Diana-alergii.docx

Argument

Am ales această temă pentru lucrarea de diplomă deoarece, pentru mine această temă mi s-a părut cea mai interesantă afecţiune şi este destul de des întâlnită în rândul copiilor. Alegerea unui subiect este destul de greu de ales din punctul meu de vedere deoarece subiectul trebuie ales şi în funcţie de plăcerea ta. Din cauză că eu ador copii şi îmi doresc foarte mult ca fiecare copil să fie mereu sănătos şi cu zâmbetul pe buze. Copii sunt cele mai fragile persoane, cea mai de preţ comoară a parinţiilor şi orice persoană ar dori să îi vadă mereu fericiţi şi sănătoşi mai ales asistentele medicale. În acestă lucrare, voi descrie ce este alergia, de la ce medicamente se produce, tratamentul şi complicaţiile ei. Alergia la medicamente este o reacţie complexă din partea organismului care apare în urma administrării unui medicament; reacţia poate să fie secundară substanţei active şi/sau altor componente adiţionale(excipienţi). Întensitatea reacţiei alergice este variabilă, aceasta poate evolua cu o simplă erupţie la nivelul tegumentelor până la şoc anafilactic, o reacţie mult amplificată a organismului care este ameninţătoare de viaţă şi reprezintă o urgenţă medicala. Cel mai frecvent apare în urma administrării de antibiotice(penicilinele sunt pe primul loc dar şi cefalosporinele, tetraciclinele şi macrolidele pot fi implicate) însă sunt şi alte medicamente care pot fi răspunzătoare: anticonvulsivantele, analgezice(codeina, antiinflamatoare nesteroidiene: ibuprofen), anestezicele mai ales cele cu administrare intravenoasă dar şi cele locale componenţa vaccinului; poate să apară în orice moment al vieţii chiar dacă în antecedente medicamentul respectiv a fost tolerat.

Istoric Diverse aspecte ale bolilor alergice au fost remarcate și menționate încă din antichitate. În secolul al IV-lea î.e.n., Hipocrate menționează faptul că anumite alimente, deși sănătoase și hrănitoare în principiu pentru majoritatea oamenilor, pot provoca îmbolnăviri la un număr mic de persoane. În secolul I î.e.n., filozoful și poetul roman Lucretius scrie în Despre natura lucrurilor că ceea ce este bun pentru unii poate fi otrăvitor pentru alții. În secolul al II-lea e.n., Galen menționează reacții anormale provocate de anumite plante, fără a încerca să găsească explicația acestui fenomen. Evul Mediu La jumătatea secolului al XVI-lea, reacțiile la agenți externi încep să atragă atenția, fiind semnalate câteva cazuri de febră de trandafir (de fapt febra de fân). În 1565, chirurgul italian Leonardo Botallo descrie pentru prima oară simptomele febrei de fân, pornind de la observațiile efectuate asupra unui pacient căruia trandafirii îi provocau strănut, mâncărimi nazale și dureri de cap. Tot în secolul al XVI-lea, alt medic italian, Pietro Andrea Mattioli, descrie cazul unui pacient care se îmbolnăvea ori de câte ori venea în contact cu pisici. Clemens von Pirquet (1906) Epoca modernă În secolul al XIX-lea, medicul britanic John Bostock descrie (în 1819) manifestările clinice ale febrei de fân (rinita alergică), care va fi numită o vreme catarul lui Bostock, fiind considerată apanajul claselor mijlocii și superioare. Termenul actual de alergie a fost introdus în medicină de pediatrul vienez Clemens von Pirquet, în 1906. El a observat că pacienții tratați cu ser anti-difteric obținut de la cai prezentau simptome ale unei boli care nu avea nici o legătură cu difteria. Corpul pacientului reacționa diferit - prezenta o reacție alergică. Inițial, termenul de alergie era echivalent cu termenul de hipersensibilitate. Ulterior, pe măsura progresului cunoștințelor științifice din domeniul imunologiei, termenul de alergie a suferit modificări în sens restrictiv. S-au diferențiat hipersensibilitatea imunologică și hipersensibilitatea non-imunologică. În cadrul hipersensibilității imunologice s-au diferențiat hipersensibilitatea imunologică de tip alergic (față de antigenele exogene, numite alergeni) și hipersensibilitatea imunologică de tip auto-imun (față de antigenele endogene, numite autoantigene, care sunt structuri proprii ale organismului, percepute în mod patologic ca antigene de către sistemul imunitar). Astăzi, termenul de alergie este restrâns la hipersensibilitatea imunologică de tip alergic.

Capitolul I 1.1 Prezentarea noţiunilor e anatomie şi fiziologie a aparatului afectat. Structura sistemului imunitar este alcătuită din următoarele elemente: Glanda Timus care este situată în zona sternului între plămânii , şi este activă până la pubertate . După pubertate această glandă se micşorează treptat. Glanda Timus este cea care produce limfocitele care protejează organismul de virusuri şi infecţii . Măduva osoasă produce globulele albe , adică leucocitele care au un rol protector a organismului . Ganglionii limfatici produc şi depozitează celulele care luptă cu infecţiile şi cu boala , în general . De aceea , atunci când organismul este atacat de o infecţie , aceşti ganglioni se inflamează , mărindu-şi volumul . Splina este cel mai mare organ al sistemului limfatic care conţine şi ea celule albe care luptă împotriva bolilor infecţioase . Amigdalele sunt considerate datorită poziţionării lor , un gardian al sănătăţii . Germeni care pătrund prin cavitatea bucală sau nazală sunt detectaţi de amigdale , care activează sistemul imunitar al organismului . Sistemul GALT ( gut – associated lymphoid tissue ) , adică ţesutul limfoid asociat tractului gastrointestinal , este o componentă a ţesutului limfoid asociat mucoasei şi face parte din sistemul imunitar al organismului . Galt protejează organismul de invazia agenţilor patogeni la nivelul tractului gastrointestinal . Plăcile Pleyer sunt foloculi limfatici organizaţi , care se regăsesc în partea terminală a intestinului subţire . Acestea fac parte din Galt . Sistemul Balt reprezintă ţesutul limfoid asociat arborelui bronşic şi are rolul de a proteja căile respiratorii de agenţi patogeni care pot pătrunde în organism pe cale respiratorie . Atunci când sistemul imunitar se dereglează şi nu mai funcţionează aşa cum trebuie , pot apărea o serie de afecţiuni din cauza unei boli , tratament medicamentos sau înăscute. Alergiile debutează la nivelul sistemului imunitar atunci când o substanţă intra în contact cu o persoană alergică , sistemul imunitar reacţionează producând anticorpi pentru a o înlătura .

Afecţiunile autoimune apar atunci când sistemul imunitar îşi atacă propriile

ţesuturi acest lucru fiind neobişnuit . Sistemul imunitar ar trebui să facă diferenţa dintre celulele străine şi cele din organism , astfel eliberează proteinele denumite auto – anticorpi ,

care atacă celulele sănătoase . Aceasta afecţiune poate dăuna unui singur organ sau întrgului organism. Sistemul imunitar privindu-l ca fiind un ansamblu de sisteme care se află într-o strânsă relaţie de interdependenţă şi de interconexiune, din motive didactice apare necesitatea de a studia aceste sisteme individualizat. Fiecare sistem cuprinde mai multe elemente, dar în cadrul sistemului se poate face o ierarhizare a acestora după importanţa lor în exercitarea funcţiilor sistemului, după starea de activitate la un moment dat şi după alte criterii. Elementele fiecărui sistem din organism, având roluri bine determinate în cadrul sistemului din care fac parte, nu sunt, totuşi, limitate la îndeplinirea exclusivă a acestor funcţii, ci îndeplinesc funcţii şi pentru alte sisteme. Din acest motiv, afectarea unui sistem (sau cel puţin a unui element din sistem) atrage după sine o cascadă de reacţii în celelalte sisteme ducând la ceea ce se cheamă alergie . Alergia este un răspuns al organimului la anumite substanţe . Ceea ce ar putea face ca un ansamblu de sisteme să fie protejat, ar fi un sistem special care să aibă în principal rolul de a consolida întregul ansamblu şi de a împiedica apariţia stării de boală, de dezechilibru. Elementele acestui nou sistem pot îndeplini şi alte funcţii prin care, implicit, legătura acestuia cu restul ansamblului devine mai complexă. Responsabil de securitatea întregului ansamblu de sisteme care formează organismul este sistemul imun. Sistemul imun – componente celulare Componentele celulare ale apararii nespecifice. În afară de organe şi molecule, din sistemul imun al organismului uman mai fac parte o serie de celule implicate exclusiv sau în principal în imunitate. Ele au şi alte funcţii în organism: reglarea metabolismului celular, creşterea şi dezvoltarea organismului, diviziunea celulară, apoptoza. Celulele sistemului imun, fiind purtate de sânge sau limfă prin toată reţeaua vasculară a organismului, au acces la tot felul de antigene self sau non-self. Originea celulelor sistemului imun nespecific şi specific este reprezentată de celula stem, care prin diviziuni succesive, dă naştere la o serie de precursori, din care se vor diferenţia numeroase tipuri de celule. Diferenţierea are loc sub influenţa factorilor umorali locali ţi a micromediului, nu după stimularea indusă de factori externi. Celula stem poate circula şi în sângele periferic, în care nu poate fi deosebită de limfocitele imunocompetente. Ea poate fi identificată numai in vitro, unde proliferează formând colonii în care se pot distinge precursori celulari multipli. Toate celulele nediferenţiate apărute după diviziunea

celulei stem, deţinătoarea informaţiei genetice, descind din diverşi progenitori care trec mai întâi prin stadiul de hemocitoblasti. Celulele descendente din matca pot fi celule neimplicate direct în imunitate, pot fi celule implicate în imunitatea nespecifică (granulocitele PMN, eozinofile, bazofile) sau pot fi exclusiv efectori ai imunităţii specifice, prototipul acestora fiind limfocitul. Din celula stem se desprind tipuri de celule aparţinând seriilor eritroida, megacariocitară, mieloidă şi limfoidă. Eritrocitele sau hematiile sunt celule care rezultă în urma maturării eritroblastilor derivaţi din hemocitoblasti. Nu se cunoaşte dacă au vreo implicare directă în imunitate, dar se ştie că pe membrana acestora se află grupurile de antigene de compatibilitate ABO şi sistemul Rh. Totodată, eritrocitele par să fie implicate în transportul antigenelor, pe care sunt capabile să le fixeze pe membrană. Megacariocitele sunt precursoarele trombocitelor. Acestea au rol în imunitatea nespecifică, fiind elemente majore în procesul de hemostază. Ele aderă de pereţii lezaţi ai vaselor sangvine şi eliberează factori care induc transformarea fibrinogenului solubil plasmatic în fibrină insolubilă.

Stimulate cu ionoforul de Ca2+, A 23187, ele secretă

PAF (factorul de agregare plachetară) responsabil de generarea unor fenomene ca tromboza arterială, şoc endotoxic, boli alergice acute şi alte pertubări grave. Acest factor este eliberat şi de alte celule ale sistemului imun: PMN, monocite, macrofage, mastocite, eozinofile. În categoria granulocitelor intra celule care prezintă în citoplasma granulaţii (lizozomi) care conţin anumite substanţe acidofile, bazofile sau neutre. Eozinofilele sunt granulocite care conţin granulaţii mari al căror conţinut se colorează intens cu eozină, fiind acidofile. În sângele circulant, sunt prezente într-un procent de 1-3%, procent care se modifică în stări patologice ale organismului cum ar fi infecţii parazitare, stări alergice, boli neoplazice. Eozinofilele fac parte din clasa celulelor ce ucid ţintele printr-o manieră extracelulară, dar pot fagocita, în anumite situaţii, bacterii sau mici complexe imune. Datorită faptului că exprimă receptori pentru C3b, ele pot distruge paraziţii opsonizaţi cu componente ale sistemului complement, acţionând prin proteine specifice: proteina cationică eozinofilică şi prin proteine nespecifice, cum este proteina bazică majoră. Bazofilele sunt, după unii autori, descendente din aceeaşi linie celulară cu eozinofilele. Ele conţin în citoplasma granulaţii mari care reacţionează intens cu coloranţi bazici. Aceste granulaţii ascund nucleul bilobat al celulei. Funcţiile bazofilelor sunt reprezentative în apărarea imună nespecifică de tip inflamator, în special în reacţiile anafilactice din hipersensibilitatea de tip I sau imediată. Ca şi eozinofilele, prezintă pe membrană receptori pentru C3b şi pentru fragmentul Fc ale imunoglobulinelor.

Neutrofilele sunt granulocite ce predomină din punct de vedere numeric. În timpul inflamaţiei, ele sunt primele care sosesc în focarul inflamator, fiind atrase de factori chemotactici eliberaţi de agentul patogen şi de alţi factori chemotactici eliberaţi de celulele distruse ale ţesutului lezat sau de alte celule din focar. Reprezintă 60-70% dintre granulocite, sunt distribuite la periferie, dar şi în ţesuturi, asigurând în permanenţî securitatea ţesuturilor. Ele se caracterizează printr-o mare capacitate de locomoţie, de aderare la suprafeţele endoteliale şi un bogat echipament enzimatic depozitat în lizozomi prin care ele „ard” materialul fagocitat. Traversarea pereţilor vasculari este un proces activ, dependent de factorii chemotactici eliberaţi în focarul inflamator. Diapedeza este posibilă datorită capacităţii neutrofilelor, dar şi a altor celule, de a emite pseudopode prin modificarea conformaţiei scheletului celular. Odată pătrunse în ţesuturi, ele revin la aspectul iniţial şi nu mai pot reveni în torentul sanguin. Macrofagele sunt celule fagocitare. Ele sunt componente ale sistemului imun nespecific, dar sunt implicate şi în imunitatea specifică. Macrofagele sunt monocite care au părăsit definitiv fluxul sanguin prin diapedeză şi s-au cantonat în diverse ţesuturi (de unde şi denumirile lor variate: histiocite în ţesutul conjunctiv, celule Kupffer în ficat, osteoclaste în ţesutul osos, microglii în ţesutul nervos). Celulele se diferenţiază în macrofage rezidente cu o morfologie caracteristică influenţată de micromediul de dezvoltare. Pătrunderea macrofagelor în ţesuturi este controlată exact de receptori de adeziune care interacţionează cu liganzii caracteristici locului respectiv. Deşi sunt celule tisulare, macrofagele au capacitate de migrare, acumulându-se în sediile inflamatorii. Ucid ţintele, nespecific, printr-un proces de înglobare. După izolarea materialului internalizat într-o vacuola numită fagozom, are loc fuzionarea fagozomului cu lizozomii. Mecanismele de distrugere a particulelor endocitate pot fi dependente de oxigen (metabolţti intermediari, toxici, ai oxigenului, sisteme halogenate) sau independente de oxigen (enzimele conţinute în lizozomi). Macrofagele sunt implicate în imunitatea specifică prin capacitatea lor de a prezenta antigenul limfocitelor T şi prin potenţialul lor de sinteză a unor citokine, cu diverse efecte locale şi sistemice . Mastocitele participă la o varietate de procese patologice. Ele sunt implicate în reacţiile de hipersensibilitate de tip I, în inflamaţiile cronice ale gingiei, viscerelor, în leziunile cu proliferare fibroasă (filarioza, somiaza, sifilis, tuberculoza, miocardite reumatoide, arterite). Mastocitele ţesutului conjunctiv se deosebesc de cele din mucoase nu numai datorită localizării lor, ci şi prin caractere morfologice şi afinitate tinctorială.

Mastocitele ţesutului conjunctiv predomina în piele, muşchi, conţin multe granule cu histamină şi heparină, dar nu conţin leucotriene, ceea ce sugerează rolul lor major în reacţiile de hipersensibilitate, dar minor în procesele inflamatorii. Mastocitele mucoaselor conţin condroitin sulfat E, histamină în cantităţi mici şi cantităţi mari de leucotriene. Heparină nu conţin deloc.

Fig. 1 Anatomia sistemului imunitar.

1.2 Prezentarea teoretică a bolii Alergiile

la medicamente reprezintă un

lucru anormal al organismului la un

medicament pe care acesta îl percepe invaziv şi încearcă să-l elimine. O astfel de alergie poate apărea indiferent de forma de administrare a medicamentului ( tabletă, cremă, injecţie, etc.). Alergiile la medicamente pot fi blânde sau grave având efect asupra organelor cel mai frecvent afectat organ fiind pielea. Alergiile cele mai frecvent întalnite la copii sunt cele medicamentoase şi alergiile la înţepăturile de albine. Alergiile la medicamente reprezintă un răspuns complex a organismului la medicamente după administrare. De regulă la copii de cele mai multe ori reacţia alergică se declanşează după a doua administrare a medicamentuluui, deoarece după prima adiministrare organismul produce anticorpi împotriva acelei substanţe şi vor reacţiona de îndată ce substanţa incriminată v-a ajunge din nou în organism. Această reacţie poate fi declanşată de substanţa activă conţinută

de medicament sau de excipienţi (compuşi adiţionali care favorizează absorbţia medicamentului). Intensitatea acestei reacţii poate fi variabilă : doar la nivel tegumentar sub forma unei erupţii sau însoţită de manifestări respiratorii, digestive până la şoc anafilactic – o cascadă de potenţial ameninţătoare de viaţă şi care este considerată o urgenţă medicală necesitând tratament specific şi rapid.

Fig.2 Erupţii cutante

Alergiile medicamentoase cel mai frecvent întâlnite apar în urma administrării de antibiotice dar şi alte medicamente cum ar fi anticonvulsivantele,

analgezicele,

antiinflamatoare nesteroidiene (ibruprofen), anestezicele (mai ales cele cu administrare intravenoasă dar şi cele sub formă de sparay folosite de către medicul stomatolog) preparatele de insulină, iodul, serurile folosite pentru anumite vaccinuri. Înainte de a vorbi despre alergiile la care sunt expuşi copii după vaccin aş dori să definesc termenul “vaccin”. Astfel, vaccinul este un preparat biologic care conţine anumiţi viruşi atenuaţi capabili să inducă după administrare pe cale bucală sau injectabilă un raspuns imunitar protectiv faţă de un microb, având un efect pozitiv sau negativ.

Fig.3 Tratament

Natura efectelor care include procese alergice sunt locale sau gerale. Cele locale :schimbarea locului de vaccinare şi anume durere, sigiliu, roşeaţă, mâncărime, urticaria, umflături, etc. Cele generale sunt legate ca corp întreg , adică prezintă febră, oboseală, modificări ale apetitului, dureri de cap, etc. Complicaţiile după vaccinare reprezintă severitate mai complexă decât efecte secundare, inclusiv alergii. În acest caz, o scădere bruscă a tensiunii arteriale cunoscută sub numele de şoc anafilactic este cunoscut ca fiind o reacţie alergică periculoasă la oricfe enzimă la care face parte din vaccinul administrat.

Fig.4 Complicaţiile alergiei meicamentoase

1.Definiţie Alergia este o reacție anormală, disproporționată, exagerată și excesivă a sistemului imunitar al unui organism, față de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecții normali. Specialitatea medicală care se ocupă cu studiul bolilor în care sunt implicate procese alergice se numește Alergologie și Imunologie Clinică. 2.Etiologie Alergia este iniţiată de sistemul imunitar care reacţionează disproporţionat în raport cu medicamentul incriminat. Acesta din urmă devine ceea ce numim antigen. Pentru acest medicament, sistemul nostru imunitar produce anticorpi denumiţi imunoglobuline E. La o a doua expunere la acelasi medicament, anticorpii semnalizeaza celule speciale sa elibereze “mediatorii”.Efectul acestora asupra organismului este de a induce manifestarile specifice reactiei alergice. Alergia medicamentoasă - apare atunci când sistemul imunitar reacţionează împotriva unui medicament pe care îl consideră, în mod greşit, agent patogen.

Printre cele mai frecvente forme de alergie medicamentoasă se numară alergia la penicilină şi la sulfamide. Alergia la medicamente nu este acelasi lucru cu efectele adverse ale medicamentelor sau reactiile adverse non-alergice. Cele mai frecvente medicamente care dau alergie sunt: -analgezicele de tipul codeinei, morfinei, antinflamatoriile nesteroidiene; -antibioticele: penicilina, tetraciclina; -fenitoina, carbamazepina.

Fig.5 Medicamente

Factorii de risc pentru alergia la medicamente sunt: -expunere frecventa si repetata la acelasi medicament; -administrarea de doze mari; -administrarea intravenoasa a medicamentului; -antecedente familiale de alergie sau astm; -alergie la diferite alimente (oua, peste).

3.Simptomatologie Contactul cu alergenul provoacă, la organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii locale sau sistemice care determină simptomatologia clinică a alergiei. Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul căii de pătrundere în organism a alergenului (așanumitele organe țintă: pielea și mucoasele, aparat respirator și aparatul digestiv). Simptomele pot fi locale sau sistemice, de intensitate și severitate variabilă, uneori chiar letale. Reacții

sistemice apar și atunci când alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin (prin injecții, perfuzii, transfuzii, mușcături sau înțepături de animale etc.). -

Simptome locale



Cutanate: prurit, erupții cutanate și eritem de diverse tipuri, angioedem.



Oculare: prurit, tumefacție și eritem al pleoapelor, înroșirea conjunctivei și lăcrimare.



Oto-rino-laringologice: strănut, obstrucție nazală, rinoree apoasă, răgușeală, tuse; senzație de urechi înfundate, otalgie și diminuarea auzului (prin drenaj insuficient al tubei lui Eustachio).



Pulmonare: jenă respiratorie, tuse, wheezing, dispnee.



Digestive: greață, vărsături, diaree, dureri abdominale. -

Simptome sistemice



Alterarea stării generale: cefalee, febră, vertij, stare de rău.



Simptome cardio-vasculare: hipotensiune arterială, sincopă, stop cardio-respirator.

4.Tratament Tratamentul antialergic este un tratament complex, care poate include măsuri specifice sau nespecifice. Tratamentul medicamentos constituie numai o parte din măsurile terapeutice care se pot aplica în cazul unei alergii. Tratamentul specific al alergiei vizează alergenul sau anticorpii. 1) Măsuri terapeutice care vizează alergenul: îndepărtarea alergenului sau evitarea contactului cu acesta. 

Regim dietetic, în cazul alergiilor alimentare, cu suprimarea alimentului incriminat sau doar bănuit. Cele mai cunoscute alimente alergizante sunt: laptele de vacă și derivatele sale, preparatele ce conțin ouă, arahide, nuci, susan, mac, acaju, soia, pește, cerealele ce conțin gluten (grâu, secară, orz), unele fructe (kiwi, căpșuni, ananas, cocos), ciocolata, cafeaua, alcoolul. Modul de preparare al alimentelor este de asemenea important: de exemplu prăjirea poate crește efectul alergizant al unor alimente (semințe, nuci, alune și mai ales arahide). Se vor evita deci prăjelile, rântașurile, cremele.



Chimioterapie antimicrobiană, antifungică sau antiparazitară, pentru îndepărtarea alergenului în cazul unor endoalergii (infecții microbiene sau fungice, infestații parazitare).

Există și situații în care alergenul nu poate fi identificat sau nu se poate elimina total din mediul de viață al bolnavului, iar contactul cu acesta nu poate fi evitat.

2. Măsuri terapeutice care vizează anticorpii: hiposensibilizarea specifică. Scopul tratamentului este de a ameliora simptomele şi de a preveni reacţii mai severe. Tratamentul poate include: 

încetarea administrării medicamentului – din fericire, în cele mai multe cazuri, această măsură este singura necesară pentru dispariţia simptomelor alergice

 

administrarea de antihistaminice bronhodilatatoare şi decongestionante nazale – pentru a facilita respiraţia



corticosteroizi – pentru tratarea inflamaţiilor



epinefrina administrată injectabil în cazul socului anafilactic Unele medicamente răspund şi la terapia de desensibilizare. Aceasta presupune

administrarea de doze din ce în ce mai mari din medicamentul care va provoaca reacţii alergice, pentru a vă creşte toleranţa fată de el. Terapia de desensibilizare se face doar de un alergolog şi doar în cazul în care nu există alta alternativă medicamentoasă.

Tratamentul igieno- dietetic Tratamentul antialergic este un tratament complex, care include terapie medicamentoasa (antihistaminicele, care se iau preventiv sau pentru a ameliora simptomele) si non-medicamentoasa, adica tratamentul igieno-dietetic ce consta in schimbarea stilului de viata, in principal evitarea alergenului.

Capitolul II Supravegherea pacientului din momentul interării până la externare şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

2.1 Internarea pacientului în spital Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului, deoarece acesta se desparte de mediul său obişnuit şi în stare de boală este nevoit să recurgă la ajutorul cadrelor sanitare. Internarea în spital este primul contact al bolnavului cu acesta. Acest prim contact este hotărâtor pentru câstigarea încrederii lui, factori indispensabili pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire, în vederea recâştigării sănătăţii celui internat. Bolnavul trebuie să simtă atenţia cu care este înconjurat şi să fie convis că colectivul în mijlocul căruia a ajuns vrea să-l ajute şi că va depune tot efortul pentru a-l vindeca. Internarea în spital a copiilor cu alergii la medicamente se face pe bază de urgenţă . Bolnavii care urmează să fie internaţi vor fi înscrişi în biroul serviciului de primire în registrul de internări: tot aici se completează foaia de observaţie a bolnavului cu datele de identitate ale acestuia, diagnosticul de trimitere şi numele medicului care a făcut trimiterea. Pacienţii vor fi examinaţi de medicul de gardă, asistentul medical va ajuta medicul şi pacientul în cursul examinărilor clinice, scutindu-l, pe acesta din urmă de eforturi fizice, contribuie la crearea unui climat favorabil între pacient şi medic. Camera va fi încălzită în permanenţă pentru a evita expunerea la frig a bolnavului dezbrăcat pentru examinare. La internare măsor funcţiile vitale ale pacientului apoi va fi condus la vestiar unde hainele civile vor fi înregistrate pentru depozitarea în magazie. După ce se va face toaleta pacientului, acesta va fi îmbrăcat în ţinută de spital şi va fi condus în secţie unde medicul decide în ce salon va fi repartizat, ţinând seama de stadiul, gravitatea bolii şi de sexul pacientului. Asigurarea condiţiilor de spitalizare a copiilor cu alergii la medicamente Scopul spitalizării bolnavilor este vindecarea sau ameliorarea bolii. Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiţiile prielnice, necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a organismului şi scoaterea lui de sub influenţele nocive ale mediului înconjurător. Asigurarea condiţiilor pentru realizarea unui regim terapeutic de cruţare poate fi obţinută prin munca în echipă a tuturor lucrătorilor din instituţia sanitară.

După ce bolnavul a fost repartizat în salon îi fac cunoscut regulamentul de ordine interioară a spitalului, îi prezint sala de mese şi toaleta. Asistenta medicală va avea grijă să-i fie asigurat bolnavului un climat de linişte, salon bine încălzit, îngrijit şi aerisit. Salonul trebuie să fie luminos, cu ventilaţie ireproşabilă pentru a se putea face o aerisire permanentă. Se vor înlătura toţi excitanţii auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte negative asupra sistemului nervos. Crearea condiţiilor corespunzătoare de spitalizare, îngrijirea cu cel mai mare devotament şi atenţie duce la câştigarea încrederii pacientului şi ajută la procesul de vindecare al acestuia. 2.2 Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi Pregătirea patului şi accesoriile lui În condiţiile spitalizării patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecându-şi pacientul majoritatea timpului de boală şi convalescenţă. Patul trebuie să fie comod, de dimensiuni potrivite, uşor de manipulat şi uşor de curăţat. Accesoriile patului sunt: saltea, apărătoare de saltea, pătură şi lenjeria de pat, care se compune dintr-un cearşaf, doua feţe de pernă, cearşaf plic, o muşama şi o aleză sau traversă. Atât patul cât şi accesoriile lui se vor păstra în condiţii de perfectă curăţenie. După plecarea bolnavului patul va fi dezinfectat. În vederea schimbării patului se pregătesc cele necesare în apropierea patului pe un scaun întotdeauna în ordinea utilizării. Schimbarea lenjeriei de pătuţ Schimbarea lenjeriei de pătuţ a copiilor cu alergie la medicamente are ca scop asigurarea condiţiilor igienice şi de confort ale copilului. Schimbarea lenjeriei de pat se face de obicei dimineaţa, înainte de curăţarea salonului dar după măsurarea funcţiilor vitale şi efectuarea toaletei. Dacă însă, în curul zilei, se murdăreşte, schimbarea ei trebuie facută imediat, indiferent de orar şi la nevoie de mai multe ori pe zi. Pregătirea pătuţului se poate face cu sau fără copil în pat. Se îndepărtează noptiera de lângă pat şi se aşează la capătul patului un scaun pe care se pregăteşte lenjeria curată, pernele şi păturile împăturite corect. Lenjeria murdară va fi îndepărtată şi introdusă în coşul de rufe murdare.

După aşezarea comodă a copilului pe mijlocul patuţului, se întinde bine cearşaful se fac colţurile, se scutură bine, se introduc pernele sub cap. Asigurarea igienei pesonale , corporale şi vestimentare a copiilor cu alergie la medicamente Asigurarea igienei personale şi corporale este importantă în evoluţia unei boli, de aceea asistenta medicală trebuie să fie foarte atentă cu respectarea regulilor de igienă. Pentru prevenirea infecţiilor trebuie respectate normele de igienă corporală. La internare în spital pacientului i se face baia generală şi la nevoie deparazitare. Menţinerea tegumentelor într-o stare de perfectă curăţenie este necesară în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii care au un rol important în apărarea organismului şi pentru asigurarea stării de confort a bolnavului. Baia generală se efectuează dimineaţa sau seara cât mai departe de orele de digestie, in vană sau duş. Se verifică temperatura în cameră, care trebuie sa fie 21 - 22°C. Se pregătesc materialele necesare: săpun neutru, perie pentru unghii, cearşaf de baie, prosoape curate, lenjerie curată, un halat de monton şi papuci. După terminarea băi, bolnavii se îmbracă în lenjerie curată apoi vor fi conduşi in salon. Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a copiilor imobilizaţi la pat Pentru efectuarea toaletei pe regiuni este necesară pregătirea salonului, portejarea patului cu paravan, și a materialelor care se vor așeza lângă pat. În cadrul efectuării toaletei se au în vedere următoarele: ferestrele și ușile încăperii vor fi închise, temperatura încăperi cca 18-20°C, se va proteja patul pacientului cu un paravan, materialele necesare se vor așeza lângă pat (mănuși de baie, savoniera de săpun, lenjerie de corp încălzită, prosoape, papuci). Se va respecta ordinea de spălare a suprafețelor corporale: fața, urechile, gâtul, membrele superioare, fața anterioară a toracelui, abdomenul, suprafața posterioară a toracelui, regiunea lombară, membrele inferioare, organele genitale și la urmă regiunea anală. Bolnavul va fi dezbrăcat complet și acoperit de cearșaf și se va descoperi progresiv numai partea care se va spăla, se insistă la pliuri, sub sâni, în spațiile interdigitale, la coate și axile, se mobilizează articulațiile și se masează zonele predispuse escarelor. Spălarea părului se face cel puțin la 2 săptămâni. Asistenta va avea grijă ca unghiile bolnavilor să fie tăite scurt, rotunjite, pilite cu atenție și întreținute curat, pentru a reduce pericolul lezării și infectării tegumentelor. În cursul icterelor bolnavii cu hepatita cronică

virală C, suferă de prurit pe care încearcă să-l diminueze prin grataj, de aceea este foarte importantă îngrijirea unghilor. Toaleta cavității bucale trebuie făcută cu mare atenție fiindcă acești bolnavi se plâng de gust amar în gură. Schimbrea poziţiei şi mobilizarea copiilor Mobilizarea copilului are ca scop prevenirea complicațiilor ce pot apărea din cauza imobilizării, de aceea trebuie facută la timp. Se face numai sub supravegherea atentă a asistentei medicale după măsurarea funcțiilor vitale, a colorației tegumenetelor și mucoasei precum și a altor manifestări care ar putea apărea ca diaforeză, lipsa echilibrului. Mobilizarea pacientului se face prin mișcări simple pentru stimularea circulației sangvine și contribuie la profilaxia trombozelor, a escarelor, contracturilor. Captarea eliminărilor Captarea dejecțiilor trebuie făcută după anumite reguli pentru a preveni murdărirea patului, pentru ai incomoda cât mai puțin pe ceilalți și pentru a reduce la minim traumatismul fizic și psihic al bolnavului. Captarea materiilor fecale: materiile fecale sunt resturi alimentare supuse procesului de digestie și eliminate din organism prin defecație. Captarea lor se face în ploscă sau bazinet. Plosca se ține de mâner și se ține întotdeauna acoperită, fie cu capacul propriu, fie cu un șervet. După defecare, toaleta se face cu hârtie igienică sau prin spălare. Bazinetul este scos din salon, apoi se aerisește salonul și bolnavul se spală pe mâini. Captarea urinei: urina este o soluție apoasă prin care sunt eliminate substanțele inutile și toxice rezultate din metabolism. Colectarea urinei se face în vase speciale numite urinare. Se mai poate folosi și plosca. În cazul în care este necesară captarea urinei pe 24 ore, pentru unele analize de laborator, se face în recipiente cilindrice gradate de 2 – 4 L. Captarea vărsăturilor: prin vărsătură se înțelege evacuarea conținutului stomacal prin căile digestive pe gură. Copii cu alegii la medicamente pot prezenta vărsături 2.3 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative a copiilor cu alergie la medicamente Urmărirea funcțiilor vitale și vegetative este o sarcină foarte importantă pentru asistenta medicală, atât pentru a urmări evoluția bolii, cât și pentru a urmări evoluția tratamentului deoarece unele medicamente pot influența aceste funcții.

Este obligatorie urmărirea funcțiilor vitale în cursul oricărei boli, căci orice modificare reflectă în mare măsură starea generală a bolnavului, precum și evoluția și gravitatea bolii de care suferă. Pulsul, tensiunea arterială, temperatura și respirația, vor fi urmărite și înregistrate în foaia de temperatură, și se va anunța medicul în caz de modificări.

Temperatura Temperatura in cazul unui copil cu alergii la medicamente

este gradul căldurii

corpului. Ea se menține constantă datorită echilibrului dintre termogeneză și termoliză. Măsurarea temperaturii se face cu termometrul, iar locurile de măsurare sunt: ureche , axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, vagin. Valorile acceptate ca temperatură normală a corpului sunt următoarele: 

Temperatura rectală: 36,6°C - 38°C;



Temperatura orală: 35,5°C – 37,5°C;



Temperatura axilară (la subraț): 34,7°C-37,3°C;



Temperatura la nivelul urechii: 35,8°C-38°C. Temperatura trebuie măsurată de două ori pe zi, valoarea obținută se notează în foaia

de temperatură, spațiul dintre două linii orizontale corespunde la două diviziuni de grad. Se notează cu pix de culoare albastră. În caz de modificări se anunță medicul. În cazul copiilor cu alergie medicamentoasă temperatura poate prezenta unele modificări. Respiraţia Respirația unui copil cu alergia la medicamente reprezintă necesitatea de a capta O2 din mediului înconjurător, necesar proceselor de oxidare din organism și de a elimina Co 2 rezultat din arderile celulare. Măsurarea respirației prin inspecție se face prin plasarea mâinii cu fața palmară pe suprafața toracelui și numărarea inspirațiilor timp de un minut. Valorile normale sunt 16 -18 bătăi/min la copil. Se urmărește frecvența, amplitudinea miscărilor respiratorii, ritmul respirației, simetria miscărilor respiratorii. Valoarea obținută se notează în foaia de temperatură, spațiul dintre două linii orizontale corespund la două respirații pe minut, se notează cu pix de culoare verde. În cazul copiilor cu alergie medicamentoasă respirația poate prezenta unele modificări.

PULSUL Pulsul in cazul copilului cu alerigie medicamentoasa reprezintă expansiunea ritmică a arterelor comprimate pe un plan osos, fiind sicron cu sistola ventriculară. Este o senzație de șoc percepută la palparea unei artere superficiale comprimată incomplet pe un plan dur, osos. Palparea pulsului se face cu vârful degetului index, mediu și inelar de la mâna dreaptă. Valorile normale sunt 60 - 80 bătăi/min la adulți. Notarea în foaia de temperatură se face cu pix de culoare roșie, iar spațiul dintre două linii orizontale corespunde la patru pulsații pe minut. Se va aprecia: * Ritmicitatea * Frecvența * Celeritatea * Amplitudinea În cazul copiilor cu alergie medicamentoasă pulsul poate prezenta unele modificări TENSIUNEA ARTERIALĂ Tensiunea arterială la copii cu alergii la medicamente reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali, în cursul contracției cardiace, fiind influențată de: * Debitul cardiac * Forța de contracție a inimii * Elasticitatea și calibrul vaselor * Vâscozitatea sângelui Se măsoara cu ajutorul tensiometrului și al stetoscopului pe brațul bolnavului. Valorile normale la copii sunt: 

tensiunea sistolică 84 – 120 mm Hg



tensiunea diastolică 54 - 80 mm Hg

Se notează pe foaia de observație cu pix de culoare roșie, grafic și cifric. În cazul copiilor cu alergie medicamentoasă tensiunea arterială poate prezenta unele modificări.

DIUREZA In cazul copiilor cu alergie medicamentoasa este produsul de formare și eliminare al urinei din organism timp de 24 ore. Micțiunea este un act fiziologic consțient de eliminare a urinei. Frecvența micțiunilor: 7 - 8 micțiuni / zi la copii * Cantitatea: 1200 - 1800 ml / 24 ore la copii * Aspectul: clar, transparent * Culoarea: galben deschisă, ușor diluată * Mirosul: amoniacal Pentru a putea furniza datele necesare stabiliri diagnosticului și conducerii tratamentului voi urmări: tulburările de emisiune urinară, cantitatea emisă, caracterele urinii. Cantitatea se notează în foaia de temperatură: spațiul dintre două linii orizontale corespunde la 100 ml urină. La bolnavii cu hepatită cronică virală C, urina poate fi hipercromă și uneori poate apărea oliguria (sub 500 ml / zi).

SCAUNUL Materiile fecale sunt resturi alimentare supuse procesului de digestie și eliminate din organism printr-un act reflex numit defecație. Vom urmări:Culoarea, cantitatea, consistenta, mirosul, frecventa.

DIAFOREZA Este un fenomen fiziologic prin care organismul își intensifică pierderea de căldură și funcția de excreție prin intermediul glandelor sudoripare. Cantitatea transpirației este de aproximativ 1000 ml / 24 ore. VĂRSĂTURILE Prin vărsătură se înțelege evacuarea conținutului stomacal prin căile digestive pe gură. Se urmărește cantitatea, caracterul și conținutul vărsăturilor, notându-se rezultatele în foaia de temperatură. 2.4 ALIMENTAȚIA COPIILOR CU ALERGIE LA MEDICAMENTE Din complexul de măsuri terapeutice, alimentației îi revine un rol important. Frecvent, în hepatita cronică poate să apară o diminuare a apetitului și astfel intervine riscul apariției unei stări de denutriție. Regimul alimentar are un rol deosebit de important, asigurând

creșterea rezistenței generale a organismului. Regimul dietetic trebuie individualizat în funcție de toleranța digestivă și trebuie să cuprindă toate principiile alimentare și să aibă o valoare calorică adecvată. De aceea, se recomandă un aport alimentar normo-sau ușor hipercaloric, administrat în 5-6 mese mai reduse cantitativ și egal împărțite pe parcusul întregii zile. Repausul postprandial și o activitate fizică moderată pot ameliora apetitul. Alimentația este formată din următoarele produse carne de vacă, pasăre, pește, proaspătă și slabă, lapte dulce, urdă, albuș de ou, omletă dietetică, pireuri, sufleuri, supe, creme de legume, fructe sub formă de sucuri. Modul de alimentare al bolnavului: * activ: când pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon * pasiv: când pacientul mănâncă prin introducerea alimentelor în gura de către altă persoană -

artificial: când alimentele sunt introduse în organism în condiții nefiziologice: sonda

gastrică, gastrostomă, pe cale parenterală, prin clismă Bolnavii cu hepatită cronică virală C, se alimentează activ în sala de mese sau în salon. Bolnavii care nu se pot mobiliza dar se pot alimenta singuri vor fi serviți la pat.

2.5

ADMINISTRAREA

MEDICAMENTELOR

ȘI

HIDRATAREA

ORGANISMULUI Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilități ale asistentei. Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasă eficientă și corectă, asistenta trebuie să fie familiarizată cu indicațiile, dozările și efectele medicamentului prescris. În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate în rubrica „tratament” în foaia de observație, cu data calendaristică forma de prezentare (fiola, tablete) doza pe 24 ore, calea de administrare doza unică și orarul. Medicamentele sunt produse de origine minerală, animală sau chimică transformate într-o formă de administrare prescrisă de medic. Medicamentele sunt substanțe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau vindeca bolile. La indicația medicului, asistenta medicală administrează medicamentele prescrise, ținând cont de regulile de administrare a medicamentelor. La administrarea medicamentelor se respectă următoarele reguli: * respectarea întocmai a medicamentului prescris * identificarea medicamentelor administrate

* verificarea calității medicamentelor administrate * respectarea căilor de administrare * respectarea dozajului prescris * respectarea orarului de administrare * respectarea somnului bolnavului * evitarea incompatibilității medicamentelor * raportarea imediată a greșelilor de administrare În alergia la medicamente a copiilor de obicei tratamentul este unul antihistmatic. În funcţie de calea de administrare există o varietate largă de medicamente antihistmtice Pe cale orală, medicamentele antialergice sunt eficace şi în mod exceptional alergizante. Majoritatea fac parte din aceeaşi familie (antihistaminicele H1) şi sunt bine tolerate, în afara unei eventuale somnolenţe şi cu condiţia de a respecta eventualele contraindicaţii, în special glaucomul şi problemele de prostată. În schimb, antialergicele locale nu sunt recomandate, căci nu numai că sunt puţin eficace, ci şi pentru că sunt, în plus, şi prost tolerate şi răspunzătoare ele însele de alergii! Local se poate folosi numai Diclofenac, care este mai mult un antiinflamator decât un antialergic. Exmple de medicamente antialergice: MEDICAMENTE ANTIALERGICE ORALE CLARITINE comprimat CLORFENIRAMIN comprimat CLORFENOXAMINA comprimat HISTALONG JUNIOR comprimat HISMANAL comprimat HISTADIN comprimat KETOTIFEN comprimat KESTINE comprimat NILFAN drajeu PERITOL (CIPROHEPTADINA) comprimat ROMERGAN drajeu TAVEGYL (CLEMASTIN) comprimat ZYRTEC comprimat

MEDICAMENTE ANTIALERGICE LOCALE PENTRU PIELE FENISTIL gel HIDROCORTIZON ACETAT unguent MEDICAMENTE ANTIALERGICE PENTRU OCHI ALOMIDE solutie CROMOHEXAL spray NAAXIA solutie NOSTAMINE solutie MEDICAMENTE ANTIALERGICE PENTRU NAS ALERGODYL spray BECLOMET nazal spray CROMOHEXAL spray FLIXONASE spray NASONEX spray PIVALONE spray PIVALONE CU NEOMICINA spray RHINAXIA spray RHINOCORT spray 2.6 RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicala le are în îngrijirea bolnavilor reprezintă și efectuarea recoltărilor de produse biologice și patologice. Examenele de laborator efectuate produsele biologice și patologice completează simptomatologia bolii cu elemente obiective, exprimă modificările apărute și confirmă sau infirmă diagnosticul clinic. Înainte de recoltare se pregătesc materialele necesare recoltării, se pregătește psihic și fizic pacientul, se informează despre scopul și modul de efectuare al recoltării. Recoltarea sângelui pentru examene de laborator, se face dimineața, a jeun, prin puncție venoasă. Cele mai frecvente examinări la bolnavii cu hepatită cronică: VSH: viteza de sedimentare a hematiilor, se recoltează prin puncție venoasă, într-o seringă de 2 ml - 0,4 ml citrat de Na 3,8 % și se completează cu 1,6 ml de sânge. Valorile normale: * la bărbați: 1 - 10 mm / ora, 7 - 15 mm / 2 ore * la femei: 2 - 13 mm / ora, 12 - 17 mm / 2 ore

Creșterea VSH-ului indică prezența unui proces imflamator la nivelul ficatului. Valoarea sa este normală sau moderat crescută. HEMOGRAMA: - se recoltează 2 ml sânge pe substanța anticoagulantă, EDTA 1% sau 2 ml sânge pe 2 picături de heparină prin puncție venoasă. Valorile normale: * leucocite: 4200 - 8000 mm³ * hematii: bărbați - 4,5 - 5,5 mil / mm³ femei - 4,2 - 4,8 mil / mm * trombocite: 150.000 - 400.000 mm³ * hematocrit: 41 - 46% * hemoglobina: 13 - 15 g% Pentru examinări biochimie, recoltarea sângelui se face prin puncție venoasă, cu sau fără substanță anticoagulantă, recoltându-se 5-10 ml sânge dimineața a jeun. UREE SANGVINĂ: valori normale: 20 - 40 mg% ACID URIC: valori normale: 2 - 6 mg% CREATININA: valori normale 0,1 - 1,2 mg% COLESTEROL: valori normale: 110 – 120 mg% TRIGLICERIDE: valori normale: 50 – 170 mg% BILIRUBINA TOTALĂ: valori normale: 0,6 - 1 mg% BILIRUBINA DIRECTĂ: valori normale: 0,1 - 0,4 mg% GLICEMIE: valori normale: 70 - 115 mg% PROTEINELE TOTALE : 75 - 10 g% TESTE DE DISPROTEINEMIE: valori normale: TAKATA ARA - negativ TIMOL: 0,4 Uml ZnSO4: 0 - 4 AMILAZEMIE: valori normale: 8 - 32 UW TESTE DE CITOLIZA: valori normale: TGO (ASAT): 2 - 20 UI TGP (ALAT): 2 - 16 UI SIDEREMIE: recoltare direct în eprubetă cu ac de platină: 100 - 160 / 100ml FIBRINOGENUL: 0,5 ml citrat de Na 3,8 % și 4,5 ml sânge: valori normale 200 - 400 mg% TIMP DE PROTROMBINĂ: 0,5 ml oxalat de K și 4,5 ml sânge: T. QUICK: 12 - 14” T.HOWELL:1’30" - 2’40”

TESTE VIRUSOLOGICE: serologice se fac pentru stabilirea diagnosticului; recoltările se fac fără anticoagulant, 5-10 ml sânge în eprubete uscate. Prezența AgHCs arată originea virală a hepatitei cronice. - pentru determinarea markerilor se folosește metoda Elisa - pentru determinarea viremiei ADN viral se folosește tehnica PCR EXAMINĂRILE CARE SE FAC DIN URINĂ SUNT: Examen sumar de urină: se recoltează prima emisie urinară de dimineață, când urina este mai concentrată după toaleta organelor genitale externe. Se recoltează 100-150 ml de urină în recipient curat, dezinfectat. Determinarea urobilinogenului din urină: urina normală, proaspăt emisă conține numai urobilinogen, care prin oxidare, la lumină trece în urobilină; de aceea în urina proaspată trebuie să căutăm urobilinogenul. 2.7 Pregătirea pacientului şi efecturea tehnicilor impuse de afecţiune EKG –ul - reprezintă înregistrarea grafică a fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.Înregistrarea EKG-ului se face cu aparate speciale numite electrocariografe. TEHNICA: Înregistrarea EKG-ului necesită repausul psihic şi fizic absolut al bolnavului. În acest scop asistentul medical va pregăti bolnavul din punct de vedere psihic căutând să-i îndepărteze orice frica, nelinişte sau tensiune nervoasă. EKG-ul se înregistrează de obicei în camera de electrocariografie,iar în cazurile în care bolnavul nu este transportabil ( IMA, tromboze) aparatul va fi transportat în salon, iar înregistrarea se va efectua chiar la pat.

Fig. 6 Poziţionarea electrozilor de EKG

Bolnavul trebuie să se odihneasca 10- 15 min înainte de înregistrare, de aceea este recomandat să fie adus în camera de înregistrare pe cărucior sau fotoliu rulant. Asistentul medical trebuie să asigure o temperatură optimă a camerei, 20- 21 ºC. Bolnavul va fi aşezat comod în poziţia DD şi va fi rugat să-şi relaxeze musculatura. MONTAREA ELECTROZILOR: Electrozii se montează pe părţile moi ale extremităţilor: se fixează 4 electrozi pe membre, iar 6 precordial. 

Roşu – membrul superior drept;



Galben – membrul superior stâng;



Negru – membrul inferior drept;



Verde – membrul inferior stâng.

1. Punctul parasternal drept V1 -în spaţiul al IV-lea intercostal pe marginea dreaptă a sternului. 2. Punctul parasternal stâng V2 - în spaţiul intercostal IV pe marginea stângă a sternului. 3. Punctul intermediar V3 - pe mijlocul liniei care uneşte V2 cu V4. 4. Punctul medio- clavicular V4 – în spaţiul al V-lea intercostal pe linia medioclaviculară. 5. Punctul axilar anterior V5 – la intersecţia de la orizontala dusă de la V4 şi linia axilară anterioară stângă. 6. Punctul axilar mijlociu V6 – la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă. V1 şi V2 - explorează ventriculul drept. V3 şi V4 - explorează septul interventricular. V5 şi V6 - explorează ventriculul stâng. Graficul unui ciclu cardiac se compune din succesiunea a 5 unde notate în mod convenţional astfel: P, Q, R, S, T. Între două cicluri cardiace se înscrie o linie zero potenţial. EKG- ul este interpretat întotdeauna de medic în completarea datelor clinice. După încheierea înregistrării se deblochează aparatul şi se îndepărtează electrozii. Asistentul medical notează pe EKG numele şi prenumele bolnavului, data de înregistrare, iar bolnavul va fi transportat în salon. Injecţia intradermică Injecţia indradermică reprezintă introducerea în derm prin înţepare, cu ajutorul unui ac, a unui lichid (medicament, vaccin, alergen). Scopul injecţiei intradermice

- Diagnostic - Testarea reactivităţii organismului la diverse substanţe: intradermoreacţia la tuberculină, testarea la diverşi alergeni (ex.: testarea la Penicilină) - Terapeutic - Tratamente de desensibilizare (injectarea i.d. a unor diluţii progresiv crescute de alergen) - Anestezia locală (injectare de anestezice locale în vederea suturii unei plăgi, de exemplu) - Tratamentul anumitor afecţiuni locale (ex.: injectare intradermică de triamcinolon acetonid în cheilita plasmocitară) Injecţia intradermică este contraindicată în cazul: - Infecţii locale - Alergodermia (testarea pacienţilor la diverşi alergeni se face în perioadele intercritice, când pacientul nu prezintă semne acute de alergie) - Contraindicaţii care ţin de substanţă: de exemplu, nu se va recurge la anestezia locală cu Xilină în cazul pacienţilor alergici la Xilină Materiale necesare - Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâinilor - Mănuşi - Ac (preferabil 27 Gauge; Gauge = unitate de măsură care se referă la lumen) + încă un ac pentru încărcarea substanţei de injectat în seringă - Seringă cu capacitate totală de 0,5 - 1 ml (de 2 sau 5 ml în cazul anesteziei locale) - Substanţa de injectat - Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului Tehnica - Spălarea antiseptică a mâinilor - Îmbrăcarea mănuşilor - Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii) - Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia cu acul pentru injectarea substanţei în derm (27 G) - Alegerea locului de injectare - Pentru testări şi desensibilizări: zonele de tegument fără foliculi piloşi: faţa anterioară a braţului şi antebraţului, zona de elecţie fiind 1/3 medie a feţei anterioare a antebraţului - Pentru anestezie locală: orice zonă, acolo unde este necesară anestezierea - Antiseptizarea locală a tegumentului pacientului - Fixarea tegumentului pacientului cu mâna stângă, care cuprinde şi susţine antebraţul pacientului

- Seringa se ţine în mâna dreaptă între police, index şi medius, cu bizoul acului îndreptat în sus; se introduce bizoul acului paralel cu tegumentul, în derm, până a pătruns în derm bizoul în întregime; apoi se schimbă policele cu indexul pentru a susţine seringa şi cu policele se apasă pe piston, injectând substanţa; marca injectării corecte în derm este formarea locală a unei papule - Se retrage acul şi se tamponează local, fără frecţionare, cu soluţie nealcoolică - Pentru testele la alergeni şi tuberculină trebuie apoi avertizat bolnavul ca până la citirea reacţiei să protejeze locul respectiv de iritaţii mecanice şi fizice

Teste Cutanate O cantitate mică din alergenul incriminat este amplasat pe piele sau subcutanat pentru a urmări dacă se dezvoltă o reacţie alergică. Există 3 tipuri de teste cutanate: - prick testul – acest test este realizat prin plasarea unei picaturi de soluţie care conţine un posibil alergen pe piele şi se efectuează câteva gradări sau înţepături care permit soluţiei să pătrundă în piele. Dacă pe piele apare o roşeaţă sau o zona mai elevată pruriginoasă numită induraţie înseamnă că persoana este alergică la alergenul respectiv. Aceasta reprezintă o reacţie pozitivă - testul intradermic – în timpul testării, o mică cantitate de soluţie de alergen este injectată intradermic. Testul intradermic poate fi realizat când o substanţă nu declanşează o reacţie alergică la prick-test, dar încă rămâne valabilă suspiciunea alergiei în cazul persoanei testate. Testul intradermic este mai sensibil decât prick-testul, dar este mai des pozitiv în rândul persoanelor nealergice (rezultat fals pozitiv). - testul patch – pentru acest test soluţia de alergen este plasată pe un plasture care este aplicat pe piele timp de 24-72 de ore. Acest test este utilizat pentru a depista alergia cutanată denumită şi dermatită de contact. Medicul curant care realizează testul prick sau testul intradermic va: - curăţa locul testat cu alcool (de obicei la nivelul spatelui sau pe antebraţ); - se plasează picături din alergenul testat pe piele la o distanţă de 2,5-5cm între ele. Astfel se permite testarea mai multor substante în acelaşi timp; - se înţeapă pielea sub fiecare picatură cu un ac. Acul trece prin picatura si permite unor alergeni să penetreze pielea. Pentru testele intradermice este folosit un ac pentru injectarea soluţiei de alergen în profunzimea pielii; - se verifică pielea dupa 12–15 minute pentru a observa roşirea, apariţia unei zone elevate pruriginoase denumite înduraţie.

Dacă apare o înduraţie, înseamnă că persoana testată este alergică la acel alergen (aceasta este denumită reacţie pozitivă). Un test-prick alternativ utilizează un dispozitiv cu 5-10 capete, care e introdus într-un recipient care conţine alergen. Acest dispozitiv este pus în contact cu pielea şi se presează astfel încât toate capetele să pătrundă în piele în acelaşi timp. Dacă testul-prick este negativ se poate recurge la testul intradermic. Testul-prick este realizat în mod obişnuit primul, deoarece testul intradermic prezintă un risc mai crescut de a declanşa o reacţie alergică gravă. Efectuarea unui test-prick şi a unui test intradermic durează mai puţin de o oră. Un test cutanat care utilizează plasturi foloseşte doze mici din alergenul suspectat. Pentru acest test: - dozele de alergeni sunt plasate pe plasturi; - plasturii sunt aplicaţi pe piele (de obicei pe spate). Acesta durează în mod normal aproximativ 40 de minute, depinzând de numarul de plasturi folosiţi; - plasturii vor fi menţinuţi pe piele pentru 24-72 de ore. Să nu se facă duş sau baie şi să nu se efectueze activităţi care cauzează transpiraţii excesive. În această situaţie plasturii se pot desprinde şi cădea de pe piele; - plasturii vor fi îndepărtaţi de către medic şi pielea va fi verificată dacă apar semnele unei reacţii alergice. Medicul atunci când recoltează mostra de sânge va: - strânge o bandă elastică în jurul braţului superior pentru a opri fluxul sanguin. Aceasta face ca venele situate dedesubtul benzii să se dilate, fiind mai uşoară puncţia venei (introducerea unui ac în venă); - curăţă locul puncţiei; - punctiona vena, fiind nevoie mai mult de un ac; - ataşează un tub la nivelul acului pentru a-l umple cu sânge; - îndepartează banda de la nivelul braţului când este suficient sânge recoltat; - va aplica o presiune la nivelul puncţiei şi apoi un bandaj. Mostra de sânge va fi pusă într-o hârtie special tratată şi va fi trimisă la laborator pentru a determina dacă sunt prezenţi anticorpii alergenului testat. Dacă sunt detectaţi anticorpii specifici înseamnă că este prezentă alergia faţă de un anumit alergen. Teste serologice Există două tipuri de teste de identificare a alergenelor, în funcție de metoda de măsurare, radiometrică (radioactivă) sau colorimetrică/fluorometrică: RAST (radioallergosorbent test -

radioimunoabsorbție („RAST Test” este Marca Depusă a concernului «Pharmacia») , teste de imunocaptare, de imunofluorescență, testarea antigenică multiplă simultană și reacția ELISA (imunoabsorbția enzimelor linkate). Un test serologic se consideră pozitiv dacă titrul (concentrația) IgE pentru un tip specific de alergen este de peste 4 ori mai mare față de valorile normale. Spre deosebire de testele cutanate, ale căror rezultate pot fi interpretate subiectiv, testele serologice dau rezultate cantitative, cu posibilitatea de a calcula statistic pertinența testului, sensibilitatea și specificitatea (testele de calcul binar „2x2", sau curba ROC (engleză Relative Operating Characteristic curve).[5] Pe baza unor studii pe un mare număr de analize testele serologice dau o sensibilitate de aproximativ 70.8% și o pozitivitate predictivă de 72.6%.[6] Avantajele testelor serologice Se pot folosi în cazurile în care, din diverse motive, nu se pot efectua teste cutanate (boli dermatologice preexistente, anafilaxie severă în antecedente, medicație care nu poate fi întreruptă Nu sunt afectate de administrarea de medicamente (de ex. antidepresive, antihistaminice) și se pot folosi la bolnavii la care nu se poate întrerupe medicația pentru a efectua testarea. Nu prezintă risc de a provoca reacții alergice, nefiind teste invazive. Se pot folosi și la persoanele care au prezentat reacții alergice severe în antecedente. Se pot folosi pentru depistarea alergiei față de latex (înainte de intervenții chirurgicale, dacă au existat expuneri frecvente în antecedente). Sunt mai eficiente în depistarea alergiilor alimentare, respiratorii, la substanțe chimice și medicamentoase, etc., comparativ cu testele cutanate. Scăderea titrului de IgE după un tratament de desensibilizare demonstrează eficiența tratamentului. Față de numărul relativ redus de antigeni care pot fi folosiți la testele cutanate, testele serologice controlează peste 700 de alergeni. Promptitudine - laboratoarele moderne pot elibera sute de rezultate serologice în câteva ore. Sunt mai sensibile decât testele cutanate (uneori testele cutanate pot fi fals-pozitive, iar testul serologic negativ). Dezavantajele testelor serologice Necesită laboratoare specializate, dotate cu aparataj performant și sub un eficient control de calitate.

2.8 Educaţie pentru sănătate Alergia la medicamente este o reacţie adversă nedorită a tratamentului medicamentos. Intensitatea reacţiei alergice variază de la un simplu rash cutanat, până la afectarea organelor interne. Cele mai frecvente sunt însă reacţiile cutanate. Alergia la medicamente apare de obicei de la a doua administrare a aceluiaşi medicament. E important a nu se confunda alergia la medicamente cu alte reacţii adverse produse de acestea care pot fi date de: -interferenţa cu alte tratamente administrate, -supradozare; -condiţii patologice ale organismului, care să ducă la o absorbţie anormală a medicaţiei (diaree, insuficienţă renală sau hepatică). Atât pacientul cât şi părinţii pacientului vor fi educaţi să evite medicamentele sau substanţele la care se ştie copilul alergic, şi să raporteze orice simptom apărut după administrarea de medicament nou. 2.9 Externarea pacienţilor Momentul plecării bolnavului este stabilit de către medic. Trebuie să pregătim bolnavul pentru externare, ceea ce necesită o muncă susținută de educație sanitară privind respectarea odihnei, a regimului dietetic, excluderea totală a factorilor care pot provoc alergii În vederea externării, se adună toată documentația relativă de la bolnav în vederea formulării epicrizei de către medic. Se va fixa ora plecării împreuna cu bolnavul, pentru a-i putea asigura alimentația până în ultimul moment. Bolnavul și familia sa vor fi anunțați cu 2-3 zile înainte privind data ieșirii din spital. Se verifică dacă hainele bolnavului sunt corespunzătoare plecării, dacă nu i se anunță familia. Se aprofundează bolnavului indicațiile primite de la medic și cuprinse în biletul de ieșire.

Se aprofundează bolnavului indicaţiile primite de la medic şi cuprinse în biletul

de ieşire. Se va lămuri în special asupra regimului dietetic, se va verifica dacă pacientul şi-a însuşit în mod corespunzător tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului prescris la domiciliu şi se va insista ca să se prezinte la control de specialitate pentru efecturea testelor alergice. Înainte de plecare se va verifica dacă bolnavul are biletul de externare și rețeta prescrisă pentru tratamentul postspitalicesc.

Capitolul III Îngrijiri specifice Cazul I

CULEGEREA DATELOR DATE FIXE : Numele şi prenumele: F.R. Vârsta: 5 ani Sexul: F Data naşterii: 5.01.2004 Domiciliul: Târgu – Mureş Religie: ortodox Data internării: 01.02.2018 Data externării:05.02.2018 ANTECEDENTE HETERO-COLATERALE: nesemnificative ANTECEDENTE PERSONALE: amigdalită DIAGNOSTICUL DE INTERNARE; Reacţie alergică după administrare de antibiotic ISTORICUL BOLII: Pacientul în vârstă de 5 ani , se prezintă la serviciul de urgenţe cu erupţii cutanate după aministrarea de medicament antibiotic. MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ : - Erupţii cutanate - Tahicardie - Dispnee, - Mâncărime, - Insomnii, - Greţuri PROBLEMELE COPILULUI : - Mâncărime la nivelul tegumentelor - Strănuturi repetate - Lăcrimare abundentă

NEVOIA

DIAGNOSTIC DE

OBIECTIVELE

DEFICITARĂ

INGRIJIRE

INGRIJIRII

NEVOIA DE A

Insomnie din cauza

Copilul sǎ prezine un

DORMI SI A SE

mâncărimilor

somn calitativ , să

ODIHNI

manifestată prin ore

doarmă noaptea

INTERVENTII

EVALUARE

-am asigurat repaus la pat

În urma intervenţiilor

-am asigurat condiţii optime în salon : temp. 22C, aer curat, fǎrǎ curenţi de aer şi

insuficiente de somn,

zgomot, bine luminat.

oboseală

-administrez tratamentul antialergic

copilul are un somn liniştit.

prescris de medic -liniştesc copilul NEVOIA DE A

Dificultate de respiraţie

Copilul să aibă o

-administrez tratamentul antialergic

Copilul are o

RESPIRA

din cauza procesului

respiraţie normală

-asigur pacientului o poziţie şezând

respiraţie normală ,

inflamator manifestată

pentru facilitarea respiraţiei

nu mai prezintă

prin dispnee

-administrez oxigen la indicaţia medicului semne de dispnee -măsor şi notez în f.o. saturaţia în oxigen , pulsul şi tensiunea arterială.

NEVOIA DE A SE

Dificultate de a se

-copilul sǎ se

-am protejat lenjeria de pat cu muşama

ALIMENTA

alimenta din cauza

alimenteze

greţurilor manifestată

corespunzǎtor stǎrii

-am izolat patul cu paravan

prin scădere în greutate

sale pe perioada

-am ajutat şi susţinut pacienta în timpul

şi alezǎ

-copilul afirmǎ cǎ numai prezintǎ greţuri, vǎrsǎturi -copilul se

spitalizǎrii

vǎrsǎturilor

alimenteazǎ

-am educat pacienta sǎ respire profund la

corespunzǎtor stǎrii

dispariţia senzaţiei de vomǎ

sale

-am oferit un pahar cu apǎ aromatǎ pentru clǎtirea gurii -am educat copilul sǎ schimbe lenjeria de corp ori de câte ori este nevoie -am aerisit salonul -am educat copilul sǎ consume lichide reci în cantitǎţi mici NEVOIA DE A FI

Carenţă de igienă la

CURAT,DE A

Copilul să aibă

-ajut copilul la igienizare ori de câte ori

Copilul prezintă

nivelul nasului din cauza tegumentele şi

este nevoie

tegumente curate şi

PROTEJA

reacţiei alergice

-îi explic importanţa păstrării

normal colorate.

TEGUMENTELE

manifestată prin scurgeri

tegumentelor şi mucoaselor curate

abundente de secreţii

-pun la dispoziţie şerveţele

nazale

-schimb lenjeria copilului ori de câte ori

mucoasele curate

este nevoie -administrez tratamentul prescris de medic

Supravegherea funcţiilor vitale

DATA

T.A.

PULS/min

RESP/min

TEMP

DIUREZA

SACUN

01.02.2018

100/80 mm/Hg

90

32

37,1 oC

700ml

1

02.02.2018

10/75 mm/Hg

85

28

36,8 oC

500ml

1

03.02.2018

90/85 mm/Hg

85

24

36,9 oC

800ml

2

04.02.2018

105/75 mm/Hg

90

22

36,9 oC

800ml

1

05.02.2018

100/70 mm/Hg

90

22

37,0 oC

1300ml

1

Examen de laborator

Examen cerut

Mod de recoltare

Rezultate

Valori normale

Hemoglobina (HB)

SV 2 ml de s.v. pe

13,3g/dll

12 – 14 g/dl

35,8%

36 – 42%

6000 mm3

4000 – 8000/mm3

7

6 – 13 mm

88mg/dl

< 190 mg/dl

20mg/100ml

20 – 50 mg/dl

0,6

0.6 - 1,0 mg/dl

2,1

2,4 - 6.0

EDTA Ht (Hematocrit)

SV (Sânge venos) 2ml pe EDTA

Leucocite

SV (Sânge venos) 2ml pe EDTA

VSH (Viteza de sedimentare a

SV (Sânge venos)

hematiilor)

3ml pe citrat de sodiu

Colesterol

SV (Sânge venos) 5ml

Uree

SV (Sânge venos) 5ml

Creatinina

SV (Sânge venos) 5ml

Acid uric

SV (Sânge 5ml venos)

Alimentaţia copilului

PERIOADA

ALIMENTE PERMISE

ALIMENTE INTERZISE

01.02.2018-05.02.2018

Fructe proaspete , legume proaspete sau

Grăsimile animale , alimente ce produc meteorism sau balonare,

gătite, supe ciorbe, sucuri naturale, cereale

dulciuri în exces

Investigaţii paraclinice

Data

Examene curente

Pregătirea pentru examen

Îngrijiri după examen

1.02.2018

Test alergologic cutanat

După dezinfecţia şi uscarea tegumentului , extractul

Rezultatele se citesc la 15 minute când

alergenic standardizat se aplică pe faţa anterioară a

ating apogeul de intensitate şi se urmăresc

antebraţului sub formă de picătură. Pentru înţepare se

până la 30 de minute după testare.

folosesc lanţete standardizate care se introduc sub o înclinaţie de 30 ˚ în hipoderm. Distanţa dintre testele succesive trebuie să fie de minimum 2 cm. Urmărirea reacţiei cutanate se face din momentul testării până la minimum 30 de minute după practicarea testului

Tratamentul medicamentos

MEDICAMENTE

MOD DE ADMINISTRARE

Claritine 10mg

Cale orală

Paracetamol 500g

Cale orală

NaCl 0.9% 500ml

i.v.

Vitamina C 250mg

i.v.

Cazul II

CULEGEREA DATELOR

DATE FIXE : Numele şi prenumele: P .D Vârsta : 14 ani Sexul : F Domiciliul : Harghita Data internării : 27.04.2018 Data externării : 30.04.2018 ANTECEDENTE HETERO-COLATERALE: mama- Hepatita A, tata- nesemnificative ANTECEDENTE PERSONALE:apendictomie la vârsta de 10 ani. DIAGNOSTICUL DE INTERNARE : Reacţie alergică la Augmentin , Şoc Anafilactic . ISTORICUL BOLII :Copilul urmează un tratament antibiotic pentru un abces, după a 2-a administrare de Augmentin a simţiti mâncărime pe tot corpul , roşeaţă , dispnee. La scurt timp a făcut şoc anafilactic. MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ: stare de inconştienţă, risc de stop cardio-respirator, bradicardie, GSG-3 PCT. PROBLEMELE PACIENTULUI :Dispnee, hipotensiune, imposibilitate de comunicare, risc de complicaţii.

Nevoia deficitară

Diagnostic de îngrijire

Obiective

NEVOIA DE A RESPIRA

Difiicultate de a respira

Pacientul să aibă -Pregătirea

După efectuarea

din cauza procesului

o respiraţie

materialelor

traheostomiei copilul

inflamator manifestată

eficientă şi

necesare pentru

are o respiraţie

prin cianoza

tegumente

traheostomie

eficientă , tegumente

buzelor,unghiilor şi

normal colorate

-Administrare de

normal colorate.

tegumentelor

Intervenţii

oxigen -aşez pacientul în poziţie semişezând şi ajut medicul la efectuarea traheostomiei -asigur igiena traheostomei -urmăresc funcţiile vitale şi le notez în f.o.

Evaluare

NEVOIA DE A DORMI

Insomnie din cauza

Să asigur

Asigurarea

Pacienta prezintă un

stării de nelinişte

copilului un

confortului

somn liniştit

manifestat prin somn

somn calitativ şi

copilului, aerisirea

perturbat

cantitativ

camerei. Stabilirea unui orar de somn Administrarea de calmante (sedative) pentru ca copilul să se poată odihni -explic familiei şi copilului importanţa traheostomei

NEVOIA DE A AVEA O

Circulaţie inadecvată

Copilul să aibă o -administrez

După intervenţiile

BUNĂ CIRCULAŢIE

din cauza şocului

circulaţie

pacientului

efectuate pacientul are

anafilactic manifestată

normală şi

tratamentul prescris o circulaţie eficientă

prin hipotensiune

tensiunea

de medic

arterială în

-administrez ser

limite normale

fiziologic intravenos pentru

menţinerea tensiunii arteriale

NEVOIA DE A

Imposibilitate de

Copilul să poată

-încerc să îi înţeleg

După intervenţia de

COMUNICA

comunicare verbală din

comunica

nevoile

înlăturare a

cauza traheostomei

eficient cu

-îi pun la dispoziţie

traheostomei pacientul

manifestată prin

părinţii şi

alte metode de

poate comunica din

disfonie

personalul

comunicare

nou verbal

medical

-îi explic din ce cauză nu poate vorbi şi că este doar o problemă temporară şi îşi va recăpăta vocea după ce traheostoma va fi îndepărtată

Supravegherea funcţiilor vitale DATA

T.A

PULS/min

RESP/min

TEMP

DIUREZĂ

SCAUN

27.04.2018

60/30 mm/Hg

50

8

37,9oC

500 ml

1

28.04.2018

80/60 mm/Hg

60

16

37,4oC

800 ml

1

29.04.2018

110/60 mm/Hg

70

16

36,8oC

1400 ml

1

30.04.2018

120/70 mm/Hg

70

17

36,8oC

1600 ml

1

Examen cerut

Mod de recoltare

Rezultate

Valori normale

Hemoglobina (HB)

2ml sânge venos pe

13,8g/dll

12 – 14g/dl

32,5%

36 – 42%

7500 mm3

4000 – 8000/mm3

EDTA Ht (Hematocrit)

2ml sânge venos pe EDTA

Leucocite

2ml sânge venos pe EDTA

6 – 13 mm

VSH (Viteza de sedimentare a

SV (Sânge venos ) 3ml 16

hematiilor)

pe citrat de sodiu

Colesterol

SV (Sânge venos) 5ml

44

< 190 mg/dl

Uree

SV (Sânge venos)5ml

24mg/100ml

20 – 50 mg/dl

Creatinina

SV (Sânge venos) 5ml

1,3

0.6 - 1,0 mg/dl

Acid uric

SV (Sânge venos) 5ml

3

2,4 - 6.0

Urina PH

Urina 5ml

5.7

4.6 - 8.0

Densitate

SV (Sânge venos) 5ml

10*15

1015-1022

Albumina

SV (Sânge venos)5ml

Slab-pozitiv

3,5-5g/dl

Alimentaţia bolnavului

PERIOADA

ALIMENTE PERMISE

ALIMENTE INTERZISE

27.04.2018-

Pe perioada internării din

Alimente tari care pot provoca obstrucţie

30.04.2018

cauza traheostomei pacientul se va alimenta cu supe uşoare strecurate , ciorbe, piureuri

Investigaţii paraclinice

27.04.2018 Radiografie toracică

I se va explica copilului şi aparţinătorilor

Pacientul va fi

nevoia efectuării unei radiografii toracice

îmbrăcat şi condus

pentru a vedea exact poziţia traheostomei.

înapoi în salon

Copilul va fi transportat în camera de radiologie , va fi aşezat pe masa de examinare şi se vor îndepărta de la nivelul toracelui şi gâtului obiectele metalice dacă este cazul. I se va explica să stea nemişcat câteva secunde pentru a putea fi efectuată radiografia

Tratament medicamentos

MEDICAMENTE

MOD DE ADMINISTRARE

Claritine 10mg

Cale orală

Loratadină 10mg

i.v.

Fentanyl 2mg

i.v.

Propofol 10ml

i.v.

Diazepam 2ml

i.v.

Noradrenalină 5ml

i.v.

NaCl 0.9% 1000ml

i.v.

Glucoză 5%

i.v.

Cazul III

CULEGEREA DATELOR

DATE FIXE : Numele şi prenumele: W.E. Vârsta : 6 ani Sexul : F Domiciliul : Chinari Data internării : 11.02.2018 Data externării : 14.02.2018 ANTECEDENTE HETERO-COLATERALE: mama: alergie la polen, tata- fractura de gambă dreaptă. ANTECEDENTE PERSONALE: nesemnificative DIAGNOSTICUL DE INTERNARE : Reacţie alergică medicamentoasă ISTORICUL BOLII : Copilul urmează un tratament pentru răceală , mama observă că au apărut pete roşiatice pe corp, strănuturi repetate . MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ : inflamaţii, senzaţii de mâncărime, înroşirea ochilor datorată dilatării vaselor de sânge, iritaţii ale mucoaselor, strănutul, inflamarea mucoasei nazale, dificultate la respiraţie PROBLEMELE PACIENTULUI : Strănuturi repetate , lăcrimare abundentă , tegumente roşii,dispnee

Nevoia deficitară

Obiective

Intervenţii

Evaluare

Deficit de

Copilul şi

-Explic copilului şi părinţilor

După discuţiile purtate ,

cunoştinţe

părinţii să aibă

detalii despre manifetările

atât copilul cât şi părinţii

din cauza

cunoştinţe

alergiilor

au acumulat cunoştinţe

necunoaşterii

despre alergiile

-pun la dispoziţie materiale din

despre alergii

bolii

medicamentoas

care se pot informa

manifestat

e şi tratament.

-răspun la toate întrebările puse de

Diagnostic de îngrijire

NEVOIA DE A ÎNVĂŢA

prin întrebări

copil şi părinţi

repetate NEVOIA DE A EVITA

Alterarea

Să diminueze

-furnizez copilului şi

Copilul şi părinţii sunt

PERICOLE

integrităţii

agitaţia

aparţinătorilor cunoştinţele

mai liniştiţi

psihice şi

copilului, să se

necesare despre boală

fizice din

stabilizeze

evoluţie,tratament şi complicaţiile

cauza

bolnavul încât

care pot să apară în alergii

incertitudinii

să evite

-iau măsuri de evitare a

faţă de

complicaţia

complicaţiilor alergice

evoluţi

alergiei

-administrez tratamentul

alergiei

antihismatic prescris de medic

manifestată

-explic aparţinătorilor nevoia de a

prin agitaţie

efectua teste antialergice pentru a putea evita medicamentele la care este alergic copilul.

NEVOIA DE A ELIMINA

Deshidratare

Pacientul să nu

- Zilnic, fac bilanţul hidric

În urma îngrijirilor

din cauza

mai prezinte

măsurând cu conştiinciozitate

acordate pacientul este

alergiei

scaune diareice

ingestia şi excreţia;

echilibrat hidro-

manifestată

şi să fie hidratat

- Cântăresc zilnic pacientul;

electrolitic şi acido-

prin diaree

corespunzător

- Corectez dezechilibrul hidric prin bazic . hidratarea sau reducerea aportului de lichide şi electroliţi, în funcţie de ionograma serică şi urinară; - Asigur igiena corporală riguroasă; - Servesc pacientul la pat cu urinar şi bazinet dacă este cazul; - Schimb lenjeria de pat şi de corp

Supravegherea funcţiilor vitale DATA

T.A

PULS/min

RESP/min

TEMP

DIUREZA

SCAUN

11.02.2018

80/60 mm/Hg

90

20

37,5 oC

500 ml

-

12.02.2018

90/70 mm/Hg

78

18

37,5 oC

900 ml

1

13.02.2018

110/70 mm/Hg

60

17

36,9 oC

1600 ml

2

14.02.2018

110/70 mm/Hg

60

16

36.8 oC

1800 ml

1

Examen de laborator

Examen cerut

Mod de recoltare

Rezultate

Valori normale

Hemoglobină (HB)

2ml sânge venos pe

13,1g/dll

14 – 18 g/dl

36,5%

36 – 42%

4500 mm3

4000 – 8000/mm3

EDTA Ht (Hematocrit)

2ml sânge venos pe EDTA

Leucocite

2ml sânge venos pe EDTA

6 – 13 mm

VSH (Viteza de sedimentare

SV (sânge venos) 3ml 18

a hematiilor)

pe citrat de sodiu

Colesterol

SV (sânge venos) 5ml 38

< 190 mg/dl

Uree

SV (sânge venos) 5ml 29mg/100ml

20 – 50 mg/dl

Creatinină

SV (sângevenos)5ml

0.6 - 1,0 mg/dl

Acid uric

SV (sânge venos) 5ml 3.1

2,4 - 6.0

Urina PH

Urina 5ml

4.6 - 8.0

Densitate

SV (sânge venos) 5ml 10*15

1015-1022

Albumină

SV (sângevenos) 5ml

negativ

3,5-5g/dl

Glucoză

SV (sânge venos)

100mg/dl

70-120mg/dl

Hematii

SV (sânge venos)

9

2-12 mm/h

0.8

5

Investigaţii paraclinice

Examenul efectuat

Pregătirea pacientului

Îngrijirea după examen

Teste cutanate

Un lichid care conţine alergen

Pacientul se va supraveghea 15-

este pus pe primul strat de piele

20 de minute .

şi pielea este înţepată. Dacă pielea reacţionează printr-o zonă inflamată şi pruriginoasă (cu mâncărimi şi cu relieful ridicat) înseamnă de cele mai multe ori că pacientul este alergic la alergen.

Alimentaţia pacientului PERIOADA

ALIMENTE PERMISE

ALIMENTE INTERZISE

11.02-18.02.2018

Fructe , legume , cereale integrale

Evitarea alimentelor sărate şi

, lactate degresate , mazăre ,

a celor care conţin multe

fasole , peşte proaspăt , măsline

grăsimi, dulciurile , produsele

alune.

de patiserie sau orice alt produs făinos, sucuri , alcool , prăjituri.

Tratament medicamentos MEDICAMENTE

MOD DE ADMINISTRARE

Loratadină 10mg

Cale orală

Peritol 4mg

Cale orală

Glucoză 5% 500ml

i.v.

Smecta 1 plic

Cale orală

Metoclopramid 1f

i.v.

NaCl 0.9% 500ml

i.v.

Cazul IV

CULEGEREA DATELOR DATE FIXE : Numele şi prenumele: D.C. Vârsta : 9 ani Sexul : M Domiciliul : Târgu - Mureş Data internării : 22.05.2018 Data externării :27.05.2018 ANTECEDENTE HETERO-COLATERALE: nesemnificative ANTECEDENTE PERSONALE: rujeolă la vârsta de 5 ani, alergie la antibiotic. DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: Reacţie alergică la penicilină. Şoc anafilactic . ISTORICUL BOLII: Pacientul urmează un tratament medicamentos antibiotic, nu s-a efectuat testarea la antibiotic şi pacientul face şoc anafilactic . MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ : -stare de inconţienţă -stop respirator -bradicardie -edeme PROBLEMELE BOLNAVEI: -dificultate de respiraţie -imposibilitate de a evita pericole -risc de stop cardio-respirator -stare de inconştienţă

NEVOIA

DIAGNOSTIC DE

OBIECTIVELE

INTERVENTII

EVALUARE

DEFICITARĂ

INGRIJIRE

INGRIJIRII

NEVOIA DE A

Imposibilitate de a

Pacientul să aibă o

Administrez oxigen pacientului

După intubarea oro-

RESPIRA

respira din cauza

respiraţie normală

-asigur hiperextensia capului pentru a

traheală pacientul are

obstrucţiei căilor

facilita respiraţi

o respiraţie eficientă

respiratorii manifestată

-pregătesc materialele pentru

prin cinoza buzelor şi

intubaţia oro-traheală a copilului

inconştienţă

-măsor şi notez în f.o. a copilului funcţiile vitale

NEVOIA DE A

Anxietate din cauza

Pacientul să aibă un regim

Întocmesc copilului o dietă variată

Pacientul se

MÂNCA

vărsăturilor manifestată

alimentar echilibrat , să îşi

nutritivă, administrez tratamentul

alimentează

prin scădere ponderală

păstreze greutatea corpului medicamentos prescris de medic, îi în limitele normale

corespunzător

pun la dispoziţie apă rece şi îi explic

conform dietei

să bea câte puţin pentru a nu vărsa

impuse , îşi păstrează greutatea corporală în limitele normale

NEVOIA DE A

Imposibilitate de

Copilul să poată comunica

-explic părinţilor copilului de ce nu

După îndepărtarea

COMUNICA

comunicare din cauza

cu familia şi personalul

poate să poarte o conversaţie verbală

tubului oro-traheal

intubaţiei oro-traheale

medical

-asigur alte mijloace de comunicare

copilul poate purta o

copilului

conversaţie verbală

manifestată prin disfonie

NEVOIA DE A

Stare de agitaţie din

Atât părinţii cât şi copilul

-educ copilul şi părinţii să evite pe

În urma discuţiilor

ÎNVĂŢA

cauza necunoaşterii

să înţeleagă alergiile

viitor medicamentele la care se ştie

purtate cu familia , au

evoluţiei bolii

alergic copilul.

cumult destule

manifestată prin

-să efectueze testele de alergie

cunoştinţe despre

întrebări adresate

-în caz de simptome alergice să se

boală

părinţilor şi personalului

prezinte de urgenţă la medic

medical

-susţin moral copilul şi familia

Supravegherea funcţiilor vitale

DATA

T.A.

PULS/min

RESP/min

TEMP

DIUREZA

SACUN

22.05.2018

70/50 mm/Hg

70

19

37,1 oC

400ml

-

23.05.2018

80/60 mm/Hg

80

19

36,8 oC

300ml

1

24.05.2018

90/65 mm/Hg

80

17

36,9 oC

6000ml

1

25.05.2018

100/70 mm/Hg

85

16

37,2 oC

800ml

2

26.05.2018

110/70 mm/Hg

80

17

37.1 oC

1200ml

2

27.05.2018

110/80 mm/Hg

75

17

36,8 oC

1300ml

1

Examen de laborator Examen cerut

Mod de recoltare

Rezultate

Valori normale

Hemoglobina (HB)

2ml sânge venos pe

14,2g/dl

12 – 14 g/dl

20,8%

36 – 42%

4700 mm3

4000 – 8000/mm3

8

6 – 13 mm

27mg/dl

< 190 mg/dl

20mg/100ml

20 – 50 mg/dl

0.7 mg/dl

0.6 - 1,0 mg/dl

3

2,4 - 6.0

4.6

4.6 - 8.0

EDTA Ht (Hematocrit)

2ml sânge venos pe EDTA

Leucocite

2ml sânge venos pe EDTA

VSH (Viteza de sedimentare a

3ml sânge venos pe

hematiilor)

citrat de sodiu

Colesterol

SV (Sânge venos) 5ml

Uree

SV (Sânge venos) 5ml

Creatinina

SV (Sânge venos) 5ml

Acid uric

SV (Sânge venos)5ml

Urina PH

Urina 5ml

Alimentaţia pacientului PERIOADA

ALIMENTE PERMISE

ALIMENTE INTERZISE

22.05.-27.05.2018

Supe şi ciorbe strecurate, ceaiuri , lichide

Orice tip de aliment ce poate provoca iritaţie , mazăre , fasole ,

reci , piureuri

grăsimi.

Investigaţii paraclinice Data

Examene curente

Pregatirea pentru examen

Ingrijiri dupa examen

22.09.2018

Radiografie

Pregătirea bolnavului.

După efectuarea radiografiei

toracică

- Se efectuează pregătirea bolnavului

bolnavul este ajutat să se îmbrace,

- Bolnavul se transportă pe targă pe masa de radiografie.

să se reîntoarcă în salon, unde va

-Se vor îndepărta obiectele metalice sau orice alt fel de obiect din

fi instalat comod în pat.

jurul toracelui şi abdomenulu.

- Se notează examenul în foaia de

-se explică pacientului ca în timpul examinării să nu se mişte

observaţie.

Tratament medicamentos MEDICAMENTE

MOD DE ADMINISTRARE

Hidrocortizon hemisuccinat 10 ml

i.v.

Loratadină 10mg

i.v.

Dormicum

i.v.

Soluţie Ringer 250ml

i.v.

Glucoză 5% 500ml

i.v.

NaCl 0.9% 500ml

i.v.

Cazul V

CULEGEREA DATELOR DATE FIXE : Numele şi prenumele: R.O. Vârsta : 2 ani Sexul : M Domiciliul : Sâncraiu de Mureş Data internării : 10.04.2018 Data externării :13.04.2018 ANTECEDENTE HETERO-COLATERALE: nesemnificative ANTECEDENTE PERSONALE: nesemnificative DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: Alergie la Nurofen Baby ISTORICUL BOLII: Copilului i s-a administrat nurofen baby , după câteva ore prezentat roşeaţa tegumentelor , vărsături ,diaree şi lăcrimare MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ : - Greţuri, vărsături, - Respiraţie îngreunată, -somnolenţă, -erupţii cutanate Problemele bolnavei sunt urmatoarele -deshidratare -plânsete -mâcărime -dispnee

NEVOIA

DIAGNOSTIC DE

OBIECTIVELE

DEFICITARĂ

INGRIJIRE

INGRIJIRII

NEVOIA DE A BEA ŞI Alimentaţie inadecvată A MÂNCA

din cauza vărsăturilor manifestată prin deficit hidro-electrolitic

INTERVENTII

EVALUARE

-asigură alimentaţia pacientului: - evaluează nevoile cantitative şi alimentaţie corespunzătore calitative în funcţie de vârstă (copil, adolescent, adult), sex, stare vârstei şi să nu mai fiziologică (sarcină, alăptare), prezinte vărsături - administrez tratamentul antiemetic prescris de medicul curant -captez şi notez vărsăturile în f.o. şi le raportez medicului

Pacientul are o

Copilaşul să aibă o

alimentaţie adecvată şi nu mai prezintă vărsături

NEVOIA DE A FI

Alterarea tegumentelor

Copilaşul să fie îngrijit , să -asigur copilşului o igienă

După intervenţii

CURAT , DE A

din cauza scaunelor

prezinte tegumente şi

corepsunzătoare,

copilaşul nu mai

PROTEJA

diareice manifestată prin

mucoase curate

-îi fac baie ori de câte ori este nevoie

prezintă scaune

TEGUMENTELE

iritaţia pielii

-schimb pampersul şi hainele

diareice, are

copilului ori de câte ori este nevoie

tegumente curate

-schimb lenjeria de pat . NEVOIA DE A

Copilul este agitat din

Copilaşul să aibă un somn

-aerisesc salonul

-copilul are un somn

DORMI

cauza durerilor

clitativ , să nu se mai

-administrez pacientului tratamentul

calitativ.

abdominale manifestată

trezească noaptea

prescris de medic

prin plânsete, insomnie

- învăţ mama copilului să plimbe copilşul înainte de culcare

NEVOIA DE A EVITA

Imposibilitate de a evita

Copilul să fie ferit de orice -Urmăresc funcţiile vitale şi le notez

În urma intervenţiilor

PERICOLE

pericole din cauza

complicaţie a alergiilor

copilaşul este protejat

în fişa de observaţie

vârstei fragede

-asigur un mediu curat

manifestată prin

-educ părinţii copilului cu privire la

posibilitatea de

semnele şi simptomele alergiilor

complicaţii alergice

Supravegherea funcţiilor vitale

DATA

T.A.

PULS/min

RESP/min

TEMP

DIUREZA

SACUN

10.04.2018

140/90

90

18

37,1 oC

45000ml

-

80

17

36,8 oC

35000ml

1

75

18

36,9 oC

30000ml

1

mm/Hg 11.04.2018

130/70 mm/Hg

13.04.2018

135/70 mm/Hg

Examen de laborator Examen cerut

Mod de recoltare

Rezultate

Valori normale

Hemoglobina (HB)

2ml sânge venos

12,2g/dl

12 – 14 g/dl

36,4%

36 – 42%

3200 mm3

4000 – 8000/mm3

6

6 – 13 mm

12 mg/dl

< 190 mg/dl

20mg/100ml

20 – 50 mg/dl

0,6 mg/dl

0.6 - 1,0 mg/dl

pe EDTA Ht (Hematocrit)

2ml sânge venos pe EDTA

Leucocite

2ml sânge venos pe EDTA

VSH (Viteza de sedimentare a

3ml sânge pe

hematiilor)

citrat de sodiu

Colesterol

SV (Sânge venos) 5ml

Uree

SV (Sânge venos) 5ml

Creatinina

SV (Sânge venos) 5ml

Urina PH

Urina 5ml

5

4.6 - 8.0

Densitate

SV (Sânge

10*15

1015-1022

75 mg/dl

70-120mg/dl

venos)5 ml Glucoza

SV (Sânge venos) 5 ml

Alimentaţia pacientului PERIOADA

ALIMENTE PERMISE

ALIMENTE INTERZISE

10.03.-13.03.2018

Lapte, iaurturi , piureuri , supe, fructe ,

Grăsimile de orice fel , mazăre boabe , fasole boabe.

legume fierte

Investigaţii paraclinice Data 10.04.2018

Examene curente Teste cutanate

Pregatirea pentru examen

Ingrijiri dupa examen

Un lichid care conţine alergen este pus pe primul strat

Pacientul se va supraveghea după

de piele şi pielea este înţepată. Dacă pielea

efectuarea testelor cca 30 de minute.

reacţionează printr-o zonă inflamată şi pruriginoasă (cu mâncărimi şi cu relieful ridicat) înseamnă de cele mai multe ori că pacientul este alergic la alergen.

12.04.2018

Radiografie abdominală şi

Pregătirea copilului.

După efectuarea radiografiei

radiografie toracică

- Se efectuează pregătirea copilului

bolnavul este ajutat să se îmbrace, să

- Bolnavul se transportă pe targă pe masa de

se reîntoarcă în salon, unde va fi

radiografie.

instalat comod în pat.

-Se vor îndepărta obiectele metalice sau orice alt fel de

- Se notează examenul în foaia de

obiect din jurul toracelui şi abdomenulu.

observaţie.

-se explică pacientului ca în timpul examinării să nu se mişte

Tratament medicamentos

MEDICAMENTE

MOD DE ADMINISTRARE

Hidrocortizon hemisuccinat 10ml

i.v.

Smecta 1 plic

Cale orală

Ventolin 2pufuri

spray

Metoclopramid sirop 10ml

Cale orală

Capitolul IV

Concluzii De cele mai multe ori sensibilitatea pentru anumite substanţe din medicamente poate persista toată viaţa. De aceea este esenţial ca fiecare pacient sau aparţinător să cunoască substanţele la care este alergic şi să anunţe de fiecare dată medicul când urmează să i se prescrie un tratament. Pentru a putea evita o reacţie alergică este foarte important să se stabilească la ce substanţă reacţionează orgnismul. Se întrerupe administrarea acelui medicament şi se anunţă medicul pentru înlocuirea lui. În unele situaţii medicamentul nu poate fi înlocuit , iar atunci tratamentul va fi continuat în spital , sub supraveghere medicală. În astfel de situaţii se încearcă desensibilizarea pacientului la substanţa respectivă prin administrarea de doze crescânde cu care organismul să se obişnuiască treptat. Înainte de administrarea oricărui medicament antibiotic este indicată efectuarea testului cutanat sau intradermic pentru a vedea dacă persoana care va urma tratamentul este sau nu alergică la substanţă. Alergia este o reacţie a corpului care poate dura un timp scurt şi nu necesită tratament de urgenţă dar în unele cazuri poate fi fatală , ducând la şoc anafilactic şi chiar stop cardiorespirator.

Bibliografie 1. L. Titircă - Urgenţe medico-chirurgicale - ediţia 2002. 2. L. Titircă - Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali - ediţia 2002. 3. L. Titircă - Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali - ediţia 2004. 4. L. Titircă - Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale - ediţia 2005. 5. Cristea A.N. – Tratat de farmacologie, Ed. Medicală, Bucureşti, 2005 6. Dobrescu D., Manolescu Em, Subţirică Victoria, Drăgan Anca, Dobrescu Liliana, Negreş Simona – Memomed 2003. Memorator de medicamente ghid farmacoterapic, ed. 7. Popescu G.I. – Alergologie, Ed. All, Bucureşti, 1998 8. Alecu M. Alecu S. Reacţii alergice la medicamente . Ed. Medicală, Bucureşti , 2002. 9.Stroescu V., Farmacologie, Ediţia a III-a ,1999.