Cuv Maria Egipteanca

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

1

5 aprilie 1998

Cuvioasa MARIA EGIPTEANCA

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin Binecuvântaþi creºtini în Sfânta Bisericã a Domnului nostru Iisus Hristos! Luminatã de Duhul Sfânt, a rânduit Biserica pentru aceastã duminicã - a cinea din Postul Mare - sã ascultãm de la Mântuitorul cuvinte din douã momente din petrecerea Sa pe pãmânt. Unul din aceste cuvinte e acela prin care îi pregãtea pe ucenici, suind cãtre Ierusalim pentru sfânta Lui pãtimire, moarte ºi înviere, grãindu-le: Iatã, ne suim în Ierusalim ºi Fiul Omului va fi dat în mâinile pãcãtoºilor, care Îl vor batjocori, Îl vor osândi la moarte, dar dupã trei zile va învia. ªi auzind aceste cuvinte, ucenicii s-au cutremurat iar doi dintre ei, Iacob ºi Ioan, s-au apropiat ºi I-au zis: Învãþãtorule, voim ca ceea ce Îþi vom cere, sã ne dai, sã ne dãruieºti. Ce voiþi? ªi au rãspuns: Iatã: Întru împãrãþia Ta (altfel spus: Tu, devenind împãrat, în înþelesul lumii acesteia) sã ne numeºti sã stãm unul de-a dreapta ºi unul de-a stânga Ta. Deci în locurile cele mai de cinste, aºa cum ºi-ar alege cineva, când a ajuns stãpânitor, pe cei de cuviinþã sã fie sfetnici ºi mai-mari împreunã. Dar Mântuitorul le-a vorbit, rãspunzându-le: Nu ºtiþi ce cereþi. În orgoliul, în mândria voastrã - cã mai ales la aceasta a vrut sã rãspundã Mântuitorul: Nu ºtiþi ce cereþi - niciodatã, în mândrie, în orgoliu, nu ceri ce se cuvine.

Numai în cãinþã ºi în smerenie, atunci ºtii.

Smerenia te lumineazã. ...Puteþi voi sã beþi paharul pe care îl voi bea Eu? ªi sã vã botezaþi cu botezul cu care eu mã botez? ªi au zis: Doamne, putem. Iar Iisus le-a grãit: Da, ºi paharul pe care-l beau Eu îl veþi bea ºi cu botezul cu care Eu Mã botez vã veþi

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

2

boteza… Pentru cã ºi ei aveau sã treacã prin pãtimirea crucii Lui. ...Dar a ºedea de-a dreapta ºi de-a stânga Mea nu este Mie ci al Tatãlui ºi vouã înºivã, celor cãrora li s-a pregãtit (prin pregãtirea lor). ªi a încheiat cuvântul ca rãspuns: Iatã, ºtiþi cã cei ce se socotesc cârmuitori ai neamului domnesc peste ele ºi cei mai mari ai lor le stãpânesc. Dar între voi nu trebuie sã fie aºa, ci care va vrea sã fie mare între voi, sã fie slujitor al vostru. Iar cel care va vrea sã fie întâi între voi, sã fie slugã tuturor.

Cãci ºi Fiul Omului nu a venit ca sã I se slujeascã ci El sã

slujeascã ºi sã-ªi dea viaþa preþ de rãscumpãrare pentru toþi (Marcu 10, 32-45). O, Doamne!

Aceastã învãþãturã a veacurilor ºi a mileniilor!

Dacã ar

înþelege orice cãpetenie de þarã în chipul Mântuitorului lucrând ºi slujind! Cu cât eºti mai mare, cu cât te-au ridicat taina chemãrii lui Dumnezeu ºi poporul de jos, cu atât mai mult sã ai conºtiinþa cã tu trebuie sã slujeºti. Nu sã fii slujit, ci tu sã slujeºti ºi sã-þi dai preþ de rãscumpãrare pentru mulþi, viaþa. De aceea Sfântul Ioan Gurã de Aur, privind pe Hristos rãstignit, contemplând Crucea lui Hristos, spunea: Îl numesc Împãrat pentru cã Îl vãd rãstignit. Pentru cã numai cel care e în stare sã se rãstigneascã, sã se jertfeascã pentru ceilalþi, e vrednic de a primi cinstea de împãrat, de conducãtor, de stãpânitor.

A fi

conducãtor, înainte de toate înseamnã a sluji. Dar odatã cu aceastã Evanghelie, am ascultat o alta, în care Mântuitorul, dorit de un fariseu sã fie în casa lui, ºi, rugat, a mers în casa fariseului. ªi aflând cã este acolo, o sãrmanã femeie pãcãtoasã a intrat ºi ea.

Probabil a cerut

slujitorilor de la uºã sã intre ºi, îngãduindu-i-se, s-a apropiat de sala mare a casei fariseului. ªi, uºor smeritã, s-a apropiat dintr-o parte, lângã Mântuitorul. Avea la dânsa un vas cu mir (erau ºi în vremea aceea, de bunã seamã, prãvãlii, negustori, cu vase cu mirodenii, pe care le aduceau îndeosebi din pãrþile Rãsãritului mai îndepãrtat; mirul de nard era cel mai cunoscut); ºi ea a desfãcut capacul vasului ºi

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

3

a rãsturnat mirul pe picioarele Mântuitorului.

Apoi a adãugat lacrimi mirului -

mirul cãinþei mele - cum spunea atât de adânc ºi frumos Grigorie de Nyssa: Lacrimile sunt ca ºi sângele care curge din ranele sufletului.

Patimile pe care,

sãrmana, le ocrotise într-un fel, rãniserã sufletul ei. Curgeau de acolo lacrimi, din sângele sufletului ei.

ªi cu pãrul capului ºtergea picioarele Mântuitorului ºi le

sãruta. ªi fariseul Simon cugeta în gândul lui, în inima lui: Dacã Iisus ar ºti ce fel este aceastã femeie, cã e pãcãtoasã, n-ar îngãdui sã se atingã cumva de El. Doamne!

S-a vorbit mult în istorie de morala farisaicã ºi de morala lui

Hristos. Adeseori ne pândeºte ºi pe noi aceastã moralã farisaicã. Dupã morala fariseilor, ei nu se atingeau, fereascã Dumnezeu! Dacã vreun pãcãtos - adicã cei care nu respectau Legea ºi mai ales Sâmbãta - se apropiau de ei, fugeau. Ba, mai mult: uneori nici soarele nu-l priveau, îl socoteau pãcãtos pentru cã era întinat, murdãrit de privirile pãcãtoºilor. ªi atunci spuneau: Nu priviþi la soare cã e întinat, e murdãrit de privirile pãcãtoºilor! Doamne, sãrmanii! Fãrã sã gândeascã: razele soarelui de ar cãdea peste toate stricãciunile de pe pãmânt, tot raze de soare rãmân, nu?

Se întineazã razele soarelui?

Nici pomenealã.

Aºa ºi noi, cumva

judecãm, osândim pe unii dintre noi, cã e pãcãtos, cã aparþine ºtiu-eu-cui… Nu-i nevoie sã mai pomenesc; fiecare sã cugete în sinea lui. Iar Mântuitorul i-a rãspuns: Simone, Simone, ce gândeºti tu? Iatã, am intrat în casa ta. Apã pe picioarele Mele nu ai dat. Aceastã femeie, neîncetat, cu lacrimi Mi-a spãlat picioarele. Cu mir (cu ce s-a priceput ea) a înmiresmat picioarele Mele dumnezeieºti; îndumnezeite - hotãrât. Cu pãrul capului le-a ºters. ªi i-a spus ºi o parabolã: Era undeva, cineva datornic unui cãmãtar, cu o sutã de dinari. Altul, cu cincizeci. Stãpânul le-a iertat la amândoi. Care din cei doi îl va iubi mai mult? ªi a rãspuns Simon: Cel cãruia i s-a iertat mai mult. Atunci, aceastã femeie, cãreia mai mult i s-a iertat… Ea s-a ºtiut mai pãcãtoasã. Tu nu te ºtii pãcãtos; tu te ºtii drept.

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

4

Iartã-se pãcatele ei cele multe pentru cã a iubit mult. ªi a încheiat privind spre sãrmana femeie: Credinþa ta te-a mântuit. Mergi în pace (Luca 7, 36-50). Preaiubiþilor, din aceste douã citiri dumnezeieºti din Evanghelie, cu binecuvântarea Duhului Sfânt a lui Dumnezeu ºi cu dragostea dumneavoastrã, sã ne oprim a clipã la Evanghelia acelui moment în care femeia pãcãtoasã a venit la Mântuitorul, aºa cum venim noi toþi. Despre cererea apostolilor, sã fie unul de-a dreapta ºi unul de-a stânga vom grãi altãdatã; pentru cã niciunul dintre noi nu are aceastã pretenþie. E o tainã a lui Dumnezeu. Dar mai toþi dintre noi ne vedem în starea acelei femei pãcãtoase.

De

aceea a rânduit Biserica o asemenea Evanghelie astãzi, pentru cã e ºi pomenirea cuvioasei Maria Egipteanca. Ea, asemenea acelei femei pãcãtoase, s-a întors la Dumnezeu, la Hristos. ªi, vedeþi, Biserica a rânduit în acest post, în trei duminici, zile închinate sfinþilor: duminica a doua din post este consacratã Sfântului Grigorie Palama, teolog al luminii dumnezeieºti; a patra - închinatã Sfântului Ioan Scãrarul - cuviosul Scãrii, cum vã grãia ºi pãrintele Nicolae duminica trecutã - a suiºului nostru cãtre Hristos, cãtre Dumnezeu; iar a cincea, a cuvioasei Maria Egipteanca. Sfinþi, toþi: ºi Grigorie Palama, ºi Ioan Scãrarul, ºi Maria Egipteanca. Biserica dreptmãritoare îi cunoaºte pe sfinþi de la Dumnezeu. Psalmistul spune: Minunat este Dumnezeu întru sfinþii Sãi, Dumnezeul nostru.

Aºa, cerul e plin.

Nu e Dumnezeu singur în cer, cu toatã înãlþimea,

dincolo de cele vãzute ºi nevãzute.

Iar tronul slavei lui Dumnezeu, odatã cu

Îngerii, Heruvimii, Serafimii, Puterile toate, Domniile, Stãpâniile, Scaunele, sunt ºi sfinþii.

Mai mult: mãrturisesc unii teologi ai Bisericii cã sfinþii au luat locul

îngerilor cãzuþi, spre slava lui Dumnezeu.

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

5

ªi cugetul nostru se întreabã: Ce înseamnã a fi sfânt?

Care e sensul

sfinþeniei? De ce sfinþenia? Cine este sfânt în adânc? Proorocul Isaia, iluminat, a vãzut cerul deschis ºi pe Cel vechi de zile - adicã Dumnezeirea, Pãrintele Ceresc în centru, împreunã cu Fiul ºi cu Duhul Sfânt. ªi îngerii rosteau: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Deci Dumnezeu e Sfânt ºi Sfinþenia însãºi. Iar noi ne împãrtãºim. În Sfânta Liturghie, când preotul, în altar, înalþã deasupra Sfintei Mese Trupul Mântuitorului - care ni se împãrtãºeºte apoi -, la chemarea: Cu frica lui Dumnezeu, cu credinþã ºi cu dragoste sã vã apropiaþi… Ei bine, înãlþând Trupul Domnului,

preotul

rosteºte:

Sã

luãm

aminte:

Sfintele,

sfinþilor.

Iar

dumneavoastrã rãspundeþi: Unul Sfânt, Unul Domn: Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatãl.

Amin.

Deci Biserica cheamã: Sfintele se pun sfinþilor; dar

poporul, în smerenia lui, rãspunde: Unul (Unicul, Singurul) Sfânt, singurul Domn e Iisus Hristos.

El e Sfântul sfinþilor.

El e Icoana sfinþeniei.

Dar - cum a spus

Psalmistul: E minunat Dumnezeu întru sfinþii Sãi - a îngãduit Dumnezeu ca ºi noi sã fim pãrtaºi sfinþeniei. ªi cei dintâi creºtini - cum mãrturiseºte Noul Testament - aºa se numeau: sfinþi.

Noi suntem sfinþi, însã, în numele lui Dumnezeu, dupã chipul lui

Dumnezeu, dupã chipul Celui care S-a descoperit nouã: Fiul Pãrintelui Ceresc, Domnul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos; El e Sfântul. ªi ni S-a descoperit ca sã ne arate ce înseamnã sfânt ºi sfinþenie ºi ca sã ne spunã cã aºa ne împãrtãºim ºi noi de sfinþenie, dupã chipul Lui. ªi, cu adevãrat, faptul cã noi ne împãrtãºim din cuvântul dumnezeiesc al Evangheliei ºi îl primim ºi ne hrãnim cum ne-a învãþat El: Cã nu numai cu pâine trãieºte omul ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4,4); ºi când noi ascultãm cuvântul, ne împãrtãºim din Cuvântul lui Dumnezeu.

ªi

cuvintele noastre, atunci, sunt ºi trebuie sã fie ca din cuvântul lui Dumnezeu, cum

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

6

spune Sfântul Apostol Petru: ªi ne împãrtãºim din Trupul ºi Sângele Lui pentru ca ºi trupul nostru sã se sfinþeascã. ªi zicem atunci când primim Sfânta Împãrtãºanie: Cinei Tale celei de Tainã, astãzi, Fiule al lui Dumnezeu, pãrtaº mã primeºte. Deci mã fac pãrtaº Trupului ºi Sângelui Tãu, adicã mã împãrtãºesc din sfinþenia Ta. Deci din El, din Hristos ne împãrtãºim noi: din sfinþenia Lui, din cuvântul Evangheliei Lui, din Trupul ºi Sângele Lui, din Crucea ºi Învierea Lui.

ªi ne

împãrtãºim pentru cã în adânc aºa a rânduit Dmnezeu - Tatãl prin Fiul în Duhul Sfânt -, ca sã ne facã ºi pe noi, împreunã cu Fiul Sãu, fii ai Sãi. ªi pentru aceasta a ºi întipãrit dintru început, pecetea chipului Fiului Sãu. Deci în adânc noi suntem chemaþi sã devenim sfinþi, dar prin Hristos ºi dupã chipul lui Hristos; pentru cã El este Icoana noastrã, Pecetea noastrã. Pecetea noastrã sfântã. O, iubiþilor, cât am dori noi în adânc sã înþelegem aceastã tainã a omului creat dupã chipul lui Dumnezeu, în chemarea de asemãnare nesfârºitã cu Dumnezeu!

De a avea deci în noi, în adânc, pecetea Lui.

De acolo pleacã

chemarea noastrã la sfinþenie. Îngãduiþi: un cuvânt al dumnezeiescului Grigorie Palama, care zice (el pleacã de la o asemãnare): Aºa cum, puþin deschizând uºa chiliei tale, pãtrunde raza soarelui, ºi-n raza soarelui vezi plutind o mulþime de fãpturi… Toþi aveþi aceastã experienþã: unele fãpturi care umplu vãzduhul, unele poate ºi din pulberea care e în jurul nostru, dar ºi molecule de aer ºi celelalte; ei bine, mai adânc zice el: Aºa cum în lumina soarelui tu vezi plutind atâtea fiinþe pe care nu le poþi vedea cu ochiul altfel, cei care au inima curatã ºi trupul ºi-l curãþesc, când primesc o luminã a harului dumnezeiesc - sã luãm aminte -, în acea luminã a harului îºi vãd tainele chemãrii lor. Tainele lumii dumnezeieºti.

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

7

Cu alt cuvânt: O razã care-þi vine de la soare dezvãluie totodatã ºi soarele (de unde pleacã) ºi strãluceºte ºi peste fãpturile pe care le lumineazã. Tot aºa, o razã plecând de la Soarele Dreptãþii, în acea luminã - despre care grãiam noi când am vorbit despre Sfântul Grigorie Palama, acea luminã care vine din Dumnezeu - ºi se aratã ºi din taina Dumnezeirii ºi din taina a ceea ce vrea Dumnezeu cu tine. Adicã chipul tãu zidit dupã chipul lui Dumnezeu. Ce înþeles adânc ne dã aici ºi cercetarea luminatã de Dumnezeu, a oamenilor învãþaþi, a oamenilor de ºtiinþã! Sã nu separãm niciodatã descoperirea Dumnezeiascã, din Scripturi, de descoperirea , cum zicem noi: revelaþia naturalã; aceea pe care cercetãtorii în adânc ai firii sesizeazã ºi ei cã-i tot de la Dumnezeu. O spune la noi Nicolae Paulescu, marele savant creºtin, care nu lipsea de la Bisericã niciodatã. La orice fãpturã e un plan, spun ei, un proiect. ªi proiectul e esenþial, nu elementele care alcãtuiesc proiectul.

Altfel spus, gândiþi-vã: când

vorbim de bisericã, locaº. Cãrei biserici îi suntem ºi noi pãrtaºi. Nu ne numeºte pe noi Apostolul, pe fiecare dintre noi, biserica Dumnezeului Celui viu?! Trupul nostru e o bisericã a Dumnezeului Celui viu. Sã luãm o clipã aminte aici. Când vorbim de bisericã-locaº, elementele care o constituie, cãrãmida, nisipul, cimentul, ipsosul, lemnele - acestea fac biserica, ce vi se pare? Nu, acestea sunt elementele. Nu ele explicã biserica. Toate aceste elemente alcãtuiesc ansamblul, dar nu ele fac biserica. Ci planul, proiectul, ideea de bisericã.

Fãrã proiectul arhitectului se face biserica?!

E o mare tainã.

ªi

aceasta e o descoperire a ºtiinþei. La orice fãpturã stã întâi planul ºi pe urmã elementele care compun planul. Atunci, la noi, la omul zidit dupã chipul lui Dumnezeu, ce stã la bazã? Chipul lui Dumnezeu întipãrit în fiecare, iubiþilor. Chipul, planul, modelul, e fundamental. Pentru mine sesizarea aceasta în ºtiinþã a venit imediat ca sã-mi spunã de ce a zis

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

8

Scriptura: Sã facem om dupã chipul ºi asemãnarea Noastrã.

Deci chipul

prezideazã. Modelul, planul, ideea. Mã înþelegeþi? Nu elementele din care sunt fãcute.

ªi atunci, nu vedeþi?

Vin toate sã mãrturiseascã aceastã descoperire

dumnezeiascã ºi anume: Ce spune Scriptura e temei pentru toatã ºtiinþa lumii. ªi când a zis Grigorie Palama atât de frumos: Aºa cum în raza soarelui vezi plutind atâtea fãpturi… la fel în raza descoperirii dumnezeieºti, când te rogi, creºtine, atunci, în lumina divinã care-þi vine, te vezi pe tine în chemarea ta de te zidi dupã chipul lui Dumnezeu. Ei bine, sfântul, cel care ajunge la sfinþenie - ºi nui nici unul dintre noi sã nu aibã chemarea asta, a sfinþeniei - se vede pe sine, îºi vede sufletul lui, cãci în suflet e întipãritã pecetea chipului lui Dumnezeu. ªi vede în sufletul lui - icoanã a lui Hristos - Crucea ºi Învierea lui Hristos. Sfinþii aceastã iluminare o au. Maria Egipteanca a simþit aceastã iluminare; ºi îngãduiþi, în câteva minute sã schiþãm viaþa ei, punând accent pe acest fapt adânc: fiecare dintre noi sã ne privim, sã ne pãtrundem ºi sã ne înþelegem în chemarea noastrã, a omului creat dupã chipul lui Dumnezeu ºi menit sã creascã mereu în asemãnarea cu El. Patriarhul Sofronie al Ierusalimului a scris viaþa ei, pe care a primit-o ca pe o moºtenire de la cãlugãrii din mânãstirea în care a petrecut în tinereþea lui (o mânãstire din pãrþile Rãsãritului creºtin ortodox).

Aceºtia, la rândul lor, o

primiserã de la un oarecare pãrinte Zosima. ªi acest cãlugãr, Zosima, ajunsese la o viaþã duhovniceascã înaltã.

Dar

pãtrunsese în el o micã ispitã: Oare sã fie ceva mai înalt decât viaþa pe care o duc eu? El nu-ºi dãdea seama încã de faptul cã suiºul dumnezeiesc este nesfârºit. ªi sunt nesfârºite chipuri; calea e una: Hristos, dar chipuri sunt multe. merge pe raza lui, dar toþi având chipul lui Hristos ºi pecetea Lui în noi.

ªi fiecare

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

9

Atunci, în ispita lui, Dumnezeu l-a cãlãuzit ºi i-a venit cuvânt de la îngerul lui Dumnezeu: Mergi undeva aproape de malul Iordanului ºi intrã în Mânãstirea Sfântul Ioan Botezãtorul, de acolo. (Vã pomenesc cã în ziua de astãzi ºi noi avem acolo o mânãstire, lângã Iordan, a Sfântului Ioan Botezãtorul). ªi ajungând acolo, era o aºezare duhovniceascã deosebitã. Ostenitorii de acolo, aºa cum e descrisã viaþa lor, aveau neîncetatã cântare, veghere de toatã noaptea; în mâinile lor era lucru nesfârºit, iar pe buzele lor psalmi ºi viaþa lor era rugãciunea… ªi mai era o rânduialã acolo: În Postul Mare, în Duminica întâi - a ortodoxiei -, dupã ce se împãrtãºeau cu Sfintele Taine, luau fiecare ceva merinde ºi plecau de unii singuri în pustie, în deºert, cugetând în rugãciune ºi meditaþie la Dumnezeu ºi la chemarea lor, aºa cum spune un pustnic: Sã simþi cã eºti tu singur în faþa lui Dumnezeu. ªi cu rãspunderea ta unicã. ªi se întorceau înapoi în Duminica Floriilor. ªi Zosima a plecat ºi el; ºi mergând adânc în deºert, nu era zgomot decât suspinul pustiului. Cum spunea cineva: mergând într-un pustiu, parcã auzea un geamãt din adânc.

Ce sã fie acest geamãt? l-a întrebat pe un localnic.

- E

suspinul pustiului care vrea ºi el sã devinã o grãdinã. Aºa se simþea ºi el, ºi cãuta grãdina. ªi, deodatã, undeva de dupã o colinã a apãrut ca o umbrã de fãpturã umanã. ªi înaintând, acea umbrã s-a fãcut tot mai vãdit chipul unei femei. El a alergat; au alergat ºi unul ºi celãlalt, ferindu-se unul de celãlalt.

ªi, apropiindu-se, i-a rãspuns: Omule al lui Dumnezeu, sunt fire

femeiascã. Petrec de atâta vreme aici… Aruncã-mi veºmântul tãu sã mã acopãr! I-a aruncat veºmântul ºi apoi s-au aflat faþã în faþã, pe un loc care pãrea în chipul unui râu, ea de o parte ºi el de cealaltã parte. Cum de ai ajuns aici, omule al lui Dumnezeu? ªi i-a rãspuns: Am pãtruns în deºert ºi n-am întâlnit viaþã ºi fãpturã. Grãieºte-mi taina ta! ªi ea a rãspuns: Pãrinte Zosima! Eºti preot al lui Dumnezeu. Þie se cuvine sã mã binecuvintezi. El a rãmas uimit. A înþeles cã lucrarea Duhului

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

10

Sfânt era atât de vie în ea: i-a rostit numele ºi i-a vorbit de preoþia lui! Numai în esenþã vã voi spune viaþa ei, ca sã înþelegem ceva din taina sfinþeniei. ...Sã ne rugãm! ªi s-au aºezat în genunchi. Sã ne rugãm pentru lume. Dupã ce-l întrebase cum vieþuiesc creºtinii, cum cârmuiesc împãraþii, cum e pãstratã Biserica. ªi s-au rugat: pentru creºtini, pentru împãraþi, pentru Bisericã. Iar el sta cu faþa plecatã la pãmânt.

ªi ridicându-ºi puþin creºtetul, a vãzut-o cum se

ridicase deasupra pãmântului ºi plutea în aer, ºi aºa se ruga, înãlþatã în vãzduh. Iar el cugeta: Oare sã fie aievea, fãpturã omeneascã?

Nu cugeta cele strãine,

pãrinte Zosima! Sunt trup. Dar în smerenie petrecând, e tainã a lui Dumnezeu care se sãvârºeºte cu noi. ªi atunci, mai adânc înþelegând monahul: Rogu-te, nu te ascunde! Spune-mi taina vieþii tale! ªi ea i-a spus taina ei: Sunt din Egipt ºi la doisprezece ani am pãrãsit dragostea pãrinteascã. Am venit în Alexandria ºi m-am dedat la dragoste publicã ºi la slãbiciunile, dezmierdãrile ºi stricãciunile acestei lumi.

ªaptesprezece ani am petrecut în

stricãcinile ei. Nu pentru bani - torceam câlþi, alþii îmi mai dãruiau câte ceva. Îmi dãdeam trupul pentru nepotolita poftã a lui. ªi, dupã acei ºaptesprezece ani, în apropierea Zilei Crucii, m-am pogorât în port ºi am vãzut mulþime de oameni, mai ales tineri. Am sãrit în mijlocul lor ºi am întrebat: “Unde vã pregãtiþi?” “Mergem, de sãrbãtoarea Sfintei Cruci, la Ierusalim.” “Luaþi-mã ºi pe mine!” “Pãi ai bani?” “Vã dãruiesc trupul meu.” adresat unui alt grup.

Au zâmbit doi-trei tineri serioºi ºi au plecat.

ªi, cât s-a milogit… “Hai, intrã!”

S-a

Erau corãbii închiriate

anume. ªi în corabie, sãrmana, a sãvârºit aceleaºi tragice cãderi. Au ajuns la Ierusalim ºi s-a îndreptat ºi ea cu mulþimea la biserica închinatã Înãlþãrii Sfintei Cruci, ridicatã de Constantin Cel Mare ºi Maica sa Elena. ªi a mers în pridvorul bisericii, împreunã cu cei care înaintau. Când a ajuns la uºa dintre pridvor ºi sânul bisericii (naos), o putere a oprit-o. Ca niºte strãjeri, spunea ea. O

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

11

datã, de douã ori, de trei ori. Cu toatã neputinþa, slãbiciunea mea am încercat; dar mereu m-am simþit opritã, respinsã, de acea putere. O înþelegeam ºi nu o înþelegeam. Am ieºit afarã ºi am plâns cu amar; dar ridicându-mi ochii, în partea dreaptã, la intrare, am vãzut icoana Maicii Domnului. ªi am strigat: Preacuratã! Prin tine S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu pentru noi, pãcãtoºii. Ajutã-mã, nu mã lãsa! ªi fãgãduiesc din clipa aceasta sã înceteze odatã în mine robia patimii. ªi prin tine sã dobândesc libertatea fiilor lui Dumnezeu. ªi cu lacrimi, cu o hotãrâre care þâºnea din adânc, din ultima adâncime. ...ªi m-am îndreptat spre uºa de intrare în sânul bisericii ºi, parcã dezlegatã, am pãtruns ºi am ajuns la Crucea Mântuitorului.

M-am prãbuºit în genunchi ºi am

strigat: “Doamne, Cruce dumnezeiascã! Fã sã fie rãstignitã în mine firea mea cea veche! Sã fie omorât pãcatul care m-a omorât! ªi ajutã-mã ca fãgãduinþa mea de a nu mã mai închina pãcatului ci Þie, Mântuitorule rãstignit pe aceastã cruce, în veci sã o pãstrez! Cu rugãciunile Maicii Tale.” ªi aºa, cu lacrimi ca de sânge m-am ridicat, am ieºit afarã ºi stam aºa, cugetând. Cineva mi-a întins trei monede. ªi am întrebat pe un brutar de la care am cumpãrat trei pâini, care e drumul spre Iordan.

Mi-a arãtat drumul ºi m-am îndreptat într-acolo.

Am ajuns la biserica

Sfântul Ioan Botezãtorul, m-am spãlat în apa Iordanului, am mers la bisericã, m-au spovedit ºi m-am împãrtãºit.

Apoi, gãsind o bãrcuþã, am trecut cu ea apa

Iordanului ºi am ajuns în acest deºert. - Spune, maicã, cât ai petrecut aici? - Socotesc patruzeci ºi ºapte de ani. - ªi cum ai petrecut? - Primii ºaptesprezece ani au fost chin negrãit: ca pe jãratec de foc. Trupul meu petrecea încã în firea veche. Poate se întreabã unii de unde vine aceastã “chemare” a trupului cãtre trup. Azi o ºtim cu toþii; ºi dintru început o ºtiau sfinþii ºi oamenii care cugetau. Cerinþa aceasta a trupului de unire cu alt trup, bãrbat-femeie, are rostul de dãinuire a

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

12

neamului omenesc. Dãinuirea fãpturii. Acesta este rostul; azi o spun, odatã mai mult, învãþaþii: În fiecare vieþuitoare, totul este construit pentru a naºte, a creºte ºi a rodi. ªi numai rodul te îndreptãþeºte ºi nu altceva. Cum a spus Mântuitorul: Dupã roade îi veþi cunoaºte. Nu dezlãnþuirea în pustiu. Aceea e demonicã. Ea s-a luptat ºaptesprezece ani în pustiu pentru cã de la doisprezece ani, ºaptesprezece ani îi petrecuse în Alexandria; ºi a biruit. ªi apoi: Cu ce hranã ai vieþuit?

- Acele trei pâini, din care o jumãtate în prima zi, apoi s-au fãcut ca

piatra… ºi am gustat ºi verdeþurile pustiei. Dupã ce i-a spus toate acestea, în încheiere i-a spus: Rogu-te: la anul n-ai sã mai poþi pleca din mânãstire în duminica întâi. Dar de Joia Mare sã aduci, într-o cupã,

într-un

potir,

dumnezeiasca

Împãrtãºanie

a

Trupului

ºi

Sângelui

Mântuitorului. Mã vei gãsi aici, în acelaºi loc. ªi aºa s-a petrecut. Peste un an el s-a îmbolnãvit ºi n-a putut pleca în pustie. Dar de Joia Mare a luat Sfintele ºi s-a îndreptat… Ajuns, a privit într-o parte ºi în alta.

N-a vãzut nimic.

Doamne, cumva pentru pãcatele mele sã nu fie?

Dar

deodatã a zãrit-o dincolo, pe celãlalt mal al Iordanului. ªi numai ce a fãcut semnul crucii peste apã ºi a pãºit pe deasupra apei. ªi a venit. A împãrtãºit-o rostind Crezul ºi Tatãl nostru.

Iar dupã dumnezeiasca Împãrtãºanie… El venise cu un

paner: ceva smochine, finice. Ea, cu vârful degetelor a luat numai trei boabe, le-a atins de buze. ªi apoi i-a spus: La anul sã vii în acelaºi loc ºi mã vei gãsi. Peste un an, când a venit, a cãutat-o; iarã nu o gãsea. ªi deodatã, luminat de înger, a vãzut-o întinsã pe pãmânt, cu acele zdrenþe de la el acoperitã.

ªi

alãturi, scris: Aici odihneºte Maria, roaba lui Dumnezeu. S-a sãvârºit din viaþã în luna lui aprilie (în egipteanã: farmutie). Dã þãrânei þãrâna! Mai mult: sufletul lui a întrezãrit taina cum se sãvârºise ea. ªi acum simþea cum sufletul ei îi grãieºte.

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

13

A încercat bãtrânul sã facã mormânt. Ce putea, în deºert?! Deodatã simte lângã el o vieþuitoare.

Când priveºte: un leu.

Nu zãrise nici o fãpturã în tot

drumul lui prin pustie. Celor buni, Dumnezeu toate le rânduieºte dupã aºezarea inimii lor, zice Apostolul. ªi, privind ochi în ochi leul, ºi vãzând în privirea lui semn de smerenie ºi de ascultare, l-a rugat: Fãpturã a lui Dumnezeu, cu puterea ta, ajutã-mã! ªi leul, cu puterea lui, a scormonit pãmântul; a fãcut locul de aºezare mormântul. ªi a aºezat pe cuvioasã în mormânt, cu rugãciunile cuvenite, ºi s-a retras. Iar Patriarhul Sofronie, care-i descrie viaþa, spune: Aºa am primit-o, aºa o mãrturisesc. ªi aºa se descoperã, iubiþilor, ca o înþelegere din taina sfinþilor. ªi, sã nu uitãm: e taina Bisericii, taina îndeosebi aºa cum o mãrturiseºte ortodoxia, aþi observat: postul, rugãciunea, darurile de care s-a învrednicit aceastã femeie de la starea ei pãcãtoasã; ultima cãdere. Aceasta spune enorm de mult. Îi spunea lui Zosima, care, ajunsese el… Greu sã fi pãcãtuit;el ducea o viaþã curatã, corectã. Dar Maria Egipteanca de unde a plecat, de la ce cãdere, ºi unde a ajuns, la ce înãlþime! Care este drumul lui Zosima ºi care drumul Mariei?! ªi care au fost darurile de care s-au împãrtãºit, cum spune rugãcinea Bisericii: Cãci de n-ar zidi Domnul casa sufletului, în zadar s-ar strãdui cei ce o zidesc. Dar cei ce se curãþã, de aici se înalþã; sã nu uitãm cuvântul. De aici! Pomeneam ºi alte cuvinte ale Bisericii - când ne vom apropia de Rusalii rugãciunile de la Cicizecime: Doamne! Înainte de a mã întoarce în pãmânt, ajutãmã sã mã întorc la Tine! Sã nu mã întorc în pãmânt înainte de a mã fi întors la Tine. Nici asta sã n-o uitãm!

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

14

Sau altã rugãciune a Bisericii: Doamne, mai înainte de sfârºit, pânã ce nu pier, mântuieºte-mã! ªi în Canonul lui Andrei Criteanul iarãºi vom auzi: Doamne, înainte de sfârºit, iartã-mã, vindecã-mã! Ce vor sã spunã acestea?!

Ce vrea sã spunã Schimbarea la Faþã a

Mântuitorului înainte de Crucea ºi Învierea Lui? Ce vrea sã spunã cuvântul sau darul de care s-a învrednicit dreptul Simeon (de la Întâmpinarea Domnului) cãruia citim cã i se fãgãduise de cãtre Duhul Sfânt cã nu va gusta moartea pânã nu va vedea pe Hristosul Domnului? Ei bine, sfinþii pe care i-am pomenit: dreptul Simeon, sfinþii Bisericii ºi cei care au scris aceste cuvinte în canoanele Bisericii (cã de n-ar zidi Domnul casa sufletului, în zadar se strãduiesc cei ce o zidesc, dar cei ce se curãþã de aici se înalþã), cu certitudine, au simþit înãlþarea. Ca ºi Grigorie Palama care spune cã în lumina aceea vezi taina chipului tãu dumnezeiesc, el a vãzut-o ºi s-a înãlþat. Aici e deosebirea între sfinþi ºi noi, ticãloºii. Cã tot ce au scris aceºti Sfinþi Pãrinþi, un Ioan Gurã de Aur, un Maxim Mãrturisitorul, Vasile cel Mare, acest Sofronie ºi alþii, despre aceste înãlþimi de care se bucurã credincioºii, ei le-au simþit ºi le-au trãit.

De aici e marea încredinþare.

Nouã ne este datã arvuna

aceasta de aici: înainte de sfârºit sã dobândim taina aceasta a înãlþãrii în Hristos. Arvuna bunãtãþilor viitoare. Arvuna prin transfigurarea noastrã, a învierii. Ei bine, când Maria Egipteanca în rugãciune se înãlþa, aici era pecetea tainei lui Hristos, care prin Înviere S-a înãlþat. Noi ne aducem aminte de viaþa Teodorei de la Sihla, din Munþii Neamþului. De asemenea, au vãzut-o pãrinþii, în rugãciune, înãlþându-se. Când ea a fãcut semn peste apa Iordanului ºi a trecut-o prin vãzduh, toate acestea erau bunãtãþi ale veacului viitor.

O, iubiþilor!

Sã le cãutãm!

Sã le

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

15

cunoaºtem! Sã le înþelegem ºi sã ºtim cã acesta este rostul existenþei noastre. Acesta este drumul nostru ºi acesta este rãspunsul dat fiecãrui suflet; credincios sau necredincios. O, necredincioºilor!

Cercetaþi!

Credeþi!

Un singur lucru sã vã spuneþi:

Aveþi o altã cale, mai înaltã? Nu este. Cã e una singurã. Hristos este Unul. ªi nimeni nu vine la Tatãl decât prin Mine - a zis Hristos. El e Calea unicã, adevãrata cale ºi Viaþa cea adevãratã. ªi sfinþii ne descoperã aceastã cale. Egipteanca în aceste semne, fapte uluitoare.

Aceasta ne spune nouã Maria ªi aici e speranþã, mângâiere,

pentru orice suflet, de oriunde ar fi. Dobândeºti pânã la cele mai înalte culmi ale chemãrii în Hristos. O, Doamne! Acest cuvânt sã-l þinem ºi noi: Cel ce se curãþã, de aici se înalþã. Cuvioasã Maicã Marie!

Du rugãciunile noastre cãtre Maica Domnului, ea

care te-a cãlãuzit. Pentru care tu spuneai cã atunci când erau mai grele încercãrile ºi ispitele, deodatã te rugai ºi - de douã-trei ori spune - o luminã apãrea. În acea luminã ea îºi vedea drumul.

κi vedea adânc chipul, chemarea; chipul tãu

dumnezeiesc ºi chemarea de a te înãlþa dupã chipul lui Hristos. Asta este, dupã cum spuneau oamenii de ºtiinþã: planul, proiectul care este în tine. În fiecare. Dacã în toate fãpturile este un proiect, cum sã nu fie în om? Chemarea aceasta. ªi e Unicul proiect: Hristos, unica chemare. ªi ea se ruga: Maica Domnului, lumineazã-mã!

ªi deodatã se lumina.

κi

vedea calea; ºi se înãlþa. ªi cu rugãciunile Maicii tale ºi Maicii noastre, rugãciunile noastre sã se înalþe la Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Calea, Adevãrul ºi Viaþa. ªi prin El, în Duhul Sfânt, la Tatãl nostru.

Pr. Prof. Constantin Galeriu - MARIA EGIPTEANCA

Tatãl,

Fiul

ºi

Duhul

Sfânt,

16

Treimea

Cea

deofiinþã

ºi

nedespãrþitã,

nedespãrþiþi sã ne þinã ºi pe noi, în credinþã, în adevãr ºi în dragoste. Amin.