Caracterul Finalist Al Educatiei

CARACTERUL FINALIST AL EDUCATIEI Educaţia nu este o activitate desfaşurată în sine şi pentru sine, ci una care urmăreşte atingerea anumitor finalităţi. O abordare corectă şi sistemică a fenomenului educaţional se poate realiza doar prin prisma intenţiilor urmărite şi a rezultatelor scontate. Sensul finalist al acţiunii educaţionale se referă la faptul că, în fiecare moment al desfăşurării sale, educaţia este orientată şi dirijată în funcţie de finalităţile (rezultatele) pe care aceasta le urmăreşte. Aceste finalităţi sunt determinate preponderent de contextul social-istoric în care se desfăşoară acţiunea educaţională şi mai puţin de dorinţele proprii ale elevului sau ale celui care organizează, declanşează şi conduce acţiunea educativă. Finalităţile educaţiei reprezintă orientările valorice ale activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii definite la nivel de sistem (educaţie / invăţământ) şi de proces (de învăţământ). Aceste orientări valorice sunt incluse în documente de politică a educaţiei elaborate la diferite niveluri ale deciziei: legea invăţământului, statutul cadrelor didactice, programele şcolare etc. Finalităţile educaţiei reprezintă dimensiunea subiectivă a activităţii de educaţie care transpune în practică – prin intermediul unor decizii de filozofie şi de politică a educaţiei, pe de o parte, şi de politică şcolară, pe de altă parte – dimensiunea obiectivă a activităţii de educaţie, definită la nivelul funcţiilor generale ale educaţiei. În acelaşi timp, trebuie evidenţiat faptul că finalităţile educaţiei ridică problema raportului dintre orientările valorice propuse, la diferite niveluri ale sistemului şi ale procesului de învăţământ, şi resursele pedagogice necesare. Modul de rezolvare a acestui raport demonstrează calitatea actului de politică a educaţiei, exercitat în cadrul unui sistem de învăţământ pe termen lung, mediu şi scurt. Din perspectiva acţională educaţia are un caracter finalist. Ea este produsul acţiunii oamenilor şi în consecinţă poate fi explicată şi abordată prin prisma intenţiilor urmărite şi rezultatelor obţinute. În alţi termeni, acţiunea educaţională este

un ”fapt uman”, instituit şi organizat în vederea dobândirii unor finalităţi. Pe de altă parte, ea presupune anticiparea pe plan teoretic şi mintal a rezultatelor pe care le are în vedere, iar pe de altă parte întreaga ei desfăşurare este dirijată din interior de această proiecţie ideală, conştientizata şi transpusă în practică de către agent. Finalitatea se înscrie astfel ca o dimensiune definitorie a educaţiei prin care se delimitează tranşant de ansamblul influenţelor pe care le generează diferite medii educaţionale în care individul se află în ipostaza sa de membru al societăţii. Sensul finalist desemnează astfel faptul că în orice moment educaţia este orientată şi dirijată în funcţie de finalităţile pe care le urmăreşte. La rândul lor, aceste finalităţi nu sunt simple dorinţe sau intenţii ale agentului acţiunii educaţionale, ele sunt generate de contextul social în care respectiva acţiune se desfăşoară, de potenţialităţile interne ale receptorului acţiunii, toate fiind conştientizate de către cel care declanşează şi conduce acţiunea. Finalităţile educaţionale circumscriu modelul de personalitate pe care educaţia urmează să-l formeze. Ele se diferenţiază şi integrează într-un tot unitar, în funcţie de cerinţele sociale şi cunoaşterea mecanismelor psihologice ale învăţării umane. Aceste finalităţi îmbracă forma idealului educaţional scopurilor şi obiectivelor educaţionale. Ele se constituie într-un sistem cu o funcţionalitate internă, călăuzind întreaga organizare şi desfăşurare a acţiunii educaţionale. În esenţă, acţiunea este definită ca ”realizare a unui scop de către un agent într-o situţie”.1 Desprindem astfel ideea că educaţia este un ”produs” al omului, un rezultat al anticipării sale, o creaţie a sa. 1 - T. Parsons

Finalităţile acţiunii educaţionale sunt sistematizate în trei categorii principale: idealul educaţional, scopurile şi obiectivele educaţionale. Ele se constituie într-un sistem cu o funcţionalitate internă, conferindu-i astfel acţiunii educaţionale un sens şi imprimându-i un caracter conştient şi organizat. Finalitatea 2 este caracteristica esenţială a aducaţiei, exprimând sensul său teleologic 3; în acest context ea reflectă tendinţele, intenţionalitatea şi proiecţiile privind rezultatele educaţiei, care se exprimă prin idealul educativ şi obiectivele educaţiei.

2 - lat. ” finalis” = ceea ce indică (semnalează) scopul (idealul), finalitatea 3 - gr. ” telos” , eos (teleos) = scop, ideal