Cu, Si Fara, Adresa

0

Daris Basarab

Cu, şi fără, adresă!?... selecŃiuni

www.darisbasarab.com

2008

1

Mi-am propus... Mi-am propus să renunŃ Să mai las pe hârtie La ce bun, să rămâie ?! La ce bun, să se ştie ?! Ce-am avut eu în gând, Ce-am visat suspinând, Ce mai poate să vie. Mi-am propus să anunŃ Că ceva mă îmbie La ce bun, să se ştie ?! La ce bun, comedie ?! Căci ce am eu în gând, E un vis, mai curând, Şi-aparŃine doar mie. Să visez drumuri noi Înspre sfere înalte, Să găsesc linişti alte, Ca să-nchei, printre alte, Cu ce-a fost pe pământ Pentru mine mormânt Şi dureri celelalte... 25 noiembrie ’99 Bucureşti

2

Simt un iz... Simt un iz de romantism?! Ce să fie oare?! Anii care s-au pierdut?! Amintirea doare?! Am visat cu ochi deschişi Câte-n lună,-n stele; Visele s-au împletit Cu doruri a’ mele. Multe s-au şi împlinit Şi-am rămas cu ele; Multe azi mă-ntorc din drum, Pe cărări cu stele. De ce azi nu mai visez?! Plin sunt de belele!... 12 decembrie ’99

3

Zăpada s-a topit... Zăpada s-a topit Crăciunu-i sec Cu gândul plec La anii ce-au pierit. Trăiesc din amintiri Nu pot uita Cum aş pleca Să scap de amăgiri! Un soare generos Usucă tot De-aş şti că pot, Aş pleca şi pe jos. Unde-am copilărit, Totu-i pe dos... 25 decembrie ’99 Buc ureşti

4

A nins... Azi-noapte a nins Şi-o pânză de alb Acoperă tot; Văd urme de paşi Ce spurc-acest alb Sunt paşi de netot! Cum poŃi murdări Un alb nepătat Ce-acoperă tot?! Era ca în basm, De-un alb nesperat, Şi-acum, s-a dus tot. Mereu un netot Apare când crezi Că-i alb peste tot... 26 decembrie ’99 Bucureşti

5

Fac rău... Fac rău în juru-mi făr’ să vreau, Şi mie rău îmi fac întruna; Din spini mi-am împletit cununa Şi spinii jos nu pot să-i dau. Ea fruntea-mi sângeră mereu, Cu sânge sufletu-mi inundă, Şi chiar de lumea mă confundă, Cel vinovat, eu ştiu, sunt eu. Şi ce n-aş da să fiu altfel! Să nu mai port stigmatul vinei, Să nu fiu cauza ruinei Ce-a năpădit sufletul meu. De trup nici nu vreau să vorbesc, Căci trupu-i doar, lut pământesc... 29 decembrie ’99 Bucureşti

6

Vine anul 2000... Vine anul două mii, An stigmatizat, se pare Că nu-i unul orişicare Se cam simte din Ajun. Mă opresc fără să vreau La ce se petrece-n lume Ninge, plouă, vrea să tune, Cad chiar pomii de Crăciun! Boli apar ca din senin, Viruşi-s la ei acasă, De ştiinŃă nu le pasă Eu, încerc să mă adun. ToŃi vorbesc de-apocalipsă, RevelaŃie, vreau să spun... 31 decembrie ’99 Bucureşti

7

Am ajuns... Am ajuns şi-n două mii E o performanŃă! Câtă cutezanŃă, Când de tine, nu mai ştii! N-a ştiut nimeni ce-am fost M-am retras în mine! C-a fost rău, sau bine, Să mă judec n-are rost. Am muncit, dar şi-am visat Visuri ne-mplinite!? Pe-ale lor orbite Des am capotat. Printre mii ispite, Dorul nu m-a înşelat... 2 ianuarie 2000 Bucureşti

8

Azi noapte... Azi noapte a-nceput să ningă Şi fulgi măşcaŃi s-au aşternut; Cărări imaculate-au apărut Şi negura au încercat s-o-nvingă. Şi gândul a luato înapoi, Spre locuri dragi, de vremuri părăsite, Şi m-au cuprins trecutele ispite, Când neaua era albă,...ca la noi. Şi pleoapele-au căzut pentru visare, Şi Dunăre-am visat-o făcând pod, Şi-al dorului simŃii atuncea nod Era a vremilor pierdute-ntruchipare. Şi-am coborât să mângâi neaua Ce-azi noapte-n fulgi măşcaŃi s-a aşternut... 22 ianuarie ’00 Bucureşti

9

Impas Am ajuns în impas PoŃi dilemă să-i spui M-adresez, nimănui, Să ascund al meu glas. Am rămas doar noi doi Să luptăm cu-anii grei Hoinărind printre tei, Ne gândim la nevoi. Şi sunt multe pe rol Sănătate şi bani, Şi un dor peste ani, De-un cuvânt, de un sol. Între viaŃă şi gol Cum s-alegi, l-aceşti ani?!... 5 februarie ’00 Bucureşti

10

Mi-e dor de tine, munte! Dar tot mai dor mi-e de mare... De ce tac?!... De ce tac?! nu mai ştiu! Am tot scris vorbe multe Cu-a’ lor sensuri oculte, M-au făcut, eu să fiu. Am tot scris, am tot rupt, Gânduri multe, alese Azi nimic nu mai Ńese Statul pe-un mal abrupt. Pân’ mai ieri am scrutat Numai culmile-nalte Azi, privirile-s alte, Căci am capul plecat. Dar ce văd eu sub râpă?! łărm, de mare scăldat... 11 martie ’00 Bucureşti

11

Ce-i visul?... Ce-i visul dacă nu himeră? Mă-ntreb întors din paradis; Ce am visat a fost prescris DorinŃ-ascunsă într-o sferă. Sunt clipe-n care poŃi trăi Ce pe pământ nu se-ntâlneşte Nimeni nu vede, nu bârfeşte, Iar când revii, poŃi plănui. Şi-aşa pluteşti în alte sfere Şi construieşti o lume-a ta Nimic nu-i poate afecta Pe cei din jur, doar sunt himere! Da, visele-s lumi paralele, În care poŃi a te salva... 12 martie ’00 Bucureşti

12

Câtă durere!... Câtă durere! şi malu-i abrupt, Prăpastia cască-n a ei aşteptare Pe mal, ’vârsta treia’ e fără cătare, Trecutul e mort, căci lanŃul s-a rupt. Iar dacă e mort, la ce amintiri?! Trăieşti, cum se spune, de astăzi pe mâine Puterea şi foştii, scurtează din pâine Şi-oferă la masă, drept ’fel’, amăgiri. Şi tinerii, Doamne! cât egoism! Vor totul să facă pe-a altor spinare – Se-apucă de toate, chiar fără chemare, Şi fără de voie, cultivă cinism. Da, câtă durere pe malul abrupt! Şi golul se cască-n a sa aşteptare... 18 martie ’00’ Bucureşti

13

Singuri, singuri, singuri!...

Lucruri inutile... Tot observând în jurul meu Constat şi lucruri inutile Sunt lucruri fixe, nu mobile, De care mă lovesc mereu. De la intrare dau în nas Cu o cutie, zis poştală Că nu-i o prea mare scofală O aflu eu la primul pas. La uşă-mi vine des să sun Să fac să tune soneria Ce inutilă-i jucăria Când n-am pe cine-n jur s-adun! În casă dau de-un telefon Ce zace aşteptând să sune... 11 aprilie ’00 Bucureşti

14

Prietenilor mei Mihai şi Florin (în ordine cronologică...) Şacalii EraŃi răi(?!), ’nepoŃii mei’ Când eraŃi de-o şchioapă Astăzi, doar din amintiri, Sufletu-mi s-adapă. Cel puŃin aşa spuneau Ale voastre neamuri Unii chiar ’şacali’ v-au spus Tot strunind din hamuri. Voi ştiaŃi că nu-i aşa Şi-alergaŃi spre mine Când lipseaŃi ceva mai mult, Nu mă simŃeam bine. Doamne! cât ne-am mai jucat! N-o pot scrie-n rime... 21 mai ’00 Bucurşti

15

Lui Cris, cu dor... Vreau... Vreau să mor cum moare plopul Fără frunze, dar stând drept Sfidând vântul cu-al meu piept, Înfruntând, de-o fi, potopul. Vreau să mor la mine-acasă, Colo, unde m-am născut Chiar de-i dincolo de Prut, De hotare nu-mi mai pasă. Sau să mor undeva-n Deltă, Pe un ghiol, pe vreun canal, Înspre mare, în aval, Unde trestia e zveltă. Iar cenuşa-n val să plece, Să se-oprească pe-al meu mal... 2 iunie ’00 Bucureşti

16

Dor = Saudade Un singur cuvânt pentru un sentiment atât de complex! Dorul Dorul nu-l poŃi explica E ceva ce zace-n suflet Chiar de apelezi la cuget, De un dor nu poŃi scăpa. Dorul macină români Pe-orice colŃ din lumea largă S-ar întoarce şi pe targă, Să nu moară la străini. Dorul nostru-i mai altfel AlŃii n-au cuvânt să-l spună Cum suntem de-aceeaşi mumă, Portughezii simt la fel. Un cuvânt ce spune multe, Ce-ar putea servi model... 23 iunie ’00 Bucureşti

17

N-am mai scris... N-am mai scris eu de mult Căci nu am ce scrie În jur doar sicrie Şi jalea ce-o-ascult. În casă-i tumult De ce va să vie O grijă şi-o mie Sunt noul meu cult. Mă rog şi ascult A mea agonie Mi-e dor de pruncie Ce dusă-i de mult. Cînd n-am să mai scriu, Nimic n-o să fie... 23 iulie ’00 Bucureşti

18

Înmormântărilor anonime... La înmormântare... La înmormântare N-a fost multă lume Doar dacă prin lume ÎnŃelegem doi?! Eu şi cu un preot Îi cântam prohodul Celei ce plecat-a Astăzi dintre noi. N-am chemat prieteni De ce să se prindă? Ar fi vrut să ştie Ceva lucruri noi. Cum puteam eu spune, Chiar şi printre lacrimi, Că de-atâta vreme Doar gândesc la voi?!

19

A mai fost şi-un câine Nu din cei de rasă Se-ntreba probabil Unde sunteŃi voi?! Cu-ochii plini de lacrimi Se uita în groapă Se lipea de mine, Ca să fim în doi. Am ajuns acasă Din obişnuinŃă Eram unul singur, Nu mai eram ’noi’. Totul părea rece, Casa mult prea mare, Şi în disperare, Am sunat la voi... 27 iulie ’00 Bucureşti

20

Cu gândul la un cer austral. Vara asta... Vara asta fierbinte Cu-al ei iz tropical, Mă împinge spre-un mal Cu aduceri aminte. Era vară fierbinte Pe-acel mal indian, Dar căldura de-ocean Părea mult mai cuminte. Şi-azi îmi vine în minte Acel cer înstelat, De nimica brăzdat, Ce nu-ncape-n cuvinte. Briza, chiar şi fierbinte, M-a scăldat, mângâiat... 8 august ’00 Bucureşti

21

Toamna... Toamna cu a sa tristeŃe Azi la geam a poposit Cerul pare mohorât, Ploaia-mi dă-n suflet bineŃe. Toamna sufletu-mi striveşte, Chiar de-mprăştie culori Ştiu că toamna poŃi să mori, Ştiu că frunza se-ofileşte. Toamna-i timp pentru bilanŃuri De-amintiri ce s-au pierdut Printre lacrimi, ca făcut, Văd sărmani murind prin şanŃuri. Toamna nu vrea să mă uite Ieri la geam a încolŃit... 5 septembrie ’00 Bucureşti

22

Azi... Mă gândesc din nou la tine Ce-o mai fi şi cu-acest gând?! Perindate rând, pe rând, Amintirile-mi fac bine. Vin adesea nechemate Răspândind un iz de must; Nu ezit şi-ncep să gust Din plăcerile uitate. Doamne, cât de-apropiate Îmi par clipele de-atunci! Nicicând piatra să arunci Într-un lac pe înserate. Eram unici, eram prunci! Ne iubeam, pe săturate... 22 septembrie ’00 Bucureşti

23

Basarabie iubită,... Basarabie iubită, Trist, la tine mă gândesc Ce-a rămas din cea comoară Ce-a fost suflet românesc?! O republică, ’Moldova’, Sfâşiată de haini Două puncte cardinale S-au pierdut pe la străini. Unde-i Nordul, unde-i Sudul?! CernăuŃiul, Ismail Cum de tace azi românul?! Cum de e astăzi umil?! S-a uitat cine-a fost Ştefan?! S-a uitat c-a fost român?! 1 octombrie ’00 Bucureşti

24

Când te văd... Când te văd cum dispari Cu-orice zi care trece, Vreau ca în amintiri Chipul tău să nu sece. Să rămână izvor De aduceri aminte, Copleşite de dor, Ce nu-ncap în cuvinte. Dor de ce-a fost atunci, Când erai doar o fată După mine, prin lunci, Ce-alergai subjugată. Când citesc ’n-ochii tăi, Simt cum timpul meu trece... 13 octombrie ’00 Bucureşti

25

Ce-Ńi veni?!... Ce-Ńi veni, om bătrân, Să trezeşti amintirea?! Scormonind în trecut, Tu, cultivi amăgirea. Crezi că poŃi să pluteşti Printre sfere pierdute?! Tot ce-ncerci, e caduc! Sunt cărări prea bătute. Tot cu ochii în gol Nu întorci mersul lumii! Cată, ici, în prezent, Sensul nou, al minunii! Orice vârstă e-un dar, Al naturii, al mumii... 14 octombrie ’00 Bucureşti

26

Cântecul lebedei... Nu ştiu cum... Nu ştiu cum de-am putut Să privesc în trecut Doar ştiam că-i pierdut Tot ce-a fost, ce-am avut. La ce bun să priveşti Înapoi, ca-n poveşti? Chiar de crezi că mai eşti, Tu să pleci, te grăbeşti. Nu poŃi duce-n mormânt Amintiri, vorbe-n vânt! Cu-n picior pe pământ, CântăŃi ultimul cânt. Tot ce-a fost e absent Fă-Ńi, cât poŃi, un prezent!... 15 octombrie ’00 Bucureşti

27

Un nou... Un nou Ajun de Crăciun Ne bate discret pe la geamuri Nu-i vânt şi nici freamăt de ramuri E-un iz de purcel şi de fum. Românul rămas-a băŃos Adună un an, cât se poate Chiar dacă nu are de toate, El taie purcelul, fălos. Şi cheamă vecini pe-nserat, Să guste din tot ce-i pe masă O Ńuică, făcută acasă, Înlătură orice oftat. Când somnul se-ntinde prin casă, El uită ce greu i-a fost dat... 23 decembrie ’00 Bucureşti

28

15 ianuarie 2001

S-a născut, El, Eminescu? E-a gândirilor fantasmă? E Luceafărul din versu-I ? E-a poeŃilor agheasmă? Nu ştiu ce-aş putea a spune, Când dineşti fac poezie!? Şi ca el mai sunt o mie, Ce fac tobele să tune... 15 ianuarie ’01 Bucureşti

29

Lui Ilie Ilaşcu, cu dragoste de frate!

Era prin...

Era prin patruşipatru, Erau Sfintele Paşti Pe Dunăre, prin Tulcea, Fugeam spre Călăraşi. Fugeau neamŃul, românul, De-un fel de tăvălug Plăteam cu glia noastră C-am vrut să fim la Bug. În spate, Ismailul, Plângea în urma mea Prin clopotele sale Soborul, ne-ntreba:

30

’De ce plecaŃi în grabă?! AŃi mai făcut-o dat’! Plecând pierdeŃi pământul Ce Ştefan v-a lăsat!’ Eram prea mic cu anii Să pot să înŃeleg De lacrimile mamei, Nici azi nu mă dezleg. O mică întrebare Mi-am pus-o eu atunci: Ce fac azi taŃii noştri? Doar, ei, nu mai sunt prunci! Cum pot fugi de luptă Când lupta ne-a crescut?! Din vremi nicicând uitate Pe Nistru am fost scut. Cine-ndrăznea să treacă Ăst fluviu mititel, Se cufunda în apa-i Străpuns de un oŃel.

31

De-acolo, micul fluviu, În mare-i arunca, Şi liniştea furată Acasă revenea. Azi, fuga fără luptă, La ce ne-a folosit?! Noi am cedat şi glia, Şi raptu-am consfinŃit! Acum, în prag de Paşte, Când nu mai sunt copil, Mă duce-un gând spre casă, Spre dragu-mi Ismail. Şi mă închin la fraŃii Ce n-au fugit atunci Ei şi-azi apără glia, Alături de-ai lor prunci... 4 aprilie ’01 Bucureşti

32

Tinerilor care au plecat renunŃând la idealuri... De ce?!... De ce-aŃi plecat?! Mă tot întreb Doar n-aŃi plecat De-a vosatră vrere! V-a surghiunit un cameleon Uitând c-a fost un avorton Al unor vremi De neuitat Ce-au semănat Numai durere. De-atunci, chiar el, A-mbătrânit Rânjind la ce-a Înfăptuit De parc-ar fi chiar La putere?! El uită de cei Ce-au murit Copii ce el I-a căsăpit, În visu-i plin Doar de himere.

33

Ce-a fost, a fost! MulŃi azi o spun, Şi-l iartă chiar, Zâmbind postum Pe drumul lor Fără de vrere; Şi lacrimi nu-s, Căci mulŃi s-au dus Secând în noi Ce-aveam de spus De-ai lui, Ce fac Astăzi avere. Unii glumesc, Îl terfelesc, Cu vorbe ce-ar Clinti cratere; El, bântuie Pământul tot Tăcând chitic Ca un netot, Sau, ’atacând’ Privind în gol, Probleme largi Hegeliene.

34

Mereu retraşi, Încurajăm Nespusa-i sete De putere; A fost, ce-a fost!? Chiar el a zis Că nu mai e, Că nici n-a fost Ce-am zis c-a fost Şi că nu e nici Vrăjitoare! Dar cred că am Cam deviat De la primara Întrebare: De ce-aŃi plecat Lăsând un gol Acolo unde-i Al vost’ sol Şi cu părinŃi Privind în zare?! Fără de voi, SperanŃa moare!... 3 aprilie ’01 Bucureşti

35

Chemarea copiilor...

Nu va fi uşor... Nu va fi prea uşor Să lăsăm totul baltă Într-o lume, mai altă, PoŃi muri, de-al nost’ dor. De CarpaŃi, munŃi, de şes, Mare, Dunărea lină, Delta - Ńară sublimă De-al nost’ nat, mai ales! Că suntem, cum suntem, Nu-i deloc o ruşine Al nost’ sânge din vine E cu Roma-n tandem. Când românu-i plecat, PoŃi fi sigur - revine!... 6 aprilie ’01 Bucureşti

36

Lui C.V.T.

De când?!...

De când românu-i extremist?! Mă-ntreb: de unde-aşa prostie?! De când ne ştim, tot omu-o ştie, La noi a fost un Paradis! Veneau la noi, şi azi mai vin, Din toate colŃurile lumii; Stăteau şi-n mijlocul furtunii, Şi deodată, s-au dezis?! Veneau evrei, veneau armeni, Şi nemŃi veneau să facă burguri Tătari şi leşi, să bea din struguri, Şi unguri,...care-au compromis! Şi sârbi, bulgari şi turci sadea, S-au pricopsit prin România Cu toŃi ştiau ce-i omenia, Dar nu şi ce e un proscris.

37

Şi deodată - a mai fost Un zvon, pe post de calomnie: Poetu-i extremist, se ştie! Ba, trei milioane, propriu-zis!? De ce nu stau în banca lor? Mă-ntreb cuprins de o mirare! Le-am dat şi mâna pân’ la cot, Le-am dat şi ultima răbdare, Şi tot se plâng că nu mai pot, Că vor Hungaria mai mare!? De e aşa precum socot, I-aş îndruma peste hotare... P.S. O fi acolo chiar mai roz? O fi-n Panonia alt soare?!... 7 aprilie ’01 Bucureşti

38

Margaretei

Un coş lângă flori...

Un coş lângă flori, În coş zeci de ouă, Scilpind precum cerul De-un cald curcubeu; Un suflu pios Srăbate simŃirea Pe-o cruce, Hristos, Vesteşte un Zeu. El nu e ca noi, Şi nici nu va fi mai, Căci moartea e-nvinsă De Cel morŃii dat; Trăi-va de-a pururi În lumea Divină, Veghind ca păcatul Să fie iertat.

39

Din om întrupat El De-o forŃă Divină, De tot ce e-n om rău El s-a încărcat; Trecînd peste moarte Învins-a păcatul Ce omul îl poartă De cînd i-a fost dat. E singura cale Ce-un om o cunoaşte, Spre marea iertare A marelui Zeu; Totuna cu Tatăl, Hristos este Fiul Ce poate să spele Azi sufletul meu. 14 aprilie ’01 Bucureşti

40

Lehamitea... Sărăcia, nepăsarea, Bântuie astăzi prin Ńară Prima-i bine dirijată, Ce-a de-a doua-i o povară. O povară ce ne-apasă Un simbol al neputinŃei Despicăm firul în patru, Fii supuşi ai umilinŃei. Poa’ să plouă, să inunde Ridicăm umeri-ndată O lehamite bolnavă Ne blochează firea toată. E mai simplu să-nchizi ochii, S-accepŃi mafia bogată!... 16 aprilie ’01 Bucureşti

41

De unde?!... De unde atâte dureri omeneşti? Pe unde se-ascunde secretul primar? Mă-ntreb când în suflet simt gustul amar A ceea ce-ndeamnă să-ncepi să vorbeşti. Eu ştiu că-i uşor să începi să scorneşti, Să dai explicaŃii la ce nu-nŃelegi; Dar oare, prin asta, chiar poŃi să dezlegi Enigme ce zac în multiple poveşti? Căci tot ce găsim de prin vremuri rămas Ne-ndeamnă să credem c-am şi înŃeles Şi-atunci acordăm noi gândirii popas, Şi nu mai dăm liber chemării din glas, Lăsând îndoiala să macine-ades, Primara pornire, ce firii dă ghes... 27 aprilie ’01 Bucureşti

42

Să!... Să simt cum seninul coboară în mine! Să nu mai văd chipu-ncruntat în oglindă! Să deapăn în vise-utopiile toate! Să vreau, bucuria, pe toŃi să-i cuprindă! Să nu simt în suflet nicicând duşmănie! Să nu văd urâtul cum spurcă făptura! Să vină-ntre oameni, pe veci, omenia! Să plângem în hohot, când plânge natura! Să-şi facă mafía, pe loc, ’mea culpa’! Să n-aud cum mame-şi omoară copiii! S-aud cum aleşii refuză salarii! Să văd cum acasă se-ntorc toŃi românii! Eu ştiu că azi ’să’-ul e doar utopie, Dar sper că-i posibil şi că, va să vie... 5 mai ’01 Bucureşti

43

Trec anii...

Trec anii în zbor Mâncând din speranŃe Se pierde deceniul Strivit de minciuni; Azi, cine mai crede-n Lozinci? simple vorbe! Când totul se fură, Când n-apar minuni. Buimac este omul De-atât-aşteptare Se-amână iar Ńinta Prin noi promisiuni; Răsare-ntrebarea: La ce revoluŃii?! Când rău-i mai mare, Când nu tu, aduni.

44

Căci noua socoată E plină de hibă Săracul adună, azi, Doar promisiuni; Şi culmea! el vede Cum tot se dărâmă, Cum hoŃii adună Şi spun, că-s minciuni. Deceniul s-a dus, Intrat-am în altul Un nou avânt Şi noi promisiuni: Ne-aşteaptă-Europa, Şi-n zare, un NATO... RăbdaŃi cu răbdare! SperaŃi în minuni!... 19 iunie ’01 Bucureşti

45

Voi... Voi aŃi plecat Acolo, ştiu, vă este bine Mă-ntreb: cu noi, cum mai rămâne? Oare, al cui, plătim păcat?! Cum e la noi? O ştiŃi şi voi, nu e pra bine! Ce-i destrămat, nu poate Ńine, Şi nu doar pentru că-s nevoi. Familia-i în patru zări Cei tineri stau unde e bine Bătrânii nu mai pot a Ńine, Hotarele uitatei Ńări. Ei mor cu suflet sfârtecat, De dor de ieri, când a fost bine... 20 iunie ’01 Bucureşti

46

SalvaŃi copiii! Ei sunt viitorul... Sunt copii... Sunt copii care dorm Pe sub ceruri deschise Ei n-au drept la un Ńarc, N-au nici dreptul la vise. Au drept rude, căŃei, AlungaŃi de prin blocuri Când sunt nopŃile reci, Le oferă chiar locuri. În canale ce-ascund Din mizeria nopŃii, Ei prizează ’minciuni’, Oferindu-se morŃii. Sunt şi oameni ce trec Afişând indignare Ei ascund însă-n fapt, Marea lor nepăsare... 23 iunie ’01 Bucureşti

47

Minoritar în propria-Ńi łară?! E prea de tot! De treci... De treci cumva, azi, Prutul, Şi calci pe vechea-Ńi Glie, Vezi că ceva e altfel În Marea Românie Căci simŃi cum arde cnutul. Un cnut ce biciueşte Şi trupu-Ńi, şi simŃirea, Şi nu-nŃelegi cum schimbă Şi datina, şi firea În colŃul ce tânjeşte. Tânjeşte-n glas de doină Făşia smulsă iară Din trupul ce o cheamă Să se întoarcă-n łară La soare făr’ de moină. Căci ce e viaŃa-n moină? Un drum plin de tristeŃe, O pâclă-n care frate Nu dă la fraŃi bineŃe Ci doar se-ascunde-n doină.

48

Auzi? Ce hotărâre! Un braŃ, să fie-o łară!? Românul, o nimica, Şi Prutul, o hotară!? Şi toate într-o ştire!... Ce vremuri! netrăite Nicicând, nici chiar în lumea, Pe vremi, zisă, barbară, Când Ştefan trecea Nistrul Strivind hoarda tătară. Nu, nu! nu pot a crede Că cel ce trece Prutul Călcând pe vechea-i Glie, Va fi străin în łara-i Ce nu vrea să-l mai ştie!... 27 iulie ’01 Bucureşti

49

Apropo de ’minoritatea română’.

Să simt?!... Să simt că-s mic acolo Când Ştefan era Mare?! Să spun că trecând Prutul Sunt dincol’ de hotare?! Să-mparŃi românii etnic Scornind o limbă care E-aceeaşi pân’ la Nistru Şi dincolo, spre zare?! Să vrei chiar dicŃionare Şi interpreŃi s-apară, Ce-ar spune mamei, mamă, Şi łara, este Ńară?! O spun, e peste poate! E cea mai grea ocară! 24 iulie ’01 Bucureşti

50

Ca pe-atunci... Să te mângâi, ca pe-atunci, De la creştet pân’ la talpă, Să depun pe-un sfârc ofrandă, A sărutului balsam. Să mă rogi să nu m-opresc, Să te-nvăŃ ce e iubirea, Să mă-ntrebi - a câta oară? Ce-a fost mărul lui Adam. Eu să tac făr’ să m-opresc, Să te duc în lumea care Nu are stâmpărare, Cu nimic asemănare, Unde totul pare vis, Să te simŃi ca-n paradis... 30 iulie ’01 Bucureşti

51

Nu e minte... Nu e minte să-nŃeleagă Ce se-ntâmplă-n România Unde este omenia?! Unde-i cel ce poa’ s-o dreagă?! ToŃi se-ncumetă-n cuvinte, Când e vorba de alegeri Sunt profesori, Ńin prelegeri, Şi ne-nvaŃă, cum se minte! Dar minciuna fiind scurtă Se evaporă-n văzduh Cum românu-i om de duh, O înghite ca pe-o turtă. E-nŃelegător românul Şi se-apucă de, minŃit... 7 august ’01 Bucureşti

52

Nu e păcat... Nu e păcat pe lume, fără vină Purtăm în conştient orice păcat! Nu soarta ne aruncă jos în tină O facem noi, aşa, deliberat. Nu poŃi fi vinovat fără de vină Se pare c-a scornit-o-un avocat De stai să vezi, când scormoneşti în tină, Nu poŃi să nu te simŃi, tu, vinovat. Adesea-nvinuim chiar pe Înaltul, De ceea ce ne-a-mpins înspre păcat E mai uşor să-nvinuieşti un altul, Să poŃi să ieşi, tu, nepătat. Nu e păcat pe lume, fără vină Al nostru este-orice păcat!... 8 august ’01 Bucureşti

53

Lui Florin Chilian, cu respect! De ce e lumea strâmbă?!... De ce e lumea strâmbă şi nedreaptă?! M-a întrebat, deunăzi, un copil De-atunci răspunsul meu el îl aşteaptă, Căci, încurcat, încerc să fiu subtil. -Dar ce-Ńi veni cu-această întrebare?! Eşti încă mic să poŃi să înŃelegi! -Pari încurcat, din câte mi se pare, Sau e ceva ce nu vrei să dezlegi? Dacă Cel Mare lumea a făcut-o, Şi dacă-I bun, aşa cum mulŃi o spun, De ce atât de mult a încurcat-o Încât nimic din juru-mi nu e bun?! -Eşti mult prea aspru cu ce-i bun şi nu e! Mereu cu ce e rău îi tot dai ghes Şi soarele pe cer, după ce suie, Se-ascunde-n pâcla nopŃii, înŃeles? -Oi fi eu mic, cum spui, dar nu-s prost, nene! În tot ce-ndrugi, nu văd nici un răspuns; Bine că nu mă iei şi cu Moş Ene Sunt mic, o ştiu, dar n-am nimic de-ascuns! Cei mari aveŃi această rea meteahnă, De-a nu putea răspunde-unui copil Până nu ne-ncurcaŃi, n-aveŃi odihnă, Şi culmea! vi se pare că-i subtil...

54

-De eşti aşa pornit pe tot ce-i mare, De ce nu-Ńi dai, tu, singur, un răspuns? De-i lumea strâmbă, precum Ńi se pare, Pe unde stă răspunsul cel ascuns? -Aşa te vreau, bătrâne, e mai bine! łi-oi spune franc ce crede un copil Omul prezintă viaŃa doar în rime, În loc să spună şi ceva util. Răul nu este-un atribut al firii, Dar este, cum să spun, însămânŃat De nu-l cultivi, strivit este de bine Ceva ce eu pe strad-am învăŃat. E poate cea mai dură şcoală-a vieŃii Acolo, mulŃi, examene am dat Când se strecoară zorii dimineŃii, Copiii străzii se gândesc la sat; Şi s-ar întoarce însetaŃi de bine, Căci răul doar dureri i-a învăŃat Dar îşi strivesc privirile senine, De zidul celor mari, ce i-au lăsat... Eu n-am avut o replică pe buze, Căci tot ce-a spus, era adevărat! 10 august ’01 Bucureşti

55

Sunt zile... Sunt zile proaste-n viaŃa orişicui, Iar astăzi, cred, e una dintre ele Plecat mi-e gândul, pe-undeva, hai-hui, Pe după nori, cu dorurile mele. Mi-e dor de tot ce nu e pământesc, M-am săturat de lucruri prea finite Să rup cumva cu tot ce-i omenesc, Să uit dorinŃele neîmplinite. Să mă strecor în spaŃiul infinit, Să gust din timpul ce nu se sfârşeşte Să uit de tot ce m-a durut cumplit, De-al meu trecut ce-ades mă umileşte. Dar sunt şi zile când mă-ntorc smerit, La tot ce-n mine Tera defineşte... 13 august ’01 Bucureşti

56

’Non omnis moriar’ Horatiu

Să nu te sperii... Să nu te sperii dacă mor Nu-n moartea asta e sfârşitul În lumea, zisă, ’De Apoi’, Tronează veşnic, Infinitul. Nimic nu este trecător, Nici patimi nu-s, şi nici durere Doar Spirit Pur, scăpat din om, Acolo, liber de-a lui vrere. Nu mai sunt ani să-i tot aduni O picătură-n apa mării În rugăciune să găseşti Suport, în calea disperării. Căci veşnicia-i fără leac, Oricât am vrea s-o dăm uitării... 2 septembrie ’01 Bucureşti

57

Gândul morŃii... Gândul morŃii mă frământă Doar din grija pentru tine; Nu mi-e frică pentru mine Soarta ta mă înspăimântă. Ce va fi când vei rămâne Sclavă doar a amintirii? Nu sunt căi să desluşească, Ce-s cărările iubirii! Vei fi singură în noapte Apelând la rugăciune Cine poate, azi, a spune, Făr-a se-ndoi, în şoapte, Că-n retragerea în sine Liniştea o să revină?! 3 septembrie ’01 Bucureşti

58

Cât rău aduce şi azi acel nefericit dicton: ’ubi bene, ibi patria’ ! (Cicero) Cei ce-au plecat... Cei ce-au plecat şi uită Că ’acasă’ nu-i ’acolo’, Sunt sortiŃi la suferinŃă, Căci uitând ce nu se uită Ei se-ngroapă în tăcere. Iar tăcerea-i sora morŃii Nu e viaŃă fără zgomot Când în suflet ea pătrunde Te aruncă-n pragul morŃii Schimbând totul în durere. Moartea-i geamănă-a durerii Ce-o-nsoŃeşte şi nu uită Peste ani ea încolŃeşte Căci nu uită ce se uită Călcând forŃa ce stă-n vrere. Celor ce-au plecat şi uită, Eu le strig că, nu-i ’acolo’... 4 septembrie ’01 Bucureşti

59

Cum i-o fi spunând la cioară, în rusă?...

În lume... În lume, azi, se-ntâmplă multe Avem Jihad, avem Cruciade Pe unde-or fi frumoasele balade?! De ce ne-nconjură doar legi oculte?! A cui e voia-n toate cele?! Să vrea, El, chiar Apocalipsă?! De mult gândirea noastră-i în eclipsă, Iar soarele-i ascuns în nopŃi cu stele. BogaŃii, tot visând, se-mbată De-a lor putere-nchipuită Durerea celor mulŃi e infinită, Dar nu răbdarea, care se şi gată! Prin Basarabia, azi, cântă-o cioară, Stârnind ecouri cu-ntrebări cam multe... 14 octombrie ’01 Bucureşti

60

Să nu te superi... Să nu te superi dacă plec Cu toŃii ne-ndreptăm spre moarte Destul, de viaŃă avui parte... La ce, la mal, să mă înec?! Eu am avut parte de toate Şi bune, rele, şi mai rele De bune uiŃi, când de belele, Strivit eşti până peste poate. Să-Ńi aminteşti doar de ce-a fost Mai luminos decât se poate În amintiri găseşti de toate, Dar să te-opreşti la ce-a-vut cost. A plânge azi a mea plecare Ar fi un lucru fără rost... 29 octombrie ’01 Bucureşti

61

Dor de tine... Mi-e atâta dor de tine Că nu am nici cum a spune Unde-s zilele senine Când erau toate, pe bune?! Unde-s chipurile cele Radiind lumini solare?! Unde-s nopŃile cu stele Ascunzând porniri avare?! Toate-s azi o amintire Ce de dor e răscolită Ieri, pluteam în nemurire, Azi, dorinŃa-i doar ispită, Ce-o preia dorul în fugă Şi se pierde în neştire. 25 noiembrie ’01 Bucureşti

62

De-ar fi... De-r fi gându-mi înŃelept S-ar opri mai pe aproape La ce pot să mă aştept Când se-nchid a’ mele pleoape?! Nu s-ar duce-n depărtări, Nici n-ar răscoli trecutul Ce-i dincolo, peste zări, Biciueşte precum cnutul. La fel şi-anii de demult, Amintind rănesc prezentul Nu mai am chef de tumult, Pe-al meu Eu să pun accentul. E şi-uşor, şi înŃelept, Când apusul e pe-aproape... 26 noiembrie ’01 Bucureşti

63

Cu împrumut... Cu împrumut ni-e viaŃa dată, Cu tot ce-i bun şi rău în ea Cu ’sunt stăpân’, nu te-mbăta! Când Ńi-e mai dragă, ea se gată. łi-e dată fără precizare În rău, dobânzile se-ascund Gândeşte-te, un pic, profund, Şi nu spera la amânare. ScadenŃa e-un aleatoriu, E-o sabie prinsă de-un fir; Iar firu-i fir, lucru notoriu, Se rupe făr’ a-nştiinŃa Trăieşte dar! nu aştepta! Orice-mprumut e provizoriu... 28 nopiembrie ’01 Bucureşti

64

E-ajun... E-ajun de mare sărbătoare, Dar nu şi pentru cei sus puşi La Alba plouă, e ninsoare, Iar ei se tem de-a fi răpuşi!? Şi-atunci se strâng în adunare, Să termine cât mai din timp La Parlament chiulu-i în floare, Iar cei prezenŃi se văd cu Nimb. Prin Ciuc colindă o stafie Ce-ndeamnă ungurii la chiul: ’O fi la ei o sărbătoare, Dar ce-are Ungurul cu ea?! Când va fi iarăşi Pusta Mare, Vom spune: asta-i Ńara mea!’... Câtă neruşinare! Sau Quosque tandem...?! 30 noiembrie ’01 Bucureşti

65

Gânduri pentru Edita şi Ovi!

În amintiri... În amintiri stă bucuria Căci mă îmbată-acel trecut Regret doar ce nu am făcut, Chiar de viza, ieri, nebunia. Mă duce gândul la ce-a fost, Şi-l Ńin ascuns, doar pentru mine A împărŃi comori nu-mi vine, Şi le păstrez la adăpost. Ce-mi pare astăzi curios E, că nimic nu îmi displace ’Ce-a fost, a fost, nu ai ce-i face!’ Răsună-n capul meu sfătos. De-aici şi felu-mi de-a vedea, În tot ce-a fost, un vis frumos... 15 decembrie ’01 Bucureşti

66

’Republica Moldova...’ ’Republica Moldova’?! Ce straniu sună vorba! Un braŃ smuls de o fiară, O łară ruptă-n două! O veche mutilare De ’noi’ recunoscută(!?) Înaltă e Trădarea Ce-a rupt łara în două! Şi culmea! azi, aleşii Sunt vânzători de łară! Se plimbă-n lumea largă Cu łara ruptă-n două! Doar ei sunt azi de vină?! Aşa ne trebuie nouă!!! 16 decembrie ’01 Bucureşti

67

Crăciunul fără voi... Crăciunul fără voi E numai rugăciune: Să fiŃi iarăşi cu noi, S-apară o minune! Crăciunul nostru-n doi Ne-mpinge-nspre icoane Cu gândul doar la voi Strivim în noi canoane. Şi ascultăm smerit Cuvinte înŃelepte: Să nu dorim mai mult(?!), Totul se-obŃine-n trepte! Dar poŃi oare-nvăŃa?! Anii nu vor s-aştepte... 21 decembrie ’01 Bucureşti

68

Decembrie... Nu-i vorba de zăpadă, Nici gând la sărbători Prea mare-i suferinŃa! La ce, colindători?! La ce gânduri deşarte?! SperanŃe-n viitor?! Prea negru e trecutul, Să poŃi uita uşor! Se spune că iertarea-i Poruncă de la Cer Iertare pentru cine?! De ce atât mister? Cine-şi ascunde vina? De ce-i atât de laş?! Scopul e chiar o scuză?! O fi, pentr-un borfaş!

69

Trecut-au ani, vreo doişpe Cinovnici tac chitic Când morŃii sunt de vină, Ce să le faci?!, nimic! Cei vii sunt la putere, Căci ei nu au murit Dar ’viii’ ăştia, Doamne! Cu sânge s-au hrănit. Ca să-şi salveze urma Făcut-au cimitir Puşcaşi, copii, de-a valma, Şi-un titlu de ’martir’(!?). Cumplit stigmat Decembrie Va întina-al tău nimb Când jertfa-i inutilă, Ce poŃi spera în schimb?! Mai vine şi păcatul Uciderii pe-ascuns Hulitul preşedinte Ar fi avut răspuns!

70

Dar să ucizi în ziua Când s-a născut Hristos?! Să regizezi procesul Şi-apoi să rozi un os?! E poate, peste poate, Pentr-un popor creştin! Decembrie pierdut-ai Al tău veşmânt festin. Ruşinea nu se uită, Iar foamea-i peste tot Se va trezi Decembrie? Sau va muri de tot?... 22 decembrie ’01 Bucureşti

71

PărinŃi...şi copii. Nu-i cale... Nu-i cale să împace generaŃii Cândva, am procedat şi noi la fel Azi, urmărind orbeşte-al nostru Ńel, Uităm de ’circumstanŃe-atenuante’. JustiŃia le ştie bine rostul Noi, refuzăm să fim justiŃiari În ’drepturi sfinte’ am rămas avari Şi stăm pe loc, sau ne mişcăm andante. Ei însă-n schimb aleargă ’alegro-molto’ Ori în viteză nu poŃi contempla Ce spunem noi traduc ei prin ’bla-bla’, Şi ne acordă generos ’atenuante’. E bine, sau e rău aşa ceva? E bine când n-ajungi la ’agravante’... 26 decembrie ’01 Bucureşti

72

Adun... Adun din trecut comorile toate, Trăiesc amintiri pe picior de prezent; La ce e în juru-mi, ades sunt absent, Căci nu mă atrage să merg dând din coate. Au alŃii mai mult decât merită ei Şi-adună ’valori’, ca să fie în casă În fapt n-au nimic, doar prostia lor crasă, Iar eu îi ignor, sau, le-o spun din condei. În asta găsesc eu greşala-mi fatală Îi las să se-mbuibe şi umblu absent Trăind amintiri pe picior de prezent, Eu sufăr în fond de o moarte banală. Da! mort e acela ce uită trecutul, Dar mort e şi-acela ce-ngroapă-un prezent... 27 decembrie ’01 Bucureşti

73

Iarna la Ismail.

Cling, cling, cling...

Cling, cling, cling... łinga-linga, Ńinga-ling... Şi o troică, de demult, Şi un şfichiuit de bici. Toate-mi vin de peste timp, Şi de dincolo de zări; Iarnă ca acolo nu-i łara mea-i în alte Ńări. Trei cai suri îi văd trăgând, Şi o şubă ascunzând, Vizitiu cu părul dalb, Ce îngână-un cântec cald:

74

Cântă el despre-ai săi cai, Despre clopoŃei râzând Despre fraŃii săi plângând, Dunărea ei implorând, Să se facă punte lată, Să se termine odată Cu înstrăinarea toată, Să se-adune într-un neam ToŃi ce-au fost ai lui Ştefan. Dar, deodată, mă trezesc Liniştea, cred, m-a trezit Nici un cling, nici Ńinga-ling, Nici un tropot de trei cai, Şi nici şfichiuit de bici... Doamne! n-a fost decât vis... Dar, a fost ca-n Paradis! 29 decembrie ’01 Bucureşti

75

Am mai pus... Am mai pus de-un Revelion Am vechime în Mileniu Nu-i uşor să nu fii geniu, Dar sunt mândru că sunt Om! Om, am spus, la figurat C-altfel, om, pare tot omul Eu respect CredinŃa, Domul, Cred în Fiul întrupat. Cum a spus-o şi Ioan, Cel ce-avea Gura de Aur ViaŃa este un tezaur, Şi mă-nchin la Noul An. E grozav să poŃi fi Om, Cînd trăieşti doar printre oameni!... 31 decembrie ’01 Bucureşti

76

Basarabie, pământ pustiit! Zile grele... Zile grele-au poposit Pe-un tărâm de stele Toate gândurile mele S-au împotmolit. Cel tărâm ce-a fost cândva Plaja vieŃii mele, N-are soare, n-are stele S-au ascuns cumva?! Nu mai e nimic vrăjit Prea multe urzele! Unde-s vremurile-acele?! Au rămas un mit. Azi, nimic nu-i românesc Poate suferinŃa!? Graiul, azi, se vrea rusesc!? Asta-i neputinŃa!... 2 februarie ’02 Bucureşti

77

Ascunsele iubiri... Iubiri ascunse-au existat De când e lumea şi pământul Izvor ocult, dar nesecat, Al celor ce iubesc, cu gândul. Într-ale valurilor văi Plonjează-adânc şi nu cutează, Să urce creste şi-n văpăi, Să uite ceea ce urmează. Şi-n sinea lor se cred eroi, Luptând cu stiva de memorii Cum să apară-n lume goi?! Preferă stări de dor, şi norii... Când spun că ele-au existat, Nu-nseamnă-n fapt, bine ascunse?... 13 martie ’02 Bucureşti

78

Vremuri grele...

Vremuri grele-apasă łara Tot românu-i derutat; Secetoasă va fi vara Lacrimile s-au uscat. Nimeni azi nu se mai plânge Răul l-am asimilat Chiar când inima se frânge, Omul pare împăcat(!?). Nu-i mai pasă de hotare Treaba asta s-a vărsat łara nu mai este Mare, Dar intra-vom ca...argat. Căci cu braŃele deschise Europa ne-a-mbiat Dar cu vorbe ce nu-s scrise, Noi mereu ne-am îmbătat.

79

Nu mai vrem să trecem Prutul Antonescu-i blestemat!? Dincolo se-aude cnutul Noi de cnuturi am uitat!? Ici, şi colo, câte-o voce Dă alarma-n continent Când nu-s mulŃi, vocea-i precoce, N-are glas de contingent. Europa, cea Unită, Ignorează-acest subiect Rusia e ocolită, Fără ea n-avem obiect. Şi aşa, Limba Română, Soră cu a lui Traian, Astăzi e moldovenită, De-un izvor voronian. Ce istorie română?! Care alfabet latin?! Slava-i mai la îndemână Peste Nistru e Putin!

80

Cu-a lui cioară transplantată Pe pământul lui Ştefan, Vrea o graniŃă Carpată, Cu străjeri de-ai lui Ivan! Doar, urmaş e al lui Petru Ce visa la Istambul Colora-va ca un spectru Harta, fără preambul. Mic în stat, dar plin de sine, Vrea imperiul înapoi Tot gândind l-al lumii bine, ’Mparte globul între doi. Unchiul Sam, abia aşteaptă, Mâna fratelui din Est N-ar fi lumea mult mai dreaptă?! FraŃi de cruce, Est şi Vest! La ce bun atâtea state?! Câte voci pentr-un consens! De s-ar pune spate-n spate, Două voci ar avea sens!

81

Şi-uite-aşa, mondializarea ToŃi o apă şi-un pământ! Ar urma fraternizarea Celor doi, pân’ la mormânt... Şi după?! Dumnezeu cu mila!

13 martie ’02 Bucureşti

82

De când... De când n-am mai scris, Se-mprăştie gândul Din tot ce-am păstrat, Va-nghite pământul. Am scris - să descarc Să scap de obsesii; Memoria-n timp Nu face concesii. De ce nu mai scriu? Mi-e greu a-nŃelege Cei dragi?! ’no coment’ ! N-au cum să dezlege. Şi uite aşa, Nimic nu se-alege... 27 martie ’02 Bucureşti

83

La ce?!... La ce atâtea gânduri aspre?! La ce atâtea acuzări?! Sunt tineri, capu-i printre astre Noi, am trecut de-a’ vieŃii zări. De când e lumea şi pământul Ce vârstnici uită de trecut Cândva, şi noi, fugeam ca vântul, De toŃi, de toate, ca făcut. De câte ori am dat pe-acasă? De câte ori am scris la timp? Cei vârstnici ne-aşteptau la masă, Iar noi uitam, sau n-aveam timp. E drept, am plâns la-a lor plecare, Da-i prea puŃin, când nu-i la timp... 30 martie ’02 Bucureşti

84

Scoatem... Scoatem Legi, Decrete Să gândim la fel E ascuns vreun ’Ńel’ ’N a păstra secrete?! Să nu etalăm Ale noastre gânduri?! Numai printre rânduri Sensul să-l aflăm?! Unde vom ajunge? Asta am visat?! Unde am clacat? Libertatea plânge! 11 aprilie ’02 Bucureşti

85

Acum... Acum sunt vremi apuse Sunt tandre amintiri C-au fost şi amăgiri, Azi n-are relevanŃă. E-un spectru de culori Ce-mbracă amintirea Mă-mbată amăgirea, Cu-a fost, cum n-a mai fost. Trecute, dar prezente, Rămân ’cele-amintiri Chiar de-au fost amăgiri, Nu are importanŃă. Acum, că-s vremi apuse, Trăiesc din amintiri... 14 aprilie ’02 Bucureşti

86

Lui Nicolae Lupan ’de România’ !

Nu ştiu... Nu ştiu cum să mă adresez Cu ’ExcelenŃă’...’Majestate’ ? Mereu în toate ai dreptate, În faŃa Ta mă prosternez. Vorbeşti de ’vremuri’ ca din carte, Prezentu-l toci precum gândim, În preajmă-Ńi totul e intim De sfatul Tău vreau să am parte. Şi eu, ca şi-alŃii-s un pribeag Ce plânge dorul în tăcere ’Moldova-Stat’ e-a mea durere, Ce-apasă pe-umeri de moşneag. Regret că nu Te-am cunoscut ÎnŃelepciunea-Ńi e-un toiag!... 16 aprilie ’02 Bucureşti

87

Eu cred... Eu cred din nevoia de-a crede E-un fel de poruncă din mine Din sufletu-mi plin de-ndoială, łâşneşte nevoia de Tine. Nu vorbele scrise-n Scriptură, De preoŃi, pe dos, tălmăcite, Creează nevoia de-a crede, Ci simplu: umana-mi făptură. Legende au fost şi vor fi mai, Căci mor şi se nasc noi credinŃe, Dar unica-łi, marea-łi putere, Nu cere în sprijin, ştiinŃe. Eu cred că nevoia de-a crede, Se naşte-n a’ noastre fiinŃe... 20 aprilie ’02 Bucureşti

88

În memoria celor plecaŃi...

Eu ştiu... Eu ştiu că-n viaŃă se şi moare Şi eu sunt printre candidaŃi Ai mei s-au dus, părinŃi şi fraŃi, Şi-a lor plecare încă doare. De ce plecarea altor’ doare? De ce cu-a mea sunt împăcat? Problema m-a tot frământat, Dar ştiu că şi un soare moare. TristeŃea ce o simt la vreo plecare Iar şirul, din păcate,-i infinit Mă chinuie adeseori cumplit, Şi golu-n suflet n-are alinare. Dar oare, cu ce-am spus, sunt împăcat? Nu-i simplu gest de ieftină bravare?... 30 aprilie ’02 Bucureşti

89

Basarabiei furate, dar nu pierdute!

Atunci, şi eu... Dacă Vadim, Ilaşcu,-s ’extremişti’, Dacă şi Lari e ’naŃionalistă’, Şi dacă dragostea de neam e ’comunistă’, Atunci, şi eu mă-nscriu la ’anarhişti’! Căci dacă-i un păcat ce îmi doresc Să mă re-ntorc în România Mare, Să nu mai curgă Prutul la hotare, Atunci, şi eu ’iredentist’ mă socotesc ! Ce dacă-n România m-am născut?! În Buletin, azi, scrie Ucraina!? La Ismail, pe Dunăre-i ruina: O mănăstire care crucea şi-a pierdut! Dar oare Iorga fost-a şi-el un ’extremist’, Când a descris plimbarea sa pe Nistru?!... 1 mai ’02 Bucureşti

90

E sărbătoare... E sărbătoare azi în târg, AvuŃii se îneacă în păcate La înviere, toate-au fost iertate Un nou ciclu-ncepe mai cu sârg. Azi noapte-n faŃă s-au plasat, Au sărutat cruci şi icoane, S-au închinat plini de fasoane, ’Christos a Înviat’ toŃi au cântat. Miniştri, consilieri - toŃi creştinaŃi De valul intereselor oculte S-au chinuit o predică s-asculte, Zâmbind sarcastic, nu şi ruşinaŃi. Norocul că cei mulŃi n-au fost ca ei, Salvând tradiŃia şi-un bun renume... 5 mai ’02 Bucureşti

91

Rădăcina Rădăcina mea-i Moldavă Sudul Basarabiei Ismail, Cetatea Albă, Spaima Musulmaniei. ’S-a născut în Ucraina’ Scrie-n buletinul meu?! Culmea-i că o scriu românii! Numai că n-o cred şi eu... România era Mare Când eu m-am născut Astăzi harta-i sfârtecată De-un tratat ’caput’!? Totuşi, ’unii’ îl respectă, Cochetând tăcut... 11 mai ’02 Bucureşti

92

Sacoşa... Am văzut un copil Ce dormea dezbrăcat Se-ncălzea cu-n căŃel Precum el de umil. Cu ochi mari el privea La sacoşa-mi, cu jind M-am oprit şi-am întins Pâinea ce o dorea. A luat-o-ntre dinŃi, Pe copil l-a trezit Cât de vesel părea! S-au topit suferinŃi. N-am putut să mai plec Şi-am scos tot ce dorea... 30 mai ’02 Bucureşti

93

Mi-am propus... Mi-am propus să nu mai plâng Anii ce s-au dus la vale, Ce-au bătut o lungă cale De-amintiri ce se tot strâng. La ce bun să răscolesc Ceea ce nu se întoarce?! Precum mâŃa care toarce, La nimic să nu gândesc. Ce folos că-mi pare roz Tot ce zace-n vremi apuse?! Astăzi relele-s nespuse Şi ne-acoperă cu goz. Mi-am propus, dar ce folos?! Mă atrag imagini duse... 29 iunie ’02 Bucureşti

94

łara mea... łara mea e mult mai mare Decât ştiu copiii mici De la Tisa până-n zare Und’ se zbenguie pitici, Ce se cred coloşii lumii Dar în fapt sunt bieŃi arici. Ei se umflă ca o minge Şi scot Ńepi uitând că-s mici S-o găsi cine-a-i învinge Într-o Ńară de voinici, Ce-a sfidat mai marii lumii Alungându-i de pe-aici. E aproape clipa-n care De la Tisa pân’ la Mare, Arunca-vom peste Nistru Pe cei ’mai’ dintre pitici... 7 iulie ’02 Bucureşti

95

Ce n-aş da!... Ce n-aş da să fie mulŃi Cei ce zbenguie prin casă, Ce s-aşează la o masă De îŃi vine să-i săruŃi! Ce n-aş da să fie-ai mei ToŃi copiii de pe stradă! ToŃi buluc într-o ogradă... Dar nu e precum o vrei. Să aud cum râd întruna Fără un motiv special Demonstrându-mi că-s egal, Ei în joc să mă răpună. Cred c-atuncea chiar le-aş da Sufletu-mi, şi poate Luna... 12 iulie ’02 Bucureşti

96

Un ocean... Un ocean a înghiŃit Toate amintirile Astăzi amăgirile S-au prea înmulŃit. Croazieră am sperat Să dezlege iŃele M-am ales cu fiŃele Celor ce-au plecat. Apă multă, ce să-i faci?! Ne despart şuvoaiele! Vin, dispar, mareele, Tu le-aştepŃi şi taci. Un ocean, cândva iubit, Spală amintirile... 12 iulie ’02 Bucureşti

97

M-am oprit... M-am oprit iar la Buşteni Să privesc cum Caraimanul Tot scrutând înspre Ungheni Vrea să stingă-ntreg aleanul. Strălucind cu ochi de-oŃel Crucea printre nori pluteşte Adun gânduri fel de fel Pân’ ce dorul m-ameŃeşte. Ce-o fi dincolo de Prut?! Ce retorică-ntrebare! Parcă ieri era un scut La puhoaiele barbare. Crucea asta ce pluteşte, Nu-i doar cruce de oŃel... 5 august ’02 Bucureşti

98

Ismail Ismailul meu pierdut Azi, port la hotare; Pe Chilia m-am născut Drum deschis spre mare. Cu vaporul am trecut Să te văd de-aproape; Nu prea multe am văzut Lacrimi pe sub pleoape. Periprava m-a-ntristat Drum deschis spre moarte! Doar bătrâni grijind de sat Tineri-s cu carte! Ismail cu-al său trecut România Mare!... Ucraina-i un făcut Peste vechi hotare... 8 august ’02 Bucureşti

99

Zile trec... Zile trec făr’ să ne-ntrebe Dacă asta vrem de fapt Cin’ să spună că-i un rapt?! Cin’ s-asculte-aşa durere?! E un moft, simplă părere, Să tot vrei s-o prelungeşti Cu-orice zi te amăgeşti Cum că asta-i a ta vrere. Dar de stai a socoti Cât de bine-i ’n-astă lume, Te cutremuri şi, pe bune, Implori Ceru-a te scuti De-a fi martor la durere, Din dorinŃa de-a trăi... 25 august ’02 Bucureşti

100

Nu-mi plânge,... Nu-mi plânge, tinere, de milă, Nu-i cazul să te osteneşti De lumea-n care tu trăieşti, ’N adâncul meu simt că mi-e silă. Conflicte între generaŃii?! E-o scuză bună pentru proşti! În ochii tăi suntem doar ’foşti’ Ce-aşteaptă zborul spre noi spaŃii. Nu, n-aşteptăm, chiar de-i firesc În lumea asta se şi moare Dar nu într-asta stă ce doare, Ci-al vostru spirit pământesc. Noi, ne hrănim din ce am fost Voi, veŃi muri în schimb, de foame... 13 septembrie ’02 Bucureşti

101

Lui Mihai Rădulescu, cu admiraŃie!

Dihotomie antonimică... Te-am ascultat cam de trei ori Stăteai cu Todea la taclale Sorbeam din gura Dumitale Gînduri ’nălŃate înspre nori. Pe chipu-Ńi tandru, sculptural, Vedeam un spectru de culoare, Ce ataca, ce simplu pare! Întreg registrul cultural. De unde oare-ai învăŃat Să scoŃi ascunsul la lumină?! În orice lucru afli-o mină De înŃelesuri de aflat. Acum mă simt cam derutat Caut în mine ce-am aflat... 13 septembrie ’02 Bucureşti

102

Vine toamna... Vine toamna, Spune calendarul Dacă-i după mine Cred c-a şi sosit: De ce simt în suflet, De cum e pe-afară, De tristeŃi amare Mă simt copleşit. Unde-i neaua albă?! Unde-i bucuria?! Unde-s anii fragezi Cu-al lor cer senin?! Totu-i numai tină, Lacrimi cu toptanul, Chiar de-a sta-n picioare Astăzi e un chin: Plumb e parcă-n oase, Plumburiu e cerul, Când Ńâşneşte-o rază Scap un lung suspin... 22 septembrie ’02 Bucureşti

103

Vine ’vremea’... Vine ’vremea’ când n-aştepŃi Vine nechemată De nu ştii cum s-o primeşti, Totul pierzi deodată. Sub imperiul morŃii reci UiŃi, pe loc, trecutul Din ce-a fost frumos nu-ncerci Să aduni avutul. Fă, cumva, să treci senin Pragul veşniciei; Teama generează chin Drum al nebuniei. Chiar de nu vrei s-o aştepŃi, Vine nechemată... 23 septembrie ’02 Bucureşti

104

Nu întoarce capul!... Nu întoarce capul! Mergi tot înainte! Nu te strigă nimeni, N-ai ce aştepta; Au fost doar iluzii, Nu au fost cuvinte; Nu ştii că dorinŃa Poate înşela?! Hai, gândeşte bine, Cine să te strige?! Cin’ să-ntoarcă drumul Fără de întors?! Eşti doar o epavă, Gândul te împinge, Înspre Ńărmul care Visele Ńi-a stors.

105

Mergi tot înainte! Nu întoarce capul! Cine să te strige?! N-ai ce aştepta! O epavă n-are Astăzi căutare; Simpla ta dorinŃă Poate înşela. Cât mai ai din calea Ce doar pare lungă?! O să treci hotarul Singur, făr’ de-ntors... 23 septembrie ’02 Bucureşti

106

Tot mai greu...

Tot mai greu se leagă Vorbele-ntre ele Gândul ce le naşte Le-a şi părăsit; Ce să fie oare?! Mă întreb retoric Unde-i ziua-n care Le-aşterneam grăbit?! Nu voi da răspunsul Sună-a denigrare Mă închid în mine Căci sunt depăşit; SuferinŃa-i mare Pentru-a fi eroic, Iar a recunoaşte La ce-ar fi servit?

107

Ce contează sursa Ăstor neajunsuri!? Anii ce se-adună Au ceva de spus?! Nu vreau explicaŃii MulŃi ar şti s-o spună Mă închid în mine Îngrozit de-apus... 7 octombrie ’02 Bucureşti

108

Vreau... Vreau să scriu, dar n-am ce scrie Capu-i plin doar de sicrie!? Vreau să plâng, dar n-am motive Gândurile-s maladive?! Cine, dracu, să-nŃeleagă Dintr-aşa o fire bleagă?! Ba mă-nfing precum un taur, Ba renunŃ să smulg un laur!? Totul naşte doar în vise, În proiecte ’aşa zize’, Ce se pierd în miez de noapte, Cum se pierd toate în moarte. Vreau, dar nu e cum e vrerea, Şi, de-aici, vine durerea... 12 octombrie ’02 Bucureşti

109

Tu, revii... Tu, revii din amintire, NopŃi în şir apari în vis, Repetându-mi tot ce-am zis, Când vorbeam despre iubire. Tu, revii fără chemare, În virtutea ce-a fost vis Cum putea fi Paradis Tot ce-a fost o întâmplare?! Căci ce-a fost ’cea întâlnire, Pe nepusă masă, zis? N-a fost noaptea, nu în vis! Doar o tainică sclipire. Totuşi, tu, revii mereu Din ce-a fost o amintire... 13 octombrie ’02 Bucureşti

110

Celei de peste ocean!

Printre cei... Printre cei ce mă admiră Aş fi vrut să fii şi tu Dar cum timpul îmi expiră, Nu aştept să spun: te du! Da, te du! a mea speranŃă, Nu mai am ce aştepta Între noi e o distanŃă Ce n-o pot eu micşora. Vina-o poartă, poate, anii, Sau oceanul infinit Poate, Lumea Nouă, banii?! Sau aşa ne-a fost sortit. Printre cei ce mă admiră Sunt străini, nu ce-am iubit!... 13 octombrie ’02 Bucureşti

111

Despre toamnă... Despre toamnă s-a tot scris Sunt convins că se va scrie Despre frunza ruginie, Despre-al ei peisaj de vis. Chiar şi eu am îndrăznit Să mă-mbăt de coloritu-i, Şi i-am scris că sunt iubitu-i, Cel cu sufletul rănit. Căci frumosul ce mă-mbată Ninge-n frunza ce-a căzut Calc covorul abătut Şi plâng clipa de-altădată. Toamna-ascunde-un paradox Şi frumos, şi trist, deodată... 26 octombrie ’02 Bucureşti

112

Când se scutură... Când se scutură, el, plopul, Peste iarba încă verde, Pete galbene mă cheamă Să cat vara ce se pierde. Şi cuprins de dor de ducă Scrutez norii ce se-aleargă Paşii mei o iau spre mare Unde zarea-i tot mai largă. Cârduri pleacă-ntârziate Înspre Sudul cel Mirific Mă alătur lor cu gândul łintind Nilul cel Magnific. Pleacă vara, toamna-nvinge, Dorul meu nu pot a-l stinge... 3 noiembrie ’02 Bucureşti

113

Se strânge... Se strânge cercul tot mai mult În jurul meu e-un gol funebru Ca şi-alŃi-nchin morŃilor cult Şi-n suflet port un doliu negru. Din câŃi au fost prieteni buni, Ca să nu spun de-ai mei, de sânge, Pe degete poŃi să-i aduni, Iar cercul mic începe-a strânge. Şi-n suflet simt, parcă, un hău Ce sperie, căci defrişează Păduri ce-atrag păreri de rău Prin rariştea ce luminează. La umbra celor ce au fost Eu m-am simŃit ca într-o oază... 8 noiembrie ’02 Bucureşti

114

Vino!... Vino! Doamna mea macabră Nu mai ştiu de când te-aştept După zgomotul din piept, S-a cam scurs totul din vadră. Am simŃit că-mi dai târcoale Cât de des am cochetat! Tu, mereu m-ai înşelat Negăsind spre mine cale. Sper că ştii că nu mi-e frică?! Faptul că te-am provocat S-a lăsat cu supărare? La ce bun să-mi porŃi, tu, pică?! ViaŃa-n fond e o nimica Veşnicia,-i un palat... 17 noiembrie ’02 Bucureşti

115

Vizita Când ne-au invitat în NATO, Noi ştiam c-aşa va fi Nu venea spre-a ne buşi, El venea să strige: iat-o! Iată ce? m-aŃi întreba Păi, cununa înfrăŃirii S-a dansat Hora Unirii, S-a scandat: America! Ploaia nu l-a deranjat El era imun la gripă Nelu, a făcut risipă, De cuvinte, de-altădat’. Bush, în schimb, impresionat, De atât-adunătură, Cu-n amortizor în gură, Ne-a vorbit şi de Sadat.

116

De Irak, Afganistan, Kosovo şi de Angola A uitat şi de Enola Şi de vechiul Teheran. Ploaia i-a fost aliată Semn divin căzut din Cer Curcubeu în loc de ger, Peste adunarea toată! ’Dumnezeu Ńine cu noi!’ A rostit zâmbind pe datăLungi ovaŃii, înc-o dată, Nu tu griji, nu tu nevoi!? Copleşit de-aşa iubire A uitat de body-guarzi Strângând mâini de ’camarazi’, A păşit spre nemurire... 26 noiembrie ’02 Bucureşti

117

MorŃilor din amintire...

Mi-e dor... Mi-e dor de toŃi cei ce-au plecat Nu mai e loc de preferinŃe Cei ce acordă referinŃe Ignoră faptul c-au clacat. Da, au clacat crezând că-s zei Şi-au judecat pe fiecare, Uitând, de fapt, că la plecare, Din trup rămân numai idei. Azi toŃi trăiesc doar amintiri, Iar amintirile-s nimica La ce să te apuce râca, Când tera-i plină de-amăgiri?! Mi-e dor de toŃi cei ce-au plecat, Căci, în sfârşit, n-am preferinŃe... 30 noiembrie ’02 Bucureşti

118

Lui Nicolae Kruch, Seniorul!

Trei portrete...

Trei portrete mă privesc Coandă, Labiş şi cu Ladea Când eram puşti la Oradea, Dacă bine mă gândesc, Eu ştiam că nu greşesc! Cum eram ceva mai mare, Te priveam eu mai de sus Şi având sânge de rus, Mă visam un critic care Ar avea ceva de spus. De atunci am spus-o sec: Niki tată, vei fi mare! Ai luat-o ca atare: Eu din artă nu mai plec Chiar de-ai mei îmi spun ’zevzec’(?!).

119

Şi-ai pornit pe-un drum spinos Aruncându-te-n vâltoare Erau mulŃi, erau o mare Dar având un chip sfătos, I-ai întors pe mulŃi pe dos. Tu, simŃeai ca un computer Te grăbeai să nu greşeşti, Gândul să nu-l iroseşti, Căci pornit pe ce-a zis Mutter, Te luptai să reuşeşti. Anii au zburat rapid În portret ai fost cel Tare Sufletul pe chip apare, Bronzul e de viaŃă-avid, Lemnul, piatra-i lumânare. Trei portrete mă privesc Parc-aud cum şi vorbesc... 10 decembrie ’02 Bucureşti

120

Sinuciderea... Sinuciderea-i un gest Ce se naşte din neştire A porni în nemurire E-o iluzie-n deşert. Multe sunt ’necunoscut’ Veşnicia-i peste toate! SpeculaŃii peste poate Te transformă în ’expert’. Şi visezi ca un netot Doar la lucruri infinite Printr-un gest, pe negândite, Guşti iluzia-n deşert. Şi-uite-aşa, dintr-un expert, Te trezeşti gol, peste poate!... 12 decembrie ’02 Bucureşti

121

Crăciunul la Ismail(1939)...

Niciodată... Crăciun ca la noi N-am mai prins niciodată Dunărea-ngheŃată Pod, sloi lângă sloi. Zăpadă la geam Şi mormane la poartă O linişte moartă: Al serii balsam. O troică pe drum Şi-un clinchet de aur Cu-obraji de balaur, Un moş, Moş Crăciun. Aveam zece ani Şi-aşteptam în Ajun... 16 decembrie ’02 Bucureşti

122

Când simt... Când simt cum se năruie Cerul Mă-ntreb care-o fi al său sens Nimic nu îmi pare mai dens Ca teama ce-nfruntă-n Nord gerul. De ce năpădeşte pustiul Ce-a fost al meu suflet diliu?! Zburdam printre nori făr’ să ştiu Că-n mine trăia bidiviul. Eram ca un cal ne-mblânzit, Un mânz pus pe joacă şi fugă Azi sunt predispus pentru rugă: Implor îndurare smerit(!?). Dar Cerul nu pare s-audă CăinŃa-mi, şi-apasă cumplit... 17 decembrie ’02 Bucureşti

123

Dorm...

Dorm copii pe rupte E vacanŃă, e trai Pe vătrai, cum se spune Se visează în Rai. Nu, tu, teme pe mâine, Nu mai sunt ’monitori’ Cu germana în glumă, Se şi văd călători. Nu, tu, mofturi la masă, Nicio grabă-n ce fac, Se prefac că ascultă, Dar nu se şi complac. Nici un gând înspre casă, Nici că ar mai pleca Eu i-aş Ńine, pe bune, De nu m-ar judeca.

124

Nu de ei îmi e teamă, Ci de cei ce-s în drept Să-i revendice-n grabă La ce pot să m-aştept?!... 21 decembrie ’02

125

CâŃi?!... CâŃi din cei ce au părinŃi Mai de vârsta a treia Se lovesc de ideea Că mai sunt suferinŃi? Că, şi-aşa răbejiŃi Au nevoi, şi-n durere, Se ascund în tăcere Pentru-a nu fi striviŃi. Cum striviŃi?! În ce fel?! Păi de-aşa nepăsare! Care spulberă, doare, Tot ce-a fost al lor Ńel. Şi se roagă la El Să n-ajungă povară, Căci o astfel de-ocară, N-o doresc ei, de fel!... 24 decembrie ’02 Bucureşti

126

La cumpăna... O nouă cumpănă de ani Ceva în plus de dus în cârcă Sub scara ce spre Cer ne urcă, Nu mai e loc de veterani. Pământul geme de bătrâni Statisticile-s alarmante Cu circumstanŃe agravante Sunt condamnaŃi chiar de români!? Români, am spus, popor creştin! Se-mpiedică de ei pe stradă Ce tineret! auzi la sfadă Ici-colo-auzi şi un suspin. De ce nu mor bătrâni de sida?! Se-ntreabă, cam retoric, un cretin Păi, nu mai au acces la ea! Răspunde, cam nostalgic, un bătrân... 30 decembrie ’02 Bucureşti

127

Un nou an... Un nou an a răsărit SperanŃe vechi reînnoite Sortite-a fi din nou strivite?! Sau ghinionul s-a sfârşit?... Mereu o iau de la-nceput Şi cred în ce-a ascuns Pandora SperanŃa, ce anunŃă ora Când voi striga-n sfârşit:Kaputt! Kaputt la tot ce m-a-ntristat, La toate relele din lume SperanŃa va reda, pe bune, Încrederea-ntr-un drum blamat. Şi voi păşi în noul an, Plin de avânt în ce-am visat... 1 ianuarie ’03 Bucureşti

128

Căutarea... Eu caut viaŃa ne-ncetat, Ce se ascunde-n fel şi chip Chiar şi într-un minuscul CIP, Căci şi-el de om a fost creat. Un simplu gând, de viaŃă-i dat, Un gest, de viaŃă-naripat O vorbă,-a vieŃii atribut, În moarte,-un veşnic început. Nimic nu moare-n Univers, Ci doar se schimbă-n altceva În moarte n-ai ce căuta: E-o vorbă prinsă într-un vers. Şi-atunci, ce caut ne-ncetat, Când viaŃă-n moarte am aflat ?!... 2 ianuarie ’03 Bucureşti

129

Şi neaua...

Şi neaua se-aşterne Şi-acoperă totul Şi-ascunde şi glotul Cu-n alb ce se cerne. Şi are ce-ascunde Mizeria-i mare Cetatea lui Bucur În UE pătrunde!? Primeşte subvenŃii Făr’ de rambursare Apar buzunare Cu ample pretenŃii. Şi nimeni gândeşte La ce va să vie Apar voci o mie: ’Parisu’-nfloreşte!

130

Şi banii se curmă Oraşul luceşte Cât Ńine ninsoarea, De glod nici o urmă. Dar, vai! Ce schimbare! Prea cald! Se topeşte! Şi panica creşte Se-ascund buzunare... La ce acest soare?! De ce scormoneşte?! Şi ca-ntr-o poveste, Tot glodul reapare... 16 ianuarie ’03 Bucureşti

131

RevoluŃionarilor de carton! Un gest care ar fi trebuit să rămână eroic, a degenerat într-o mascaradă...

RevoluŃionarii... RevoluŃi-a-nceput Prin Banat, La Timişoara Nu ştiu, pentru-a câta oară, ’Fruncea’ le-a aparŃinut. Cel mai mult s-au molipsit Cei din Capitală Sute mii, la repezeală, Pe ’Ales’ l-au izgonit. Sute mii, an spus?! milioonul! Soarta łării au decis Am crezut că s-a şi zis, Neştiind că avortonul, Precum însuşi cameleonul, Să profite şi-a prescris.

132

Zis-făcut! s-a pus pe treabă Vechi adepŃi el a momit Tot vorbind de un ’Summit’, Gaşcă şi-a făcut în grabă. Drojdia şi-a spus cuvântul Gaşca a crescut rapid Era vorba de un ’vid’ Ce nu-l mai răbda pământul(?!). MorŃilor nevinovaŃi, Pietre albe-n cimitire Cei ascunşi prin vreo clădire, S-au simŃit cei mai ’frustraŃi’. ’Drepturi vrem şi nu iubire!’ Au strigat prea mulŃi argaŃi... Sub protecŃia mulŃimii, Au scăpat în ’emanaŃi’!?... 18 ianuarie ’03 Bucureşti

133

Lui M.Mavru(Maurului), cu dor!

M-am trezit... M-am trezit reascultând Pe Max Bruch cu-a sa vioară – Nu ştiu pentru-a câta oară, Te-am zărit, bolnav, plângând. Mi-amintesc cum într-o zi łi-am adus înregistrarea Eu speram în alinarea SuferinŃei de-a muri. Lângă tine era Mihai, MulŃumindu-mi cu privirea Noi ştiam că-i amăgirea Gândului la un ’mai stai!’ Ascultând plânsul viorii, Tu mi-ai spus să plec, gemând... 19 ianuarie ’03 Bucureşti

134

’Avant de mourir...’

Basarabie, iubită! Basarabie, iubită! Nu mai am nicio scăpare Voi muri în depărtare, Cu speranŃa-mbătrânită. Toate par azi împotrivă ONU, ruşii, chiar românii! Nu mai ştiu cine-s păgânii, Nu mai am vreo perspectivă. Dunărea şi Ismailul Ieri, cetate la hotare Azi se scaldă în uitare, Iar a noastră nepăsare, Ia proporŃii trădătoare Ce îndepărtează visul!... 19 ianuarie ’03 Bucureşti

135

Şi singuri,... Şi singuri, şi bólnavi, Şi plini de acreală Un zâmbet?! spoială Ce-ascunde doi gârbovi. Cu ani, se apleacă Mai mult! se-nconvoaie Se-ndreaptă-anevoie Coloana, săraca. Ar vrea să sfideze, Ca ieri, chiar şi Cerul Dar până şi gerul Trosneşte-n proteze. Şi-n astă mişcare Scrutează pământul E vechi legământul Sintagmei: se moare!

136

Şi zâmbetul creşte Şi boala învinge Un dor se prelinge Şi timpul se-opreşte. E ora-mpăcării Cu ce va să vie La ce să mai Ńie Povara răbdării?!... 26 ianuarie ’03 Bucureşti

137

’Nimic’...

Nimicu-i un Zero În cifre plasat: Ceva ce te pune pe gânduri CondiŃia-i însă Să ai ceva-n cap, Să nu te rezumi doar la vânturi. Sunt oameni cu Zero, ’Nimic’, camuflat Nu ştiu, nici nu pot a ascunde Ei, fără de vină, Se-aruncă în cap Căci Ńin, cu-orice preŃ a pătrunde.

138

Obiect tare-i capul Căci golu-i blindat Pătrunde, şi chiar reuşeşte Se umple burduful De bani de furat Căci nimeni nu se sinchiseşte. ’Nimicu’-i un Zero, Un Zero barat!... 4 februarie ’03 Bucureşti

139

13 ani de mascaradă politică!

Peste timpuri... Peste timpuri ce vor trece Va rămâne amintirea Un coşmar, horor, cât zece, Care vor stârni uimirea. Şi s-or întreba urmaşii Oare cum a fost posibil?! Cine-au fost, de fapt, făptaşii Ce-au făcut un trai oribil? Dup-o ’Epocă de Aur’ ÎnghiŃită, dar hulită, Se visau coarne de taur Într-o luptă mult dorită.

140

Dar veni ’Apocalipsa’ 13 ani de guvernare(?!). Ba, tu, Fronturi, ba, Partide HoŃi ieşiŃi la drumul mare. Ce va spune amintirea Peste timpuri ce vor trece?! Că am cultivat tăcerea Laşilor, ce-n pământ zace?!... 13 februarie ’03 Bucureşti

141

Pentru o Ńintă nobilă...

E-n firea omului?!... E-n firea omului să mintă?! Nu cred că este chiar aşa... Şi eu mai mint, când am o Ńintă, Dar n-o fac spre a înşela. Există şi acea minciună Ce-i apără pe cei din jur La paturi de spital răsună Minciuni, sfidând momentul dur. Şi bólnavii încep să creadă, Şi lacrimi de speranŃă-apar Minciuna nimeni vrea s-o vadă Uitând sintagma ’în zadar’. Şi cred că e firesc aşa să fie, Şi-auncea mint, când am o Ńintă... 15 februarie ’03 Bucureşti

142

’Pax Vobiscum!’

De-o fi... De-o fi ca oamenii să uite Ce-a fost, ce este un război, Să fim cinstiŃi, să recunoaştem, Ne place scalda în noroi. De ne complacem în uitare, Să spunem că ne-am săturat De viaŃă, soare, de precepte, Şi să pornim la demolat. La ce trecut?! vrem noi ruine Schilozi, orfani făr’ de păcat Doar vrem s-avem cui face bine, Şi buzunare de umflat! De-ar fi memoria să sece, Noi nici n-am şti ce s-a-ntâmplat... 18 februarie ’03 Bucureşti

143

Margaretei!...

Prin casă...

Prin casă toate-mbătrânesc Probabil, după noi se iau Când mă gândesc cum arătam, Oglinzile le ocolesc. Memoria a conservat Imagini de fotografii Ştiu că ce-ai fost, nu poŃi să fii, Dar cu-al meu chip nu-s consolat. Cum e posibil?! nu sunt eu! Oglind-arată un moşneag!? Dintr-un album, chipul tău drag, Mă-ndeamnă să-l privesc mereu. Şi amintiri mă răscolesc, Chiar dacă toate-mbătrânesc... 21 februarie ’03 Bucureşti

144

Formele fgixe?! Gândurile Ńâşnesc adesea prea grăbite...

Nu forma...

Nu forma, prin dictat, azi îmi impune Să scriu într-a sonetului cântare, Ci uşurinŃa de-a-ncadra o cugetare În spaŃii mici, ce îmi permit a spune: BanalităŃi, şi lucruri mult mai grave, Extazul, sau revolta-n suferinŃă, Ba chiar şi pierderea mea de credinŃă, În clipe-n care-n juru-mi, văd epave. Totul concis, în două-trei cuvinte, Din haosul ce bântuie prin minte, Dar care-atunci când ies la suprafaŃă, Se-aştern pe o bucată de hârtie Ce rabdă multe, încercând să fie, Un mesager al dreptului la viaŃă... 24 februarie ’03 Bucureşti

145

Mărturisire De-o fi să simt că-mbătrânesc Cum văd că se întâmplă Destinu-mi am să-l împlinesc Cu un pistol la tâmplă. C-aş-am gândit, c-aşa gîndesc, Nu-i nicio noutate De când mă ştiu tot socotesc La marea nedreptate. Când viaŃa-i plină de comori Şi omu-i doar dorinŃă, Când a trăi cu capu-n nori E marea biruinŃă, S-accepŃi să uiŃi şi-ncet să mori, E semn de neputinŃă. Iar neputinŃa-i boală grea S-o rabd mi-ar fi cu neputinŃă... 1 martie ’03 Bucureşti

146

În jungla... În jungla marilor confuzii Caut răspunsuri în zadar Parcă-i pădurea tropicală Cu al ei haos milenar. Privesc în sus şi văd doar frunze Ce-aruncă umbre peste tot; Printre liane pândesc şerpii S-adun un cuget nu mai pot. De ce atâta încâlceală, De ce nu dau de-un luminiş?! Să stau cu gândurile limpezi, Să scap de umbre pe furiş. Să scap de îndoieli, confuzii, Să nu fac slalom în zadar... 15 martie ’03 Bucureşti

147

D-lui Bush şi acoliŃilor săi, mai mari, şi mai mici, cu groază!...

Ce va mai fi?!... Unii vorbesc de-Apocalipsă Şi descifrează-un Testament Va fi-a Pământului eclipsă?! Va fi un Haos permanent?! Eu cred că mergem prea departe Uitând că noi doar repetăm, Un Holocaust ca la carte, Ca distrugând, s-acumulăm. Nu-i vorba de Sfârşitul Lumii, Nici de acŃiuni à l’Anti-Christ Unii vor laurii cununii, Luptând cu Valul Pacifist(!?).

148

Consultă hărŃi şi-aleg şi locuri, Cât mai departe de bârlog Pentru armată, alte jocuri, Pentru mireni, un nou prolog. O ’Nouă Ordine a Lumii’ Ce ONU, ce-alte Uniuni?! S-asculte toŃi de ’Sânul Mumii’, Să-nveŃe cum e să aduni. O ’Nouă Ordine’ există Pe bordul unui Pacific Doar singur numele atestă Că restul, nu-nseamnă nimic!... 18 martie ’03 Bucureşti

149

Prin lume... Prin lume bântuie minciuna, Se-mbracă-n vorbe-n fel şi chip Pe la TV, în orice clip, Prin ziare, radio,...totuna. În ea, cei mari, cată cununa De lauri, deseori pătaŃi Cei mici se simt că-s doar argaŃi, Iar soart-argaŃilor e una! Să nu se pună rău cu soarta, Să critice la un pahar, Căci mici fiind, nu au habar De ce le pregăteşte, Poarta. Aşa a fost, aşa-i şi-acum: Scopul urmat, scuză minciuna... 21 martie ’03 Bucureşti

150

Cristinei!...

Dac-ai să vii... Dac-ai să vii, vreodat’, acasă, Când eu voi fi doar amintire, Să nu te plângi că te apasă PereŃi ce-ascund ce-a fost iubire. În încăperile deşarte Găseşti arhive neştirbite, Şi lucruri cu un iz aparte, Şi mărturii neîmplinite. Pe foste foi imaculate Vei da de semnele iubirii Cuvinte-n negru îmbrăcate De tuşul sobru al gândirii, Căci cel ce a tăcut adesea, ÎŃi va vorbi pe mii de file... 24 martie ’03 Bucureşti

151

’Quosque tandem?!...’

Războiul a-nceput... De când războiul a-nceput, Chiar dacă nu-i pe-aici, pe-acasă, Din ce în ce mai mult ne pasă Căci ştim pe ce mâini a-ncăput. Ca musca-n zăr noi ne-am băgat Fără măcar să ni se ceară!? Ajuns-am astfel de ocară În lumea plină de păcat. Ce apărăm?! nu înŃeleg! Unui copil ce pot a-i spune?! Că-a omorî sunt fapte bune?! Că de credinŃa-mi mă dezleg?! Războiu-i crimă! mi-este clar! Eu cred c-o ştiu şi-americanii Vecini din bloc, irakienii, Mă fac să plâng, pe-ascuns, amar.

152

Cu doi copii ce fug speriaŃi Mai ieri vorbeau doar româneşte! Azi cred că moartea îi pândeşte, Iar noi, duşmani, nicidecum fraŃi. O lume-ocultă-a hotărât C-acest măcel e-o cale dreaptă Când se întorc ’eroi’ se-aşteaptă Ca mamele să strige: Bun venit!... Dar lacrimi reci, de ură, curg Scăldând stindardul şi cocarda Cuvinte proslăvesc bravada: De azi, copilu-i Demiurg!(?) El va intra în Panteon ’Erou’ al marilor manevre Căci a lăsat sute cadavre Luptând de sus, din avion. Iar Pacea Grea ce va sosi Va răsturna Ordinea Lumii Şi-aşa, post-liniştea furtunii, Va fi un pas spre-a nu mai fi!... 6 aprilie ’03 Bucureşti

153

Meciul s-a-ncheiat?!...

Naivitate... Să crezi că totul s-a sfârşit E-un semn de grea naivitate Când pe Arabi i-ai răscolit, Aşteaptă-te la ’paritate’. Vor da şi ei ce le-ai servit, Vor invoca Jihadul care, La noi, creştinii, e hulit, Dar pentru ei e-un cuvânt mare! Vor spune: Voi aŃi început! AŃi invocat motive ’certe’(?!) Până acum noi am tăcut, Părând a fi forŃe ’inerte’. Dar, vai! ce mult v-aŃi înşelat Trezind a noastră inerŃie Repausul l-aŃi tulburat Fără să ştiŃi, ce va să vie... 12 aprilie ’03 Bucureşti

154

Creştinii...

Creştinii nu găsesc o cale Să fie, cumva, la un loc Vin Paştile, dar nu e cale, Să fim uniŃi - n-avem noroc(?!). ’La noi’, ’la voi’, se tot aude În post, la slujbe, peste tot La masă, unii servesc carne, AlŃii scot limba pân’ la cot. Familii cu iz ecumenic, Creştini, slujindu-L pe Christos, Îşi apără vechi obiceiuri Uitând că totu-i de prisos.

155

Şi-apar discuŃii, divergenŃe Se caută un argument De ce n-ar fi precum Crăciunul?! De Paşti, un singur Parlament! Să stea creştinii la o masă Fără restricŃii, unison! Să simtă toŃi că-i sărbătoare ’A înviat!’, pe-un singur ton... 15 aprilie ’03 Bucureşti

156

La ce bun?!... La ce bun amintiri?! Mă întreb eu retoric Răscoliri, amăgiri... Un şirag pur istoric. Făr’ să vrei le aşezi După noi circumstanŃe Mai mult vrei, decât crezi, În pierdute speranŃe. Uneori, mai alegi, Ca pe-un grâu de neghină Şi nimic nu-nŃelegi Din ce-a fost ieri, lumină. Cată-n jur, nu visa, La ce-a fost, o grădină!... 20 aprile ’03 Bucureşti

157

Răceala primăverii... Aprilie e pe sfârşite Şi, totuşi, rece e şi umed Nici frunzele nu par grăbite Doar aerul miroase-a putred. Se ard gunoaiele ivite De sub zăpada înegrită Prin parcuri iarba iese-uimită Ici-colo, flori, de câini strivite. SperanŃa-n Herăstrău mă duce E-o oază de culoare plină Şi vântul este azi mai dulce, Şi soarele azi dă lumină. Ce tristă-i primăvare rece! Mă bucur, totuşi, din rutină... 23 aprilie ’03 Bucureşti

158

Lui Cris!...

Chit că-i... Chit că-i Paşte, că-i Crăciun, Că e sfîntul Nicolae, Că e zece mai, sau, ploaie, Nu pot gânduri să adun. Stăm în doi, nestingheriŃi Cel mult sună telefonul Prin oraş circulă zvonul Că bătrânii-s nedoriŃi. Eu, oftez, pe-ascuns, din greu, Şi scriu rânduri fără vlagă Gândurile nu se leagă Bântuind în capul meu. Tot gândesc la ce a fost, Neştiind ce va să vie... 28 aprilie ’03 Bucureşti

159

Mi-e dor... Mi-e dor de tine, Cris Am spus-o nu o dată De când îmi eşti plecată Te văd rar şi în vis. Mi-e dor de ziua când Erai doar de o şchioapă Azi, la un pas de groapă, Te port cu mine-n gând. În lipsa ta noi stăm Şi răsfoim memorii Des ne apucă zorii, Şi vrând-nevrând, oftăm. Tu cum traduci un ’dor’ ?! Franceza n-are-un termen... 8 mai ’03 Bucureşti

160

În mai...

În mai grădinile-nfloresc, łigăncile-Ńi oferă flori pe stradă, Molozul a ieşit de sub zăpadă La soare câinii se-ncălzesc. Polenul, gazele, izbesc Mirosul le transformă în rinite Unde-or mai fi plăcerile râvnite?! În lipsa lor mă ofilesc. Se strâng gunoaiele pe străzi, Prin curŃi, prin parcuri, te înghite fumul Pe mulŃi, în plus, îi macină tutunul Unii se bat în piept că-s...verzi. În Parlament - subiectul ecologic Dacă vorbeşti, nimic nu pierzi!... 10 mai ’03 Bucureşti

161

Nu împărtăşiŃi visurile! Generează speranŃe deşarte...

Despre ce?!... Despre ce-aş putea să scriu?! Mă întreb întruna Despre ce-aş fi vrut să fiu?! C-aş fi vrut cununa?! Dar e un subiect banal MulŃi gândesc ca mine ToŃi visăm un drum astral, Presărat de bine. Ce avem, e prea puŃin!? Visul nu dă pace Iar speranŃa e un chin Ce în suflet zace. InŃelept e cel ce-n vis, Rumegă şi tace... 11 iunie ’03 Bucureşti

162

Marea farsă

Marea farsă va începe Remanierea-unui guvern Praf în ochi pentru mulŃime; Grijă cu un iz patern... Ştie Nelu cum s-o dreagă Europa-i în prim plan Adi, înŃelept, zâmbeşte: Pe ce spui nu dau un ban! Am să fac rocade multe Nu doar două, ca la şah Pentru cei ce mi-au fost ’sfetnici’, Un statut de Padişah.

163

Voi crea, Eu, funcŃii multe, Fără titluri în guvern: Vor lucra-ntr-o umbră deasă, Cum doar Eu ştiu să aştern. Ei vor şti să şteargă urma Faptelor ce-au defăimat Bunul lor, şi-al Meu, renume, Cel atât de-nvidiat. Ştiu că Moşu o să-nghită Doar şi el s-a înfruptat: De trei ori într-un fotoliu, N-a fost chiar de lepădat... 14 iunie ’03 Bucureşti

164

’Un fel de bunici...’

Dacă... Dacă azi nu vin ’nepoŃii’ Vom fi mult mai abătuŃi Pentru ei suntem ’bunicii’, Nu născuŃi, de ei făcuŃi. MulŃi se-ntreabă: ce-i cu asta?! PuneŃi sufletul în joc! Cei reali, ar spune basta!!! Dar nu vor paie pe foc. Şi-uite-aşa, cum timpul trece, Se dezvoltă, chiar, un drept Cu ei timpul poŃi petrece, MorŃii nu-i spui: te aştept! Hai să-i sun! Ce se petrece?! ’Ba! Venim la făr’ un sfert’... 15 iunie ’03 Bucureşti

165

Privind înapoi peste umăr... Cris Poate... Privind deseori peste umăr Îmi spun eu că: poate se poate Să uit ce, de fapt, nu se poate, Să-ncerc în sfârşit, să nu sufăr. Ascuns-am de mine privirea Ce spune mai mult decât pare În ea, tot ce-am şters, reapare Ce-a fost, şi ce este: iubirea. Eu poz-am lăsat-o acasă A rupe, ştiam, nu se poate Un umăr, doi ochi, ce spun toate, Chiar dacă sunt ani ce se lasă. Acolo, cuiva, ştiu că-i pasă, Căci ştie, că-n fapt, nu se poate... 15 iunie ’03 Bucureşti

166

Sunt triste duminici la noi... Sunt triste duminici la noi Şi sâmbete făr’ aşteptare Sfârşitul se-anunŃă, e-n toi, Iar drumul, îngustă cărare. Sunt alŃii mai singuri: nu-s doi! În linişte-nfruntă cuvântul Gândind la cea viaŃă, de-apoi, Din timp îşi aleg ei mormântul. Ei ştiu că în ultimul drum, Tot singuri vor fi, pe cărare Un preot?! pretenŃie mare! Când omul e singur, e fum. O groapă comună, cel mult, La capăt, pe-a vieŃii cărare... 13 iulie ’03 Bucureşti

167

Inventica presupune şi iuŃeală...

Nu aş putea... Eu n-aş putea invidia Pe cei ce fac ce n-am făcut Nu poŃi realiza ceva Ce nici prin gând nu Ńi-a trecut. Şi hoŃii au drept la respect Sunt curajoşi şi inventivi E imoral acest aspect Dar, într-un fel, sunt creativi. Nu rareori eu am găsit În tehnică, soluŃii noi, Dar mult prea des am şi greşit Căci am plecat la drum, greoi.

168

Fără idei nu poŃi crea Cel mult reinventezi ceva! Când n-ai idei, poŃi plagia, PoŃi trăncăni, d-ai altceva. Iar când idei te copleşesc, Grăbeşte-te cu primul pas! În ritm vioi, şansele cresc, Bătând pe loc, intri-n impas... 15 iulie ’03 Bucureşti

169

Sunt fapte... Sunt fapte ce se uită, Sunt fapte ce se iartă, Dar uit că se şi uită Când am o hartă-n faŃă. E Harta łării mele Ciuntită, sfârtecată Ca luna printre stele De vârcolaci mâncată. La Prut, o altă łară?! Cu fraŃi împodobită Ce-o duc într-o ocară, Ea pare ofilită. Şi cum să fie altfel Când łara-i parcelată?! O parte-i în ’Moldova’, Vreo trei în Ucraina Cu Dunărea-amputată, łara e o ruină.

170

O insulă furată, Mai jos Cadrilaterul... Istoria-i uitată, Uitat e adevărul. Făptaşii? îi ştim bine! Ei au furat din Hartă!!! Pe ’oamenii de bine’, Românul nu îi iartă! Că nu e creştineşte?! Iertarea-i din Scriptură?! Dar oare-i omeneşte Să furi din bătătură?! Ce falnică e Harta Ce zace-n bibliotecă! O crimă nu se iartă! Nu suntem ipotecă!... 23 iulie ’03 Bucureşti

171

Se-ntâmplă... Se-ntâmplă să uit că-s creştin, şi mă doare Iertarea-i poruncă, o lege, un cod Dar cum poŃi ierta când durerea-i prea mare, Când ura ce naşte e-al chinului rod?! Iar chinul nu iartă şi ura tot creşte Căci łara-i ciuntită de Marele HoŃ Şi răul nu seacă, ci încă sporeşte Când însuşi ’rromânul’ se crede cu moŃ. ’Rromân’ eu am spus-o, aşa, într-o doară, Căci e din etnia ce n-are dezvăŃ Se pleacă, cerşeşte, şi nu-i prima oară Când râde, semnează, şi stă ca un băŃ. Că sunt ’alte vremuri’, susŃine păgânul Istoria veche e doar romantism Tezaur, hotare, ce-a fost ieri românul, Găsesc rădăcina-n ce-a fost comunism(!?).

172

Azi lumea-i schimbată, mai mult, democrată În noua ’Uniune’ vom fi la un loc Şi-atuncea, naŃiunea-i deja perimată, La ce să mai punem, azi, paie pe foc?! S-or şterge hotare, vom fi ca acasă, Oriunde în lume-ntr-un stat federal Din muncă cinstită vom pune pe masă, Şi multe-avantaje, pe fond general. IsteŃ e ’rromânul’, zâmbeşte şi face Cam ce a-nvăŃat lângă vechiul Kremlin El minte şi fură, ’luptând pentru pace’, Şi vorba-i e dulce precum un pelin. Şi-atunci, mă întreb eu, de ce simt durerea, De ce mă frământ eu că nu pot să iert?! În lumea creştină e lege iertarea, Şi, totuşi, nu pot, şi cu mine mă cert. Dar vine răspunsul, din mine, din ură Nu eşti doar tu singur, e-o łară în joc Ce are iertarea cu cel care-O fură?! Cum poate să Ńină, un hoŃ, łara-n loc?!... 27 iulie ’03 Bucureşti

173

Dar dacă... Dar dacă tot ce e în jur Nu-i decât simplă-nchipuire?! N-ar trebui să-mi dau de ştire, Căciula singur să nu-mi fur?... Să nu mai cred în ce-ntâlnesc?!... Şi-atuncea, ce sunt munŃii, marea? Ce-i chipul tău şi sărutarea? Ce-i Ńărmul după care-atât tânjesc?! Iluzii, ştiu şi eu că sunt... Dar văzul? SimŃurile toate?! Să mă înşele?! nu se poate! Pentr-un naiv sunt prea cărunt. Şi las ’dar dacă’ la o parte Şi cred în tot ce văd şi simt... 31 iulie ’03 Bucureşti

174

Trec... Trec zile, şi luni, şi anii în zbor Viteza sunetului e o nimică Lumina ochilor se pierde-n dor, Un dor nespus de ieri, se amplifică. Încerci zadarnic să Ńii timpu-n loc Un vânt turbat, vârtej nebun, te smulge Trecutul piere, parcă prins de foc, Şi-n faŃă? Hău!...nimic nu se distinge. Şi gândul, ce putea învinge tot, Se stinge ca-ntr-o luptă inegală Şi resemnat tu strigi un ’nu mai pot!’ Iar viaŃa-Ńi pare-o trecere banală. Ce-a fost îşi pierde farmecul de ieri Chiar dacă ai trăit o pastorală... 3 august ’03 Bucureşti

175

Pentru Paula...

Sânta Maria,... Sânta Maria, Cea Mare! Femeii din tine mă-nchin Astăzi, icoana-łi, se pare, Ascunde în chipu-łi un spin. E spinul durerii de mamă Ce plâns-a-l Ei Fiu răstignit Şi azi poŃi citi-n femei teamă Când pruncii lor pleacă subit. Căci cine-nŃelege plecarea Când anii abia-u înflorit?! Şi cum să găseşti alinarea-n, Că Domnul aşa a dorit?!... 15 august ’03 Bucureşti

176

Aşteptarea Chiar de nu primesc veşti bune De la fraŃii mei din Est, Eu aştept ceva anume: Să răsune un protest. Să se-adune tot rămânul, Cel de dincolo de Prut Pe ăst mal să sune tunul Vocilor ce-au tot tăcut. Ce hotar?! Prutu-i o apă Ce-a lins rănile la fraŃi Din el dragostea se-adapă Din CernăuŃi pân’ la GalaŃi. Eu aştept, aştept veşti bune, De la fraŃii mei dim Est!... 20 august ’03 Bucureşti

177

Lui GhiŃă Dalea, la 50 de ani De la absolvire!...

Am fost mulŃi... Am fost mulŃi - o sută-şi-unu AbsolvenŃi de la Chimie Timişoara ne-a fost glie Şi-am crescut, unu şi unu! Am pornit în patru vânturi Chiar şi-n lumi îndepărtate Crezuri, nu ne-au fost furate, Deşi, s-au topit din rânduri. Am fost mulŃi, dar nu pe-o formă Eram, care mai de care! Am fost fraŃi la supărare, Grei de cap, la filodormă.

178

Azi, trăim din amintire, Savurând la bătrâneŃe Mici trăsnăi din tinereŃe, Ce n-aduc vreo amăgire. Doamne, câtă bucurie E-n aducerile-aminte! Cum de pot rămâne-n minte, Anii de euforie?!... 28 august ’03 Bucureşti

179

Cinci decenii... Cinci decenii, zi de zi, Ne-au Ńinut aproape Cum a fost, chiar de nu e, Lacrimi simt sub pleoape. Aveam ochi doar pentru noi Rar cătam la lună Se şoptea:-s cu capu-n nori, N-aud nici când tună. Şi umblam...cât am umblat! Ne Ńineam de mână Din ce-a fost, ce-a mai rămas?! Drumul spre Ńărână... Când am dat ieri de colegi, Am simŃit lumină!... 30 septembrie ’03 Bucureşti

180

Iubirilor ce vin, iubirilor ce pleacă...

Te-ai dus... Te-ai dus precum se-ntoarce-un val În apa mării infinită Ai apărut ca o ispită, Dar m-ai lăsat singur pe mal. De ce-ai venit? De ce te-ai dus?! Cred că o ştie numai marea Ea, ce sărută zilnic zarea Şi scaldă Ńărmul cu-n apus. Dar tace dacă e s-o-ntreb Şi-atunci o las să Ńină taina Eu schimb iubirea precum haina, Cum bine-o spune un proverb. La ce să-ntrebi?! ce-i dus, e dus! Răspunsu-l ştie numai marea... 6 octombrie ‚’03 Bucureşti’

181

Şi dacă... Şi dacă frunza ruginie Mă face trist, cum s-a-ntâmplat, Voi da un iz de bucurie Culorii ce m-a fermecat. De ce să-ntunece splendoarea Al toamnei strigăt vestitor?! Eu voi reŃine doar culoarea, Nu al ei semn prevestitor. O ştiu prea bine, se şi moare, Dar nu stă moartea-n anotimp Nu prevestirea-i cea ce doare, Ci gândul că n-o mai fi timp: C-oi pierde-a toamnelor splendoare Fiind cu timpu-n contratimp... 11 octombrie ’03 Bucureşti

182

LăsaŃi-mă să fiu ceea ce sunt!...

Firea... În zadar mă stăpânesc Încercând ’înŃelepciunea’ Firea-mi spune că greşesc, Căci cultiv deşertăciunea. De nu-ncerc să mă descarc Simt cum mă apasă firea Încordat precum un arc, Aflu-n mine prăbuşirea. Cât poŃi sta precum nu eşti?! Pân’ la prima provocare Sfaturi dau oameni oneşti, Neştiind cât de mult doare. De nu slobozesc ce simt, În adâncu-mi ceva moare... 3 noiembrie ’03 Bucureşti

183

Să fie...?! Să fie-o simplă inconstanŃă? Mereu doresc eu altceva Ba caut liniştea deplină, Ba vreau tumult în viaŃa mea. Când regăsesc singurătatea, M-apucă gânduri ce se vor Pe loc a fi şi consumate, Chiar dacă unele mă dor. Şi las ce-i linişte în mine, Şi-aştern ce se ascunde-n verb Că-i realitate sau ficŃiune, Fac un amestec şi mă-ntreb: Să fie-o simplă inconstanŃă Sau, zace-n mine altceva?!... 13 decembrie ’03 Bucureşti

184

Pe marginea aceleiaşi fotografii...

Privind înapoi... Privind înapoi peste umăr Tu paşii fugari nu-i opreşti În faŃă, un semn de-ntrebare, Te-atrage, chiar de n-o doreşti. Dar clipa surprinsă rămâne În poză, chiar de-o ocoleşti De câte ori cade sub mână, De tot ce a fost Ńi-aminteşti. O pui neglijent la o parte, Dar cade, când nu te aştepŃi Te-apleci, o ridici, şi oftatul, Oricât e de surd, nu-l opreşti. E-o probă ce-ntoarce procesul Şi-accepŃi ce, în fapt, nu doreşti... 9 mai ’05 Bucureşti

185

CUPRINS

1.- Mi-am propus... ....................................1 2.- Simt un iz... ..........................................2 3.- Zăpada s-a topit... .................................3 4.- A nins... ................................................4 5.- Fac rău... ...............................................5 6.- Vine anul 2000... ..................................6 7.- Am ajuns... ...........................................7 8.- Azi noapte... .........................................8 9.- Impas ....................................................9 10.- De ce tac?!... .......................................10 11.- Ce-i visul?... ........................................11 12.- Câtă durere!... ......................................12 13.- Lucruri inutile... ...................................13 14.- Şacalii ..................................................14 15.- Vreau... ................................................15 16.- Dorul ...................................................16 17.- N-am mai scris... .................................17 18.- La înmormântare... ..............................18 19.- Vara asta... ...........................................20 20.- Toamna... .............................................21 21.- Azi... ....................................................22 22.- Basarabie iubită,... ...............................23 23.- Când te văd... .......................................24 24.- Ce-Ńi veni?!... .......................................25 25.- Nu ştiu cum... ......................................26

186

26.- Un nou... ..............................................27 27.- 15 ianuarie 2001 ..................................28 28.- Era prin... .............................................29 29.- De ce?!... .............................................32 30.- Nu va fi uşor... .....................................35 31.- De când?!... .........................................36 32.- Un coş lângă flori... .............................38 33.- Lehamitea... .........................................40 34.- De unde?!... .........................................41 35.- Să!... ....................................................42 36.- Trec anii... ...........................................43 37.- Voi... ....................................................45 38.- Sunt copii... .........................................46 39.- De treci... .............................................47 40.- Să simt?!... ...........................................49 41.- Ca pe-atunci... .....................................50 42.- Nu e minte... ........................................51 43.- Nu e păcat... .........................................52 44.- De ce e lumea strâmbă?!... ..................53 45.- Sunt zile... ............................................55 46.- Să nu te sperii... ...................................56 47.- Gândul morŃii... ...................................57 48.- Cei ce-au plecat... ................................58 49.- În lume... .............................................59 50.- Să nu te superi... ..................................60 51.- Dor de tine... ........................................61 52.- De-ar fi... .............................................62 53.- Cu împrumut... ....................................63

187

54.- E-ajun... ...............................................64 55.- În amintiri... .........................................65 56.- ’Republica Moldova...’ .......................66 57.- Crăciunul fără voi... ............................67 58.- Decembrie... ........................................68 59.- Nu-i cale... ...........................................71 60.- Adun... .................................................72 61.- Cling, cling, cling... .............................73 62.- Am mai pus... ......................................75 63.- Zile grele... ..........................................76 64.- Ascunsele iubiri... ................................77 65.- Vremuri grele... ...................................78 66.- De când... .............................................82 67.- La ce?!... ..............................................83 68.- Scoatem... ............................................84 69.- Acum... ................................................85 70.- Nu ştiu... ..............................................86 71.- Eu cred... .............................................87 72.- Eu ştiu... ..............................................88 73.- Atunci, şi eu... .....................................89 74.- E sărbătoare... ......................................90 75.- Rădăcina ..............................................91 76.- Sacoşa... ...............................................92 77.- Mi-am propus... ...................................93 78.- łara mea... ...........................................94 79.- Ce n-aş da!... ........................................95 80.- Un ocean... ...........................................96 81.- M-am oprit... .......................................97

188

82.- Ismail ...................................................98 83.- Zile trec... ............................................99 84.- Nu-mi plânge... ..................................100 85.- Dihotomie antonimică... ....................101 86.- Vine toamna... ...................................102 87.- Vine ’vremea’... ................................103 88.- Nu întoarce capul!... .........................104 89.- Tot mai greu... ...................................106 90.- Vreau... ..............................................108 91.- Tu, revii... ..........................................109 92.- Printre cei... .......................................110 93.- Despre toamnă... ................................111 94.- Când se scutură... ..............................112 95.- Se strânge... .......................................113 96.- Vino!... ..............................................114 97.- Vizita .................................................115 98.- Mi-e dor... ..........................................117 99.- Trei portrete... ....................................118 100.- Sinuciderea... .....................................120 101.- Niciodată... ........................................121 102.- Când simt... .......................................122 103.- Dorm... ..............................................123 104.- CâŃi?!... ..............................................125 105.- La cumpăna... ....................................126 106.- Un nou an... .......................................127 107.- Căutarea... .........................................128 108.- Şi neaua... ..........................................129 109.- RevoluŃionarii... ................................131

189

110.- M-am trezit... .....................................133 111.- Basarabie, iubită! ..............................134 112.- Şi singuri,... .......................................135 113.- ’Nimic’... ...........................................137 114.- Peste timpuri... ..................................139 115.- E-n firea omului?!... ..........................141 116.- De-o fi... ............................................142 117.- Prin casă... .........................................143 118.- Nu forma... ........................................144 119.- Mărturisire ........................................145 120.- În jungla... .........................................146 121.- Ce va mai fi?!... .................................147 122.- Prin lume... ........................................149 123.- Dac-ai să vii... ...................................150 124.- Războiul a-nceput... ..........................151 125.- Naivitate... .........................................153 126.- Creştinii... ..........................................154 127.- La ce bun?!... .....................................156 128.- Răceala primăverii... .........................157 129.- Chit că-i... ..........................................158 130.- Mi-e dor... .........................................159 131.- În mai... .............................................160 132.- Despre ce?!... .....................................161 133.- Marea farsă ........................................162 134.- Dacă... ...............................................164 135.- Poate... ...............................................165 136.- Sunt triste duminici la noi... ..............166 137.- Nu aş putea... .....................................167

190

138.- Sunt fapte... .......................................169 139.- Se-ntâmplă... .....................................171 140.- Dar dacă... .........................................173 141.- Trec... ................................................174 142.- Sânta Maria,... ...................................175 143.- Aşteptarea .........................................176 144.- Am fost mulŃi... .................................177 145.- Cinci decenii... ..................................179 146.- Te-ai dus... .........................................180 147.- Şi dacă... ............................................181 148.- Firea... ...............................................182 149.- Să fie...?! ...........................................183 150.- Privind înapoi... .................................184

191