Educatia Sexuala La Elevi.docx

Educaţia sexuală reprezintă un proces complex prin care o persoană acumulează informaţii despre aspecte legate de dezvoltare sexuală şi reproducere (modificările fiziologice apărute la pubertate), contracepţie şi controlul naşterii (probleme legate de avort, sarcini nedorite), tipuri de relaţii (dragoste şi angajament, căsătorie şi parteneriat, comportament sexual legal, opinii religioase şi culturale legate despre viaţă sexuală), consiliere şi sprijin – sexualitate şi confidenţialitate, boli cu transmitere sexuală, permiţându-i în acelaşi timp să se protejeze împotriva abuzurilor de natură sexuală. Realizarea unei educaţii sexuale eficiente ar trebui să atingă o serie de obiective care să îşi propună să ajute tinerii să dobândească o atitudine pozitivă în ceea ce priveşte sexualitatea prin oferirea cunoştinţelor necesare, astfel încât în viitor aceştia să ia decizii sănătoase legate de viaţă lor sexuală, ştiut fiind faptul că sexualitatea reprezintă o parte integrantă a identităţii fiecărui individ. În primul rand, consilierea tinerilor referitor la educaţia sexuală a fost un subiect controversat încă din anul 1960; în România înainte de 1989 termenul de educaţie sexuală reprezentând un subiect tabu pentru mulţi tineri. Prima dată când s-a încercat introducerea educaţiei sexuale în programa şcolară a fost în anul 2004-2005 printr-un Ordin al Ministrului Educaţiei, încercare ce s-a dovedit timidă, deoarece materia opţională care purta denumirea de Educaţie pentru sănătate acoperea o singură ramură a educaţiei sexuale şi anume sănătatea reproducerii şi a familiei. În anul 2011 Ministerul Educaţiei în colaborare cu ONU a elaborate un un curs interactiv pentru elevi care conţinea un website dedicat educaţiei sexuale, la care elevii ar fi putut avea acces cu un user şi o parolă potrivite vârstei fiecăruia. Facilitarea accesului la educaţia sexuală a tinerilor ar trebui privită că o prioritate naţională dat fiind faptul că România ocupă unul din locurile fruntaşe în Europa în ceea ce priveşte numărul mamelor minore. Deoarece educaţia sexuală este considerată în continuare un subiect tabu, un minim de cunoștințe legate de aceasta ar reduce numărul de mame prea tinere, ar scădea morbiditatea prin boli cu transmitere sexuală şi ar influenţă pozitiv evoluţia tinerilor.

În al doilea rand, educaţia sexuală acoperă un domeniu de interes pentru toate vârstele. Copii încep de la o vârstă fragedă să îşi descopere sexualitatea, astfel încât pe lângă o inițiere timpurie a discuțiilor cu privire la sexualitate în cadrul familiei este nevoie de o materie care să acopere acest aspect și în perioada următoare, a scolarizării. Foarte multe din problemele privind activitatea sexuală sunt datorate unei educaţii slabe, care de cele mai multe ori se produce prin informarea de pe internet sau alte mijloace care nu sunt total credibile. Astfel, dacă educaţia sexuală nu este începută în sânul familiei si continuată în clasele primare, copiii deja îşi asigură pe cont propriu anumite cunoştinţe eronate, iar educaţia sexuală primită ulterior nu mai este la fel de valoroasă. Proiectând acest subiect în viața persoană și privindu-l prin ochii unui viitor părinte sau a unui proaspăt părinte, considerăm că este necesară o bună comunicare cu copilul (indiferent de sexul copilului, fată sau băiat), o legătura părinte-copil bazată pe prietenie, încredere și respect. Ținând cont de vârsta copilului, discuțiile avute trebuie să atingă și aspecte legate de sexualitate, evitând astfel ca lucrurile să fie percepute în mod eronat prin alte căi. Este cunoscut faptul că în zilele noaste copiii își incep viața sexuală mult mai devreme față de vârsta recomandată de medici și psihologi (vârsta optima este după 20 de ani, vârstă la care organismal este pregătit fizic și psihic pentru acest pas) urmare a unei false maturizări premature, pentru a nu fi “diferiți” sau fie pentru a fi acceptați în anumite cercuri/găști. De menționat este faptul că bolile cu transmitere sexuală (BTS) la care se explun copiii sunt numeroase și pot duce chiar și la cancerul de col uterin (prin infectarea cu HIV). Printre acestea reamintim: gonoreea, candidoza, herpesul genital, hepatita de tip B, HIV/SIDA etc. Educația sexuală trebuie să ajute tinerii: 

să obțina informații exacte cu privire la drepturile lor sexuale și reproductive; informații pentru a spulbera miturile; trimiteri la resurse și servicii;



să-și dezvolte anumite deprinderi cum ar fi abilitățile de gândire critică, de comunicare și negociere, de luare a deciziilor; sentimentul de încredere în sine, capacitatea de a-și asuma responsabilitatea, capacitatea de a pune întrebari și de a căuta ajutor; empatie;



să aibă atitudini și valori pozitive: deschidere, respect pentru sine și pentru alții, atitudine pozitivă față de sănătatea sexuală și reproductivă.

Conchidem prin a menționa faptul că în foarte multe societăţi sexul este văzut ca un lucru ruşinos iar copiii sunt de prea puţine ori educaţi spre a evita riscurile asociate acestei activităţi. Dacă educaţia sexuală ar fi introdusă obligatoriu în cadrul orelor din învăţământul gimnazial, chiar și mai devreme, în cel primar, iar persoanele care ar susține aceste ore ar fi medici sau psihologi de profesie, atât copiii cât şi părinţii acestora vor realiza importanţa practicării sexului în condiţii sigure, în momentul prielnic pentru copilul lor. Ulterior, idee de tabu care înconjoară sexul va dispărea treptat.