Acupunctura Biografie Ioan Ladea

17 mai 2005

17 mai 2005

literar ¿i artistic

Biografie Doctorul Ioan Ladea s-a nåscut la 18 februarie 1935 (declarat în acte cu o zi mai devreme), la Zårne¿ti-Bra¿ov, ca unic fiu al unei familii de arti¿ti: tatål, Romulus Ladea (1901-1970), cunoscut sculptor bånå¡ean, iar mama, Lucia Ladea, nåscutå Piso (1915-1971), pictori¡å. Copilåria ¿i-a petrecut-o la Timi¿oara, Cluj ¿i Zårne¿ti. În 1949, este arestat, anchetat într-un proces ce incrimina cuiburile legionare ¿i închis la Târg¿or, pentru reeducare, de¿i nu împlinise încå 14 ani. Eliberat dupå un timp, din lipså de probe, este retras de la ¿coalå de tatål såu, în dorin¡a de a-l feri de alte provocåri ¿i influen¡e dåunåtoare. Astfel, va urma liceul la cursurile fårå frecven¡å, citind avid în biblioteca de acaså, iar în restul timpului, muncind cot la cot cu ¡åranii care, ca ¿i cei din familia sa, trudeau din greu, fiind considera¡i chiaburi, så dea cotele enorme impuse de noul regim popular. În 1953, intrå prin concurs la Facultatea de Medicinå din Cluj, pe care înså nu apucå så o termine, în anul V fiind din nou arestat, anchetat bestial ¿i închis, de aceastå datå, la Aiud, timp de trei ani. Precum mul¡i al¡i întemni¡a¡i din acele timpuri, Ioan Ladea a considerat toatå via¡a cå, intrând atunci în închisoare, a på¿it pragul raiului ¿i cå acei trei ani au echivalat „cursurile” unei Înalte Academii Morale. Dupå ie¿irea din deten¡ie, în 1962, a urmat o ¿coalå tehnicå medicalå, pentru a se putea angaja ca asistent medical. În 1965, profitând de acel început de dezghe¡, se reînscrie în anul V al Facultå¡ii de Medicinå Generalå din Bucure¿ti, pe care o absolvå dupå doi ani. Fiind înscris în acela¿i timp ¿i la Facultatea de Matematicå (vis ce-l mo¿tenise de la bunicul dinspre mamå, ajuns preot, dar mare pasionat de tainele cifrelor), este trimis la un curs de anali¿ti-programatori, iar dupå absolvire, recomandat ca instructor-colaborator extern la CEPECA. În aceastå institu¡ie, se împrietene¿te cu directorul Jony Niculescu care îi pune la dispozi¡ie o serie de cår¡i de chinezå veche, limbå de care se va îndrågosti ¿i prin care va påtrunde în zone nebånuite pânå atunci. În anul în care CEPECA a fost trecutå în subordinea Universitå¡ii „ªtefan Gheorghiu”, Ioan Ladea, Jony Niculescu ¿i mul¡i al¡ii au fost da¡i afarå, ca indezirabili. Dupå un timp a fost înså „recuperat” de Mircea Mali¡a ¿i angajat într-un laborator de modele matematice de prognozå, din munca de cercetare din acea perioadå rezultând primele cursuri de informaticå din ¡ara noastrå. Descoperit de profesorul Nae Teodorescu, este angajat o perioadå la catedra de ecua¡ii ¿i la centrul de calcul al Universitå¡ii din Bucure¿ti. Lini¿tea nu va dura înså prea mult. Format la ¿coala lipsei de compromis a închisorilor, nu poate så råmânå nepåsåtor la ceea ce se întâmplå în jur ¿i, nemairåbdând situa¡ia politicå devenitå din ce în ce mai apåsåtoare, se alåturå în 1977 mi¿cårii de protest ini¡iate de Paul Goma. Au urmat, cum era firesc, o nouå arestare, anchete, perchezi¡ii, desfacerea contractului de muncå… În lipsa oricårui alt venit, se întoarce la medicinå, recuperarea ¿i între¡inerea sportivilor pårându-i-se cea mai inofensivå op¡iune. În aceastå perioadå începe så aplice cuno¿tin¡ele de acupuncturå dobândite în urma lecturilor „chineze”. Au loc recuperåri miraculoase ¿i vindecåri ce îi aduc în scurt timp o mul¡ime de pacien¡i, dintre care unii grav bolnavi, fårå nici o ¿anså din punctul de vedere al medicinii alopate. Uimit la început, convins apoi de practicå ¿i mul¡umind lui Dumnezeu pentru acest dar, se va dedica cu toatå fiin¡a sa, pânå la sfâr¿itul vie¡ii, acestei „arte” a vindecårii prin acupuncturå. Pe lângå cursurile de informaticå amintite mai sus, pe lângå teza de doctorat în ¿tiin¡e medicale ¿i cår¡i din aceea¿i sferå (douå volume de Acupuncturå, din cele opt proiectate, Holocaustul medicinii alopate), Ioan Ladea, ca un veritabil spirit renascentist, a fost atras ¿i de artå. Era un meloman, admirator pânå la venera¡ie al lui Bach, Wagner ¿i Chopin, ale cåror biografii le ¿tia în detaliu, cunoscåtor rafinat ¿i mare iubitor de literaturå, printre prefera¡ii lui numårându-se Pavel Dan, Dino Buzzati, Flaubert, Ibsen, Villon, Baudelaire, Rilke, Blaga ¿i iubitul Hölderlin, poe¡i din care putea recita în române¿te sau în original o searå întreagå. Pu¡ini ¿tiu înså cå doctorul Ladea a scris la rândul lui literaturå: jurnale, poezii, o pieså despre Iov. Un jurnal ¡inut în timpul unei cålåtorii în America de Sud, Jurnal de Quito, a fost publicat de George Anca în 1996. Restul încercårilor sale literare, nåscute dintr-o tråire autenticå ¿i de aceea bine ferite de ochi iscoditori ¿i critici, au råmas în manuscris, amestecate printre miile de foi ¿i fi¿e din vraful de dosare aflat în biblioteca locuin¡ei de la Joi¡a.

Carmen Brågaru

Calea Dragonului - Ioan Ladea mare, care ridicå numai apa de la [supra]fa¡å, în timp ce în adânc se pot petrece lucruri care se pot împlini ca påcate. Acolo, în structura mea din adânc, din care se alcåtuie¿te con¿tientul ¿i subcon¿tientul meu pe care nu-l pot vedea decât într-o oglindå – care este închipuire - a¿a precum nu-mi pot vedea propriul iris! M-am speriat, bånuindu-må de întrebuin¡area dragostei fa¡å de Dumnezeu ca de un acoperi¿ sub care mi¿unå påcate încå neîmplinite, cresc în umbrå, î¿i a¿teaptå rândul. Am în¡eles cå în rugåciune trebuie så må a¿tern lini¿tit, så fiu sigur cå Domnul va påtrunde în adâncul meu, så Îl rog så nu må påråseascå, så Îl rog în ¿oaptå, fårå zbuciume ¿i exaltåri care s-au aprins ¿i în alte rânduri, în alte fåpturi… Mântuirea, sfin¡irea fiin¡ei noastre, nu se dobânde¿te, oricât ne-am for¡a, oricât ne-am exalta sufletul. Totul vine doar de la Dumnezeu ¿i numai prin U¿a Christos prin care intru, låsându-må purtat. Dau cu nåvala spre cer, dar puterea mea de a nåvåli nici nu poate urni fiin¡a mea îmbibatå ¿i îngreuiatå de atâtea påcate. Eu våd mântuirea ca venind ea spre mine ¿i aflându-må lini¿tit în speran¡a mea. Må va curå¡a Christosul, må va purta pe bra¡e prin El Însu¿i, må va trece prin El, må va oferi Tatålui. Eu nu pot face nimic. Sunt prea ticålos. Ticålosule! 29 mai

ºie, Doamne 14 mai 1997 ºie, Doamne e o închinare pe care am a¿ternut-o ca pe o parafå pe toate scrierile mele, dar ceea ce a urmat n-a fost demn de închinat Domnului. Domnul se mânie atunci când i se aduc ca jertfå vite betege sau schiloade. De data asta va trebui så veghez så nu adaug încå un påcat celor fåcute pânå acum din negrijå sau din ispitå. Acum nu mai trebiue så fac concesii oamenilor, presårând scrierea cu efecte sau demersuri didactice, nu mai trebuie så dovedesc nimica prin citate, prin mårturii din vechime sau din ilu¿tri. Jurnalul acesta e doar un omagiu sau mai curând o tandre¡e notatå, adresatå påmântului, întâmplårilor de aici, un fel de jurnal de cålåtorie, care încearcå så prelungeascå – fie ¿i numai pe hârtie – faptele care trec. Mi-a fost ¿i încå mi-e drag påmântul cu via¡a pe care o suportå deasupra nedreptå¡ilor ¿i suferin¡elor. Vina lui cea mare este cå îngåduie moartea. Îngåduie schimbarea într-atât, încât o privire istea¡å sau o mângâiere sunt retezate ¿i transformate în putreziciune. Dacå mi-e drag påmântul, via¡a, lumea, înseamnå cå mi-e drag ªi omul lumesc, dar nu atotputernic ¿i dezlån¡uit, ci împåcat cu omul ceresc, supus lui, în a¿teptarea acelei vie¡i fårå sfâr¿it. ªi picioarele se supun capului – aici pe påmânt. ªi omul lumesc trebuie så se supunå celui ceresc tot aici. În rest, voia Domnului! Supu¿enie pânå la moarte, ca fratele nostru uns Domn ¿i înål¡at la Dumnezeu, Iisus Christos. Deci gânduri spontane, imagini, întâmplåri cu tâlc sau cu urmåri, figuri, prieteni, du¿mani. De mult, tare de mult, îmi doream un astfel de jurnal, dar poate cå Dumnezeu n-a vrut så îl încep pânå acum. Ieri m-a sunat Kespi. Câtå bucurie! Credeam cå a murit, cå a på¡it ceva råu, mi-era teamå. Cople¿it de propriile groaze pe care Dumnezeu le-a îngåduit så se înghesuie deasupra necredin¡ei mele, am uitat så må rog pentru el. Må gândeam mereu la maestru, dar nu îl includeam în rugåciunile mele. Prin telefon mi-a mul¡umit pentru rugåciunile pe care nu le fåcusem! Câtå ru¿ine! Acum må rog, ¿tiind cå rugåciunea e în afarå de timp, deci are ¿i efect retroactiv. Dumnezeu så må ierte. Omul trupesc din mine så se desfete cu dimine¡ile de varå, cu pâinea, cu apa, dar o desfåtare cuviincioaså, supuså Omului Ceresc, un soi de popas de odihnå spre Via¡a Ve¿nicå. Sunå a epitaf jurnalul meu, a¿a ¿i este, o scriere råmaså ¿i dupå ce faptele au trecut, ¿i dupå cel ce le-a asistat a adormit. De mâine s-ar putea så încep lucrul. ªomajul e ca o vacan¡å luatå din motive de deces. ªi datoriile cresc; lumea te vrea contribuabil. Acum îi în¡eleg pe anahore¡i, retra¿i nu din la¿itate, ci pentru a nu mai contribui la ceea ce eu numesc batjocura pe care au fåcut-o oamenii din via¡a de pe påmânt. ªi asta de când n-au mai ascultat Cerul, ci propriul împårat, propriul cap, supus trupului ¿i nu supunând trupul. „Împårat dintre ai no¿tri ¿i pentru noi.“ Jalnic. Împårat e unul singur, în Cer; chiar dacå a fost „dintre ai no¿tri“, a ascultat de Dumnezeu; a venit så ne împace cu Dumnezeu, så ¿teargå din capul nostru „supu¿enia“ acordatå trupului. Un nou cap, supus doar Domnului ¿i a¿teptând trecerea la o altå Via¡å. Cum o fi? N-am nici cea mai vagå idee. Nu e treaba mea. Oricum ar fi, så må gåsesc ¿i eu acolo, så nu fi distrus peste måsurå de mult ¿i de nereparat omul fåcut de Dumnezeu. Se va ameliora – sper – pe parcurs. El [jurnalul] doar consemneazå – cum am zis la început – gânduri curente. Ei, astea sunt. E drept, l-a¿ fi vrut mai liber, mai nedeterminat, dar nu må pot descåtu¿a dintr-odatå de ticurile zilnice. Mul¡umesc, Doamne, pentru ce-mi oferi! Ajutå-må!

15 mai '997 Toatå ziua sunt bântuit de felurite ispite. Le-a¿ descrie, dacå n-ar avea un caracter intim, dacå nu s-ar deforma pânå într-atât, încât så fie de nerecunoscut atunci când se scot din adâncuri, atunci când sunt ridicate în luminå. Seara, când må apropii de rugåciune, din pricina lor, am o nelini¿te, o stare de îndoialå, de remu¿care, care îmi întunecå seninåtatea atât de trebuincioaså mul¡umirilor care ocupå cea mai mare parte din încercarea de a ne apropia de Dumnezeu. Cuvântul citit ne stârne¿te deznådejdile – care pentru mine sunt doar întâmplåtoare ¿i întotdeauna pricinuite de îndoieli -; mul¡umirile sunt partea frumoaså a rugåciunii. Poate un om, dåruit nu numai cu Via¡å, ci ¿i cu bucurii, fie ¿i mårunte (dar nu sunt mårunte, sunt doar împrå¿tiate în stropi peste întreaga zi), ferit de necazuri care sfâ¿ie sau uzeazå, un astfel de om poate mul¡umi, când ¿tie cå a cochetat cu ispita, chiar dacå nu s-a låsat împins pânå la a fåptui påcatul? ªi nu doar nelini¿te ¿i îndoialå, ci ¿i ru¿ine cå, în fiecare searå, må hotåråsc så alung ispita îndatå ce se apropie, cer ajutor pentru asta ¿i, a doua zi, când ea se apropie pe furi¿, amestecatå cu umbre, pitindu-se dupå falduri, råsfå¡ându-se cå se face cå nu ¿tie cå e sim¡itå, poate chiar a¿teptatå, eu må feresc de mine, må fac viteaz cå nu må tem de ea, tocmai pentru a nu o alunga pe datå ce o simt, pentru a o låsa så se apropie, pentru a schimba måcar o vorbå-douå cu ea, fåcându-må cå nu ¿tiu cine e. Apoi, supårat de lunecare, o alung, a¿teptând-o iar så se apropie. Nu ¿tiu bine ce e fårådelegea. Cred cå dacå trupul mi-a fost dat, îmi e îngåduit så må bucur de el. Cred cå fårådelegea începe acolo unde încep så må bucur peste måsurå de mult, adicå acolo unde nu sesizez bucuria ca pe ceva care face parte din desfå¿urarea normalå a Vie¡ii, ci o caut, o provoc, abåtându-må de la calea fireascå. Sunt såtul, dar våd o mâncare al cårei gust îmi place, ¿i iau o împunsåturå de furculi¡å. Sau douå. Îmbuibarea! Ar trebui tråit la limitå, neacumulat nimic în plus, fårå abatere fåcutå doar de dragul satisfac¡iei. Asta în¡eleg. Dar de ce så chinui corpul, de ce så îl schingiuiesc? Numai pentru a nu-l låsa lini¿tit? Sau preventiv, pentru a nu încol¡i prin ungherele mai întunecate pofta care zåmisle¿te påcatul! Nu cred în legitimitatea profilaxiei. E o tâmpenie så sufli în iaurt!

Cred cå nu trebuie så cåutåm nici plåcerea, dar nici chinul. Pentru chin, prilejurile apar de la sine. Plåcerea trebuie cåutatå în rugåciune, în gândurile înål¡ate Domnului. Deci în Via¡å, ca ¿i în forma care înso¡e¿te opera de artå, FRUMOSUL: necesar e ¿i suficient! Nici mai mult, nici mai pu¡in! Doamne, ajutå pe toatå lumea! ªi fie ca umezeala bel¿ugului ¿i cåldura dragostei lui Dumnezeu så încol¡eascå în noi ¿i så creascå mlådi¡a mântuirii. Cåci mântuirea este ¿i un fapt, dar este ¿i un sim¡åmânt. Nenea Mitu Pabat må întreba: „Te sim¡i mântuit?“ sau „e¿ti mântuit?“. Nu în toatå vremea, nu mereu. Oare asta e ¿ovåire pe calea mântuirii? Oare nu întorc mereu capul cu nostalgie spre cele lume¿ti? Christos spune cå cei ce se uitå îndåråt nu sunt destoinici pentru Împårå¡ia lui Dumnezeu. Trag nådejde cå voi primi ¿i eu banul de trecere în rai, cu toate cå am venit mai târziu. Må tem înså så nu fi întârziat într-adins, pentru a mai zåbovi în påcat! Am mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu care så må întåreascå ¿i împingå spre cale, cu o convingere care så nu îngåduie uitatul îndåråt. Acum, de multe ori, må socotesc „cåldicel“ ¿i îmi e teamå. Må voi ruga så capåt puterea! 16 mai '997 E clar cå råul nu vine din noi. Ispitele nu sunt nici dorin¡e, nici plåceri, sunt pur ¿i simplu îndemnuri de a ie¿i din ordinea lui Dumnezeu pentru care suntem fåcu¡i. La marginile mele stå haosul care må hår¡uie¿te. Poate ¿i pe dinlåuntru sunt gol ¿i acolo s-a furi¿at neantul cu Hundunul1 lui. Sunt asaltat ¿i doar la¿itatea sau curiozitatea, orgoliul care må face så cred cå l-a¿ putea birui, nu ¿tiu! Asta voiau ¿i daoi¿tii, så råmânem în natura noastrå. Cåci noi n-am fost zåmisli¡i în pustiu! Nouå ne-a fost datå ¿i på¿unea din care så ne hrånim ¿i în care så zburdåm. Numai så n-o påråsim! Mâine e ziua lui Ionu¡, împline¿te 33 de ani. A¿ vrea ca rugåciunile mele så îl ajute, cåci eu n-am cu ce. Nådejdea mea e la Tine, Doamne! 23 mai Astå searå, în timpul rugåciunii, m-a cuprins un fior de dragoste de Dumnezeu, cum må cuprinde adesea. M-am gândit, astå searå pentru întâia oarå, cå acest fior al sufletului ar putea fi asemenea unui val de

Începe så-mi fie drag caietul åsta, co¿ul åsta în care îmi a¿tern gândurile care îmi bântuie mintea ¿i sufletul. Nu pe toate; sunt multe care abia må adie, apoi pier: fragmente de amintiri, solu¡ii la probleme care au fost de mult consumate de via¡å, vise, închipuiri, poate dragoni råtåci¡i sau doar stafiile lor, buimaci, care tråiesc în alte lumi ¿i din neaten¡ie nimeresc peste mintea mea care se înal¡å ca o antenå så prindå mesaje ori så se ofere påsårilor ostenite de plutire. Pe câte unul din aceste gânduri îl prind, îl sortesc iscodirii de seara, îl descos, îl råstignesc aici pe hârtie, pentru a-l reciti cândva sau a-l låsa întâmplårii de a fi gåsit de vreun urma¿, care så se scalde cu curiozitate ¿i voluptate în intimitatea înainta¿ului din care, poate, a mo¿tenit ceva. Deci fårå preten¡ii literare, fårå morgå sau grijå de prezentare. Astå searå, o veche obsesie care a båtut la u¿å, surprinzându-må prin insisten¡a cu care revine: omul între Cer ¿i Påmânt ¿i urma lui. Cåci, dupå ce a fost Centru, loc prin care Cerul se confrunta cu Påmântul, sfâr¿e¿te prin a se retrage, ce e de sorginte terestrå în ¡årânå, ce e suflu Divin, în Cer. O moarte seamånå cu o despår¡ire între Cer ¿i Påmânt, unite pânå atunci în omul care moare ¿i care nu mai este un loc în care cele douå – Cerul ¿i Påmântul – se întâlnesc. Locul råmâne „vacant“, dar pentru pu¡inå vreme, cåci e repede ocupat. Ca ¿i Timpul. ªi totu¿i, acolo, atât Påmântul, cât ¿i Cerul dobândesc o ranå. O ranå care se vindecå printr-o cicatrice care nu se poate ¿terge. E plin Cerul de cicatrici, e plin Påmântul de morminte. S-au a¿ternut straturi de morminte, pânå la adâncimi mari, ¿i uneori nu se mai ¿tie cum a fost cel care tråia înainte de a provoca rana ¿i apoi cicatricea. Råmân doar semnele durerii, cåci orice ranå doare. Durerea „trece“, dar încotro se duce, nu ¿tim. οi însemneazå o urmå ¿i se „consumå“, piere. A fost un loc în care Cerul poruncea Påmântului ¿i acesta se supunea. Poate strâmb ¿i cu ezitåri. S-a împlinit porunca, Cerul a plecat în alte locuri, Påmântul s-a odihnit ¿i n-a mai ascultat. A urmat o ranå, o durere, o cicatrice peste care s-a a¿ternut un mic pustiu, atâta cât så încapå în el un alt loc de întâlnire. Tot între Cer ¿i Påmânt, pentru acelea¿i porunci ¿i împliniri. Apoi alte dureri. Asemenea. 1 Hun Dong sau Hundun, haosul primordial personificat, în mitologia chinezå

Dr. Lauren¡iu Teodorescu

Annick de Souzenelle Lui Ioan Mereu credincios giuvaerului din sufletul tåu, l-ai regåsit. ¥n timpul unui sabat te-ai retras în prezen¡a unei absen¡e, trasând mai departe o dârå de luminå în întunericul vie¡ilor noastre. “Tu ai intrat în via¡å”. Noi, care încå mai suntem ie¿i¡i din ea, am primit de la tine, care ai atins mereu esen¡ialul, când împår¡eai cu noi lumea, senza¡ia acestui esen¡ial care este deja via¡a prin care îi hråneai pe ai tåi ¿i pe studen¡i, sau îi vindecai pe bolnavii care veneau la tine... Tu e¿ti cel care mi-a scris pentru a må invita în România. Ne-am întâlnit, într-o clipå în care fremåta ve¿nicia, una dintre acele clipe care nu mai apar¡in acestui timp ¿i care ne adunå iar la un loc pe to¡i, aståzi, în jurul tåu. ¥n ciuda faptului cå nu a¿ putea så le fiu alåturi tuturor alor tåi ¿i cå spa¡iul må desparte de ei, sunt acolo, pentru cå aceastå clipå de ve¿nicie transcende spa¡iile lumii. Tu e¿ti acolo ¿i a¿ dori så confirm ceea ce¡i spuneam în prefa¡a pe care mi-o ceruse¿i pentru “Acupuncturå”: Ai cântat în casa lumii ¿i acum, când tu ai plecat, bârnele ¿i cåpriorii casei continuå så cânte.

George Anca Eu îl våd pe Ioan Ladea printre noi. Copiii lui fiind aici, ca ¿i Ana Ladea, so¡ia... Ladea o så fie din ce în ce mai tânår fa¡å de noi. Aceasta este o întâlnire „Ioan Ladea printre noi“. ¥l iubim pe Ladea pentru cå ¿i el ne-a iubit pe noi. Dr. Gabriela Hering ¥mi amintesc de cursurile pe care dr. Ioan Ladea le-a ¡inut la Facultatea de Medicinå, unde veneam cu entuziasm, puneam întrebåri, iar dânsul ¡inea prelegerile. De cele mai multe ori ¿oca prin modul de a se exprima, prin modul de a te pune ¿i mai mult în dilemå, de a încerca så te punå în legåturå nu cu informa¡iile asupra fenomenelor discutate, ci så producå anumite contradic¡ii ¿i så-¡i focalizeze aten¡ia ¿i dorin¡a ca tu så påtrunzi în adânc.

Prof. Dan Sion - Los Angeles Prin modul în care a tråit, Ioan a reu¿it, în mod magnific, så-¿i prelungeascå prezen¡a indefinit printre noi sub forma Dragonului. ¥ntreaga sa via¡å o confirmå ¿i sper så o confirmåm ¿i noi cei råma¿i aici. A¿a l-am cunoscut noi pe Ioan, a fost o confirmare vie a Dragonilor, un exponent al Yang-ului (cite¿te Informa¡ie, Adevår) formator ¿i aducåtor de schimbare corectivå. El nu putea, prin natura sa, så reziste unei erori pe care så nu o sesizeze, sublinieze ¿i îndrume spre corectare. Maniera în care s-a luptat så ne clådeascå pe noi cei din jurul såu - cåutând så în¡elegem ¿i så împårtå¿im cu el misterul, întrebårile ¿i bucuria unor confirmåri din atât de generosul domeniu tradi¡ional chinez ne-a impregnat ¿i ne-a fost temelia a ceea ce suntem ¿i vom fi.

Dr. Drago¿ Marinescu Realitatea asta agapicå la care dr. Ladea ne chema sau în care se dispunea imediat ce unul, doi sau trei erau în jurul dânsului este fascinantå. ¥n¡elegem cå e vorba de o aluzie la citatul biblic. Era evident un fapt care punea omul (participantul) în fa¡a unei råspunderi care nu era cople¿itoare. Era o råspundere care fåcea din tine încetul cu încetul så aparå spuse, ziceri, în¡elegeri de care nu te credeai în stare pânå atunci. Asta înseamnå cå prezen¡a dr. Ladea era alimentatå de o prezen¡å, de un fundal, de o interioritate care avea o resurså a bogå¡iei care nu putea fi în nici un fel gâtuitå. Dr. Ladea gåsise, cu ajutorul lui Dumnezeu, pornind de la datele privilegiate ale nucleului în care s-a format, ale familiei, calitå¡ile extraordinare ale pårin¡ilor dânsului, ale prietenilor de claså, de o anvergurå incredibilå, printre care s-a format, pornind de la harul pe care i-l oferise Dumnezeu. Gåsise o cale prin care evoca periodic episodul evanghelic în care este comparatå ¥mpårå¡ia cu ogorul în care cineva gåse¿te o comoarå, î¿i vinde tot ¿i cumpårå acel ogor. Acea comoarå, acea resurså, n-avea nici o cale de a se gâtui. Mai mult, oferea în permanen¡å fa¡ete noi, un caleidoscop de minuni ¿i î¡i genera prin rezonan¡å încetul cu încetul imaginea traseului pe care tu îl ai de fåcut pentru a intra în propria-¡i rådåcinå.

¥mpreunå cu dr. J.-M. Kespi

El a fost primul de la noi din ¡arå care a pornit de la text, de la analiza ideogramelor. A fost primul care a refuzat så citeze textul pentru cå pânå atunci foarte multe idei luate de la un autor la altul, la a treia mânå (perioada anilor '80, chiar ¿coala fran¡uzeascå avea acest mod de a reinventa acupunctura). Or, el s-a dus direct pe text pentru a se dumiri ce-au vrut de fapt så spunå chinezii într-un anumit context. A ¿tiut så aprofundeze foarte serios cultura chinezå ¿i så introducå textul chinez medical în spa¡iul cultural al unei epoci. De aici a reu¿it så identifice sensuri deosebite care så clarifice, så lumineze asupra unei bucå¡ele de text criptatå adeseori. A fost cred primul care a atras aten¡ia cå putem învå¡a sau cå putem îmbogå¡i o idee pur poeticå din acupuncturå citind o carte de istorie chinezå sau chiar de gastronomie chinezå. A fost printre primii care au sesizat cå dacå majoritatea lumii medicale cåuta så interpreteze acupunctura prin prisma tehnologiei ¿i ideilor noastre medicale de tip european, chinezii, la origini, au cåutat de fapt så în¡eleagå universul, så-l exprime într-un limbaj cu un grad cât mai înalt de simbolism, limbajul I Ching-ului exprimat într-un sistem binar, poate cel mai modern limbaj în care vorbesc aståzi calculatoarele. Desigur cå ¿i pregåtirea lui matematicå l-a ajutat så sesizeze acest lucru; ¿i dupå ce au în¡eles legitå¡ile universului le-au aplicat în diferite aspecte particulare, unul dintre acestea fiind ¿i cel medical.

Dr. Radu Pichiu O så vå povestesc ceva destul de banal, dar de care m-am lovit în fiecare zi ¿i anume necesitatea fiecårui pacient de a avea lini¿te. ¥n limba chinezå existå mai multe categorii de lini¿te, unele pentru noi sunt de-a dreptul hilare, iar altele înfå¡i¿eazå imaginea unui acoperi¿ sub care se gåse¿te o femeie. Nu ¿tiu... probabil în taoism erau alte reguli, odatå ce dacå aveai o femeie în caså aveai lini¿te... ¥n zilele moderne de multe ori se întâmplå invers. Un alt caracter mi se pare mai aproape de ceea ce ar însemna lini¿tea unui eventual pacient, este un caracter chinezesc care înfå¡i¿eazå un acoperi¿ sub care se gåse¿te o inimå ¿i sub aceasta se gåse¿te un vas ritual de sacrificiu. Så sacrifici inima într-un spa¡iu delimitat interior este un drum care duce la lini¿te. El rezoneazå foarte bine cu conceptul de bazå folosit în medicina chinezå ¿i anume echilibrul. Nu po¡i så ai lini¿te dacå nu ai echilibru. Nu po¡i så stai în echilibru dacå nu ai lini¿te. Cât de multå lini¿te poate så aibå un om în ziua de aståzi? Destul de pu¡inå. Noi suntem caracteriza¡i mai mult de a¿a-zisul „vânt al ficatului“ decât de lini¿te. Vechii taoi¿ti asociau lini¿tea cu contempla¡ia. De multe ori m-am întrebat ce e contempla¡ia? Este o capacitate de a recep¡iona semnale din exterior fårå o implicare personalå sau este o capacitate de a face parte din lumea înconjuråtoare modelând-o ¿i prin semnalele tale? ¥n orice caz, se pare cå noi o pierdem, a¿a cum pierdem ¿i lini¿tea, a¿a cum pierdem ¿i echilibrul. Care ar fi calea de a remedia aceste dezamågiri interioare ale fiecåruia? Am învå¡at de la Ioan Ladea cå putem så ne reîntoarcem la caracterele chineze¿ti: sacrificiul inimii într-un spa¡iu interior, echilibrul ¿i eventual o femeie în caså.

Dr. fizician Aurel Salaba¿ - Germania

Un gând despre dragonul perlei Ion era fire de poet ¿i multe vise trebuie så fi avut, dar printre cele mai apropiate inimii cred cå-i era cel al „crescåtoriei de dragoni“. Mult timp nu l-am în¡eles; nu l-am în¡eles pentru cå, pe de o parte, apårea ¿i dispårea iute în efervescen¡a orelor petrecute lângå Ladea, iar pe de altå parte…. tare multe feluri de dragoni locuiesc împrejurimile: dragoni påzitori de comori (oh da! este în¡elepciunea o comoarå!), dragonii de påmânt ståpânind peste ape, dragonii vremii – ai norilor ¿i vântului, dragonii cu 5 degete ai orânduitoarelor puteri cere¿ti, dragonii perlei ¿i câ¡i or mai fi… Pårea Ladea så se în¡eleagå bine cu ei cu to¡i, ¿i am început atunci så bånuiesc cå Ion ….fiin¡a el însu¿i un dragon. Eu cred cå era un dragon de-al perlei. Perla adevårului, a vie¡ii ¿i

cunoa¿terii. ¥¿i dore¿te perla sau este de-al perlei? Nu ¿tiu, zboarå împreunå… Da, da, dar dragonul flåcåri scuipå…. dar nu e focul lui focul nostru, iar perla adevårului curat se plåmåde¿te. Pe cåile dragonului, Ladea cobora adevårul în fiecare zi, ¿i o fåcea domne¿te. Sau poate cå-l ridica din perlele apelor, culcu¿ul dragonilor…cine ¿tie? Råsfoiesc amintirile acum primåvara ¿i må cuprinde dorul, iar visul crescåtoriei de dragoni îmi pare ¿i mai frumos. Cred cå ochii de dragon ne-au privit ¿i ne-au molipsit cu ceva ¿i nu stiu ce... Se zice cå dragonii pun ouå, cå ouåle sunt de cinci culori ¿i cå nu e bine så stai lângå ou când iese puiul. Locuiesc tinerii dragoni 1000 de ani ¿i pe påmântul oamenilor… Nu gre¿esc dacå spun: Binecuvântate sunt cåile Domnului, binecuvântate sunt cårårile dragonilor!

9 medalion Ioan Ladea

medalion Ioan Ladea

8