Circ. De Loc.doc

Circumstanţialul de loc

▪ arată locul, punctul de plecare, direcţia, spaţiul străbătut, limita unei acţiuni. ▪ întrebări: unde? de unde? până unde? pe unde? încotro? ▪ Regentul poate fi: a) verb (la un mod personal sau nepersonal)/ locuţiune verbală: Am zărit un vapor în zare. Până a nu intra în țară, omul s-a mai întâlnit cu alţi trei prieteni. b) interjecţie cu valoare verbală: A pornit spre casă. Ţac, ţac prin copac, Fâş, fâş prin tufiş. (Folclor) ▪ Poate fi exprimat prin: a)

substantiv/ substitut (precedat sau nu de prepoziţie sau de locuţiune prepoziţională) în acuzativ, genitiv şi mai rar în dativ (dativul locativ):

Ne adăpostim sub un fag. A trecut întâi o boare pe deasupra viilor. (G. Topârceanu) Aşterne-te drumului Ca şi iarba câmpului. (Folclor) b) adverb cu sau fără prepoziţie ori locuţiune prepoziţională: Mă urmări cu privirea până departe. E noapte în jur, de-a lungul şi de-a latul. ▪ Clasificare: a) simplu: vezi exemplele de mai sus! b) dezvoltat (circumstanţialele care exprimă limitele sau lungimea unui parcurs):

1

Zadarnic se plimbă de la un capăt la altul al digului, aşteptând sa apară cineva cu care sa intre în vorbă. c) multiplu: d) frastic (propoziţional): ▪ îndeplineşte funcţia unui complement circumstanţial de loc. ▪ se introduce prin: i) adverbele relative unde, încotro, precedate uneori şi de prepoziţie: Du-te unde a dus surdul roata… ii) compusele nehotărâte ale adverbelor relative unde şi încotro (oriunde, orişiunde, oriîncotro etc): … sunt gata să te întovărăşesc oriunde mi-i porunci, stăpâne. (I. Creanga) iii) pronumele relative sau nehotărâte precedate de prepoziţii către cine, către ce, către oricine, la oricine, spre orice, spre cine, spre ce etc: Mă duc spre cine mă cheamă. (cumulează şi valoare de CI.) ▪ Topica si punctuaţia CL: → Stă, de regulă, după regenta şi, în cazul acesta, nu se desparte prin virgulă: Am plecat unde puteam învaţă. → Când stă înaintea regentei se desparte prin virgulă, dacă accentul nu cade pe ea: Unde plouă la timp, holdele cresc mari. Unde plouă la timp (nu în altă parte) cresc holde mari.

▪ Topica şi punctuaţia circumstanţialului de loc (c.l.) Poate sta atât după cât şi înaintea regentului: → când stă după regent, nu se desparte prin virgulă. → când stă înaintea regentului şi când autorul insistă asupra lui, se desparte prin virgulă: Atunci, din depărtări, se vedea Valea Bistriţei. → când este aşezat între subiect şi predicat se desparte prin virgulă: Oamenii, în pădure, intrau destul de rar.

2