Despre Prietenie.docx

Hriscu Cristinel Grupa 632

“Aristotel a fost unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, clasic al filozofiei universal și spirit enciclopedic. Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.”

“Aristotel a acordat întotdeauna o valoare specială temei prieteniei în munca sa. Pentru el, a fost un bun valoros și un stimulent pentru o viață fericită. Cu toate acestea, el a precizat că în viață găsim trei tipuri de prietenie, trei tipuri de obligațiuni, unde numai una se poate ridica la o formă mai mare de relație, o legătură excepțională departe de interes și de șansa simplă. Cunoștințele sale, sau mai degrabă curiozitatea lui a dobândit cunoștințe în domenii foarte diferite, cum ar fi logica, știința, filosofia etc.” Pentru Aristotel, prietenia este un schimb în care înveți să primești și să dai, dar departe de a fi conceput ca un sistem de plată. “Acesta a numit prietenia dintre oamenii drept una dintre adevăratele bucurii ale vieții, și a crezut că o viață completă este imposibilă, dacă din aceasta lipsește adevărata prietenie. El a scris: „În sărăcie sau în alte rele, singurul refugiu pentru un om rămâne prietenul.” ” Luând în considerare viziunea optimistă despre prietenie a filozofului și trebuie să recunosc faptul că, în practică, de multe ori se întâmplă opusul: atunci când ai o problemă, prietenii dispar. Deși probabil nu este vorba de optimism. Acesta a clasificat tipurile de prietenie, punând în evidență caracteristicile lor, după cum urmează:

1.Prietenie din interes

În astfel de relații nu există o puternică afecțiune între părți. Aceștia își formează relația în funcție de beneficiile pe care le obțin reciproc unul de la celălalt. Astfel de relații sunt cele mai frecvente printre adulți afirmă Aristotel. Te poți bucura sincer de comunicarea cu colegii, dar de

1

îndată ce îți schimbi locul de muncă, este posibil ca „prietenia” dintre voi să înceteze. Din această categorie fac parte partenerii de afaceri, colegii de serviciu și cei de școală.

2.Prietenie din plăcere

Prietenia din plăcere se întemeiază între oamenii cărora pur și simplu le face plăcere timpul petrecut împreună datorită unor hobby-uri comune, fiind frecvent în rândul tinerilor. Relația se construiește pe emoțiile pe care le-ai experimentat în timpul unei distracții. Și chiar dacă în această prietenie ambele părți au simțit plăcere datorită intereselor comune, din păcate, nu este de lungă durată. Astfel de exemple sunt prietenii tăi din școală sau din universitate, bărbații care ies la bere sau urmăresc un meci de fotbal, persoanele care merg împreună la sala de fitness, ori acele persoane pe care le suni doar când ai vrea să ieși la un film. Oamenii se maturizează, preferințele, interesele sau valorile lor se schimbă, iar înțelegerea reciprocă, care a fost mai devreme, de regulă, dispare. Și pe măsură ce apar noi preferințe, apar și noi prieteni.

3.Prietenia virtuoasă

Ultimă formă de prietenie, conform lui Aristotel, este cea mai populară dintre toate. Întrun sens larg, acest tip de relație este de obicei numită prietenie adevărată. Aceasta nu se întemeiază nici pe utilitate, nici pe interese comune. Ea are la bază respectul și aprecierea reciprocă, precum și dorința de a sprijini cealaltă persoană să devină cea mai bună . Nu se construiește pe beneficii trecătoare sau pe plăcere și, prin urmare, este de lungă durată, fiind contrar celorlalte tipuri de prietenii care se dăstramă foarte ușor.

Dacă unul dintre prieteni nu se mai regăsește în hobby-ul comun, ori când unul dintre prieteni nu mai are nici un folos, simte că nu mai poate fi ajutat cu nimic de către cealaltă persoană, prietenia va lua sfârșit. În schimb, cei care sunt prieteni cu adevărat, vor menține cu trecerea timpului, dar și în fața conflictelor și a neînțelegerilor și se vor sprijini reciproc, mai ales în timpuri dificile.

Tot Aristotel spunea despre acest tip de prietenie că:

2

“A dori binele prietenului pentru prietenul însuşi înseamnă a fi prieten în sensul cel mai înalt pentru că o astfel de prietenie se datorează structurii interioare a celor ce o resimt şi nu unei stări accidentale. Fundamentul unei astfel de prietenii este recunoașterea reciprocă a meritelor pe care toată lumea le apreciază. În aceste relații, calitățile umane oferă impuls pentru ambele părți de a menține afecțiunea prietenoasă. În cazul în care primele două exemple de prietenie Aristotel le-a numit aleatorii, adică bruște și de scurtă durată, prietenia virtuoasă presupune încredere reciprocă, care are nevoie de mai mult timp pentru a fi construită. Este important ca fiecare participant să manifeste același grad de diligență. Iar acest lucru înseamnă că nu toată lumea este capabilă de o astfel de prietenie. Pentru aceasta, o persoană trebuie cel puțin să aibă anumite calități morale, datorită cărora astfel de relații sunt posibile. Oamenii cărora nu le este caracteristică empatia sau de capacitatea de a avea grijă de ceilalți, rareori pot face față unei adevărate prietenii. Caracterul și atitudinea lor față de lucruri tind să construiască prietenii aleatorii bazate pe beneficii sau plăceri. În plus, prietenia virtuoasă implică responsabilități suplimentare. La baza acestei prietenii se află nu doar interesul, ci și dificultățile comune pe care prietenii se ajută reciproc să le depășească. Pe lângă longevitate, farmecul unor astfel de relații constă în faptul că acestea includ condițiile de bază ale primelor două tipuri de prietenie – beneficiu și plăcere.” “Prietenul om nu este iubit pentru binele în sine ci pentru el însuși. Din acest motiv despre celelalte tipuri de prietenie nu se poate spune că sunt subordonate prieteniei adevărate, ci imitații imperfecte ale ei, putând exista independent de aceasta, la fel cum prietenia perfectă poate exista independentă de celelalte. Prietenia bazată pe plăcere prezintă o oarecare asemănare cu prietenia perfectă, căci și oamenii de virtute se apreciază unii pe alții și sunt utili unii altora, ca și cei ce leagă prietenii din interes. Prieteniile bazate pe plăcere sau pe interes sunt posibile și între doi oameni vicioși sau între oameni nici virtuoși nici vicioși și oricare altul. Orice prietenie rezistă de obicei prin actualizare, prin petrecerea împreună. Distanța care de multe ori desparte doi prieteni nu distruge propriu zis prietenia ci îi împiedică actualizarea. Totuși, dacă separarea devine inevitabilă, poate provoca uitarea însăși a prieteniei, după cum spune un vechi dicton "tăcerea a pus capăt multor prietenii".

Între persoanele în vârstă sau posace, prietenia este cu atât mai rară, cu cât aceștia au un caracter mai dificil și sunt mai puțin dispuși să întrețină relații, ori tocmai intimitatea relațiilor este 3

considerată semnul cel mai caracteristic al prieteniei. În schimb, tinerii leagă prietenii cu multă ușurință.

Oamenii bogați și cei favorizați de soartă de regulă nu au nevoie de prieteni utili, au în schimb nevoie de prieteni agreabili, simțind și ei nevoia de a-și petrece viața în compania cuiva. Oamenii aflați la putere se înconjoară în mod obișnuit de două categorii distincte de prieteni: unii care le sunt utili pentru a le executa întocmai ordinele, alții agreabili care să-i amuze. Aceasta deoarece rareori se întamplă ca una și aceeași persoană să îndeplinească ambele condiții. Plăcut și util, în același timp, este numai omul virtuos, ori acesta nu devine prietenul cuiva care-l depășește prin poziția sa socială numai în cazul când îl depășește și prin virtute. Acesta ca să poata fi iubit în calitate de om virtuos, nu de om puternic sau bogat. Altfel s-ar realiza de fapt o prietenie din interes, incompatibilă cu condiția de om virtuos.”

Din păcate, astăzi folosim acest cuvânt prea ușor. Nu putem numi pe cineva prieten abia după câteva discuții, după ce-am primit câteva like-uri pe Facebook sau după ce am vorbit de câteva ori la telefon. Prietenia are nevoie de ani buni ca să crească și să se maturizeze, ca să ne aducă bucurie și să ne facă viața mai frumoasă. Ea exclude căutarea de sine, minciuna, gelozia, exclusivitatea și se construiește pe cunoaștere și încredere reciprocă, egalitate, gratuitate, căutarea adevărului și a binelui celuilalt, momente petrecute împreună, generozitate și sacrificiu de sine.

“Prezența prietenilor ne face mereu bine. Ei sunt foarte prețioși. Țin la noi necondiționat, ne sunt aproape, mai ales în momentele grele, și știu să se bucure de succesele noastre. Adevăratul prieten însă nu ne ajută doar să devenim mai buni. Dacă nu ne comportăm bine, sau facem ceva greșit, el ne va spune că nu este bine ceea ce facem pentru că îi pasă de noi şi ne vrea binele. Dacă, în schimb, facem alegeri greșite, iar prietenul, deși știe aceasta, nu ne spune nimic, tace, atunci nu poate fi vorba despre un prieten autentic.

Este important să ne prețuim prietenii. Să investim în prieteniile pe care le avem. Dar să nu uităm că prietenia durează doar dacă este alimentată de ambele persoane, dacă există interes reciproc și se investește în ea. Altfel, se poate asemăna cu focul: dacă nu punem lemne mereu, se poate stinge.”

“Prietenia este o asociație voluntară ce nu poate dăinui între persoane de rang social sau merit prea inegal. Faptul iese în evidență atunci când se întamplă ca între prieteni să se producă o mare discrepanță sub raportul virtuții, viciului, resurselor materiale etc. În asemenea cazuri poate dăinui doar o prietenie aparentă, de aceea ei nu se mai simt prieteni.” 4

Bibliografie https://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotel https://www.toptabu.ro/cele-3-tipuri-de-prieteni-pe-care-ii-intalnesti-in-viata/ http://www.clipa.com/a1218-Despre-Prietenie.aspx https://psihologiadeazi.ro/cele-trei-tipuri-de-prietenie-potrivit-lui-aristotel/ http://www.mesagerulsfantulanton.com/content/despre-prietenie https://ro.baiug.org/3-types-of-friendship-according-to-aristotle-176

5