Cazul Eluana Englaro - Tatiana Tudurache

INTRODUCERE Cazul Eluanei Englaro e binecunoscut ȋn Italia: e vorba despre o fata care a suferit un teribil accident rutier ȋn noaptea de 18 ianuarie 1992, când autoturismul pe care ȋl conducea s-a izbit violent de un zid ȋn ȋmprejurimile localitataţii Lecco. Primele analize au demonstrat condiţiile deosebit de grave ȋn care se gasea Eluana – se afla deja ȋn coma -, relevând o fractura a osului frontal și o fractura-luxaţie a celei de-a doua vertebre cervicale; ȋn urma tomografiei se observa o puternica hemoragie ȋn emisfera cerebrala stânga și leziuni ȋn diverse alte zone encefalice, ȋn special ȋn partea fronto-temporale a emisferei stângi și a ambilor nuclei talamici. Accidentul determina starea de coma vegetativa permanenta cu tetraplegie spastica și pierderea facultaţilor psihice superioare. Fata ramane in viata si e internata in casa de tratament “Beato Luigi Talamoni” din Lecco. Eluana implinise de curând 21 de ani. In 1997 Beppino Englaro obtine tutela fiicei sale si in 1999 incepe o batalie judiciara care va dura aproximativ 20 de ani, cu scopul de a obtine pentru fiica sa dreptul de a muri cu demnitate. Tatăl a afirmat, susţinut si de martori, că Eluana și-a exprimat categoric dorinţa de a nu fi ţinută în mod artificial în viaţă în cazul ipotetic în care i s-ar întâmpla așa ceva. Prima cerere de a opri aparatele ii este refuzata atat in prima instanta, cat si in apel. In 2002 prezinta din nou aceeasi cerere in fata judecatorului tutelar, iar in 2006 prezinta o noua cerere care ii va fi refuzata pe motiv ca tutorele nu are putere de reprezentare in materia drepturilor strict personale din categoria carora fac parte si drepturile existentiale in discutie. Curtea de Casatie intervine de doua ori de-a lungul parcursului judiciar, si cu a doua hotarare1 caseaza sentinta instantei de apel si statueaza ca autoritatea judiciara are puterea de a autoriza intreruperea alimentarii artificiale in conditii de coma vegetativa permanenta daca reprezentantii legali probeaza ca persoana insasi, in deplinatatea facultatilor mentale, ar fi prezentat aceeasi cerere. 1

Curtea de Casatie, sentinta 21748/15 noiembrie – 16 decembrie 2007 1

Judecatorii de la Curtea de Apel Milano emit decretul din 25 iunie 2008 prin care pun in aplicare principiile de drept enuntate de Curtea de Casatie si ca urmare acorda autorizatia ceruta de catre dl. Englaro. La baza deciziei sta reconstruirea vointei si personalitatii Eluanei cu ajutorul declaratiilor martorilor si diagnosticarea starii de coma ca fiind vegetativa permanenta. Aceasta hotarare a fost extrem de controversata deoarece se introduce intr-un context legislativ in care lipsesc prevederi normative referitoare la eutanasie si testament biologic si nu exista deci parametri legitimi de referinta. Sentinta pionieristica a Curtii de Apel Milano are ca urmare introducerea unui recurs la Curtea Constitutionala care are ca obiect un asa-zis conflict in legatura cu separarea puterilor in stat. Parlamentul italian imputa Tribunalului milanez de a-si fi depasit atributiile judecatoresti si de a-si fi arogat prerogative specifice puterii legislative. Curtea Constitutionala declara contestatiile Camerei Deputatilor si ale Senatului ca fiind inadmisibile, deoarece sentintele Curtii de Casatie si ale Curtii de Apel Milano au eficacitate limitata exclusiv la cazul in speta si deci nu pot fi considerate ca fiind expresia asumarii unei functii normative. Procurorul general de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Milano a atacat si el cu recurs la Curtea de Casatie Decretul din 9 iulie 2008, dar Curtea de Casatie il respinge in 11 noiembrie 2008 pentru lipsa de calitate procesuala activa a procurorului. In 16 decembrie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a declarat inadmisibilitatea recursurilor inaintate de sase cetateni si sapte asociatii italiene care sesizeaza Curtea in temeiul art.2, 3 si 6 (privind dreptul la viata, interzicerea torturii, pedepselor si a tratamentelor inumane si degradante, si dreptul la un proces echitabil) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pe motiv ca reclamantele nu au calitatea de victime si nu au subit niciun fel de prejudiciu. TAR Lombardia pune punct acestui iter legislativ care a durat aproximativ 20 de ani si cu sentinta din 22 ianuarie 2009 impune Autoritatii Publice sa 2

coopereze pentru individuarea unei structuri sanitare dotate de tehnologia necesara pentru a acorda asistenta sanitara Eluanei dupa suspendarea aparatelor care o hranesc artificial. In 9 februarie 2009 Eluana Englaro inceteaza din viata, la trei zile dupa ce i-a fost suspendat tratamentul de hranire artificiala. La acea data avea 38 de ani.

3

Iter judiciar: 1992, 18 ianuarie – are loc accidentul Eluanei - avea 21 de ani; 1.1999, 2 martie - Tribunalul Lecco respinge cererea tutorelui de a obtine autorizatia de a suspenda tratamentul de alimentare artificiala a fiicei Eluana pe motiv ca aceasta cerere e incompatibila cu art.2 din Constitutie; 2.1999, 31 decembrie – Curtea de Apel Milano mentine dispozitiile Tribunalului Lecco pe motiv ca prevederile incongruente ale actualului sistem legislativ nu permit adpotarea unei astfel de decizii cu caracter ireversibil; 3.2002, 20 iulie - Tribunalul Lecco respinge din nou cererea tutorelui in virtutea principiului de prevalenta a vietii umane in ciuda conditiilor patologice ulterior intervenite si a vointei exprimate in precedenta de pacient; 4.2003, 17 octombrie - Curtea de Apel Milano confirma decretul Tribunalului Lecco; 5.2005, 20 aprilie - Curtea de Casatie cu ordonanta nr.8291/05 respinge recursul inaintat de tutore pe motiv ca nu a fost instaurat contradictoriul si predispune numirea unui curator special (v. pag.6); 6.2006, 2 februarie – Tribunalul Lecco respinge din nou cererea tutorelui si a curatorului special pe motiv ca acestia nu au drept de reprezentanta in ceea ce priveste drepturile strict personle ale interzisei; 7.2006, 15 noiembrie/16 decembrie - Curtea de Apel Milano, sectia "Persoane, minori si familie" recunoaste puterea generala de reprezentanta a tutorelui pentru toate drepturile care privesc ocrotirea persoanei, dar examinanad in fond cererea acestuia o respinge pe motiv ca activitatea probatorie desfasurata nu permite de atribuire ideilor Eluanei – exprimate in perioada cand aceasta era constienta si se bucura de optime conditii de sanatate - eficienta si eficacitatea necesara pentru a putea fi aplicate situatiei actuale (v. pag.9); 8.2007, 16 octombrie - Curtea de Casatie, sentinta nr.21748 - caseaza hotararea Curtii de Apel si retrimite cauza spre rejudecare intrucat considera insuficienta 4

motivarea judecatorilor Curtii cu privire la reconstruirea vointei Eluanei (v. pag.20); 9.2008, 9 iulie - Decretul Curtea de Apel Milano care reanalizeaza cauza si decide de a acorda tutorelui autorizatia de a suspenda alimentarea si hidratarea artificiala a Eluanei (v.pag.17); 10.2008,

8 octombrie - Curtea Constitutionala declara inadmisibilitatea

recursurilor inaintate de Senat si de Camera Deputatilor (v. pag.34); 11.2008,

16 decembrie – CEDO declara inadmisibilitatea recursului prezentat de

6 cetateni italieni si 7 asociatii italiane pe motiv ca reclamantele nu au calitatea de victima; 12.2009,

26 ianuarie – Tribunalul Administrativ al Regiunii Lombardia impune

Autoritatii Publice sa coopereze pentru individuarea unei structuri sanitare dotate de tehnologia necesara pentru a acorda asistenta sanitara Eluanei dupa suspendarea aparatelor care o hranesc artificial; 2009, 9 februarie – Eluana Englaro inceteaza din viata, la trei zile dupa ce i-a fost suspendat tratamentul de hranire artificiala – avea 38 de ani.

5

CURTEA DE CASATIE Sectia civila I, ordinanta nr.8291/20 aprilie 2005 Principiul conform caruia instaurarea contradictoriului la Curtea de Casatie reprezinta o cerinta de fond pentru admiterea acestuia e valabil si pentru cauzele care se dezbat in camera de consiliu, nefiind nevoie de instaurarea contradictoriului doar in cazul in care nu poate fi individuat un subiect de drept titular al unui interes contrar persoanei care a initiat procesul (in specie, Curtea de Casatie a declarat inadmisibil recursul inaintat de tutorele unui bolnav in stare vegetativa permanenta pentru obtinerea autorizatiei de a dezactiva aparatura medico-sanitara de hranire artificiala, deoarece nu a fost instaurat contradictoriul cu pro-tutore bolnavului). Drepturi fundamentale. Eutanasia. Apel. Recurs fara instaurarea contradictoriului. Inadmisibilitatea recursului. IN FAPT Cu hotararea adoptata in data de 20 iulie 2002, Tribunalul Lecco confirma legitimitatea procesuala activa in persoana lui Beppino Englaro, in calitate de tutore al fiicei Eluana, dar respinge recursul propus in fata judecatorului tutelar ex art.732 c.p.c. cu care Be.En., tinanad cont de caracterul ireversibil al starii de coma vegetativa permanenta in care se gasea fiica lui, cerea obtinerea autorizatiei de a dezactiva aparatura medico-sanitara de hranire artificiala. Eluana Englaro a fost victima unui accident rutier in 1992 iar in 1999 Be.En. a cerut pentru prima oara intreruperea tratamentului care contribuia la prelungirea vietii acesteia, si in particular a alimentarii artificiale. In 2002 tutorele a inceput o noua cauza in fata judecatorului tutelar cu scopul de a obtine autorizatia pentru intreruperea aparatelor, subliniind necesitatea de a-si “salva” fiica de conditiile de viata disumane si degradante in care se vedea obligata a trai. In replica, Tribunalul sublinia ca notiunea de reprezentare a personei interzise implica o obligatie pozitiva, orientata spre protejarea si conservarea vietii interzisului si adauga totodata ca sistemul legislativ italian ocroteste viata umana si deci ca autorizarea tutorelui, in calitate de subiect divers de persoana direct interesata, la intreruperea oricarei forme de administrare a alimentelor nu 6

gaseste un fundament juridic in stadiul legislativ actual. Be.En. face apel impotriva acestui decret, iar in 10 decembrie 2002 Curtea de Apel Milano respinge actiunea, facand in primul rand referire la imposibilitatea utilizarii directe a principiului autodeterminarii in cazul pacientului in stare vegetativa permanenta, si in al doilea rand la rolul tutorelui actualmente lipsit de mijloacele legale pentru a obtine autorizarea intreruperii alimentarii artificiale a fiicei sale. Curtea subliniaza totodata importanta si valoarea morala a doleantelor exprimate de Eluana in perioada precedenta accidentului, dar retine ca la momentul actual acestea nu pot fi puse in practica. Impotriva acestei hotarari Be.En. face recurs la Curtea de Casatie, fara insa a fi instaurat contradictoriul. IN DREPT Recurentul invoca violarea art.3572 si 4243 c.c. cu trimitere la art. constitutionale nr.2, 13 si 32 pe de o parte, si omiterea sau insuficienta motivarii decretului, pe de alta. Subliniaza faptul ca propria fiica nu este in gradul de a exprima in niciun fel consensul la un tratament care se configureaza ca fiind invaziv in ceea ce priveste sfera integritatii psihico-fizice si face trimitere la jurisprudenta constitutionala privind tutela libertatii personale impotriva oricarei interferente neconsentite asupra corpului sau psihicului unui individ. Invoca de asemenea necesitatea tutelarii demnitatii umane, care in niciun caz nu poate fi separata de tutela vietii in sine ca valoare constitutionala. In replica, procurorul general a cerut declararea inadmisibilitatii recursului pe baza faptului ca nu a fost instituit contradictoriul. Instituirea contradictoriului e indispensabila in vederea instaurarii raportului procesual, constituind un element a cui lipsa determina inadmisibilitatea recursului. Curtea de Casatie a afirmat si in precedenta aplicabilitatea acestui principiu in procesele cu pluralitate de parti avand interese contrare, si a relevat Art.357 cc. - Functiile tutorelui: Tutorele are obligatia de a-l ingriji pe minor, de a-l reprezenta in toate actele civile si de a-i administra patrimoniul. 3 Art.424 cc. – Tutela interzisului judecatoresc si curatela persoanei lipsite de discernamant 2

7

ca procedura instituirii contradictoriului nu este necesara doar in cauzele de procedura juridica unilaterala, si anume in acele cauze in care nu este posibila individuarea unui subiect de drept purtator al unui interes contrar partii care prezinta cererea in fata instantei. Pentru a stabili daca exista astfel de persoane care ar putea prezenta interese diverse sau chiar contrare acelora care reprezinta obiectul cauzei, e nevoie de individuarea drepturilor care formeaza obiectului prezentului recurs. Tutorele a cerut sa fie autorizat in vederea intreruperii aparatelor de alimentare artificiala care o hranesc pe fiica lui, Eluana Englaro, aratand totodata ca starea de coma vegetativa subzista de mai mult de 10 ani si ca interzisa e tinuta in viata de aparatura medico-sanitara. El sustine ca aceasta situatie, deoarece exclude orice urma de demnitate umana, exclude viata insasi inteleasa in adevaratul sens al cuvantului. Beppino Englaro actioneaza in virtutea prerogativelor conferite de art. 424 si 357 c.c., conform carora "tutorele ocroteste persoana..." dar trebuie sa se tina cont si de faptul ca cererea de autorizatie solicitata ar putea sa nu corespunda interesului persoanei interzise. De fapt, tutorele pune in discutie valori precum viata si moartea, care isi au fundamentul in convingeri filosofice, etice sau religioase de natura personala intima, convingeri in orice caz marcate de o puternica amprenta subiectiva. In considerarea faptului ca, in cazul de fata, interzisa nu se afla in conditii idonee pentru exprimarea unui consimtamant valabil in ceea ce priveste alegerea constienta a tratamentul care ii va fi administrat, instanta dispune aplicarea art.78 c.p.c. care prevedere numirea unui curator special in conditiile in care se evidentiaza un conflict de interese intre reprezentat si reprezentant. Curtea de Casatie face ulterior trimitere la legislatie si la jurisprudenta precedenta, care, chiar daca recunosc tutorelui puterea de reprezentare in materia drepturilor personale ale reprezentatului, nu ii confera absolut nici o putere in materia drepturilor strict personale (reintrand in acesta categorie drepturile existentiale). Pentru aceste motive, Curtea de Casatie dispune numirea de catre 8

Autoritatea Tutelara a unui pro-tutore ex art.346 c.c. care sa reprezinte minorul in speta echivalat cu persoana interzisa - in situatia in care interesul acestuia este opus tutorelui. Daca si pro-tutorele se regaseste in aceeasi situatie de incompatibilitate, judecatorul numeste un curator special ex art.360 c.c., deoarece normele juridice care ocrotesc interesele minorului se aplica si in cazul interzisilor judecatoresti, asa cum statueaza art.424 c.c. Confirmarea existentei unui subiect de drept cu interese contrare si deci posibilitatea concreta a istaurarii contradictoriului in proces constituie un motiv suficient pentru a declara recursul inadmisibil.

CURTEA DE APEL MILANO Sectia civila, decretul 15 noiembrie/16 decembrie 2006

Drepturile individului. Dreptul la sanatate si la autodeterminare. Subiect cu capacitate deplina de exercitiu. Posibilitatea de a refuza tratammentul care il tine in viata. Subiect lipsit de capacitate de exercitiu. Hranire artificiala prin sonda nasogastrica. Cerere de suspendare a tratamentului. Moarte sigura a pacientului in cazul suspendarii. Evaluare judecatoreasca. Comparatie intre dreptul la demnitate si dreptul la viata. Prevalenta celui din urma. Inexistenta dreptului la moarte. Consecinte. Respingerea recursului. In materie sanitara, daca este indiscutabil faptul ca pe baza dreptului la sanatate si la autodeterminare subiectul cu capacitate deplina de exercitiu poate refuza tratamentul care il mentine in viata, in cazul subiectului interzis hranit in mod artificial judecatorul care trebuie sa se pronunte asupra suspendarii tratamentului nu poate sa nu tina cont de consecintele ireversibile pe care le atrage suspendarea acestuia. Considerand imposibiltatea subiectului de a se hrani in mod divers rezulta indispensabila modalitatea invaziva a alimentarii prin sonda nasogastrica; suspendarea ar avea ca urmare moartea pacientului si deci judecatorul trebuie sa efectueze o evaluare intre drepturile garantate de 9

Constitutie - cum ar fi dreptul la autodeterminare si dreptul la demnitate al persoanei - pe de o parte, si dreptul la viata, pe de alta parte. O astfel de evaluare nu se poate incheia decat cu certitudinea prevalentei dreptului la viata, privilegiat in raport cu toate celelalte drepturi garantate de Constitutie. IN FAPT Cu cererea ex art.732 c.p.c. Beppino Englaro, in calitate de tutor al fiicei interzise Eluana Englaro, a cerut Tribunalului Lecco ca, dupa numirea in prealabil a unui curator special in conformitate cu cerintele art.78 c.p.c. alin.24, sa dispuna intreruperea alimentarii artificiale a fiicei sale care se gasea in stare de coma vegetativa ireversibila din 1992. Curatorul special a aderat la cererea tutorelui, sustinand ca viata Eluanei nu se conformeaza demnitatii umane. Cu decretul emis in 20 decembrie 2005-2 februarie 2006 Tribunalul Lecco a declarat inadmisibila si acesta cerere; tutorele se adreseaza Curtii de Apel Milano, solicitand ca, in urma unei activitati de natura probatorie, sa se reconstruiasca vointa Eluanei - manifestata constient in perioada precedenta accidentului contrara inversunarii terapeutice si, ca urmare, sa dispuna intreruperea alimentarii fortate deoarece invadeaza sfera personala si e contrarie demnitatii umane. Curatorul special solicita admiterea cererii tutorelui si insista asupra acceptarii probatiunii privind stabilirea vointei Eluanei in ceea ce priveste refuzul continuarii tratamentului care are ca unic scop conservarea vietii biologice in conditiile in care nu exista nicio sansa de ameliorare. Curtea de Apel a admis toate probele propuse de tutore si de curatorul special in vederea demonstrararii faptului ca Eluana, inaintea producerii accidentului, manifestase expres dorinta de a nu supravietui in conditii simile celor in care se gaseste in situatia de fata. PENTRU URMATOARELE MOTIVE Tribunalul Lecco a respins cererea pentru urmatoarele motive: - nici tutorele si nici curatorul special nu au calitate procesuala activa, deoarece obiectul cauzei priveste sfera drepturilor strict personale pentru care legea italiana nu accepta institutia reprezentarii; Art.78 c.p.c. alin.2: Se va institui un curator special ori de cate ori exista un conflict de interese intre tutor si reprezentat. 4

10

- chiar daca tutorele sau curatorul special ar avea o astfel de putere, cererea trebuie respinsa deoarece acceptarea acesteia ar contrazice principiile constitutionale de drept, DEOARECE - in lumina art.25 si 326 din Constitutia Italiana tratamentul terapeutic de alimentare artificiala, chiar invaziv dar indispensabil pentru mentinerea in viata a unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu, nu este doar licit, dar si obligatoriu incat exprima o obligatie de solidarietate fata de o persoana care nu poate exprima in mod valabil consimtamantul; - interpretarea corecta a art.32 din Constitutie exclude faptul ca s-ar putea efectua o distinctie intre vieti demne si vieti nedemne de a fi traite. Curtea releva astfel caracterul nejustificat al cererii tutorelui, conform caruia administrarea alimentarii fortate a Eluanei ar determina o situatie contrastanta normelor constitutionale, situatie in care demnitatea sa personala ar fi prejudiciata; - art.32 din Constitutie, orientat spre interzicerea supunerii unui individ oricarui tratament sanitar impotriva vointei acestuia, nu se poate aplica situatiei de fata deoarece alimentarea arfificiala nu e aplicata impotriva vointei pacientei, ci cu unicul scop de a o mentine in viata; - sunt irelevante tentativele de probatiune cu ajutorul carora tutorele incearca sa demonstreze ca Eluana exprimase cerinta de a nu fi supusa niciunui tip de tratament orientat spre conservarea vietii; cererea de suspendare a alimentatiei fortate nu e altceva decat o cerere de eutanasie omisiva, ilicita sub orice forma. In orice caz, cererea Eluanei de a nu dori sa supravietuiasca in stare vegettiva permanenta nu pare a fi exprimata intr-o forma apta a demonstra seriozitatea si Art.2 Constitutie: Republica recunoaste si garanteaza drepturile fundamentale ale omului, fie individual, fie in organizatiile sociale in care se dezvolta personalitatea sa, si solicita indeplinirea obligatiilor inderogabile de soliedarietate politica, economica si sociala. 6 Art.32 Constitutie: Republica tuteleaza sanatatea ca drept fundamental al individului si interes al societatii si garanteaza tratamente gratuite celor nevoiasi. Nicio persoana nu poate fi supusa unui tratament sanitar decat prin lege. Legea nu poate in niciun caz sa violeze limitele impuse de respectul fata de fiinta umana. 5

11

caracterul irevocabil al acesteia. ISTORIC 1. In 31 decembrie 1999 Curtea de Apel Milano - competenta in judecarea apelului inaintat contra hotararii Tribunalului Lecco - a afirmat ca tutorele are calitate procesuala activa in ceea ce priveste exprimarea acceptarii sau refuzul tratamentului terapeutic, dar cu toate acestea a respins cererea apelantului de a intrerupe alimentarea fortata a fiicei acestuia pe motiv ca "nu era inca solutionata dezbaterea medico-juridica privind natura alimentarii fortate, in sensul ca nu era stabilit daca acesta facea sau nu parte din categoria tratamentelor terapeutice". 2. In 17 octombrie 2003 Curtea de Apel Milano e sesizata cu un nou apel impotriva refuzului Tribunalui Lecco de a intrerupe alimentarea artificiala, si de aceasta data refuza motivand ca exista un conflict intre dreptul la viata si dreptul la autodeterminare al pacientului interzis, incapabil de a-si manifesta constient vointa. 3. Impotriva decretului de mai sus Beppino Englaro face recurs, iar Curtea de Casatie cu ordinanata nr.8291 in 3 martie 2005 declara inadmisibilitatea acestuia deoarece natura voluntara a jurisdictiei cu pluralitate de parti cerea pentru instaurarea contradictoriului prezenta unui curator special. 4. Tutorele s-a adresat din nou Tribunalui Lecco, solicitand numirea curatorului special in prezenta caruia a repetat cererea de intrerupere a alimentarii fortate. Tribunalul Lecco a refuzat din nou sa dea curs cererii, iar tutorele se adreseaza prezentei Curtii de Apel Milano invocand urmatoarele motive de apel: - decretul Tribunalului Lecco contrazice dispozitiile Curtii de Casatie, care a recunoscut calitatea procesuala activa a tutorelui si a respins recursul pe singuul motiv ca pentru instaurarea contradictoriului era nevoie de prezenta unui curator special; - demnitatea umana nu depinde de capacitatea de autodeterminare, si deci obligatia de a conserva cu orice pret viata individului incapabil de autodeterminare nu poate impune acestuia sa supravietuiasca intr-un mod 12

nedemn si disuman; - tratamentul fortat la care e supusa Eluana o constrange sa supravituiasca in conditii care lezeaza grav demnitatea umana. Totodata, e nevoie sa se tina cont de faptul ca e inconstienta si nu comunica in niciun mod cu mediul inconjurator, situatie pe care Eluana nu ar fi acceptat-o in niciun caz. Tutorele subliniaza, de asemenea, ca tratamentele invazive sunt considerate limite ale libertatii personale nu numai atunci persoana care ar trebui sa le suporte se opune, dar si atunci cand aceasta nu a consentit in cea mai mica masura la aceasta practica; - alimentarea fortata e un tratament invaziv din punctul de vedere al integritatatii psihico-fizice si ca urmare fiind un tratament care limiteaza libetatea personala nu poate fi dispus in lipsa acordului persoanei interesate deoarece incalca drepturile si libertatile fundamentale garantate de Constitutie; - deoarece Eluana nu e capabila de a-si exprima vointa, hotararea de a decide daca tratamentul la care este supusa incalca sau nu limitele demnitatii umane o va lua autoritatea judiciara, care va trebui sa tina cont de toate circumstantele in vederea reconstruirii vointei si a principiilor de viata ale Eluanei, exprimate constient anterior producerii acidentului. Curatorul special sustine cererea tutorelui, invocand la randul sau o serie de argumente in favoarea sustinerii pozitiei tutorelui: - reclama faptul ca judecatorul in prima instanta a respins probatiunea pe motiv ca nici tutorele si nici curatorul special nu au drept de reprezentanta in ceea ce priveste sfera drepturilor strict personale; - aduce in discutie prevederile codului deontologic al medicilor, care dispune ca in caz de deterorare a starii de constiinta, medicul trebuie sa insiste cu terapia de sustinere vitala cat timp o considera utila din punct de vedere rational; - subliniaza, asemenea tutorelui, ca obiectul cauzei e constituit de contradictia dintre dreptul la viata in sine si dreptul de a trai in conditii de demnitate, deoarece e o mare diferenta intre a "trai" in sens strict biologic, si a-si "trai viata" adica a fi capabil de decidere, de a avea sperante, de a face proiecte pentru viitor; - face referire la prevederile Conventiei de la Oviedo asupra drepturilor omului si 13

bioetica din 24 aprilie 1997, care dispune ca "vor fi luate in considerare cerintele exprimate in preedenta de catre pacient in legatura cu interventia terapeutica, daca in momentul in care aceasta este efectuata, pacientul nu isi putea exprima in mod valabil consimtamantul" si subliniaza, deci, inca o data, necesitatea de a fi respectate dorintele Eluanei. CURTEA DE APEL IN LEGATURA CU ADMISIBILITATEA RECURSULUI se pronunta in mod favorabil, recunoscand atat in persoana tutorelui, cat si a curatorului special, calitatea procesuala si substantiala activa in ceea ce priveste cererea acestora. Intr-adevar, din interpretarea art.357 si 424 c.c. reiese clar faptul ca in puterea conferita de conceptul "grija persoanei" sunt cuprinse fara nicio urma de indoiala dreptul si obligatia reprezentantului legal de a exprima consimtamantul persoanei interzise la efectuarea tratamentului medical. Grija persoanei implica nu numai ocrotirea intereselor patrimoniale, ci si, cu atat mai mult, protejarea drepturilor si intereselor existentiale, printre care se numara in mod indubitabil dreptul la sanatate inteleasa nu

numai in sens de integritate psihico-fizica, dar si

posibilitate de a se supune unui tratament medical determinat sau de a-l refuza. IN LEGATURA CU VOINTA ELUANEI pe baza legislatiei actualmente in vigoare in Italia, fata nu poate fi considerata moarta din punct de vedere clinic deoarece moartea intervine odata cu "intreruperea ireversibila a tuturor functiunilor encefalului”7. Eluana se gaseste in schimb in stare vegetativa permanenta, conditie clinica caracteristica unui pacient care respira, ai cui ochi pot ramane deschisi, ale cui pupile reactioneaza; reflexele trunchiului cerebral si ale coloanei vertebrale persista, dar nu exista niciun semn de activitate psihica si de interactionare cu mediul inconjurator in conditiile in care singurele reactii motorii reflexe consista in redistribuirea tonusului muscular. Acesta stare e consecinta distrugerii totale a cortexului (responsabil de gandurile si actiunile constiente si de actiunile voluntare ale indivizilor) si a conexiunilor cortico7

Cf. legii nr.578/1993 - Norme in vedere confirmarii si certificarii mortii. 14

encefalitice, in conditiile in care trunchiul cerebral functioneaza normal, si aceasta situatie are prognoza de ireversibilitate. Eluana se gaseste deci intr-o zona de mijloc intre viata si moarte, intrucat traieste si deci se bucura si poate uzufrui de toate drepturile garantate constitutional, cum ar fi dreptul la autodeterminare si la demnitate. Din actele depozitate in cauza reiese neindoielnic faptul ca starea vegetativa permanenta incepe in 1992 si de atunci conditiile de sanatate ale Eluanei nu s-au modificat in niciun fel, ca aceasta situatie e ireversibila si ca intreruperea alimentarii fortate ar conduce la moartea pacientei in cateva zile. Tutorele si curatorul au cerut suspendarea acestui tratament deoarece incalca limitele libertatii personale si ale demnitatii umane si in orice caz, e practicat fara a avea consimtamantul valabil exprimat al pacientului. In acest sens au propus proba testimoniala pentru demonstrarea faptului ca Eluana, cand era constienta, a manifestat o pozitie contrara prelungirii cu orice pret si orice conditii a vietii biologice. Prietenele Eluanei au relatat cum aceasta a simtit nevoia sa aprinda o lumanare dupa ce a vazut un alt prieten comun ajuns si el in coma la spital in urma unui accident de masina, dar a implorat gratia divina pentru moartea acestuia, repetand de mai multe ori "Asta nu e viata". Referindu-se la un alt prienten care si-a gasit moartea tot in urma unui accident, Eluana ar fi spus ca "Filippo, in toata nenorocirea, a avut norocul de a muri pe loc si nu a ramas imobilizat in coma, sau in orice caz paralizat sau inconstient”. Prietena a incercat sa o convinga de faptul ca oricum, viata reprezinta o valoare importanta, dar Eluana cu determinare si fermitate sustinea in continuare propriile convingeri. Continutul unor astfel de afirmatii, chiar daca contureaza personalitatea Eluanei - caracterizata de un puternic spirit de independenta, implacabil in fata conventiilor sociale si a regulilor, indragostita de libertate si de viata dinamica, ferma in convingerile sale - nu poate fi utilizat cu scopul de a evidentia pozitia determinata si definitiva a acesteia cu privire la refuzul continuarii tratamentului care la ora actuala o mentine in viata. E vorba de afirmatii cu caracter generic 15

facute tertelor persoane in momente de puternica emotivitate sub influenta evenimentelor care au vazut ca si victime prieteni ale pacientei, care la data respectiva era foarte tanara, era sanatoasa si nu lua in considerare conditiile in care se gaseste in momentul de fata. Nu se poate atribui in niciun caz acestor cuvinte valoarea unor afirmatii facute in cunostinta de cauza cu scopul de a produce ulterior determinate efecte juridice, cu atat mai mult cu cat situatia actuala nu era minimamente ipotizabila la data respetiva. Pe de alta parte, fiind vorba de afirmatii adresate in primis unor terte persoane si de catre acestea relatate cu ocazia prezentului proces, exista riscul ca acestea sa suprapuna sau sa substituire propria interpretare convingerilor Eluanei, alterand in acest fel mesajul original. Nu se poate atribui nicio valoare declaratiilor martorilor in cauza de fata si deci din acest punct de vedere pozitia Eluanei poate fi asimilata oricarui interzis judecatoresc care nu a exprimat absolut nicio parere in ceea ce priveste tratamentul si medicatia care ii va fi ulterior administrata. Consideratiile tutorelui si ale curatorului special au ca punct de plecare ideea ca alimentatia artificiala este de natura invaziva si ca urmare lezeaza grav demnitatea Eluanei, pentru ca o tin in viata fara nicio speranta de insanatosire sau cel putin de ameliorare a conditiilor sale, in stare vegetativa permanenta caracterizata de lipsa de constiinta - sau mai bine zis de orice contact cu mediul inconjurator - si deci o constrange la o viata lipsita de demnitate (esenta acesteia constand tocmai in constiinta si capacitate de relationare cu ceilalati). Be.En. sustine de asemenea ca viata umana, in conditiile in care e lipsita de constiinta, e lipsita de demnitate si ca dreptul la demnitate si la libertatea de autodeterminare (care se poate concretiza si prin refuzul tratamentului inutil si a inversunarii terapeutice) sunt garantate de Constitutie tuturor fara discriminare, si deci si interzisilor. Conform pozitiei tutorelui, consensul Eluanei e singurul instrument care permite de a nu fi considerate degradante si nedemne conditiile in care este obligata sa traiasca, ca urmare a tratamentului invaziv care ii este administrat. De aici rezulta necesitatea suspendarii alimentarii fortate, deoarece a fost initial pusa 16

in aplicare si ulterior continuata fara nicio dispozitie judiciara si deci fara temei legal, violand astfel art.13 si 32 din Constitutia Italiana. In considerarea celor de mai sus, Curtea de Apel Milano se gaseste in imposibilitatea de a opera o distinctie intre "vieti demne si vieti nedemne de a fi traite" si din aceasta cauza se vede obligata sa faca referire doar la conceptul de "viata" in sine, garantat de Constitutie, - independent de calitatea acesteia si de conotatiile subiective care ii pot fi atribuite. Rezolvarea cauzei presupune in acest sens operarea unei ierarhizari intre valori si drepturi garantate in mod egal de Constitutie, in cazul de fata intre dreptul la autodeterminare, dreptul la demnitatea persoanei si dreptul la viata. Acest conflict nu se poate rezolva decat in favoarea dreptului la viata, avand in vedere si pozitia pe care insusi legiuitorul i-a acordat-o in cadrul constitutional (art.2), pozitie favorizata in raport cu celelate drepturi prevazute de art.13, respectiv 32 din Constitutia Italiana. Caracterul unic al dreptului la viata este evidentiat de natura privilegiata a acestuia, tutelat de normele penale care sanctioneaza omorul, confirma caracterul indisponibil al dreptului la viata in art.579 si 580 c.p. si atribuie medicului obligatia juridica de a interveni pentru ocrotirea acestuia cf.art.40 alin.2 c.p., e subliniat in art.5 c.c care interzice actele de dispozitie asupra propriului corp, e prevazut de conventiile internationale la care a aderat Italia (cf. art.2 din Conventia pentru ocrotirea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale) si e confirmat de jurisprudenta nationala si internationala care pune accent pe ocrotirea cu orice pret a vietii ca valoare suprema si care exclud in orice caz existenta dreptului la moarte (v. in particular sentinta CEDO din 29 aprilie 2002, recursul nr.2346/2002, Pretty vs. Marea Britanie). Curtea de Apel Milano declara admisibil recursul si il respinge ca infondat.

CURTEA DE APEL MILANO Decretul din 25 iunie/9 iulie 2008 17

Bioetica. Intreruperea mijloacelor artificiale de mentinere a vietii. Autorizatie. Cererea tutorelui. Principiu de drept enuntat de Curtea de Casatie. Subzistenta celor doua conditii necesare. Ireversibilitatea starii vegetative. Autoritatea de "lucru judecat" cu privire la starea de sanatate a pacientei. Cererea corespondenta "vocii pacientului". Elemente de proba clare, univoce si concludente. Dispozitii. Ca urmare a cererii tutorelui, a fost autorizata intreruperea tratamentului de mentinere artificiala a vietii unei persoane care e alimentata cu ajutorul sondei naso-gastrice deoarece s-a constatat in speta ca se intrunesc ambele conditii necesare stabilite de Curtea de Casatie: ireversibilitatea starii vegetative, avand autoritate de "lucru judecat", si corespondenta dintre vointa pacientei reconstituita pe baza declaratiilor persoanelor care au cunoscut-o si care constituie elemente de proba clare, univoce si concludente, si cererea tutorelui. IN FAPT SI IN DREPT In 18 ianuarie 1992 a avut loc accidentul rutier in urma caruia Eluna Englaro, in varsta de doar 21 de ani, a suferit un traumatism cranio-encefalic cu leziunea tesuturilor cerebrale corticale si subcorticale care au cauzat imediat o stare de coma profunda si care apoi s-a cristalizat intr-o stare vegetativa permanenta caracterizata de tetrapareza spastica, pierderea oricarei facultati psihice si implicit pierderea oricarei functionalitati perceptive si cognitive si a capacitatii de a interactiona cu mediul inconjurator. Dupa circa patru ani de la accident, in 19 decembrie 1996, Eluana Englaro - deoarece intre timp nu s-a inregistrat nici cea mai mica ameliorare a starii de sanatate - a fost declarata interzisa de catre Tribunalul din Lecco. Tatal sau, Beppino Englaro, a fost numit tutore, iar in 1999 a inceput lupta grea si anevoioasa a acestui pentru a obtine, in interesul si in calitate de substitut al Eluanei, autorizatia de intrerupe terapia de mentinere artificiala a vietii. Cu ocazia primului recurs depozitat in data de 19 ianuarie 1999, cererea tutorelui a fost declarata inadmisibila de catre Tribunalul Lecco (deoarece a fost considerata incompatibila cu art.2 din Constitutie interpretat ca norma care instituie tutela absoluta si inderogabila a dreptului la viata) cu decretul depozitat in 2 martie 1999, confirmat apoi in apel de catre Curtea de Apel Milano - sectia "Persoane, minori si familie" cu decretul din 31 decembrie 1999 (judecatorii au 18

sesizat o situatie de incertitudine nomativa in ceea ce priveste acceptarea cererii de intrerupere a tratamentului de alimentare fortata). In cadrul celui de-al doilea procediment judiciar instaurat cu recursul depozitat in 26 februarie 2002, aceeasi cerere fu respinsa de Tribunalul Lecco cu decretul depozitat in 20 iulie 2002 (in care se sustinea principiul prevalentei necesare si inderogabile a vietii umane chiar in conditii patologice si in ciuda vointei exprimate in precedenta de pacient), confirmat din nou de Curtea de Apel Milano cu decretul din 17 octombrie 2003. Acest ultim decret a fost atacat cu recurs extraordinar in fata Curtii de Casatie si a fost declarat inadmisibil cu ordonanta nr.8291din 20 aprilie 2005 pe motiv ca nu a fost instaurat contradictoriul si predispune numirea unui curator special ex art.78 cpc pentru reprezentanta declarata interzisa. In cadrul celui de-al treilea procediment judiciar initiat cu recursul depozitat in 30 septembrie 2005, tutorele - solicitand in primis numirea unui curator special - cere din nou Tribunalui Lecco autorizatia pentru suspendarea tratamentului de alimentare fortata. Cererea este sustinuta si de curatorul special, iar tribunalul, cu decretul depozitat in 2 februarie 2006, declara si de aceasta data recursul inadmisibil, pe motiv ca nici tutorele si nici curatorul special nu au drept de reprezentare in materia drepturilor strict personale. Acest decret e modificat de Curtea de Apel Milano care, cu hotararea din 15 noiembrie/16 decembrie 2006, recunoaste in persoana tutorelui dreptul de reprezentare generala ex art.357 si 424 c.c., dar cu toate acestea respinge cererea apelantilor, invocand faptul ca probatoriul administrat nu permite atribuirea valorii de testament biologic ideilor exprimate de Eluana in perioada cand era sanatoasa, si deci in concluzie nu sunt valabile pentru certificarea vointei acesteia de a intrerupe tratamentul care o mentine in viata. Tatal Eluanei face din nou recurs la Curtea de Casatie impotriva hotararii de mai sus - pe de alta parte, atacata cu recurs incidental si de catre curatorul special - asupra caruia Suprema Curte se pronunta (sentinta nr.21748 din 16 octombrie 2007) dispunand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare prezentei sectii din cadrul Curtii de Apel Milano. 19

CURTEA DE CASATIE Sentinta nr. 21748/2007

Curtea de Casatie a admis recursul propus de tutore si sustinut de curatorul special pentru urmatoarele motive: - in situatiile in care se evidentiaza un conflict intre dreptul la sanatate si dreptul la viata, sau mai bine zis in acele situatii in care se iveste un contradictoriu intre medic si pacient, fundamentul oricarei solutii juridice se regaseste in normele constitutionale care garanteaza si privilegiaza dreptul la autodeterminare terapeutica; - in aceste conditii, exprimarea acordului informat al pacientului are ca urmare nu numai posibilitatea acestuia de a alege intre diverse modalitati de tratament, dar si facultatea de a refuza terapia si a decide in deplina cunostinta de cauza de a intrerupe tratamentul in oricare dintre fazele bolii, deoarece acordul informat este factorul care legitimeaza si constituie fundamentul tratamentului sanitar; - recunoasterea dreptului la autodeterminare terapeutica nu poate fi negat subiectului adult care nu mai este in gradul de a-si manifesta propria vointa din cauza starii de incapacitate totala in care se gaseste. In cazul in care, inainte de a interveni respectiva conditie de incapacitate, acesta a indicat in mod specific, prin intermediul unor declaratii anticipate, care este cu exactitate terapia care doreste sa ii fie aplicata si care este tratamentul pe care in schimb l-ar refuza, se va respecta dorinta acestuia. In cazul in care bolnavul nu si-a manifestat in precedenta vointa, in locul acestuia e autorizat sa se exprime reprezentantul legal al persoanei interzise - tutore sau curator - care ar putea solicita chiar si intreruperea tratamentelor care tin in viata persoana reprezentata; - cu toate acestea, "puterea" sau "obligatia" reprezentantului legal nu e neconditionata, ci e limitata de faptul ca dreptul la sanatate e un drept strict personal al fiecaruia dintre noi si ca libertatea de a refuza tratamentul presupune considerarea ideilor si conceptiilor despre viata si moarte ale interzisului. Aceste 20

idei isi au fundamentul in notiuni de natura etica sau religioasa, oricum de natura extrajuridica si deci in cel mai inalt grad subiective - si in acest sens trebuie sa fie oricum proprii subiectului bolnav, chiar daca este lipsit de capacitate de exercitiu; - decizia tutorelui este limitata in primul rand de necesitatea ca respectiva hotarare sa fie intotdeauna conditionata de ocrotirea si respectarea interesului suprem ("best interest") al pacientului; - urmatorul principiu de drept formuleaza alte doua conditii ulterioare si inderogabile: "In cazul in care bolnavul se gaseste de multi ani - in speta, de peste 15 ani - in stare vegetativa permanenta, cu consecinta unei incapacitati totale de a se relationa cu mediul inconjurator, si este tinut in mod artificial in viata cu ajutorul unei sonde naso-gastrice care indeplineste functia de a hrani si a hidrata pacientul, pe baza cererii tutorelui si in contradictoriu cu curatorul special, judecatorul poate autoriza dezactivarea aparatelor sanitare doar in prezenta urmatoarelor conditii preexistente: (a) cand conditia de stare vegetativa rezulta - in baza unui riguros control clinico-stiintific, a fi ireversibila si nu exista nici un fel de presupozitie medicala - conform standardelor stiintifice recunoscute la nivel international, care sa permita ipotizarea celei mai mici posibilitati de recuperare a constiintei si deci de intoarcere la un stadiu de perceptie a mediului exterior, si (b) e necesar ca respectiva cerere - in baza unor elemente de proba clare, univoce si convingatoare, sa exprime ideile pacientului insusi, asa cum au fost formulate si manifestate de bolnav in perioada precedenta starii de incapacitate, cum ar fi declaratii privind personalitatea sa, stilul de viata si conceptiile care ii definesc caracterul si care determina in cele din urma insasi ideea de demnitate personala. In cazul in care una dintre conditii nu este satisfacuta, judecatorul nu va autoriza intreruperea tratamentului deoarece in acest caz prevaleaza in mod absolut dreptul la viata, independent de starea de sanatate, de autonomia, de capacitatea de intelegere si de autodeterminare a pacientului si de ideea pe care cei din jur o pot avea despre calitatea si demnitatea vietii”. 21

- cu privire la decretul atacat, instanta de apel s-a limitat la confirmarea ireversibilitatii starii de sanatate a Eluanei, dar a omis cercetarea aprofundata a celei de-a doua conditii, si anume reconstruirea vointei acesteia intrucat nu a luat in considerare si nu a acordat importanta necesara dorintelor exprimate in precedenta de fata, si ca urmare toate aceste circumstante vor fi evaluate de instanta de retrimitere. In urma acestei decizii cauza a fost asumata di nou de catre tutore, care a depozitat un nou recurs in 5 februarie 2008 si ca urmare a fost incredintata sectiei "Persoane, minori si familie" in cadrul aceleiasi Curti de Apel Milano. In cadrul procedurii s-au constituit curatorul special care sustine instanta tutorelui, si substitutul procurorului general, care insista asupra respingerii cererii de autorizatie pentru intreruperea tratamentului. Dupa ce a analizat constitutionalitatea si legalitatea principiului de drept pe care este chemata sa il aplice, instanta de retrimitere a trecut la examinarea in fond a cauzei. (a) In acest stadiu al judecatii, Curtea nu pune in discutie conditia de ireversibilitate a starii vegetative, in primul rand pentru ca nu a fost contestata de niciuna dintre parti, si in doilea rand pentru ca a dobandit autoritate de lucru judecat: faptul ca Eluana se gaseste in stare vegetativa permanenta, si ca atare intr-o stare de coma ireversibila a fost si este un element incontestat in toate fazele precedente ale procesului. Expertiza medico-legala elaborata de doctori si profesori recunoscuti pe plan international evidentiaza certitudinea unui astfel de diagnosic/prognostic rezultata in urma examinarii diferentelor dintre starea vegetatia permanenta si alte strari comatoase similare (lipsa totala de reactie a stimulilor periferici, mutism acinetic, moartea trunchiului cerebral, moartea encefalului). Cu privire in particular la starea vegetativa permanenta, se precizeaza ca "pacientul respira in mod autonom, ochii pot ramane deschisi pentru o perioada mai mare sau mai mica de timp, pupilele reactioneaza la lumina, reflexele spinale 22

si ale trunchiului cerebral persista, dar nu se inregistreaza niciun semn de activitate psihica si de participare la mediul inconjurator, si singurele reactii motorie reflexe consista in redistribuirea tonusului muscular - acesta este o consecinta a distrugerii totale a cortexului si a conexiunilor cortico-diencefalice in conditiile in care trunchiul encefalic isi conserva modalitatea normala de functionare. Esenta starii vegetative consista in lipsa oricarei reactii adaptative mediului inconjurator, absenta oricarei facultati de a gandi, de a judeca, de a intelege, de a capta si emite informatii de la un pacient care manifesta intervale lungi de stare de veghe. Acesti pacienti pot respira in mod autonom, si functiile cardiovasculare, gastrointestinale si renale sunt conservate. Cateodata au ochii inchisi si dau impresia unui somn profund, altadata au ochii deschisi si par treji. Stimulii senzoriali intensi pot provoca accelerarea respiratiei, deschiderea ochilor, miscarea membrelor si miscari mimice. Cateodata se pot inregistra, chiar si in absenta oricarui stimul, miscari spontane automate (masticatiune, deglutitie dar chiar si zambete sau expresii de plans). Starea vegetativa permanenta exclude prezenta oricarui semn de perceptie constienta sau de mobilitate voluntara, cum ar fi de exemplu un raspuns intentionat la o comanda verbala sau gestuala, chiar daca ar fi sa ne limitam la o simpla inchidere a ochilor in semn de constientizare. Pacientul nu poate trai experiente cognitive sau emotive si ca atare nu poate avea niciun contact cu mediul inconjurator: reflexele spinale si ale trunchiului cerebral persista, dar nu se inregistreaza niciun semn de activitate psihica si de interactiune cu exteriorul, si nici capacitatea de a da un raspuns comportamental voluntar stimulilor senzoriali externi (vizivi, auditivi, tactili sau dolorifici) singurele activitati motorie reflexe constau in redistributia tonusului muscular. Trebuie facuta distinctia intre conceptele de “persistenta” si “permanenta”. In timp ca adjectivul "persistent" se refera la o situatie care s-a prelungit in timp cu un viitor incert, adjectivul "permanent" implica starea de ireversibilitate. Se poate spune, deci, ca starea vegetativa persistenta e un diagnostic, in timp ce starea vegetativa permanenta capata valoarea de prognostic. E necesar ca medicul sa astepte 12 luni - in caz de etiologie traumatica - inainte de a declara 23

"permanenta" (deci ireversibila) starea vegetativa a pacientului adult. Posibilitatile de a asista la redobandirea facultatilor psihice superioare dupa expirarea perioadei de un an sunt irelevante; se afirma in schimb cu certitudine faptul ca pentru acestia nu va mai fi posibila niciun fel de activitate psihica si ca au pierdut definitiv orice functiune care identifica specia umana ca atare - ei sunt doar fiinte vegetative. Se precizeaza de asemenea ca, in cazul de fata, starea de ireversibilitate e corelata caracterului incurabil al bolii, in sensul ca orice terapie farmacologica, chirurgica, radioterapeutica sau orice alt tip de interventie e inutila deoarece nu e in niciun fel posibila modificarea starii patologice. In urma accidentului stradal din 18 ianuarie 1992 Eluana Englaro a fost internata in spitalul din Lecco si diagnosticata cu un grav traumatism cranicoencefalic de natura frontala, fractura a epistrofeului si luxatie anterioara a acestei vertebre; a ajuns la spital cu un punctaj de 3-4 din "Glasgow Coma Scale" si a fost intubata imediat, dar deja in zilele urmatoare au inceput sa apara semnele hernierii trantentoriale cu tendinte de decerebrare si crize vegetative. Pe de alta parte, tomografia demonstra aparitia unei hemoragii la nivel mezencefalic pentru ca apoi tabloul clinic sa se stabilizeze si, dupa circa o luna de la accident, pacienta reincepea sa deschida ochii intrand din acel moment in stare vegetativa persistenta. Din 1992 si pana in 2008, in ciuda unei supravegheri stricte si acurate, nu a fost posibila relevarea celui mai mic indiciu care sa sugereze ca ar exista vreo interactiune sau contact intre pacienta si mediul inconjurator. Tinanad cont de aceste elemente, expertiza medico-legala confirma concluziile la care se ajunsese inca din 1996, si anume ca pacienta se gaseste in stare vegetativa permanenta, adica ireversibila, si ca absolut in niciun caz nu mai este posibila recuperarea vietii cognitive. Durata extrem de lunga a starii vegetative depaseste cu mult limita minima necesara pentru pronuntarea ireversibilitatii acestei stari. Se pot aminti, cu titlu exemplificativ, alte cazuri care au dobandit importanta la nivel international si care sunt mentionate in actele prezentului proces: in Franta in cazul Hervè Pierra a fost dispusa intreruperea alimentarii prin sonda nasogastrica 24

a unei femei in SVP de 8 ani, in timp ce in Marea Britanie in cazul To.Bl. starea vegetativa permanenta dura doar de trei ani. Curtea de Apel a luat act de starea de sanatate ale Eluanei si ca urmare a concluzionat ca elementele prezentate sunt idonee pentru atestarea faptului ca Eluana se afla in stare vegetativa permanenta si deci, ca aceasta conditie este ireversibila. S-a aratat ca, incepand cu 1992, starea vegetativa in care se gaseste Eluana nu a suferit nicio modificare si ca intreruperea alimentatiei artificiale prin sonda nasogastrica - cerute de tutor si de curatorul special- va determina moartea sigura a pacienta in cateva zile. Instanta raspunde astfel pozitiv primei cerinte (a) impuse de principiul de drept enuntat in sentinta 21748/07 a Curtii de Casatie si trece la analizarea celei de-a doua (b), care consta in demonstrarea faptului ca cererea tutorelui e congruenta cu personalitatea Eluanei, asa cum poate fi reconstituita cu ajutorul declartiilor persoanelor care au cunoscut-o, si ca ideile exprimate arata in mod convingator vointa acesteia de a nu se supune tratamentului care la ora actuala o tine in viata. (b) In considerarea faptului ca doar acest punct a fost atacat la Curtea de Casatie - intrucat, cu decretul din 15 noiembrie/16 decembrie 2006 Curtea de Apel Milano a respins cererea tutorelui pe motiv ca activitatea probatorie desfasurata nu permite considerarea ideilor exprimate de Eluana in perioada cand era constienta si se bucura de optime conditii de sanatate ca fiind dotate de eficienta si eficacitate in vederea aplicarii acestora la situatia actuala - instanta de retrimitere va decide daca declaratiile persoanelor care au cunoscut-o pe fata pot delimita un asa-zis testament biologic si daca acesta gaseste confirmare in personalitatea pacientei si in modul in care ea concepea ideea de demnitate umana. Suprema Curte de Casatie a dorit sa sublinieze faptul ca dreptul la sanatate sau la viata nu este o entitate abstracta, externa fiintei umane, care se poate impune asupra vointei omului in general, ci dimpotriva este subordonata acesteia. Evidentiind faptul ca, continuarea cu orice pret a vietii cu ajutorul 25

instrumentelor tehnice si a tratamentelor sanitare nu poate fi impusa nimanui, cu atat mai putin bolnavului care le refuza (chiar incapabil), Curtea de Casatie altceva nu face decat sa aplice principiul egalitatii de drepturi prevazut de art.3 din Constitutia italiana, care e interpretat in sensul in care face posibila nu numai ocrotirea intereselor materiale ale persoanelor care se afla in dificultate, dar mai ales da voce personalitatii, demnitatii si valorilor acestora. Acest drept e in mod necesar exprimat prin intermediul reprezentantului legal, deoarece in caz contrar nu s-ar putea actualiza dreptul strict personal la autodeterminare terapeutica care trebuie recunoscut si subiectului incapabil. E la fel de clar si faptul ca Suprema Curte nu confirma si nu sustine existenta unui drept la moarte, limitandu-se in schimb la recunoasterea existentei unui drept de natura constitutionala de a permite vietii sa urmeze cursul natural pana la moarte, fara interventia mijloacelor artificiale externe in conditiile in care produc minime avantaje si mult disconfort pentru bolnav, sau nu sunt tolerate si nici acceptate de catre acesta. Cu toate acestea, nu se poate confunda dreptul la autodeterminare terapeutica cu eutanasia, care nu este recunoscuta in legislatia italiana. In acest fel, optiunea tutorelui de a cere autorizarea pentru intreruperea tratamentului nu este libera, ci este in orice caz subordonata personalitatii si ideilor exprimate de Eluana, care vor trebui reconstruite in instanta; aceasta conditie are drept scop "recompunerea" vointei acesteia, fara de care nu s-ar putea realiza dreptul la autodeterminare. Situatia de fata nu imbraca forma "inversunarii terapeutice" deoarece alimentatia si hidratarea artificiala prin intermediul sondei naso-gastrice nu ii povoaca bolnavei dificultati sau intoleranta, ba dimpotriva bolnava le accepta fara niciun fel de probleme fiziologice. Curtea de Casatie exemplifica cu doua situatii in care ar fi posibila intreruperea tratamentului chiar in lipsa reconstituirii vointei bolnavului: - cand organismul nu mai e in gradul de a asimila substantele furnizate; - cand intervine o stare de intoleranta, relevata clinic, in legatura cu modul 26

"fortat" de alimentatie. Rationamentul Inaltei Curti considera alimentatia si hidratarea atificiala prin sonda nasogastrica ca fiind un tratament medical, si deci odata ajunsi la acest punct nu mai exista nicio urma de dubiu aspura naturii neconstitutionale a hotararii adoptate in fazele precedente ale procesului. In ceea ce priveste evaluarea atendibilitatii privind reconstituirea vointei Eluanei de a refuza orice tip de tratament de natura invaziva, paragraful 9 al sentintei nr.21748/2007 retinea faptul ca pe baza probatoriului administrat in fazele precedente ale procesului s-a demonstrat ca Eluana, exprimandu-se asupra unei situatii asemanatoare celei in care se va regasi ea insasi, s-a pronuntat in sensul ca ar prefera sa moara decat sa ramana in coma si sa fie tinuta in viata in mod artificial. In acest sens, decretul din 15 noiembrie/16 decembrie 2006 emis de Curtea de Apel Milano (prin care se sustinea ca declaratiile prietenelor Eluanei, chiar daca sunt relevante in ceea ce priveste conturarea personalitatatii acesteia – “caracterizata de un puternic spirit de independenta, de refuzul regulilor si al schemelor impuse, dornica de libertate si de a conduce o viata dinamica, ferma in hotararile sale” -, nu pot fi utilizate cu scopul de a evidentia vointa acesteia orientata impotriva continuarii cu orice pret a tratamentului care la ora actuala o tine in viata), atacat cu recurs in fata Curtii de Casatie, a fost considerat ca insuficient motivat si ca urmare trimis spre rejudecare prezentei instante din cadrul aceleasi Curti de Apel Milano. Curtea de Casatie a considerat eronat rationamentul care a condus la pronuntarea concluziilor decretului din 15 noiembrie/16 decembrie, dar nu a contestat premiza de la care a pornit acesta, si deci sarcina prezentei instante consta in evaluarea urmatoarelor aspecte: 1. care este cu exactitate varianta reconstituita de tutore cu privire la vointa probabila a Eluanei; 2. daca aceasta recontructie - in acele aspecte care presupun ca, ipotetic, Eluana ar fi refuzat tratamentul de sustinere a functiilor vitale, poate fi considerata atendibila - deoarece nu exprima ideile si conceptiile de viata ale propriului reprezentant legal si nici nu sunt conditionate de gravitatea situatiei actuale; 27

3. daca reconstituirea vointei ipotetice a Eluanei e sustinuta de diverse elemente cu caracter clar, univoc si convingator emerse in cadrul probatiunii; 4. daca si in ce masura curatorul special a asumat o pozitie convergenta cu cea a tutorelui; 5. daca reconstituirea personalitatii Eluanei, in virtutea elementelor de proba si a variantei propusa de tutor, e confirmata si de urmatoarele aspecte de care se va tine cont, cu referire la trecutul Eluanei: - personalitatea si identitatea acesteia; - stilul de viata si caracterul fetei; - sensul in care eluana intelegea integritatatea; - interesele critice si experienta acesteia; - dorintele eluanei; - declaratiile precedente; - modul in care ea concepe ideea de demnitate a unei persoane (in lumina valorilor sale de referinta si a conceptiilor sale etice, religioase, culturale si filozofice care orientau comportamentul fetei). 1. Aspecte rezultate din reconstituirea efectuata de catre tutore a personalitatii si implicit a vointei Eluanei, si pozitia convergenta adoptata de curatorul special Prezenta instanta a considerat oportuna interogarea in mod direct a d.lui Beppe Englaro in calitate atat de tata, cat si de tutor al Eluanei. Cu aceasta ocazie acesta a prezentat o imagine globala a personalitatii fiicei sale, precisa si concreta, in deplina conformitate trasaturile de caracter deduse din probatoriul administrat anterior. Tatal Eluanei a conturat - facand referire la anumite intamplari din viata fetei - imaginea unei tinere dotata cu o inteligenta acuta si precoce, cu o adanca sensibilitate, responsabila, independenta, care refuza orice compromis sau ipocrizie, plina de viata si cu dorinta de a trai cu maxima intensitate fiecare minut, directa si dornica de a-si face mereu noi prieteni, cu dorinta continua de a calatori si de a vedea lumea, in concluzie chemand-o "un 28

autentic pur-sange al libertatii". Relateaza apoi cum el insusi a fost mereu impresionat de intensitatea dorintei de libertate a fiicei sale si de spiritul liber al acesteia, care se manifesta cu multa forta ori de cate ori Eluanei i se parea ca cineva o forta sa spuna sau sa faca ceva. Poveste un ulterior episod semnificativ din viata fiicei sale - si mai precis cand aceasta avea doar treisprezece ani si intreaga familie petrecea vacanta la mare, Eluana a reactionat intr-un mod surprinzator la interdictia tatalui sau de a nu iesi din casa dupa o anumita ora: dintr-o data, a inceput sa transpire abundent. Curtea retine ca pe un fapt deosebit de important faptul ca relatand aceste intamplari, Be.En. nu s-a aratat orgolios de stilul de viata rebel al Eluanei; el nu a vrut sa demonstreze nimic altceva decat natura particulara a personalitatii indepentende a fiicei lui si a convingerilor care ii conduceau viata, subliniind in concluzie faptul ca el insusi se simte obligat a respecta si a impune de a fi respectata vointa Eluanei in conditiile in care fiica lui nu mai e in gradul de a-si apara si sustine ideile cu propriile forte. Tot in acest sens mentioneaza si suferinta Eluanei determinata de alegerea "obligata" de a frecventa liceul lingvistic privat administrat de Biserica catolica, intrucat era singurul cu profil umanstic din oras. Precizeaza de asemenea ca Eluana nu era o catolica practicanta, ci dimpotriva refuza si se rebela impotriva tuturor regulilor impuse de catre institutia Bisericii si povesteste cum fata a trebuit sa se adapteze unui mediu ostil oricarei forme de dialog in conditiile in care ea considera confruntarea pe plan intelectual ca fiind esentiala. Aceasta profunda incompatibilitate a determinat-o pe Eluana dupa numai trei ani sa ceara transferul la un liceu public, dar din nefericire nu erau inca instituite clasele a XII-a si a XIII-a. Dl. Englaro a evidentiat printre altele ca nici ulterioara inscriere a Eluanei la Facultatea de Drept din Milano nu a reusit sa linisteasca firea tumultuoasa al fiicei sale, care dorea sa urmeze o cariera care sa-i permita sa calatoreasca cat mai mult, sa cunoasca mereu persoane noi si sa-i ofere permanent posibilitatea de a se confrunta cu ceilalti, si in consecinta a optat pentru transferul la o facultate de filologie cu profil turism-management, care i-ar fi deschis calea spre noi si inedite experiente de viata. 29

Acest mod de a intelege viata si de a trai este incompatibil cu actuala situatie de fapt si cu alegerile pe care fata insasi le-ar fi facut daca ar fi avut posibilitatea sa o faca. In repetate randuri tutorele a insistat asupra faptului ca in niciun caz Eluana nu ar fi acceptat sa traiasca in conditii care ii impun sa depinda constant de ingrijiri medicale si care o reduc la un simplu obiect supus vointei tertelor persoane, si totodata a subliniat faptul ca Eluana si-a manifestat ferm vointa cu privire la situatia in care din nefericire se gaseste la ora actuala ea insasi. Concluzionand, tatal Eluanei a evidentiat ca ar fi de neconceput in viziunea fiicei sale ca o alta persoana sa poate dispune de viata sa impotriva vointei si a hotararilor sale; mai mult decat atat, mentioneaza ca el insusi impreuna cu mama Eluanei sunt ferm convinsi ca solicitarea intreruperii tratamentului reprezinta nu numai manifestarea fidela a vointei Eluanei, dar si convingerea lor ca Eluana are dreptul la afirmarea spiritului sau liber si independent. Un ultim element care intareste si sustine pozitia parintilor Eluanei Englaro este reprezentat de faptul ca la cererile acestora a aderat si curatorul special, numit cu scopul de a elimina orice conflict de interese intre reprezentant si reprezentat, si care prezinta o versiune identica celei infatisate de catre dl.Englaro. Curtea de Apel ia in considerare pozitia de garantie si control cu care a fost investit curatorul special si caruia i-a fost atribuita sarcina, in calitate de subiect impartial, de a verifica transparenta si veridicitatea intentiilor si scopurilor tutorelui. In situatia de fata, acest risc nu intra in discutie, doarece pe plan economic, material si logistic eluana nu constituie o problema pentru familie intrucat e internata intr-o structura publica iar costul tratamentului este suportat in intregime de catre sistemul sanitar national (S.S.N.); mai mult decat atat, Eluana nu detine bunuri mobile sau imobile, si in acest fel este exclus orice interes de ordin material, dar pe de alta parte fiind Eluana singurul erede nici nu se pune problema inlaturarii acesteia de la mostenire. 30

Curatorul special a confirmat in totalitate atendibilitatea reconstructiei realizata de tutore, bazandu-se pe informatii culese de ea insasi si aduce ca proba o scrisoare a Eluanei catre parinti, compusa cu ocazia sarbatorilor de iarna, in care fata exprima in termeni de recunostinta dragostea si increderea pe care o simtea fata de acestia, gratitudinea de a fi avut parinti care i-au oferit intotdeauna posibilitatea de a dialoga, care au sprijinit-o mereu, care au ingrijit-o, educat-o si care au crescut-o in asa fel incat ea, Eluana, a devenit persoana care era. Aceasta scrisoare demonstreaza faptul ca fata avea desavarsita incredere in parinti si intareste ideea ca actiunea tutorelui deriva din respectul si afectiunea pe care ei o nutresc fata de fiica lor. 2. Declaratiile martorilor Curtea de apel Milano considera ca declaratiile prietenelor din copilarie ale Eluanei au contribuit in mod semnificativ la conturarea personalitatii acesteia. Martorele au adus un aport credibil si relevant - in perfecta concordanta cu reconstituirea efectuata de tutore -, cu atat mai mult cu cat caracterul fiecaruia se manifesta liber in raportul de prietenie cu persoane de aceeasi varsta in ceea ce priveste exprimarea propriilor convingeri, temeri, nelinisti sufletesti si adevaratul fel de a fi. Prietenele Eluanei relateaza despre personalitatea solara, independenta, rebela si hotarata a fetei, despre conceptia sa despre viata conform careia demnitatea este data de deplinatatea facultatilor fizice si psihice. Fr.Da. subliniaza ca Eluana era o persoana vivace, mereu vesela, avea nenumarate pasiuni si interese si nu ar fi acceptat in niciun caz sa fie limitata din punct de vedere fizic sau psihic. La.Po. precizeaza ca Eluana nu facea sport, dar era mereu in miscare si nu suporta ideea de a petrece dupa-amiaza inchisa in casa – era ea cea care organiza intalnirile cu prietenii si iesirile in grup. Totodata, declara ca Eluana a afirmat ca ar prefera sa moara mai degraba decat sa ramana in viata, condamnata la o existenta pur biologica. Toate aceste declaratii dovedesc fara urma de indoiala spritul liber si 31

independenta Eluanei, precum se refuzul acesteia de a se supune oricarei constrangeri. In lumina acestor declaratii ale martorilor, ale tutorelui si curatorului special, rezulta ca fiind incontestabila corectitudinea cererii d.lui Be.En. de a opri aparatele care o tin in viata pe fiica lui inca din 1992, la care indubitabil ar adera Eluana insasi daca ar avea posibilitatea de a-si exprima vointa. In substanta, rezulta ca fata acorda o importanta deosebita facultatii de a se deplasa in mod autonom si de a exprima-si exprima vointa in mod constient interactionanad cu mediul inconjurator prin intermediul facultatilor intelectiveperceptive –cognitive. Aceste capacitati erau considerate ca fiind singurele instrumente de care se putea servi pentru a da un sens vietii. Ne aflam in fata unei conceptii personale, dar care in mod sigur nu e nici unica nici rara, si in orice caz nici macar de data recenta, fiind in schimb un principiu sustinut de insasi stiinta medicala: «Trebuie stiut ca bucuriile si placerile, linistea sufleteasca, rasul si jocurile, pe de o parte, si necazurile, nemultumirile, tristetea, durerea si plansul deriva din creier. Prin intermediul acestuia gandim, intelegem, vedem, auzim, cunoastem uratul si frumosul, placutul si neplacutul, deosebim ceea ce este drept de ceea ce nu este... » (Hipocrate, „Despre boala sacra”, 400 i.e.n). Se poate admite in aceste conditii ca Eluana ar considera ca fiind intolerabila existenta in stare de inconstienta, fara de a putea experimenta lucruri noi si fara a putea fi in contact cu ceilalti. In concluzie, nu se poate condivide parerea manifestata de catre cealalta sectie „Persoane, minori si familie” cu decretul din 15 noiembrie/16 decembrie 2006, prin care judecatorii au decis ca declaratiile martorilor nu pot fi utilizate cu scopul de a scoate in evidenta vointa sigura si ferma a Eluanei de a refuza tratamentul care la ora actuala o tine in viata si de a delimita, impreuna cu alte probe administrate in cauza, personalitatea Eluanei si modul in care aceasta concepea, inainte de a cadea in starea de inconstienta, ideea de demnitate personala, in lumina valorilor sale de referinta si a convingerilor etice, religioase, culturale si filosofice care determinau vointa acesteia. Suprema Curte de Casatie nu a sustinut ca era indispensabila reconstruirea 32

unui asa-zis testament biologic al fetei, ci ca era necesar si suficient ca instanta sa dovedeasca faptul ca cererea de a intrerupe tratamentul formulata de tata avand si rolul de tutore reflecta orientamentul si conceptiile de viata ale fiicei sale. Retine atentia episoadul in care Eluana, aprinzand o lumanare pentru prietenul ei aflat in coma in urma unui accident stradal, se roaga pentru moartea acestuia, fara a lua in considerare deloc ipoteza ca acesta ar putea trai si in conditii de totala incapacitate. De asemenea, declaratia unei prietene a Eluanei dovedeste incompatibilitatea dintre caracterul acesteia, pe de o parte, si statul de constrangere fortata datorata incapacitatii de a simti, gandi, comunica si manifesta pe de alta; acesta prietena face referire la scena in care merge la spital cu scopul de o vizita pe Eluana si ramane impresionata de faptul ca de fiecare data cand trebuia sa fie miscata pentru a-i fi schimbate asternuturile, Eluana era invelita intr-o fasa si apoi ridicata de un scripete, fapt pe care Eluana nu l-ar fi suportat: „ar fi rasturnat muntii si nu ar fi acceptat o astfel de situatie”. E adevarat ca e vorba despre o evaluare subiectiva a unei prietene, dar in contexul reconstruirii vointei prezumptive conteaza foarte mult impresiile persoanelor care au cunoscut-o bine pe Eluana. Este deci semnificativa imaginea acestui corp infasat si suspendat ca un simplu obiect ori de cate ori e nevoie ca cineva sa-l miste, sa-l spele sau sa-i faca masaj, situatie de absoluta dependenta pe care Eluana nu ar fi tolerat-o in niciun caz si nici macar pentru o perioada mai scurta de cei saisprezece ani care s-au scurs de cand ea se gaseste in aceasta situatie. In acest sens se vede confirmata cererea tutorelui, conforma si congruenta caracterului Eluanei, iar decizia de a intrerupe aparatele care o tin in viata reprezinta „interesul suprem al bolnavului”. In fata unei astfel de conceptii se mentine oricum ideea conform careia alimentarea si hidratarea bolnavilor care se afla in stare vegetativa permanenta constituie o obligatie fundamentala pentru medici si reprezinta totodata o manifestare a solidaritatii sociale, dar aceasta indatorire pierde orice relevanta in fata faptului ca Eluana, cand era inca in posesia facultatilor mentale, a exprimat o personalitate, un stil si un mod de viata, dorinte si idei care indica in mod clar si fara urma de dubiu ca nu ar fi acceptat sa 33

fie mentinuta in viata in mod artificial, in conditii de absoluta imobilitate si incapacitate psihico-fizica si ar fi preferat sa fie lasata sa moara intrucat orice interventie exerna orientata spre conservarea vietii biologice era considerata de ea ca fiind o degradare a demnitatii personale. Procurorul a recunoscut de asemenea ca „informatiile culese nu par a contrasta cererea tutorelui”. Pe baza probatoriului administrat se poate concluziona ca cererea inaintata de tatal Eluanei exprima conceptia de viata a acesteia si nu este in niciun fel conditionata de interese meschine ci doar de dorinta de a respecta personalitatea Eluanei si modul ei de a intelege demnitatea personala. Deliberand asupra cauzei, Curtea retine pe de o parte durata extrem de lunga a starii vegetative permanente, natura particulara a caracterului Eluanei, extraordinara propensiune spre libertate a acesteia, precum si raportul de totala incompatibitate intre conceptia ei despre demnitatea vietii si pierderea totala si irecuperabila a facultatilor motorie si psihice cu consecinta supravietuirii pe plan biologic a corpului, in conditii de dependenta totala. In speta, toti acesti factori prevaleaza asupra necesitatii de a tutela viata biologica in sine si pentru acest motiv cererea de autorizare a intreruperii alimentarii si hidratarii artificiale, asa cum a fost propusa de catre tutore si sustinuta de curatorul special, trebuie sa fie in mod inevitabil admisa. 3. Dispozitii accesorii pentru faza executiva Hotararea prezentei instante se va executa in asa fel incat intreruperea tratamentului de alimentare si hidratare artificiala cu sonda naso-gastrica, suspendarea

administrarii

celorlalte

medicamente

(antibiotice

sau

antiinflamatorii) si a celorlalte proceduri de asistenta vor avea loc intr-o casa de tratament si se va continua administrarea constanta a substantelor care au drept scop prevenirea sau eliminarea reactiilor neuromusculare (sedative sau antiepileptice), in modul si dozajul capabile de a asigura confortul necesar pasajului de la viata la moarte (de exemplu, prin umidificarea frecventa a 34

mucoaselor, administrarea de substante idonee eliminarii eventualei suferinte generata de absenta lichidelor in corp, ingrijirea corpului, etc.), in modul de a face posibile vizitele, prezenta si asistenta familiei.

CURTEA CONSTITUTIONALA Ordinanta n.334 din 8 octombrie 2008 Drepturi inviolabile. Bolnav in stare vegetativa permanenta. Intreruperea tratamentului de alimentare si hidratare artificiala. Sentinta Curtii de Casatie nr.21748/2007 care afirma dreptul la acordarea autorizatiei de intrerupere in anumite conditii. Decretul Curtii de Apel Milano din 25 iunie/9 iulie 2008 cu care sunt recunoscute si declarate operative dispozitiile Curtii de Casatie. Recurs inaintat de Camera Deputatilor si de Senatul Republicii privind conflictul ivit in legatura cu separarea puterilor in stat. Denuntata exercitarea de catre autoritatea judecatoreasca a atributiilor specifice puterii legislative, cu depasirea limitelor proprii si violarea principiului conform caruia judecatorii sunt obligati sa se supuna legii. Inexistenta elementului material al conflictului. Inadmisibilitatea recursului. Sunt inadmisibile recursurile in anulare inaintate de catre Senat si Camera Deputatilor referitoare la conflictul privind separarea puterilor in stat, in legatura cu sentinta nr.21748/2007 si decretul din 25 iunie/9 iulie 2008 pronuntate de Curtea de Apel Milano - care s-ar fi folosit de prerogativele puterii judecatoresti pentru modificarea sistemului legislativ, depasindu-si astfel atributiile si invadand in acest fel teritoriul rezervat puterii legislative. Camera Deputatilor invoca faptul ca legislatia nationala si internationala la care face referire Curtea de Apel si Curtea de Casatie (Conventia de la Oviedo, Codul deontologic al medicilor, art.2 al Coventiei CEDO, Norme pentru tutela sociala a maternitatii si asupra intreruperii voluntare a starii de gravidanta) ocrotesc dreptul la viata si la sanatate al persoanei si deci nu permit in niciun fel abandonarea bolnavului. Senatul, in schimb, reclama faptul ca nu intra in atributiile Curtii de 35

Casatie confirmarea dreptului bolnavului aflat in stare vegetativa permanenta de a intrerupe tratamentul sanitar invaziv in conditiile in care aceasta intrerupere determina in mod cert decesul pacientului, si de asemenea nu intra in prerogativele Curtii nici autorizarea tutorelui de a dispune de un astfel de drept strict personal. Senatul sustine deci ca sentinta Curtii de Apel a creat un precedent in ceea priveste depasirea limitelor puterii acordate autoritatii judecatoresti asumandu-si in acest fel o functie de care se bucura exclusiv puterea legislativa. In fapt, Senatul retine ca hotararea adoptata de Curtea de Casatie are valoarea unui act de natura legislativa cu care se introduce in sistemul juridic italian autorizarea intreruperii vietii bolnavului in stare vegetativa permanenta, si pentru a ajunge la o astfel de concluzie, judecatorii Curtii de Casatie au facut referire la diverse conventii internationale si sentinte emise in alte sisteme de drept, ignorand normele autohtone si in particular prevederile Codului penal. Curtea de casatie nu ar fi trebuit se apeleze la justificarea de non liquet, ci din contra ar fi trebuit sa resinga cererea tutorelui pe baza legislatiei in vigoare; de fapt, Parlamentul e singurul organ competent sa adopte norme care sa reglementeze hotararile pe care persoanele le pot adopta in materia testamentului biologic. Mai mult decat atat, exercitiul dreptului de a dispune de propriul corp si de a decide asupra tratamentului administrat, intrucat sunt drepturi strict personale, nu pot fi incredintate reprezentantului legal. Judecatorii Curtii Contitutionale considera ca un astfel de conflict nu exista intrucat Curtea de Apel nu a facut altceva decat sa aplice hotararea Curtii de Casatie care dispune ca „reprezentantul legal poate cere intreruperea tratamentului de mentinere artificiala a vietii daca actioneaza exclusiv in interesul incapabilului si, in individuarea celui mai bun interes al acestuia, trebuie sa hotarasca nu in locul si nici pentru bolnav, ci impreuna cu acesta”. Curtea de Apel Milano a actionat in mod legal, respectand strict principiile de drept enuntate de Curtea de Casatie si aplicandu-le cazului in discutie. Pe de alta parte, Curtea Constitutionala nu releva nicio indicatie care sa 36

demonstreze ca judecatorii si-au depasit puterile, deoarece hotararile adoptate de acestia au toate caracteristicile actelor pe care ei le pot emite si deci au eficienta limitata exclusiv la cazul de fata. Totusi, Parlamentul poate adopta in orice moment o hotarare care sa reglementeze institutia testamentului biologic, fondata pe echilibru intre valorile constitutionale garantite. Pentru aceste motive, Curtea Constitutionala retine ca, in specie, nu se intrevad elemente apte de a demonstra ca judecatorii Curtii de Apel Milano au emanat acte cu valoare normativa sau au subminat in vreun fel exercitiul puterii legislative atribuite Parlamentului.

CURTEA DE CASATIE SECTIILE UNITE Sentinta nr.27145 din 13 noiembrie 2008 Procurorul general de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Milano a atacat cu recurs la Curtea de Casatie Decretul din 9 iulie 2008 prin care judecatorii au admis cererea tutorelui si a curatorului eluanei englaro de a obtine autorizarea in vederea intreruperii tratamentului de mentinere in viata in mod artificial prin intermediul sondei naso-gastrice. Procuratura nu a contestat de aceasta data atendibilitatea recompunerii personalitatii eluanei, ci a atacat in principal hotararea judecatorilor de a nu considera necesara reexaminarea clinico-medicala a eluanei in ceea ce priveste ireversibilitatea starii vegetative, si in secundar a sustinut ca decretul in discutie este insuficient motivat. De cealalta parte, tutorele si curatorul special, in memoriile pe care le prezinta, invoca in primul rand faptul ca procurorul e lipsit de calitate procesuala activa si in al doilea rand invoca inadmisibilitatea si netemeinicia celor doua motive de recurs deoarece nu se bazeaza pe fapte concrete, ci pe supozitii si 37

ipoteze teoretice abstracte, cum ar fi de exemplu aceea ca ireversibilitatea starii vegetative nu poate fi dovedita. Curtea de Casatie deduce lipsa calitatii procesuale active a procurorului si implicit lipsa de legitimitate a recursului. Avandu-se in vedere caracterul exceptional al prezentei procurorului in procesul civil, actiunile acestuia sunt limitativ prevazute in codul de procedura civila si deci de stricta interpretare. Astfel, art.70 c.p.c. reglementeaza interventia voluntara a procurorului in cauzele in care este periclitat un interes public (alin.3) si interventia necesara a acestuia in cauzele avand ca obiect starea si capacitatea persoanei fizice (alin.1 n.3). Mai mult decat atat, puterea acestuia de a ataca o hotarare este in mod restrictiv stabilita de art.72 c.p.c., care, textual, o restrange exclusiv la sentintele relative la cauzele matrimoniale si la sentintele care declara eficacitatea sau ineficacitatea sentintelor internationale cu privire la cauzele matrimoniale. In speta, Procurorul general de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Milano a promovat recursul in temeiul art.70 alin1.n.3 c.p.c., calificand interventia sa ca fiind necesara. Apararea evidentiaza, in mod absolut corect, ca problemele legate de starea si capacitatea persoanei sunt exclusiv cele care fac referire la „pozitia individuala a persoanei fie ca cetatean in cadrul societatii fie in cadrul familiei” si nu cuprind in niciun caz aspecte privitoare la alte drepturi care nasc in legatura cu „pozitia individuala” in sine. Pentru aceste motive, Curtea de Casatie declara recursul inadmisibil.

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI Decizia nr. 55185/2008 La acest punct, controversatul caz al Eluanei Englaro ajunge in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului; dar cei care initiaza aceaasta noua etapa nu sunt participantii la fazele anaterioare ale procesului, ci diversi alti reclamanti – 38

persoane fizice sau juridice. Cele opt recursuri in anulare impotriva Italiei sunt introduse de catre tutori ale unor persoane aflate in stare vegetativa, asociatii de rude si prienteni ai persoanelor purtatoare de handicap grav, medici, psihologi si avocati care asista astfel de persoane, si de catre o asociatie pentru apararea drepturilor umane: ACMID-DONNA ONLUS. Acestia ajung in fata Curtii Europene deoarece sustin ca solutia la care s-a ajuns in cazul Englaro lezeaza „din punct de vedere etic, psihologic, social si juridic persoanele afectate de grave leziuni cerebrale” comportand pentru acestea prejudicii grave si ilicite. Reclamantii sustin deci ca ar fi vicime ale incalcarii art.2 (dreptul la viata), art.3 (interzicerea torturii si a tratamentelor inumane si degradante) si art.6 (dreptul al un proces echitabil) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Deciziile contestate ar putea constitui un precedent judiciar care ar putea avea un impact semnificativ asupra situatiei reclamantilor. In 16 decembrie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului, aplicand art.34 di Conventie si facand referire si la jurisprudenta, a declarat inadmisibilitatea celor opt recursuri in anulare inaintate de sase cetateni si sapte asociatii impotriva Italiei pe motiv ca reclamantele nu au calitatea de victime si nu au subit niciun fel de prejudiciu. Dupa cum s-a subliniat si in doctrina, in sistemul Curtii Europene notiunea de „victima” e o notiune autonoma, adica e un concept care are un continut si un semnificat propriu, interpretat de Curte in mod exclusiv si deci independent de semnificatia pe care o dau acestei notiuni statele membre. Conform jurisprudentei, reclamantul trebuie sa faca dovada ca a subit efectiv un prejudiciu al drepturilor garantate de Conventia Europeana. Nu e suficient ca acesta sustine in abstractis contradictia unei legi sau decizii nationale cu normele CEDO si ca urmare nu poate fi sustinuta in fata Curtii o actio popularis, ci reclamantul trebuie sa poata invoca faptul ca a subit un prejudiciu concret. Curtea considera admisibile si recursurile inaintate de victimele indirecte, 39

„par ricochet”; acestea sunt subiecte de drept care, in virtutea unei legaturi personale cu victima directa, sufera ei insisi un prejudiciu si au un interes concret in obtinerea incetarii violarii drepturilor garantate de CEDO. Acesta e cazul tipic al erezilor unui subiect decedat, care sunt afectati in mod direct de consecintele incalcarii dreptului lui de cuius. Jurisprudenta a recunoscut apoi existenta victimelor potentiale; acestea sunt subiecte de drept care pot reclama existenta unui pericol real al violarii concrete a drepturilor lor datorita situatiei particualare in care se gasesc acestia. Este cazul, de exemplu, persoanelor homosexuale care pot invoca o potentiala violare a drepturilor lor atunci cand legislatia nationala interzice relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex. Curtea trece la examinarea calitatii de victima in persoana reclamantilor. In ceea ce priveste persoanele fizice, judecatorii releva ca niciunul dintre reclamanti nu are o legatura directa cu Eluana sau cu familia acesteia si nici nu continua vreo actiune introdusa in precedenta de familia Englaro. Nu pot fi considerati deci ca victime, nici directe si nici indirecte. In ceea ce priveste persoanele juridice, Curtea concluzioneaza ca nici acestea nu sunt reprezentante ale familiei Englaro si niciunul dintre membrii acestei familii nu face parte din vreuna dintre asociatiile care au prezentat recurs, deci nu au calitate procesuala. Pasajul succesiv consista in verificarea calitatii de victime „potentiale”. Confruntand cazul in specie cu jurisprudenta precedenta in ceea ce priveste atribuirea calitatii de victima potentiala, Curtea aminteste ca e necesar ca reclamantul sa aduca indicii serioase si convingatoare privind posibilitatea ca drepturile lor sa fie violate. In cazul de fata Curtea sustine ca astfel de indicii nu pot fi intalnite. Curtea de Apel si Curtea de Casatie au emis sentintele contestate pe baza unor circustante concrete relative la o terta persoana. Mai mult decat atat, Curtea de Apel nu a facut altceva decat sa respecte si sa puna in aplicare principiile indicate de Curtea de Casatie. In concluzie, nu poate fi retinut niciun fel de prejudiciu, nici macar potential, pentru reclamantii prezenti in cauza. In ceea ce priveste persoanele juridice, Curtea retine ca o asociatie poate 40

avea calitatea de victima si deci poate promova o actiune in fata CEDO daca prejudiciul subit afecteaza intreaga asociatie, si nu doar unul dintre membrii sai. Curtea releveaza ca nu se intalneste o astfel de situatie in cazul de fata deoarece deciziile nationale contestate nu au niciun efect asupra activitatii asociatiilor reclamante care vor putea si in viitor sa-si desfasoare activitatea propagandistica in fata opiniei publice. Deci asociatiile reclamante nu au nici acestea calitatea de victime, nici macar potentiale. Curtea Europeana a Drepturilor Omului declara recursurile inadmisibile.

TRIBUNALUL ADMINISTRATIV AL REGIUNII LOMBARDIA – MILANO Sectia III, sentinta nr.214 din 26 ianuarie 2009

Statut si capacitate. Tratamente sanitare. Pacient in stare vegetativa permanenta. Alimentare artificiala. Acordul informat. (Constitutie, art.32) E necesar acordul pacientului in stare vegetativa permanenta (Svp) pentru a fi suspus la metode de tratament prin alimentare si hidratare artificiala deoarece sunt echivalente prestatiilor terapeutice necesitand ca si acestea aplicarea cunostintelor si practicilor medico-stiintifice. Autoritate de lucru judecat. Decizie administrativa. Obligatia de a se conforma. Este ilegala decizia Regiunii Lombardia –adresata tutror structurilor sanitare aflate pe teritoriul sau - de a interzice suspendarea tratamentul alimentar al pacientului aflat in stare vegetativa permanenta, in conditile in care exista o sentinta judecatoreasca cu autoritate de lucru judecat care a convalidat refuzul persoanei interesate de a primi un astfel de tratament.

In data de 19 august 2008 tutorele Eluanei Englaro prezinta o cerere Administratiei Publice Reginale Lombardia prin care solicita sa-i fie indicata 41

structura sanitara regionala care urma sa puna in aplicare dispozitiile sentintei din 25 iunie/9 iulie 2008 a Curtii de Apel Milano care autoriza intreruperea tratamentului de alimentare si hidratare artificiala a Eluanei. Administratia Publica in schimb a emis o decizie prin care interzice personalului sanitar din cadrul Serviciului Sanitar National suspendarea terapiei de mentinere a functiilor vitale in cazul pacientului aflat in stare vegetativa permanenta care a manifestat – prin intermediul tutorelui si al Autoritatii Tutelare – refuzul de a accepta un astfel de tratament, negand implicit dreptul acestora de a pune in aplicare dispozitiile respectivei sentinte. Administratia Publica se justifica precizand ca executarea unei astfel de hotarari si adoptarea de catre personalul sanitar a unei conduite care conduce la moartea pacientului echivaleaza cu incalcarea obligatiilor profesionale si de serviciu, cu atat mai mult cu cat decizia jurisdictionala cu care se cere executarea dispozitiilor nu cuprinde o obligatie formala in sarcina unor persoane sau structuri sanitare determinate. Beppino Englaro, in calitate de tutore al Eluanei Englaro, face recurs la Tribunalul

Administrativ

al

Regiunii

Lombardia

impotriva

deciziei

Administratiei Publice Regionale de a interzice tuturor structurilor sanitare de pe teritoriu executarea hotararii Curtii de Apel Milano. TAR Lombardia isi recunoaste competenta pentru rezolvarea conflictului in cauza si, prin sentinta nr. 214 din 29 ianuarie 2009 a admis recursul si a anulat decizia Autoritatii Publice Regionale. Pentru a pronunta aceasta solutie, TAR a retinut ca principiul constitutional al acordului informat (art.32 Const.) sta la baza raportului medic – pacient si constituie norma care legitimeaza tratamentul sanitar. Aceasta este corelata cu posibilitatea pacientului de a alege intre mai multe feluri de tratament medical, de a refuza eventual orice terapie si de a decide in deplina cunostinta de cauza intreruperea acesteia, in toate fazele bolii, si chiar si in faza terminala. Refuzul tratamentului medical, chiar si cand conduce la moarte, nu poate fi confundat cu eutanasia, adica cu un act comisiv sau omisiv care scurteaza viata si produce moartea; refuzul pacientului de a accepta tratamentul medical 42

echivaleaza cu dorinta acestuia de a nu interveni in niciun fel in evolutia bolii. Cu referire la persoana care se afla in stare vegetativa permanenta, daca aceasta a exprimat in precedenta refuzul constient al oricaror interventii medicale care ar permite corpului si implicit vietii biologice sa supravietuiasca intelectului, deci vietii spirituale, sistemul juridic italian permite respectarea si punerea in practica a acestei alegeri prin intermediul reprezentantului legal. Alimentarea si hidratarea artificiala prin sonda nasogastrica reprezinta proceduri efectuate de medici, care presupun un bagaj de cunostinte tehnico-stiintifice si care consista in administrarea de substante prin intermediul unor aparate medicale de specialitate. Acestea deci constituie un tratament sanitar in toata puterea cuvantului, a carui suspendare nu configureaza un caz de eutanasie omisiva si poate fi ceruta in mod legal de reprezentantul persoanei incapabile, dupa cum a stabilit si Curtea de Casatie prin sentinta nr.21748/2008. Aceasta sentinta a Tribunalului Administrativ nu urmareste dispunerea executarii materiale a unui titlu juridic; ea are drept scop criticarea actiunii administratiei regionale care se crede investita cu puterea de a nega unui individ exercitarea unui drept conferit acestuia de catre sistemul juridic. Dreptul pe care l-a obtinut in instanta Beppino Englaro nu poate fi contestat; poate fi revocat doar de instanta care l-a admis pe baza unei cereri prezentate de tutore sau de curatorul special. Nerecunoscand acest efect, Administratia Publica se situeaza pe o pozitie contrastanta intregului sistem juridic. Dreptul constitutional de a refuza tratamentul medical e un drept absolut care impune tuturor persoanelelor fizice sau juridice obligatia de a-l respecta fiind deci opozabil erga omnes. Manifestarea refuzului constient are ca urmare suspendarea oricarui tratament care nu poate intrerupe starea vegetativa si nu corespunde cu ideea pe care pacientul o are in ceea ce priveste demnitatea personala. Refuzul internarii bolnavului intr-o structura apartinand sistemului sanitar national – in conditiile in care acesta a manifestat dorinta de a nu se supune niciunui tratament medical – are valoarea limitarii nejustificate a unui drept, 43

deoarece spitalizarea pacientului nu poate fi conditionata de renuntarea bolnavului la un drept fundamental. Asadar, Eluana Englaro va putea exercita dreptul de a refuza tratamentul sanitar constand in alimentare si hidratare artificiala si de asemenea, beneficiaza de asistenta medicala chiar si in faza terminala, cand ii vor fi garantate toate mijloacele recunoscute de standarde stiintifice internationale, care sa ii asigure asistenta medicala si confortul necesar in perioada succesiva intreruperii alimentarii si hidratarii artificiale. Conformandu-se prezentei sentinte, Administratia Sanitara va indica structura sanitara adecvata situatiei de fata, dotata de mijoace idonee din punct de vedere tehnologic si administrativ, apte de a consenti exercitarea dreptului constitutional de a refuza tratamentul medical. In caz contrar, bolnava – prin intermediul reprezentantilor legali – e autorizata la individuarea pe cont propriu a unui spital care va executa sentinta judecatoreasca.

http://asterix-arteetmarte.blogspot.com/

44