referin]` realizat` sub egida UNESCO [i publicat` \n 1980 („Mai multe voci, o singur` lume“) ne ofer` constat`ri [i concluzii de re]inut125. Care s\nt, deci, principalele constat`ri referitoare la reglement`rile deontologice, p\n` la \nceputul deceniului nou` al secolului XX? |n aria mai larg` a evolu]iilor libertare, de ordin politic, moral [i comunica]ional, constat`m: a) Existen]a unor factori interiori dar [i exteriori profesiei care influen]eaz` conduita moral` a ziaristului. (Amintim aici factori de ordin politic, dar [i de ordin economic: cenzura economic`, corup]ia etc.; cum [i cadrul moral [i puterea societ`]ii civile de a contracara disolu]iile/distorsiunile de tip social, cultural, organiza]ional). b) Depalsarea centrului de greutate al puterii de la guvernare spre opinia public`, cu deosebire dup` al doilea r`zboi mondial. „Opinia public` este la ora actual` preg`tit` s` fie informat` [i s`-[i exercite spiritul critic \n majoritatea situa]iilor importante. Formularea de judec`]i persoanle este astfel inevitabil`“. La r\ndul lor, ziari[tii \[i asum` responsabilitatea „nu numai \n ce prive[te propriile lor convingeri, ci [i cu privire la public“. Se produce astfel o muta]ie de fond at\t \n ce prive[te actul politic, c\t [i cel publicistic, pentru ambele reperul dominant fiind opinia public`/publicul. Presa - ca exponent` a opiniei publice - [i politicul - ca expresie a op]iunii publice - se reg`sesc \ntrun spa]iu public comun, un spa]iu al puterii, \n care joac` roluri diferite, desigur, dar pe aceea[i „scen`“. c) Extensia generalizat` a prezen]ei [i influen]ei mediatice \n stabilirea [i luarea deciziilor socio-politice, concomitent cu cre[terea puterii presei \n contracararea subiectivismului/arbitrariului guvern`rii. Are loc o adev`rat` alian]` pres` - opinie public`, astfel \nc\t presa, ca exponent al „majorit`]ii t`cute“ s` fie considerat` prima, [i nu „a patra putere \n stat“. Cu deosebire \n perioada de dup` 1980, acest fenomen a devenit evident; rolul mijloacelor comunic`rii de mas`, cu deosebire, a atitudinii opiniei publice (\n expresie [i \n ac]iune) au f`cut posibile evenimentele din perioada 1989-1991, din Europa de Est. |n aria restr\ns`, a exerci]iului profesional nemijlocit, re]inem: a) Elaborarea at\t a unor coduri deontologice acceptate de ziari[ti, la nivel na]ioanal, c\t [i a unor coduri destinate ziari[tilor angaja]i la un anumit 77

tip/canal mediatic (radio, televiziune, pres` scris`; \n acest din urm` caz exist\nd coduri sau reglement`ri deontologice pe redac]ii/publica]ii). b) De[i codurile de conduit` profesional` con]in reguli [i principii general acceptate, interpretarea sau formularea lor creaz` diferen]ieri de sens [i aplicare. c) Multe semne de \ntrebare ridic` procedura de elaborare [i adoptare a codurilor deontologice. |n unele ]`ri acestea s\nt „impuse prin lege sau decret guvernamental“. |n acest fel se \ncalc` principiul conform c`ruia normele conduitei profesionale (deontologice) se elaboreaz`, se adopt` [i se aplic` \n practic`, [i \n cazuri de indubitabil` abatere profesional`, numai de c`tre profesioni[tii presei \n[i[i. Precizarea ni se pare necesar` cu at\t mai mult cu c\t tendin]a ([i tenta]ia) de a acorda legiuitotului sau guvernului o asemenea competen]` a ap`rut [i mai st`ruie \nc` \n modul de lucru al unor profesioni[ti sau organiza]ii profesionale. Unul din proiectele de lege a presei \naintate legiuitorului nostru, la \nceputul anilor ‘90, con]inea un capitol distinct, intitulat „Codul deontologic al ziaristului“, iar \n 1999, un nou proiect de lege a presei - „Legea privind organizarea [i exercitarea profesiei de ziarist“ \nregistrat la Biroul Permanent al Senatului, \n 30 iunie 1999, este \nso]it [i de proiectul unui „Cod deontologic“, care „face parte integrant` din prezenta lege“. Nu este locul unei polemici aici, \n textul prezentei sinteze. Men]ion`m doar, \n termeni neechivoci, c` asemenea ini]iative legislative viz\nd \ncorporarea normelor deontologice \n legi pot prejudicia grav libertatea profesiei, regulile ei proprii, autoimpuse, de realizare corect`/onest` a actului publicistic. Regulile deontologice au un caracter normativ exclusiv moralprofesional [i numai juriile de onoare („instan]e ale onoarei profesionale“) le pot aplica. Codurile deontologice vizeaz` onorabilitatea [i nu infrac]ionalitatea faptelor profesionale. C\nd faptele dep`[esc registrul strict moralprofesional al consecin]elor, intervin, firesc, organele juridice competente. |n situa]ia \n care codurile deontologice fac corp comun cu legea, organiza]iile profesionale s\nt \n imposibilitatea de a solu]iona, acolo unde competen]a a fost cedat` prin lege. Onoarea profesiei de ziarist este bine s` r`m\n` o problem` a profesioni[tilor \n[i[i, \nainte de a deveni un caz juridic. „Etica profesional` are un \n]eles mult mai larg [i mai subiectiv dec\t codurile juridice“126. d) Necesitatea unei democratiz`ri reale a „rela]iilor interne \n cadrul mass media“; democratizare de tip institu]ional, dar [i profesional (competen]`, v\rst`, sex, vechime, statut etc.). „Este nevoie de eforturi permanente pentru a sporii num`rul ocaziilor de a lucra liber [i cu toat` r`spunderea \n mass media“, se apreciaz` \n sinteza UNESCO invocat` (pag. 277). Este nevoie, \n 78

acela[i timp, de o solidaritate de breasl`, care s` asigure presei coeren]a [i credibilitatea profesional`, \n condi]iile pluralismului, ale unei mari diversit`]i de opinii [i atitudini. Este ceea ce ar fi normal [i bine s` se \nt\mple [i \n ]ara noastr`, la zece ani de la excep]ionala desc`tu[are a libert`]ii de exprimare. „Romånia are \nc` nevoie de un grup de lobby, cuprinz`tor (n.ns.), pentru jurnali[ti. Exist` \n prezent c\teva: unul e al celor cu vechime, jurnali[ti recunoscu]i, a c`rui inten]ie este de a bloca juranali[tii tineri „ne[coli]i“; (exist`) Clubul Presei din Bucure[ti care include ziarele de circula]ie na]ional`, dar nu [i pe cele locale [i (exist`) un grup al jurnali[tilor tineri. Deoarece toate aceste grupuri au agende diferite, influen]a lor nu a fost eficient` \mpotriva problemelor din legisla]ia existent` \n domeniul mass media sau \mpotriva TVA impuse presei tip`rite (…) |n absen]a oric`rui cod deontologic acceptat (s.ns.), care s` fie sus]inut de toat` presa, dezbinarea va continua“127. Aceste constat`ri, amendabile desigur, ale doamnei Kathryn Koegel sugereaz` o situa]ie de fapt, \n mare m`sur` adev`rat`, [i o posibil` solu]ie deontologic`. Este chiar semnificativ` constatarea conform c`reia numai democratizarea intern` a mass media poate favoriza adoptarea unui cod deontologic general acceptat; cu sublinierea c` un cod deontologic cuprinz`tor [i operativ exprim` un standard superior al democratiz`rii unei ]`ri [i, prin consecin]`, a mass media. („Clubul Român de Pres`“, vom vedea, caut` o solu]ie na]ional`). e) Concomitent cu op]iunea st`ruitoare pentru elaborarea, acceptarea [i practicarea unor norme deontologice (interioare profesiei, „autoimpuse“), se constata, \nc` la sf\r[itul anilor ‘80, tendin]a de a accept` „caracterul voluntar al codurilor“. Sinteza Comisiei UNESCO re]inea: „|n privin]a deontologiei, exist` o tendin]` evident` de accentuare a aspectului etic (elaborarea de veritabile coduri de deontologie) [i a libert`]ii de ini]iativ` a profesioni[tilor \n[i[i (caracterul voluntar al codurilor). C`tre aceast` tendin]` se \ndreapt` [i preferin]ele Comisiei \n ceea ce prive[te codurile de deontologie profesional`“128. 2. Afirma]iile de la acest ultim paragraf („e“) pot surprinde, prin cel pu]in dou` aspecte: - st`ruin]a de a elabora coduri deontologice c\t mai riguroase [i - relativizarea, concomitent, a caracterului obligatoriu al normelor deontologice, chiar pentru cei ce le-au acceptat, ziari[tii. (Comisia UNESCO \ns`[i este pentru „caracterul voluntar al codurilor“). |ntreb`rile [i explica]iile pot fi multe [i diverse: de la con]inutul restrictiv al oric`rei norme, inclusiv deontologice, p\n` la eficien]a limitat` sau ineficien]a normelor, statice prin natura lor, \n fa]a dinamicii extraordinare, adesea greu previzibile, a evenimentelor [i faptelor socio-umane. 79

Exist`, \ns`, argumente, s` le zicem paradigmatice care ar putea explica tendin]a voluntarist` a atitudinii ziari[tilor fa]` de codurile deontologice. 3. Le amintim, pentru simpl` informare: Constatarea unui proces (perceptibil) de sl`bire a normelor (G. Vattimo), practic de retragere (estompare) a normelor din sfera comportamentului uman, fie el civic, [tiin]ific sau politic. Prin raportare la realitatea post-modern` (fragmentat`, demonolitizant` etc), se vorbe[te de o etap` post-etic`, \n care normele morale (inclusiv tradi]ia, cutuma), precum [i cele deontologice desigur ar fi intrat \ntr-o faz` latent`, non-func]ional`. Concomitent, \[i face loc \n via]a practic` ideea comportamentului op]ional, ca virtute a deplinei libert`]i individuale, comportament ce confer` normelor un statut mai mult virtual dec\t real. Normele asigur`, \n aceast` ipostaz`, un cadru general [i nu mai s\nt un corpus de reguli, obligatoriu de respectat. Caracterul voluntar al codurilor, pentru care opta [i Comisia UNESCO, tocmai acest rol facultativ al reglement`rilor deontologice \ncerca s`-l sublinieze, pentru evolu]iile viitoare. Realit`]ile ultimelor dou` decenii (1980-2000) tind s` confirme premisele evolutive invocate. Democratizarea \n interiorul mass media repune \n discu]ie, deocamdat` lejer, reconsiderarea obligativit`]ii a \nse[i normelor interioare profesiei: normele deontologice.

80

CAPITOLUL VII

EVOLU}II DEONTOLOGICE |N PRAGUL MILENIUL TREI Presa - singur` \n fa]a propriei responsabilit`]i (M.A.R.S.) 1. Tendin]ele evolu]iei spre post-etic sau voluntarizarea codurilor deontologice nu par, cel pu]in deocamdat`, s` \ndep`rteze ziari[tii, ca [i pe cei implica]i \n decizia mediatic` (editori, realizatori, proprietari) de tema, mereu presant`, a responsabilit`]ii morale [i sociale a presei (scrise, vorbite, televizate). Cu deosebire, ziari[tii s\nt cei mai activi [i mai \ngrijora]i, ei fiind primii expu[i at\t \n fa]a opiniei publice, c\t [i fa]` de editori, patroni, etc. Este [i motivul pentru care, cu prec`dere \n spa]iul mediatic occidental, se pledeaz`, argumentat [i consecvent, \n favoarea unor „mijloace (eficiente) de asigurare a responsabilit`]ii sociale a mediilor“ de informare public`. Abreviat, tema este cunoscut` sub sigla M.A.R.S. („Moyens d’assurer la responsabilité sociale des médias“), al c`rui „dosar“ cuprinz`tor este publicat de „Médias Pouvoirs“129. 2. Ce vrea s` fie M.A.R.S.? |n general, „este un mijloc non-etatist utilizat pentru a reda mijloacelor de comunicare responsabilitatea fa]` de public“130. Pentru aceasta s\nt posibile diverse modalit`]i de promovare („peste treizeci de situa]ii“) care vizez` „indivizi sau grupuri, reuniuni periodice, documente scrise (…), lungi procese“ (evolutive). Este vorba, a[adar, de lucruri foarte concrete (indivizi, grupuri, texte sau emisiuni radio-tv) ca [i de o g\ndire asumat` \n aria mass media. Ini]iativa deontologic` men]ionat` urm`re[te realizarea concomitent` a con[tientiz`rii [i asimil`rii (inclusiv moral-normativ) a obiectivelor [i principiilor asigur`rii responsabilit`]ii sociale a ziari[tilor [i institu]iilor de pres`. Se pledeaz`, \n fond, pentru o re-situare moral` a presei \n ansamblul activit`]ilor publice, astfel \nc\t s` poat` rezolva - prin mijloace proprii - problemele concrete [i de principiu relative la responsabilitatea public`, moral-civic`. Presa s` poat` sta singur`, \n mod legitim, \n fa]a propriei responsabilit`]i. 81

|n substan]`, M.A.R.S. apare ca o ini]iativ` permanent` \n interiorul mass media [i fa]` de mass media, \n care cei implica]i efectiv caut`, propun, critic` sau ac]ioneaz` pentru responsabilizarea sau re-formarea domeniului. Altfel spus, voca]ia de a analiza critic faptele realit`]ii politice, sociale, morale, este necesar s` existe [i \n aria mediilor de informare, \n care profesioni[tii \n[i[i s` vorbeasc` deschis, f`r` re]inere, despre condi]ia moral` a propriei lor \ntreprinderi (de ordin publicistic, deontologic, economic etc.). |n]elegem mai bine dificultatea unui asemenea demers, dac` ]inem seama de rela]iile (orizontale sau verticale) existente \n interiorul institu]iilor de pres`, rela]ii colegiale, ierarhice ([efi-subalterni) sau de tip profesional-publicistic („viza profesional`“, „independen]a editorial`“) \n care presiunile/ingerin]ele pot ap`rea [i pot perturba acurate]ea actului publicistic. M.A.R.S. vizeaz`, \n ultim` analiz`, cre[terea standardelor profesionale, \ntr-un cadru de real` democra]ie mediatic`. 3. Transcrierea c\torva din tr`s`turile caracteristice („tipologice“) ale ini]iativei deontologice \n discu]ie pot fi l`muritoare:131 – Observarea sistematic`, necesar` \n zilele noastre datorit` faptului c` produsele mediatice s\nt numeroase [i efemere [i, de asemenea, datorit` faptului c` gre[elile mijloacelor de comunicare relev` cel mai adesea omisiunea (public`rii), dificil de identificat. – Critica, metod` foarte veche de a ameliora mediile informa]iei, cea mai facil` [i obi[nuit`. – Formarea, solu]ie pe termen lung privind cea mai mare parte a problemelor \n sfera mass media (educa]ia profesional` superioar`, sensibilizarea utilizatorilor fa]` de mijloacele de informare [i folosirea acestora \n actul de comunicare public`). – Rubrici permanente de critic` mediatic` \n ziare, magazine sau \n emisiuni de radio [i televiziune. – Reviste, locale sau na]ionale, consacrate \n principal criticii mediilor de informare. – O critic` intern`, o „comisie de arbitraj“ sau o „comisie de evaluare a con]inuturilor“ care s` urm`reasc` cu aten]ie textele [i imaginile publicate/ difuzate pentru a sesiza eventuale viol`ri ale deontologiei. – Un mediator, salarizat de un ziar sau o sta]ie de radioteleviziune pentru a analiza pl\ngerile consumatorilor (mediatici); sau un consilier \n deontologie (ethic’s coach) oper\nd \n interiorul redac]iei. – Programe interne de sensibilizare a tuturor angaja]ilor unei institu]ii de pres` \n leg`tur` cu nevoile cet`]enilor. – C`r]i scrise de profesioni[ti sau de observatori specializa]i pentru a releva lipsurile mediilor de informare [i pentru a sugera solu]ii de ameliorare. 82

M.A.R.S. apare, deci, ca o ini]iativ` continu` [i necesar`, menit` s` contribuie la transformarea mediilor de informare \n institu]ii fundamental democratice, realiste [i corecte fa]` de ele \nsele [i fa]` de publicul implicat \n actul de informare [i comunicare.

„Deontologie aplicat`“ 1. Considerat un necesar [i oportun „produs mediatic“ [i ca o cale proprie a mediilor de informare [i comunicare de a-[i defini, din interior, calitatea rela]iile cu beneficiarii mesajului, M.A.R.S. nu pare a \nregistra impactul a[teptat \n sfera presei, a mass media \n general. A[a, spre exemplu, \n Marea Britanie, cu toate evenimentele, de-o mult prea relativ` acurate]e moral`, \n care presa a fost implicat` (h`r]uirea familiei regale, moartea prin]esei Diana), problema responsabilit`]ii sociale, de[i clamat` uneori \n exces, nu a dep`[it limitele unui interes moderat nici m`car \n r\ndul profesioni[tilor comunic`rii. La fel, \n Germania, tema responsabilit`]ilor nu intr` \n preocup`rile de prim ordin ale personalului [i institu]iilor mediatice. Oarecum la fel se \nt\mpl` [i \n Italia, unde \n`sprirea normelor deontologice, prin adoptarea codului din 1988, vizeaz` mai mult excese \n favoarea justi]iei dec\t a instan]elor onoarei profesionale. (Noul cod deontologic prevede, \ntre altele, dezv`luirea surselor de informare sau a autorului unei declara]ii riscante! Motivarea c` asemenea prevederi s\nt impuse de lupta \mpotriva mafiei, de[i au logica lor, nu pot, totu[i, expune presa \n fa]a unui blocaj al surselor [i al coresponden]ilor confiden]iali, at\t de importan]i pentru aflarea [i publicarea unor informa]ii de mare interes public). Exist` ]`ri europene \n care responsabilitatea social` a presei este consubstan]ial` sistemului social \nsu[i (Elve]ia) sau \n care „binele social“ rezult` dintr-o inten]ionalitate popular`/statal` (Finlanda, Suedia). Cum exist` ]`ri europene care manifest` o continu` reticen]` fa]` de orice tip de reglementare, deontologic` sau juridic` (Estonia), sau permeabile la normele deontologice, dar total \mpotriva unei legi a presei (Romånia). 2. Simpla delimitare a celor trei atitudini fa]` de responsabilitatea social` a presei indic` trei arii deontologice diferite [i diferen]iate de condi]ii mediatice necomparabile. Dac` \n ]`ri ca Anglia, Germania, Italia presa constituie o putere de contrapondere, \n competi]ia social` cu celelalte trei puteri constitu]ionale, \n altele, cum s\nt Finlanda [i Suedia, ]`ri cu o anumit` „percep]ie a binelui comun“, presa este congruent` actului de putere. Putem considera aceste ]`ri atipice, \n raport cu mereu amplele b`t`lii mediatice din ]`ri cum s\nt cele din primul grup amintit mai sus. Simptomatice pot fi 83

considerate [i reac]iile mediatice fa]` de orice norm`, inclusiv fa]` de normele juridice, \n ]`ri ca Estonia (unde „nu exist` nici o lege privind media, nici cod deontologic na]ional“) sau Romånia (unde o lege a presei este perceput` mai degrab` ca o pedeaps` [i nu ca o garan]ie legal` a exercit`rii profesiei). Atitudinile mediatice de tip estonian [i romånesc, reg`site \n multe ]`ri foste comuniste, s\nt explicabile. Legea, norma juridic` sau moral` („codul eticii [i echit`]ii socialiste“) au fost destinate efectiv unor constr\ngeri de sistem; unor politici formative [i informative, unor dictáturi comportamentale. Ceea ce nu \nsemn` c` reticen]a normativ` poate [i trebuie s` dureze la nesf\r[it.

MAREA BRITANIE „|n 1992, deputatul laburist Clive Soley remarca «Exist` pu]ine remedii disponibile pentru cet`]enii obi[nui]i care [tiu c` dreptatea nu s-a f`cut sau c` adev`rul nu s-a spus [i care s` cear` dispera]i repara]ie apel\nd la ajutorul ap`r`torilor con[tiin]ei publice», altfel spus la mediile de informare“132. U[or patetic, parlamentarul britanic nu f`cea dec\t s` releve ceea ce anali[tii domeniului constatau cu mult mai mul]i ani \nainte. {i anume: a) o anumit` relaxare a modalit`]ilor de stingere a unor conflicte pres`-cet`]ean (persoan`), printr-o prea mare extindere a c`ilor amiabile , „\n]elegeri“ etc. \ntre p`r]i (nu \ntotdeauna „ortodoxe“ sau „fericite“ din punct de vedere moral deontologic); b) cronicizarea unor proceduri judiciare lungi, obositoare [i costisitoare, greu suportabile de cet`]eanul obi[nuit. Michael Bromley o spune [i mai tran[ant:“…Este clar c` recurgerea la tribunale sau la Préss Complaints Commission (PCC), organism creat de presa \ns`[i, nu produce rezultate dec\t pentru cel bogat sau celebru - [i \nc`, nu totdeauna“ (pag. 62). Opinia lui Michael Bromley este sugestiv`: presa britanic` ([i nu numai - n.ns.) \ncepe s` aib` un comportament dominant [i nu exponen]ial, persoana fizic` sau juridic` \nt\mpin\nd acelea[i dificult`]i ca [i \n raport cu o alt` putere \n stat (ex: justi]ia). Constat\nd extraordinara putere de impact, presa britanic`, presa \n general, devine selectiv-birocratic`, \n raport cu peti]ionarii [i reticent` la intruziuni normative. Presa se comport`, \n destule cazuri, ca putere [i nu ca intermediar exponen]ial \n raport cu puterile constitu]ionale \n stat. Faptul c` asemenea constat`ri s\nt \nlesnite de una dintre cele mai bine structurate prese democratice din lume este seminificativ \n sine [i simptomatic pentru evolu]iile viitoare previzibile. Principiul prioritar al ofensivei presei este fixat ostentativ \n dreptul de acces ne\ngr`dit (cite[te: nelimitat) la informa]ie, concomitent cu ac]iunea de detabuizare a unor comportamnte [i realit`]i interzise prin norme morale, juridice [i ale bunului sim]; mai precis 84

spus: de restr\ngere a prezen]ei normei juridice sau morale, c\nd este vorba de investigarea ziaristic` (\n condi]iile unei tendin]e mai generale de retragere a normelor). Practica presei americane, spre exemplu, accept` ideea c`: „trebuie scris despre tot ce se vorbe[te“, \n timp ce intangibilitatea vie]ii private constituie o \nc`lcare a accesului liber la informa]ie. Spa]iul deontologic britanic ne ofer` exemple \n consecin]`. „Grupurile de presiune au ob]inut ca, \n legea care \ncorpora Conven]ia european` privind drepturile omului \n dreptul britanic, presa s` fie par]ial exceptat` de la clauzele relative la via]a privat`“ (pag. 63). Reac]iile de tip deontologic provocate de moartea prin]esei Diana vorbesc de la sine despre atitudinea ofensiv` a presei fa]` de ideea tabú numit` „via]a privat`“. („PCC a decis s` prevad` \n codul s`u de comportament dispozi]ii mai severe [i dezbaterea aproape a \ncetat“) {i aceasta \ntr-un caz celebru, asimilat unei dureri (aproape) unanime. Re\ntoarcerea presei la dominanta normativ`, considerat`, prin natura ei, constr\ng`toare (chiar [i atunci c\nd normele s\nt elaborate de presa \ns`[i), nu pare nici posibil` [i nici de dorit. Obstacolele morale, cum s\nt „via]a privat`“, „dreptul la propria imagine“, chiar insulta sau calomnia \[i relev`, \n tot mai mare m`sur`, ambiguitatea/arbitrariul interpret`rii [i, mai ales, ceea ce Clive Soley remarca: „protejarea odat` \n plus a celor boga]i [i puternici“, inclusiv prin acte normative, cum s\nt cele referitoare la via]a privat`, „suficient ap`rat` de o \ntreag` panoplie de legi“. Cadrul reparatoriu al pl\ngererilor presei \n Marea Britanie cuprinde, \n primul r\nd: – Instan]ele judec`tore[ti – Consiliul de pl\ngeri \mpotriva presei („Press Complaints Comission“ - P.C.C.) • Instan]ele primesc direct pl\ngerile, pe care le solu]ioneaz`, pe baza precedentului judiciar; a analogiilor de spe]e. Marea Britanie nu dispune de o lege general` a presei, chiar dac` exist` peste 250 de texte de lege care se refer` la limitarea difuz`rii informa]iei. Solu]iile [i procesele de pres` s\nt, \n mod obi[nuit, de ordin civil; f`r` relevan]` penal`, f`r` a-i crea gazetarului dosar penal („cazier“). S\nt cunoscute daunele morale pl`tite de unele tabloide britanice familiei regale133. • Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei (P.C.C.) este un organism creat de profesioni[tii mediilor de informare public`, al c`rui scop este s` analizeze cazurile de \nc`lcare de c`tre pres` a normelor deontologice \n raport cu publicul sau institu]iilor publice [i private. Mai precis, P.C.C. contribuie la o 85

mai riguroas` „autodisciplin` a presei britanice“, al c`rei principiu deontologic se bazeaz` pe autocontrol [i autoreglare a activit`]ii jurnalistice, a managementului general: redac]ional-economic-func]ional. Foarte important`, \n context, apare reac]ia la ini]iativ` recent` a unor institu]ii britanice de a propune \nlocuirea comitetelor \ns`rcinate s` consilieze guvernul \n materie de [tiin]` [i tehnologie cu organisme care s` ]in` seama de avizul (opinia) publicului. Surprinz`tor, participarea masiv` a publicului a fost considerat` „un viol al libert`]ii presei, [i care deschide calea cenzurii“. Concluzia profesioni[tilor presei: „Este de preferat un autocontrol «sever», oper\nd dup` publicare (s.ns) [i o determinare \n acela[i timp a con]inutului prin studii de pia]` [i de c`tre profesioni[ti“ (pag. 68). Organismul \n discu]ie are o competen]` general` (pentru toate tipurile de pres`) [i are, ca baz` normativ` de analiz`/solu]ionare a cazurilor, un cod deontologic. Istoria „Comisiei de pl\ngeri \mpotriva presei“ este de dat` relativ recent`. Guvernul doamnei Margaret Thatcher a numit o comisie de reflec]ie privind conduita presei, dup` ce s-a constatat c` vechiul „Consiliu al presei“, creat \n 1953, de proprietarii presei timpului, ajunsese un „tigru [tirb“, datorit` ineficien]ei la care a ajuns*. Raportul comisiei de reflec]ie („Raportul Calcutt“, dup` numele [efului comisiei, David Calcutt) propune \nlocuirea Consiliului presei cu „Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei“. Cu exigen]a-i cunoscut`, guvernul Thatcher a dat comisiei un termen de 18 luni pentru a-[i dovedi viabilitatea, \n caz contrar urm\nd s` recomande elaborarea unui „arsenal legislativ“ viz\nd comportamentul presei. |n 1991, Comisia de pl\ngeri a elaborat „un nou cod de bun` conduit`“. Un al doilea raport, din 1993, consider` activitatea Comisiei un e[ec [i propune desfiin]area acesteia [i \nfiin]area unui „tribunal independent“ [i discutarea oportunit`]ii „unei legi specifice de protejare a vie]ii private“. S-a propus, de asemenea, un proiect de lege relativ la „erorile [i inexactit`]ile presei“. Discu]iile erau tensionate, cum [tim, de senza]ionalele dezv`luiri - de via]` privat` - din interiorul familiei regale [i, cu deosebire, din via]a intim` a prin]esei Diana. Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei rezist` institu]ional, dar \n fruntea ei este numit lordul Wakeham, fost colaborator al doamnei Thatcher. Un nou raport, este finalizat \n 1995, din dezbaterea c`ruia urma s` rezulte dac` va fi * „O prim` comisie de anchet`, numit` \n 1947, a prezentat, \n 1949, un raport care sugera \n mod special, crearea unui Consiliu de pres` (Press Council)“ - vezi „L’etat des medias“, Paris, 1991; pag. 261. (Primul „Consiliu de Pres`“ a fost \nfiin]at \n Suedia, \n 1916).

86

creat „un tribunal \ns`rcinat s` reprime excesele sau un ombudsman statutar“ sau va promova „regimul autocontrolului“, statuat \n 1991. Guvernul conservator a dat o solu]ie deplin libertar`/liberal`. A respins [i „tribunalul“ propus de David Calcutt, „ombudsman-ul statutar“ [i, foarte important, a respins [i „no]iunea unui drept la protec]ia vie]ii private \nscris \n lege, recunosc\ndu-se (\n materi - n.ns.) progresele regimului de autocontrol \ncep\nd din 1991“. |n compensa]ie, lordul Wakeham a propus un nou cod deontologic, „cel mai strict din Europa“, un cod \n care verbul „a trebui“ este predominant. Noul cod vizeaz` „cinci domenii (deontologice) cheie: protec]ia vie]ii private, h`r]uirea, discre]ia fa]` de persoanele \n doliu, copiii [i no]iunea de interes public“. B`t`lia deontologic` britanic` este una de referin]`, \n \ncercarea de a \n]elege esen]a libert`]ii presei [i responsabilitatea social` [i individul` a gazetarului, \n orice ]`r` [i \n orice condi]ii ar lucra.

GERMANIA Dintr-un teminic studiu referitor la r`spunderea social` a mediilor germane, elaborat de Barbara Thomas, de la Universitatea din Hamburg, se deduce concluzia unei anumite apatii a profesioni[tilor presei germane fa]` de tema enun]at`. Nici jurnali[tii, nici cercet`torii comunic`rii nu consider` responsabilitatea social` a mass media un subiect de prim plan. Exist` dezbateri specifice, rubrici de analiz` \n presa de toate tipurile, exist` [i momente acute, \n special c\nd se \ncalc` grav normele deontologice (ex.: intirviu cu criminali care de]ineau ostateci; imagini ale unui ministru mort \n sala de baie), dar o strategie M.A.R.S. nu c\[tig` teren mediatic. Totu[i, un cadru normativ exist` [i presa este bine fixat` \n structurile institu]ionalizate de adoptare a deciziei publice [i a congruen]ei morale [i culturale \n societatea german`. Constitu]ional vorbind, s-a formulat „principiul potrivit c`ruia, or de c\te ori presa ac]ioneaz` \ntr-un interes public, superior intereselor individuale, ea este protejat`, fiind la ad`post de r`spundere“. Acest principiu constitu]ional este completat de sus]inerea doctrinar` a juri[tilor germani, \n sensul recunoa[terii unui drept subiectiv de informare [i de critic` al ziaristului, „drept care ar limita drepturile personalit`]ii“. Deontologic, ziari[tii germani au adoptat un cod na]ional, \n 16 puncte, \n care se stabilesc norme comportamentale [i inten]ionale conforme cu realitatea sociomoral` german` [i cu principiile [i recomand`rile oragnismelor europene [i interna]ionale. (Codul deontologic adoptat de organiza]iile profesionale din ]ara noastr`, \n 1991, pe care-l d`m \n anex`, coincide cu cel german). 87

Organiza]ional, \n presa scris` german` func]ioneaz` „cea mai tradi]ional` institu]ie de autoreglare, PRESSERAT, Consiliul presei“, constat` doamna Barbara Thomas. Consiliul cuprinde zece ziari[ti, numi]i de sindicate [i zece reprezentan]i ai asocia]iei editorilor de ziare [i periodice. A fost \nfiin]at \n 1956, „sub presiunea lumii politice [i a cunoscut o grav` criz` la \nceputul anilor ‘80“. {i acest Consiliu, ca [i P.C.C.-ul englez, a fost numit „tigru [tirb“, \ntruc\t singura sanc]iune pe care a reu[it s-o dea a fost publicarea unei „reprimande“ („mustrare“, „pedeaps` disciplinar`“ - l.fr.). {i nici aceasta nu era respectat` de ziare. Consiliul a fost reorganizat \n 1985, s-a ob]inut angajamentul scris al editorilor c` vor publica sanc]iunile disciplinare stabilite de Consiliu. Noul Consiliu a aprobat [i codul deontologic amintit, un cod mobil, „care este constant amendat \n func]ie de evenimente“, precizeaz` doamna Barbara Thomas. S\nt date dou` exemple: c\nd \n pres` a ap`rut interviul cu criminalii care au luat ostateci (grav` \nc`lcare a deontologiei), articolul din cod referitor la violen]` a fost completat astfel: „nici un interviu nu trebuie luat unor persoane pe cale de a comite o crim`“. Al doilea exemplu vizeaz` fenomene sociale provocate de amplificarea xenofobiei [i brutalit`]ilor grupurilor neonaziste.Consiliul a creat o comisie care s` precizeze con]inutul articolului privitor la „protec]ia minorit`]ilor“. S-a decis ca precizarea etnicit`]ii sau a confesiunii (religiei) unui suspect s` fie permis` numai dac` astfel se poate l`muri mai bine evenimentul relatat. Consiliul prime[te pl\ngerile oric`ror persoane ce se consider` lezate prin pres` [i se supune unui „Comitet de pl\ngeri“. Comitetul constat` \nc`lcarea sau nu a normelor deontologice (codul) [i, \n cazul \n care pl\ngerea este \ndrept`]it`, emite „un aviz, o mustrare sau un blam“. Acestea, deci, \n presa scris`. |n presa audiovizual`, \n mod obi[nuit, „autoreglarea este integrat` \n structura Consiliului radioteleviziunii al fiec`rei regiuni (land) [i este format din reprezentan]i ai marilor grupuri sociale. Compozi]ia „politic`“ a Consiliului regional \ngreuneaz` mult buna sa func]ionare. Exist` [i un organ de control al radioteleviziunii comerciale („Landesmediananstalten“), la nivelul statului, dar care „este departe de a fi at\t de puternic \nc\t s` supravegheze [i s` critice sta]iile comerciale“. Din 1993, a fost creat de \ntreprinderile de pres` un organism de autoreglare („Freiwillige Selbstkontrolle Fernsehen“), care \ncearc` s` stopeze frecven]a ridicat` a emisiunilor [i filmelor ce fac apologia violen]ei [i sexului, difuzate de sta]iile comerciale. Rolul acestui nou organism este de a recomanda programarea unor astfel de emisiuni la ore t\rzii, pentru a proteja copiii, iar dac` intr` \n programul orar de la \nceputul serii, s` procedeze la „eventuale t`ieturi“. 88

De[i \n Germania - presa german` - nu comite prea frecvente excese de ordin moral, \n prezent au loc, totu[i, discu]ii constante \n leg`tur` cu comportamentul deontologic al ziari[tilor [i institu]iilor de pres` [i „pentru crearea unor structuri adecvate“, de ordin institu]ional [i normativ.

ITALIA |n vara anului 1998, \n Italia a fost elaborat [i… promulgat un nou cod deontologic na]ional, \n 13 articole134. Autorii noilor reglement`ri s\nt „Odinul Na]ional al Ziari[tilor Italieni“ [i „Autoritatea de protejare a datelor privind persoanele“. Priorit`]ile [i, cu deosebire, particularit`]ile noului cod deontologic relev` un ra]ionament normativ de o pregnant` mobilitate \n raport cu urgen]ele momentului de referin]`. Codul \n discu]ie este elaborat, \ntr-adev`r [i de o organiza]ie profesional`, dar este integrat \ntr-o lege - privind protec]ia datelor individuale, din 1996 - deci \ntr-un act juridic constr\ng`tor-punitiv, a c`rui aplicare \ntocmai este asigurat` de organisme specializate ale statului ([i nu de organiza]iile profesionale \n exclusivitate). Caracterul ofensiv, constr\ng`tor, al codului italian rezult` [i din dispozi]iile normelor adoptate: ziaristul trebuie s`-[i dezv`luie profesia [i identitatea, \n timpul investiga]iilor \ntreprinse (cu excep]ia cazurilor c\nd via]a i-ar fi \n pericol sau dezv`luirea identit`]ii ar compromite ancheta). Dar acela[i ra]ionament normativ la care ne-am referit relev` o anumit` \n`sprire a atitudinii normative fa]` de ziari[ti, \n aria ap`r`rii demnit`]ii persoanei; \n special a demnit`]ii/imaginii/intimit`]ii persoanelor publice. Codul face referire expres` la via]a privat` a unor persoane publice [i interzice ingerin]a presei \n acest spa]iu intim pentru a ob]ine „informa]ii care nu au nici o leg`tur` cu rolul public al acestora“. („Romånia Liber`“) Pe un ton oarecum aluziv, „France Presse“ preia [tirea ANSA (Agen]ia italian` de pres`) care precizeaz` c` se va putea scrie despre boala unui [ef de stat, dar mai greu despre un copil natural „ascuns publicului“. (Aluzie probabil` la fiica natural` a fostului pre[edinte al Republicii Franceze, François Mitterrand, domni[oara Mazarine, recunoscut` de cunoscutul om politic \n ultima faz` a gravei maladii de care suferea). Scopul noii concep]ii deontologice italiene este l`murit chiar de unul din ini]iatori. Ordinul Na]ional al Ziari[tilor Italieni a precizat: „noul cod este important pentru informarea dar [i pentru protejarea cet`]enilor“. A[adar, accentul cade pe corecta informare [i protejarea a cet`]enilor (cu \n]elesul implicit de protejare fa]` de informa]iile neveridice/false [i fa]` de intruziunile \n via]a personal`, intim`). 89

Nu este exclus ca noua ini]iativ` („mai aspr`“) s` aib` o leg`tur` inten]ional` cu date constitutive ale Ordinului Na]ional al Ziari[tilor Italieni. |ntr-un text din 1998 (revista „Global network“, nr. 9-10) se aprecia c` \n Italia exist` [i acum, conform unei legi din 1963, «Ordinul Na]ional al Ziari[tilor», creat pentru prima oar` de Mussolini, care are dou` atribu]ii esen]iale: 1) de a controla accesul la profesie prin examen; 2) de a permite membrilor s`i s` beneficieze de reduceri pe mijloacele de transport*. Noua reglementare deontologic`, \ncearc`, \n context, un control mai riguros al actului publicistic [i al comportamentului ziaristului \n fazele exercit`rii efective a profesiei. Replica Uniunii Cronicarilor Italieni este sugestiv`. Uniunea consider` c` reglement`rile \n discu]ie \ncalc` principiile libert`]ii de informare [i, mai ales, ignor` mecanismele de autoreglare care \ncepuser` s` func]ioneze \n presa italian`. Faptul c` se contracareaz` o asemenea opinie prin invocarea art. 21 din Constitu]ia italian` (care stipuleaz` interdic]ia cenzurii) nu pare a \nl`tura un sentiment de frustrare libertar`, inclusiv la nivel doctrinar/conceptual. Cu at\t mai mult cu c\t autoreglarea \n pres` tinde s` devin` o practic` european` ([i universal`). Noul cod deontologic al presei italiene poate fi interpretat, textual, ca o variant` a libert`]ii de mi[care a ziaristului, controlat` prin lege, \ntr-un spa]iu libertar prin defini]ie.

* „Legisla]ia mediilor \n România“ de Marian Petcu (text \n limba francez`; pag. 120)

90

CAPITOLUL VIII

{ANSELE UNUI COD DEONTOLOGIC INTERNA}IONAL Premise favorabile 1. Acceptarea codurilor deontologice na]ionale - cu toate variabilele permisive sau limitative constatate de la ]ar` la ]ar` - constituie, totu[i, un fapt acceptat ca necesar [i oportun. Se constat` chiar cristalizarea unor principii [i reguli de conduit` care se reg`sesc, \n expresie, \n mai toate codurile elaborate de organiza]ii profesionale sau institu]ii de pres` din spa]iul european [i nu numai. Cuv\ntul care unific` \ntregul spectru al presei - fie ea public` sau privat`, partizan` sau independent` - este cuv\ntul „protec]ie“ (protejare) \n fa]a riscurilor pe care ziari[tii [i personalul redac]ional [i le asum`, \n fazele de investigare, redactare [i publicare/transmitere a textului/emisiunii. Este concluzia [i a unor speciali[ti europeni care au analizat fenomenul mediatic postbelic p\n` \n 1980, ale c`ror constat`ri s\nt valabile, \n principiu, p\n` azi. „Codurile etice vizeaz` \n principal urm`toarele obiective: a) protejarea beneficiarilor, fie ei lectori, spectatori sau ascult`tori; b) protejarea ziari[tilor din presa scris` sau vorbit` ([i televizat` - n.ns.) [i a altor persoane interesate \n colectarea, redactarea, tratarea [i prezentarea [tirilor [i a opiniilor; c) protejarea redactorilor [i a personalului care-[i asum` \ntreaga responsabilitate legal` pentru ceea ce este publicat sau difuzat; d) determinarea responsabilit`]ii proprietarilor [i a guvernelor care s\nt abilitate s` controleze \n \ntregime activit`]ile de comunicare de orice fel; e) protejarea celor \ns`rcina]i cu anun]urile publicitare [i a celor care achizi]ioneaz` serviciile mijloacelor de comunicare de mas`“ („Mai multe voci...“; pag. 278). 2. |n armonizare (cu deosebire \n ultimul deceniu al acestui secol), ini]iativelor normative, juridice [i deontologice, li s-a ad`ugat componenta responsabilit`]ii legale [i morale a ziari[tilor [i institu]iilor de pres`, pentru a se asigura corectitudinea [i buna credin]` a mesajului publicat/difuzat. Ini]iativa M.A.R.S. pe o asemenea premis` se \ntemeiaz`, iar codul deontologic italian pune accentul pe corectitudinea informa]iilor [i protec]ia publicului \n fa]a avalan[ei de informa]ii, de multe ori distorsionate, supralicitate/„senza91

]ionalizate“, nocive. Tendin]a responsabiliz`rii [i protej`rii at\t a presei [i lucr`torilor ei, c\t [i a publicului este concretizat` \n coduri na]ionale, rezolu]ii [i recomand`ri interna]ionale, toate incluz\nd reguli [i norme menite s` favorizeze ini]iativa de elaborare a unui cod deontologic universal - general valabil [i opozabil ziari[tilor „demni de acest nume“ din \ntreaga sfer` terestr`. 3. Realitatea deontologic` am\n`, \nc`, un astfel de rezultat, dorit [i logic \n datele sale ordonatoare. Cauza se reg`se[te nu at\t \n diferen]a de percep]ie a expresiei formale, c\t \n interpretarea diferit` („specific`“) a con]inuturilor formulate. Avem \ns` de-a face cu omonimii induse de fatalitatea diferen]ei existente \ntre ]`ri aflate chiar \n aceea[i „grup` valoric`“ (]`rile Europei occidentale, spre exemplu) ca s` nu mai vorbim de cele dintre ]`ri cu diferen]e stadiale dramatice (economice, politice, democratice). S` ad`ug`m diferen]ele de interpretare [i aplicare a acelora[i norme [i principii deontologice de organiza]ii profesionale sau institu]ii de pres` din aceea[i ]ar` (Romånia este un exemplu, dar \n Italia [i Germania se constat` situa]ii similare). Relev`m toate acestea pentru a observa mai aviza]i dificult`]ile de a elabora [i adopta un cod deontologic universal („unic“) [i practicat de breasla mondial` a ziari[tilor: de ziari[tii de pretutindeni. Cu toate acestea, ini]iative au existat [i, cel pu]in \n plan continental sau regional, s-a ajuns la elaborarea [i „promulgarea“ unor coduri ale onoarei profesionale.

Ini]iative deontologice \n ultimii 70 de ani 1. Reperul normativ \n domeniu este considerat, \ndeob[te, „Codul onoarei interna]ional al personalului presei [i informa]iei“ (Code d’honneur international du personnel de press et d’information)135, redactat sub egida ONU, \n perioada 1950-1952. De[i ajuns la o form` de redactare coerent` [i concis` (un preambul [i cinci articoel), transmis tuturor organiza]iilor profesionale na]ionale, proiectul de „Cod al onoarei“ nu a fost adoptat nici \n prezent. Cronologic vorbind, proiectul ONU nu este prima \ncercare de „interna]ionalizare“ a normelor deontologice. |ntr-o culegere de „coduri profesionale“, elaborat` de Lars Bruun, \n 1979, se men]iona ini]iativa, din 1925, a Asocia]iei Interna]ionale a Ziari[tilor, \mpreun` cu Federa]ia Interna]ional` a Ziari[tilor, pentru stabilirea unui cadru normativ al vie]ii [i responsabilit`]ii profesioni[tilor scrisului publicistic. |n perioada premerg`toare celui de-al doilea r`zboi mondial, ini]iativele deontologice ale unor organiza]ii profesionale reprezentative s-au concretizat 92

\ntr-o serie de proiecte cu voca]ie interna]ional`. Federa]ia Interna]ional` a Jurnali[tilor a adoptat, la congresul s`u din 1939, un „cod al onoarei profesionale a ziari[tilor. La fel, Uniunea interna]ional` a asocia]iilor de pres` a adoptat \n 1939 un „set“ de principii; alte asocia]ii regionale, cum ar fi Asocia]ia interamerican` de radiodifuziune, au elaborat coduri ale onoarei136. Toate aceste ini]iative ([i altele) se \nscriu \n aria de consecvent` interna]ionalitate deontologic` ce caracterizeaz`, doctrinar [i practic, via]a presei [i a profesioni[tilor s`i \n era modern`. Proiectul de „Cod al onoarei“, elaborat sub egida ONU, \n 1952, nu este, cum vedem, primul \n materie, dar este primul care se distribuie tuturor organiza]iilor profesionale din ]`rile membre, cu recomandarea de a-[i exprima opinia \n leg`tur` cu posibilitatea convoc`rii unei conferin]e profesionale interna]ionale. 2. S` consemn`m momentele principale, din perioada 1948-1952, care au dus la definitivarea con]inutului proiectului de cod al onoarei interna]ional, sub egida ONU: – 1948: Conferin]a Na]iunilor Unite privind libertatea informa]iei, \n cadrul c`reia s-a pus problema oportunit`]ii elabor`rii unui cod al onoarei interna]ional. Conferin]a considera c` un astfel de cod va trebui, \n prealabil, discutat de organiza]iile profesionale din domeniu [i c` „va trebui s` fie redactat \n termeni suficien]i de largi pentru a se aplica tuturor ziari[tilor profesioni[ti…“137. Conferin]a a stabilit s` trimit` proiectul spre examinare [i definitivare c`tre „Subcomisia libert`]ii informa]iei“ (organism al ONU). (Subcomisia pentru libertatea informa]iei cuprindea 12 membrii din tot at\tea ]`ri, numi]i cu consim]`m\ntul guvernelor respective, dar care „ac]ionau \n calitate de exper]i independen]i“) – 1950: La sesiunea Subcomisiei, ]inut` la Montevideo, trei membri (China, Egipt [i Liban) au prezentat „un prim proiect de cod al onoarei interna]ional“. Proiectul a fost „\ndelung examinat“, a fost comparat cu alte coduri na]ionale [i interna]ionale (alte proiecte sau coduri regionale), apoi trimis Consiliului Economic [i Social (ECOSOC) pentru „m`suri ulterioare“. Secretarul general al ONU a trimis proiectul pe adresa a 500 de organiza]ii. – 1952: Subcomisia pentru libertatea informa]iei a analizat din nou proiectul de cod, cu modific`rile propuse de organiza]iile profersionale [i trimis din nou ECOSOC, \n forma pe care o avem [i ast`zi. Analiza \n cadrul Subcomisiei s-a axat pe trei puncte considerate principale: – utilitatea unui cod al onoarei interna]ional; – rolul profesiei \n raport cu codul, independent de cel al guvernelor; 93

– prevederile (principiile [i normele) cuprinse \ntr-un asemenea cod. Fiecare din cele trei puncte a determinat nuan]`ri [i puternice controverse, importante pentru clarificarea at\t a „filosofiei“ unei asemenea \ntreprinderi universale, c\t [i a con]inutului propriu-zis; precum [i pentru stabilirea pozi]iei/puterii normelor deontologice interna]ionale \n concurs cu cele na]ionale. Au existat organiza]ii profesionale care au optat pentru o r`spundere moral` \n fa]a propriilor „instan]e ale onoarei“ sau a propriei opinii publice. Reprezentantul Statelor Unite \[i exprima „\ndoieli serioase cu privire la posibilitatea elabor`rii unui cod interna]ional, datorit` divergen]elor profunde de vederi care exist` \n lumea contemporan`“ [i recomanda Subcomisiei „s` redacteze un document simplu, concis [i care s` nu st\rneasc` controverse“. Reprezentantul Fran]ei se \ndoia, la r\ndu-i, de utilitatea unei asemenea reglement`ri, [i credea c` „\n ultim` analiz`, un cod al onoarei constituie un apel la con[tiin]a profesional`“. Reprezentantul sovietic declara c` „proiectul de cod comport` grave lacune care risc` s` fac` din el un instrument f`r` valoare [i-l \mpiedic` s`-[i ating` obiectivele vizate“138. 3. Relativ la rolul profesiei \n raport cu proiectul de cod, accentul s-a pus pe independen]a organiza]iilor profesionale \n adoptarea normelor morale de conduit`, f`r` nici o ingerin]` a guvernelor sau altor organisme statale. Diferen]ierea se f`cea chiar [i fa]` de ONU. Reprezentantul Libanului ]inea s` sublinieze: „Dac` va fi adoptat, codul va deveni proprietatea membrilor profesiei (de gazetar - n.ns.) {i nu al Organiza]iei Na]iunilor Unite sau guvernelor.“ Acela[i lucru \l sublinia [i reprezentantul Indiei: „…Un cod al onoarei interna]ional nu trebuie impus de guverne“139. Opiniile referitoare la dispozi]iile/con]inutul codului au urmat aceea[i not` polemic` \ntre membrii Subcomisiei, date fiind ]`rile lor de origine [i, prin efect, viziunile lor libertare/ideologice total diferite. Reprezentan]i ca ai Statelor Unite, Indiei, Fran]ei accentuau dificult`]ile exercit`rii profesiei [i necesitatea unui cod ferit de expresii ambigue, vagi, cum ar fi: „sarcini compatibile cu aceast` demnitate“, „informa]ii \ndoielnice“, „demnitate“ (reprezentantul SUA). |n timp ce reprezentantul sovietic pleda pentru „impunereea anumitor obliga]ii pozitive“ pentru ziari[i, pentru a informa corect opinia public`, inclusiv cu privire la „rezolu]ii ale Adun`rii generale asupra m`surilor de \ntreprins \n lupta contra propagandei r`zboinice [i a instiga]iilor la un nou r`zboi“140. Observ\nd dificult`]ile - \ntre „expresii ambigue“ [i „obliga]ii“ profesorul H. Eek (Suedia) opina, \n anii ‘70, c` este necesar` o strategie a modestiei, permisiv` [i nu interdictiv`, \n formularea textului [i principiilor unui cod interna]ional. 94

4. Deosebirile erau, \ntr-adev`r, prea mari \ntre participan]i, pentru a fi posibil`, \n 1952, adoptarea unui cod al onoarei interna]ional. Diferen]e de sistem politic, de cultur`, de mentalitate [i, cu deosebire, de nivel economic [i social erau decisive. Proiectul de „Cod al onoarei interna]ional al personalului din pres` [i informa]ie“ a mai revenit \n discu]ia organismelor ONU, \nclusiv pe agenda Adun`rii generale, dar n-a fost adoptat. Totu[i, solu]iile profesionale rezultate dintr-o asemenea lung` dezbatere au reu[it s` clarifice at\t concep]ia general` ce trebuie s` c`l`uzeasc` ini]iatorii unui astfel de demers (concep]ie libertar`, \n esen]`), precum [i cadrul autonom [i permisiv, bazat pe onestitatea [i responsabilitatea personalului presei [i informa]iei. Principiul non-ingerin]ei guvernamentale \n aria deontologic` a profesiei se v`dea de o mare actualitate, ca [i ast`zi, de altfel. Articolu V (final) al proiectului de cod stipuleaz` expres: „|n virtutea principiului care constituie fundamentul prezentului cod, numai personalului presei [i informa]iei, [i nu guvernelor \i incumb` responsabilitatea asigur`rii respectului onoarei profesionale. |n consecin]`, nici o dispozi]ie a prezentului cod nu va trebui s` fie interpretat` ca justific\nd o interven]ie guvernamental`, oricare ar fi ea, pentru asigurarea execut`rii obliga]iilor morale care s\nt formulate \n acest cod“. De altfel, codul este structurat - un preambul [i cinci articole (al cincilea tocmai reprodus mai sus) - pe principiile at\t de acut actuale, la \nceputul anilor ‘50, ale „Declara]iei universale a drepturilor omului“, adoptat` la ONU \n decembrie 1948. 5. Foarte succint, proiectul de cod al onoarei aici discutat cuprinde urm`toarele garan]ii [i principii profesionale: – „Libertatea informa]iei [i a presei este un drept fundamental al omului [i piatra de \ncercare a tuturor libert`]ilor prev`zute cu prioritate \n Charta Na]iunilor Unite [i proclamate \n Declara]ia universal` a drepturilor omului“ (Preambul) – Personalul presei [i informa]iei va ac]iona cu toat` energia sa pentru a informa corect publicul, f`r` omisiuni voite [i f`r` deformarea faptelor (Art.1). – Profesia impune devotament [i bun` credin]` fa]` de public; vor fi refuzate avantajele materiale personale, acuza]iile nefondate, calomnia, def`imarea, precum [i plagiatul, considerat furt al propriet`]ii intelectuale (Art. II). – Nu vor fi acceptate [i nu vor fi \ncredin]ate altor ziari[ti sarcini profesionale care contravin integrit`]ii [i demnit`]ii profesionale. Nu vor fi aduse atingeri vie]ii private sau demnit`]ii pesoanelor ([i personalit`]ilor); confiden]ialitatea [i secretul profesional trebuie respectate. „Dreptul la secretul profesional poate fi invocat p\n` la limita extrem` a legii“ (Art. III). 95

– Comentarea unor evenimente din alte ]`ri s` fie f`cut` cu echitate [i exactitate (Art. IV). – Noningerin]a guvernamental` \n reglementarea [i respectarea onoarei profesionale constituie o dispozi]ie expres` [i o obliga]ie, impus` de principiul libert`]ii care st` la baza construc]iei vie]ii interna]ionale (Art. V, citat mai sus; codul integral \n Anexe)… 6. Codul onoarei din 1952, de[i a r`mas \n proiect, poate fi considerat de referin]` \n doctrina [i practica deontologic` na]ional` [i interna]ional`. C\teva din ideile provocate atunci s\nt deplin valabile [i azi: Din perspectiv` libertar`, codul impune preeminen]a principiului libert`]ii de g\ndire [i comunicare, \n func]ie de care se stabilesc normele responsabilit`]ii profesionale. Identific`m schimbarea de accent, prin simpla compara]ie \ntre premisele codului din 1952 [i cele ale „Chartei“ ziari[tilor francezi din 1918. |n „Chart`“, accentul de prioritate este pus pe responsabilitatea [i demnitatea gazetarului; pe ceea ce am putea numi con[tiin]a moral` a responsabilit`]ii profesionale, cadrul libertar fiind, \n acest caz, cel „cucerit“ - constitu]ional [i legal „Charta“ insist` pe ceea ce nu trebuie s` fac` ziaristul (norme interdictive/limitative), \n timp ce rela]iile „pres`-putere“ nu se pun \n chip explicit. Singura trimitere la „autonomia profesional`“ (punctul 4) este strict profesional`, specific` [i \n general, acceptat`, cel pu]in formal, de guvernan]i („Nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, suverani \n materie de onoare profesional`“). |n nici un moment nu este pus` \n discu]ie „suveranitatea legii“ indiferent de valoarea libertar` a acesteia sau de moralitatea celor \n drept s-o aplice. 7. Diferen]ele de „accente prioritare“ \ntre „Charta“francez` din 1918 [i „Codul onoarei interna]ional“ din 1952 rezult`, fire[te, din diferen]ele de etap` istoric` [i destina]ie (na]ional`/interna]ional`), dar s\nt relevante, cu deosebire, dac` vom compara documentele-surs` ale celor dou` reglement`ri. „Charta“ se inspir` din „Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului“ (1789) pe c\nd „Codul“ din „Declara]ia universal` a drepturilor omului“ (1948). Declara]ia revolu]iei franceze era destinat` na]iunilor, \n „noua ordine“, radical novatoare, pe c\nd Declara]ia din 1948 este adresat` lumii \ntr-o tentativ` de revolu]ionare a conceptelor comportamentale na]ionale [i interna]ionale; o tentativ` de universalizare a binelui moral, \ntr-o profesie ce lucreaz` cu „bunuri comunica]ionale“ (informa]ia) [i tehnologii transpecifice, trans-ideologice, globale. „Charta“ francez` pare a avea drept premis` formularea din art. 11 al Declara]iei de la 1789: „…Orice cet`]ean poate deci vorbi, scrie, imprima liber cu condi]ia s` r`spund` de abuzul acestei libert`]i, \n cazurile strict determinate de 96

lege“ (s.ns.). Cu sublinierea c` libertatea de exprimare este condi]ionat` de prevederile legii („libertate cucerit`“, „cuceriri normate“); constatarea nu este totu[i, negativ`, dac` ne situ`m \n „iluminismul“ acelei epoci, \n care autoritatea statului [i a legii erau necesare [i fire[ti. Faptul c` ziari[tii francezi nu dep`[eau, \n fapt, principiul revolu]iei de la 1789, nu constituie doar un reflex al tradi]iei, ci [i un rezultat al unor conjuncturi de asemenea radicale pentru Europa postabsolutist`, afirmat` dup` primul r`zboi. (Sugestiv, at\t Constitu]ia Romåniei din 1864, c\t [i cea din 1923 reiau aproape ad litteram textul art 11 din „Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului). 8. Comparativ, „Codul onoarei interna]ional“ se situeaz` sub semnul art. 19 al „Declara]iei universale a drepturilor omului“. Formularea este tran[ant`, iar libertatea este afirmat` ca un criteriu prioritar [i ordonator, \ntr-o manifestare f`r` frontiere: „Orice persoan` are dreptul la libertatea de opinie [i de exprimare, ceea ce implic` dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale [i acela de a c`uta, de a primi [i de a r`sp\ndi, f`r` a se ]ine seama de grani]e, informa]ii [i idei prin orice mijloc de exprimare“. Textul art. 19 este simptomatic pentru schimb`rile de fond produse pe harta (geografic` [i ideologic`) a lumii postbelice. Apari]ia unui sistem socialist, \n competi]ie cu cel capitalist, favoriza proiec]ia sistemic` a libert`]ii (\n plan doctrinar) [i referirea la „o identitate uman` sistemic`“ (\n plan comunica]ional [i normativ). Omul, \n general, profesionistul presei r`m\nea s` r`spund` \n fa]` legii pentru „abuzul de libertate“, la fel ca omul/cet`]eanul de la 1789 [i 1918, dar, dup` 1948, cei care fac legea („legiuitorii“) r`spund \n fa]a libert`]ii, principiu al vie]ii universale [i valoare general-uman`. O reglementare normativ` (deontologic` sau juridic`) este legitim` [i moral` \n m`sura \n care asimileaz` principiile universal-valabile ale libert`]ii, promoveaz` [i garanteaz` efectiv libertatea individual`/colectiv` \n toate manifest`rile concrete (politic`, social`, spiritual`, confesional`, clasial` etc.). |n]elegerea \n acest registru a libert`]ii informa]iilor, g\ndurilor, ideilor a dus la controverse ireductibile \ntre cele dou` sisteme, dominante \n era postbelic` (p\n` la c`derea, \n 1991, a sistemului totalitar comunist), reg`site, cum am observat, [i \n „Codul onoarei interna]ional“, cum [i \n alte rezolu]ii [i recomand`ri (normative) din perioada ulterioar`. 9. Analizele contextuale relev`, \n fond, o „resistematizare“ continu` a normelor [i priorit`]ilor deontologice interna]ionale \n func]ie de evenimente, de momente acute sau destinderi, \n special la v\rful celor dou` sisteme, dar [i \n „zonele adiacente“. Exemplificativ, s` consemn`m c\teva evenimente europene de referin]`, cu impact [i asupra actului publicistic, ca act de atitudine [i g\ndire distan]at politic [i, am spune, sistemic (dac` o asemenea 97

performan]` n-ar fi, practic, imposibil`). Dar s` rezum`m evenimentele de influen]`. Deceniul [apte poate fi considerat \nceputul unei anumite destinderi \n rela]iile Est-Vest. Pre[edintele John Kennedy reu[e[te s`-l conving` pe Nikita Hrusciov s` se \nt\lneasc` la Viena; pre[edintele de Gaulle lanseaz` ideea „Europa de la Atlantic la Urali“, peste diferen]ele ideologice; \n plan doctrinar \ncepe s` se vorbeasc` de o posibil` convergen]` \ntre sisteme (\n care „economicul“ este interpretat ca trans-ideologic: „Chibriturile nu au caracter de clas`“, spunea un lider comunist romån). |n aceea[i perioad` au ap`rut „erezii“ \n cadrul sistemelor, cu deosebire \n cel comunist, organizat ca „lag`r“ impenetrabil: Declara]ia din 1964 de la Bucure[ti, \mpotriva domina]iei (decizionale) sovietice, semne de nesupunere \n Polonia [i, mai ales, „Prim`vara de la Praga“, din 1968, ac]iune f`]i[` de umanizare a socialismului („socialism cu fa]` uman`“) [i de ie[ire de sub influen]a sistemului comunist. Reac]ii dislocatoare se \nregistrau [i dincolo de „cortina de fier“. Amplele mi[c`ri pacifiste (\mpotriva prezen]ei americane \n Vietnam) [i mi[c`rile antirasiale, \n Statele Unite; puternicile manifesta]ii studen]e[ti de la Paris (1968); violen]a [i terorismul \n Italia, Germania etc puneau \n cauz` coeren]a sistemic` [i impuneau o atitudine socio-politic` mai nuan]at` (libertar). Simultan, din interiorul sistemului comunist ap`reau idei anti-sistemice, configurate de teoria numit` „a treia cale“ (Otta Sik etc.), teorie ce viz` monolitismul sistemului r`s`ritean, dar, \n ultim` instan]`, viza orice sistem existent, deci [i pe cel occidental. (Recent, septembrie 1998, Tony Blair, Bill Clinton, Romano Prodi [i Pet`r Stoianov s-au \nt\lnit la Facultatea de [tiin]e juridice din New York pentru a discuta despre „a treia cale“, nici socialism nici capitalism, pentru mileniul urm`tor (r`spunsuri la \ntreb`rile virtuale [i reale ale societ`]ii informa]iei: „societatea global`“) 10. Simultaneitatea unor semnale contestatoare sau de criz` se resim]ea, cum era de a[teptat, [i \ntr-o anumit` convergen]` normativ` \n planul comportamentului mediatic interna]ional [i na]ional. „Pactul interna]ional relativ la drepturile civile [i politice“ din 1966 (elaborat tot sub egida ONU) se distan]eaz` semnificativ de surs`. Articolul 19 al „pactului“ este substan]ial diferit de Art 19 al „Declara]iei universale“ din 1948; evident marcat de noile semne ale timpului. Textul art. 19 al „Pactului“ din 1966 este redactat astfel: „1. Nimeni nu poate fi \ngrijorat pentru opiniile sale. 2. Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de investigare, de a primi [i r`sp\ndi informa]ii [i idei de 98

orice fel, f`r` a ]ine seama de frontiere, sub o form` oral`, scris`, imprimat` sau artistic`, sau prin orice alte mijloace alese. 3. Exerci]iul libert`]ilor prev`zute \n paragraful 2 al prezentului articol comport` datorii precise [i responsabilit`]i speciale. El, („exerci]iul“) poate \n consecin]` s` fie supus anumitor restric]ii care trebuie totodat` s` fie expres prev`zute de lege, [i care s\nt necesare: a. Pentru respectul drepturilor sau reputa]iei altuia; b. Pentru ap`rarea securit`]ii na]ionale, ordinii publice, a s`n`t`]ii sau moralit`]ii publice“. Simpla observa]ie permite constatarea unor diferen]e de con]inut [i „procedurale“ \ntre textele celor dou` articole 19. Cu deosebire, punctul 3 [i literele a [i b indic` o viziune constr\ng`toaree (inclusiv punitiv`) \n sfera g\ndurilor, opiniilor, informa]iilor. |n fapt, o re\ntoarcere la „libertatea \n limitele legii“. Parc` pentru a clarifica lucrurile, art. 10 al „Conven]iei pentru ap`rarea drepturilor omului [i libert`]ilor fundamentale“, adoptate \n 1950, [i revizuit` prin protocoalele nr. 3 (1970), 5 (1971), 8 (1990) [i 11 (1998), a r`mas \n urm`toarea formulare: 1. Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie [i libertatea de a primi sau a comunica informa]ii sau idei f`r` amestecul autorit`]ilor publice [i f`r` a ]ine seama de frontiere. Prezentul articol nu \mpiedic` statele s` supun` societ`]ile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestei libert`]i ce comport` \ndatoriri [i responsabilit`]i poate fi supus` unor formalit`]i, condi]ii, restr\ngeri sau sanc]iuni prev`zute de lege, care constituie m`suri necesare, \ntr-o societate democratic`, pentru securitatea na]ional`, integritatea teritorial` sau siguran]a public`, ap`rarea ordinii [i prevenirea infrac]iunilor, protec]ia s`n`t`]ii sau a moralei, protec]ia reputa]iei sau a drepturilor altora, pentru a \mpiedica divulgarea de informa]ii confiden]iale sau pentru a garanta autoritatea [i impar]ialitatea puterii judec`tore[ti“. For]\nd termenii compara]iei, putem oare vorbi de o re\ntoarcere la art. 11 al „Declara]iei drepturilor omului [i cet`]eanului“ (din 1789), repus` \n actualitate de „Charta ziari[tilor francezi, din 1918? Este posibil oare ca, dup` momente libertare radicale, c\nd permisivitatea ac]ional` [i informa]ional` a devenit lege, s` urmeze mai mereu o re\ntoarcere constr\ng`toare, „\n limitele 99

legii“? Probabil. Ceea ce face ca tema rela]iei „lege-libertate“ s` r`m\n` mereu actual`. |n fapt, reconfirmarea autorit`]ii legii \n fa]a libert`]ii? 11. |n plan deontologic, deceniul [apte european se finalizeaz` \ntr-o „declara]ie a datoriilor (obliga]iilor) [i drepturilor ziari[tilor“ („Declaration des devoirs et des droits des journalistes“), elaborat` [i aprobat`, \n 1971, la München141. Inutil s` mai observ`m c` „Declara]ia“ acord` prioritate datoriilor [i nu drepturilor, cum ar fi fost logic, \ntr-un secol obsedat de expansiunea libert`]ii. Dar dincolo de \ncrederea \ntr-o cronologie normativ`, l`muritoare prin ea \ns`[i, Declara]ia de la München, din 1971, constituie un sugestiv reper deontologic \n aria mass media europene. Textul: - un preambul, 10 articole (datorii) [i 5 articole (drepturi) - pune ziaristul \n fa]a unor obliga]ii personale [i redac]ionale fa]` de public, [i apoi, fa]` de patroni sau autorit`]ile de stat“. La fel drepturile s\nt considerate \n intim` corela]ie cu demnitatea profesional` [i cu obliga]ii precise ale patronatului („conducerii“). Ziaristul are (ar trebui s` aib`) garantat dreptul la demnitate [i independen]` profesional` (editorial`), \n replic` la orice fel de interese, presiuni sau interpret`ri aflate \n neconcordan]` cu g\ndirea [i moralitatea actului publicistic asumat. 12. Grupate tematic, prevederile Declara]iei de la München relev` c\teva exigen]e deontologice importante, pentru corecta exercitare a profesiei… „Declara]ia \ndatoririlor“ este redactat` \ntr-un sens indubitabil interdictiv, cu aplicarea a dou` principii moral-juridice: a) „obliga]ia de a face“ [i b) „obliga]ia de a nu face“ |n cadrul primei categorii de obliga]ii consemn`m [apte din cele zece „\ndatoriri“ stabilite de „Declara]ia de la München“. • Respectarea adev`rul oricare ar fi urm`rile [i aceasta \n virtutea dreptului pe care \l are publicul s` cunoasc` adev`rul; • Ap`rarea libert`]ii informa]iei, comentariului [i a criticii; • Publicarea numai a informa]iilor a c`ror origine este cunoscut` [i s` le \nso]easc`, c\nd este cazul, de rezervele necesare; • Se oblig` s` respecte via]a privat` a persoanelor; • Rectific` orice informa]ie publicat` care se dovede[te inexact`; • Ap`r` secretul profesional [i s` nu divulg` sursa informa]iilor ob]inute confiden]ial; • Refuz` orice presiune [i nu accepte` directive redac]ionale dec\t de la cei cu func]ii de r`spundere din redac]ie;

100

13. Exist` [i trei puncte expres interdictive - „de a nu face“: • Nu se va recurge la metode necinstite pentru a ob]ine informa]ii, fotografii ori documente; • |[i interzice plagiatul, calomnia, def`imarea [i acuza]iile nefondate sau avantaje \n schimbul public`rii sau elimin`rii unei informa]ii; • Nu confund` niciodat` profesia de ziarist cu activitatea de publicitate [i propagand`, nu accept` nici o sugestie, direct ori indirect, de la cei ce fac publicitate \n ziare. Ultimele dou` paragrafe ale „Declara]iei de la München“ s\nt sugestive at\t prin con]inut, c\t [i prin restabilirea unor conexiuni conceptuale cu reglement`ri anterioare. Penultimul paragraf este aproape identic cu primul paragraf al „Chartei“ ziari[tilor francezi, din 1918, („Orice ziarist demn de acest nume \[i face o datorie din a respecta cu stricte]e principiile enun]ate mai sus“), iar ultimul paragraf se reg`se[te [i \n „Chart`“ [i \n proiectul de „Cod al onoarei interna]ional“, din 1952, redactat sub egida ONU. (Recunosc\nd dreptul \n vigoare \n fiecare ]ar`, ziaristul nu accept`, \n materie de onoare profesional`, dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, excluz\nd orice amestec guvernamental sau de orice alt` natur`“). De[i „Declara]ia“ reafirm` subliniat preeminen]a legii \n ordonarea oric`rui tip de comportament profesional, sec]iunea „declara]iei drepturilor“ promoveaz` totu[i autonomia normativ` \n aria deontologiei profesionale; refuzul oric`rei ingerin]e „\n materie de onoare profesional`“, alta dec\t a profesioni[tilor \n[i[i. 14. Sec]iunea intitulat` „Declara]ia drepturilor“ din Declara]ia de la München cuprinde cinci puncte [i se refer`, \n principal, la trei teme profesionale importante: – accesul ne\ngr`dit la sursele de informa]ii; – clauza de con[tiin]`; – rela]iile redac]ionale [i de munc` \n \ntreprinderea de pres`. |n cazul primei teme se stipuleaz` accesul la toate sursele de informare, inclusiv „dreptul de a ancheta liber orice fapte care condi]ioneaz` via]a public`“; tot aici s\nt prev`zute condi]iile \n care unele „chestiuni publice“ pot fi declarate secrete: „\n mod excep]ional [i pentru motive clar exprimate“. Formul`rile aici precizate impun c\teva detalii clarificatoare: „liberul acces la toate sursele de informare“ are \n vedere informa]ii de interes public (deci nu [i acelea care, prin natura lor, s\nt secrete de stat, stabilite prin lege, sau ar aduce grave atingeri vie]ii [i statutului public al persoanei: infrac]iuni cu minori, apologia violen]ei [i crimei, propagand` \n favoarea unor idei sau grup`ri extremiste, xenofobie etc.). C\nd este vorba de secretul chestiunilor 101

publice sau particulare acesta poate fi opus ziaristului numai \n cazul \n care legea prevede expres acest lucru: \n cazul \n care legea clasific` anumite informa]ii ca „secrete de stat“ sau „secrete de serviciu“, sau \n cazul unor documente din patrimoniul na]ional (la noi expres prev`zute \n „Legea Arhivelor Na]ionale“). |n cazul celei de-a doua teme, a „declara]iei drepturilor“ (clauza de con[tiin]`), documentul de la München face o leg`tur` condi]ional` \ntre subordonarea profesional` [i angajarea moral`. Punctul 2 este formulat astfel: „Ziaristul are dreptul de a refuza orice subordonare care ar fi contrar` liniei generale a organului de informare la care el colaboreaz`, aceea care este stabilit` \n contractul de angajare, inclusiv orice subordonare care nu este \n mod clar implicat` de aceast` linie general`. Pentru a \nt`ri rezolu]ia profesional-deontologic` de mai sus, la puctul 3 al „Declara]iei“ din 1971 se precizeaz`: „Ziaristul nu poate fi constr\ns s` \ndeplineasc` un act profesional care s` exprime o opinie contrar` convingerii [i con[tiin]ei sale“. 15. Leg`tura de substan]` pe care Declara]ia de la München o stabile[te \ntre moralitatea profesiei [i contractul de munc` ne oblig` s` consemn`m limitele subordon`rii redac]ionale: [i anume \n litera contractului \ncheiat \ntre cele dou` p`r]i („stabilite \n scris“). Condi]ia men]ionat` nu poate fi ferit` de anumite observa]ii. |ntre care aceasta: ziaristul se oblig` prin contract, s` respecte „politica“ ziarului (radio, tv etc.). Dar „politica“ \ns`[i este ea esen]ial moral`? Declara]ia de la München ni se pare c` subiectiveaz` op]iunea moraldeontologic` a ziaristului [i o \ndep`rteaz` de regulile deontologice general acceptate [i practicate; norme care pot asigura un comportament moral transredac]ional; un comportament moral, fire[te, democratic, bazat pe adev`r [i onestitate profesional`, indiferent de redac]ia sau institu]ia de pres` contractual`. Punctul 3, de \nt`rire a punctului 2, mai aproape de interpretarea „transredac]ional`“ propus`, pare a contrazice precedentul paragraf, din moment ce ziaristul poate refuza publicarea sub semn`tur` proprie (sau ca fiind a sa), „o p`rere care ar fi contrar` convingerii [i con[tiin]ei sale“. |n spa]iul direct redac]ional, poate fi vorba, uneori, de „o p`rere“ care nu a fost stipulat` \n contract. De „o p`rere“ determinat` de \mprejur`ri noi, diferite, [i care nu puteau fi prev`zute. Dinamica social`, mi[carea ideilor apar]in unor nuan]`ri sau criterii axiologice [i schimb` con]inutul (adev`rul) p`rerilor. Or, de obicei, contractul nu are o asemenea mobilitate. Astfel c`, p`rerile permise prin contract pot fi dep`[ite, chiar contrare noilor norme ale g\ndirii [i ra]ionamentelor comportamentale. Normal ar fi ca \n contracte/conven]ii s` se stipuleze doar obliga]ii administrativ-financiare [i nu atitudini („clauze“) de 102

con[tiin]`. Mai mult chiar: contractul s` rezulte dintr-o atitudine libertar` a patronatului, fie c` este vorba de o institu]ie de pres` public` fie privat`. Cu at\t mai mult cu c\t - \n pres` - libertatea [i liberul acces la informa]ie depind, \n substan]a lor concret`, de adev`rul faptului, evenimentului, opiniei. Ziaristul ar trebui s` fie de-contractualizat \n exercitarea nemijlocit` a profesiei de mediator/mijlocitor al opiniei publice \n toate tipurile de raporturi publice informa]ionale, specifice presei. 16. Clauza de con[tiin]` ar primi, astfel, un sens mai cuprinz`tor, \n str\ns` rela]ie cu evolu]ia g\ndurilor, ideilor, opiniilor. |n cazul celei de-a treia teme, numit` „rela]iile redac]ionale [i de munc` \n \ntreprinderea de pres`“, „Declara]ia“ de la München vizeaz` obliga]ii administrativ-financiare [i de organizare redac]ional` \n sarcina patronatului. Corpul redac]ional trebuie informat de con]inutul unor hot`r\ri care privesc via]a \ntreprinderii [i consultat „\naintea de a se lua o decizie definitiv` asupra oric`rei m`suri viz\nd structura redac]iei: angajare, concediere, schimbare [i promovare a ziari[tilor“ (pct. 4). Tot pe temeiul asigur`rii unei stabilit`]i redac]ionale „Declara]ia“ prevede dreptul ziaristului la un contract personal, „care s`-i asigure securitatea material` [i moral`... precum [i la o retribu]ie corespunz`toare rolului s`u social, [i suficient` pentru a-i garanta independen]a economic`“ (pct. 5). Preciz`rile vizeaz` o component` necesar` din statutul ziaristului profesionist. Normele \n vigoare (morale [i juridice) re]in \n definirea ziaristului existen]a unui contract de munc` [i exigen]a ca profesionistul scrisului publicistic s` ob]in` - \n \ntregime sau \n cea mai mare parte - veniturile personale din practicarea meseriei. |n Fran]a, spre exemplu, se consider` c` partea de venituri din ziaristic` s` fie peste 50% („cel pu]in“). Rolul social al ziaristului [i independen]a economic` rezult` din profesionalismul gazetarului, verificat prin credibilitate [i notorietate („audien]`“). Contractul personal va ilustra, desigur, asemenea componente profesionale, reg`site \n cuantumul salariului lunar [i \n alte „bonus“-uri redac]ionale care s` contribuie la cre[terea veniturilor proprii, condi]ie recunoscut` a unei munci specifice corecte. Declara]ia de la München - aprobat` la 24-25 noiembrie 1971 [i adoptat` de F.I.J., O.I.Z. [i de cea mai mare parte a sindicatelor ziari[tilor din Europa impune observa]ii de fond (text, conjuncturi politice europene), dar [i posibilitatea de a \ncerca redactarea unui „cod“; un cod care s` devin` general valabil, acceptat [i practicat de ziari[tii europeni. 17. „Rezolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic`“, adoptate \n 1993, dup` mai bine de dou` decenii de la „Declara]ia“ munchenez` [i dup` c`derea sistemului totalitar est-european, 103

s\nt semnificative pentru „etapa istoric`“ de referin]`. Con]inutul propriu-zis al celor dou` „Rezolu]ii“ (1003 [i 1215), recomandate ziari[tilor romåni printr-o Hot`r\re a Camerei Deputa]ilor (H. 25/12 septembrie 1994), este conceput \ntr-o rela]ie succesiv`: Rezolu]ia 1003 \[i propune s` l`mureasc` anumite concepte etice (deontologice) iar Rezolu]ia 1215, adoptat` la aceea[i dat` (1 iulie 1993), recomand` reprezentan]ilor statelor membre ale Consiliului Europei s` asigure „neutralitatea informa]iilor, pluralismul opiniilor [i egalitatea sexelor, ca [i dreptul de r`spuns al fiec`rui cet`]ean care a f`cut obiectul unei alega]ii“. („invocarea unei p`reri \n sprijinul unei afirma]ii“, DEX) Concomitent, Adunarea Parlamentar` sesizeaz` riscurile concentr`rii mass media [i consecin]ele asupra pluralismului de opinii. Rezolu]ia 1215 invoc` aprecierile critice la adresa mijloacelor de comunicare de mas` implicate \n relatarea (direct`/indirect`) a evenimentelor din Golf. Se precizeaz`, \n context, „audierea parlamentar` privind etica ziaristicii, din data de 26 iunie 1991, la Helsinki, \n cursul c`reia au fost exprimate o serie de \ngrijor`ri“. Examenul critic propus de cele dou` Rezolu]ii ofer` argumente pentru situarea unor astfel de ini]iative deontologice \ntr-o nou` paradigm` comunica]ional`, post-totalitar`, chiar dac` \ngrijor`rile etice [i comportamentale (ale ziari[tilor [i institu]iilor de pres`) \nc` exist`. Adunarea Parlamentar` tinde s` stabileasc`, \n noul spa]iu libertar, un \n]eles generalizant al conceptelor („informa]ii“, „opinii“, „autocontrol“ etc.), precum [i reg`sirea acestora \n coduri deontologice ([i nu doar \n „Declara]ii“ [i „Principii“). Rezolu]ia 1003 (1993) afirm`, pentru prima oar` \n mod indubitabil [i cu autoritatea unui organism continental, „principii ale ziaristicii (care) ar trebui puse \n aplicare de cei care practic` aceast` meserie \n \ntreaga Europ`“. {i tot \n premier` [i \ntr-un mod tran[ant (f`r` „pruden]ele“ Codului onoarei interna]ional, din 1952), Rezolu]ia a[eaz` \n fa]a acelora[i reguli [i norme morale ziari[ti, patroni [i editori - obliga]i s` respecte dreptul la informa]ie, drept fundamental al omului [i al umanit`]ii. Punctul 15 al Rezolu]iei 1003 stabile[te: „Nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trabuie s` considere c` informa]ia este un bun personal. Organiza]iile care se ocup` de difuzarea informa]iei nu trebuie s` o trateze ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental al cet`]eanului. |n consecin]`, nici calitatea informa]iilor sau opiniilor, nici substan]a acestora nu trebuie exploatate \n scopul de a spori num`rul de cititori sau a l`rgi audien]a [i, prin urmare, veniturile publicitare“ (s.ns.).

104

Rezolu]ia 1003 (1993) propune c\teva clarific`ri de fond, sistematizate \n [ase sec]iuni: – Informa]ii [i opinii - \n care se precizeaz` diferen]a de substan]` \ntre [tiri [i p`reri, \n ace[ti termeni: „Principiul de baz` al oric`rei evalu`ri etice a ziaristicii este c` trebuie f`cut` o distinc]ie clar` \ntre [tiri [i p`reri, evit\nduse orice confuzie \ntre acestea. {tirile s\nt informa]ii, adic` fapte [i date, \n timp ce opiniile exprim` g\nduri, idei, convingeri sau judec`]i de valoare ale mijloacelor de informare de mas`, editorilor sau ziari[tilor“ (s.ns.). Altfel spus, [tirile nu implic` atitudini subiective (comentarii, p`reri personale), ci adev`rul faptului, al datelor („trebuie difuzate cu respectarea adev`rului“); opiniile „s\nt inevitabil subiective [i, prin urmare, nu pot [i nu trebuie supuse criteriului adev`rului“ (pct. 5). Opiniile (comentariile) trebuie totu[i s` respecte reguli deontologice, uzan]ele [i onestitatea profesional`. (Deosebind \ntre [tiri [i opinii, Rezolu]ia 1003 configureaz` elemente definitorii ale adev`rului de pres` ca adev`r al datelor, faptelor de interes public - asupra c`ruia vom reveni \n textul de fa]`). – Dreptul la informa]ie ca drept fundamental al omului - editori, patroni, ziari[ti. Rezolu]ia 1003 afirm` stabilirea exact` a deosebirii dintre editori, patroni [i ziari[ti, dar [i conlucrarea \n beneficiul dreptului [i libert`]ii informa]iei. „Trebuie avut \n vedere faptul c` ziaristica se sprijin` pe mijloacele de informare de mas`, care, la r\ndul lor, au la baz` o structur` de \ntreprindere (s.ns.) \n cadrul c`reia trebuie f`cut` distinc]ia \ntre editori, patroni [i ziari[ti. |n acest sens, pe l\ng` libertatea mijloacelor de informare de mas`, trebuie asigurat` [i protejat` de presiuni interene (s.ns.) libertatea \n cadrul mijloacelor de informare de mas`“ (pct. 10). La baza colabor`rii trebuie a[ezat mereu „imperativul absolut al corectitudinii \n cazul [tirilor [i al onestit`]ii \n cazul opiniilor“ (pct. 13). Corectitudinea [i onestitatea s\nt considerate ca esen]iale, \n reprezentarea dreptului fundamental al informa]iei, opozabile tuturor p`r]ilor implicate \n actul de comunicare public`. – Func]ia ziaristului [i activitatea sa etic` vizeaz` mai clara conturare a pozi]iei ziaristului [i a mass media, \n structurile socio-func]ionale, precum [i regulile deontologice specifice. Rezolu]ia 1003 atrage ate]ia: „Ar fi gre[it s` se trag`… concluzia c` mijloacele de informare de mas` reprezint` opinia public`, sau c` trebuie s` \nlocuiasc` func]iile specifice ale autorit`]ilor publice sau ale institu]iilor de \nv`]`m\nt sau cultur`, cum ar fi [colile“ (pct. 19). Dac` nu s-ar \nt\mpla astfel „aceasta ar echivala cu o transformare a mijloacelor de informare de mas` [i a ziaristicii \n puteri sau contraputeri („mediocra]ia“), f`r` \ns` ca acestea s` reprezinte cet`]eni sau s` fie supuse 105

controlului democratic…“ Rezolu]ia enumer` o serie de obliga]ii morale/deontologice ale ziari[tilor: respectarea principiului prezum]iei de nevinov`]ie, via]a privat`, dreptul la r`spuns [i la replic` dar [i dreptul la un salariu corespunz`tor [i la condi]ii de lucru adecvate (pct. 28). |ntreaga activitate a ziari[tilor este pus` sub semnul corectitudinii mijloacelor [i rezultatelor: „|n ziaristic`, scopul nu scuz` mijloacele; informa]ia trebuie ob]inut` prin mijloace legale [i morale“ (pct. 25). |n termenii discuta]i \n prezenta lucrare, putem vorbi de preeminen]a deontologismului \n fa]a utilitarismului (a consecin]ionismului, \n special), semn al unei evolu]ii morale necesare [i posibile. – Statutul redac]iei ziaristice este bine precizat de Rezolu]ia 1003: „|n cadrul organiza]iilor care se ocup` de difuzarea informa]iilor, editorii, patronii [i ziari[tii trebuie s` lucreze \n echip`“ (pct. 32). Rela]iile de echip` s\nt reglementate printr-un statut al personalului ziaristic, statut ce define[te rela]iile profesionale \ntre cele trei p`r]i men]ionate. |ntr-o asemenea reglementare se vor reg`si, desigur, principiile [i normele men]ionate \n sec]iunea „Dreptul la informa]ie ca drept fundamental al omului“, principii [i norme altele dec\t cele de serviciu (pct. 32). – Situa]ii de conflict [i cazuri de protec]ie special` vizeaz` tensiuni [i conflicte de o mare gravitate pentru condi]ia individului [i a societ`]ii. Situa]iile tensionate [i conflictele pot ap`rea „ca efect al terorismului, discrimin`rii fa]` de minorit`]i, xenofobiei sau r`zboiului“ (pct. 33). |n fa]a unor astfel de grave atingeri aduse demnit`]ii [i valorilor libert`]ii, mijloacele de informare de mas` „au obliga]ia s` se opun` violen]ei [i incit`rii la ur` [i confruntare, resping\nd orice discriminare pe criterii de cultur`, sex sau religie“ (pct. 33). |n acela[i cadru de promovare a \n]elegerii, toleran]ei [i \ncrederii, mass media „trebuie s` evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exalt` violen]`, exploateaz` sexul sau consumatorismul, precum [i folosirea deliberat` a unui limbaj nepotrivit“ (pct. 35) Cu deosebire aceste ultime interdic]ii trebuie riguros respectate c\nd este vorba de copii [i tineri. – Etica [i autocontrolul \n ziaristic`, ultima sec]iune a Rezolu]ia 1003 (1993), are \n vedere mai mult modalitatea de control a calit`]ii deontologice a muncii ziari[tilor [i doar implicit autocontrolul caracteristic g\ndirii [i ac]iunii ziaristice. Autocontrolul impune, \n plan normativ, un cadru moral specific profesional, \n interiorul c`ruia normele s\nt autoimpuse (Kathryn Koegel). |n Rezolu]ia 1003, autocontrolul este sugerat a fi \ntreprins de „organisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, ziari[ti, asocia]ii ale utilizatorilor mijloacelor de informare \n mas`, speciali[ti \n mediile universitare [i judec`tori“… (pct. 38) 106

(Pentru detalii [i argumente \n plus relative la Rezolu]ia 1003 [i 1215 a se vedea textele integrale din Anexe) 18. Concluzia plauzibil` la tema acestui capitol - „{ansele unui cod deontologic universal“ - st` s` fie finalizat` prin expansiunea valorilor reale universale, \ntr-o lume din ce \n ce mai pu]in re]inut` de specificit`]i [i particularit`]i, inelevante local [i mundan; o lume a valorilor locale/globale, unitare [i diverse, \n acela[i timp; o lume a pluralismului creativ; a transpolarit`]ilor procesuale [i a (\nc`) polariz`rilor de circumstan]`.

107

„Pentru noi, dob\nde[te acum o importan]` hot`r\toare situa]ia general` care, \n realitate, a existat dintotdeauna: faptul c` m` pot contopi cu cel`lalt \n spa]iul adev`rului [i c` \n acela[i timp nu pot; faptul c` credin]a mea, tocmai atunci c\nd s\nt sigur de adev`rul ei, se love[te de o alta; c` undeva, la limit`, s\ntem sorti]i doar luptei (f`r` speran]a de a ne putea vreodat` uni) al c`rei rezultat este fie subordonarea, fie distrugerea...“ (Karl JASPERS)

„... Exist` un loc geometric al convergen]elor proiectelor [i activit`]ilor at\t politice c\t [i economice: este dezvoltarea plenar` a Resursei Umane“. (François PEROUX)

„Tirania este un loc frumos, dar n-are ie[ire“

108

(SOLON)

CAPITOLUL IX

CADRUL DEONTOLOGIC |N ROMÂNIA POST-DECEMBRIST~ 1. Explozia libertar` din decembrie 1989 s-a reg`sit, rapid [i pregnant, \n expansiunea vertiginoas` a presei. |n mai pu]in de patru luni, \n Romånia ap`reau aproximativ 2000 de publica]ii, cotidiane [i periodice, implicate direct \n etapa schimb`rilor radicale - politice, sociale, de mentalitate. Presa \[i asumase libertatea [i o gestiona cu o ardoare temeinic`, f`r` \ns` a reu[i s` contracareze excese, select`ri sau interpret`ri subiective, arbitrare. |n contextul transform`rilor presante ale perioadei, era practic imposibil s` ]ii cump`na dreapt` a faptelor, evenimentelor, opiniilor. Istoria exceda pruden]a, echilibrul, [i era greu s` se \nt\mple astfel, \n situa]ii de-o asemenea natur`. Se c`uta o normalitate nou`, bazat` pe democra]ie [i libertate, viabil` [i ireversibil`. Treptat [i odat` cu configurarea noului cadru institu]ional, reflexul normativ \n comportamentul socio-politic, dar [i moral-comunica]ional, se reg`sea \n noile exigen]e impuse de schimb`rile de fond. 2. Cu deosebire, un cadru moral (deontologic) de exercitare a profesiei de ziarist [i de func]ionare a institu]iilor de pres` a fost relativ repede considerat urgent [i necesar. Anii 1990-1991 pot fi considera]i, normativ, ani ai proiectelor legislative [i deontologice, din care solu]iile inedite n-au lipsit. Mai multe proiecte de legi ale presei, hot`r\ri de guvern, dar [i declara]ii de principii sau coduri deontologice au ]inut mult` vreme afi[ul actualit`]ii profesionale. Lumea politic`, societatea civil`, ca [i lumea presei, afirmau nevoia imperioas` a unui cadru legislativ [i etic de exercitare a profesiei de ziarist, \n condi]iile \n care „abuzul de putere“ [i „abuzul de pres`“ constituiau componente naturale ale vie]ii publice, cu at\t mai mult, \n momente de dramatice confrunt`ri politice, morale [i spirituale. |n prima parte a anului 1990, reglement`rile specifice presei [i profesiei de ziarist erau considerate dezirabile de \ntreg spectrul politic [i profesional. Se pleda pentru o lege a presei, \nso]it` de un cod deontologic elaborat de profesioni[tii scrisului publicistic [i aplicat \n interiorul redac]iilor, institu]iilor de pres`. Lucrurile sau schimbat \n privin]a priorit`]ilor legiferative, \n special dup` alegerile din mai 1990, c\nd FSN-ul a c\[tigat [i \n Constituant` [i pre[edin]ia. Perceput` ca 109

neo-comunist`, cripto-comunist` etc., ascensiunea noii puteri a radicalizat atitudinile publice (politice, civice, partizane), inclusiv \n planul informa]iei [i comunic`rii. Prin efect, opiniile [i atitudinile relative la necesitatea unui cadru normativ, juridic [i deontologic, s-au diferen]iat: pentru un cod deontologic, dar nu [i pentru o lege a presei! Consecin]ele pot fi constatate [i azi: proiecte de legi ale presei continu` s` fie \naintate Parlamentului (ultimul, \n 30 iunie 1999), \n timp ce un cod deontologic a fost adoptat \nc` \n mai 1991 (chiar dac` organiza]iile profesionale, inclusiv cele care l-au adoptat, \l privesc cu total` deta[are). Starea la zi a normativiz`rii (juridice [i deontologice) este probabil s` rezulte din ideea c` o lege a presei apare ca o pedeaps`, iar un cod deontologic drept „un document“ benevol, cel pu]in la nivelul breslei gazetarilor. 3. |n aria deontologic`, vizat` \n textul de fa]`, reglementarea „la nivel general“ a fost continuat` \n redac]iile [i institu]iile de pres`. Consemn`m, astfel, coduri deontologice ale Radiodifuziunii publice [i ale Televiziunii publice, Statutul ziarului „Adev`rul“ (cu un capitol referitor la regulile de conduit` profesional` [i etic`), Codul deontologic al „Clubului romån de pres`“. Regelement`rile deontologice, a[a cum apar \n documente specifice, \n proiecte [i \n codul adoptat \n 1991, indic` un parcurs al responsabilit`]ii morale [i profesionale al presei romåne, al ziari[tilor deplin aviza]i de rolul lor exponen]ial \n nou` societate democratic` romåneasc`. Vom prezenta, pe scurt, trei din documentele deontologice de referin]`:142 – Cartea libert`]ii presei (septembrie 1990) – Principiile deontologice ale ziaristului (noiembrie 1990) – Codul deontologic al ziaristului (mai 1991)

CARTEA LIBERT~}II PRESEI Poate fi considerat` o premier` „deontologic`“ romåneasc` \n domeniu [i primul corpus de principii propus de organiza]iile profesionale tuturor membrilor Societ`]ii Ziari[tilor, opiniei publice [i factorilor legislativi din Romånia. Cartea cuprinde 12 articole [i a fost aprobat` \n 20 septembrie 1990, de „16 reprezentan]i ai ob[tei, reprezent\nd \n mod egal organiza]iile profesionale ale ziari[tilor“. Cele 12 articole s\nt redactate \ntr-o form` principial-enun]iativ`, ca baza unui necesar cod deontologic esen]ial libertar, democratic [i ca un „ghid orientativ“ pentru opinia public` [i pentru puterea legislativ`. S\nt vizate, cu prec`dere principii relative la: 110

– Rolul statului ca garant al dreptului fundamental al membrilor s`i „de a fi informa]i corect [i complet \n toate domeniile care \i intereseaz`“; concomitent, statul „garanteaz` dreptul tuturor de a-[i exprima opiniile, \n orice limb` [i prin orice mijloace“; iar pentru aceasta „statul garanteaz` [i asigur` libertatea presei“ (art. 1-2-3). – Presa [i libera circula]ie a informa]iei constituie o rela]ie natural` \ntro societate liber`. Autorii Cartei au \n vedere dou` aspecte relevante: a) „libera circula]ie a informa]iilor [i opiniilor \n mod ne\ngr`dit“ (s.ns.); b) leg`tur` indisolubil` \ntre libera circula]ie a informa]iilor [i libera circula]ie a opiniilor. Men]iunea este important`, dac` observ`m c` informa]iile (\n fapt, „[tirile“) s\nt supuse criteriilor adev`rului (cum stabile[te Rezolu]ia 1003/1993), pe c\nd opiniile s\nt un atribut al personalit`]ii, subiective \n chip obiectiv. Cartea afirm`, deci, at\t adev`rul [tirii, c\t [i atitudinea personal`, subiectiv`, cu o condi]ie: a onestit`]ii; a bunei-credin]e a autorului opiniei (art. 3-4-5). – Libera circula]ie a informa]iei, (ca drept fundamental al omului) „nu este limitat(`) dec\t de afirmarea celorlalte drepturi fundamentale“. Protec]ia acestor drepturi este garantat` „prin norme de drept specifice“. Libera circula]ie a informa]iei, (libertatea presei) nu poate fi \ngr`dit` prin „m`suri de ordin general“, stabilite de stat sau oricare alt organism cu competen]e decizionale sau punitive (art. 5-6). – R`spunderea persoanelor fizice sau juridice care prejudiciaz` prin pres` alte drepturi fundamentale ale omului: „pot r`spunde, penal, civil, administrativ sau disciplinar, dup` caz, pentru [i \n m`sura dovedirii \nc`lc`rii acelor norme de drept [i nu pentru faptul de a fi uzat de libertatea presei“ (art. 6). Diferen]ierea pe care Carta o face \ntre \nc`lcarea prin pres` a altor drepturi fundamentale ale omului [i „faptul de a fi uzat de libertatea presei“ impune preciz`ri de nuan]` pentru a se pre\nt\mpina posibile confuzii \ntre actul publicistic, ca act de intermediere [i con]inuturile pe care presa le face cunoscute. Pare oarecum paradoxal s` se considere c` un text de pres` este expresia dreptului fundamental la informa]ie, c\nd prin el [i datorit` public`rii se \ncalc` alte drepturi fundamentale ale omului. Totu[i, Carta delimiteaz` \ntre condi]ia pasiv` a presei, de simplu intermediar al unor idei, opinii, evenimente [i implicarea/comentarea (cu scop v`dit partizan sau din neglijen]`, u[ur`tate) a redactorului [i/sau a redac]iei. Opiniile de interes public - oricare ar fi ele [i at\ta timp c\t r`m\n la stadiul de opinii - trebuie aduse la cuno[tin]a publicului, chiar dac` mesajul apare, \n substan]a sa, contrar uzan]elor \n general acceptate [i practicate. Faptul c` presa le relateaz` \ntocmai [i f`r` nici o participare ra]ional`/emo]ional` nu constituie un delict de pres`. R`spunz`tor r`m\ne autorul opiniilor, ideilor comunicate. „Cazul Jersild contra Danemar111

cei - condamnare a unui jurnalist pentru complicitate la difuzarea de apropouri rasiste pe canalul unei emisiuni de televiziune“143 poate constitui un argument valabil \n problema discutat`. Curtea European` a Drepturilor Omului a anulat [edin]a instan]ei daneze: „A sanc]iona un ziarist pentru c` a ajutat la difuzarea unor declara]ii venind de la un ter], \ntr-o discu]ie, ar \mpiedica grav contribu]ia presei la discutarea problemelor de interes general [i nu s-ar putea concepe f`r` motive deosebit de serioase“. Curtea European` nu absolv` moral sau penal remarcile rasiale „mai mult dec\t insult`toare“, dar a considerat c` „emisiunea nu urm`rea un obiectiv rasist“. Concluzia se impune de la sine: actul publicistic st` sub semnul inten]iei [i numai inten]ionabilitatea (stabilit`, probat`) determin` r`spunderea ziaristului sau a redac]iei/institu]iei de pres`. |n]elegerea libert`]ii \n act constituie o prob` de real` profesionalitate. – Reglement`rile deontologice (comportamentul profesional) revin exclusiv organiza]iilor profesionale, at\t \n ce prive[te elaborarea [i aprobarea, c\t [i aplicarea lor \n activitatea strict redac]ional`. – Profesia de ziarist este considerat` important` din punct de vedere social; statul „protejeaz` exercitarea profesiei \mpotriva agres`rii, conform drepturilor ce decurg din aceast` profesie“ (art. 9-10). – Monopolul circula]iei informa]iei trebuie contracarat printr-o diversificare a mijloacelor de editare [i difuzare, publice [i private. La nivelul anului 1990, Carta consider` important, \n spargerea monopolului informa]iei, promovarea sectorului privat „\n pres` [i \n toate domeniile legate de pres`“ (art. 11). Desigur, Carta libert`]ii presei poart` \nsemnele de mare intensitate politic`, social` [i moral` a perioadei imediat urm`toare evenimentelor din decembrie 1989. A[a se poate explica, spre exemplu, aten]ia acordat` comportamentului democratic al statului, de-abia ie[it din lunga perioad` istoric` etatist-totalitar`; cum, de asemenea, [i ideea prea mult simplificat` asupra monopolului informa]iei (care \nseamn` nu numai apari]ia mass media private ci [i evitarea acapar`rii de c`tre aceea[i persoan` sau grup de interese a mai multor tipuri de pres` - scris`, vorbit`, televizat` - pentru controlul „pie]ei“ informa]iei [i comunic`rii). Legea audiovizualului din 1992 avea s` prevad`: „O persoan` fizic` sau o persoan` juridic` public` sau privat` nu poate fi investitor sau ac]ionar majoritar, direct sau indirect, dec\t la o singur` societate de comunica]ie audiovizual`, iar la altele nu poate de]ine mai mult de 20% din capitalul social“ (art. 6 alin. 1). Carta r`m\ne, totu[i, un document de referin]` pentru orientarea nou`, juridic` [i deontologic`, pe care \ncerca s-o impun` at\t profesioni[tilor presei, c\t [i organismelor statale cu putere de decizie asupra liberei circula]ii a informa]iilor, opiniilor [i ideilor. „Orice reglementare privind regimul presei 112

va trebui s` respecte principiile \nscrise \n prezenta Cart`“, se stipuleaz`, concluziv, \n articolul final al acestui prim document acceptat. Prin Carta din 20 septembrie 1990, presa romån` \[i stabilea condi]ia liber` [i se delimita, \n contextul puterilor \n stat, ca exponent` a opiniei publice. Presa \[i descoperea resursele de adev`r [i putere prin exerci]iul libert`]ii de exprimare [i comunicare.

Principiile deontologice ale ziaristului Au fost aprobate \n [edin]a Consiliului Na]ional al S.Z.R. - Federa]ia sindicatelor din \ntreaga pres`, \n luna mai 1991, la Cluj-Napoca. Textul, un preambul [i 15 principii - stabile[te, \n mod subliniat, comportamentul deontologic \n exercitarea profesiei de ziarist. Premisele textului \n discu]ie afirm` libertatea presei [i, prin efect, independen]a informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii („Preambul“). Responsabilit`]ile [i liber`]ile subliniate \ncumb` at\t ziari[tilor, c\t [i editorilor. („Editorii [i ziari[tii trebuie s` fie con[tien]i de responsabilitatea fa]` de public [i de obliga]iile pe care le-o incumb` prestigiul presei“). Pentru a releva, apoi, rela]ia profesie-con[tiin]`, care trebuie s` existe \n exercitarea meseriei [i \n fa]a oric`ror „influen]e sau interese personale sau de motiva]ii str`ine meseriei lor“. Vom re]ine, cu deosebire, din preambul, sublinerea similitudinii - \n planul resonsabilit`]ii morale - dintre ziarist [i editor, formulare \nc` [i mai sugestiv` reg`sit` \n Rezolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei, \n care se men]ioneaz` r`spunderea concomitent` editori-patroni-ziari[ti \n exercitarea publicistic` a dreptului la informa]ie, ca drept fundamental al omului. Tot \n premisele celor 15 principii se distinge \ntre „libertatea presei“ [i „independen]a [i libertatea informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii“. Rela]ia „libertate“ [i „independen]`“ a informa]iei, dar [i a exprim`rii ideilor [i a criticii indic` recurgerea la \n]elesul, pe care [i instan]ele europene \l invoc`, [i anume: dreptul de a fi diferit („independent“) fa]` de orice institu]ii (inclusiv guvernamentale) \n selectarea [i prezentarea informa]iilor/[tirilor, precum [i a ideilor [i criticii. Condi]ia este ca informa]iile s` fie supuse criteriilor adev`rului, ideile - onestit`]ii profesionale, iar critica s` nu dep`[easc` prin argumentarea negativ` consecin]ele faptului comentat („propor]ionalitatea fapt-ripost`“). |ncercarea de sistematizare a celor 15 principii, dup` con]inut, reliefeaz` temele carcateristice ale moralei profesiei de ziarist: – Adev`rul [i onestitatea inform`rii publicului. – Criteriile responsabilit`]ii fa]` de public. – Limit`ri [i interdic]ii privitoare la demnitatea persoanei. 113

Adev`rul [i onestitatea inform`rii vizeaz`: • Verificarea cu aten]ie a informa]iilor [i p`strarea cu grij` a sensului lor, \n circumstan]ele date. • {tirile, zvonurile, ipotezele neverificate „trebuie s` fie prezentate cu rezerva necesar`“, iar fotografiile simbolice s` fie prezentate cu explica]ia: „nu este vorba de fotografii documentare“ (pct. 2). • {tirile false trebuie corectate \ntr-un timp c\t mai scurt; metodele incorecte de ob]inere a informa]iei nu s\nt admisibile. • Confiden]ialitatea [i secretul profesional trebuie respectate, iar sursele nu trebuie dezv`luite f`r` acceptarea prealabil` a furnizorilor de informa]ii (punctele 2-6). • De interes poate fi aprecierea relativ` la confiden]ialitate (pct. 5) \n formularea: „Caracterul confiden]ial, convenit \n timpul unei \ntrevederi, viz\nd ob]inerea de informa]ii sau a unei sinteze, trebuie s` fie respectat \n principiu“ (s.ns.). „|n principiu“, cum [tim, nu \nseamn` „obligatoriu“ cu privire la dezv`luirea sursei numai cu acordul sursei. Astfel c` am putea conveni c` se respect` confiden]ialitatea doar \n principiu, \ntruc\t nu exist` o regul`/ o norm` imperativ interdictiv`. De unde, posibilitatea de a „deconspira“ numele persoanei (sursei) f`r` acordul acesteia, cu deosebire c\nd se ajunge dincolo de „limita extrem` a legii“ (vezi cap. X). Criteriile responsabilit`]ii fat` de public: • Responsabilitatea prive[te deopotriv` editorii [i redactorii • Atributele redac]ionale s` fie ferite de interese personale ori comerciale ale unor ter]i • S` existe o distinc]ie net` \ntre textul redac]ional [i cel publicitar, acesta din urm` purt\nd men]iunea „publicitate“ sau un P, cum se \nt\mpl` \n practica publicistic` (pct. 7). Limit`rile [i interdic]iile privitoare la demnitatea persoanei vizeaz`: • Respectul vie]ii private [i sfera intim` a individului, \n m`sura \n care informa]iile nu au relevan]` public`; dar [i \n m`sura \n care publicarea lezeaz` drepturile personale ale ter]ilor • Refuzul public`rii unor acuza]ii gratuite, ofensatoare • Refuzul de a publica „texte sau imagini susceptibile de a aduce atingere sentimentelor morale sau religioase ale unui grup de persoane“. • Renun]area la „prezentarea violen]ei [i a brutalit`]ii \n scopuri senza]ionale“ • Protec]ia tineretului • Refuzul oric`rui tip de discriminare • Respectarea prezum]iei de nevinov`]ie [i refuzul unor relat`ri subiective, prejudiciabile, referitoare la procedurile poli]iene[ti sau juridice • Numele [i imaginile minorilor delincven]i s` nu fie publicate „av\nd \n vedere viitorul acestor tineri“ • Textele consacrate subiectelor medicale s` fie ferite de senza]ionalism, „care ar trezi \n cititori temeri sau speran]e nejustificate“ • Demnitatea \ns`[i a editorului [i ziaristului impune refuzul oric`ror avantaje care s` 114

duc` la restr\ngerea libert`]ii de decizie: „Cine se las` cump`rat pentru a difuza sau, dimpotriv`, pentru a nu difuza anumite informa]ii, ac]ioneaz` \mpotriva onoarei [i moralei profesiunii“ (punctele 8-15). Not`: O discu]ie de principiu poate na[te men]iunea de la punctul 8 care condi]ioneaz` publicarea informa]iilor de interes public referitoare la via]a privat` de obliga]ia e a se „constata mai \nt\i dac` publicarea acestora nu violeaz` drepturile personale ale ter]ilor“ (s.ns.). Simpla analiz` impresionist` ne oblig` s` constat`m c` este cel pu]in impropriu s` accep]i o rela]ie de cauz` \ntre o informa]ie „de interes public“ [i „drepturile personale ale ter]ilor“. {i, aceasta, din motivul temeinic al interesului public: interesul public este prevalent \n fa]a oric`rui alt tip de interes privat (al persoanei [i al ter]ilor inclu[i/viza]i). Mai mult, condi]ionarea public`rii de lezarea sau nu a drepturilor ter]ilor ar \nsemna ignorarea unor acte [i fapte publice, cu impact [i consecin]e directe asupra con]inutului rela]iilor \n colectivitatea sau comunitatea de referin]`. Or, modific`rile \n raporturile existen]iale nu pot fi, \n mod logic [i libertar, opuse sau „secretizate“ \n raport cu normele de convie]uire, morale [i juridice.

CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI Adoptat \n 1991 de Conven]ia Na]ional` a Ziari[tilor din Romånia, coincide \n liter` cu „Principiile deontologice“. Singura diferen]`, strict formal`, este dat` de ad`ugarea unui al 16-lea punct („principiu“), \n urm`toarea formulare: „Pentru o corect` informare, se impune publicarea, mai ales \n mass media, a blam`rilor formulate public de c`tre juriile de onoare ale asocia]iilor de ziari[ti, ca [i a sentin]elor organelor judec`tore[ti“. S` not`m, de asemenea, c` acela[i cod (cu unele diferen]e de traducere [i structurare a paragrafelor) este propus ca anex` la proiectul de „Lege privind organizarea [i exercitarea profesiei de ziarist“, ini]iat de trei senatori [i depus la Senat \n 30 iunie 1999. Acest ultim text are 15 alineate (de la „a“ la „o“); s-a renun]at la „punctul 16“ [i, \n plus, la preambulul men]ionat la „Principii“ [i reg`sit [i \n „Cod“. Practic, din 1999 („Principiile“) [i p\n` la proiectul din 1990, s-a discutat [i adoptat acela[i text, bine sistematizat [i atent nuan]at principial [i normativ. Un singur detaliu trebuie men]ionat [i anume: Textul deontologic romånesc este o copie ad literam a „Principiilor jurnalismului (Codul presei)“, adoptate de Consiliul presei germane, \n 1973, cu modific`rile de p\n` la 31 decembrie 1979. Codul german are 16 puncte („principii“), c\te are [i Codul deontologic romånesc, cu men]iunea c` Principiile adoptate de organiza]iile profesionale romåne[ti renun]` la ultimul punct (16), ca [i „Proiectul“ \naintat 115

Parlamentului \n 1999; este firesc, din moment ce, \n „codul presei“ german se vorbe[te de „Consiliul presei germane“ [i de blam`rile publice pe care acesta le formuleaz`. Dincolo \ns` de modelul german asimilat, important este s` constat`m c` presa romån` a acceptat un cod na]ional care, dac` ar fi aplicat de organiza]iile profesionale [i de sindicatele de pres` (Federa]ia sindicatelor din \ntreaga pres`), ar putea asigura un comportament deontologic coerent, la nivelul \ntregii ]`ri. Totu[i, codul na]ional a devenit un act formal, nereg`sit \n practica deontologic` redac]ional`. Reticen]a fa]` de reglementarea na]ional` pare a avea cauze mai vechi [i mai noi. Un „cod na]ional“ poate crea senza]ia de centralism, neagreat, dup` lunga perioad` totalitar`; \n acela[i timp, diferen]ele de program [i de mesaj - sesizabile \ntre organiza]iile profesionale, pot fi privite ca motive de r`månere \ntr-o „expectativ`“ deontologic`. Efectele au venit de la sine: institu]iile [i redac]iile [i-au elaborat [i adoptat propriile coduri deontologice. Iar, \n plan organiza]ional, apare o asocia]ie profesional`, cu voca]ie unificatoare, na]ional`, care-[i propune promovarea valorilor profesionalismului [i valorilor morale, politice [i spirituale autentice: Clubul Romån de Pres`.

ASOCIA}IA „CLUBUL ROMÂN DE PRES~“ 1. |ntr-o \nceracare de dep`[ire a situa]iei de fapt, directorii [i redactorii [efi de ziare [i reviste centrale au \nfiin]at, \n 1996, Clubul Romån de Pres` (C.R.P.), „organiza]ie privat`, apolitic`, nonprofit“. Noul organism profesional - „constituit la ini]iativa Funda]iei ELITA (Europa prin Libertate, Inteligen]`, Toleran]` [i Ac]iune), al c`rui profil era definit \ntr-un document intitulat „Cele 7 reguli ale Clubului Romån de Pres`“ - viza explicit [i promova „profesionalismul de elit`, valorile morale ale jurnalismului [i r`spunderea profesional` a acestei profesiuni“ (Regula 1). Puteau deveni membrii ai C.R.P. „numai conduc`torii institu]iilor de media, prin conduc`tori \n]eleg\ndu-se cei care au r`spunderea editorial` (directori, redactori [efi). |n aceast` categorie intr` directorii ziarelor [i revistelor, ai radiourilor [i televiziunilor, ai caselor de produc]ie radio-tv“ (Regula 2). {ocanta [i oportuna ini]iativ` organiza]ional` n-a fost scutit`, totu[i, de unele observa]ii de fond, \n cel pu]in trei planuri: a) natura juridic` („organiza]ie privat`“); b) calitatea de membru („numai conduc`torii institu]iilor de media“); c) reprezentarea/„reprezentativitatea“ („Membrii Clubului Romån de Pres` nu pot delega alte persoane s`-i reprezinte la reuniunile Clubului“ 116

Regula 5 ); deducem, \n acest caz, c` membri ai C.R.P. puteau fi numai persoane fizice, \n nume propriu; astfel c` pecizarea con]inut` de Regula 6 („Consiliul de administra]ie al institu]iilor afiliate Clubului Romån de pres` vor \mputernici pe reprezentan]ii lor s`-i reprezinte \n toate deciziile cu caracter profesional [i organizatoric“) ap`rea cel pu]in excesiv`, din moment ce afilierea institu]iilor nu era considerat` ca posibilitate de intrare \n C.R.P. sau de aderare la organiza]ia men]ionat`. |n plus, formularea ca atare („vor \mputernici“) este dispozitiv-imperativ`; mandatul celui ce a dob\ndit calitatea de membru al C.R.P. nu credem c` depindea decisiv de \mputernicire; \n sensul c` lipsa \mputernicirii nu era o condi]ie obligatorie, pentru a participa la dezbateri [i a vota „deciziile cu caracter profesional [i organizatoric“ (Regula 6). 2. |n aceast` prim` faz` a existen]ei C.R.P. au ap`rut anumite observa]ii de rigoare, \ntre care: tenta elitist`; „ocultarea“ \nt\lnirilor [i dezbaterilor („|nt\lnirile [i dezbaterile din cadrul Clubului Romån de Pres` sau se dau publicit`]ii, cu excep]ia celor despre care s-a convenit altfel“ - Regula 3); calitatea de membru - numai pentru „persoane fizice“ [i numai anumite persoane fizice… A[a fiind, era greu s` \nl`turi sentimentul unui anumit tip de discriminare individual`/profesional` [i institu]ional`. |n plus, faptul c` se declara „o organiza]ie privat`“ indica un posibil regim restrictiv comportamental \n`untru [i \nafara Clubului. Sesizate, \n mod firesc, asemenea st`ri func]ionale au fost relativ repede rev`zute, astfel \nc\t C.R.P. s` aib` [i cadrul legal [i cel profesional/deontologic, pentru a fi cu adev`rat reprezentativ [i deschis, \n aria presei romåne. La trei ani de la \nfiin]are, \n 8 decembrie 1999, Conven]ia Na]ional` a Clubului Romån de Pres` a adoptat un nou Statut, prin care C.R.P. se redefine[te, mai exact [i mai apropiat de voca]ia profesional` integratoare pe care [i-a propuso \nc` de la \nfiin]are. 3. Modific`rile se reg`sesc \n cele trei planuri men]ionate anterior: – Natura juridic` a CRP. – Calitatea de membru. – Reprezentativitatea/reprezentarea. Natura juridic` a suferit o modificare radical`. Clubul Romån de Pres` a c`p`tat denumirea de Asocia]ia „Clubului Romån de Pres`“ (prescurtat „C.R.P.“). Noul statut precizeaz`: C.R.P. este o asocia]ie non-profit, neguvernamental, apolitic`, f`r` scop lucrativ“ (Capitolul 2). S-a renun]at, a[adar, la sintagma „organiza]ie privat`“ , substituit` de aceea de „asocia]ie neguvernamental`“. Deosebirea \n termeni indic` un con]inut nou. Ne mai declar\ndu-se privat`, „Asocia]ia“ se situeaz` \n aria uniunilor/asocia]iilor profesionale 117

deschise, al c`ror scop este, \n primul r\nd, de ordin civic-profesional. Modificarea a ap`rut necesar` [i pentru a estompa sentimentul c` ne afl`m \n fa]a unei organiza]ii cu reguli stricte, ierarhist-elitiste, cu activit`]i „\nchise“ (Regula 3) etc.; sentiment determinat de o redactare gr`bit` a textului „Celor 7 reguli“ [i nu de scopurile [i ini]iativele profesionale ale „Clubului“. Calitatea de membru al C.R.P. este adaptat` noii calit`]i a „Asocia]iei“. Pot fi membri at\t persoanele fizice, c\t [i persoanele juridice“ (numite \n Statut „societate de pres`“). Relativ la persoanele fizice, Statutul men]ioneaz`: „orice persoan` fizic`“ (deci nu numai conduc`torii redac]iilor [i institu]iilor de pres`, cum se \nt\mpla \n perioada 1996-1999), la fel [i \n cazul persoanelor juridice: „orice societate de pres` din ]ar`“. |n Capitolul 5 al Statutului se men]ioneaz` [i denumirea membrilor Asocia]iei „Clubului Romån de Pres`“: – membrii fondatori – membrii de onoare – membrii individuali – membrii simpatizan]i Enumerarea tocmai prezentat` permite s` se stabileasc` diferen]ieri de calitate, atribu]ii [i competen]e \ntre membrii „C.R.P.“. Spre exemplu, membrii fondatori s\nt membri inamovibili [i de drept ai Consiliului de Onoare (organismul de conducere direct` a „C.R.P.“). Fondatorii s\nt societ`]i de pres` nominalizate (\n num`r de 21) [i-[i exercit` competen]ele prin „reprezentan]i \mputernici]i“, at\ta timp c\t ace[tia de]in func]ia de director general, redactor [ef sau editor [ef sau pre[edinte al Consiliului de administra]ie. Membrii individuali se pot \nscrie \ntr-unul din departamentele „C.R.P.“ (Departamentul Editorilor, al Proprietarilor, sau al Redactorilor), \n func]ie de \mputernicirea de reprezentare \n „Asocia]ie“ [i de func]ia ocupat` \n structura redac]ional`. Reprezentativitatea/reprezentarea este calificat` \n func]ie de nivelul de acces la deciziile „C.R.P.“, conferit de calitatea dob\ndit` (membru fondator, de onoare, individual etc.). Vom consemna c` Adunarea General` a „C.R.P.“ (organul suprem de conducere) „este constituit` numai din membri fondatori, de onoare [i individuali ai „Asocia]iei“ (Capitolul 7.1.). Din Consiliul de Onoare (organismul de conducere operativ` a „C.R.P.“) fac parte 29 de membrii, dintre care 21 membri de drept (membri fondatori) [i 8 membri ale[i (2 reprezentan]i ai Departamentlui Proprietarilor, 2 reprezentan]i ai Departamenului Redactorilor, 1 reprezentant al presei regionale, c\te un reprezentant al celor 3 organiza]ii profesionale/sindicale ale ziari[tilor). 118

4. Noul statut al „C.R.P.“ face posibil` reprezentarea na]ional` ([i interna]ional`) a ziari[tilor din ]ara noastr`. Posibilitatea de a fi membru al „C.R.P.“ at\t individual, c\t [i institu]ional (orice persoan` fizic` sau juridic` din sfera mediatic`) confer` legitimitate [i autoritate moral` [i profesional` noii structuti de pres` din Romånia. Ceea ce credem c` mai trebuie adecvat la mobilitatea libertar` a acestei oportune realit`]i mediatice romåne[ti prive[te diferen]ierile - ierarhiste [i decizionale - dintre membrii „C.R.P.“; cu deosebire statutul de favoare al „membrilor fondatori“, care, \n cadrul de competen]e stabilite, au practic un drept de veto \n multe din problemele ce privesc activitatea de baz` a „Asocia]iei“. Este o realitate de tranzi]ie care-[i poate g`si o solu]ionare corect` [i necesar`, \n perioada imediat urm`toare. Codul deontologic al ziaristului adoptat de „C.R.P.“ (un „preambul“ [i 10 articole) argumenteaz` odat` \n plus voca]ia na]ional` a „Asocia]iei“. |n „preambul“ se precizeaz` sugestiv: „Clubul Romån de Pres`, reprezentat de 20 de case editoriale care cuprind cele mai importante institu]ii mass media na]ionale (presa scris`, televiziuni, radiouri [i agen]ii de pres`) num`r\nd circa 20.000 de ziari[ti, membrii ai tuturor asocia]iilor de pres` din Romånia, propune introducerea unui Cod etic al ziari[tilor [i instituirea unui Consiliu de Onoare care s` urm`reasc` respectarea normelor deontologice“. |n paragraful 3 al „preambulului“ se propune o defini]ie a ziaristului profesionist, noutate \n reglement`rile deontologice post-decembriste, adoptate de structuri ziaristice legitime. „Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupa]ie principal` [i retribuit` presa, posesoare a unei c`r]i de pres` recunoscut` de una din organiza]iile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de pres`, secretar de redac]ie, [ef de sec]ie sau departament, redactor [ef sau adjunct, director de publica]ie, radio sau televiziune, cu o vechime minim` \n pres` de un an (perioad` ce reprezint` stagiul \n aceast` activitate)“. Defini]ia propus` de „C.R.P.“, de[i incomplet`, este important`, \n \ncercarea de a configura mai precis calitatea de ziarist [i specializ`rile redac]ionale [i de echip` spicifice (\n special, \n cazul radio-ului [i televiziunii). Simpla compara]ie cu defini]ia UNESCO relev` similitudini [i diferen]e care pot conduce la formul`ri mai exacte [i mai complete \n materie. Defini]ia propus` de UNESCO este structurat` astfel: „Trebuie s` \n]elegem prin ziarist orice persoan`, de orice na]ionalitate, care fie ca redactor, reporter, fotograf, cameraman sau ca tehnician de pres`, de radiodifuziune, de televiziune sau de actualit`]i filmate, \[i exercit` profesia \n mod regulat, fiind retribuit pentru aceasta, \n respectul normelor [i uzan]elor etice, acelea pe care profesia \ns`[i le va determina, activitate profesional` const\nd \n culegerea, 119

recep]ionarea sau difuzarea de informa]ii, opinii, idei, analize sau comentarii destinate unei publica]ii cotidiene sau periodice, agen]ii de pres`, servicii de informa]ii de radioteleviziune sau de actualit`]i filmate“. Defini]ia UNESCO, la fel cu alte reglement`ri na]ionale (ex: legisla]ia francez`) re]ine trei dintre caracteristicile pe care o persoan` trebuie s` le \ndeplineasc` pentru a fi ziarist: „ocupa]ie principal`“ - „permanent`“ - „retribuit`“; practica francez` a stabilit, cum am mai precizat, chiar [i procentul ce trebuie atins de veniturile din gazet`rie: peste 50 la sut`! Defini]ia „C.R.P.“ re]ine „ocupa]ia principal` [i retribuit`“, aspecte definitorii, \n fond, ale ziaristului profesionist. 5. Cele 10 articole ale Codului deontologic pot fi grupate pe teme frecvente ale comportamentului profesional: – relatarea adev`rului (art. 1-3); – respectarea vie]ii private [i a demnit`]ii persoanei: protejarea minorilor, bolnavilor [i a victimelor unor infrac]iuni; refuzul exceselor [i deform`rii faptelor referitoare la ras`, na]ionalitate, apartenen]` la o minoritate religioas`, lingvistic`, sexual` (art. 4). – impar]ialitatea \n relatarea faptelor, evenimentelor, opiniilor: publicarea p`rerilor tuturor p`r]ilor implicate \ntr-un conflict de interese; confiden]ialitatea surselor; prezum]ia de nevinov`]ie; refuzul oric`ror \n]elegeri cu societ`]i comerciale sau autorit`]i publice, care ar putea afecta veridicitatea celor publicate/relatate; corectarea informa]iilor inexacte publicate/difuzate. Perfectibil, Codul deontologic al „C.R.P.“ r`m\ne prima reglementare profesional` de acest tip care poate fi adoptat` [i aplicat` de to]i ziari[tii [i institu]iile de pres` din ]ara noastr`: un cod deontologic na]ional (textul integral \n Anexe).

120

CAPITOLUL X

SENSURI DEONTOLOGICE 1. Clauza de con[tiin]` 2. Regula cit`rii: de la citat la plagiat 3. Dreptul la critic` 4. Confiden]ialitatea [i secretul surselor de informare 5. Cenzura [i autocenzura

CLAUZA DE CON{TIIN}~ Perceput` mai degrab` \ntr-un \n]eles moral/libertar, „clauza de con[tiin]` se origineaz`, de fapt, \ntr-un riguros ([i restrictiv) text de lege. Cel mai adesea este invocat aricolul L 761-7 din Codul muncii francez146, dar reglement`ri oarecum similare exist` [i \n alte ]`ri, inclusiv \n tradi]ia normativ` romåneasc`. |n sens literal, restr\ns, „clauza de con[tiin]`“ apare ca o obliga]ie contractual` (expres` sau implicit`) [i vizeaz` prezervarea unor drepturi materiale, de protec]ie social` cuvenite ziari[tilor, \n trei circumstan]e precis delimitate: a) cesiunea (cedarea) ziarului/periodicului. b) \ncetarea apari]iei ziarului/periodicului din cauze diverse. c) schimbarea notabil` a caracterului sau orient`rii publica]iei, dac` aceast` schimbare creaz`, pentru persoana angajat`, o situa]ie de natur` a aduce atingere onoarei sau reputa]iei sale sau, \n general, intereselor sale profesionale [i morale. Interpretarea francez` l`mure[te termenii problemei astfel: „Aceast` clauz` este \n mod obi[nuit cunoscut` sub numele de «clauz` de con[tiin]`», pentru c` ea permite ziaristului - \n special \n cazurile 1 [i 3 - s` p`r`seasc`, cu o indemniza]ie («o desp`gubire») \ntreprinderea care [i-a schimbat proprietarul [i, cu at\t mai mult, orientarea147. |ncetarea contractului de munc`, la ini]iativa ziaristului (care invoc` o cauz`/«clauz`» de con[tiin]` („pour une raison de conscience“) se petrece astfel \nc\t „responsabilitatea acestei rupturi de contract“ incumb` celui ce angajeaz`, ca urmare a schimb`rii unilaterale de c`tre acesta din urm` a condi]iilor existente \n momentul angaj`rii“148. 121

O adev`rat` surpriz`, premerg`toare „clauzei de con[tiin]`“, ca institu]ie juridic` opera]ional`, o constutuie consemnarea clauzei materiale de care putea beneficia ziaristul profesionist din ]ara noastr`, imediat dup` 1919, odat` cu \nfiin]area Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Romånia. |n perioada 1919 -1927, U.Z.P.R. a ob]inut o serie de drepturi \n lupta cu patronatul, printre care [i cele rezultate din „trecerea ziarului \ntr-o alt` proprietate“. Clauza este formulat` astfel: „Trecerea ziarului \ntr-o alt` proprietate se consider` \ncetare a ziarului [i ca atare personalul are dreptul s` se pun` \n situa]ia de preavizat (s.ns.) [i s` reclame de \ndat` desp`gubirea material` respectiv`“149. S` not`m c` ziari[tii români ob]inuser` „acordarea unui preaviz de trei luni \nainte de concediere, cu drept de salariu pentru aceast` perioad`“). A[a fiind, nu putem evita obliga]ia de a rela]iona „clauza de con[tiin]`“ de „clauzele contractuale“, cel pu]in pentru situa]ia \n care ziaristul dore[te s` beneficieze de \ndemniza]ia ce i se cuvine sau pentru a nu fi ]inut de preavizul stabilit de lege, \n cazul \ncet`rii contractelor de munc`, la ini]iativa angajatului. Dar „clauza de con[tiin]`“ \nseamn` [i altceva [i mai mult dec\t valorificarea unor clauze contractuale: \nseamn` ([i) atitudinea responsabil` a ziaristului angajat de a se opune [i de a impune redac]iei („patronatului“) orientarea publica]iei [i temele de publicat. Astfel c`, \n anumite condi]ii, atitudinile individuale [i solidaritatea redac]ional` se pot impune \n fa]a \ncerc`rilor de a ceda („cesiona“) publica]ia sau de a-i schimba orientarea. Comentariul de context este l`muritor: evolu]ia actual` a raporturilor intraredac]ionale „reclam`, [i \n anumite cazuri a ob]inut deja, participarea colectiv` a echipelor redac]ionale la definirea marilor orient`ri ale unui ziar, [i la alegerea a ceea ce \[i propune s` publice“150. Faptul c` Rezolu]ia 1003 particularizeaz` rela]ia „editori, patroni [i ziari[ti“, ca o rela]ie de echip`, indic` necesitatea unor con]inuturi noi \n via]a redac]ional`; \n care „nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trebuie s` considere c` informa]ia este un bun personal“ (punctul 15). Totu[i: chiar dac` sensul contractual al „clauzei de con[tiin]`“ se reg`se[te, \n bun` m`sur`, \n sensul fundamental, libertar, al dreptului omului la informa]ie, ar fi cel pu]in imprudent s` se confunde „clauza de con[tiin]`“ cu „libertatea de con[tiin]`“, a[a cum se poate deduce din unele interpret`ri. Clauza de con[tiin]` desemneaz`, \n ultim` analiz`, dreptul gazetarului de a-[i ap`ra op]iunea expres`, \nt`rit` contractual, pentru un tip sau altul de g\ndire profesional` - aceea pe care publica]ia sau institu]ia de pres`, pentru care a optat, o promoveaz`, [i care rezult`, explicit sau implicit, din contractul de munc`. 122

REGULA CIT~RII: de la citat la plagiat |n practica academic`, regula cit`rii impune anumite criterii de utilizare a operei altuia (altora), criterii considerate elementare [i obligatorii: – men]ionarea numelui autorului, a titlului operei citate, a denumirii editurii [i ora[ului de re[edin]`, a anului apari]iei [i a paginilor din care a fost preluat textul de referin]`; – citatul s` fie integral [i nedeformat, prin desprinderea din context; – citatul s` fie, \n general, scurt [i exemplificativ: s` serveasc` drept argument, \n sprijinul ideilor con]inute de textul \n care a fost integrat. |n practica publicistic`, regula cit`rii difer`, \n datele ei tehnice, de regula numit` de noi „academic`“; cu deosebire c\nd este vorba de cotidiane. |n cazul acestora din urm`, datorit` stilului [i presiunii timpului de editare-imprimare, apare adesea ca suficient` men]ionarea autorului, sau a autorului [i a sursei (cartea, studiul, articolul), sau a agen]iei de pres`, f`r` alte detalii, considerate a fi \n general cunoscute sau nu neap`rat necesare. |n cazul periodicelor (cu deosebire al publica]iilor [tiin]ifice) regulile „academice“ ale cit`rii pot [i trebuie s` fie respectate. Ignorarea numelui autorului [i a titlului operei sale constituie o \nc`lcare a unui drept inalienabil, strict legat de persoana autorului, drept cu atribute de ordin moral [i patrimonial, prev`zute [i garantate de lege (art. 1/Legea nr. 8/1996). Regula cit`rii relev` unele aspecte mai aparte, \n cazul cit`rii \n artele plastice [i crea]iile muzicale. Citarea unei opere plastice „\n interiorul unei opere artistice“ nu poate fi admis`, \n mod obi[nuit. H. Desbois men]ioneaz`: „…Artistul care adaug` la efortul s`u creator, aportul altuia, nu face o oper` critic`; el nu-[i propune nici s` conving`, nici s` judece, ci direct [i imediat, s` emo]ioneze“151. Astfel \n]eles, sensul dreptului de citare \n artele plastice are \n vedere „reproducerea grafic`, total` sau par]ial`, a unei opere de art` plastic`, \ntr-o oper` scris`152. {i Yolanda Eminescu adaug`: citarea artistic` va trebui s` fie, cu rare excep]ii (detaliul exemplificativ), integral` pentru a nu risca „prezentarea denaturat` a operei citate“. Norma este ca opera plastic` s` fie privit` integral [i reprodus` ca atare. La fel, citarea muzical`, impune practici adecvate acestui tip de crea]ie. Citarea „nu este deloc permis` \n cuprinsul operelor muzicale“. Preluarea unor m`suri, fraze muzicale, „chiar dac` li se modific` ritmul“, este calificat` o sustragere [i re]inut` astfel de instan]ele judec`tore[ti. „Citarea muzical` este, 123

a[adar, limitat` la reproducerea unor m`suri sau fraze dintr-o oper` muzical` ca ilustrare sau exemplu, \ntr-o oper` scris`, cu caracter didactic, documentar sau critic“153. Nerespectarea regulilor cit`rii [i, prin aceasta, \nc`lcarea unui drept inalienabil al persoanei, \nseamn` furt intelectual, prin contrafacere („reproducerea frauduloas`, falsificare“ - DEX) sau plagiat (\nsu[ire integral` sau par]ial`, \n mod fraudulos, a operei altuia). |n ultim` analiz`, „contrafacere“ [i „plagiat“ s\nt sinonime, \n ambele cazuri fiind vizat` o oper` original` [i o atitudine inten]ionat frauduloas` fa]` de autor [i opera sa original`. Stabilirea contrafacerii sau a plagiatului presupune anumite delimit`ri, \n func]ie de asem`n`rile [i deosebirile fa]` de opera original`. Astfel c` principiul dup` care „existen]a contrafacerii sau a plagiatului se stabile[te (…) pe baz` de asem`n`ri [i nu deosebiri“ impune unele preciz`ri particularizatoare. |n cazul plagiatului, deosebirea se bazeaz` pe asem`n`ri: „Simpla existen]` a unor deosebiri nu ap`r` de \nvinuirea de plagiat dac` se dovede[te existen]a [i importan]a asem`n`rilor“154. |n cazul contrafacerii, c\nd aceasta s-a produs prin modificarea sau denaturarea operei originale, dovedirea se va face \n func]ie de deosebiri. Yolanda Eminescu ne ofer` [i \n acest caz o formulare clarificatoare: „|n cazul contrafacerilor, prin modificare [i denaturare, aprecierea nu se face \n func]ie de asem`n`ri, ci \n func]ie de deosebiri…“* Contrafacerea [i plagiatul vizeaz`, la o impresie gr`bit`, un text sau o oper` (literar`, muzical`, publicistic` etc.). Astfel c` stabilirea \n fapt a atacului fraudulos la text sau la oper` se realizeaz` prin compararea originalului cu elaboratul ilicit. Mai pu]in se vorbe[te de plagiatul de idei din operele originale, indiferent de forma \n care au fost date publicit`]ii. Plagiatul de idei presupune c\teva preciz`ri de principiu: – ideile [i datele ce „apar]in patrimoniului [tiin]ei universale [i tehnicii mondiale“ utilizate \n opere de autor „pot s` nu constituie un plagiat“155; mai mult, doctrina [i jurispruden]a accept` preluarea unor date [i idei din opera altuia cu condi]ia ca o asemenea ini]iativ` s` nu aduc` atingere actului de crea]ie, originalit`]ii operei vizate [i care confer` nota distinct`, inedit`, a disponibilit`]ii creative a titularului ideilor [i datelor. Altfel spus, dac` „elementul de crea]ie“ nu este atins, preluarea este, \n principiu, acceptat`; – ideile [i adev`rurile „\ndeob[te cunoscute“ pot, totu[i, constitui obiectul unei ac]iuni de plagiat „dac`, de pild`, metoda de prezentare (s.ns.) \ntr-un manual sau modul de formulare (s.ns.) a unor adev`ruri sau date [tiin]ifice este \mprumutat dintr-o lucrare str`in`“156. 124

– acut problematizat` apare, \n condi]iile rapidei circula]ii a ideilor [i operelor, stabilirea priorit`]ii, a primului autor; s\nt cunoscute cazurile Paulescu sau Odobleja, \n ce prive[te prioritatea auctorial` a descoperitorului insulinei (Paulescu), c\nd Premiul Nobel a fost atribuit altui cercet`tor din domeniu; sau prioritatea lui Odobleja \n configurarea ciberneticii; prioritate nerecunoscut` nici p\n` azi. (Din p`cate, temele men]ionate, au determinat [i \nc` provoac` polemici p`gubitoare chiar la noi \n ]ar`, din care nu lipsesc acuze de tipul: „postcomuniste - comuniste [i na]ionaliste“ sau „interna]ionalist-relativiste“ [i altele asemenea). Simpla observare a acestor detalieri indic` un anumit automatism procedural \n stabilire plagiatului: forma crea]iei! Mai precis, stilul [i structura operei. Posibila preeminen]` a criteriului formal pare a deriva din cunoscuta formul` ivit` \nc` \n antichitatea elin`, a c`rei transcriere latin` este bine cunoscut`: „Forma dat esse materiae“, \n care forma este cvasi-sinonim` cu esen]a/via]a materiei. Se ignor`, \ns`, faptul c`, \n limba latin`, „formae“ \nseamn` idei. Jurispruden]a [i reglement`rile \n vigoare, fie [i vagi, ne oblig` s` constat`m plagiatul sau contrafacerea prin compara]ie, pentru a stabili asem`n`rile (plagiatul) care trebuie s` fie mai importante dec\t deosebirile, sau pentru a stabili deosebirile (contrafacere), c\nd acestea vizeaz` modificarea sau denaturarea operelor originale. C\t prive[te prioritatea auctorial` a ideilor, nu par a exista solu]ii opozabile tuturor, at\ta vreme c\t temele de cercetare, spre exemplu, s\nt simultane [i dificil de stabilit stadii, faze; at\ta vreme c\t secretul [tiin]ific [i tehnologic poate fi invocat \n ap`rarea subiec]ilor implica]i. R`m\ne doar solu]ia situa]iilor flagrante, indubitabile, c\nd plagiatul [i contrafacerea pot fi stabilite de fapt sau rezult` din natura operei. |n cazul presei, ap`rarea dreptului de autor nu este stabilit` de legiuitor (Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor [i drepturile conexe) \n expresie specific` (spre exemplu: operele/crea]iile ziaristice sau de pres`). Articolul 7 din Legea nr. 8 stabile[te ca obiect al dreptului de autor operele originale de crea]ie „intelectual` din domeniul literar, artistic sau [tiin]ific“, deci nu [i din domeniul presei („opera ziaristic`“). C\nd s\nt enumerate tipurile de crea]ie, la litera a) se specific`: „scrierile literare [i publicistice (s.ns.), conferin]ele, predicile, pledoariile, prelegerile [i orice alte opere scrise sau orale, precum [i programele pe calculator“, crea]ii ce beneficiaz` de protec]ia legal` a dreptului de autor. Numai c` legiuitorul nu include \ntre scrierile publicistice [i pe cele ziaristice. Important ar fi ca, printr-o interpretare extensiv`, s` se accepte ca „scrierile publicistice“ [i „orice alte opere scrise sau orale“ s` \nsemne [i scrie125

rile ziaristice, cel pu]in acelea \n care ideile, imaginile [i argumentele poart` pecetea subiectivit`]ii creatoare a autorului ziarist, cum se \nt\mpl` de altfel \n cazul comentariilor, reportajelor [i chiar al anchetelor, interviurilor, talk-showurilor. Sugestive, \n context, apar [i muta]iile semnalate \n crea]ia artistic` (ciné-vérité, literatura document etc.) mai apropiate, stilistic [i tematic, de canoanele gazet`riei dec\t de cele ale artei (academice). Pentru o mai precis` \n]elegere a temei \n cauz`, atragem aten]ia c` legiuitorul nostru pare a admite protec]ia legal` a „operi ziaristice“ atunci c\nd enumer` rezultatele intelectuale ce nu pot beneficia de protec]ia legal` a dreptului de autor. Textul art. 9 al Legii nr. 8 este formulat astfel: „Nu pot beneficia de protec]ia legal` a dreptului de autor urm`toarele: a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile [i inven]iile con]inute \ntr-o oper`, oricare ar fi modul de prelucrare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de natur` politic`, legislativ`, administrativ`, judiciar` [i traducerile oficiale ale acestora; c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorit`]ilor publice [i ale organiza]iilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul [i medalia; d) mijloace de plat`; e) [tirile [i informa]iile de pres` (s.ns.); f) simplele fapte [i date; Punctul e) al art. 9 exclude de la protec]ia legal` „[tirile [i informa]iile de pres`“, dar nu [i alte genuri ziaristice. |n spe]`, nu exclude acele crea]ii (genuri) ziaristice care con]in, prin natura lor, implicarea psiho-intelectiv` a autorului, conferind astfel textului/emisiunii marca talentului s`u original; confer` originalitate [i individualitate actului publicistic. Caracteristicile distinctive men]ionate nu se reg`sesc, \ntr-adev`r, \n cazul [tirilor [i informa]iilor, dar s\nt intrinseci altor genuri de scrieri sau emisiuni din presa scris`, vorbit` [i televizat`. Am v`zut cum chiar Rezolu]ia 1003/1993 a Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei distinge \ntre „[tire“ [i „opinie“, ultima ca expresie a personalit`]ii autorului, ca drept (subiectiv) fundamental al omului. |n general, textul ziaristic, altul dec\t [tirea brut` („nepersonalizat`“), este [i poate fi considerat [i protejat ca oper` personal` de pres`, din care decurg at\t drepturi, c\t [i responsabilit`]i precis determinate de lege. Pentru c`, este cel pu]in curios ca un text/ o emisiune proprie (de autor) s` atrag` asupra acestuia efectele r`spunderii normative (legale [i deontologice), dar s` nu fie protejat`, tot normativ, fa]` de ceilal]i, de[i apar]ine indubitabil unei anumite persoane. 126

De lege ferenda: Este posibil [i necesar ca Legea nr. 8/1996 s` includ` la art. 7 [i crea]ia publicistic`/de pres` (scris`, vorbit` [i televizat`), printre operele care s` beneficieze de protec]ia legal` a dreptului de autor (litera „e“, art. 9, r`m\n\nd valabil`). Semnale de reconsiderare legal` a scrierilor ziaristice exist`. Yolanda Eminescu sesiza schimbarea de atitudine normativ` inclusiv \n legisla]ia noastr` recent`. „Legisla]iile mai noi, \ns`, printre care [i actuala lege romån`, au recurs la o enumerare a operelor protejabile, f`r` \ns` a atribui acestei enumer`ri un caracter limitativ“157. Ceea ce ar putea s` \nsemne c` enumerarea poate fi continuat` prin includerea [i a altor „opere protejabile“ [i aceasta chiar dac` enumerarea este, de obicei, strict limitativ`, spre deosebire de exemplificare („permisiv`“). Ini]iative legislative din alte ]`ri s\nt mai tran[ante \n aria vizat`. „Codul portughez“ \n vigoare adopt` „enumerarea nelimitativ`, \n care figureaz`: a) c`r]ile, bro[urile, revistele, ziarele [i alte opere scrise“, iar codul spaniol, adopt`, de asemenea, enumerarea (nelimitativ`) \n art. 10, \n care men]ioneaz`: „a) c`r]ile, bro[urile, imprimatele, culegerile de scrisori, opere scrise, discursuri [i alocu]iuni, conferin]e, pledoarii, cursuri [i orice alte opere de aceea[i natur`“. A[adar, \n ce prive[te „opera ziaristic`“, legisla]ia portughez` („codul“) enumer` „revistele, ziarele“ printre operele protejabile. Este un bun \nceput dar \nc` insuficient. S\nt necesare detalii, \ntruc\t, \ntr-o interpretare strict literal`, operele protejabile s\nt ziarele [i revistele ca produse culturale originale [i nu, \n primul r\nd [i neap`rat, textele [i imaginile publicistice luate \n parte. Argumentul c` „opera ziaristic`“ este o oper` colectiv` nu poate fi invocat \n chip tran[ant. tendin]a este de a acorda aceea[i interpretare normativ` at\t „produsului cultural“, c\t [i componentelor sale creative, originale (opinii, comentarii, reportaje etc.). Scrierile publicistice men]ionate \n art. 7 lit. „a“ din Legea nr. 8/1996 (privind drepturile de autor [i drepturile conexe) ar asigura o mai corect` acoperire realit`]ii mediatice, dac` ar include, explicit, [i publicistica de tip ziaristic al`turi de cea literar`, artistic` [i [tiin]ific`.

DREPTUL LA CRITIC~ Este considerat un atribut de personalitate al gazetarului, intrinsec profesiei, legitimat de competen]a [i onestitatea analistului/comentatorului angajat \n comunicarea mediatic`/ziaristic`. Critica publicistic` este, cum observ`m, str\ns legat` de cauza comentatorului/analistului care propune o opinie, o interpretare personal` („subiectiv`“) cu privire la un fapt/eveniment/atitudine 127

public` [i de interes public. Este o judecat` contextual` apar]in\nd unui subiect public (ziaristul), bazat` pe fapte concrete, dar [i pe indicii, aparen]e sau opinii ale celor implica]i, viza]i sau martori la eveniment. Tipul de judecat` critic` pe care ziaristul o realizeaz` indic` obliga]ia, inclusiv a legiuitorului, cum [i a instan]elor, de a observa caracterul relativ al criticii de pres`, \n compara]ie cu alte forme de analiz` (statistic`, istoric`, sociologic`). Critica de pres` rezult` din consecin]a imediat` a faptelor, opiniilor, evenimentelor. Adev`rul dar [i aparen]ele de adev`r, faptele determinate/confirmate dar [i (\nc`) neconfirmate, cauzele reale dar [i virtuale coexist` \n textul de pres`; \n istoria clipei („Ziaristul este istoricul clipei“ - spunea Albert Camus). Or, tocmai aceste constante circumstan]iale conduc la ideea c` atitudinea critic` a ziaristului este una de tip impresionist [i supus` unor riscuri inerente de exactitate. Argumentul decisiv al ziaristului \n fa]a riscurilor de exactitate este buna sa credin]` [i onestitatea profesional`. Este un fapt acceptat c` exist` o real` interferen]` \ntre exactitatea [i onestitatea profesional`. Onestitatea, odat` afirmat` [i probat`, anuleaz` efectele punitive (morale/juridice/deontologice) provocate de invocarea inexactit`]ii de c`tre o persoan` ce se consider` lezat` \ntr-un drept al s`u. A[a cum men]ionam [i \ntr-un capitol anterior, opiniile, inclusiv cele critice, s\nt verificate prin aplicarea criteriilor onestit`]ii [i nu ale adev`rului (ziaristic) aplicat [tirilor [i informa]iilor (care prezint` faptul de pres` exact [i corect, f`r` nici un fel de comentariu sau adnotare personal`). Jurispruden]a Cur]ii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg l`mure[te termenii dreptului la critic`, \n hot`r\rea privitoare la „Cazul Lingens contra Austriei - Condamnarea penal` a unui jurnalist pentru def`imarea Cancelarului federal“ (H. 8 iulie 1986). Condamnat \n Austria, ziaristul Lingens are c\[tig de cauz` la instan]a european`. Curtea de la Strasbourg constat` c` este vorba de o controvers` politic`/public` postelectoral`; c` ziaristul a fost de bun` credin]`; c` exactitatea faptelor care au stat la baza judec`]ii de valoare a ziaristului nu a fost contestat`. Ceea ce a fost re]inut de prima instan]` se referea la termenii (limbajul) \n care s-a f`cut critica, „de natur` s` d`uneze reputa]iei dlui Kreisky“ (cancelarul Austriei la acea vreme). |n spe]` fusese re]inut`, deci, formularea lexical-stilistic` a criticii. Curtea European` considera c`, \n respectivul caz, era vorba de un om politic (personalitate public` de prim` importan]`) [i de o problem` politic` de larg interes public. De asemenea, ziaristul a f`cut o judecat` de valoare [i nu a recurs la afirma]ii, imput`ri sau atingeri care s` lezeze demnitatea sau onoarea persoanei vizate. Curtea European` a considerat necesar s` precizeze, o dat` \n plus, sensul [i contextul criticii de pres`. Trei detalii apar ca importante: 128

- Obliga]ia de a face deosebirea \ntre fapte [i judec`]i de valoare (: „existen]a primelor poate fi demonstrat`, \ns` dovada adev`rului celor din a doua categorie este imposibil`“). - „Limitele criticii admisibile (...) s\nt mai largi pentru un om politic dec\t pentru un simplu particular“ (pag. 444). - Presa s` fie considerat` un mijloc de informare [i control al comportamentului public (deasupra influen]elor, presiunilor sau partizanatelor arbitrare). Normele deontologice [i juridice configureaz` libertatea [i limitele criticii publicistice, astfel \nc\t s` fie respectat`, \n toate \mprejur`rile, o just` propor]ionalizare \ntre efectele negative ale realit`]ii [i efectele corective ale criticii. Cei implica]i nu trebuie s` fie nici mai pu]in vinova]i dec\t s\nt, dar nici mai mult. Este [i motivul pentru care legiuitorul, de la noi [i din alte ]`ri, propune un cadru normativ specific presei, \n limitele c`ruia s` se realizeze critica de tip mediatic (ziaristic). Reglement`rile specifice pun accentul fie pe obiectivitatea criticii („corect`“, „principial`“) cum se \nt\mpl` \n legisla]ia româneasc`, fie pe buna credin]` a ziaristului („inten]ia“), \n legisla]ia francez`. Legisla]ia romåneasc` prevede dreptul la o critic` obiectiv`, chiar dacc` nu \n toate cazurile foarte explicit. Legea 41/1994 privind organizarea [i func]ionarea Societ`]ii Romåne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romåne de Televiziune con]ine, \n art. 14, o precizare sugestiv`: „{tirile [i informa]iile trebuie difuzate \n mod fidel, iar comentarea lor trebuie f`cut` cu obiectivitate, f`r` nici o influen]` din partea autorit`]ilor publice sau a altor persoane juridice de drept public, privat ori a unor persoane fizice“. Legea pretinde obiectivitate atitudinii subiective a ziaristului (\n comentarii, analize, judec`]i, inclusiv \n cele critice). Constitu]ia Romåniei stabile[te mijloacelor de comunicare de mas` „obliga]ia s` asigure informarea corect` a opiniei publice“ (art. 31 alin. 4). S` remarc`m expresia, mai apropiat` de specificul presei, utilizat` de textul constitu]ional („informarea corect`“), fa]` de comentarea „cu obiectivitate“, termen relativizant \n sens moral [i comunica]ional. Legea presei nr. 3/1974, \nc` \n vigoare, recurge la o formulare mai explicit` a dreptului la critic`: „Nu se consider` a aduce lezare critica obiectiv`, principial` [i constructiv`, exercitat` prin pres`, \n realizarea func]iilor sale social-politice“ (art. 72 alin. 3). Iar art. 68, al aceleia[i legi, ap`r` dreptul de a critica, \n urm`torii termeni: „Presa trebuie s` ia atitudine ferm` \mpotriva oric`ror persoane care \mpiedic` exercitarea dreptului de a critica, indiferent de func]ia pe care acestea o de]in“. 129

Pentru o mai exact` \n]elegere a dreptului de a critica, doctrina [i jurispruden]a francez` stabilesc o rela]ie de consecin]` \ntre dreptul la critic` [i calomnie („def`imare“). Rela]ia astfel acceptat` permite o mai precis` configurare a sensului obiectivit`]ii ([i a criticii obiective) \n aria presei. Comentariile, opiniile, inclusiv cele critice, s\nt calificate \n func]ie de buna credin]` a ziaristului („subiect cunosc`tor“); de subiectivitatea lui legitim`. |n acest fel, obiectivitatea nu mai apare ca o tentativ` [i tenta]ie a „cunoa[terii [tiin]ifice de a realiza descrierea [i explica]ia fenomenelor independent de op]iunile valorice [i de particularit`]ile subiectului cunosc`tor“, ceea ce Max Weber numea „neutralitatea etic` sau axiologic`“158. |n pres` opereaz` nu at\t tenta]ia (ideal`) a unei judec`]i epurate de op]iunile subiectului cunosc`tor, ci inten]ia subiectului fa]` de obiectul vizat/comunicat (fapte, evenimente, ac]iuni cu relevan]` public`). „Comentariile de pres` nu s\nt judecate ca def`im`toare dac` s\nt f`cute cu bun` credin]`, f`r` aminozit`]i personale [i f`r` inten]ia de a v`t`ma. Nu trebuie denaturate faptele, nici amplificate sau deformate pentru a le da o tent` spectacular` (de senza]ional - s.ns.)“159. Jurispruden]a francez` a „decupat“ patru elemente definitorii pentru buna credin]`: „legitimitatea scopului urm`rit, absen]a animozit`]ilor personale, pruden]a [i modera]ia \n exprimare, corectitudinea anchetei [i controlul surselor. Interesul social dominant (s.ns.) constituie principalul criteriu de apreciere“160. |n nici o \mprejurare, deci, obiectivitatea [i critica obiectiv` de pres` nu exclud atitudinea subiectiv`, accept\nd inten]ia - element subiectiv determinant \n calificarea faptelor declictuale - ca argument obiectiv pentru stabilirea nevinov`]iei („buna inten]ia/“buna credin]`“) sau vinov`]iei („reaua inten]ie“/ „reaua credin]`“). Prevalen]a elementului inten]ional, subiectiv („buna credin]`“) \n aprecierea obiectivit`]ii unui text critic de pres` (comentariu, anchet` etc.) impune ideea c` „subiectul cunosc`tor“ (ziaristul) nu trebuie s` renun]e la stilul [i ra]ionamentul propriu/personal \n textul publicat/difuzat, ci s` evite „iluziile sim]urilor, ale limbajului, ale valoriz`rilor eronate“; \n expresia abstract`: „imixtiunile deviante ale subiectului“161. De altfel, literatura francez` de specialitate vorbe[te de obiectivitate doar \n dou` situa]ii: a) critica \n domeniul literar, artistic sau [tiin]ific [i b) critica produselor industriale. Criticului literar nu i se cere dec\t „s` fie sincer, obiectiv [i competent“. Ceea ce \nseamn` obliga]ia „de a nu viza onoarea autorului, reputa]ia [i probitatea sa, de a nu fi injurios nici sistematic defavorabil, ceea ce ar releva inten]ia de v`t`mare“162. |ntre obiectivitate [i buna inten]ie - \n critica ziaristicii - nu par a exista deosebiri de esen]`. 130

Critica produselor industriale urmeaz`, \n principiu, regulile de mai sus, relative la „produsul artistic“, cu deosebire „atunci c\nd este vorba de analiza comparativ` a unor produse concurente“. Lucien Solal [i colaboratorii vorbesc explicit de rela]ia obiectivitate-bun` credin]`: „…|n domeniul tehnic, ziaristul va trebui, conform jurispruden]ei recente, s` fac` proba obiectivit`]ii (ceea ce ar fi m`sura bunei sale credin]e) [i s` ac]ioneze cu cea mai mare pruden]`“163. |n sens general, dreptul la critic` - obiectivitatea [i critica obiectiv` - se situeaz` sub semnul bunei credin]e, al atitudinii corecte, oneste.

CONFIDEN}IALITATEA {I SECRETUL SURSELOR DE INFORMARE Poate ap`rea ca o expresie pleonastic`, de vreme ce, \n limbajul curent, \nt\lnim at\t expresia „confiden]ialitatea surselor“ c\t [i „secretul surselor“, cu acela[i \n]eles. |ntr-adev`r, [i semantic [i normativ sensurile celor dou` sintagme nu s\nt precis delimitate. Cu toate c` \ntre „confiden]`“ [i „secret“ se pot stabilii deosebiri de nuan]` [i sens nu tocmai de ignorat. |n „regrup`rile“ lexicale de tip sinonimic, spre exemplu, adjectivul „secret“ face parte din „familia semantic`“ \n care \nt\lnim „ascuns“, „confiden]ial“, „ermetic“; cum [i „intim“, „discret“ sau „disimulat“, „ipocrit“ („r`u inten]ionat“), „mascat“, „deghizat“. Un fapt confiden]ial „se comunic` \n tain`: secret“ (DEX), \n timp ce \ntrevederile pot fi confiden]iale [i chiar ultraconfiden]iale (Le Robert). A[a fiind, se poate enun]a concluzia gr`bit` c` o aceea[i surs` poate fi confiden]ial` sau secret`, f`r` a mai trebui s` deosebim natura diferit` a diverselor tipuri de surse. |n limbajul curent, fie c` este vorba de o surs` uman`, fie de una material` (document, dosar, dischet` etc.) se utilizeaz` calificativele „confiden]ial`“ sau „secret`“, \ntr-un sens indistinct. Uzan]ele au impus regula printr-o circumstan]iere semantic` a cuv\ntului „secret“, mai apropiat de „secretizarea“ confidentului dec\t a documentului; a datelor [i informa]iilor \ncredin]ate ziaristului. Precizarea \nlesne[te posibilitatea de a constata diferen]a de substan]` dintre „secret“ \n \n]elesul aici sugerat [i secretul definit de legea secretului de stat sau de Codul Penal. Secretul de stat - \n clasificarea: „strict secret de o importan]` deosebit`“, „strict secret“ [i „secret“ - vizeaz` interdic]ia de a da publicit`]ii („a divulga“) date [i informa]ii ce vizeaz` siguran]a na]ional`, indiferent pe ce c`i s-a intrat \n posesia lor. Pe c\nd, \n cazul secretului surselor, datele [i informa]iile pot fi \n general publicate, cu condi]ia ca sursa s` r`mån` secret` (confiden]ial`). 131

Secretul surselor este, \n cazul practicii publicistice, mai apropiat de confiden]ialitatea surselor [i, de aceea, diferit \n substan]` de „secretul datelor [i informa]iilor“ de importan]` deosebit`. |n aria publicistic`, „secret“ este utilizat, cu prec`dere, cu sensul de „discret“, „anonimat“, „confiden]ial“. Totu[i, o similitudine perfect` de sens nu poate fi stabilit` \ntre „confiden]ialitatea surselor“ [i „secretul surselor“. Din motivul elementar c` datele [i informa]iile ob]inute de la un „confident“ impun o diferen]iere de raport fa]` de cele extrase dintr-un „document“, primit prin fax, po[t`, e-mail etc., cu expeditor cunoscut sau necunoscut. |n primul caz este vorba de o confiden]`, o m`rturisire. Altfel spus: un act eminamente subiectiv/personal; atribuit unui confident, unui interlocutor. De obicei, confidentul (sursa confiden]ial`) vorbe[te/spune/sugereaz`, f`r` a recurge la text scris. „|]i spun ceva, dar strict confiden]ial“ (off the record). Spune ceva important, de interes public, dar dore[te s` nu-i fie dezv`luit numele (repet`m: numele [i nu datele sau informa]iile oferite). Putem conchide c`, \n sens riguros, expresia „confiden]ialitatea surselor“ re]ine numai declara]iile/ m`rturisirile personale: sursele umane. Implic` numai „confidentul“ [i „confesiunea“ sa. |n cel de-al doile caz („secretul surselor“), s\nt incluse at\t sursele umane, c\t [i cele materiale. For]area expresiei nu este, totu[i, f`r` temei. Confesiunea este [i poart` semnele aprecierii/judec`]ii subiective \n chip absolut. |ntre informa]ia ob]inut` \ntr-o confesiune [i aceea rezultat` dintr-un document (de multe ori, impersonal, neutru; o sintez`, o statistic` etc.) se afl`, \n mod firesc, subiectivitatea confidentului; inclusiv atunci c\nd dore[te, explicit, s` fie „obiectiv“. Din aceast` diferen]` animist` decurge [i condi]ia juridic` a surselor: calificarea [i tratamentul procesual al acestora. Confidentul - \n cazul c\nd ar putea fi chemat \n instan]` - va fi supus criteriilor onestit`]ii, stabilite pe baza elementului inten]ional, ce configureaz` latura subiectiv` a posibilului delict de pres`. Confidentul de rea-credin]` poate fi determinat ca subiect activ al delictului. Pe c\nd documentul utilizat/\nsu[it de ziarist poate constitui prob` a vinov`]iei sau a bunei credin]e a ziaristului \nsu[i, care l-a utilizat f`r` s`-l verifice. Protejarea surselor de informare constituie regula general-acceptat` \n sistemele democratice de drept al comunic`rii, chiar [i acolo unde legisla]ia \n vigoare nu prevede expres acest lucru. Legisla]ia din ]ara noastr` face referire direct` la confiden]ialitate. Legea 41/1994 privind organizarea [i func]ionarea Societ`]ii Romåne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romåne de Televiziune prevede: „Caracterul confiden]ial al surselor de informare a personalului de specialitate este garantat prin lege“ (art. 14 (11)). 132

|ntrebarea care se pune este dac`, \n cazul confiden]ialit`]ii, putem vorbi de caracterul absolut sau relativ al acestei institu]ii juridice. Mai precis: ziaristul poate opune, \n toate \mprejur`rile profesionale [i procesuale, dreptul s`u intangibil la nedezv`luirea surselor de informare? Legea 3/1974 stipuleaz`: „Organele de pres` nu s\nt obligate s` dezv`luie celor viza]i sursele de informa]ie pe baza c`rora au elaborat materialele difuzate, sursele nedezv`luite constituind secret profesional“ (art. 63). Textul legii este punctual restrictiv: sursele de informa]ie nu s\nt dezv`luite celor viza]i \n textul publicistic, emisiune etc. Ceea ce ar putea s` \nsemne c` „al]ii“ - implica]i direct sau indirect \n publicarea sau judecarea textului \n cauz` - ar avea dreptul s` afle sursele de informa]ie. Acesta pare a fi adev`rul art. 63: redactorul [ef, editorul, directorul, organul de cercetare penal`, instan]a pot pretinde [i pot ob]ine, conform legii, identitatea surselor de informa]ie. O reglementare departe de caracterul total al confiden]ialit`]ii. Legea 41/1994 restr\nge plaja confiden]ialit`]ii. Dezv`luirea surselor proprii este acceptat` doar pentru „\nc`lcarea interesului public“. Art. 14 (12) precizeaz`: „Dezv`luirea acestor surse, motivat` de \nc`lcarea interesului public, poate fi f`cut` numai \n baza dispozi]iei emise de o instan]` judec`toreasc`“. Simpla compara]ie \ntre cele dou` texte de lege reproduse mai sus indic` diferen]a notabil` de \ncadrare libertar` a secretului surselor. |n legea din 1994, dezv`luirea surselor de informa]ie se poate realiza numai \ntr-un singur caz: prin dispozi]ia instan]ei [i numai dac` s-a produs o \nc`lcare a interesului public. Pe c\nd Legea 3/1974 oblig` la dezv`luirea surselor [i \n fa]a superiorilor ierarhici din redac]ie (din fericire, Legea 3/1974 r`m\ne valabil` numai \n acele prevederi care nu contrazic Constitu]ia României. Astfel c` art. 63 este inoperabil). Prevederi legale mai precise, relative la secretul sursei, cuprinde Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor [i drepturile conexe. |n art. 91 s\nt stabilite at\t obliga]ia p`str`rii secretului surselor de informa]ie folosite \n opere, c\t [i condi]iile precise de dezv`luire a acestora: „(1) Editorul sau produc`torul, la cererea autorului, este obligat s` p`streze secretul surselor de informa]ie folosite \n opere [i s` nu publice documentele referitoare la acestea. (2) Dezv`luirea secretelor este permis` cu consim]`m\ntul persoanei care l-a \ncredin]at sau \n baza unei hot`r\ri judec`tore[ti, definitive [i irevocabile“.|n acela[i cadru al „secretului“ se \nscrie [i aducerea la cuno[tin]` public` a operei. Art. 10 stabile[te c` autorul are „dreptul de a decide dac`, \n ce mod [i cum va fi adus` opera la cuno[tin]` public`“. Desigur, secretul sursei de informa]ii, inclusiv \n aria presei, nu opereaz` \n cazul \n care sursa („confidentul“) consimte s`-i fie dezv`luit numele sau dac` 133

ea \ns`[i \[i face public numele. Unele discu]ii apar, c\nd este vizat` obliga]ia prin instan]` de a dezv`lui sursa. Decizia instan]ei judec`tore[ti apare logic` numai dac` este \n cauz` interesul public [i numai atunci c\nd interesul public poate fi precis configurat; conform legii. Exist` \ns`, un caz \n care cel vizat este ziaristul \nsu[i, ca urmare a utiliz`rii informa]iilor furnizate de surs`. Ziaristul poate ajunge \n faza de inculpat pe baza unor informa]ii inexacte, mincinoase, trunchiate, trucate sau contraf`cute cu inten]ie de surs`. Putem oare consider` ca admisibil (legal [i moral) dreptul ziaristului de a dezv`lui, \n instan]` [i din proprie ini]iativ`, identitatea sursei? R`spunsul este, desigur, da, at\ta vreme c\t ziaristul de bun`-credin]` a utilizat date [i informa]ii dup` toate aparen]ele exacte, corecte, dar distorsionate inten]ionat de surs`. Sursa de rea-credin]` poate r`spunde inclusiv juridic pentru fapta ilicit` comis` (analogie posibil` cu m`rturia mincinoas`). |n general, se accept` c` „dreptul secretului profesional va putea fi invocat p\n` la limita extrem` a legii“ (Codul propus la ONU; 1952). O situa]ie mai aparte \nt\lnim \n legisla]ia francez`. Legea francez` confer` ziaristului dreptul de a nu dezv`lui sursa \n nici o \mprejurare. Singurul caz expres stipulat de lege, cu referire la secretul sursei, prive[te pseudonimul. {i anume: situa]ia \n care un text publicistic, semnat cu pseudonim, constituie obiect al urm`ririi penale, directorul publica]iei este autorizat s` dezv`luie adev`rata identitate a autorului. „Legea nu prevede o sanc]iune \n caz de refuz (de a dezv`lui numele real), dar declar` c` «directorul nu mai este ]inut de secretul profesional»“. |n alte situa]ii jurispruden]a admite „scuza legitim`“ (recunoscut` \n cazul ofi]erilor poli]iei judiciare) [i pentru ziari[ti, c`rora li se accept` nedezv`luirea unor date, informa]ii, detalii etc stabilite cu sursele contactate pe timpul investig`rii unor cazuri. „Scuza legitim`“ nu se confund`, totu[i, cu „secretul profesional“, de[i opereaz`, \n anumite circumstan]e, \n mod analog. O structurare \n materie relev` unele asem`n`ri dar [i diferen]e \ntre: – confiden]ialitatea sursei; – secretul sursei; – t`cerea legitim`. Confiden]ialitatea vizeaz` cu prec`dere sursele umane: declara]ii, convorbiri purtate cu o persoan` care dore[te s` r`m\n` anonim`. Secretul sursei are \n vedere [i alte surse de informa]ie dec\t personale: dosare, documente, \nregistr`ri fonice, video etc. T`cerea legitim` se refer` la anumite detalii de ordin personal, familial, profesional pe care sursa (persoana) dore[te s` nu fie re]inute \n cauz` de investigator (ziarist) [i nici aduse la cuno[tin]` public` ori \n aten]ia instan]ei; \n cazul „t`cerii legitime“ numele sursei este cunoscut; spre deosebire de 134

„confiden]ialitate“ [i „secret“, \n acest caz este vorba de secretizarea unui anumit tip de informa]ii [i opinii care nu s\nt decisive \n clarificarea cazului. Confiden]ialitatea, secretul sursei, [i t`cerea legitim` formeaz` con]inutul secretului profesional.

CENZURA {I AUTOCENZURA Indic`, \n fapt, o atitudine interdictiv` relativ` la dreptul de informare [i comunicare. |]i este interezis sau \]i interzici s` comunici sau s` comentezi un fapt, eveniment etc. Sau: comunici/comentezi eronat faptul/evenimentul, \n func]ie de comanda social`/politic`/patronal` ori \n func]ie de spaima inoculat` de autoritate (c\nd nu este vorba de oportunism sau con[tiin]` pervertit`). Cenzura \n \n]elesul obi[nuit este institu]ional` (organizat` [i aplicat` de un organism/institu]ie specializat`); autocenzura are un caracter personal (gazetarul/comunicatorul [i-o autoimpune de team` sau din oportunism). |n ambele cazuri, criteriile adev`rului sau ale onestit`]ii \n investigarea, redactarea [i publicarea [tirilor [i opiniilor nu pot fi aplicate. Actul de informare [i comunicare este distrus \n esen]a sa: un act arbitrar, un delict comunica]ional. Cenzura este rezultatul ac]iunii directe \mpotriva libert`]ii de exprimare [i comunicare din partea unor institu]ii/organisme specializate, constituite \n chip deliberat de autorit`]i sau institu]ii publice sau private. Autocenzura constituie o manifestare unilateral`, deliberat`, a gazetarului \nsu[i, de eludare sau „reciclare“ negativ` a adev`rului [i onestit`]ii faptelor [i opiniilor; manifestare determinat` de team` sau oportunism („a min]i pentru a profita sau pentru a supravie]ui“). Deducem, astfe, o dubl` func]ie a cenzurii/autocenzurii: a) interdic]ia imperativ` de a publica sau comenta fapte, evenimente sau opinii neagreate de organisme politice, statale, civice etc [i b) publicarea [i comentarea faptelor, evenimentelor distorsionat, neveridic, interesat. Comunicarea cenzurat` este una obligatorie, poruncit`. Abera]ia cenzurii nu rezult` numai din interdic]ia categoric` de a publica sau comenta faptele de interes public, ci [i din a le distruge sensul [i cauza comunica]ional`. De a le publica a[a cum a stabilit autoritatea public` sau privat` discre]ionar`. Spunem, astfel, c` cenzura este exercitat` de stat ([i se impune at\t institu]iilor de pres` publice, c\t [i private), [i institu]ional` - impus` de institu]iile de pres` publice sau private, \n mod sistematic sau conjunctural. 135

Cenzura [i autocenzura au o lung` tradi]ie \n evolu]ia umanit`]ii. Practic, cenzura [i autocenzura \nso]esc, organic, actul de comunicare a ideilor, doctrinelor, opiniilor illo tempore. Satira, fabula, parabola [i chiar c\ntecele de petrecere se derulau dup` un canon dinainte stabilit. Puteai fi ucis nu numai pentru ceea ce spuneai, ci [i dac` spuneai mai frumos (altfel), dec\t st`p\nul sau zeul tutelar. For]\nd termenii, am putea vorbi [i de o cenzur` simbolic`. R`m\ne sugestiv`, spre exemplu, trufia lui Marsyas din Frigia, c\nt`re] din fluier, care a cutezat s`-l provoace la o \ntrecere pe zeul Apollo; silenul a pierdut [i, drept pedeaps`, a fost jupuit de viu. Soarta lui Marsyas relev` norma cenzurii arhetipale (st`p\n-supus), cu at\tea conota]ii contemporane. Procesul [i condamnarea la moarte a lui Socrate configureaz` cenzura politic`. Aceea[i metod` atroce o \nt\lnim [i \n prigoana anticre[tin`, \nso]it` de supliciile publice suportate de propov`duitorii noii credin]e, cum, mai t\rziu, de militan]ii con[tiin]ei libere, scientist-laice, sau de practican]ii unor ideologii de tip ra]ionalist, antitotalitar, nihilist etc. Privit` dintr-o asemenea perspectiv`, cenzura indic` cel pu]in dou` ac]iuni, complementare, \n fond: a) interdic]ia de a se publica un fapt, eveniment, opinie f`r` viza unor organisme specializate ale puterii de referin]` (politic`, confesional`, redac]ional`); viza de acest tip afecteaz` comunicarea unui fapt public, chiar dac` este relatat „alb“, necomentat, sau a unui comentariu pe marginea unui fapt/eveniment acceptat \n principiu, dar nu sub forma comentat`, personal`. b) interdic]ia de „a face sau a nu face“, de a spune sau a nu spune altceva [i altfel dec\t permit, \n drept [i \n fapt, „depozitarii“ puterii discre]ionare; vom observa aici un tip de reguli constr\ng`toare asem`n`toare celor dintre comitent [i prepus (din dreptul civil), cum [i rela]iile dispropor]ionalizate, antilibertare dintre editor [i ziarist sau dintre patron [i ziarist; uzan]ele interdictive de tip editorial s\nt cel pu]in la fel de nocive, dac` nu mai mult, dec\t normele juridice subliniat interdictive. Pentru a se evita asemenea practici redac]ionale ar trebui s` se fac` o nuan]at` distic]ie \ntre „viza profesional`“, responsabilitatea individual`/solidar` a „actorilor“ comunic`rii, independen]a/autonomia editorial` enun]at` de legisla]ia \n vigoare (Legea 41/1994 [i Legea Audivizualului nr. 48 din 1992), „bun de tipar“ sau „bun de difuzat“. Normele deontologice \n uz stabilesc, de altfel, o necesar` solidaritate comunica]ional` \ntre ziari[ti-editori-patroni, bazat` pe realitatea c` informa]ia este un bun public [i „nu trebuie s-o trateze ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental al cet`]eanului“ (Rezolu]ia 1003). Starea normativ` [i practica redac]ional` relev` dou` tipuri de cenzur` uzuale: a) cenzura autorit`]ii (stat, institu]ii publice); b) cenzura redac]ional` 136

ambele la fel de inoportune. Concluzia preliminar` - \n condi]iile expansiunii con[tiin]ei comunica]ionale de ast`zi - relev` necesitatea anihil`rii cenzurii prin libertate; contracararea interdic]iei prin drept, cu deosebire, c\nd este vorba de un drept fundamental, un drept absolut (dreptul la informa]ie). |ntr-o carte recent` („Puterea [i cultura“), cenzura este definit`, \n esen]`, ca un act arbitrar, \mpotriva unor „informa]ii, idei, \n sens larg: crea]ii intelectuale, pe care publicul are dreptul s` le cunoasc`“164. Autorul lucr`rii distinge, \n func]ie de „momentul examin`rii produsului cultural“, cenzura preventiv` («restr\ngerea prealabil`») [i cenzura a posteriori („dup` finalizarea produsului cultural“, pentru a se verifica modul cum au fost respectate exigen]ele cenzorului). Discu]ii \nc` nefinalizate se poart` \n leg`tur` cu „autonomia [i independen]a editorial` a serviciilor publice de radiodifuziune [i de televiziune“ (art. 8/Legea 41/1994). |ntrebarea este: Legiuitorul stabile[te autonomia [i independen]a serviciilor publice men]ionate numai fa]` de ingerin]e exterioare acestora sau [i interioare? Textul art. 8 indic` doar ingerin]e exterioare [i se refer` la „institu]ii“ [i la „programe“ \n general. Art. 8: „Autonomia [i independen]a editorial` a serviciilor publice de radiodifuziune [i televiziune s\nt garantate prin lege, iar programele acestora s\nt ocolite de orice ingerin]e ale autorit`]ilor publice, precum [i de influen]ele oric`ror partide, forma]iuni social-politice, sindicale, organisme comerciale [i economice sau grupuri de presiune“. (Fire[te c` prin „programe“ vom \n]elege at\t structura, c\t [i con]inutul emisiunilor propriu-zise, mai ales, acesta din urm`). Problema ce se pune este dac` ingerin]ele s\nt interzise [i personalului redac]ional (editor, realizator etc.). Printr-o interpretare extensiv`, s-ar putea afirma principiul non-ingerin]ei redac]ionale \n textul/emisiunea propus` public`rii/difuz`rii. Art. 10/Legea 41/1994 men]ioneaz` la punctul 5 litera a: „ap`rarea ziari[tilor [i a celorlal]i realizatori de emisiuni fa]` de \ncerc`rile de a li se leza drepturile“165. Singura restric]ie ]ine de responsabilitatea individual` (Art. 10 lit. d: „exercitarea profesiei de ziarist [i de realizator de emisiuni \n condi]ii de r`spundere profesional`, moral` sau juridic`, dup` caz“ - s.ns.). Am fi tenta]i s` credem c` ziaristul r`spunde pentru textul/emisiunea proprie \n m`sura \n care [i c\t stabilesc normele [i clauzele juridice contractuale [i deontologice \n vigoare, cuprinse \n angajamentul de munc`. Totu[i, Legea 41/1994, cu modific`rile din 1998, stabile[te r`spunderea succesiv` („\n cascad`“) pentru informa]ia sau crea]ia difuzat`, \n ordinea: realizator-autor-serviciu public. |n special r`spunderea serviciului public pare s` confere dreptul institu]iei de a decide cu privire la difuzarea sau nu a unor informa]ii sau crea]ii mediatice specifice. Textul legii este formulat astfel: 137

„r`spunderea pentru informa]ia sau pentru crea]ia adus` la cuno[tin]a public` revine, dup` caz, \n condi]iile legii, realizatorului de emisiuni sau programe, autorului, precum [i serviciului public de radiodifuziune, respectiv de televiziune“ (art. 14. pct. 3). Or, dac` r`spunderea este \n „cascad`“ [i nu \ncepe, \n primul r\nd cu autorul (exist\nd cazuri c\nd acesta este exonerat de r`spundere!), apare logic ([i \n spiritul legii) ca „independen]` profesional`“, stipulat` de lege, s` priveasc` numai acele texte/emisiuni care corespund prevederilor exprese ale legii [i clauzelor contractuale. Dar asemenea interpretare - excesiv normativ` - este departe de standardele comunica]ionale \n uz, \n cadrul c`rora asumarea individual` a textului propriu [i a consecin]elor produse constituie o component` a libert`]ii [i a dreptului fundamental la informa]ie [i comunicare. Preciz`rile art. 14 nu-[i pot g`si aplicarea dec\t \ntr-un singur caz: al textelor/emisiunilor care constituie, \n chip evident, nu delict de pres`. |n acest caz, editorul/realizatorul [i chiar institu]ia de pres`, a c`ror r`spundere este angajat` automat, prin efectul legii, pentru un text/emisiune cu caracter delictual, pot interveni profesional (\n con]inut [i \n form`) pentru a se stopa delictul (posibil) de pres`. Numai acest tip de cenzur` intern` are ra]iuni temeinice [i credem c` reprezint` voin]a legiuitorului.

138

NOTE BIBLIOGRAFICE

1).

2) 3).

4). 5). 6).

7). 8).

Adev`rul ziaristic este adev`rul faptului („al [tirii“) c`ruia i se pretinde s` fie relatat exact, nedeformat [i netrunchiat; s` fie decupat, din contextul \n care s-a petrecut, corect [i cu bun` credin]`; s` nu con]in` aprecieri, comentarii personale („subiective“). Faptului de pres` i se aplic` ceea ce speciali[tii au numit „criteriile adev`rului“; opiniilor/comentariilor li se aplic`, dat` fiind pecetea personal` a autorului, „criteriile onestit`]ii“. (Rezolu]ia 1003). Expresie ce define[te deontologia (deon, deontos- „ceea ce este bine“, „ceea ce se cade“ [i logos - [tiin]`). |n sensul c` ziaristul impune influen]a predominant` a presei, a actului publicistic („act de g\ndire“) \n aprecierea unor evenimente, opinii sau a unor persoane implicate \n ac]iuni/activit`]i cu relevan]` public`; influen]eaz` direct deciziile puterilor \n stat. Prin aceasta ziaristul este considerat [i un „justi]iar“ (Personne qui rend justice, qui fait regner la justice“ - „Le Robert“). Se spune, \n general: la \nceput a fost morala. Ceea ce \nsemn` c` normele morale preced normele juridice [i deontologice. Preceden]a normelor morale constituie premisa logic` a lucr`rii de fa]`. Articolul 16 - Constitu]ia Romåniei din 1991. Sublinierea odat` \n plus de dimensiunii intelective a faptului de pres` este solicitat` de constat`rile \ngrijorate din aria jurispruden]ei, \n cadrul c`reia nu se face obligatoria diferen]` \ntre „infrac]iunea de drept comun“ [i „infrac]iunea de pres`“ [i, prin consecin]`, nici \ntre f`ptuitori. Legiuitorul ([i practica judiciar`) trebuie s` stabileasc` diferen]ele flagrante [i, astfel, s` redea „faptului de g\ndire“ statutul libertar ce-i este caracteristic. „Le Robert“ - micro, 1994. „Deontologismul“ - de David McNaughton, \n „Filosofia moral` britanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 227 [i urm`t. Asupra temei vom reveni, \n detaliu, \n capitolul V al prezentei lucr`ri. 139

9).

10). 11). 12). 13). 14).

15). 16). 17). 18).

19). 20). 21). 22). 23). 24). 26). 27). 140

„Filosofia moral` britanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 30 (Christopher Kirwan - „Influen]e antice \n filosofia moral` contemporan` din Marea Britanie“). J.A. Barnes - „Minciuna \n politic`“, revista „Memoria“ nr. 26/martie 1998, pag. 92. Aristotel - „Etica Nicomahic`“, Edituara {tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1988, Cartea I, pag. 7. Op. cit, pag. 8. Hubert Grenier - „Marile doctrine morale“, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1995, pag. 32. „Ce confer` unei ac]iuni caracterul de corectitudine moral`?“; \n „Filosofia moral` britanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 25 (Cristopher Kirwan). Hubert Grenier, op. cit., pag. 13. „Filosofia moral` britanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 25 (C. Kirwan). OP. cit., pag. 37. Din cuv\ntul grecesc „aporia“ care \nseamn` dificultate, nesiguran]`, prin care g\nditorii elini indicau o tem` (filosofic`) greu/imposibil de rezolvat. „…Contradic]ie de nerezolvat ivit` cu prilejul unui ra]ionament“ - DEX). „Morala \n existen]a uman`“, coordonator Niculae Bellu, Editura politic`, 1989, pag. 94-95. Op. cit., pag. 97. G.W.F. Hegel - „Istoria filozofiei“, Editura Academiei, Bucure[ti, 1964, apud „Morala \n existen]a uman`“, pag. 95. Platon - Opere I, Editua {tiin]ific`, 1974: „Ap`rarea lui Socrate“, pag. 15 [i urm`toarele. Op. cit., pag 38. Philippe Malaurie - „Antologia g\ndirii juridice“, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1997, pag. 344-358. Op. cit., pag 344. Op. cit., pag 346.

28). Op. cit., pag 347 (rela]ia valori morale - rela]ii sociale - ordine social`). 29). Op. cit., pag 347. 30). {i imediat prof. Hayek adaug` relativ la doctrine: „au jucat \ntotdeauna mai cur\nd un rol de fr\n` dec\t unul de motor al procesului civilizator“ (op. cit., pag. 347). 31). Vezi dr. Dumitru Titus Popa, „Dreptul comunic`rii“, Editura Norma, 1999, pag. 13-20. 32). Este vorba de rela]ii de putere, \n care prevalente s\nt puterea economic`, financiar`, militar` [i, prin efect, puterea informa]ional` - o putere \n sine, ostentativ`/critic` - , din care au disp`rut elementele centralizatoare care au stat la baza constituirii statelor moderne: etnicitatea, teritorialitatea, cultura, limba, tradi]ia. 33). Vezi dr. Dumitru Titus Popa, op. cit, pag. 307-312. 34). „R`zboiul informa]ional“ este probabil s` impun` un nou mod de a percepe, a legitima [i a se ob]ine succesul. Vom vorbi de r`zboaie persuasive \n locul r`zboaielor de agresiune? (|n care, deocamdat`, se folosesc [i tehnicile de distrugere a infrastructurilor, unit`]ilor industriale, edificiilor publice etc.). Asemenea tipuri de r`zboaie de persuasiune („impure“ deocamdat`) au avut loc \n Iugoslavia, \n Serbia cu deosebire, dar [i \n Golf, Cecenia etc. Informa]ia, prin caracteristicile sale universale, neutrale, prin disponibilitatea de a crea rela]ii de comunicare [i comuniune la nivel global, va influen]a comportamentele militare, de for]`, p\n` a le condi]iona comunica]ional-imperativ! Acceptarea realei discipline globale, contracararea unipolariz`rii, pe baza „criteriilor de putere“ (v`muite de viziuni [i reguli de sorginte social`, discriminante) este marea ofert` a „societ`]ii informa]iei“ [i, am ad`uga, [ansa evolu]iilor pozitive moderne [i post-moderne. 35). „Hot`r\re asupra rezolu]iilor Adun`rii parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic`“, adoptat` \n Camera Deputa]ilor - Parlamentul Romåniei - \n 12 seprtembrie 1994. Deosebirea pe care Rezolu]ia 1003 o face \ntre „[tire“ (informa]ie) [i opinie ne readuce \n minte celebru adagiu epicurean: „Judecata fals` [i eroarea rezid` \ntotdeauna \n ceea ce adaug` opinia“ (Scrisoare c`tre Herodot). Epicur era adeptul cuno[terii senzoriale; senza]ia ne pune „\n rela]ie cu mediul natural“ [i astfel, „ea este sursa oric`rui adev`r“. De unde [i concluzia epicurean` referitoare la eroarea pe care o adaug` opinia. Dincolo de „senzualismul“ marelui \n]elept elin, r`m\ne deplin 141

36). 37). 38). 39). 40). 41). 42). 43). 44). 45). 46). 47). 48). 49). 50). 51). 52). 53). 54). 55). 142

valabil` rela]ia dintre „adev`r“ [i „opinie“, c`reia societatea modern` accept` s`-i aplice criterii diferite. (Vezi [i „Zece etape ale g\ndirii occidentale“ autori Pierre Auregan [i Guy Palayret, Editura Antet , 1998, pag. 42). Fabrice Bompard - „Société de l’imformation ou société de bien informationnels? Reflexion sur le phénomène d’appropriation de l’information“, ; Médias Pouvoirs, nr. 4/1998. Herbert Marcuse - „Omul unidimensional“, \n „Scrieri filosofice“, Editura politic`, Bucure[ti, 1977. Pierre Auregan, Guy Palayret - „Zece etape ale g\ndirii occidentale“, Editura ANTET, 1998. Op. cit., pag. 191. Op. cit., pag. 192. Op. cit., pag. 192. Diogenes Laertios - „Despre vie]ile [i doctrinele filozofilor“, Editura Minerva, Bucure[ti, 1919, pag. 110. Francisca B`lteanu - „Not` introductiv` la Ap`rarea lui Socrate“, \n Platon, Opere I, Editura {tiin]ific`, pag. 7-8. Platon, op. cit., pag. 23. Diogenes Laertios, op. cit., pag. 95. Platon, op. cit., pag. 26. Diogenes Laertios,. op. cit., pag. 106. Op. cit., pag. 106. Hubert Grenier - „Marile doctrine morale“, Editura Humanitas, 1995, pag. 13-15. Op. cit., pag. 15-16. Diogenes Laertios, op. cit., pag. 112. Op. cit., pag. 213. Op. cit., pag. 195. Platon, Opere V, („Republica“), Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1986, pag. 213. Ion Banu - „Platon heracliticul“, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1972, pag. 30.

56). G.W.F. Hegel - „Lec]ii despre Platon“, Editura Humanitas, 1998, pag. 87. 57). Constantin Noica - „Cuv\nt prevenitor“, \n Platon, Opere V, Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`, 1986, pag. 9. 58). Op. cit., pag. 10. 59). Op. cit., pag. 11. 60). G.W.F. Hegel, op. cit., pag. 92. 61). Op. cit., pag. 92. 62). Op. cit., pag. 93. 63). Op. cit., pag. 97. 64). Op. cit., pag. 98. 65). Platon, Opere V („Republica“), pag. 149. 66). Aristotel - „Etica Nicomahic`“, Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1988, pag. 7. 67). Este paragraful I al C`r]ii I din „Etica Nicomahic`“, singurul tratat considerat autentic dintre cele trei atribuite lui Aristotel. (Vezi studiul introductiv al doamnei Stella Petecel la cartea \n discu]ie). 68). Stella Petecel, studiul men]ionat, pag. XVIII. 69). Aristotel, - „Etica Nicomahic`“, pag. 8. 70). Op. cit., pag. 8. 71). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 322. 72). Pentru o mai aprofundat` \n]elegere a g\ndirii epicureene, vezi Gh. Vl`du]escu - „Etica lui Epicur“, Editura [tiin]ific`, Bucure[ti, 1972. 73). Hubert Grenier, op. cit., pag. 50. 74). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 391. 75). Op. cit., pag. 410. 76). Op. cit., pag. 424. 77). Diogene r`m\ne \n memoria (moral`) a omenirii [i cu urm`toarea fapt`: „… Aprinz\nd o lamp`, \n plin` zi, umbla \ncoace [i \ncolo spun\nd «Caut un om». Op. cit., pag. 412. 78). Op. cit., pag. 423. 79). Op. cit., pag. 273. 143

80). G. W. F. Hegel - „Lec]ii despre Platon“: Reprezentarea „devenirii lumii“ la Platon este comentat` (de Hegel) astfel: „Dumnezeu este Binele; dar Binele nu este nicidecum invidios \n sine; de aceea Dumnezeu a vrut s` fac` lumea c\t mai asem`n`toare cu el“ (pag. 67-70). 81). Constanta unit`]ii se v`dea esen]ial` ([i) pentru indaism: o religie unic` (monoteist`), un Dumnezeu unic (Jahve), un singur str`mo[ (Avraam), o lege unic` (Legea lui Moise). Iar unicul Dumnezeu este al tuturor neamurilor (: El, p`streaz` mila lui la mii de neamuri“ Ie[irea, 34. 6-7). Omul lumii drepte este \n m`sur` s` \nf`ptuiasc` lucrarea Lui, pentru c` „din iubire l-a creat Dumnezeu pe om dup` chipul s`u…“ (Vezi „Marile Religii“, Editura „Orizonturi“ [i Editura „Lider“, Bucure[ti, 1995, pag. 73). Este adev`rat, indaismul relev` [i diferen]ele de esen]` ca [i sursele de diferen]iere. |n chiar citatul de mai sus, din care am re]inut doar prima parte, descoperim diferen]ele vizionare, particularizatoare. Rabbi Akiba, martirizat la Roma pentru credin]a sa, \n secolul II, afirma: „Din iubire l-a creat Dumnezeu pe om dup` chipul s`u [i din iubire a dat lui Israel Torah [i l-a numit «Copilul lui Dumnezeu»“ (s.ns.). „Copilul lui Dumnezeu“, „poporul ales“, s\nt concepte [i atitudini care au perpetuat credin]a [i existen]a fizic`, \n cei aproape dou` mii de ani de continu` prigoan` [i teroare la care a fost supus poporul evreu, dar care au [i \ntre]inut o controvers` \nc` nerezolvat` cu lumea [i g\ndirea christic` (cum [i cu alte forme de credin]`). Omonimiile iudeo-cre[tine r`m\n \n premisa rezolutiv` a „|mp`r`]iei lui Dumnezeu pe p`m\nt“, anun]at` de Fiul Omului [i al lui Dumnezeu, Iisus Christos, n`scut la Betleem, \n Iudeea. 82). Hubert Grenier, op. cit., pag. 40. 83). Pierre Auregan [i Guy Palayret, op. cit., pag. 47. 84). Acest citat [i cele ce vor urma la acest punct 5 s\nt din Pierre Auregan [i Guy Palayret, op. cit., pag. 46-47. 85). Sorën Kierkegaard - „Maladia mortal`“, Editura Omniscop, Craiova, 1998. |n „Premisa“ c`r]ii sale, celebrul sceptic danez scrie: „Adev`ratul eroism, care probabil se g`se[te foarte rar, \nseamn` a \ndr`zni s` fii pe deplin tu \nsu]i, un anumit om, acest anumit om determinat, singur \n fa]a lui Dumnezeu, singur \n acest imens efort, \n aceast` imens` responsabilitate…“ (pag. 11) 86). Men]ion`m \nc` o dat` ideea camusian` a accept`rii [i asimil`rii cre[tinismului evanghelic prin ra]ionalismul idealist platonician. |n 144

87).

88).

89). 90).

acest fel, cre[tinismul este [i o doctrin` [i o revela]ie, dar [i un mod de a fi. Reac]ia de r`spuns se constat` \n percep]ia filosofiei moderne \n structur` platonician` (cu deosebire, hegelianismul). Dac` ar fi s` recurgem la anecdot`, am putea aminti zicerea ironic` ([i nu tocmai) a unor \nv`]a]i mai vechi sau mai noi: „|ntreaga filosofie a lumii moderne europene este un asterisc la opera lui Platon…“ Ce sens ar avea s`-i contrazicem? Mircea Eliade: „…|n economia m\ntuirii, virtu]ile omene[ti, la fel ca [i p`catul, nu conteaz`; ceea ce conteaz` este s` te c`ie[ti [i s` nu pierzi speran]a. O mare parte a istoriei cre[tinismului ar fi greu de explicat f`r` precedentul lui Petru; renegarea [i c`in]a sa «Matei, 26:74» au devenit, \ntr-o oarecare m`sur`, modelul exemplar al oric`rei vie]i cre[tine“ (\n „Istoria credin]elor [i ideilor religioase“, Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1986; pag. 326). Pot s` apar` ca sugestive pentru \n]elegerea omului christic [i anumite dezvolt`ri de tip ezoteric sistematizate de religiile elenistice pre-christice, bazate \n general pe mistere. „Divinit`]ile vestite c` au cunoscut moartea [i \nvierea erau mai apropiate de om dec\t zeii poliazi“. (op. cit., pag. 270) Instinctul m\ntuirii exist` \n om \nc` de la s`v\r[irea p`catului originar [i izgonirea din Paradis. R`scump`rarea din p`cat va fi adev`rat` numai prin realizarea unei simetrii izb`vitoare: tot prin Voia Tat`lui, mijlocit de Fiul S`u (omenesc [i dumnezeiesc \n acela[i timp). Este necesar s` fix`m \n con[tiin]` aceast` al`turare dintre „suflet“ [i „g\nditre“, pentru a ne aduce aminte de principiile platoniciene care acceptau „sufletul reflexiv“ [i nu ra]iunea, inaccesibil` omului obi[nuit. Definind cele dou` principii ale g\ndirii sale („Divinitatea“ [i „Materia“), Platon repartiza „cauza“ [i „ra]iunea“ \n sfera divinului. De altfel, p\n` \n zilele noastre exist` opinia diferen]ei \ntre divin [i uman. Se [i spune: divinul din noi g\nde[te, numai umanul gre[e[te (H. Grenier). G.W.F. Hegel, op. cit., pag. 97. Un spectacol neegalat, poate, dec\t de spectacolul rescind`rii, amplificat uneori p\n` la paroxism de ra]ionalismul scientist, laic, ateu. |n anumite spectacole „ini]iatice“ se ajunge p\n` la mu[carea din Miel, ca semn (totu[i orgiastic) al de-cristianiz`rii ra]iunii [i ra]ionamentelor, validate acum de experiment [i rezultat („determinismul cauzal“ etc.). 145

91). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie - „Teologia dogmatic`“ (2), Ed. Institutului biblic [i de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 1977, pag. 22. 92). Cuv\ntul „monogenic“ \l utiliz`m \n sensul de „ punct de plecare unic al unui lucru, al unui fenomen“ (DEX). Sensul re]inut de biologie: monogenic - „condi]ionat de o singur` gen`“ - poate contribui la mai corecta \n]elegere a sensului genezic al „cuv\ntului-concept“ men]ionat. Etimologic, de asemenea, ni se ofer` un sens clarificator: monos - unic, genos - urma[ (\n grece[te). „Concluzia monogenic`“ sus]inut` \n lucrarea de fa]` argumenteaz` pentru o realitate uman` unitar` (divin intelectiv`) [i repune \n lumin` crea]ia - omul creat de Divinitate - ca fiin]` unitar`, dup` chipul [i asem`narea Creatorului; a lui Dumnezeu… Am f`cut aceste preciz`ri pentru a delimita sensul „concluziei monogenice“ de \n]elesul pe care „monogenismul“ \l are ca doctrin` antropologic`, al c`rei principal argument sus]ine c` rasele umane ar rezulta dintr-un tip primitiv unic. Concluzia/simbioza monogenic` de care vorbim vizeaz` \n chip subliniat re\nt\lnirea „fiin]ei separate“ [i a „fiin]ei umane“ \n om ([i \n umanitate), pas fiin]ial realizat prin jertfa recuperatoare [i implacabil` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu. 93). C. R`dulescu-Motru - „Personalismul energetic [i alte scrieri“, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1984; pag. 177. 94). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie, op. cit., pag. 23 95). Op. cit., pag. 23-24. 96). Op. cit., pag. 24. 97). Miguel de Unamuno - „Agonia cre[tinismului“, Ed. Institutul European, Ia[i, 1993; pag. 91. Unamuno analizeaz` \n celebrul s`u eseu „Credin]a Pascalian`“, drama ra]ional` [i sufleteasc` semnificat` de via]` [i g\ndirea lui Blaise Pascal (1623-1622), cel c`ruia \i era fric` de posibila victorie a ra]iunii asupra credin]ei [i nu era convins c` ra]iunea s-ar putea substitui credin]ei \n chip organic, congruent… „Pascal nu a crezut cu ajutorul ra]iunii, n-a putut niciodat`, de[i a dorit s` ajung` s` cread` cu ajutorul ra]iunii, nu s-a convins niciodat` de faptul de care era persuadat. {i aceasta a fost tragedia lui intim`. {i-a c`utat salvarea \ntr-un scepticism care-i pl`cea, \mpotriva unui dogmatism intim de care suferea“ (pag. 90). Concluzia: „Via]a intim` a lui Pascal ne apare ca o tragedie“, rezumat` \n cuvintele Evangheliei (Marcu, IX, 24), citate \n textul la care ne referim. 146

98). Nu vom \nceta s` repet`m c` prin Credin]` \n]elegem [i Cuv\nt [i Ra]iune [i Fiin]`. Iar „omul christic“ nu este [i nu poate fi o realitate dogmatic`, rigid`, izolat`, habotnic`, insolit`. „Omul christic“ este omul \mplinit - prin unirea sufletului cu g\ndirea - realitate realizat` prin jertfa suprem` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu. Iisus s-a supus jertfei pentru a \nlesni realizarea [i \n noi [i prin noi - ra]ional [i afectiv - unitatea originar` la care aspir`m perpetuu: dintre divinitate [i materie (Platon), dintre divinitate [i intelect (Aristotel). 99). Op. cit., pag. 20. 100). Op. cit., pag. 19; inclusiv citatul imediat urm`tor (*). 101). Emil Cioran, \ntr-un text dedicat lui Nae Ionescu, \n revista „Vremea“, din 6 iunie 1937. 102). Vezi Constantin Stroe - „Etica lui Dimitrie Gusti“, Ed. {t. [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1978; pag. 37. 104). D(imitrie) Gusti - opere, vol I, Ed. Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1968; pag. 372. 103). Op. cit., pag.39. 105). Constantin Stroe, op. cit., pag 64. 106). Op. cit., pag. 43. Cartea prof. Constantin Stroe, ca [i studiile editorilor operei gustiene, prof. Ovidiu B`dina [i Octavian Neam]u, au stat la baza realiz`rii prezentei schi]e (practic enun]uri disparate) relativ` la marea oper` a, probabil, celui mai important sociolog român. O idee de mare importan]` \n \n]elegerea operei gustiene este relevat` de H.H. Stahl (natura social` \nn`scut` a omului). Tot aici men]ion`m sugestiile de bun cunoasc`tor al operei gustiene pe care ni le-a dat dr. Rostas Zoltan, unul dintre pu]inii de]in`tori ai manualului „Elemente de etic`“, semnat de D. Gusti [i prof. Ion Zamfirescu. 107). Hubert Grenier, op. cit., pag. 143. 108). Op. cit., pag. 143: Desigur, Hubert Grenier nu interpreteaz` „puterea“ \n cod nietzscheean („voin]a ca putere“); mai degrab` \n sensul atribuit „puterii“ de c`tre Aristotel, \n „Etica Nicomatic`“: „…Am postulat c` scopul artei politice este cel mai elevat, ea fiind aceea care depune maxim` str`duin]` \n a face din cet`]eni oameni de valoare, obi[nuindu-i s` practice binele“ (pag. 22). C` ast`zi politica a devenit „voin]` de putere“, bazat` pe confruntare [i violen]`, este rodul unei alte realit`]i …conceptuale. 147

109). Vezi I.P. Culianu - „Eros [i magie \n Rena[tere. 1484.“, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1994; pag. 16 [i 133. 110). Expresia „scenariu cauzal“ sper`m s` nu nasc` alte dubii dec\t cele ce decurg din chiar fenomenele [i evolu]iile pe care le prefigureaz` ([i le configureaz`). Va trebui, probabil, s` fim de acord c`, \n sf\r[it, principiul cauzalit`]ii poate fi pus \n discu]ie, revalorizator, iar efectele controlate ce au dominat, o bun` perioad`, epoca modern` s` poat` fi contracarate (Vezi [i „note“ la „Dreptul comunic`rii“). 111). Opinia c` Nostradamus (previziunile sale) constituie un scenariu excep]ional pentru orientarea evolu]iilor mundane, p\n` \n anul 3797, nu constituie neap`rat o fantezie. S` ne amintim c` misteriosul francez „a ap`rut“ [i \n 1789, \n timpul [i dinaintea Revolu]iei franceze, dar [i \n 1989, \n timpul Revolu]iei române [i a pr`bu[irii Estului. Problema r`m\ne deschis` \nc` aproximativ 1800 de ani (3797), c\nd se presupune c` „ciclul“ nostradamic se va fi \ncheiat. 112). |n „Pa[i peste grani]e“, Ed. Politic`, 1977, carte \n care reg`sim enun]uri [i judec`]i ce stau la baza unor dezvolt`ri surprinz`toare nu numai \n fizic`, ci [i \n filozofia [tiin]ei, \n teoria comunic`rii [i a limbajului, \n politic`, psihologie social` etc. 113). I.P. Culianu, Op. cit., pag. 34. 114). Mihail Florescu - „Enigmele [i paradigmele materiei“ Ed. Politic`, Bucure[ti, 1984 („Cauzalitate [i a-cauzalitate“ - pag. 36-43). 115). Nicolae Râmbu - „Considera]ii despre semnifica]ia agnosticismului kantian“, \n „Revista de filosofie“, martie - aprilie 1989; pag. 172. 116). Kathryn Koegel - Aprecieri relative la „Problema Reglement`rilor Autoimpuse [i Codul Dentologic“ (introducere), \n publica]ia realizat` de Freedom House \n România, Bucure[ti, 1999. 117). David McNaughton - „Deontologismul“, \n „Filosofia moral` britanic`“, pag. 227-252. (Textul propus tenteaz` s` fie un rezumat c\t mai corect al eseului men]ionat). 118). Apud Hubert Grenier, op. cit., pag. 143. 119). David McNaughton, op. cit., pag. 227 (\n aceea[i pagin` [i urm`toarele trei citate utilizate pentru l`murirea temei: *; **; ***). 120). Op. cit., pag. 228 (\n aceea[i pagin` [i citatele utilizate, \n continuare, \n prezentul capitol: *; **; ***). 148

121). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie, op. cit., pag.24. 122). „Les droits et les devoirs du journaliste“, Ed. „Presse et Formation“ (Les guides du C. F. P. J. , Paris, 1995). 123). Stephen Koch - „Sf\r[itul inocen]ei“, Ed. Albatros/Universal Dalsi, Bucure[ti, 1997. 124). Hot`r\re asupra „Rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic`“, Parlamentul României, Camera Deputa]ilor, Bucure[ti, 1994. (Rezolu]iile 1003 [i 1215 adoptate de Camera Deputa]ilor [i recomandate ziari[tilor). 125). „Mai multe voci, o singur` lume“, Ed. [t. [i enciclopedic`; Bucure[ti, 1982; pag. 136 [i pag. 276-285. 126). Op. cit., pag. 277. 127). Kathryn Koegel, op. cit., pag. 2. 128). Mai multe voci…, pag. 278. 129). „Medias Pouvoirs“, nr. 4/1998; pag. 59 - 61. 130). Revista citat`, pag. 59. 131). Anali[tii de la „MediasPouvoirs“ structureaz` textul la care ne referim \n mai multe teme: obiective directe (ale M. A. R. S.), norme privind \ncadrarea unui text sau a unei emisiuni de radioteleviziune, reguli privind indivizii sau grupurile, obiective formative/educa]ionale („o educa]ie universitar` a ziari[tilor, formarea continu` a acestora, studii de opinie constante, \nt\lniri periodice \ntre profesioni[ti etc.). 132). Pentru sintezele referitoare la Marea Britanie [i Germania utiliz`m, \n principal, „dosarele“ oferite de „ Medias Pouvoirs“, pag. 62-68, respectiv 69-74; sinteze realizate de Michael Bromley (Marea Britanie) [i de Barbara Thomas (Germania). Pentru frazele sau paragrafele preluate integral am utilizat ghilimele. |n cazul „realit`]ilor deontologice“ germane am utilizat [i sinteza intitulat` „Legea presei“ (56 pagini), editat` de INTER NATIONES, Bonn/1994 (\n francez`), sintez` ce cuprinde [i „Principiile jurnalismului (Codul presei), a[a cum ap`reau la 31 decembrie 1979. 133). Vizat` a fost, \n mai multe r\nduri, „The Sun“, publica]ie cu un tiraj zilnic de 3,5 milioane de exemplare [i care a pl`tit, p\n` \n 1993, suma de 124000 de lire sterline pentru publicarea neautorizat` a unei fotografii de familie, a unei scrisori [i a unui articol despre via]a 149

personal` a prin]ului Andrew. |n 1993 publica discursul de Cr`ciun al reginei, cu dou` zile \nainte de a fi rostit. („Evenimentul zilei“ din 4 februarie 1993). 134). „Italia/Un nou cod dentologic, mai dur, pentru ziari[ti“ - un comentariu concis, bine structurat [i argumentat, ap`rut sub semn`tura lui Sevghin Omer, \n „România liber`“ din 21 august 1998; comentariu utilizat \n aprecierea reglement`rii deontologice italiene. 135). Textul publicat de ONU (Departamentul de probleme sociale) \n 1952, la New York, este structurat \n trei capitole: „Introducere“, „Textul proiectului de cod“ [i „Istoric“. Textul publicat a fost adoptat de „Sub - Comisia pentru libertatea informa]iei [i a presei“, din cadrul ECOSOC; n-a fost discutat [i adoptat de Adunarea general`, de[i nu con]ine dec\t un scurt preambul [i doar cinci articole. 136). Op. cit. („Istoric“); pag. 6. 137). Op. cit., pag. 6. 138). Op. cit., pag. 8-9. 139). Op. cit., pag. 13. 140). Op. cit., pag. 12-13. 141). Vezi „Les droits et les devoirs du journaliste“, pag. 99-101. „Declara]ia“ a fost elaborat` [i aprobat`, \n zilele de 24 [i 25 noiembrie 1971, la München. A fost de atunci adoptat` de F.I.J. [i O.I.Z. , precum [i de cea mai mare parte a sindicatelor ziari[tilor din Europa (pag. 101). O versiune româneasc` util` este publicat` de Lucian-Vasile Szabo, \n cartea sa „Libertate [i comunicare \n lumea presei“, Ed. Amarcord, Timi[oara, 1999. 142). Cele trei documente men]ionate, inclusiv datele la care au fost adoptate, au primit girul (prin vot direct) al reprezentan]ilor organiza]iilor profesionale sau prin „asimilare“ („Principiile“). Totu[i, nu au devenit opera]ionale. Astfel c`, \n 30 iunie 1999, trei senatori au prezentat ini]iativa legislativ` - Lege privind organizarea [i exercitarea profesiei de ziarist, precum [i Codul deontologic al Ziari[tilor. Proiectul de „Cod deontologic“ propus este, practic, identic cu cel adoptat \n 1991 [i, de asemenea, identic cu cel al ziari[tilor germani, versiunea din 31 decembrie 1979. Ideea prelu`rii \ntocmai („oglind`“) a codului german n-ar fi rea, dac`, la fel ca \n Germania, profesioni[tii scrisului publicistic de la noi ar stabili principiul mobilit`]ii/adapt`rii textului la 150

situa]ii [i fapte noi, nenormate la data adopt`rii ultimei forme. Ne permitem, \n acela[i timp, s` suger`m organiza]iilor profesionale, sindicale [i Clubului Român de Pres` (C.R.P.) s` ia ini]iativa elabor`rii [i adopt`rii unui cod na]ional, acceptat [i practicat de ziari[tii de la noi, indiferent de redac]ia sau institu]ia de pres` \n care lucreaz`. C.R.P. a adoptat deja un cod na]ional (care sper`m s` fie asimilat [i de „societ`]ile de pres`“); marile redac]ii [i institu]ii publice sau private de pres` au de-acum coduri sau principii deontologice proprii, astfel c` exist` premise bune de rezolvare normativ` a delicatei probleme relative la comportamentul deontologic unitar \n presa din România. 143). Vincent Berger - „Jurispruden]a Cur]ii Europene a Dreptului Omului“, Ed. Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure[ti, 1998. Edi]ie \ngrijit` de Emil Marinache [i Rodica {erb`nescu; pag. 419478. 144). Public`m \n Anexe „Codul deontologic“ al „C.R.P.“. 145). „Adev`rul“, 9 decembrie 1999: „Dup` trei ani de activitate \n folosul profesionalismului/Clubul Român de Pres` [i-a f`cut bilan]ul (comentarii de Tudorel Gl`man). Clubul Român de Pres` este deschis tuturor publica]iilor [i ziari[tilor din Bucure[ti [i din ]ar`. 146). „Les droits et les devoirs du journaliste“, pag. 35. 147). „Guide du droit de le presse“. Ed. C.F.P.J., Paris, 1987, pag. 99. 148). Op. cit., pag. 99. 149). Marian Petcu - „Forme asociative ale jurnali[tilor din România“, \n revista „Psihosociologia [i Mass media“, nr. 4/1999, Ed. I.N.I., pag. 99. 150). „Guide du droit de le presse“, pag. 99. 151). Apud Yolanda Eminescu - „Limitele juridice [i etice ale dreptului la citare“, \n „Studii [i cercet`ri juridice“, nr. 3/1972, pag. 397. 152). Op. cit., pag. 398. 153). Op. cit., pag. 398. 154). Yolanda Eminescu - „Dreptul de autor. Legea nr. 8 din 14 martie 1996. Comentat`“, Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997, pag. 197 (la aceea[i pagin` [i citatul imediat urm`tor - *). 155). Op. cit., pag. 198. 151

156). Op. cit., pag. 199. 157). Op. cit., pag. 83. 158). „Dic]ionar de sociologie“, coordonatori C`t`lin Zamfir [i Laz`r Vl`sceanu, Ed. Babel, Bucure[ti, 1993, pag. 400. 159). „Les droits et les devoirs“, pag. 28. 160). Op. cit., pag. 39. 161). „Mic dic]ionar a filozofic“, Ed. politic`, Bucure[ti, 1973, pag. 408. 162). „Les droits et les devoirs du journaliste“, pag. 28. 163). „Dictionnaire juridique. Presse écrite, parlée, televisée“, Ed. Dalloz, Paris, 1980, pag. 69. 164). Marian Petcu - „Puterea [i cultura“, Ed. Publirom, 1999. Un studiu temeinic, bazat pe o cuprinz`toare bibliografie româneasc` [i str`in`; autorul ne ofer` posibilitatea de a cunoa[te [i compara cenzura, de-a lungul timpului, \n ]ara noastr` [i \n ]`rile occidentale cu o larg` tradi]ie de informare [i comunicare public`. 165). Legea 41/1994 (la care se adaug` modific`rile din 1998, prin Legea 124), editat` de Parlamentul României, 1994; Legea Audiovizualului nr. 48/21 mai 1992; \n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 104 din 25 mai 1992 [i Legea 3/1974, cu modific`rile din 1978, \n Buletinul Oficial, Partea I, nr. 3/19 ianuarie 1978... S\nt legile utilizate \n „Cenzura [i autocenzura“ [i \n alte sec]iuni [i capitole ale lucr`rii de fa]`.

152

ANEXE

Charta datoriilor profesionale ale ziari[tilor francezi (1918) Un ziarist demn de acest nume \[i asum` responsabilitatea pentru toate scrierile sale, inclusiv cele nesemnate („anonymes“); - consider` calomnia, acuza]iile neprobate, alterarea unor documente, deformarea faptelor, minciuna, \ntre cele mai grave fapte profesionale; - nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i (colegi de breasl` - n.ns), suverani \n materie de onoare profesional`; - nu accept` dec\t misiuni compatibile cu demnitatea profesional`; - \[i interzice invocarea unui titlu sau a unei calit`]i imaginare, recurgerea la mijloace necinstite pentru a ob]ine o informa]ie, sau \n[elarea bunei credin]e a cuiva; - nu va accepta („\ncasa“) bani \ntr-un serviciu public sau o \ntreprindere privat` unde calitatea sa de ziarist, influen]ele, rela]iile sale profesionale sale ar fi susceptibile de-a fi exploatate; - nu va semna cu numele s`u articole de reclam` comercial` sau financiar`; - nu comite nici un fel de plagiat, cit\nd confra]ii din care reproduce un text, oricare ar fi el; - nu solicit` locul unui confrate, nici nu provoac` retrogradarea aceluia \ntr-o munc` inferioar`; - ap`r` secretul profesional; - nu uzeaz` de libertatea presei \ntr-o ini]iativ` („intention“) interesat`; - revendic` libertatea de a publica \n chip onest informa]iile sale; - consider` onestitatea („le scrupule“) [i grija pentru adev`r ca reguli de prim ordin; - nu-[i confund` rolul cu acela al unui poli]ist.

153

Codul onoarei interna]ional al personalului presei [i informa]iei (O.N.U., 1952) - proiect CAPITOLUL I. INTRODUCERE Unul dintre aspectele libert`]ii informa]iei care, \ncep\nd din 1950, a re]inut aten]ia Organiza]iei Na]iunilor Unite a fost preg`tirea unui cod al onoarei interna]ional pentru personalul presei [i informa]iei. Aceast` sarcin` a revenit Subcomisiei libert`]ii informa]iei [i presei, compus` din exper]i ac]ion\nd cu titlu personal [i nu \n calitate de reprezentan]i ai guvernelor lor. |n cursul lucr`rilor, Subcomisia a consultat un mare num`r de \ntreprinderi ale informa]iei [i asocia]ii profesionale na]ionale [i interna]ionale. S-a reamintit \n mod insistent c`, \n ultim` analiz`, revine personalului din pres`, de la radio [i film sarcina s` elaboreze [i s` accepte un cod al onoarei care s` stabileasc` norme universale de conduit` profesional`. Aceasta deoarece Consiliul economic [i social, a[a cum relev` Subcomisia libert`]ii informa]iei [i presei, a pus la punct metodele \n leg`tur` cu care a cerut secretarului general (al O.N.U. - n.ns.) s` fie aplicate pentru lucr`rile viitoare asupra proiectului de cod. Rezolu]ia adoptat` de Consiliu este astfel conceput`: „Consiliul economic [i social, Lu\nd act de textul remaniat al proiectului de cod al onoarei interna]ional redactat de Subcomisia libert`]ii informa]iei [i presei \n a cincea sa sesiune, Constat\nd c` majoritatea \ntreprinderilor informa]iei [i asocia]iilor profesionale na]ionale [i interna]ionale care au transmis observa]iile [i sugestiile lor privind textul proiectului de cod redactat de Subcomisie \n a patra sa sesiune s\nt de acord cu utilitatea acestuia [i Av\nd \n vedere ferma convingere exprimat` de numeroase asocia]ii interna]ionale, conform c`reia toate activit`]ile ulterioare relative la proiectul de cod trebuie \ntreprinse de c`tre profesioni[tii organelor de informa]ie, \n afara oric`ror ingerin]e ale guvernelor, at\t pe plan na]ional, c\t [i pe plan interna]ional, Invit` secretarul general s` comunice proiectul codului onoarei interna]ional, precum [i documentele [i informa]iile pertinente referitoare la elaborarea codului, asocia]iilor profesionale [i \ntreprinderilor de informa]ie na]ionale [i interna]ionale, pentru a lua m`surile pe care le vor considera potrivite, indic\ndu-le c`, dac` vor fi apreciate ca favorabile, Organiza]ia Na]iunilor Unite ar putea colabora cu acestea, organiz\nd o conferin]` profesional` interna]ional` pentru stabilirea unui cod al onoarei interna]ional.“ 154

* Perspectiva proiectului de cod depinde acum \n \ntregime de profesioni[tii informa]iei. Organiza]ia Na]iunilor Unite care, prin intermendiul Subcomisiei libert`]ii informa]iei [i presei, [i consult\ndu-se cu organismele profersionale, a elaborat proiectul de cod al onoarei nu se va ocupa \n continuare de acesta. |n prezent, s-a stabilit c` E.C.O.S.O.C. (Consiliul Economic [i Social) admite ca lucr`rile viitoare asupra proiectului de cod s` se desf`[oare \n afara oric`rei ingerin]e a guvernelor, at\t pe plan na]ional, c\t [i pe plan interna]ional. Consiliul are \n vedere posibilitatea organiz`rii unei conferin]e profesionale interna]ionale av\nd ca obiect punerea la punct a textului codului, [i a apreciat \n acest sens din nou c` profesioni[tii informa]iei s\nt cei mai califica]i s` dea un aviz. |n consecin]`, dac` \ntreprinderile informa]iei [i asocia]iile profesionale na]ionale [i interna]ionale \n aten]ia c`rora a fost supus proiectul de cod consider` c` o asemenea conferin]` este de dorit, secretarul general va informa Consiliul care va examina problema colabor`rii \ntre Organiza]ia Na]iunilor Unite [i organismele profesionale \n vederea organiz`rii unei astfel de reuniuni. CAPITOLUL II. TEXTUL PROIECTULUI DE COD Red`m \n continuare textul proiectului de cod al onoarei interna]ional adoptat de Subcomisie la a cincea sa sesiune, dup` ce a procedat la o nou` examinare a textului pe care \l redactase \n cadrul celei de-a patra sesiuni, pe baza observa]iilor [i sugestiilor transmise de \ntreprinderile de informa]ie [i de asocia]iile profesionale na]ionale [i interna]ionale. Preambul Libertatea informa]iei [i a presei este un drept fundamental al omului, piatra unghiular` a tuturor libert`]ilor \nscrise \n Carta Na]iunilor Unite [i proclamate \n Declara]ia universal` a drepturilor omului; ea vizeaz` \n mod esen]ial progresul destinderii [i men]inerii p`cii. Aceast` libertate va fi cu at\t mai bine ap`rat` cu c\t, printr-o voin]` sus]inut`, personalul presei [i informa]iei, oricare ar fi modul de exprimare utilizat, va men]ine mereu treaz sentimentul responsabilit`]ii [i va fi \n permanen]` con[tient de obliga]ia moral` ce-i incumb` de a fi veridic [i de a aspira la veridicitate, \n expunerea, explicarea [i interpretarea faptelor. |n consecin]`, prezentul cod al onoarei interna]ional este proclamat pentru a servi ca regul` \n materie de conduit` profesional` \ntregului personal \ns`rcinat cu stocarea, transmiterea, difuzarea [i comentarea [tirilor [i 155

informa]iilor, de a face cunoscut prin scris, prin cuvinte [i prin orice alt mod de exprimare, evenimentele contemporane. Articolul 1 Personalul presei [i informa]iei se va str`dui din toate puterile sale s` aduc` la cuno[tin]a publicului numai informa]ii exacte, conforme cu faptele. El trebuie s` verifice c\t mai exact informa]iile. Nu trebuie s` omit` voit nici un fapt esen]ial [i nici s`-l deformeze deliberat. Articolul 2 Exercitarea corect` („onorabil`“) a profesiei impune devotament fa]` de binele public. Pe aceast` baz` s\nt excluse, oricare ar fi motivele, toate \ncerc`rile de a ob]ine avantaje personale [i orice sus]inere a intereselor private contrare interesului general. Calomnia, def`imarea inten]ionat`, acuza]iile f`r` probe constituie grave gre[eli profesionale; de asemenea, plagiatul. Buna credin]` fa]` de public este fundamentul ziaristicii demn` de acest nume. Orice informa]ie care, odat` publicat`, se dovede[te inexact` [i v`t`m`toare, va trebui s` fie rectificat` imediat, f`r` \nt\rziere. Zvonuri [i [tiri neconfirmate vor fi prezentate ca atare [i vor fi tratate \n consecin]`. Articolul 3 Personalul presei [i informa]iei nu trebuie s` accepte pentru el [i nu va \ncredin]a altuia dec\t sarcini compatibile cu integritatea [i demnitatea profesiei. Cei care particip` la \ntreprinderi economice [i comerciale pe care activitatea presei [i informa]iei le impune cu necesitate s\nt supu[i acelora[i reguli. Cei care fac publice informa]ii [i comentarii trebuie s`-[i asume deplina responsabilitate, afar` de cazul c\nd ace[tia \[i declin` expres, \n prealabil, o astfel de responsabilitate. Celor \mpotriva c`rora au fost aduse acuza]ii privind imoralitatea sau reputa]ia lor li se vor crea toate facilit`]ile pentru a r`spunde (acuza]iilor n.ns.). Respectarea reputa]iei indivizilor este regula. Ei nu pot fi pu[i \n cauz` cu privire la via]a privat` sau s` le fie atins` reputa]ia, dec\t dac` interesul general consider` pentru aceasta c` se distinge (difer` - n.ns.) de curiozitatea public`. Cu privire la sursele de informare, discre]ia se impune. Faptele comunicate \n mod confiden]ial constituie secret profesional, care trebuie respectat. Dreptul secretului profesional va putea fi invocat p\n` la limita extrem` a legii.

156

Articolul 4 Cei ce s\nt chema]i s` relateze sau s` comenteze evenimentele din alte ]`ri dec\t ale lor vor avea datoria s` se documenteze \n a[a fel \nc\t cuno[tin]ele dob\ndite s` le permit` relatarea [i comentarea acestora cu echitate [i exactitate. Articolul 5 |n virtutea principiului care constituie drept fundament al prezentului cod, personalului presei [i informa]iei, [i nu guvernelor, \i incumb` responsabilitatea de a asigura respectul onoarei profesionale. |n consecin]`, nici o dispozi]ie a prezentului cod nu va fi interpretat` ca justific\nd o interven]ie guvernamental`, oricare ar fi aceasta, viz\nd asigurarea exercit`rii obliga]iilor morale formulate \n acest cod.

157

Declara]ia datoriilor [i drepturilor ziari[tilor (München, 1971) Preambul Dreptul la informa]ie, la libera exprimare [i la critic` este unul din componentele fundamentale ale libert`]ii oric`rei fiin]e umane. Din acest drept al publicului de a cunoa[te faptele [i opiniile provine ansamblul datoriilor [i drepturilor ziari[tilor. Responsabilitatea ziari[tilor \n fa]a publicului primeaz` \n fa]a oric`rei alte responsabilit`]i, \n special cu privire la cei ce-i angajeaz` [i a autorit`]ilor publice. Misiunea de informare comport` \n mod necesar limite pe care ziari[tii \n[i[i [i le impun spontan. Acesta este obiectul declara]iei datoriilor formulat` aici (s.ns.). Dar aceste datorii nu pot s` fie efectiv respectate \n exercitarea profesiei de ziarist dec\t atunci c\nd condi]iile concrete ale independen]ei [i demnit`]ii profesionale s\nt realizate. Aceasta este obiectul declara]iei drepturilor ce urmeaz` (s.ns.). DECLARA}IA DATORIILOR Datoriile esen]iale ale ziaristului \n cercetarea, redactarea [i comentarea evenimentelor s\nt: 1) Respectarea adev`rului, oricare ar fi consecin]ele pentru el \nsu[i, [i aceasta \n virtutea dreptului pe care publicul \l are de a cunoa[te adev`rul. 2) Ap`rarea libert`]ii informa]iei, a comentariului („opiniei“) [i a criticii. 3) Publicarea numai a informa]iilor a c`ror surs` („l’origine“) este cunoscut` sau, \n caz contrar, \nso]irea acestora de rezervele necesare (din partea redactorului, a redac]iei - n.ns); nu vor fi suprimate informa]iile esen]iale [i nu vor fi alterate textele [i documentele. 4) Nu se va recurge la metode necinstite pentru ob]inerea de informa]ii, fotografii sau documente. 5) Se oblig` s` respecte via]a privat` a persoanelor. 6) Rectific` orice informa]ie publicat` care se dovede[te inexact`. 7) Ap`r` secretul profesional [i nu divulg` sursele informa]iei ob]inute confiden]ial. 8) |[i interzice plagiatul, calomnia, def`imarea [i acuza]iile nefondate, precum [i de ob]inerea vreunui avantaj ca urmare a public`rii sau suprim`rii unei informa]ii. 158

9) Nu confund` niciodat` meseria de ziarist cu aceea de publicitar (redactor de texte publicitare - n.ns) sau propagandist, nu accept` nici o sugestie („consigne“ - ordin), direct sau indirect, din partea celor ce ofer` publicitatea („annonceurs“). 10) Refuz` orice presiune [i nu accept` directive redac]ionale dec\t de la cei cu func]ii de r`spundere din redac]ie. Oricare ziarist demn de acest nume \[i face o datorie din respectarea strict` a pricipiilor enun]ate mai sus. Recunsoc\nd dreptul \n vigoare \n fiecare ]ar`, ziaristul nu accept` \n materie de onoare profesional` dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, excluz\nd orice ingerin]` guvernamental` sau a altora. DECLARA}IA DREPTURILOR 1) Ziari[tii revendic` liberul acces la toate sursele de informare [i dreptul de a ancheta („investiga“) liber toate faptele care aduc atingere vie]ii publice („conditionement de la vie publique“). Secretul afacerilor publice sau private nu poate fi opus, \n acest caz, ziaristului dec\t ca excep]ie [i \n virtutea unor motive clar exprimate. 2) Ziaristul are dreptul de a refuza orice subordonare care ar fi contar` liniei generale a organului de informare la care el colaboreaz`, aceea care este stabilit` („determinat`“) \n scris \n contractul de angajare, inclusiv orice subordonare care nu este \n mod clar implicat` de aceast` linie general`. 3). Ziaristul nu poate fi constr\ns s` \ndeplineasc` un act profesional sau s` exprime o opinie contrar` convingerii sau con[tiin]ei sale. 4) Echipa redac]ional` trebuie \n mod obligatoriu informat` despre orice decizie important` de natur` s` afecteze via]a \ntreprinderii. Ea trebuie s` fie cel pu]in consultat`, \nainte de a se lua orice decizie definitiv`, asupra oric`rei m`suri viz\nd structura redac]iei: angajare, concediere, schimbare [i promovare a ziari[tilor. 5) |n considerarea rolului [i responsabilit`]ilor sale, ziaristul are dreptul nu numai la beneficiul rezultat din conven]iile colective, ci [i la un contract individual („personnel“) care s`-i asigure securitatea material` [i moral` a muncii sale, precum [i la o retribu]ie corespunz`toare rolului s`u social, [i suficient` pentru a-i garanta independen]a economic`.

159

Codul deontologic al ziaristului din România (1991) Libertatea presei, garantat` prin Constitu]ie, implic` independen]a [i libertatea informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii. |n munca lor, editorii [i ziari[tii trebuie s` fie con[tien]i de responsabilitatea fa]` de public [i de obliga]ia pe care le-o incumb` prestigiul presei. Ei \[i asum` \n fa]a publicului sarcinile ziaristice prin profesie [i con[tiin]`, f`r` s` se lase influen]a]i de interesele personale sau de motiva]ii str`ine meseriei lor. Aceste principii ziaristice s\nt destinate a prezerva morala profesiei [i nu constituie o constr\ngere juridic`: 1. Respectul pentru adev`rul [i informarea corect` a publicului s\nt imperative supreme ale presei; 2. {tirile [i informa]iile destinate a fi publicate sub form` de texte [i imagini trebuie s` fie verificate cu grija cerut` de c`tre circumstan]e. Sensul lor adev`rat nu trebuie s` fie deformat nici falsificat prin formulare, prin titluri sau prin comentarea imaginilor. Documentele trebuie s` r`m\n` fidele sensului lor. {tirile, zvonurile [i ipotezele neverificate trebuie s` fie prezentate cu rezerva necesar`. |n prezentarea fotografiilor simbolice subtitrarea trebuie s` explice c` nu este vorba de fotografii documentare; 3. {tirile publicate sau afirma]iile care se demonstreaz` a fi false, trebuie rectificate \ntr-un r`gaz c\t mai scurt [i sub form` adecvat` de c`tre organul de pres` care le-a difuzat; 4. Nu este permis` \ntrebuin]area de metode incorecte pentru procurarea de [tiri sau a materialelor informative ca [i a imaginilor; 5. Caracterul confiden]ial, convenit \n timpul unei \ntrevederi, viz\nd ob]inerea de informa]ii sau a unei sinteze, trebuie s` fie respectat \n principiu; 6. Fiecare persoan` care lucreaz` \n pres` trebuie s` p`streze secretul profesional [i poate beneficia de dreptul de a refuza referin]ele [i de a nu dezv`lui identitatea celor care au furnizat informa]iile f`r` autorizarea expres` a acestora; 7. Responsabilitatea presei fa]` de public presupune c` articolele redac]ionale nu s\nt influen]ate de interese personale ori comerciale ale unor ter]i. Editorii [i redactorii trebuie s` reziste unor asemenea tenta]ii [i s` vegheze le separarea net` a textului redac]ional de publica]iile \n scop publicitar. Textele, imaginile [i desenele publicitare trebuie s` poarte aceast` imagine. 8. Presa respect` via]a privat` [i sfera intim` a individului. Dac` comportamentul privat al unei persoane are atingere cu interesele publice, presa poate 160

folosi informa]iile din aceast` sfer`. Trebuie s` se constate mai \nt\i dac` publicarea acestora nu violeaz` drepturile personale ale ter]ilor. 9. Publicarea unor acuza]ii ne\ntemeiate, mai ales de natur` s` aduc` atingere onoarei unei persoane, este \mpotriva moralei jurnalistice. 10. Publicarea sub form` de texte sau de imagini susceptibile de a aduce atingere sentimentelor morale sau religioase ale unui grup de persoane nu este conform` cu responsabilitatea presei. 11. Trebuie renun]at la prezentarea violen]ei [i a brutalit`]ii \n scopuri senza]ionale; reportajul trebuie s` aib` \n vedere protec]ia tineretului. 13. Relat`rile privind proceduri poli]iene[ti sau juridice trebuie f`cute astfel \nc\t s` nu prejudicieze nici una din p`r]ile implicate. De aceea, presa evit`, \nainte sau \n timpul unei astfel de proceduri, oricare luare de pozi]ie subiectiv` care ar putea aduce prejudicii, \n articole sau \n titluri. Un suspect nu trebuie s` fie prezentat ca vinovat \nainte de a fi judecat de tribunal. |n ceea ce prive[te delincven]a juvenil` este recomandabil s` se evite citarea numerelor [i identitatea acestora prin fotografii, av\nd \n vedere viitorul acestor tineri. 14. |n articolele consacrate subiectelor medicale trebuie evitat` orice prezentare senza]ional` care ar trezi \n cititori temeri sau speran]e nejustificate. Descoperirile [tiin]ifice care se afl` \n stadiul experimental nu trebuie prezentate ca fiind definitive. 15. Este \n neconcordan]` cu prestigiul, independen]a [i misiunea presei acceptarea [i acordarea de avantaje de orice fel, care pot fi de natur` s` \ngr`deasc` libertatea de decizie a redactorului [i a editorului. Cine se las` cump`rat pentru a difuza sau, dimpotriv`, pentru a nu difuza anumite informa]i, ac]ioneaz` \mpotriva onoarei [i moralei profesiunii. 16. Pentru o corect` informare, se impune publicarea, mai ales \n mass media, a blam`rilor formulate public de c`tre juriile de onoare ale asocia]iilor de ziari[ti, ca [i a sentin]elor instan]elor judiciare.

161

Parlamentul României Camera Deputa]ilor HOT~R|RE Asupra Rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic` Camera Deputa]ilor adopt` prezenta hot`r\re. Art. 1. - Camera Deputa]ilor ia act de Rezolu]ia 1003 (1993), adoptat` de Adunarea Parlamentar` a Consiliului Europei la data de 1 iulie 1993, cuprins` \n anexa 1, prin care se afirm` principiile etice ale ziari[tilor, pe care Adunarea Parlamentar` le consider` necesar a fi aplicate de profesioni[tii acestui domeniu \n \ntreaga Europ`, precum [i de Rezolu]ia 1215 (1993), adoptat` la aceea[i dat`, cuprins` \n anexa 2, prin care Adunarea Parlamentar` recomand` Consiliului Mini[trilor al Organiza]iei s` adopte o declara]ie privind etica ziaristicii, conform liniilor directoare ale Rezolu]iei 1003 (1993) [i s` promoveze aplicarea acestor principii de baz` \n statele membre ale Consiliului Europei. Art. 2. - Camera Deputa]ilor recomand` tuturor ziari[tilor [i mijloacelor de comunicare \n mas` s` ]in` seama [i s` aplice principiile deontologice cuprinse \n Rezolu]iile 1003 (1993) [i 1215 (1993) ale Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei, av\nd \n vedere deosebita responsabilitate social` ce le revine \n evolu]ia societ`]ii [i dezvoltarea vie]ii democratice, afirm`rii valorilor morale [i a drepturilor omului. Aceast` hot`r\re a fost adoptat` de Camera Deputa]ilor \n [edin]a din 12 septembrie 1994, cu respectarea prevederilor articolului 74 alin. (2) din Constitu]ia României. (Bucure[ti, 12 septembrie 1994; Nr .25).

Adunarea Parlamentar` a Consiliului Europei A 44-a Sesiune ordinar` REZOLU}IA 1003 (1993) CU PRIVIRE LA ETICA ZIARISTIC~ Adunarea afirm` urm`toarele principii ale ziaristicii, cu convingerea c` acestea ar trebui puse \n aplicare de cei care practic` aceast` meserie \n \ntreaga Europ`. Informa]ii [i opinii 1. |n afara drepturilor [i obliga]iilor legale, stipulate \n legisla]ia de specialitate, mijloacele de informare \n mas` au o r`spundere moral` fa]` de 162

cet`]eni [i de societate, r`spundere care trebuie scoas` \n eviden]` mai ales \n momentul actual, c\nd informa]ia [i comunicarea joac` un rol de mare importan]` \n ceea ce prive[te at\t formarea atitudinii individuale a cet`]eanului, c\t [i evolu]ia societ`]ii [i a vie]ii democratice. 2. Profesia de ziarist implic` drepturi [i obliga]ii, libert`]i [i responsabilit`]i. 3. Principiul de baz` al oric`rei evalu`ri etice a ziaristicii este c` trebuie f`cut` o distic]ie clar` \ntre [tiri [i p`reri, evit\ndu-se orice confuzie \ntre acestea. {tirile s\nt informa]ii, adic` fapte [i date, \n timp ce opiniile exprim` g\nduri, idei, convingeri sau judec`]i de valoare ale mijloacelor de informare \n mas`, editorilor sau ziari[tilor. 4. {tirile trebuie difuzate cu respectrea adev`rului, dup` ce au fost efectuate verific`rile de rigoare, prezentarea, descrierea sau nara]iunea fiind f`cute \ntr-un mod impar]ial. Zvonurile nu trebuie confundate cu [tirile. Titlurile [i rezumatele [tirilor trebuie s` reflecte c\t mai fidel con]inutul faptelor [i datelor prezentate. 5. Exprimarea opiniilor poate consta \n reflec]ii sau comentarii asupra unor idei generale sau \n observa]ii privind informa]ii cu fundament real. De[i opiniile s\nt inevitabil subiective [i, prin urmare, nu pot [i nu trebuie supuse criteriului adev`rului, ele trebuie totu[i exprimate \ntr-o manier` onest` [i etic`. 6. Opiniile exprimate sub form` de comentarii ale unor evenimente sau ac]iuni cu referin]` la persoane sau institu]ii nu trebuie s` nege sau s` ascund` \n mod inten]ionat fapte sau date reale. Dreptul la informa]ie ca drept fundamental al omului editori, patroni [i ziari[ti 7. Activitatea mijloacelor de informare \n mas` este una de „mediere“; ele presteaz` servicii de informare [i drepturile de care se bucur` \n ceea ce prive[te libertatea informa]iei s\nt \n func]ie de destinatari, adic` de cet`]eni. 8. Informa]ia este un drept fundamental, eviden]iat de jurispruden]a Comisiei Europene [i a Cur]ii Europene pentru Drepturile Omului \n leg`tur` cu articolul 10 al Conven]iei Europene a Drepturilor Omului [i recunoscut ca atare \n art. 9 al Conven]iei Europene privind canalele de televiziune transna]ionale, precum [i \n toate constitu]iile democratice. Este un drept al cet`]eanului, care are prin urmare [i dreptul de a cere ca informa]ia furnizat` de ziari[ti s` fie transmis` cu respectarea adev`rului, \n cazul [tirilor [i \n mod onest, \n cazul opiniilor, f`r` nici o alt` interven]ie exterioar`, fie din partea autorit`]ilor publice, fie din partea sectorului privat. 163

9. Autorit`]ile publice nu trebuie s` se considere proprietari ai informa]iei. Reprezentativitatea acestor organe este baza legal` a eforturilor viz\nd garantarea [i dezvoltarea pluralismului \n cadrul mijloacelor de informare \n mas` [i crearea condi]iilor necesare pentru exercitarea libert`]ii de expresie [i a dreptului la informare, cenzura fiind exclus`. S\nt aspecte de care Comitetul Mini[trilor este con[tient, a[a cum ar`ta Declara]ia sa privind Libertatea Expresiei [i Informa]iei adoptat` la 29 aprilie 1982. 10. Trebuie avut \n vedere faptul c` ziaristica se sprijin` pe mijloacele de informare \n mas`, care, la r\ndul lor, au la baz` o structur` de \ntreprindere \n cadrul c`reia trebuie f`cut` distinc]ie \ntre editori, patroni [i ziari[ti. |n acest sens, pe l\ng` libertatea mijloacelor de informare \n mas`, trebuie asigurat` [i protejat` de presiuni interne libertatea \n cadrul mijloacelor de informare \n mas`. 11. Companiile care \[i desf`[oar` activitatea \n domeniul informa]iei trebuie s` fie agen]i socio-economici cu caracter special, ale c`ror obiective antreprenoriale trebuie s` ]in` seama de necesitatea de a asigura exercitarea unui drept fundamental. 12. Organiza]iile respective trebuie s` asigure o total` transparen]` \n materie de proprietate [i gestiune, a[a \nc\t cet`]enii s` cunoasc` exact cine s\nt proprietarii [i ce interese economice au \n leg`tur` cu mijloacele de informare \n mas`. 13. |n cadrul acestor organiza]ii, editorii [i ziari[tii trebuie s` \[i desf`[oare activitatea \mpreun`, ]in\nd seama de faptul c` respectul legitim fa]` de orientarea ideologic` a editorolor sau a patronilor este limitat de imperativul absolut al corectitudini \n cazul [tirilor [i al onestit`]ii \n cazul opiniilor. Este un element esen]ial al respect`rii dreptului fundamental la informa]ie. 14. Consecin]a acestor imperative este necesitatea de a \nt`ri garan]iile libert`]ii de expresie a ziari[tilor, pentru c` ei s\nt aceia care, \n ultim` instan]`, transmit informa]ia. |n acest sens, trebuie precizat [i dezvoltat cadrul legal al clauzei de con[tiin]` [i al secretului profesional fa]` de sursele confiden]iale [i, \n acela[i timp, puse de acord prevederile legisla]iei na]ionale \n acest domeniu, pentru ca acestea s` poat` fi aplicate \n cadrul mai larg al spa]iului democratic european. 15. Nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trebuie s` considere c` informa]ia este un bun personal. Organiza]iile care se ocup` de difuzarea informa]iei nu trebuie s` o trateze ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental al cet`]eanului. |n consecin]`, nici calitatea informa]iilor sau opiniilor, nici substan]a acestora, nu trebuie exploatate \n scopul de a spori num`rul de cititori sau a l`rgi audien]a [i, prin urmare, veniturile publicitare. 164

16. Dac` se dore[te o prelucrare a informa]iei conform` cu normele etice, atunci beneficiarii acesteia trebuie privi]i ca indivizi [i nu ca mas`. Func]ia ziaristului [i activitatea sa etic` 17. Informarea [i comunicarea, sarcini de care se achit` ziaristul prin intermediul mijloacelor de informare \n mas`, beneficiind de sprijinul excep]ional al noilor tehnologii, joac` un rol determinant \n evolu]ia individului [i a societ`]ii. S\nt elemente indispensabile ale vie]ii democratice, deoarece garantarea particip`rii cet`]enilor la via]a public` este o condi]ie a dezvolt`rii plenare a democra]iei. Aceast` participare nu ar fi posibil` dac` cet`]enii nu ar primi informa]iile necesare despre via]a public` pe care mijloacele de informare \n mas` au datoria s` le furnizeze. 18. Importan]a informa]iei, \n special a [tirilor transmise de radio [i televiziune, \n domeniul culturii [i educa]iei a fost subliniat` \n Recomandarea 1067 a Adun`rii. Impactul informa]iei asupra opiniei publice ]ine de domeniul eviden]ei. 19. Ar fi gre[it s` se trag` de aici conclizia c` mijloacele de informare \n mas` reprezint` opinia public`, sau c` trebuie s` \nlocuiasc` func]iile specifice ale autorit`]ilor publice sau ale institu]iilor de \nv`]`m\nt [i cultur`, cum ar fi [colile. 20. Aceasta ar echivala cu o transformare a mijloacelor de informare \n mas` [i a ziaristicii \n puteri sau contraputeri („mediocra]ia“), f`r` \ns` ca acestea s` reprezinte cet`]eni sau s` fie supuse controlului democratic, a[a cum s\nt autorit`]ile publice [i f`r` s` dispun` de cuno[tin]ele de specialitate ale institu]iilor culturale sau educa]ionale de resort. 21. Prin urmare, ziaristica nu trebuie s` denatureze informa]ia adev`rat`, impar]ial` [i opiniile oneste, nici s` le exploateze \n scopuri proprii, \ntr-o \ncercare de a crea sau modela opinia public`, deoarece legitimitatea sa se bazeaz` pe respectul efectiv al dreptului fundamental al cet`]enilor la informa]ie, ca parte a respectului pentru valorile democratice. |n acest sens, legitimitatea ziaristicii investigative depinde de adev`rul [i corectitudinea informa]iei [i a opiniilor exprimate [i este incompatibil` cu campaniile ziaristice organizate pornind de la pozi]ii prestabilite [i interese particulare. 22. |n redactarea informa]iilor [i opiniilor, ziari[tii trebuie s` respecte principiului prezum]iei de nevinov`]ie, \n mod special \n cazurile care s\nt \nc` sub judice [i s` se ab]in` de la formularea de verdicte. 23. Trebuie respectat dreptul indivizilor la via]a privat`. Persoanele care de]in func]ii publice au dreptul ca via]a lor particular` s` fie ap`r`t`, cu excep]ia acelor cazuri \n care via]a lor particular` are un efect asupra vie]ii lor 165

publice. Faptul c` o persoan` de]ine o func]ie public`, nu \nseamn` c` poate fi privat` de dreptul la via]a particular`. 24. |ncercarea de a realiza un echilibru \ntre dreptul la respectarea vie]ii private, consacrat \n articolul 8 al Conven]iei europene asupra Drepturilor Omului, [i libertatea de expresie, stipulat` \n Articolul 10, este amplu ilustrat` de jurispruden]a recent` a Comisiei Europene [i a Cur]ii Europene pentru Drepturile Omului. 25. |n ziaristic`, scopul nu scuz` mijloacele: informa]ia trebuie ob]inut` prin mijloace legale [i etice. 26. La cererea persoanelor interesate, mijloacele de informare \n mas` trebuie s` rectifice, automat [i urgent, furniz\nd toate informa]iile relevante, orice [tire sau opinie difuzat` care este fals` sau eronat`. Legisla]ia na]ional` trebuie s` prevad` sanc]iuni adecvate [i, acolo unde este cazul, desp`gubiri. 27. Pentru a armoniza aplicarea [i exercitarea acestui drept \n statele membre ale Consiliului Europei, trebuie pus` \n aplicare Rezolu]ia (74) 26 privind dreptul la replic` - Pozi]ia individului \n raport cu presa, adoptat` de Comitetul Mini[trilor la 2 iulie 1974, precum [i prevederile pertinente ale Conven]iei Europene privind canalele de televiziune transna]ionale. 28. Pentru asigurarea calit`]ii muncii [i independen]ei ziari[tilor, ace[tia trebuie s` aib` un salariu corespunz`tor [i s` beneficieze de condi]ii [i instrumente de lucru adecvate. 29. |n rela]iile pe care ziari[tii, \n exercitarea profesiei, le \ntre]in cu autorit`]ile publice sau cu diverse sectoare economice, ace[tia trebuie s` evite s` ajung` la \n]elegeri care ar putea afecta impar]ialitatea sau independen]a exercit`rii profesiei. 30. Ziaristul nu trebuie s` confunde subiectele contraversate sau senza]ionale cu subiectele importante din punct de vedere informa]ional. |n exercitarea meseriei, el nu trebuie s` aib` ca scop principal dob\ndirea prestigiului [i a influen]ei personale. 31. Av\nd \n vedere complexitatea procesului de difuzare a informa]iei, care se bazeaz` din ce \n ce mai mult pe folosirea noilor tehnologii, pe rapiditate [i capacitate de sintetizare, ziari[tii trebuie s` aib` preg`tirea profesional` adecvat`. Statutul redac]iei ziaristice 32. |n cadrul organiza]iilor care se ocup` de difuzarea informa]iilor, editorii, patronii [i ziari[tii trebuie s` lucreze \n echip`. |n acest scop, trebuie elaborat statutul personalului ziaristic, care s` reglementeze rela]iile profesionale \ntre ziari[ti, editori [i patroni \n cadrul mijloacelor de informare, 166

separat de normele obi[nuite privind rela]iile de serviciu. Acest statut poate prevedea crearea de comitete de redac]ie. Situa]ii de conflict [i cazuri de protec]ie social` 33. |n cadrul societ`]ii apar uneori situa]ii tensionate [i conflictuale ca efect al terorismului, discrimin`rii fa]` de minorit`]i, xenofobiei sau r`zboiului. |n astfel de situa]ii, mijloacele de informare \n mas` au obliga]ia moral` de a ap`ra valorile democratice: respectul pentru demnitatea uman`, rezolvarea problemelor prin mijloace pa[nice, \n spiritul toleran]ei; prin urmare, au obliga]ia s` se opun` violen]ei [i incit`rii la ur` [i confruntare, resping\nd orice discriminare bazat` pe criterii de cultur`, sex sau religie. 34. Nimeni nu trebuie s` r`m\n` neutru fa]` de ap`rarea valorilor democratice. |n acest scop mijloacele de informare \n mas` trebuie s` joace un rol major \n prevenirea tensiunilor [i s` \ncurajeze \n]elegerea, toleran]a [i \ncrederea reciproce \ntre diferite comunit`]i, a[a cum a f`cut Secretarul general al Consiliului Europei, \ncuraj\nd adoptarea de m`suri de \ncredere \n fosta Iugoslavie. 35. Lu\nd \n considerare influen]a deosebit` a mijloacelor de informare \n mas` [i \n special a televiziunii, asupra atitudinilor copiilor [i tinerilor, trebuie s` se evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exalt` violen]a, exploateaz` sexul sau consumatorismul, precum [i folosirea deliberat` a unui limbaj nepotrivit. Etica [i autocontrolul \n ziaristic` 36. Av\nd \n vedere condi]iile [i principiile de baz` enumerate mai sus, mijloacele de informare \n mas` trebuie s` se angajeze s` respecte \n mod riguros principiile etice care garanteaz` libertatea expresiei [i dreptul fundamental al cet`]enilor de a primi informa]ii adev`rate [i opinii oneste. 37. Supravegherea aplic`rii acestor principii necesit` crearea de organisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, ziari[ti, asocia]ii ale utilizatorilor mijloacelor de informare \n mas`, speciali[ti din mediile universitare [i judec`tori; ace[tia vor avea sarcina de a elabora rezolu]ii privind respectarea preceptelor etice de c`tre ziari[ti, rezolu]ii pe care mijloacele de informare \n mas` se vor angaja s` le publice. Aceste m`suri vor ajuta cet`]eanul, care are drept la informare, s` emit` judec`]i critice asupra activit`]ii ziaristului [i a credibilit`]ii sale. 38. Organismele sau mecanismele de autocontrol, asocia]iile de utilizatori ai mijloacelor de informare \n mas` [i departamentele universitare de resort vor putea publica anual rezultatele cercet`rilor efectuate a posteriori \n 167

ceea ce prive[te corectitudinea informa]iilor difuzate de mijloacele de informare \n mas`, compar\ndu-le cu faptele reale. Va exista \n acest fel un barometru al credibilit`]ii care va da cet`]enilor m`sura valorii etice a fiec`rui mijloc de informare \n mas` sau a fiec`rei sec]iuni a unui mijloc de informare \n mas` sau a fiec`rei sec]iuni a unui mijloc de informare, chiar [i a fiec`rui ziarist. M`surile corective luate \n consecin]`, vor contribui \n acela[i timp la ridicarea nivelului la care este practicat` meseria de ziarist. REZOLU}IA 1215 (1993)* CU PRIVIRE LA ETICA ZIARISTIC~ 1. Adunarea reaminte[te activit`]ile sale \n domeniul mass-media [i \n special Rezolu]ia sa num`rul 428 (1970), privind mijloacele de comunicare \n mas` [i drepturile omului, ca [i Recomandarea sa nr. 963 (1983) privind mijloacele culturale [i de educare \n vederea reducerii violen]ei. 2. Ca urmare a criticilor suferite de mass-media \n timpul r`zboiului din Golf, comisia cultural` [i de educa]ie a organizat o audiere parlamentar` privind etica ziaristicii, pe data de 26 iunie 1991, la Helsinki, \n cursul c`reia au fost exprimate o serie de \ngrijor`ri. 3. |ncep\nd din 1970, Adunarea Parlamentar`, dar [i alte instan]e ca Parlamentul European (Rezolu]ia din 16 septembrie 1992 privind concentrarea mijloacelor de comunicare \n mas` [i pluralismul opiniilor), au cerut elaborarea unor coduri deontologice ale ziaristicii. Totu[i, prevederile deja existente \n acest domeniu nu au un ecou interna]ional \ndeajuns de extins, eficacitatea lor practic` r`m\n\nd deci foarte limitat`. 4. Reprezentan]ii diferitelor state membre ale Consiliului Europei \mp`rt`[esc din ce \n ce mai mult acelea[i resurse de informare \n cadrul unui spa]iu informativ european comun. 5. |n consecin]`, Adunarea recomand` Consiliului de Mini[trii: - s` invite guvernele satelor membre s` vegheze ca legile s` garanteze organizarea mijloacelor publice de informare astfel \nc\t s` asigure neutralitatea informa]iilor, pluralismul opiniilor [i egalitatea sexelor, ca [i dreptul de r`spuns al feic`rui cet`]ean care a f`cut obiectul unei alega]ii; - s` studieze, \n colaborare cu organiza]iile non-guvernamentale, ca de exemplu Federa]ia Interna]ional` a Ziari[tilor (F.I.J.), posibilitatea stabilirii, \n cadrul Consiliului Europei, a unui mecanism european de informare, care s` beneficieze de reprezentativitatea interna]ional` pe care acestea o implic`, care * Discutat` \n cadrul Adun`rii din 1 iulie 1993 (cea de a 42-a [edin]`). A se vedea Doc. 6854, raport al Comisiei pentru cultur` [i educa]ie (raportor M. Núñez). Text adoptat de Adunare \n data de 1 iulie 1993 (cea de-a 42-a [edin]`).

168

s` rezulte, dac` este posibil, din organele [i mecanismele de autocontrol na]ionale corespunz`toare, av\nd un mod de func]ionare [i un rol, similare; - s` promoveze crearea de asocia]ii ale beneficiarilor mijloacelor de informare [i s` \ncurajeze [colile s` creeze un sistem de \nv`]are a utiliz`rii mijloacelor de informare; - s` adopte o declara]ie privind etica ziaristicii, conform liniilor directoare ale rezolu]iei 1003 (1993) [i s` promoveze aplicarea acestor principii de baz` \n statele membre ale Consilului Europei.

169

Consiliul Europei Adunarea Parlamentar` Comunicat din partea Comitetului de Mini[trii R`spuns la Recomandarea 1215 (1993) privind codul deontologic al ziaristului (adoptat` de Comitetul de Mini[trii \n data de 21 martie 1994, cu prilejul celei de-a 510-a Reuniuni a Mini[trilor Adjunc]i). 1. Comitetul de Mini[trii \mp`rt`[e[te punctul de vedere al Adun`rii parlamentare, conform c`ruia cet`]enii europeni provenind din diferitele statemembre ale Consiliului Europei au acces, \n propor]ie cresc\nd`, la acelea[i facilit`]i informa]ionale, \n interiorul unui spa]iu informa]ional european comun. Comitetul de Mini[tri a solicitat opinia Comitetului Director al Mijloacelor de Informare \n Mas` (CDMM) cu privire la paragraful 5 al Recomand`rii 1215 (1993) a Adun`rii Parlamentare, referitor la codul deontologic al ziaristului. 2. Exist` o \n]elegere unanim` privind importan]a mijloacelor de comunicare \n mas` independente [i pluraliste, \n direc]ia asigur`rii liberei circula]ii a informa]iei [i a ideilor \n`untrul [i \n afara grani]elor statelor, Comitetul de Mini[tri sus]in\nd punctele specifice enun]ate conform opiniei CDMM. Este unanim acceptat faptul c` individul, ca [i societatea, \n general, au dreptul de a exprima, comunica [i primi, \n mod liber, informa]ii [i idei, acestea contribuind la men]inerea climatului s`n`tos al unei societ`]i democratice. Privit` sub acest unghi, importan]a mijloacelor de informare \n mas` este incontestabil`. Aceasta ar trebui \n consecin]`, s`-[i conduc` activit`]ile \ntr-o manier` responsabil`. Problema crucial` este aceea de a determina cadrul legislativ [i institu]ional adecvat pentru garantarea punctelor sus-men]ionate. |n acest sens, Comitetul de Mini[tri ar dori s` sublinieze c` recurgerea la interven]ii legislative nu constituie, nici pe departe, calea cea mai adecvat` pentru reconcilierea libert`]ii mijloacelor de informare \n mas` cu alte drepturi [i alte valori. Tocmai de aceea, Comitetul de Mini[tri nu este \n m`sur` s` accepte concluziile Adun`rii, a[a cum figureaz` ele \n Rezolu]ia 1003 (1993), [i nici s` adopte, drept urmare, o declara]ie cu privire la propunerile Adun`rii. O astfel de abordare s-ar putea solda cu \ncurajarea factorilor politici de a aduce atingere libert`]ii mijloacelor de informare \n mas`, sub pretextul promov`rii unui jurnalism responsabil (s.ns.). 170

3. Cu privire la prevederile Recomand`rii 1215 (1993) Comitetul de Mini[tri apreciaz`, referitor la paragraful 5.i, c` referirea la „modul de organizare a mijloacelor publice de informare \n mas`“ poate da na[tere la confuzii. Dac` aceast` expresie se refer` la mijloacele publice de informare \n mas` radiodifuzate, rezult` c` principiile serviciului public care stau la baza func]ion`rii acestor mijloace reclam` o prezentare echidistant` [i onest` a faptelor [i a opiniilor. Totodat`, posturile de radio comerciale, f`r` a avea o obliga]ie public` - explicit` - de serviciu s\nt chemate s` comunice [tiri [i informa]ii \n conformitate cu acelea[i principii. |n acest sens, dispozi]iile articolului 7, paragraf 3, din Conven]ia european` asupra televiziunii transfrontier` subliniaz` responsabilit`]ile ce revin serviciilor publice, ca [i posturilor comerciale de radio, \n direc]ia „prezent`rii loiale a faptelor [i a evenimentelor, ca [i a \ncuraj`rii liberei form`ri a opiniei, \n cadrul jurnalelor televizate“. 4. |n termeni mai generali, Comitetul de Mini[tri ar opta, mai degrab`, pentru sintagma „impar]ialitate“ a prezent`rii informa]iei, dec\t pentru cea de „neutralitate“ a informa]iei, din paragraful 5.i. 5. |n privin]a sectorului presei scrise, Comitetul de Mini[tri relev` dificult`]ile deosebite pe care le ridic` orice \ncercare de a promova prezentarea unei informa]ii \ntr-o manier` impar]ial`. Cel mai adesea, ziarele urmeaz` o linie editorial` deosebit`, ceea ce confer` o oarecare coloratur` prezent`rii informa]iilor. Important este ca o asemenea prezentare s` \ng`duie publicului cititor operarea distinc]iei dintre fapte [i opinii (s.ns). 6. Paragraful 5.i. se refer`, totodat`, la necesitatea de a asigura „pluralismul opiniilor“, \n calitate de principiu ce trebuie respectat de mijloacele publice de informare \n mas`. |n acest sens, Comitetul de Mini[tri eviden]iaz` c` este de a[teptat ca mijloacele de informare \n mas` aferente serviciului public s` r`spund` intereselor publicului larg [i s` prezinte, astfel, o gam` larg` de opinii, informa]ii [i puncte de vedere. De altfel, Consiliul de Mini[tri dore[te s` \ncurajeze acele politici care s` garanteze existen]a unei pluralit`]i de mijloace de informare \n mas`, independente [i autonome. 7. |n plus, cu privire la asigurarea unui „echilibru al sexelor“ \n sfera mijloacelor de informare \n mas`, Comitetul de Mini[tri, admi]\nd c` o reprezentare echilibrat` a sexelor \n cadrul institu]iilor din sectorul mijloacelor de informare \n mas` poate fi promovat` prin intermediul legisla]iei privind, de pild`, discriminarea \ntre sexe sau egalitatea [anselor, accept` aplicarea unor considerente diferite \n cazul promov`rii de mijloace de informare \n mas` a egalit`]ii \ntre femei [i b`rba]i. Responsabilitatea de baz` \n promovarea acestor obiective revine \n[i[i profesionali[tilor din domeniul mijloacelor de informare \n mas`. }in\nd cont de importan]a independen]ei edito171

riale, Comitetul de Mini[tri nu ar indica recurgerea la solu]ii legislative, ci ar preconiza, \n locul acestora, elaborarea unor coduri deontologice de profesioni[tii \n[i[i. 8. Cu privire la necesitatea asigur`rii dreptului la replic`, Comitetul de Mini[tri reaminte[te Rezolu]ia sa (74) 26 asupra dreptului la replic` - Pozi]ia individului \n raport cu presa. 9. Cu privire la paragraful 5.ii, Comitetul de Mini[tri se opune \n totalitate ideii „ombudsman european \n domeniul mijloacelor de informare \n mas`“ \n s\nul Consilului Europei, c`ruia i-ar reveni misiunea specific` de a verifica acurate]ea informa]iilor. |n spe]`, Consiliul de Mini[tri \[i exprim` temerea c` aceasta ar putea conduce la crearea unui gen de autoritate informa]ional` european`, \mputernicit` s` controleze exactitatea [i impar]ialitatea informa]iei. Aceast` situa]ie ar contraveni direct rolului de gardian al libert`]ii presei, pe care \l are Consiliul Europei. 10. C\t despre paragraful 5.iii, Comitetul de Mini[tri sus]ine necesitatea de a des`v\r[i instruirea indivizilor \n [coli \n domeniul mijloacelor de informare \n mas`, astfel \nc\t ace[tia s` poat` dob\ndi o \n]elegere critic` a domeniului men]ionat. |n acest context, Comitetul de Mini[tri este de p`rere c` asocia]iile \n domeniu cu adev`rat independente joac` un rol hot`r\tor. 11. Referitor la paragraful 5.iv, se reaminte[te c` a 4-a Conferin]` ministerial` european` asupra Politicii Mass-Media, care se va desf`[ura la Praga \n zilele de 7-8 decembrie 1994 poate constitui cadrul adopt`rii unui document politic prin care se prev`d libert`]ile ziaristului [i drepturile omului, fapt ce ar fi \nt\mpinat favorabil de Comitetul de Mini[tri. 12. |n concluzie, Comitetul de Mini[tri nu consider` necesar` adoptarea unei Declara]ii privitoare la codul deontologic al ziaristului \n termenii propu[i de Adunare, prin rezolu]ia 1003 (1993) a Adun`rii Parlamentare.

172

Articolul X al Conven]iei Europene pentru drepturile omului 1. Fiecare persoan` are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept va include libertatea de a avea opinii [i de a primi sau transmite informa]ii [i idei f`r` interferen]a autorit`]ilor publice [i indiferent de frontiere. Acest articol nu va \mpiedica statele semnatare s` supun` societ`]ile de radio, televiziune sau cinema unui regim de autorizare. 2. De vreme ce aceste libert`]i presupun datorii [i rseponsabilit`]i, exercitarea lor poate fi subordonata unor formalit`]i, condi]ii, restric]ii sau penaliz`ri, dup` cum s\nt prev`zute de lege [i necesare \ntr-o societate democratic`, \n interesul ap`r`rii na]ionale, a integrit`]ii teritoriale [i a siguran]ei publice, pentru a preveni dezordinea [i infrac]iunile, pentru protejarea reputa]iei [i a drepturilor altora, pentru prevenirea dezv`luirii informa]iilor primite confiden]ial, sau pentru men]inerea autorit`]ii [i impar]ialit`]ii puterii judec`tore[ti“. Mai jos se afla c\teva dintre cele mai importante principii stabilite de Curtea European` a Drepturilor Omului. Aceste principii au autoritate interpretativ` a Aricolului X [i s\nt obligatorii pentru toate guvernele semnatare a Conven]iei Europene. „Libertatea de expresie este unul din fundamentele esen]iale ale societ`]ii democratice [i este o condi]ie de baz` pentru progresul acesteia. Referitor la paragraful 2, ea este aplicabil` nu numai „informa]iilor“ [i „ideilor“ care ofenseaz`, [ocheaz` sau deranjeaz` statul sau orice alt segment al popula]iei. Libertatea de expresie este necesar` ca [i pluralismul, toleran]a, f`r` de care nu poate exista o societate democratic`. Cazul „Handyside contra Marii Britanii“, procesul din 7 decembrie 1976, seria A, nr. 24, par. 49; Cazul „The Sunday Times contra Marii Britanii“, procesul din 26 aprilie 1979, seria A, nr. 30, par. 64. „Libertatea de expresie permite publicului cel mai bun mijloc de a descoperi [i a-[i forma o opinie asupra ideilor [i atitudinilor liderilor politici. Mai general, libertatea dezbaterii politice se afl` \n miezul conceptului de societate democratic`. Limitele criticilor acceptabile s\nt la fel de largi \n ceea ce prive[te un politician sau o persoan` particular`. Cazul „Lingens contra Austria“, procesul din 8 iulie 1986, seria A, nr. 103, par. 42. „Limitele criticilor permise s\nt mai largi c\nd ne referim la Guvern dec\t \n cazul unui cet`]ean privat, sau chiar \n cazul unui politician. |ntr-un sistem democratic, ac]iunile sau omisiunile Guvernului trebuie s` fie supuse unei 173

analize atente nu numai legislativului [i autorit`]ilor judec`tore[ti, ci [i a presei [i a publicului. Mai mult, pozi]ia dominant` pe care o ocup` Guvernul face necesar ca acesta s` se re]in` de la a recurge la proceduri penale...“ Cazul „Castell contra Spaniei“ procesul din 23 aprilie 1992, Seria A, nr. 236, par. 46. „Dup` p`rerea Cur]ii, trebuie s` se fac` o distinc]ie clar` \ntre fapte [i judec`]i de valoare. Existen]a faptelor poate fi demonstrat`, \n timp ce adev`rul judec`]ilor de valoare nu poate fi dovedit... |n ceea ce prive[te judec`]ile de valoare, aceast` cerin]` (ziari[tii nu pot sc`pa condamn`rii pentru calomnie dac\t dac` pot dovedi adev`rul afirma]iilor lor) este imposibil de \ndeplinit [i violeaz` \ns`[i libertatea de opinie, care este o parte fundamental` a dreptului asigurat prin Articolul X al Conven]iei“. Lingens, par. 46. „|n timp ce libertatea de expresie este important` pentru to]i, ea este cu at\t mai important` pentru un reprezentant ales al cet`]enilor... |n acest sens, interven]iile unui membru al Parlamentului din opozi]ie asupra libert`]ii presei, cheam` la o analiz` atent` din partea Cur]ii“. Castells, par. 42. „Rolul predominant al presei \ntr-un stat de drept nu trebuie s` fie uitat... Este de datoria presei s` transmit` informa]ii [i idei despre problemele politice, precum [i despre orice alte domenii de interes public“. Sunday Times, par. 65; Castells, par. 43. „Nu numai c` presa are sarcina de a transmite astfel de informa]ii [i idei; publicul are de asemenea dreptul de a le primi. Altfel, presa nu poate s`-[i \ndeplineasc` rolul vital de „c\ine de paz`“. Sunday Times, par. 65; Observer [i Guardian contra Marii Britanii (Cazul Spycathcer), procesul din 26 noiembrie. (Text distribuit, \n limba român`, sub sigla „Federa]iei Interna]ionale a Editorilor de Ziare“, Paris, Fran]a).

174

Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Pres` PREAMBUL Clubul Român de Pres`, reprezentat de peste 20 de case editoriale care cuprind cele mai importante institu]ii mass-media na]ionale (pres` scris`, televiziuni, radiouri [i agen]ii de pres`) num`r\nd circa 20 000 de ziari[ti, membri ai tuturor asocia]iilor de pres` din România, propune introducerea unui Cod etic al ziari[tilor [i instituirea unui Consiliu de onoare, care s` urm`reasc` respectarea normelor deontologice. Regulamentul de organizare [i func]ionare al Consiliului de onoare face obiectul unui document separat. Potrivit Constitu]iei României, libertatea de exprimare a opiniilor, \n scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare \n mas` este garantat`. Cenzura de orice fel este interzis` (art. 30). Dreptul presei de a avea acces la orice informa]ie de interes public nu poate fi \ngr`dit. Autorit`]ile publice, potrivit competen]elor ce le revin, s\nt obligate s` asigure informarea corect` a cet`]enilor (art. 31). Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupa]ie principal` [i retribuit` presa, posesoare a unei c`r]i de pres` recunoscut` de una din organiza]iile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de pres`, secretar de redac]ie, [ef de sec]ie sau departament, redactor [ef sau adjunct, director de publica]ie, radio sau televiziune, cu o vechime minim` \n pres` de un an (perioad` ce reprezint` stagiul \n aceast` activitate). |n virtutea libert`]ii de expresie, ziaristul are dreptul de a critica, argumentat, at\t Puterea c\t [i Opozi]ia, consider\nd drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea lor la legile ]`rii [i la principiile morale. Articolul 1. Ziaristul are datoria primordial` de a relata adev`rul, indiferent de consecin]ele ce le-ar putea avea asupra sa, obliga]ie ce decurge din dreptul constitu]ional al publicului de a fi corect informat. Articolul 2. Ziaristul poate da publicit`]ii numai informa]iile de a c`ror veridicitate este sigur, dup` ce \n prealabil le-a verificat, de regul` din mai multe surse credibile. Articolul 3. Ziaristul nu are dreptul s` prezinte opiniile sale drept fapte. {tirea de pres` trebuie s` fie exact`, obiectiv` [i s` nu con]in` p`reri personale. Articolul 4. Ziaristul este obligat s` respecte via]a privat` a cet`]enilor [i nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a ob]ine informa]ii sau imagini despre acestea. Atunci c\nd comportamentul privat al unor personalit`]i 175

publice poate avea urm`ri asupra societ`]ii, principiul neintruziunii \n via]a privat` ar putea fi eludat. Este preferabil ca minorii, bolnavii [i victimele unor infrac]iuni s` beneficieze de p`strarea confiden]ialit`]ii identit`]ii. Se va men]iona rasa, na]ionalitatea, apartenen]a la o anumit` minoritate (religioas`, lingvistic`, sexual`) numai \n cazurile \n care informa]ia publicat` se refer` la un fapt strict legat de respectiva problem`. Articolul 5. Ziaristul va da publicit`]ii punctele de vedere ale tuturor p`r]ilor implicate \n cazul unor p`reri divergente. Nu se vor aduce acuza]ii f`r` s` se ofere posibilitatea celui \nvinuit s`-[i exprime punctul de vedere. Se va avea \n vedere respectarea principiului prezum]iei de nevinov`]ie, astfel \nc\t nici un individ nu va fi catalogat drept infractor p\n` c\nd o instan]` juridic` nu se va pronun]a. Se va evita publicarea comentariilor [i lu`rilor de pozi]ie asupra unor cauze aflate pe rol \n justi]ie. Aceasta nu exclude relat`rile obiective asupra faptelor \n evolu]ia lor. Ziaristul nu se substituie institu]iilor [i puterilor publice. Articolul 6. Ziaristul va p`stra secretul profesional privind sursele informa]iilor ob]inute confiden]ial. Este la latitudinea propriei sale con[tiin]e s` respecte confiden]ialitatea surselor chiar \n fa]a justi]iei. Confiden]ialitatea surselor de informa]ii este garantat` de reglement`rile interna]ionale la care România este parte. Articolul 7. Ziaristul are responsabilitatea civic` de a ac]iona pentru instaurarea justi]iei [i drept`]ii sociale. |n cazurile \n care are [tiin]` de abuzuri sau \nc`lc`ri ale legilor, potrivit clauzei de con[tiin]`, ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerin]` care s`-i influen]eze decizia. Articolul 8. |n exercitarea profesiei [i \n rela]iile pe care le \ntre]ine cu autorit`]ile publice sau cu diverse societ`]i comerciale, ziaristului \i s\nt interzise orice \n]elegeri care ar putea afecta impar]ialitatea sau independen]a sa. Articolul 9. Ziaristul care distorsioneaz` inten]ionat informa]ia sau face acuza]ii nefondate s`v\r[e[te abateri profesionale de maxim` gravitate. Articolul 10. Ziaristul are datoria de a face corec]iile necesare \n cazul \n care din vina sa vor fi date publicit`]ii informa]ii inexacte.

176

Sinteza de fa]` porne[te de la premisa etic` acceptat`: ac]iunea uman` - infinit nominal` sau gregar`, deliberat` sau intempestiv`, tolerant` sau bestial` - define[te, \n substan]` [i consecin]e, moralitatea unei comunit`]i/societ`]i de referin]`. Lucrurile s\nt mult tensionate, c\nd ac]iunea se petrece \n vasta arie public` de receptare [i impact, cum este aceea a mediilor de informare [i comunicare. (Cu constatarea aparent paradoxal`: planetizarea informa]iei a ad\ncit criza veridicit`]ii [i moralit`]ii mesajului publicistic). Solu]ia mediatic` posibil` relev` cel pu]in dou` atitudini constante: a) acceptarea unui control normativ (\n special moral/deontologic, dar [i juridic, „dup` caz“); b) preeminen]a principiului autoregl`rii presei \ns`[i (cu recurs doar la normele deontologice, interioare profesiei: autoimpuse). Evolu]iile din spa]iul comunica]ional european acord` prioritate celei de-a doua atitudini, f`r` a se putea exclude cu totul controlul prin normele juridice. Deocamdat`. Important de constatat este c` presa, prin caracterul s`u exponen]ial, poate impune [i \[i poate impune regula libert`]ii [i responsabilit`]ii morale/civice, indiferent de \mprejur`ri, schimb`ri, presiuni; poate s` creeze [i s` impun` un cadru deontologic propriu, ferit de orice fel de ingerin]e exterioare. Prezenta sintez` invoc`, \n cauz`, opinii de autoritate, texte, analize [i rezumate sugestive, reglement`ri na]ionale [i interna]ionale, cum [i ini]iativele deontologice române[ti post-decembriste. Sper`m ca textul \n discu]ie s` fie folositor tinerilor studen]i, aspiran]i la profesia de gazetar, dar, \ntr-o anumit` m`sur`, [i profesioni[tilor presei, cei care pot impune, nemijlocit, criteriile adev`rului [i onestit`]ii \n realizarea efectiv` a actului de informare [i comunicare public`.

ISBN 973-96085-0-7