Cuprinsi De Nerabdare,sarim In Abis

"Cuprinsi de nerabdare,sarim in abis..." Stand pe pat intinsa, Cu un pix in mana, Simt un miros cunoscut... Mirosul de lana. Ce-mi aminteste de pajistile-ntinse, De caii zburdalnici de la tara... De oamenii si visele... Toate aceste-s pentru ultima oara... A trecut mult timp, De cand nu i-am mai povestit codrului, De toate cele ce-mi placeau odata... Acum imi par straine,acum ii par straina,lui... Si Ce Si Ce

era singurul ce-mi stia necazul... m-alina,cu zgomot duios... cand plangeam,o patura imi impletea din frunze, le-ntorcea cu fata-n jos...

S-acum e departe de mine, S-atatea cuvinte au ramas nespuse... Si duc dorul,vremurilor bune, Vremurilor de mult apuse... Crescut-am impreuna, Si multe necazuri au venit... Desi eram tot despartiti.. Sufletul lui cu-al meu s-a unit... Cate drumuri mi-a deschis in viata Si de cate primejdii m-a ferit... El imi e alaturi,si simt asta... Intotdeauna l-am iubit... E un sentiment sinistru, Stiindu-l in primejdie,iar eu Printre bestii de beton si fiare, Rasuflu usurata,lui nu-i este greu... Ave,codrule,doar tu Imi daruiesti vitalitatea De-mi pastra firea si calumul.. Ce stricata poate fi societatea... Am sa ma gandesc mereu la tine Ca la cel mai fidel prieten... N-am regrete in legatura cu asta... N-am nici un resentiment...