Ce Sunt Luminile

Immanuel Kant

Ce sunt Luminile

Was ist Aufklärung Ed. Monatsschrift, Berlin 1784

Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

1. Ce sunt Luminile? Ie irea omului din minoratul de care el însu i este responsabil. Minorat, adic incapacitatea de a se servi de judecata sa f îndrumarea altuia, minorat de care este el însu i responsabil, deoarece cauza acestuia rezid

nu într-un defect de judecat

curajului de a se folosi de ea f

ci în absen a deciziei

i a

îndrumarea altuia. Sapere aude!1 Ai curajul

de a te sluji de propria- i judecat . Iat deviza Luminilor. 2. Lenea i la itatea sunt cauzele care explic de ce un num r atât de mare de oameni, dup ce natura i-a eliberat de mult de sub orice înrâurire str in , r mân totu i prin propria lor vrere, de-a lungul vie ii, minori, i de ce altora le este u or s se instituie în tutori ai celor dintâi. E atât de u or s fii minor! Dac am o carte care-mi ine loc de judecat , un îndrum tor care-mi ine loc de con tiin , un doctor care hot

te asupra regimului meu de via

etc., într-adev r, nu e nevoie s -mi mai dau vreo osteneal . Nu e nevoie s m gândesc dac m voi putea achita de o îndatorire: se vor îns rcina al ii cu aceast

treab

plicticoas . Astfel, faptul c

marea majoritate a oamenilor

(inclusiv sexul slab în integralitatea lui) consider ca foarte periculos pasul acesta înainte care duce la majoratul lor, în afar c este ceva penibil, este lucrul pe care se sprijin

cu mult

pl cere tutorii, atunci când î i iau

îndrept irea de a exercita o înalt tutel asupra umanit ii. Aceasta dup ce i-au adus turma într-o stare de nerozie, i dup ce s-au îngrijit ca blândele creaturi s nu aib permisiunea i îndr zneala de a face cel mai mic pas în afara arcului în care au fost închise. Ei le expun pericolelor care le pândesc dac se încumet s se aventureze singure în afar . Or, pericolul acesta nu e cu 1

Îndr zne te s gânde ti.

2

Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

adev rat atât de mare, c ci dup câteva poticneli înva

s mearg singure; cu

toate astea, un accident de tipul acestor poticneli le face tem toare, iar frica ivit de aici le opre te îndeob te de la gândul de a mai încerca. 3. Este deci dificil pentru fiece individ în parte s ias din minoratul care i-a devenit, aproape, natur . S-a compl cut atât de bine în el, deocamdat pentru c

i

e într-adev r incapabil s se foloseasc de propria-i judecat , nu a fost l sat niciodat s încerce. Precepte i formule, aceste

instrumente mecanice de folosire a cuvântului sau mai degrab

ale unei

proaste exercit ri a însu irilor naturale, iat clopo eii ce i s-au atârnat de gât unei p

i aflate în minorat. Chiar respingându-le, cineva n-ar proceda astfel

decât la un salt riscant peste an urile cele mai primejdioase, dar atâta tot, c ci nu e obi nuit s

i foloseasc picioarele în deplin libertate. Deopotriv de rari

sunt i aceia care au ajuns prin osteneala propriei lor min i s se smulg din minorat i s poat înainta cu pasul sigur. 4. Dar ca un public numeros s r zbat singur la lumin , intrând de acum în domeniul posibilului, iat o libertate aproape inevitabil de care i mai pu in au parte. C ci vom întâlni mereu unii oameni care s aib gânduri bune despre eful lor, socotindu-l printre cei mai distin i din toat

masa

celorlal i, i care, dup ce ei în

i i-au rupt jugul, îl for eaz apoi chiar ei spre

a intra din nou în el, îndat

ce-au fost împin i la revolt

incapabili ei în

de unii tutori

i de iluminare: motivul pentru care e atât de d un tor s

transmi i mai departe prejudec i e acela c la sfâr it ele se r zbun pe autorii lor sau pe predecesori. Tot astfel, publicul nu poate parveni nici el decât întrun mod lent la iluminare. O revolu ie poate determina c derea despotismului personal i a opresiunii vinovate i autoritare, dar niciodat reform

o adev rat

a metodei de gândire; dimpotriv , noi prejudec i vor ap rea la

suprafa , la fel de numeroase ca i acelea vechi pentru marea mas privat de gândire.

3

Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

5. Or, pentru aceast iluminare, nu e nevoie de nimic altceva decât de libertate; i la drept vorbind de libertatea cea mai nevinovat fa

de tot ce

poate purta acest nume, cum ar fi aceea de a te folosi public de propria- i judecat

în toate domeniile. În prezent, îns , aud strigându-se din toate

ile: „Nu gândi i!”. Ofi erul spune: Nu gândi i, executa i! Perceptorul: Nu gândi i, pl ti i! Preotul: Nu gândi i, crede i! (Nu exist decât un singur st pân pe lume care spune: "Gândi i cât vre i i despre ce vre i, numai supune i!".2) Peste tot sunt limit ri ale libert ii. Dar oare care limitare e contrar ilumin rii?

i care nu este, ci, dimpotriv , o avantajeaz

pe aceasta? -

spund: exercitarea public a judec ii noastre trebuie s fie întotdeauna liber , i numai ea poate s aduc iluminarea printre oameni; dar exercitarea ei privat poate s fie limitat strict, f

a împiedica prin aceasta în mod

sensibil progresul Luminilor. În eleg prin exercitarea public

a judec ii

noastre pe aceea folosit în mod erudit dinaintea publicului cititor. Numesc exercitare privat o judecat pe care ai dreptul s-o folose ti într-un post civil sau într-o func ie determinat care i-e încredin at . Or, sunt un mare num r de treburi care pretind de la interesul comunit ii un anumit mecanism care e necesar i prin mijlocirea c ruia unii membri ai comunit ii trebuie s se comporte pasiv pentru a fi îndrepta i, prin guvernare, mul umit unanimit i artificiale, c tre o finalitate public

unei

sau cel pu in pentru a fi

împiedica i s distrug finalitatea aceasta. Aici nu e deci permis s gânde ti; trebuie s te supui. Dar, pentru ca o roti

a angrenajului s fie în acela i timp

un membru al unei comunit i, i chiar al societ ii civile universale, ca înv at care, sprijinindu-se pe propria-i judecat , se adreseaz publicului prin scrieri, el poate s gândeasc f

a tulbura treburile pentru care e preg tit par ial ca

membru pasiv. Ar fi foarte periculos ca un ofi er c ruia superiorul s u i-a dat un ordin s vrea s reflecteze în timpul slujbei asupra utilit ii sau inutilit ii acestui ordin; trebuie s se supun . Dar, dac vrem s fie drept, nu-i poate fi 2

Referire la Frederic al II-lea al Prusiei – v. infra.

4

Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

îng duit, ca înv at, s fac remarci asupra erorilor din vreme de r zboi i a le supune publicului s u spre judecat . Cet eanul nu poate refuza s pl teasc

impozitele care-i revin: chiar

i o critic

pertinent

i

a acestor

îndatoriri, dac trebuie s le suporte, poate fi pedepsit ca fiind un scandal (care-ar putea oferi ocazia unei nesupuneri generalizate). Cu aceast rezerv , acela i individ nu va putea avea acelea i drepturi precum cet eanul, dac î i exprim

ca înv at, în mod public, viziunea sa contra nepotrivirii sau a

injuste ii acestor impuneri. La fel cum i un preot e obligat s fac educa ie catehetic elevilor în parohia sa potrivit crezului Bisericii pentru care sluje te, ci a fost admis în ea cu condi ia aceasta. Îns , ca înv at, el are deplina libertate,

i chiar mai mult: are datoria de a comunica publicului toate

judec ile atent gândite i bine inten ionate asupra a ceea ce este incorect în acest crez i de a-i supune propunerile sale pentru o mai bun organizare a treburilor religioase i ecleziastice. Nici în aceasta nu este ceva care ar putea fi imputat con tiin ei sale. C ci ceea ce transmite prin func iunile lui, ca trimis al Bisericii, e prezentat drept ceva fa

de predarea c ruia nu are liber putere în

raport cu opinia sa personal , ci pe care e angajat s o exercite în numele unei autorit ii str ine. 6. El va spune: "Biserica noastr

propov duie te cutare sau cutare

lucru. Iat argumentele ei." Din aceast împrejurare va extrage pentru parohia sa toate avantajele practice ale propozi iilor la care el unul nu ar subscrie în totalitate, dar pe care s-a angajat totu i s le expun pentru c nu-i e complet imposibil s g seasc în ele un adev r ascuns, i pentru c , în orice caz, cel pu in în ele nu se afl nimic care îi contrazice credin a interioar . C ci, dac ar crede c nu mai g se te a a ceva, nu i-ar p stra func iunile; ar trebui s le seasc . În consecin , felul în care un educator î i folose te ra iunea în fa a asisten ei sale este doar o exercitare privat , fiindc e vorba doar de o reuniune de familie, oricât ar fi aceasta de mare, i, în raport cu ea, ca preot, nu e liber i nu trebuie s fie astfel, pentru c

5

exercit

o func ie str in .

Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

Dimpotriv , ca înv at, ca om care vorbe te prin scrieri publicului propriu-zis, adic lumii, - a adar ca membru al clerului în exercitarea public a judec ii sale - se bucur de o libertate f

îngr diri de a- i folosi judecata proprie i a

vorbi în nume propriu. C ci a pretinde c tutorii poporului (în chestiunile spirituale) trebuie s fie la rândul lor minori este o inep ie, una care duce la perpetuarea etern a inep iilor. 7. Dar o asemenea societate ecleziastic , într-un anumit sens un sinod al Bisericilor, sau o clas a preo ilor (cum se intituleaz ea chiar la olandezi), nar trebui oare s fie fondat pe dreptul de a ine predici despre un anumit crez imuabil, pentru ca prin aceast procedur s sporeasc greutatea unei tutele continue asupra fiec ruia dintre membrii s i, i, prin mijlocirea lor, asupra poporului, i spre a eterniza, tocmai, tutela aceasta? Eu spun c este complet imposibil. Un asemenea contract, care ar hot rî s totdeauna orice iluminare nou

îndep rteze pentru

a neamului omenesc, este radical nul i

neavenit; oricât ar fi el ratificat de autoritatea suprem , de parlamente i de cele mai solemne tratate de pace. Un veac nu se poate reuni i hot rî s pun veacul urm tor într-o situa ie care i-ar face imposibil extinderea cunoa terii (mai ales a celei asupra unor lucruri de un atât de înalt interes), debarasarea de erori, i în general progresul în iluminare. Ar fi o crim contra naturii umane, a c rei destina ie originar const tocmai în acest progres; succesorii sunt ca urmare pe deplin îndrept

i s

resping

asemenea decrete,

denun ând incompeten a i u ur tatea lor. Piatra de încercare a tot ceea ce poate fi hot rât pentru un popor sub form de lege depinde de întrebarea urm toare: „Ar accepta un popor s

i dea el însu i o asemenea lege?” S-ar

putea întâmpla eventual ca aceast lege s fie într-un anumit fel posibil doar pentru o durat determinat

i scurt , în a teptarea unei legi mai bune, în

vederea introducerii unei anumite ordini. Îns numai cu condi ia de a l sa în acela i timp fiec ruia dintre cet eni, i în special clericului3, în calitatea lui de 3

Aici, i cu sensul de înv at, îndrum tor al poporului.

6

Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

înv at, libertatea de a formula remarci asupra viciilor inerente institu iei actuale, i de a le formula într-o manier public , adic prin scrieri, l sând totodat

s

subziste ordinea stabilit .

i aceasta pân

în ziua în care

examinarea naturii acestor lucruri va fi condus destul de departe i destul de sigur pentru ca, sus inut de acordul unor voci (dac nu de al tuturor), un proiect s poat fi prezentat tronului: ar fi un proiect destinat s protejeze comunit ile care s-ar uni, dup

propriile lor concep ii, spre a modifica

institu ia religioas , dar care nu i-ar contrazice pe aceia care ar vrea s r mân fideli aceleia vechi. S te une ti, îns , împotriva unei constitu ii durabile care, fie i numai pe durata unei vie i de om, n-ar trebui s fie pus la îndoial de nimeni, sterilizând prin aceasta, o anumit

bucat

de vreme, progresul

umanit ii, i chiar f cându-l d un tor pentru posteritate, iat

ce este cu

des vâr ire interzis. 8. Un om poate foarte bine, în ce-l prive te, s

nu- i actualizeze

cunoa terea pe care-ar trebui s-o de in . Îns a renun a la ea, fie c o face pentru propria lui persoan , fie, cu atât mai mult, pentru posteritate, asta se nume te a fura drepturile sacre ale umanit ii i a le c lca în picioare. Or, ceea ce un popor nu are dreptul s hot rasc referitor la soarta lui, un monarh are cu atât mai pu in dreptul s fac în privin a poporului s u, c ci autoritatea sa legislativ provine tocmai din faptul c reune te voin a general a poporului în a sa proprie. Îns rcinat doar s vegheze pentru ca orice ameliorare real sau presupus s fie în acord cu ordinea civil , el poate, în rest, s fac din propriul lor ef ceea ce g sesc de cuviin

i lase supu ii

pentru salvarea sufletului

lor; nu este treaba lui aceasta, ci numai aceea de a veghea pentru ca unii s nui împiedice prin for

pe ceilal i de la a trudi din toate puterile lor întru

realizarea i gr birea acestei salv ri. El este chiar d un tor pentru îns i majestatea lui dac se amestec în aceast afacere dând o consacrare oficial scrierilor în care supu ii s i se str duie s se reg seasc , fie c o face sub propria i înalta lui autoritate, caz în care se expune la întâmpinarea „Cezarul

7

Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

nu e deasupra gr

ticilor s i", fie, mai mult, dac î i coboar m rea a-i

putere destul de jos pentru a proteja în statul s u despotismul clerical i câ iva tirani împotriva restului supu ilor s i. 9. Dac prin urmare ne întreab cineva: „Tr im noi ast zi într-un veac luminat?”, iat

r spunsul: „Nu, îns

într-un veac aflat în mar

c tre

iluminare.” Mai trebuie îns mult, a a cum arat acum lucrurile, pentru ca oamenii, considera i în întregul lor, s fie deja în stare, sau numai s poat fi adu i în acea stare, de a utiliza cu pricepere i profit propria lor judecat , f ajutorul altora, în lucrurile ce in de religie. 10. Cu toate acestea, faptul c ei au acum câmp liber s se desf oare neînfrânat, i obstacolele din calea lor s devin tot mai rare, cele care se opun venirii unei ere generale a luminilor i unei ie iri din aceast stare de minorat de care oamenii sunt ei în

i responsabili, este un lucrul asupra c ruia avem

indicii certe. Din acest punct de vedere, secolul acesta este secolul Luminilor, sau secolul lui Frederic. 11. Un principe care nu g se te c e nedemn s i se spun c nu- i face o datorie din faptul de a se pronun a în chestiuni inând de religia oamenilor, ci le las în aceasta o deplin libertate, care în consecin

merit epitetul mândru

de tolerant, este el însu i iluminat: i merit s fie onorat de contemporanii s i i de posteritatea recunosc toare, dat fiind c el scoate neamul omenesc din minorat, cel pu in într-un sens guvernamental, i las liber pe fiecare s se foloseasc , în tot ce ine de con tiin , de judecata proprie. Sub el, venerabilii preo i au dreptul, f

nici un prejudiciu asupra îndatoririlor profesionale, s -

i lanseze judec ile i vederile lor care se îndep rteaz de la crezul oficial, în calitate de înv

i, i au dreptul s îl supun liber i public unui examen al

lumii, i cu atât mai mult are dreptul s fac asta oricare alt persoan care nu e limitat de nici o îndatorire profesional . Acest spirit de libertate se întinde i în afar , chiar i acolo unde el se izbe te de obstacole exterioare din partea unui guvern care nu- i cunoa te rolul. Aceasta îi serve te cel pu in de exemplu

8

Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

celui din urm pentru a în elege c nu se poate concepe unitatea lucrurilor comune într-o atmosfer de libertate. Oamenii î i dau tot mai mult silin a s ias din grosol nie, numai de nu i-ar da silin a atât de tare s r mân în ea. 12. Am înf

at argumentul esen ial al sosirii Luminilor asupra acelora

prin intermediul c rora oamenii ies dintr-un minorat de care sunt ei în

i

responsabili - mai ales asupra chestiunii religiei; deoarece, în ce prive te artele i tiin ele, st pânii no tri nu au nici un interes s joace rolul de tutori asupra supu ilor lor; în afara pie ei, acest minorat despre care am vorbit este cel mai prejudiciabil i în acela i timp cel mai dezonorant dintre toate. Îns felul de a gândi al unui ef de stat care favorizeaz Luminile merge i mai departe, recunoscând astfel c , chiar din punctul de vedere al legisla iei, nu e periculos îng dui supu ilor t i exercitarea public a judec ii lor proprii i de a- i produce în public, dinaintea lumii, propriile lor idei privitoare la o elaborare mai bun a acestei legisla ii, în ciuda chiar a unei critic ri sincere a celei care a fost deja promulgat ; avem în aceasta un exemplu ilustru, în care nici un monarh nu l-a dep it pe acela pe care-l onor m. 13. De asemenea, numai cel care, luminat el însu i, nu se teme de umbre, având totodat sub bra ul s u o armat numeroas

i bine disciplinat

pentru a garanta stabilitatea politic , poate s spun ceea ce un stat liber nu îndr zne te: „Ra iona i atât cât vre i i despre subiectele care v vor pl cea, dar supune i-v !”. 14. În felul acesta treburile omene ti iau aici un curs straniu

i

nea teptat: în orice caz, dac vom considera acesta în ansamblu, aproape totul în el e paradoxal. Un grad superior de libertate civil

ar p rea avantajos

libert ii de spirit a poporului, impunându-i acestuia, nu mai pu in, limite de netrecut; un grad mai mic îi ofer ocazia de a se desf ura în toat puterea sa. Prin urmare, o dat ce natura sub acest aspru înveli a eliberat o s mân , asupra c reia vegheaz cu toat tandre ea, adic aceast înclina ie i aceast disponibilitate a gândirii libere, tendin a aceasta ac ioneaz atunci gradual i

9

Immanuel Kant – Ce sunt Luminile

în sens opus asupra sentimentelor poporului (c ci prin ce altceva î i dezvolt poporul pu in câte pu in aptitudinea de a se comporta în libertate) i, pentru a încheia, ea ac ioneaz chiar în acest sens asupra fundamentelor guvern rii, cel ce gânde te profitabil pentru el însu i trebuind s trateze omul, care este astfel mai mult decât o ma in , potrivit cu demnitatea pe care acesta o merit . 15. În

tirile s pt mânale din Bueschning din 13 septembrie, citesc

ast zi 30 ale aceleia i luni anun ul Revistei Lunare Berlineze, în care s-ar afla spunsul domnului Mendelssohn la aceea i întrebare. Nu l-am avut înc în mân ; altminteri el ar fi oprit r spunsul acesta al meu, care nu mai poate fi considerat acum decât un eseu i care v de te în ce m sur hazardul poate s realizeze acordul gândurilor.

10