Dr Ioan Ladea Acupunctura

editorial

2

17 mai 2005

literar ¿i artistic

revista revistelor culturale

Pe Cale cu Op¡iuni interdisciplinare Ioan Ladea Era imediat dupå '89. Urcam din douå-n douå scårile unei clådiri foarte vechi din Bucure¿tiul istoric, clådire de 6-7 etaje, fårå de lift. În fa¡a mea, la un moment dat, un domn îmbråcat tinere¿te în jean¿i ¿i tricou urca la rândul såu calculat, numårând parcå fiecare treaptå. Era voinic, avea figurå de patriarh, cu o barbå imenså ¿i pår grizonat. Fåcându-mi loc så-l depå¿esc pe scara îngustå, m-a întrebat hâtru dacå scårile pe care urcåm duc cumva spre Rai... A¿a l-am cunoscut pe Ioan Ladea. A copilårit în preajma lui Lucian Blaga cu care tatål såu, sculptorul Romulus Ladea, era prieten, a fost închis în aceea¿i celulå cu Petre ºu¡ea. Profesori i-au fost închisorile, ¡åranii ardeleni, marii oameni întâlni¡i pe Cale ¿i, mai ales, în¡elep¡ii taoi¿ti. Era nemåsurat în tot ceea ce fåcea. A scris primele pagini de informaticå din România, a fost unul dintre cei mai mari medici acupunctori ai no¿tri. A învå¡at singur chineza veche – cu mult mai complicatå ¿i mai frumoaså decât cea modernå – ¿i ne-a molipsit ¿i pe noi, cei care fåceam parte din Academia „Jean-Marc Kespi“, de frumuse¡ile în¡elepciunii taoiste. A fost fermentul ¿i mentorul unui grup de studii interdisciplinar, grup care pe lângå medici cuprindea speciali¿ti ori doar studen¡i în fizicå, biologie, chimie, filologie, muzicologie, arte ¿.a.m.d. Întâlnirile se desfå¿urau fie în aulele generoase ale Facultå¡ii de Medicinå din Bucure¿ti, fie în parcuri ori la locuin¡a sa de la Joi¡a. ªcoala aceasta a unui grup interdisciplinar nu poate låsa pe nimeni rece. ªi Ioan ¿tia så te a¡â¡e, så te incite, så te scoatå din sårite, så te punå pe Cale. Ajunsese så gândeascå precum un taoist orice amånunt al vie¡ii. Odatå, venind împreunå cåtre Bucure¿ti pe un drum plin de gropi, s-a stricat ma¿ina. Mi-a explicat în termenii chineze¿ti cum componentele ma¿inii nu fac decât så respecte acela¿i model al lumii. ªi era de o coeren¡å formidabilå în tot ceea ce spunea, ca dovadå cå a ¿i reparat-o cu pricepere pornind de la legile „celor cinci mi¿cåri“... Cuno¿tea limitele acupuncturii ¿i nu o vindea drept panaceu. A vindecat mii de pacien¡i cu boli grave. Azi sunt oameni care tråiesc datoritå Dr. Ioan Ladea, oameni vindeca¡i inclusiv de cancere, iar el a murit de cancer... Ucenici de-ai såi au ajuns så treacå direct în stadiile superioare ajun¿i la studii de acupuncturå în China, iar aståzi formeazå o ¿coalå cu reprezentan¡i afla¡i din Bucure¿ti pânå în Los Angeles. Ioan Ladea a fost cel mai mare orator pe care l-am cunoscut. Scria la fel de bine, dar chi¡ibu¿ar, cu nenumårate note ¿i citate, fapt pentru care se cite¿te foarte greu. Cår¡ile sale sunt aståzi manuale sine qua non pentru cel care studiazå acupunctura sau taoismul. Fire enciclopedicå, a scris multe altele. Gra¡ie colegei noastre Carmen Brågaru, cercetåtor la Institutul de Teorie ¿i Istorie Literarå „George Cålinescu“, cea care îngrije¿te manuscrisele råmase de la Ioan Ladea, speråm så putem citi cândva opera completå. Deocamdatå ne facem datoria så publicåm încå o parte din jurnalul såu (o primå parte a apårut în „România literarå“ nr. 39/ oct. 2002 ¿i în „Jurnalul literar“ nr. 7-12/2004). De asemenea am adåugat într-un medalion gândurile unor apropia¡i de-ai lui Ioan Ladea, gânduri rostite cu prilejul Simpozionului „Ioan Ladea“ desfå¿urat de curând sub egida Academiei „J.-M. Kespi“. Printre oamenii care au dorit så-l omagieze a fost ¿i Doamna Annick de Souzenelle cu care a avut o prietenie de suflet. Ne facem astfel datoria de a promova opera unui om prea pu¡in (re)cunoscut în mediile culturale. Demersul såu are înså un poten¡ial imens – aceste grupuri de studii interdisciplinare constituie aståzi unul din modelele dupå care func¡ioneazå cercetarea de avangardå. Într-una din întâlnirile de la Joi¡a, fiindcå era obosit, m-am oferit så-i fac un masaj. În timpul acesta, alåturi de al¡i câ¡iva colegi, continuam împreunå cu Ioan hermeneutica unor texte chineze. La sfâr¿it, fiindcå era în tålpile goale, i-am dat în joacå câte-o palmå pe fiecare talpå. Mi-a spus cu blânde¡e, dar ferm så nu mai fac asta vreodatå cåci prin închisorile parcurse a luat suficiente båtai la tålpi... De aceea, am multe motive så cred, dragå Ioan, cå, într-adevår, scårile pe care ne-am cunoscut cândva te-au a¿ezat aståzi în Rai.

Marius Vasileanu

Lumea revistelor culturale este una a criticilor, anali¿tilor, reporterilor, iar nu a poe¡ilor sau a prozatorilor, a creatorilor/arti¿tilor. Prin for¡a lucrurilor ne mul¡umim cu citate, fragmente, interpretåri ale altora. Mai ajungem pânå la urmå la cår¡i? Poate doar dacå mergem de-a dreptul la cår¡i. Pentru mul¡i - un lux, pentru ¿i mai mul¡i aproape imposibil. Solu¡ia ar fi o echilibrare a con¡inutului publica¡iilor: câtå crea¡ie, atâta criticå. Visez la acea revistå în care så citesc o paginå întreagå de poezie a unui singur autor, dublatå de o contextualizare necesarå în care eu, ca cititor, aflu despre restul crea¡iei poetului ca ¿i despre el, cel mai potrivit într-un interviu, apoi sub confirmarea autoritarå a unui „critic“ ce legitimeazå puterea artisticå a textului scrierii. Iatå o posturå completå a triadei autor-crea¡ie-lector, într-o revistå litera-rå. Deocamdatå, ne mul¡umim cu ce avem. * De data aceasta am primit doar reviste din ¡arå. Bucure¿tiul lipse¿te la apel. Nu vine singur cu zestrea lui, ne ducem noi la ea. A¿adar, Pite¿tiul are un „Arge¿“ (aprilie 2005) cultural ¿i o „Cafenea literarå“ (martie 2005). ¥n cea din urmå re¡inem fragmentele din „Convorbiri cu Al. De¿liu“, în care Irina Mavrodin råspunde cu o rarå precizie: fenomenul literaturii actuale se distinge prin cel pu¡in douå lucruri: 1. „Importan¡a pe care o capåtå editorii în receptarea unei literaturi“...; „e¿ti sau nu scriitor de succes în func¡ie de cota editorialå pe care o ai“; 2. „Pentru prima oarå, un numår semnificativ de scriitori (poe¡i, romancieri) devin ¿i teoreticienii propriilor lor scrieri“. Apoi: „adevåra¡ii poe¡i“ (în loc de „marii poe¡i“ - sintagmå desuetå) sunt cei care au „un impact extraordinar dincolo de orice «analizå» sau «comentariu»“ - la prima lecturå. ¥n „Arge¿“, multe interviuri: cu Mihai ªora, filozoful cåruia nu i-a plåcut så publice ¿i care, în România, deocamdatå „nu are råsunet“; cu Alexandru Condeescu, directorul rarisimei „Manuscriptum“ (numai cu texte inedite ale scriitorilor care nu mai sunt în via¡å); cu Gheorghe Tomozei (din 1993); cu Grigore Vieru, cu pictorul Ion Pantilie (aniversare „60“). Radu Aldulescu semneazå proza „Familia celor fårå familie“, iar Mihail Diaconescu are parte de o criticå arhetipalå în monografia elaboratå cu metode noi de cåtre Valeriu Filimon în „Critica arhetipalå ¿i fenomenologia narativå“. Am påstrat la urmå „Testamentul Papei“, cåci el are, în contextul lecturii revistelor de såptåmâna aceasta, o strålucire aparte: este cel mai viu text ¿i mai degrabå mesaj, spiritual, pe care nu-l gåsesc nicåieri în scrierile, crea¡iile rispite pe ici, pe colo: „Nu las în urma mea

proprietå¡i de care ar trebui så dispunå cineva. Lucrurile de folosin¡å zilnicå vå rog så le împår¡i¡i cum crede¡i de cuviin¡å. ¥nsemnårile personale så fie arse... Mormântul în påmânt, fårå sarcofag“.... „Cred cu tårie cå în toatå slåbiciunea mea, Domnul îmi va aråta îndurare“... Dacå revistele noastre, dacå arta/crea¡ia noastrå ar fi înfåptuite precum acest Testament al Papei Ioan Paul al II-lea... Scriitorii nu-¿i pot arde crea¡iile, dar nu despre aceastå ardere gândim. Cluj: „Apostrof“ (aprilie, 2005) ¿i „Echinox“. Câteva mari centre valorice în prima revistå: Adrian Marino (våzut de Ion Mure¿an ¿i ªtefan Borbély), Andrei Marga - printre filozofii, dacå nu singurul, care se stråduie¿te så reactualizeze filozofia româneascå prin direc¡ionar ea ei pragmaticå ¿i politicå, Mircea Eliade în postura exaltårii ¿ovine, påcat de tinere¡e, explicabil prin imperativul unei con¿tientizåri practice ¿i demne a identitå¡ii propriei na¡iuni; o con¿tientizare încå în curs de formare ¿i mereu gânditå de exagerare na¡ionalistå pe de o parte, dar ¿i de råul mimetism/sincronizare european/ å, pe de altå parte. Lucian Blaga, cel „strivit de halå“ la cimitirul din Lancråm, este tocmai un exemplu de ne-demnå identitate na¡ionalå, fapt ce, în alte min¡i altminteri bune, poate na¿te revoltå ¿i reac¡ia comparatistå cu alte na¡ionalitå¡i care n-au veleitå¡i autodistructive. ªi, fie-mi iertatå paranteza, am mai våzut o „halå“ ce-l strive¿te pe Blaga (deloc „corolå de minuni“), ea „s-a fåcut“ în „Aspirina såracului“ unde filozoful este descris în terminologia unei scriituri de mahala, fårå nici o legåturå cu adevårata sa via¡å intimå (adulterå sau nu). A numi sau a cita aici ¡ine de confirmarea - pe care n-o inten¡ionez - unei atitudini ce ¿terge necesitatea påstrårii identitå¡ii måcar culturale pe care „Europa“ o pretinde de la noi. Altfel cu ce s-ar spori? „Echinox“ (nr. 1-4/2005) este cea mai puternicå revistå studen¡eascå ¿i, ca atare, cu suflul cel mai tânår dintre toate publica¡iile culturale. Nonconformismul, vitalitatea „nu“-ului spus societå¡ii actuale, asumarea lui, legitimarea lui prin analizele liderilor de opinie (personalitå¡i din mass-media cum sunt: Marius Tucå, Robert Turcescu, C.T. Popescu ¿.a.) dau revistei semnul unor posibile bune a¿ezåri viitoare a lumii române¿ti. Pentru tinerii care pot så spunå: „Comunismul a fost copilåria noastrå: el a fost fericirea noastrå“ este de a¿teptat ca Simbolicul så fie re-gåsit, chiar dacå acum este „un vid de Simbolic, un vid de destin ¿i un Real traumatic, un de¿eu universal, cea care lipse¿te este axa imaginarului: cea care ne-ar fi putut da sens existen¡ei. Ne lipse¿te fantasma care face interesantå realitatea; obiectul a, vidul care ¡ine legat realul. Pentru

noi, realitatea este în mod imediat (subl. N.V.) gunoi“ (Al Cistelecan ¿i Cristian Gligor). Discu¡iile despre genera¡ii, tematizate mult în reviste acum, sunt mult mai pu¡in decât rândurile citate mai sus. Cine are urechi de auzit aude. „Nord literar“ (aprilie 2005, Baia Mare) are o structurare limpede ¿i elegantå, ilustratå cu lucråri ale pictorului Ion Popdan. Un rafinament nem¡esc face så coexiste un iz maramure¿ean (prin autorii locali) cu reperele culturale de excelen¡å; prin Sanda Golopen¡ia („Learn to sing, my mother said. Song's of the women of Breb/Hori de femei din Breb“), o carte de traducere în englezå din folclorul românesc, în acest moment singura realizare de acest fel. Eseul lui Nicolae Iuga despre mitologia masoneriei, ca ¿i traducerea din irlandezul Flann O'Brien - un romancier modernist (Adrian Otpiu, câ¿tigåtor în 2003 a primei Burse reziden¡iale de traducere), completeazå ¡inuta diferitå pe care am sesizat-o aici. „Convorbiri literare“ (nr. 4, aprilie 2005, Ia¿i). O revistå extrem de bogatå: eseuri, cronici, jurnale, interviuri, consemnåri, istorie literarå, pagini de poezie ¿i prozå. Observåm înså op¡iunea pluridisciplinarå, ceea ce, strategic vorbind, o situeazå, din start, la cote maxime de exigen¡å: etnologie, istorie, filosofie, religie, ¿tiin¡å, arte teatrale, plastice, sunt sec¡iuni din care ne va fi greu så exemplificåm, toate numele prezente acolo fiind deja consacrate în publicistica româneascå. Så vedem: Cassian Maria Spiridon (redactorul-¿ef al revistei) semneazå partea a III-a din „Orizonturi duble“, un studiu despre sistemul filozofiei culturii blagiene: cultura minorå/majorå, metafora plasticizantå/revelatorie, mister/revelare sunt concepte care, credem, au o func¡ionalitate actualå, „Convorbiri literare“ situându-se ea înså¿i într-o atitudine a orizonturilor duble; ¿i må refer aici la „fa¡a“ relativ conven¡ionalå, tradi¡ionalå, literarå, înso¡itå discret de una ocultå, cultivând autori, orienta¡i în sens strict, specializat, spre zona ocultå/masonicå. Este vorba aici de eseul „Adevårul despre nasul Spåtarului Milescu (II)“ (Radu Cemåtescu), dar ¿i de „poemele oculte“ ale lui Radu Florescu, anexate volant revistei. Dezvåluirea fundamentelor misterice ale învå¡åmintelor cristice, a esoterismului cre¿tin pot avea un loc special în constitu¡ia interioarå a lectorului român. Iar câ¿tigul creatorului de literaturå, de artå în general, existå ¿i în måsura în care este deschis celorlalte cunoa¿teri: spiritualå, ¿tiin¡ificå, misticå, muzicalå. „Modelul matematic al poeziei“ semnat Bogdan Cre¡u sau „Dialogul întrerupt: Fondane, Lupasco ¿i Cioran“ (Basarab Nicolescu) sunt doar douå exemple de „articole“ în „Convorbiri...“ ce întregesc structura interdisciplinarå pe care noi chiar o cåutåm ¿i în alte reviste.

Nina VASILE

REDACºIA ªI ADMINISTRAºIA: Bucure¿ti, Pia¡a Presei Libere nr. 1, Tel. 407.76.17, fax 407.76.18, Bucure¿ti; e-mail: [email protected], www: http://www.adevarulonline.ro/literar

literar ¿i artistic Såptåmânal de culturå ¿i atitudine

Marius Vasileanu - redactor-¿ef

([email protected])

Redac¡ia: Iulia Argint, Luiza Barcan, Romulus Cåplescu, Elena Dulgheru, Robert Lazu ( [email protected] ), Cristina Rusiecki, Stela Tinney, Nina Vasile Dan Popescu - secretar de redac¡ie

Publicitate: fax 224.40.30; tel./fax 407.76.68; 407.76.67; 407.76.73; e-mail: [email protected]; Difuzare: tel./fax 222.33.07; 407.76.25; fax 407.76.26; Abonamentele externe se fac exclusiv prin departamentul difuzare. e-mail: [email protected] EDITOR: Societatea pe ac¡iuni autorizatå prin S.C. 79/1991, jud. sect. 2, înmatriculatå la Oficiul Registrului Comer¡ului Bucure¿ti, sub nr. J40/2964 din 16 mai 1991 I ISSN 1220-9821