Capitolul 12

Capitolul 12

:

Spunandu-i lui Renee

DPDV Edward Daca inima mea ar fi putut sa bata, cand degetele ei au apucat telefonul si au inceput sa tasteze, s-ar fi oprit. Mi-am tinut respiratia cand si-a pus telefonul la ureche. Am stat langa Bella pe canapea si mi-am pus bratele in jurul ei, se simtea binisor in bratele si a inchis ochii strans. Mama ei a raspuns la telefon de la celalalt fir din Florida. -Alo? Bella a oftat atat de adanc ca m-am intins si i-am mangaiat fata, plimbandu-mi degetele pe pielea ei. Atingerea mea parea sa o calmeze putin, si-a amintit de telefon cu o expresie panicata pe fata. -Vrei sa-i spun eu? am intrebat doar pentru Bella. Renee pe partea cealalta vorbea din nou. -Alo ? Alo? Bella si-a scuturat capul in raspuns la intrebarea mea. Apoi i-a vorbit in telefon mamei ei deja panicata. -Buna, mama. Eu sunt, Vocea ei era atat de inceata, de moale. Am tras-o mai aproape. Mi-am tinut respiratia in asteptarea a ceea ce venea. -Bella, ce bine ca te aud. Trebuie sa-mi cer scuze pentru cateva lucruri…in special pentru Edward, nu ar fi trebuit sa ma enervez asa, si…. Bella a intrerupt-o inainte ca ea sa continue, desi ochii ei erau surprinsi de regretul mamei ei.Am zambit putin, poate va merge mai bine decat m-am asteptat eu. Cu siguranta speram sa fie asa. Bella chiar nu avea nevoie de inca ceva care sa o supere, pe deasuprea copilului, a nuntii si schimbarile dese de dispozitie. -Mama, nu-i nimic. Inteleg, a soptit cun un mic zambet pe buze. -Bella, am fost rea cu tine, Si cu Edward…chiar nu ar fi trebuit sa spun lucrurile alea. Zambetul Bellei era din ce in ce mai mare, dar nu ii ascundea grija si spaima ca mama ei nu va primi noile vesti prea bine. -Stiu mama, Si Edward si eu te iertam. E chiar langa mine, de fapt, a spus Bella. Sprijinindu-se de mine inca o data si ma privea in ochi. M-am apropiat de telefon. -Buna Renee, am spus politicos. -Buna Edward. Imi pare rau pentru tot ce am spus sau facut. Stiu ca o iubesti pe Bella doar ca… -Suntem prea tineri? Am spus simtind ce gandea, desi nu i le puteam auzi prin telefon.Am auzit-o razand usor. -Da. A fost liniste cateva clipe, apoi Bella a vorbit din nou. Stiam ca este pregatita acum, sau , ma rog, atat de pregatita pe cat putea fi. -Mama, avem sa-ti spunem ceva neaparat. -Serios?

Puteam atinge ezitarea din vocea lui Renee. Stiam ca nu trebuia sa existe alte suparari intre noi, mai ales acum ca trecusem peste ultimul hop, dar trebuia neaparat sa spunem, trebuia ca ea sa stie. Vedeam cum lacrimile se nasteau in ochii Bellei. Cat de mult am si sperat si dorit, asta probabil nu se va termina cu o nota fericita. Mana Bellei tremura pe telefon. -M-mama. S-a oprit iar dorindu-mi mai mult decat orice sa nu fie nevoita sa faca asta, dorindu-mi sa fac eu asta pentru ea, sau sa nu facem asta deloc. Imi doream sa traim in pace cu acest copil, impreuna pentru totdeauna, fara sa trebuiasca sa infruntam atata durere. Am sarutat-o pe frunte pe Bella. -Sunt aici, indiferent ce se intampla, i-am spus strangand-o cat de tare indrazneam. A dat din cap si a tras aer adanc in piept. -Mama, eu….eu sunt…eu sunt….insarcinatacucopilulluiEdward. Aproape am ras cand a spus cuvintele cu o asemenea rapiditate, dar rasul meu a fost oprit de replica lui Renee. -C-ce? -Sunt insarcinata, mama. A spus din nou Bella cu vocea moalea si plina de stres. Mi-am simtit inima de piatra rupandu-se cand si-a ingropat capul in umarul meu. Vroiam atat de mult sa elimin durerea care o supara, dar stiam ca nu am cum. Si ma durea. -Bella….oh Dumnezeule, cum ai putut lasa asta sa se intample? Intai imi spui ca te mariti iar acum asta? Vocea ei era oarecum calma, dar simteam multe sentimente in ea, neincredere, frica, si mai presus de toate, manie. Si Bella simtea acelasi lucru si atunci prima lacrima i-a cazut din ochi. -Mama, asta nu a fost o greseala, a spus cu grija, incercand sa nu lase lacrimile sa puna stapanire pe ea. Ei bine, nu a fost planuita, dar…., a facut iar o pauza inspirand adanc. Reusea sa-si pastreze tonul calm, dar cu fiecare cuvant pe care il spunea incremeneam din ce in ce mai pronuntat. Asta trebuie sa se termine. Imediat. Ii face prea mult rau. Intr-un final, Bella a continuat. -Dar, vreau asta, mama. Vreau copilul asta. Mi-am apasat buzele de parul ei si mi-a zambit. Ii vedeam lacrimile tinute in frau in ochii ei frumosi. -Cum ai putut sa faci o asemenea greseala? A tipat Renne, fatada calma cazand cand si-a arat cu adevarat emotiile. Cuvintele si tonul ei ma enervau.Bella sa te mariti atat de tanara, e una, dar un copil? Serios? Unde te gandeai? De ce mama dracului nu v-ati protejat? Nu am auzit- niciodata pe Renee tipand. Era neasteptat. -Mama, a tipat si Bella disperata in telefon. Imi doresc asta mai mult decat orice. Si nimic din ceea ce spui nu ma va face sa mi-o doresc mai putin…chiar e un miracol. Vocea ei se calmase. Simteam lacrimile navalind din nou. Mi-am strans dintii simtind un val de emotii. Vroiam sa fac durerea sa dispara, dar nu puteam.In schimb, am ascultat ce spunea in continuare. Edward credea ca nu poate sa aiba copii, si as fi fost in stare sa

accept asta dar acum, cu copilul pe drum, sunt mai fericita decat as fi crezut ca este posibil. -Bella faci aceeasi greseala pe care am facut-o si eu. Te casatoresti si ai un copil atat de devreme. Bella a incremenit, si eu ma uitam parca cu incetinitorul cum lacrimile incepeau sa cada mai repede.Cuvintele ei erau o soapte, abia auzite. -Eu, …eu am fost o greseala? Vocea ei s-a spart si ceva in mine s-a rupt. Gata. Nu mai puteam suporta, si nici Bella.Mi-am strans dintii atat de tare ca aproape ma dureau, mi-am intins mana pe dupa bratele Bellei. I-am luat telefonul incet si ea s-a prabusit pe mine, plangand in hohote cu intreg corpul tremurand. -Renee, am pus calm, nedorind altceva decat sa inchid. Dar stiam ca asta nu ar fi insemnat mare lucru. Cand a vorbit, cuvintele erau ingrozite, si-a dat seama prea tarziu ce greseala a facut. -Oh, Doamne Edward lasa-ma sa vorbesc din nou cu ea. Nu am vrut sa spun asta. Ea e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat. Nu am regretat niciodata ca am facut-o. -Stiu Renee, dar nu e in stare sa vobeasca acum, va trebui sa te sune mai tarziu ea bine? A trebuit sa ma lupt sa-mi mentin vocea calma. Vroiam sa urlu, sa tip sa fac orice altceva decat sa stau aici. Dar nu puteam. Trebuia sa-mi pastrez un anumit grad de autocontrol altfel o voi rani si mai tare pe Bella. -Edward, te rog, te rog, trebuie sa vorbesc cu ea Edward. Scuturam din cap si apoi mi-am dat seama ca nu ma putea vedea. -Nu. nu acum. Imi pare rau Renee, chiar imi pare. Vom vorbi mai tarziu. Trebuie sa inchid. A oftat a resemnare, si imi puteam imagina si lacrimile din ochii ei. De ce trebuia cineva sa planga sau sa sufere din cauza asta?Se presupune ca trebuia sa fiu un lucru minunat si frumos nu ceva care sa cauzeze atata durere. -Edward te rog, pune-o sa ma sune cat mai devreme. Aproape am zambit. -Asa voi face. Apoi am inchis telefonul si l-am aruncat pe podea inainte sa o iau pe Bella usor in brate in timp ce plangea din ce in ce mai tare. Am pupat-o pe frunte si o leganam usor incercand sa opresc valurile de larcimi. -Bella, Bella, sh….shhhhh, Bella, te rog, te rog, opreste-te din plans. O imploram cu vocea plina de emotie. Bella, te rog, nu a vrut sa spuna asta. A spus ca te iubeste si ca este cel mai minunat lucru din viata ei. Shhhhh, te rog, nu mai plange. Vocea mea era o soapta dar ea a auzit fiecare cuvant, -E-edward. Am zambit incet si am tinut-o si mai strans daca era posibil. -Sunt aici, iubito. Nu plec, Sunt chiar aici. Am incercat sa-mi fac voc ea cat mai lin posbila. Am incercat sa o calmez. -E-edward te rog ia-ma de aici, mi-a spus ingropandu-si fata in pieptul meu. Am dat incet din cap si m-am ridicat cu ea in brate. Ea statea fara vlaga doar degetele ei erau albe din cauza stransorii tricoului meu.

I-am scris repede un bilet lui Charlie, explicandu-i ca Bella s-ar putea sa nu se intoarca acasa in seara asta, si apoi am fugit pe usa, fara sa fac nici o pauza. Am trecut prin poiana noastra dar ploua si nu vroiam ca Bella sa raceasca. In schimb, am dus-o acasa. La mine. La noi. Din moment ce m-am apropiat de casa auzea gandurile ingrijorate ale familiei mele. E bine, Edward? Adu-o aici. Va fi bine. Se va calma. Nu-ti fa griji. Lasam gandurile calme ale lui Carlisle sa ma calmeze sip e mine. Nimeni nu avea ganduri atata de relaxante ca ale lui. Edward, Bella e bine? Am vazut ca o suna pe mama ei, dar a devenit o nebunie din momentul ala. Aveam tot felul de viziuni ale cuvintelor mamei ei dar indiferent ce spunea se termina cu Bella plangand. Cum se descurca Bella? Fii tare, Edward, gandea Esme, iubitoare si grijulie ca intotdeauna. Ii simt frustrarea si vina, Edward. Nu te invinovati tu din cauza asta. Nu e vina ta. Nu e vina nimanui. Nu puteam auzi nimic de la Rosalie si Emmett pentru ca plecasera din nou intr-o excursie prelungita. Stiam ca e din cauza ca Rosalie accepta cu greu ca Bella va avea un copil, si nu aveam nevoie sa-i aud gandurile ca sa-mi dau seama de asta. Rosalie era geloasa pe Bella, mai mult ca niciodata. Bella avea copilul celui pe care il iubeste si va deveni si nemuritoare. In mintea lui Rosalie asta era o nedreptate. Am oftat usurat cand am atins treptele din fata casei. Pana acum, lacrimile au incetinit si alunecase intr-un motait. Dar si in somn lacrimile inca curgeau. Am intrat inauntru. Carlisle era singurul din camera, eram sigur ca ceilalti ne acordau putina intimitte, dar eram destul de recunoscator pentru prezenta lui. -Cu ce am gresit? Am intrebat incet si m-am asezat pe canapea cu Bella inca in bratele mele. Ce as fi putut face diferit? Carlisle statea langa mine, si a pus o mana recomfortanta pe umarul meu. Era de ajuns. -Edward ai facut tot ce puteai face. Nu este nimic ce ai fi putut schimba, sau spune ca sa opresti ce s-a intamplat. Trebuie sa dai totul la spate si sa mergi inainte. Si trebuie sa faci asta pentru Bella. Nu este usor nici pentru ea. Va avea un copil, trebuie sa faca fata schimbarilor de dispozitie, si o mare parte din greutatea de a spune parintilor atarna pe umerii ei. Este greu pentru ea. -Stiu, am soptit, fara sa indraznesc sa vorbesc mai tare. Stiu. Stiu. Doar ca nu stiu ce sa fac. -Edward. Carlisle mi-a strans umarul, si m-am uitat in sus la el. Zambea. Un zambet mic, cald si era recomfortant. Stiam ca el, si Esme, Alice, Jasper, chiar si Rosalie si Emmett vor fi aici pentru mine, si pentru mine. Si stiam ca intr-un final totul va fi bine. Cand m-am uitat din nou in sus Carlisle nu mai era, si Bella se uita la mine cu ochii innotand in lacrimi.

-Tu crezi ca sarcina este o greseala? Copilul este o greseala? M-a intrebat cu o voce inspaimantata. Mi-am scuturat capul violent, si m-am aplecat sa o sarut pe frunte. Buzele mele au poposit cateva secunde inainte sa ma uit din nou in ochii ei. -Niciodata, Bella, niciodata. Un zambet timid si frumos a rasarit pe buzele ei. Si era tot ce aveam nevoie.