Curs 15 Drept Comercial

Curs 15 DREPT COMERCIAL

23.10.2009

Transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor în cazul bunurilor generic determinate care se transportă pe ape. Conform art. 63 Cod comercial, vânzarea produselor este supusă condiţiei sosirii în bună stare a vasului care le transportă în portul de destinaţie. Contractul de vânzare-cumpărare privind bunurile ce se transportă pe apă este considerat a fi un contract închis sub condiţii suspensive a sosirii vasului în portul de destinaţie. Dacă bunurile pier fortuit în cursul transportării, riscurile vor fi suportate de către vânzătorul care nu va avea drept la plata preţului, dar nici nu va fi obligat să predea alte bunuri sau să plătească despăgubiri. Pentru a se produce aceste efecte, Codul comercial stabileşte 2 condiţii: - vânzarea să arate în contract vasul cu care se transportă marfa; - termenul în care vasul urmează să sosească la destinaţie. Dacă termenul pentru sosirea vasului expiră, cumpărătorul va avea dreptul să renunţe la contract sau să prelungească termenul. În cazul avarierii mărfurilor, în cursul transportării, cumpărătorul are posibilitatea să ceară fie rezoluţiunea contractului, dacă mărfurile devin improprii scopului pentru care au fost cumpărate sau să obţină o scădere a preţului corespunzător gradului de avariere. Art. 66 consacră o derogare de la regulile generale privind suportarea riscurilor în cazul pieirii fortuite parţiale a bunului. Regulile privind transportul proprietăţilor şi a riscurilor, în materie comercială pot fi modificate prin inserarea în contract a unor clauze specifice (clauze INCOTERMS). 1.

Obligaţiile părţilor: Obligaţiile vânzătorului: a. Obligaţia de a preda lucrul vândut b. Obligaţia de garanţie. a.

Obligaţia de a preda lucrul vândut cuprinde şi obligaţia de a preda accesoriile acestuia şi obligaţia de a conserva lucrul până la predare. Predarea poate fi:  reală - bunurile sunt puse efectiv la îndemâna cumpărătorului  simbolică – înmânarea recipisei de depozit către cumpărător (bunuri depozitate) sau predarea poliţei de încasare (bunurile se află în cursul transportului). Predarea se va face la termenul şi în locul stabilit de către părţi, iar dacă în contract nu este determinat, locul predării, acesta va fi locul în care vânzătorul îşi are sediul comercial sau cel puţin reşedinţa, domiciliul. Cheltuielile ocazionate de predarea lucrului vândut sunt suportate de vânzător, iar cheltuielile de ridicare a lucrului cad în sarcina cumpărătorului dacă părţile nu au convenit altfel. b. Obligaţia de garanţie este de 2 tipuri: o garantarea contra evicţiunii este mai des utilizat, n materie civilă dat fiind faptul că ea survine în general în cazul în care obiect al contractului îl reprezintă bunuri imobile. În materie comercială , evicţiunea ar putea surveni fie în cazul în care bunul mobil a fost furat sau pierdut iar proprietarul l-ar fi revendicat, fie în cazul în care vânzătorul a înstrăinat succesiv bunul la 2 cumpărători, cel de al doilea intrând în posesia bunului cu bună credinţă. Codul Civil art. 1909 Evicţiunea – pierderea dreptului de proprietate asupra bunului sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea drepturilor sau de proprietate, datorate valorificării de către un terţ a unui drept de proprietate propriu ce exclude dreptul dobândit de cumpărător prin contractul de vânzare-cumpărare. garantarea contra viciilor lucrului. Conform art. 1352 Cod civil, vânzătorul este obligat să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse de lucrul vândut, adică pentru acele lipsuri calitative care nu puteau fi descoperite la predare şi care fac lucrul impropriu întrebuinţării potrivit destinaţiei sale. Vânzătorul va datora garanţie numai dacă viciile ascunse existau în momentul vânzării şi numai dacă acestea sunt grave. În aceste condiţii, cumpărătorul va avea posibilitatea să ceară fie înlăturarea viciilor, fie rezoluţiunea vânzării, fie restituirea unei părţi din preţ. Dreptul la acţiune privind viciile, se prescrie la un termen de 6 luni, termenul începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la 1 an de la predarea bunului. Dispoziţiile Codului civil privind obligaţiile de garantare asupra viciilor au caractere supletiv, părţile putând deroga în sensul agravării responsabilităţilor vânzătorului. În materie comercială, potrivit art. 70 Cod comercial, vânzătorul va răspunde şi pentru viciile aparente în următoarele condiţii: - răspunderea pentru vicii aparente priveşte bunurile care se transmit de pe o piaţă pe alta prin intermediul cărăuşului; o

1

-

cumpărătorul să nu fi avut posibilitatea să preia personal bunurile de la vânzător; cumpărătorul să aducă la cunoştinţă viciile aparente constatate în termen de 2 zile de la primirea bunurilor. În acest caz, cumpărătorul poate reclama viciile aparente în 3 ani de la constatarea lor. În materie comercială, vânzătorul are o obligaţie de garantare suplimentară şi anume garantarea calităţii produsului în termen de garanţie şi în cadrul duratei medii de utilizare a produsului. 2.

Obligaţiile cumpărătorului: a. Obligaţia de plată a preţului b. Obligaţia de a primi lucrul vândut c. Obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării. Restul trebuie plătit în momentul predării lucrului dacă în contract s-a prevăzut astfel şi la locul predării. Legea permite cumpărătorului să suspende plata preţului dacă acesta este tulburat sau are motive de temere că va fi tulburat printro acţiune de revendicare. Cumpărătorul ca putea fi obligat la plata dobânzii în cazurile de întârziere la plată conform regulilor prevăzute în art. 43 Cod comercial. Consecinţele nerespectării obligaţiilor contractuale. În cazul în care una dintre părţi nu-şi exercită obligaţiile, cealaltă parte are posibilitatea de a uza de excepţia de neexecutare a contractului, fie de a cere rezoluţiunea acesteia sau a cere executarea obligaţiilor în cauză. Excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare de care poate beneficia atât vânzătorul cât şi cumpărătorul, mijloc ce dă posibilitatea uneia dintre părţi să refuze executarea propriei obligaţie atâta timp cât cealaltă parte nu şi-a executat-o pe a sa. Ea poate fi invocată de către vânzător dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul şi în contract nu este prevăzut un termen pentru plată; vânzătorul poate refuza predarea lucrului. Cumpărătorul poate beneficia de excepţie, nefiind obligat să plătească preţul dacă vânzătorul nu predă lucrul şi în contract nu s-a prevăzut un termen de predare. Rezoluţiunea contractului are loc în condiţiile prevăzute de art. 1020 şi 1021 Cod civil, prin contract părţile putând convenii rezoluţiunea de drept a contractului pentru neexecutarea obligaţiilor asumate prin intermediul unui pact comisoriu. Prin art. 1370 Cod civil, legea reglementează rezoluţiunea de drept a contractului în cazul bunurilor care se deteriorează uşor pentru nerespectarea de către cumpărător a obligaţiei de luare în primire a lucrului vândut dacă în contract s-a prevăzut un termen de ridicare a mărfurilor. În materie comercială, rezoluţiunea contractului va fi pronunţată de instanţa în aceleaşi situaţii ca şi în materie civilă, cu precizarea că instanţa nu poate acorda termen de garanţie. Conform art. 67 Cod comercial, este permisă rezoluţiunea de drept a contractului dacă înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea contractului una dintre părţi a oferit celeilalte executarea propriei obligaţii şi aceasta din urmă, la termen nu îşi execută obligaţia asumată. Cu alte cuvinte, rezoluţiunea contractului se produce de drept dacă: a. una din părţi face o ofertă de executare a obligaţiei proprii b. oferta de executare trebuie făcută înainte de împlinirea termenului convenit pentru executarea contractului c. cele 2 obligaţii trebuie să aibă aceleaşi termene de executare. În aceste condiţii, contractul se consumă desfiinţat de drept, partea în culpă datorând despăgubiri. În materie comercială, este reglementat şi un alt caz în care rezolvarea operaţiilor de drept şi anume rezolvarea pentru expirarea termenului esenţial (art. 69 Cod comercial). Executarea vânzării (obligaţiei) poate fi făcută atât pe calea dreptului comun prin executarea silită cât şi printr-un mijloc specific dreptului comercial numit executare cooctivă (art. 68 Cod comercial care are în vedere neexecutarea de către vânzător a obligaţiei de predare a bunului şi neexecutarea de către cumpărător a obligaţiei de a lua în primire lucrul). Dacă vânzătorul nu-şi execută obligaţiile, cumpărătorul are dreptul să-şi procure bunul de pe piaţă prin intermediul unui agent specializat cu condiţia înştiinţării vânzătorului de a folosi aceste căi. Diferenţa de preţ pentru achitarea bunului cât şi suportarea eventualelor prejudicii vor fi în sarcina vânzătorului. În cazul în care cumpărătorul nu-şi execută obligaţia de a lua în primire bunul, vânzătorul are dreptul fie să depoziteze bunul pe cheltuiala cumpărătorului (dacă preţul a fost încasat) fie va avea posibilitatea de a vinde bunul la licitaţie publică. Executarea cooctivă trebuie să fie executată imediat după împlinirea termenului. Pentru nerespectarea obligaţiilor, părţile vor răspunde sub forma penalităţilor dacă în contract există o cauză penală, fie sub forma despăgubirilor dacă una dintre părţi a suferit prejudicii. Penalităţile nu pot fi cumulate cu despăgubirile.

2