Encefalopatia Hepatica Sau Coma Hepatica (1).docx

Encefalopatia hepatica sau coma hepatica Encefalopatia hepatica sau coma hepatica este o afectiune a creierului cauzata de complicatiile unei afectiune hepatice (in special ciroza hepatica), din cauza careia ficatul nu mai este capabil sa elimine toxinele din sange. Aceasta afectiune apare atunci cand substantele toxice, care sunt eliberate in mod natural de catre ficat, se acumuleaza in sange si ajung la creier. Aceasta situatie este cauzata de insuficienta hepatica si se manifesta prin afectarea sanatatii mentale. Pacientul cu encefalpopatie hepatica este expus riscului de a dezvolta edem cerebral si insuficienta multiorganica.

Cauze Cauzele encefalopatiei hepatice nu sunt cunoscute cu exactitate. Potrivit studiilor, encefalopatia hepatica este cauzata de una dintre afectiunile hepatice care inhiba functia ficatului (cum ar fi, ciroza hepatica sau hepatitele) si de catre afectiunile care perturba circulatia sangelui la nivelul ficatului. Principala functie a ficatului presupune conversia substantelor toxice, produse de catre organism sau introduse din mediul exterior (cum sunt medicamentele), in substante inofensive pentru organism. Cand actiunea ficatului este perturbata, aceste toxine pot ajunge in sistemul circulator. Amoniacul, produs de catre organism in timpul digerarii proteinelor, este una dintre substantele novice produse de organism care poate afecta functia hepatica. In cazul persoanelor care anterior au prezentat leziuni hepatice, care au condus la instalarea unei afectiuni hepatice, encefalopatia hepatica poate aparea brusc. Factori de risc pentru encefalopatia hepatica: - deshidratarea; - consumul excesiv de proteine; - tulburari ale echilibrului electrolitic (in special, hiperpotasemie) din cauza varsaturilor sau a unui tratament cu diuretice; - hemoragie gastro-intestinala; - infectii; - boli renale; - existenta unui nivel scazut de oxigen in sange; - suntul portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS); - interventia chirurgicala; - administarea medicamentelor care inhiba actiunea sistemului nervos central (cum ar fi barbituricele sau tranchilizantele). Afectiuni care pot "masca" simptomele encefalopatiei hepatice: - alcoolismul; - renuntarea la consumul de alcool (sevrajul alcoolic); - meningita; - tulburari metabolice, cum ar fi hipoglicemia; - supradoza de sedative; - hematom subdural (sangerare la nivel cranian); - Sindromul Wernicke-Korsakoff.

Encefalopatia hepatica poate aparea ca o tulburare acuta cu potential reversibil, sau poate aparea ca o boala cronica, agresiva, care este asociata unei afectiuni hepatice cronice.

Simptome Simptome usoare: - respiratia urat mirositoare (miros de mucegai sau dulce); - tulburari de somn; - somnolenta; - deficit de atentie; - modificari ale starii de spirit; - confuzie usoara; - uitarea; - tulburari de personalitate; - incapacitatea de concentrare; - incapacitatea de decizie; - deteriorarea abilitatii de a vorbi; - uitarea miscarilor simple ale mainilor (scrisul). Simptome severe: - miscari involuntare ale bratelor; - agitatie sau convulsii; - dezorientare; - uitare; - somnolenta sau confuzie; - comportament nepotrivit sau tulburari severe de personalitate; - rigiditate musculare; - fetor hepatic (miros special de "ficat crud"); - coma. - manifestari specifice afectiunilor hepatice, cum ar fi ingalbenirea pielii si a ochilor (icter), colectarea de lichid in abdomen (sindromul ascitic), si, ocazional, miros de mucegai in respiratiesi urina. De cele mai multe ori, din cauza simptomelor manifestate pacientii cu encefalopatie hepatica nu sunt in masura sa se auto-ingrijeasca.

Diagnosticare si tratament Diagnosticul de encefalopatie hepatica este stabilit prin anamneza, examinarea functiei mentale, electroencefalografia si cu ajutorul analizelor la sange. Teste si analize medicale: - analize hematologice, in special hematocritul pentru a verifica existenta sau nu a anemiei; - scanarea craniana prin tomografie computerizata sau imagistica prin rezonanta magnetica; - electroencefalograma; - evaluarea functiei hepatice; - timpul de protrombina; - nivelul de sodiu din sange; - nivelul de potasiu; - nivelul de creatinina pentru evalua functia renala.

Tratament Tratamentul encefalopatiei hepatice depinde de severitatea bolii. Principalul scop al tratamentului este vindecarea cauzelor care au determinat aparitia afectiunii si acumularea substantelor toxice la nivelul intestinelor.

Substantele toxice sunt eliminate prin restrictionarea dietei pacientului; astfel se recomada: - reducerea consumului de proteine pentru ca productia de amoniu sa fie mai mica; - cresterea consumului de proteine de origine vegetala pentru a nu se declansa o afectiune cauzata de deficitului de proteine; - asigurarea necesarului zilnic de carbohidrati, principala sursa de calorii, care pot fi administrati atat pe cale orala, cat si intravenos; - cresterea consumului de legume si fructe bogate in fibre, deoarece ajuta la accelerarea miscarilor intestinale, astfel, alimentele trec mai repede prin intestin, aciditatea intestinala se modificata iar absorbtia de amoniac mai mica; - administrarea unui tratament medicamentos care sa intensifice miscarile intestinale pentru a reduce absorbtia toxinelor si a amoniacului din sange; - administarea pe cale orala a unui laxativ osmotic (sorbitol, lactuloza, manitol) pentru a acidifia amoniacul din colon, contribuind la eliminarea acestuia din organism. De asemenea, hemoragia gastro-intestinala, infectia, insuficienta renala, tulburarile electrolitice(in special, cele de potasiu) trebuie controlate medicamentos. Cazurile severe de encefalopatie hepatica necesita spitalizare de urgenta, unde se va decide daca pacientul are nevoie de un transplant de ficat sau de o alta interventie chirurgicala.

Complicatii Encefalopatia hepatica acuta este tratabile, iar cea cronica adesea se agraveaza destul de repede sau recidiveaza in mod repetat. Ambele tipuri pot avea drept rezultat coma ireversibila, urmata de deces. Aproximativ 80% (adica, 8 din 10 pacienti) decedeaza daca intra in coma. Recuperarea si riscurile cauzate de aceasta afectiune depind de la un caz la altul. Posibile complicatii: - hernierea creierului; - encefalita; - risc crescut pentru: insuficienta cardiaca, insuficienta renala, insuficienta respiratorie, sepsis; - afectarea permanenta a sistemului nervos (afectarea locomotiei, senzatiei sau tulburari mentale); - coma progresiva si irevestibila; - efectele secundare ale medicamentelor.

Prevenire Tratarea la timp a afectiunilor hepatice contribuie la prevenirea encefalopatiei hepatice. De asemenea, evitarea consumului excesiv de alcool si administrarea intravenoasa a medicantelor recomandate ajuta la prevenirea afectiunilor hepatice, si implicit la dezvoltarea encefalopatiei hepatice. Daca pacientul suspectat sau diagnosticat cu o afectiune hepatica manifesta simptome ale sistemului nervos, solicitati ingrijire medicala de urgenta!

Comă diabetică O comă diabetică este o complicație a diabetului care pune viața în pericol și care cauzează inconștiența. Poate să apară atunci când zahărul din sânge devine prea mare sau periculos de scăzut. De obicei, este cel mai frecvent la persoanele care sunt vârstnici, bolnavi cronici sau cu dizabilități. Lăsată netratată, o comă diabetică poate fi fatală. Din fericire, există măsuri de siguranță care pot fi luate pentru a preveni o comă diabetică.

Simptome Înainte de a dezvolta o comă diabetică, o persoană poate prezenta semne și simptome de înalt nivel de zahăr din sânge sau scăderea zahărului din sânge.         

Semne și simptome de tensiune arterială ridicată: Oboseală Gură uscată Creșterea setei Urinare frecventă Boală și vărsături Respirație mirositoare neplăcută Respiraţie dificilă Durere abdominală Bătăi de inimă neregulate

        

Simptome și simptome de scădere a tensiunii arteriale: Oboseală Tremur și tremurături Transpiraţie Apetit crescut Boală Anxietate Curse de inimă Dificultatea de a vorbi Confuzie

Cauze Cauzele unei come diabetice se datorează faptului că nivelul zahărului din sânge este prea mic sau prea mare. Acest lucru poate provoca diferite condiții într-un individ, toate 

conducând la o comă diabetică. Cele trei cauze principale sunt cunoscute sub numele de: Cetoacidoza diabetică: O complicație periculoasă a diabetului cauzată de lipsa de insulină în organism. Cetoacidoza diabetică este cea mai frecvent întâlnită la pacienții cu diabet zaharat de tip 1, dar poate afecta și persoanele care suferă de diabet zaharat tip 2 sau diabet gestaţional.

 

Sindromul hiperosmolar diabetic: o afecțiune gravă cauzată de nivelurile extrem de ridicate ale zahărului din sânge. Sindromul hiperosmolar diabetic este cel mai frecvent la persoanele de vârstă mijlocie și cele mai în vârstă care au diabet de tip 2. Hipoglicemia: o afecțiune gravă cauzată de nivelurile extrem de scăzute ale zahărului din sânge.

Factori de risc       

Factorii asociați cu un risc crescut de comă diabetică includ următoarele: Diabet zaharat tip 1 (scăderea zahărului în sânge – cetoacidoză diabetică) Diabet zaharat de tip 2 (sindrom hiperosmolar diabetic de sânge înalt) Lipsa de insulină (poate duce rapid la cetoacidoză diabetică) Lipsa de gestionare a diabetului zaharat (poate duce la complicații între nivelurile de zahăr din sânge ale unui individ) Starea de sănătate, traume sau intervenții chirurgicale (insuficiență cardiacă, boală renală) Consumul de alcool (poate duce la scăderea nivelului de zahăr din sânge) Utilizarea medicamentelor (poate duce la creșterea severă a nivelului zahărului din sânge)

Complicații  

Dacă sunt lăsate netratate, complicațiile care rezultă din coma diabetică pot include: Leziuni cerebrale permanente Moarte

Tratament Tipul de tratament pentru o comă diabetică depinde de nivelul zahărului prea mare sau prea scăzut.     

Tratamentele pentru nivelurile ridicate de zahăr din sân includ: Luarea de fluide intravenoase pentru a restabili apa în țesuturi Utilizarea suplimentelor de potasiu, sodiu sau fosfat pentru a ajuta funcția celulară Luând insulină pentru a ajuta la absorbția glucozei din sânge Tratamentul infecțiilor cât mai curând posibil Tratamentul pentru nivelurile scăzute de zahăr din sânge include: Obținerea unei injecții cu glucagon pentru a ajuta la creșterea nivelului de zahăr din sânge și a nivelului glucozei din sânge

Prevenirea      

Câteva recomandări pentru prevenirea comei diabetice pot include: Monitorizarea și controlul nivelurilor de zahăr din sânge (monitor de glucoză) Luarea de medicamente atunci când este necesar Verificarea urinei pentru cetone atunci când glicemia este ridicată Având un set de glucagon și resurse de zahăr cu acțiune rapidă Limitarea consumului de alcool Purtați o brățară sau un colier cu informații valoroase despre starea dv.de sănătate.

Coma diabetica Definitie Coma este o stare de pierdere a constientei. Coma diabetica este o complicatie amenintatoare de viata a diabetului. Pentru pacientii cu diabet, o crestere periculoasa a glicemiei (hiperglicemia) sau o scaderea a glicemiei (hipoglicemia) pot determina coma diabetica. Pacientul care intra in coma diabetica, este in viata – dar nu se poate trezi si nu poate raspunde la imagini, sunete sau alte tipuri de stimulare. Lasata netratata, coma diabetica poate fi fatala. Aceste informatii despre coma diabetica pot fi infricosatoare, dar exista si vesti bune. Riscul pentru coma diabetica este mic – iar preventia este la indemana. Cel mai important lucru este respectarea planului de tratament al diabetului.

Simptome O coma diabetica nu apare de nicaieri. Mai intai pacientul va prezenta semne si simptome ale hiper sau hipoglicemiei. Hiperglicemia Daca nivelul glicemiei este prea mare, pacientul poate simti: - sete; - urinare frecventa; - gura uscata; - greturi; - varsaturi; - dispnee. Hipoglicemia Daca nivelul glicemiei este prea mic, pacientul poate prezenta: - tremuraturi si nervozitate; - oboseala; - transpiratii; - foame; - iritabilitate; - confuzie.

Cauze Extremele glicemice prelungite – glicemia care este ori prea mare ori prea mcia – pot determina diferite afectiuni, toate putand duce la coma diabetica. 1. Cetoacidoza diabetica Daca celulele musculare sunt private de energie, organismul poate raspunde prin metabolizarea grasimilor stocate. Acest proces formeaza acizi toxici cunoscuti ca cetone. Lasata netratata, cetoacidoza diabetica poate duce la coma diabetica. Cetoacidoza diabetica este mai frecventa la pacientii cu diabet de tip I, dar poate afecta si pacientii

cu diabet de tip II sau diabet gestational; 2. Sindromul hiperosmotic diabetic Daca glicemia este peste 600 mg/dl sau 33 milimoli pe litru, conditia poarta numele de sindrom hiperosmolar diabetic. Cand glicemia creste atat de mult, sangele devine gros, asemanator unui sirop. Excesul de glucoza trece in urina, fenomen care declanseaza procesul de filtrare care extrage o cantitate foarte mare de apa din organism. Lasat netratat, sindromul hiperosmolar diabetic poate determina deshidratare amenintatoare de viata si pierderea cunostintei. Sindromul hiperosmolar diabetic este mai frecvent la pacientii varstnici cu diabet zaharat de tip II; 3. Hipoglicemia Creierul are nevoie de glucoza pentru a functiona. In cazuri severe, hipoglicemia poate determina pierderea cunostintei. Hipoglicemia este mai frecventa la pacientii care isi injecteaza prea multa insulina sau sar peste o masa sau gustare. Exercitiile fizice prea viguroase sau consumul unei cantitati prea mari de alcool pot avea acelasi efect. Rapiditatea cu care scade glicemia influenteaza simptomele hipoglicemiei. Spre exemplu, daca dureaza cateva ore pentru ca glicemia sa scada cu 50mg/dL, simptomele pot fi minime. Daca glicemia scade cu aceeasi cantitate in cateva minute, simptomele vor fi mai pronuntate.

Factori de risc Orice pacient cu diabet zaharat are risc pentru coma diabetica. Factorii de risc pentru aceasta conditie care pot duce la coma diabetica variaza. Spre exemplu, cetoacidoza diabetica este mai frecventa la pacientii cu diabet zaharat tip I. Sindromul hiperosmolar diabetic este mai frecvent la pacientii varstnici cu diabet zaharat de tip II – in special aceia care nu isi monitorizeaza nivelul glicemiei sau care nu stiu ca au diabet.

Teste si diagnostic In cazul comei diabetice, diagnosticul prompt este esential. Echipa medicala de urgenta va realiza un examen fizic complet si poate intreba apartinatorii despre istoricul medical. Pot fi necesare, de asemeni, diferite teste de laborator. Medicul poate masura: - nivelul glicemiei; - nivelul cetonelor; - cantitatea de nitrogen sau creatinina (un produs de metabolism al creatinei, un constituent important al muschiului) din sange; - Hematocritul (proportia celulelor rosii si a limfei din sange); - Nivelul potasiului din sange.

Complicatii Lasata netratata, coma diabetica poate determina leziuni cerebrale permanente. In unele cazuri, o coma diabetica netratata poate fi fatala.

Tratament Tratamentul de urgenta pentru coma diabetica depinde de prezenta hiperglicemiei sau a hipoglicemiei. Daca nivelul glicemiei este prea mare, pacientului i se vor administra lichide intravenos pentru a restabili apa in tesuturi. Pacientul poate avea nevoie de suplimente depotasiu, sodiu, sau cloruri pentru a ajuta celulele sa functioneze corect. Cand lichidele au fost inlocuite, insulina cu actiune rapida poate fi folosita pentru a ajuta tesuturile sa utilizeze glucoza din sange. De asemeni, se vor trata infectiile prezente. Daca nivelul glicemiei este mai mic, pacientului i se poate injecta un hormon numit glucagon.

Injectia va determina o crestere rapida a glicemiei. De obicei constienta revine cand nivelul glicemiei ajunge la normal.

Preventie Un control zilnic al diabetului poate ajuta la prevenirea comei diabetice. Iata cateva sfaturi de retinut: - Urmarea planului de alimentatie. Gustarile consistente si mesele pot ajuta la controlul nivelului glicemiei. - Controlul nivelului glicemiei. Testele de sange frecvente pot spune pacientului daca nivelul glicemiei sale este in zona normalului si il avertizeaza in legatura cu cresterile sau scaderile periculoase. - Administrarea medicatiei conform indicatiilor. Daca pacientul prezinta episoade frecvente de hipo sau hiperglicemie, medicul poate ajusta dozele sau orele de administrare a insulinei. Medicul poate recomanda testarea periodica a hemoglobinei glicozilate pentru a determina cat de bine pacientul isi controleaza diabetul. - Educarea apartinatorilor, prietenilor si colegilor de munca. Este bine ca pacientul sa informeze familia, prietenii, colegii de serviciu despre recunoasterea semnelor si simptomelor extremelor glicemice – si cum sa solicite ajutor de urgenta daca pacientul isi pierde cunostinta. - Purtarea unei placute de identificare. Daca pacinetul devine inconstient, aceasta tablita poate oferi informatii importante pentru familie, prieteni si colegii de serviciu si alte persoane, inclusiv persoanalul de la urgente. Peste toate pacientul este bine sa fie bine informat. Pentru majoritatea pacientilor, riscul pentru coma diabetica este mic. Pentru a preveni complicatiile diabetului, pacientul trebuie sa se ingrijeasca bine.

Coma uremică Starea inconștientă cauzată de otrăvirea cu toxine endogene din cauza insuficienței renale (încetarea filtrării și reabsorbției) se numește comă uremică sau uremică. Aceasta este stadiul terminal al unei insuficiențe renale grave cu afectarea acută a funcției sale sau o ultimă schimbare ireversibilă a rinichilor datorită procesului cronic de lungă durată.

Cauze comă uremică

    

Majoritatea uremia se dezvoltă în disfuncția renală cronică indusă inflamație prelungită a pelvisului renal (pielonefrita) sau renale (glomerulonefrita) si chisturi multiple in rinichi sau urolitiaza bilaterale cu tulburări de alocare periodice și retenție urinară. Disfuncția cronică a ambilor rinichi se dezvoltă cu adenom de prostată și la diabetici. Cu toate acestea, din orice motiv, zonele de funcționare ale țesutului renal pot fi reduse la o dimensiune insuficientă pentru a scoate din corp organismul care acumulează substanțe toxice. Uremia cu procese cronice se dezvoltă lent, auto-otrăvirea corpului apare, crescând, adesea de mai mulți ani. Patologiile congenitale ale organelor urinare pot duce la dezvoltarea atât a uremiei acute cât și a croniei. În plus, factorii de risc pentru dezvoltarea comăi uremice bruște sunt condiții care cauzează dezvoltarea insuficienței renale acute și sunt însoțite de tulburări circulatorii, atât generale, cât și intrarenale: toate tipurile de otrăvire (prin medicamente, ciuperci, alcool metilic și altele); hemoragie acută și anafilaxie; degidratatsiya; boli infecțioase severe; alcoolismul și, ca o consecință, abuzul de produse surogat și utilizarea de lichide tehnice.

Simptome comă uremică

Această afecțiune poate să apară în formă acută și cronică. Forma acută de comă uremică este provocată de disfuncția renală acută în perioada urinării inadecvate (oliguria). În acest moment există un salt bruscă a conținutului de produse din sânge metabolismul azotului (azotemia) apare un miros de amoniac din corpul pacientului, modificări ale echilibrului apei-electrolit, nu se acumuleaza excreta apa. Există simptome de insuficiență cardiacă creșterea ritmului cardiac, tulburări ale ritmului, dureri cardiace, dispepsie, anemie, umflarea creierului poate începe. În coma uremică acută, simptomele cerebrale cresc foarte rapid. În spatele sindromului astenic urmează depresive, apoi halucinații și delir, urmate de copulație și comă La bolile cronice, simptomele precomatomiei cresc gradual cu moartea țesutului renal. Primele semne de dezvoltare a uremiei sunt mâncărime severă, cefalee, tulburări cognitive și vizuale, astenie (oboseală severă, amețeli, somnolență în timpul zilei, insomnie). Simptomele organelor digestive și membranele seroase sunt cauzate de substanțe care nu sunt eliminate prin rinichi și alte țesuturi de organe - mucoasa tractului gastrointestinal, membrana seroasă a abdomenului și inima, pleura. Azotemia conduce la mâncărimi ale pielii, tulburări digestive, encefalopatie, inflamarea seroasei inimii, anemie.

Dispepsia este detectată ca lipsă de pofta de mâncare, adesea până la refuzul hranei. Pacientul se plânge de uscăciunea mucoasei în cavitatea bucală și de gustul amărăciunii, senzația de sete este agravată. Din piele și din gura pacientului se miros puternic de amoniac (urină). Acest miros cu comă uremică este un simptom caracteristic. Procesul de dezvoltare este incapacitatea rinichilor de a reține Na (sodiu), ceea ce conduce la degenerare sare (hiponatremie), ale cărei simptome - slăbiciune, hipotensiune arterială, pielea pacientului pierde elasticitatea, creșterea frecvenței cardiace se observă, hemostaza. În stadiul de poliurie, conținutul de K (potasiu) din organism scade, ceea ce se manifestă prin slăbiciune a mușchilor, apar uneori contracții convulsive, respirația devine mai frecventă, dureri apar în zona inimii. Pacienții cu simptome progresive de uremie caută în mod special - umflarea feței palidă, piele uscată pe față și părțile vizibile ale corpului, există zgârieturi, vânătăi și sângerare. Caracterizat prin edemul picioarelor, umflare și durere în regiunea lombară. Este posibil să fie sângerări din nas sau la femei - uterine, simptome de hemoragie gastrică sau intestinală. Pacienții scad producția urinară și umflarea, oligonurii sunt înlocuite cu anurie. Intoxicarea este intensificată, care este însoțită de o scădere a reacțiilor din partea sistemului nervos, o afecțiune asurzită care poate fi înlocuită periodic cu momente de excitare, delir și halucinații. Adesea, odată cu apariția unei comă, apare un accident vascular cerebral hemoragic. Acidoza se dezvoltă întotdeauna. Pacientul devine din ce în ce mai indiferent, apoi începe apăsarea conștiinței și a comăi.

Etape Etapele unei stări comă sunt clasificate în funcție de gradul de afectare a conștiinței: Reacțiile pacientului sunt inhibate, abilitățile motorii și răspunsurile sunt practic absente, contactul provoacă dificultăți, dar este posibil (asomare). 2. Pacientul doarme cu un somn de sunet, din care poate fi îndepărtat numai pentru o perioadă foarte scurtă de timp, aplicând un stimul puternic al durerii (sopor). 3. Pierderea completă a conștiinței, fără răspuns la orice stimul. În acest caz, se observă încălcări grave ale funcției respiratorii, tulburări circulatorii și metabolice (coma). O estimare a adâncimii perturbării conștienței în comă este dată de trei trăsături: deschiderea ochilor, vorbirea și reacțiile motorii (scala Glasgow). Tipurile de vinuri de gravitate sunt după cum urmează:  I - moderată (de la șase la opt puncte);  II - adâncime (de la patru la cinci);  III - terminal (transcendental - pacientul câștigă trei puncte). Cu o comă de gradul trei, moartea creierului este stabilită. Intoxicarea cronică a organismului contribuie la dezvoltarea insuficienței hepatice. În acest caz, amoniacul, reținut în sânge cu dezvoltarea uremiei, și fenolii care se formează în intestin, încălcând excreția renală și funcția hepatică se acumulează în sânge. Aceste substanțe au un rol major în patogeneza encefalopatiei hepatice și, în consecință, în comă. Deși, până în prezent, mecanismele de apariție a unui astfel de fenomen cum ar fi coma hepatică uremică sunt încă studiate. Edemul creierului pe fondul insuficienței renale și pulmonare severe și, de asemenea, o scădere a volumului sângelui circulant devine cauza morții în coma hepatică. 1.

Complicații și consecințe

Uremia acută cu tratament adecvat (hemodializă) în majoritatea cazurilor este vindecabilă, pacienții sunt complet restaurați în aproximativ un an, câteodată - timp de șase luni. Cu toate acestea, în absența unei îngrijiri de urgență și a lipsei de dializă, în aproape toate cazurile se observă un rezultat letal.

Diagnostice comă uremică

Această afecțiune este diagnosticată de simptomatologie, rezultate de analiză, date diagnostice instrumentale, ținând seama de anamneza pacientului și de interviurile rudelor apropiate. Principalele componente ale diagnosticului de comă uremică sunt testele de sânge. Studiul biochimic al acesteia oferă o idee despre conținutul de amoniac și compuși ai amoniacului, creatinină, ale căror indicii vor depăși norma. Nivelul concentrației principalilor electroliți (Na, K, Mg, Ca) este, de asemenea, determinat pe baza rezultatelor analizei.

Ministerul Sanatatii din Republica Moldova Colegiul de Medicina, Balti

Portofoliu La Medicina Calamitatilor A elevei grupei AMg-402 Colegiul de Medicina, Balti Basarab Catalina