Cap3 Baudelaire Extra

▫ CAPITOLUL III ▫

BAUDELAIRE 3.1. VIAŢA “Baudelaire est au comblé de la gloire”, declara Paul Valéry în 1924. Dar această glorie venea târziu căci în timpul vieţii el fusese considerat un poet izolat, un solitar, un boem născocit şi trândav, suscitând judecăţile cele mai contradictorii şi nedrepte. Toată lumea este de acord că modernitatea poetică în Franţa, ca dealtfel pretutindeni în lume, a avut ca sursă creaţia baudelaireana. Un univers poetic nou, oraşul, o puternică influenţă în raport cu realitatea, care introduce sinceritatea ca singură atitudine creatoare, o exprimare fără reticenţe, iată principalele trăsături ale unei poezii care a înnoit total discursul liric. Personalitatea sa poate fi sintetizată într-un singur cuvânt : profunzime. El introduce în poeziile sale, o viziune care corespunde cu viaţa sa. Ineditul va fi deci verticalitatea poetică, net diferită de linearitatea anecdotică a poeziei de dinaintea sa. În istoria literară, Baudelaire este considerat ca precursorul a două direcţii în modernitate : simbolismul şi suprarealismul. Mare iniţiator al modernităţii, Baudelaire inaugurează o nouă psihologie a artei : el este preocupat de “ rănile de netratat” spre diferenţă de romancierii contemporani, într-un vers cu mult mai capabil să fixeze “les états morbides les plus fuyants, les plus tremblés, des esprits épuisés et des âmes tristes”13. Psihologul Paul Bourget discerne la el trei elemente care, combinate, provoacă savoarea amară a poeziei sale : misticitatea care-şi descarcă sufletul în senzaţii, asortată cu desfrâul atmosferei vicioase din Paris, luciditate, inteligenţă superioară, acuitate a spiritului de analiză : “De ce triple travail est sorti, avec la conception d’un amour à la fois mystique,

13

Huismans - A Rebours, chap. XII