Capitolul 2

Capitolul 2.Fata in fata

Am intrat in cantina…ca in fiecare zi zona aceasta mica si ingramadita era plina de elevi galagiosi,prost-crescuti si ingamfati.Ne-am dus la masa noastra,la care stateam in fiecare zi.Edward s-a dus si a luat ceva de mancare,de forma bine-inteles.In timp ce vorbeam parca despre week-end-ul pe care il vom petrece in munti,am vazut ca o pereche de ochi umani si curiosi era intreptata spre noi.M-am uitat si ghici cine ne studia cu asa multa ardoare:Isabella Swan,nou venita despre care tot orasul Forks vorbeste neincetat.Aceasta fata imi era antipatica..nu pot sa dau un motiv,dar cred ca ma cam enerva sa aud fiecare persoana din aceasta asezare ploioasa numita oras vorbind de un anumit om zile in sir,iar si iar si iar.Dar mai presus de acest sentiment de antipatie foarte intens,mai era ceva…sincer nu stiu ce;ma simteam ca si cum asi fi sau vom fi afectati de aceasta straina.In timp ce meditam la acest lucru,privirea mi-a zburat spre ea fara sa vreau.Avea ochi caprui,ciocolatii,parul saten si lung,iar fata,mai avea putin si ajungea ca a noastra de alba.In fine nu avea nimic spectaculos.Un muritor ca oricare altul.Mi-am dat seama ca Edward o studia cam cu prea multa atentie.”Sa nu imi spui ca vezi ceva la ea”am ras eu.”Taci Rose…nu,nu imi vine sa cred”spuse el cu vocea ca o soapta.”Ce anume?”…”Faptul ca nu imi pot citi gandurile…este incredibil…este parca imuna la asta”Cum adica???dar Edward putea citi gandurile orcarui om de pe pamantul asta…Este I-m-p-o-s-i-b-i-l….In timp ce ma framantam in sinea mea,suna clopotelul de intrare.Urmatoarea ora era sapaniola.Cea mai oribila ora din toate.Nu eram atenta niciodata si nici nu aveam de gand sa fiu.Timpul trecu destul de repede.Ne-am intalnit cu Edward,Alice si Emmet la masina.Am observat ca misteriosul meu frate era foarte tacut.Ne-a lasat in fata casei si a plecat fara sa ne dea vreo explicatie. -Oare ce e cu el?intreba Alice. -Credeti ca e din cauza ca a avut ultima ora cu fata cea noua?chicoti Emm. -Off,te rog,e o creatura insignifianta ca toate celelalte.Ar putea scapa de ea nespus de usor daca l-ar deranja cu ceva.Cred ca poate vrea sa fie pur si simplu singur.Punct. -Asa e…cred ca ai dreptate.Hai in casa;o sa aflam ce il deranjeaza cand se va intoarce…tu stii Alice?intreba Emmet,mereu dornic de informatii precise. -Va veni deseara,dar nu stiu exact cand,nici el nu stie.Ai rabdare si tu,o sa aflam,dar deocamdata.. -Intram si noi azi in casa,daca se poate?am intrebat eu,nemaiavand chef sa stau afara unde aerul jilav care era,pentru mine,irespirabil. In timp ce urcam scarile ma gandeam ce oare a patit Edward.Nu ii statea in fire sa nu comunice cu noi avand in vedere ca i-am fost alaturi atat de mult timp.Eram hotarata ca indata ce ajunge acasa sa discut cu el si nu cred ca eram singura care isi dorea sa afle adevarul in legatura cu purtarea lui…stranie. Ziua trecu parca cu incetinitorul.Era ora 4 si ceva dimineata…stateam cu totii in sufragerie asteptand…mai bine zis asteptandu-l pe Edward,care logic ca se lasa peste masura de mult asteptat.Dar…usa de la bucatarie se decschise iar in camera aparu fratele meu hoinar. -Buna,Edward!!Cum ti-ai petrecut noaptea,dragul meu fratior?l-am intrebat eu pe cel mai dulce ton.

Toti se uitara la mine urat,dar nu imi pasa;merita toate reprosurile pentru orele astea in care ne-a tinut pe toti pe jar.Nu mi se parea normal ca el,cel mai matur dintre noi sa faca asa ceva,mi se parea de-a dreptul absurd. -De cand iti dau tie raportul,Rosalie?nu crezi ca am dreptul sa fac ce am chef,ATUNCI CAND AM CHEF? -Asculta bine ce iti zic:cred ca noi suntem aceia care te-am ajutat,te-am sprijinit,te-am iubit in acesti aproape 200 de ani.Nu am drepate???iar acum cand iti cerem sau cel putin iti cer o explicatie o faci pe victima?Iti spun ca nu ai dreptul sa te pui in postura asta;pun pariu ca te-ai dus si ai urmarit-o pe…pe..tipa aia care… -Destul!ma opri Alice.Edward daca nu vrei sa ne spui ce ai facut e alegerea ta.Nu esti un copil de 12 ani care sa ceara voie sa faca ceva…Rose e foarte nervoasa,pentru ca nu stia ce e cu tine,de fapt toti eram,dar daca nu vrei sa ne spui…nu-i asa?intreba Alice,mereu impacuitoare si credul fara simtul realitatii,pe care se pare ca il aveam doar eu. -Ai drepate,spusera pe rand sora mea,Esme si Emmet.Cel ce avea cuvantul decisiv,”tatal nostru” nu spuse nimic,doar clatina din cap,dar nu mi-am dat seama daca in semn de da sau nu . -Multumesc ca ma intelegeti,dar ca Rose sa nu ramana cu o curiozitate pe parursul eternitatii…am fost in padure,am vanat si am stat de vorba cu Jasper… -Ca veni vorba..unde e?vru Alice sa stie. -Vine mai incolo…are o perioada de melancolie,chicoti Edward. -Ma duc sa ii tin companie,ne vedem mai incolo. Apoi micuta mea sora disprau in aburii padurii. -Presupun ca asta e;ei bine ma duc in camera mea si…sa stiti ca voi nu percepeti realitatea asa cum o fac eu si nu stiti ce se va intampla daca…m-am oprit,deoarece nu voiam sa ma mai cert.Nu mai aveam chef si voiam sa ma gandesc la ale mele. M-am incuiat in camera,simtind ca fierb de furie.Stiam ca Edward nu spune adevarul.Nu avea cum,sau poate da…nu-i nimic,in curand se va afla totul,totul.