Atentat La Normal It Ate

ASASINAREA MORALĂ Printre altele, dacă nu cumva cele mai importante trăsături de caracter ar fi discreţia şi demnitatea: particularităţi cărora le simţim tot mai mult lipsa atunci când analizăm o persoană. Oare cui să-i treacă prin minte să reproşeze cuiva atunci când, de cele mai multe ori, în mod gratuit, se lansează intr-o bârfă. Banala Defăimare! O cunoştem cu toţii. Începe de la o clevetire uşoară. Afli astfel date mai mult sau mai puţin importante din viaţa unor oameni. Apare imediat însă ceva nedefinit şi imposibil de controlat din adâncurile întunecate ale fiinţei şi faptele sunt înflorite, exagerate, deformate: umilirea unora devine sursă de umor, intimitatea este violată; lucrurile confidenţiale sunt date pe faţă; reputaţia este lezată sau distrusă; faptele demne de lauda sunt eclipsate de lamentări, murmure şi critici pedante. Este uimitor să constaţi cum oamenii tind să fie tot mai mult interesaţi de informaţiile negative decât de cele pozitive. Unii par chiar că se bucure numai de informaţiile senzaţionale şi scandaloase, de parcă nu i-ar interesa nimic altceva, dând dovadă de o curiozitate exagerată, una din multiplele slăbiciuni umane irezistibile, de altfel... Pentru unii bârfa dovedeşte incapacitatea de a se recunoşte şi a se accepta pe sine aşa cum este transferând inconştient asupra altei persoane propriile defecte, neîmpliniri, neputinţe, dezamăgiri, refulări...Bârfa pare să fie bucuria tainică a unora de a face cunoscut lumii anumite fapte ale altora... Încercând să inducă ideea că este mai bun decât cel bârfit. Eterna bârfă! Şi ce poate fi mai distrugător pentru viaţa unei peroane, decât bârfa?! Microbul răului îl are inoculat fiecare om. Dar bârfitorul simte uneori tentaţia diabolică de a modifica unele informaţii în sensul dorinţei sale! Alteori schimbul de informaţii degenerează în distrugătoarea defăimare. Şi ne întrebăm: oare ce latură întunecoasă a naturii umane îi face pe unii oameni să găsească plăcere în a păta reputaţia cuiva, a deforma adevărul şi a distruge vieţi?!Bârfitorul nu reuşeşte să se autocenzureze deloc, ceea ce face ca atitudinea sa să fie în dezacord cu regulile impuse de societate. Care poate fi mobilul unei bârfe distrugătoare? În cercuri restrânse, invidia şi ura. Poate fi şi răzbunarea ca rezultat al sentimentelor rănite, gelozia. Intriga având ca substrat invidia, gelozia, şi ura fac tot mai mult ca unii să folosească anumite cuvinte care să ultragieze şi să ofenseze. Şi toate aceste sentimente sunt rodul refulărilor adunate în sufletul omului din ancestral. Cumplit! Auzi tot mai mult cum unii flecăresc despre „afacerile” altora, le exagerează fără a reflecta asupra consecinţelor; dezvăluie greşelile prietenilor, ale partenerilor conjugali, ale copiilor lor, fără să ia în calcul prejudiciile pe care le pot provoca acestora: prejudicii morale şi chiar materiale. Tot mai multe persoane cad victime la tot lelul de bârfe. La fel de grav este faptul că tot mai mulţi cad victima autodefăimării:ei înşişi fiind toporul cu care îşi taie craca de sub picioare.Autodefăimare este cea mai mare imprudenţă pe care o poate face un om; şi pleacă de la naivitatea de a crede în discreţie. Şi nimeni nu ştie ce latură ascunsă a sufletului uman te face să persişti în greşala de a avea încredere că destăinuirile tale vor avea parte de discreţia totală a aceluia căruia i te confesezi, iar acesta la rândul lui comentează faptele, actele tale în manieră personală făcând aceeaşi greşală, de încredere; şi le transmite altora fără consimţământul tău; declanşând o adevărată reacţie în lanţ de informaţii false lipite ca un colaj defăimător pe imaginea celui intrat în „gura lumii”. Cu tot caracterul ei distugător, bârfa rămâne irezistibilă şi atrăgătoare; este prezentă peste tot: la toate vârstele şi în toate mediile sociale; iar autodefăimarea se pare că face parte din caracterul unor oameni... Şi dacă defăimarea rămâne cumplita armă a asasinului moral, nu ne mai rămâne decât să învăţăm respectul de sine şi arta de a ocoli bârfa şi pe bârfitori! Doina Ioneţ 1

2