Aplicarea Biomarkerilor In Stratificarea Riscului La Pacientii Cu Fibrilatie Atriala.docx

Aplicarea biomarkerilor in stratificarea riscului la pacientii cu fibrilatie atriala. Fibrilatia atriala este cea mai comuna aritmie sustinuta si are o contributie importanta pentru mortalitatea si morbiditatea cardiovasculara. Au fost propuse citeva strategii pentru predictia consecintelor si individualizarea tratamentului ,pentru o balanta mai buna a beneficiilor in prevenirea AVC-urilor, si riscurilor de singerare,in cadrul tratamentului cu anticoagulante. Continut: Disponibilitatea unor metode specifice si sensibile de masurare a biomarkerilor celulari circulanti, disfunctia organica, au condus la posibilitatea de testare a acestora in unele patologii cardiovasculare.La pacientii cu fibrilatie atriala,biomarkerii de injurie miocardica(troponina), si disfunctie miocardica (peptida natriuretica,factorul 15 de diferentiere a cresterii),fibroza miocardica(galectina- 3),disfunctia renala(creatinina,cistatina C),inflamatia(protein C reactiva,citokinele) si activitatea sistemului de coagulare(D-dimerii) au fost asociati cu fiziopatologia de baza,consecintele clinice si efectele tratamentului.Masurarea acestor markero ajuta la intelegerea fiziopatologiei,imbunatateste calitatea evaluarii riscurilor si optimizarea tratamentului individual al pacientilor cu fibrilatie atriala. Sumar: Biomarkerii, pentru stratificarea riscului,au un rol potential de unelte a evaluarii pacientilor cu fibrilatie atriala si selectia celor mai bune strategii de tratament in prevenirea AVC-urilor,hemoragiilor majore si a mortalitatii. Fibrilatia atriala este cea mai raspindita aritmie sustinuta in practica clinica si are o contributie importanta pentru mortalitatea si morbiditatea cardiovasculara.Pacientii cu fibrilatie atriala au in mediu un risc de la 3 la 5 ori mai mare pentru AVC, si un risc dublu pentru mortalitate.Totusi, pacientii cu fibrilatie atriala sunt foarte heterogeni, si riscul acestor evenimente si necesitatea preventiei AVC-urilor, este,prin urmare, variabil. La pacientii cu fibrilatie atriala ,ce au un indicator sau un risc crescut al AVC, tratamentul cu anticoagulante orale,cu antagonistii vitaminei K,sau cu noile anticoagulante orale non -vitamina K(ACON) reduce riscul accidentelor vasculare cerebrale cu 65-80 % in comparatie cu administrarea de placebo,dar creste riscul hemoragic. S-au elaborat modele de stratificare a riscului care permit identificarea pacientilor cu riscuri pentru accidente cerebrale vasculare sau hemoragice,permit evalurea balantei risc-beneficiu inainte de a decide adminitrarea unui tratament cu anticoagulante orale.In prezent,riscul pentru a face un accident cerebral vascular este estimat cu ajutorul scorului CHADS2,mai tirziu refacut in CHA2-DS2-VASc( care atribuie cite un punct pentru : 1.Istoric de insuficienta cardiaca congestiva;2.hipertensiune;3.Diabet;4.Boala cardiovasculara;5. Virsta 65-74 ani;6.Sex feminin ; si cite 2 puncte pentru virsta mai mare de 75 ani,antecedente de atac ischemic tranzitor si accident vascular cerebral. Riscul hemoragic poate fi estimat cu ajutor scorului HAS-BLED care atribuie cite 1 punct pentru hipertensiune, disfunctie renala sau hepatica, istoric sau predispozitie la hemoragie , INR labil, virsta > 65 ani, si utilizarea alcoolului sau medicamentelor. Pe parcursul ultimilor ani, a apărut o nouă linie de cercetare care a evaluat biomarkerii circulanți, pentru a îmbunătăți în continuare predicția accidentului vascular cerebral, mortalității și riscului de sângerare, la un nivel cu răspunsul la tratament.

Disponibilitatea unor metode specifice si sensibile de masurare a biomarkerilor celulari circulanti,stresul si disfunctia organica, au condus la posibilitatea de testare a acestora in unele patologii cardiovasculare.La pacientii cu fibrilatie atriala,biomarkerii de injurie miocardica(troponina), si disfunctie miocardica (peptida natriuretica,factorul 15 de diferentiere a cresterii),fibroza miocardica(galectina- 3),disfunctia renala(creatinina,cistatina C),inflamatia(protein C reactiva,citokinele) si activitatea sistemului de coagulare(D-dimerii) au fost asociati………….