Antiseptice Si Antibiotice.docx

MEDICAŢIA ANTIMICROBIANĂ ŞI ANTIPARAZITARĂ MEDICAŢIA ANTIINFECŢIOASĂ Asupra microorganismelor pot acţiona nespecific - antisepticele şi dezinfectantele (au acţiune şi asupra macroorganismului) şi specific - antibioticele şi chimioterapicele. În funcţie de agentul patogen pe care acţionează antibioticele şi chimioterapicele se clasifică în antibacteriene, antimicotice, antiprotozoarice, antihelmintice şi antivirale.

ANTIBIOTICELE ŞI CHIMIOTERAPICELE ANTIBACTERIENE Produc efect de tip bactericid sau bacteriostatic pe agenţii patogeni. Substanţele bactericide produc distrugerea germenilor, necesitând astfel o participare mai redusă a mijloacelor naturale de apărare ale organismului. Ele sunt indicate în infecţii grave, supraacute sau cînd mecanismele imunitare sunt reduse (nou-născuţi, bătrîni, infecţii cronice) sau deprimate prin radioterapie, corticoterapie, citotoxice. Substanţele bacteriostatice inhibă multiplicarea germenilor şi îi fac vulnerabili la forţele de apărare ale organismului.Ele sunt indicate în infecţiile uşoare sau medii şi trebuie evitate în situaţiile în care mijloacele de apărare ale organismului sunt deficitare.

a. ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE a.1.PENICILINELE Sunt antibiotice obţinute prin extracţie din culturi de Penicillium (din mucegaiuri P.notatum şi P. chrysogenum) sau prin semisinteză. Ele exercită efect bactericid, au toxicitate redusă, proprietăţi alergizante, având o largă utlilizare terapeutică. Benzilpenicilina (Penicilina G) este primul antibiotic introdus în terapeutică şi păstrează şi astăzi o importanţă deosebită, cu toate progresele ulterioare ale antibioterapiei. Se utilizează sub formă de sare de sodiu şi potasiu. Se prezintă ca o pulbere albă cristalină, foarte solubilă în apă, care se dizolvă în momentul întrebuinţării în soluţie izotonă. Soluţia se poate păstra la frigider. Se administrează parenteral (niciodată subcutanat, ci numai intramuscular şi intravenos - şi în perfuzii, când este nevoie de doze mari). Absorbţia este rapidă după injectare i.m. Difuzează bine în spaţiul extracelular, t1/2 fiind de 30-40 de minute; traversează uşor placenta, dar pătrunde greu în seroase, l.c.r. Bariera hematoencefalică are permeabilitate mică. Se inactivează în ficat, 25-30%, iar 70% se elimină sub formă activă. Rinichiul este principalul organ de excreţie. Secreţia tubulară activă se realizează prin mecanisme de transport activ, iar probenecidul poate concura cu eliminarea penicilinei, prelungindu-i activitatea în organism. Se dozează în unităţi internaţionale (U.I.). în 4-6 prize. Activitatea antimicrobiană: este un antibiotic bactericid, care acţionează prin inhibarea sintezei peretelui rigid al celulei bacteriene. Penicilina acţionează în cursul înmulţirii germenilor, dar nu în stare de repaus. Spectrul antibacterian, relativ îngust cuprinde : coci gram-pozitiv şi negativ: Streptococi hemolitici, pneumococi, meningococi, gonococi, deşi la cei din urmă se semnalează cazuri de rezistenţă. Stafilococii secretori de penicilinază sunt rezistenţi. Mai puţin sensibili, necesitând concentraţii mai mari sunt enterococii (Streptococcus faecalis); bacili gram pozitiv: bacilul cărbunos, clostridiile (C.tetani, perfringens, botulinum); Corynebacterium diphteriae; - spirochete: Treponema palidum, leptospirele, Borelia - Alţi germeni: Actinomyces israeli; Erysipelothrix; Listeria.

Bacilii gram negativ au rezistenţă naturală la benzilpenicilină ! Asocieri: se asociază cu antibiotice aminoglicozidice: streptomicină, gentamicină, kanamicină înregistrându-se un sinergism marcat, penicilina G uşurând pătrunderea aminoglicozidului în celula bacteriană şi acţiunea la nivel bacterian. Nu se asociază cu antibiotice bacteriostatice (tetracicline, cloramfenicol). Preparate retard: Procainpenicilina este un ester al penicilinei cu procaina, insolubil în apă. Se administrează ca suspensie pe cale i.m. Preparatul tipizat se numeşte Efitard, conţinând în proporţie de 3:1 procainpenicilină şi benzilpenicilină. Benzilpenicilina realizează concentraţia plasmatică în timp scurt, iar procainpenicilina menţine concentraţia plasmatică eficientă 12-24 de ore. Se injectează odată - de două ori pe zi. Se foloseşte în dermato - venerologie în tratamentul sifilisului şi gonoreei. Benzatinpenicilina (Moldamin, Retarpen) acţionează mai lent şi mai durabil. Se foloseşte în sifilis (se administrează la câteva zile) şi mai ales pentru profilaxia de lungă durată a recidivelor şi complicaţiilor infecţiilor streptococice (ex. glomerulonefrită) şi pentru prevenirea recăderilor în reumatismul poliarticular acut, adminstrându-se la intervale de 3-4 săptămâni, timp de mai mulţi ani. Se administrează i.m. 1,2 - 2,4 milioane U.I. odată la 7 - 14 zile. Se contraindică la copiii sub 3 ani la care masa musculară este slab dezvoltată şi prin injectare se pot produce fibroze, atrofii, cicatrizări cheloide musculare. Fenoximetilpenicilina (Penicilina V, Ospen) este o penicilină acidorezistentă, activă pe cale orală. Spectrul antimicrobian este identic cu al penicilinei G , însă din cauza concentraţiilor serice relativ mici sunt indicate în infecţii uşoare cu germeni foarte sensibili (tratamentul curativ sau profilactic al infecţiilor cu streptococ hemolitic, sinuzite, otite). Se administrează sub formă de comprimate, în doze de 2-4 milioane U.I. pe zi, în 3-4 prize, înainte de masă cu o oră pentru o absorbţie mai bună. Ca efecte adverse pot apare tulburări gastrointestinale (greaţă, diaree), reacţiile de sensibilizare fiind mai rare decât la penicilinele injectabile. Peniciline semisintetice: Penicilinele penicilinazorezistente au spectru asemănător penicilinei G, fiind însă mai puţin active decât aceasta pe germenii sensibili şi au avantajul că sunt rezistente la penicilinază, fiind indicate în infecţiile cu stafilococi penicilinazosecretori. Principalele reacţii adverse sunt de natură alergică. Oxacilina este o penicilină acido- şi penicilinazorezistentă, ce se administrează în infecţii stafilococice (acnee, furunculoză, osteomielită, septicemii). Doza pe zi este de 2-4 g, în cazuri severe mergând până la 6 g pe zi, administrându-se fracţionat la intervale de 4-6 ore. Asocieri favorabile sunt cu kanamicina sau gentamicina. Peniciline cu spectru larg - au efecte antibacteriene care se extind şi asupra unor bacili Gram negativi. Ampicilina este stabilă în mediu acid, putându-se administra şi oral. Nu este rezistentă la penicilinază. Acţionează asupra germenilor sensibili la penicilina G, streptococul viridans şi enterococii fiind chiar mai sensibili; este activă şi faţă de bacili Gram negativi ca: Haemophylus influenzae, E.coli, Proteus mirabilis, Salmonella, Shigella. Este indicată în infecţii respiratorii şi meningeale cu Haemophylus influenzae, în tusea convulsivă, endocardite, infecţii biliare şi urinare, salmoneloză, febră tifoidă, dizenterie. Doza uzuală la adult este de 2-4 g/zi, oral sau i.m. fracţionat la 6 ore; în infecţii severe se administrează i.m., i.v lent sau în perfuzii 4 - 12 g/zi, în 4 prize. În meningite poate fi injectată intrarahidian. Efectele adverse sunt de natură alergică, erupţiile cutanate fiind de 5 ori mai frecvente decât la penicilina G, iar accidentele alergice majore au aceeaşi frecvenţă ca la penicilina G. Se poate combina cu aminoglicozide. Amoxicilina (Amoxil, Ospamox) este derivatul hidroxilat al ampicilinei. Are avantajul că se

absoarbe mai bine digestiv, având o biodisponibilitate de 80% (faţă de cea a ampicilinei de 50-60%) nefiind influenţată de prezenţa alimentelor. Se elimină pe cale renală şi în forma activă. Spectrul antimicrobian, indicaţiile, reacţiile adverse şi contraindicaţiile sunt identice cu ale ampicilinei. Doza este de 1,5 - 3 g pe zi, în trei prize la adult. Carbenicilina se administrează parenteral, este foarte activă faţă de bacilul piocianic (Pseudomonas aeruginosa), Proteus indol pozitiv, Enterobacter. Doza este de 1 g odată, până la 6 - 16 g/zi. Carindacilina (Geopen) are o stabilitate mai mare în mediul acid, administrându-se şi pe cale orală în infecţii cu germeni Gram negativi. Piperacilina este o penicilină cu spectru de activitate mai larg decât carbenicilina, fiind activă pe bacilii Gram negativi, inclusiv Pseudomonas, Serratia, Enterobacter, Klebsiella, ca şi pe germenii anaerobi din genul bacteroides. Preparate combinate cu inhibitori de beta-lactamază Amoxicilina în combinaţie cu acidul clavulanic (Augmentin, Amoxiklav) este activă în infecţii cu germeni producători de penicilinază, având şi avantajul spectrului mai larg decât al penicilinelor. Preparatul este indicat în infecţii ale tractului respirator superior şi inferior, infecţii ale tractului genitourinar, infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, infecţii osteoarticulare, infecţii dentare. Ritmul administrării este de 2-3 ori pe zi, câte un comprimat la adult şi copil peste 12 ani, iar la copii mici de 3 ori pe zi sub formă de suspensie. Există şi preparate pentru administrare intravenoasă. Alte combinaţii: ampicilină cu sulbactam (Unasyn), piperacilină plus tazobactam (Tazocin).

a.2.CEFALOSPORINELE Sunt antibiotice cu structură beta - lactamică, derivaţi ai acidului 7- amino-cefalosporanic. Au efect bactericid, acţionând ca şi penicilinele, prin inhibarea sintezei peretelui rigid al celulei bacteriene. Se pot folosi ca antibiotice de rezervă ale penicilinelor (în cazuri de rezistenţă şi alergie) şi pe de altă parte ca medicamente ale infecţiilor Gram negative. În funcţie de proprietăţile farmacocinetice şi de spectrul de acţiune există patru generaţii. Generaţia I cuprinde următoarele cefalosporine: cefalotina, cefazolina, cefapirina, cefalexina, şi acţionează asupra majorităţii cocilor Gram pozitiv, inclusiv stafilococul auriu penicilinazo-pozitiv, coci gram negativi, unii bacili gram pozitiv şi bacili gram negativ (analog ampicilinei) dar acţionând în plus şi pe Klebsiella. Cefalotina, cefazolina şi cefapirina se administrează parenteral i.m şi i.v, se folosesc mai ales în infecţii respiratorii şi urinare, dozele fiind de 0,5-1 g odată, 2-4 g/zi. Cefalexina (Ospexin) este stabilă în mediu acid şi se administrează pe cale orală în doză de 0,5 g de 4 ori pe zi în infecţii ale căilor respiratorii (cu Haemophylus influenzae) şi infecţii urinare. Cefalosporinele din generaţia a II-a au spectru ceva mai larg, cuprinzând şi unele specii de Proteus indol pozitiv, Providencia şi Bacteroides fragilis. Cefamandolul (Mandokef) are eficacitate crescută faţă de coci şi bacili Gram negativ, în special Haemophylus şi Proteus. T1/2 este de 1-2 ore, doza pe zi este de 3-4 g, în 4 prize la adulţi, respectiv 50100 mg/kgc/zi la copii. Cefuroxima (Zinacef, Zinnat) este asemănătoare cefamandolului, se poate administra parenteral şi oral.Cefoxitina are efect marcat pe bacili anaerobi Gram negativ - Bacteroides fragilis, folosindu-se în peritonite, infecţii ginecologice în doză de 1 g odată de 4 ori pe zi. Cefaclorul (Ceclor) se administrează oral în infecţii ORL, respiratorii, urinare. Generaţia a III-a cuprinde antibiotice mai active faţă de bacilii Gram negativ, inclusiv Pseudomonas aeruginosa, având o difuzibilitate bună în l.c.r. Trebuie folosite cu mult discernământ,

fiind antibiotice cu indicaţii restrânse şi foarte scumpe. Sunt indicate în cazuri selecţionate de septicemie, meningite cu bacili Gram negativ, infecţii ginecologice, infecţii nosocomiale (intraspitaliceşti). Cefoperazona acţionează marcat asupra bacilului piocianic, se excretă masiv prin bilă şi poate fi folosit în infecţii biliare, având un t1/2 de 2-3 ore,se administrează în doză de 1-2 g de două ori pe zi parenteral. Ceftriaxona (Rocephin) acţionează pe bacili Gram negativ, difuzează în l.c.r., se administrează 1 g de două ori pe zi i.m sau i.v. Un alt reprezentant este cefotaxima folosit în infecţii grave. Cefpiroma este activă faţă de Pseudomonas aeruginosa. Se injectează i.v., 1-2 g la 12 ore. Generaţia a IV-a cuprinde substanţe cu spectru antibacterian larg şi probabilitatea mai mică de rezistenţă a bacteriilor, îndeosebi a celor care secretă beta-lactamaze. Cefepima se dă i.v la interval de 12 ore, în doză de 2 g pe zi, în infecţii foarte grave, la bolnavii imunocompromişi.

a.3.CARBAPENEMII , MONOBACTAMII, TRIBACTAMII CARBAPENEMII sunt antibiotice beta-lactamice, cu spectru antibacterian foarte cuprinzător, a căror moleculă este rezistentă faţă de cele mai multe beta-lactamaze. Imipenemul intră în compoziţia unui preparat numit Tienam, în proporţie egală alături de cilastatină, un inhibitor al unei dipeptidaze renale care inactivează imipenemul. Se foloseşte în infecţii nosocomiale unde sunt suspectate bacterii Gram negativ multirezistente, asociaţii de bacterii anaerobe şi aerobe sau Pseudomonas aeruginosa. Sunt sensibili şi stafilococii rezistenţi la penicilină. Se administrează i.m sau în perfuzie în doze de 0,5 g de 3 ori pe zi sau 1 g de 4 ori pe zi.Se poate asocia cu aminoglicozide. Poate produce convulsii (mai ales în caz de insuficienţă renală), erupţii cutanate, alergie. Meropenemul are un spectru foarte larg şi se poate administra fără cilastatină. Se administrează tot parenteral. MONOBACTAMII - sunt activi faţă de bacilii gram negativ aerobi, inclusiv Pseudomonas. Molecula este invulnerabilă la majoritatea betalactamazelor secretate de aceste bacterii. Aztreonamul (Azactam) acţionează pe bacili gram negativ aerobi, inclusiv piocianic. Este bactericid, fiind indicat în septicemii, infecţii urinare, pelvine, intraabdominale şi respiratorii cu bacili gram negativ, fiind o alternativă a aminoglicozidelor. Nu este eficace oral, se inactivează în prezenţa florei intestinale. Se administrează parenteral i.m. 1 g odată la interval de 12 ore, i.v. 500 mg - 1g, în infecţii severe 2 g la 8 ore. Ca reacţii adverse produce erupţii cutanate, tulburări digestive rar alergie. Prin folosirea abuzivă poate dezvolta tulpini rezistente de Pseudomonas aeruginosa. TRIBACTAMII - reprezintă o a treia grupă majoră de betalactamine, având o structură chimică alcătuită din trei nuclee condensate. Se află în curs de experimentare clinică. Sanfetrinemul are un spectru ultralarg, fiind activ pe bacteriile gram-pozitiv şi gram-negativ (inclusiv piocianic) aerobe şi anaerobe. Este rezistent la acţiunea beta- lactamazelor din toate clasele, precum şi la dihidropeptidaza 1 renală. Exercită un efect bactericid rapid.

b.MACROLIDE, LINCOSAMIDE ŞI ANTIBIOTICE DE REZERVĂ CU SPECTRU ASEMĂNĂTOR b.1.ERITROMICINA ŞI ALTE MACROLIDE Macrolidele cuprind în structură un inel alifatic lactonic de dimensiuni mari. Inelul lactonic cuprinde 12-16 atomi de carbon.

Eritromicina este un compus uşor bazic, instabil la pH acid şi se foloseşte sub formă de esteri stabili ce favorizează absorbţia din intestin sau ca bază în forme medicamentoase enterosolubile. După absorbţie intestinală este scindată în eritromicina bază care este răspunzătoare de acţiunea terapeutică; difuzează în ţesuturi destul de bine, nu pătrunde în l.c.r şi nici în nevrax nu atinge concentraţii eficiente. Pentru o absorbţie intestinală mai bună se administrează înaintea meselor. Se administrează din 6 în 6 ore. Activitatea antimicrobiană: are proprietăţi bacteriostatice sau bactericide funcţie de doză. Spectrul antimicrobian este asemănător cu al penicilinelor cu spectru larg; se poate folosi ca antibiotic de rezervă al penicilinelor. Acţionează asupra cocilor gram pozitiv şi gram negativ , bacililor gram pozitiv (bacilul difteric, clostridiii, bacilul antracis), Treponemei pallidum, bacililor gram negativ (Haemophyllus influenzae, Legionella, Campylobacter, chlamydii, ricketsii şi mycoplasme). Au fost semnalate cazuri de hepatită colestatică în cazul estolatului şi de hipoacuzie tranzitorie în cazul lactobionatului. Indicaţii: infecţii respiratorii, urinare, biliare. În difterie reprezintă indicaţia de primă alegere pentru eradicarea bacilului la purtători şi profilactic. Se foloseşte frecvent în pediatrie. Posologie: se poate administra pe cale orală sub forma esterilor stabili faţă de acidul clorhidric din stomac (Eritromicina propionat, estolat, etilsuccinat, stearat), în doze de 1-3 g pe zi, în 4 prize. Nu se administrează i.m. deoarece este iritantă. Se administrează i.v. sub formă de Eritromicină lactobionat, în doze de 300 mg de 2-3 ori pe zi în caz endocardită cu Streptococ viridans sau enterococ, pneumoniei cu Mycoplasma sau pneumococ, meningită pneumococică. Spiramicina (Rovamycine) este mai rezistentă la acidul clorhidric decât eritromicina, dar mai puţin eficace. Se administrează în doze de 0,5 g odată. Roxitromicina (Rulid) este stabilă la acidul clorhidric şi se absoarbe bine din intestin, realizând concentraţii plasmatice de 4 ori mai mari decât eritromicina.Se administrează de 2 ori pe zi la intervale de 12 ore. Este contraindicată în insuficienţa hepatică. Claritromicina (Klacid) este un derivat de eritromicină mai activă decât aceasta faţă de stafilococi, streptococi, Helicobacter şi mulţi anaerobi. Are o biodisponibilitate orală superioară eritromicinei, absorbţia putând fi crescută când se administrează la mese. Se administrează de 2 ori pe zi la mese. Este relativ mai bine suportată decât eritromicina. Azitromicina (Sumamed, Zmax) se foloseşte într-o singură priză în doză de 250-500 mg pe zi, în caz de pneumonie.

b.2.LINCOSAMIDE Lincomicina este un antibiotic natural, care se absoarbe incomplet din tractul gastrointestinal, fiind mai puţin activă şi provocând mai frecvent reacţii adverse decât clindamicina. Spectrul antibacterian: majoritatea bacteriilor gram pozitiv, cu activitate sporită asupra stafilococului auriu şi majoritatea anaerobilor patogeni (Clostridii, Fusobacterium fusiforme, Bacteroides fragilis). Se caracterizează printr-o difuziune foarte bună în ţesuturi, realizând concentraţii mari intracelular (leucocite) şi în ţesutul osos, fiind foarte utile în infecţii stafilococice grave (osteomielite). Se administrează i.m., i.v. şi oral în 3-4 prize. Doza pe cale orală este de 0,5-1 g maxim 2 g pe zi, iar pe cale parenterală 300 mg de 3-4 ori pe zi. Toxicitatea este relativ redusă, însă prin dismicrobism intestinal poate favoriza suprainfecţii cu Clostridium dificile şi apariţia colitei pseudomembranoase.

b.3.ANTIBIOTIC ANTISTAFILOCOCIC DE REZERVĂ VANCOMICINA este un antibiotic de rezervă, bactericid care se administrează intravenos pentru acţiunea sistemică.Este utilizată în infecţii cu stafilococi rezistenţi la peniciline, oxacilină, în infecţii grave cu germeni gram pozitiv. Este un antibiotic destul de toxic (ototoxic), poate elibera histamină din ţesuturi, producând hipotensiune arterială.

c.AMINOGLICOZIDE Sunt antibiotice bactericide. Există 3 generaţii de aminoglicozide, care diferă prin spectrul antibacterian, rezistenţa bacteriană şi toxicitate. Prima generaţie cuprinde streptomicina, kanamicina şi neomicina. Generaţia a 2-a cuprinde gentamicina, tobramicina, larg folosite în infecţii cu germeni Gram negativ. Din generaţia a 3-a fac parte amikacina şi netilmicina, pentru care rezistenţa microbiană este mai puţin importantă şi toxicitatea mai mică. Pot fi însă folosite în infecţii intestinale. Pentru efecte sistemice se administrează parenteral, i.m sau i.v. Difuzează numai în lichidul extracelular, nu intră în celule, nici la nivelul l.c.r. sau S.N.C. În meningite administrarea se face intrarahidian. Spectrul de acţiune este relativ larg; acoperă germenii sensibili la peniciline şi bacilii Gram negativi. Astfel acţionează pe streptococi (hemolitic şi viridans), enterococi, stafilococi, Neisseria (gonoreae, meningitidis), bacili Gram negativi: E.coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Haemophylus influenzae, Pseudomonas aeruginosa, Brucella, Pasteurella, Mycobacterium tuberculosis, Salmonella, Shigella. Toxicitatea aminoglicozidelor este considerabilă, fiind legată în special de neuro- şi nefrotoxicitate. Neurotoxicitatea se manifestă prin lezarea perechii VIII de nervi cranieni şi apariţia de leziuni cohleare şi vestibulare; agresiunea se exercită asupra epiteliului nervos cohlear şi vestibular, cu degenerarea terminaţiilor nervoase din urechea internă. Ototoxicitatea este ireversibilă, ducând la surditate. Leziunile vestibulare se manifestă prin greţuri, ataxie, nistagmus; pot fi însă compensate. Fenomenele nefrotoxice se datoresc acumulării aminoglicozidelor în corticala renală. Datorită toxicităţii asemănătoare a acestor antibiotice nu se combină niciodată între ele. De asemenea se evită asocierea lor cu alte medicamente nefrotoxice (vancomicină, amfotericină B, ciclosporină, cisplatină, etc). Un alt efect advers important al aminoglicozidelor este efectul pseudocurarizant cu blocarea transmisiei neuromusculare (inhibarea eliberării acetilcolinei din terminaţiile presinaptice). Asocierea medicamentelor curarizante (în intervenţii chirurgicale), miastenia gravis, hipocalcemia accentuează riscul apariţiei acestui efect. Streptomicina se foloseşte azi mai mult ca antituberculos în asociere cu tuberculostatice; se poate combina cu penicilina în infecţii penicilino-rezistente. Se mai poate utiliza în bruceloză, pestă, tularemie (în combinaţie cu tetraciclina). Se administrează i.m., în doză de 1 g pe zi, în 2 prize (la 12 ore). Se contraindică la gravide datorită efectelor fetotoxice (lezarea perechii VIII de nervi cranieni). Efectele asupra fătului în perioada perinatală sunt identice cu cele provocate la organismul adult (ototoxicitatea). Kanamicina este mai toxică decât streptomicina, se administrează mai rar pe cale sistemică. Este indicată în caz de rezistenţă la streptomicină, în infecţii grave cu germeni gram negativi. În infecţii stafilococice se asociază cu oxacilina. Se poate administra uneori oral la copii în enterocolite. Se poate aplica şi local sub formă de unguente. Gentamicina este antibioticul aminoglicozidic cel mai utilizat datorită activităţii antimicrobiene intense şi toxicităţii ceva mai reduse decât a kanamicinei. Acţionează pe Klebsiella, Haemophillus, Enterobacter. Este indicată în infecţii grave cu germeni rezistenţi la alte antibiotice - meningite, endocardita, infecţii respiratorii, urinare, hepatobiliare, arsuri întinse infectate. În infecţii urinare se foloseşte ca atare sau în asociere cu alte antibiotice. Oto- şi nefrotoxicitatea sunt prezente, fiind favorizate de concentraţii mari, tratamente prelungite. Alte reacţii adverse: erupţii cutanate, purpură, febră, bloc neuromuscular. Posologia: 80-240 mg pe zi i.m în 2-3 prize, la copii 2-5 mg/kgc/zi i.m. Tobramicina (Brulamycin) are acelaşi spectru de activitate şi aceleaşi indicaţii terapeutice ca şi gentamicina, fiind mai activă pe tulpinile de Pseudomonas şi ceva mai puţin nefrotoxică. Amikacina (Pierami), un derivat semisintetic, are caracteristici farmacocinetice asemănătoare cu

kanamicina, este mai activă pe piocianic decât tobramicina. Se foloseşte ca antibiotic de rezervă în caz de rezistenţă la gentamicină şi tobramicină, iar potenţialul ei de a dezvolta rezistenţă este mic. Doza la adult este de 15 mg/kgc/zi în 2-3 prize. Neomicina (Negamicin) nu este utilizată sistemic datorită toxicităţii. Se administrează oral în enterocolite, înaintea intervenţiilor chirurgicale pe colon pentru sterilizare, insuficienţă hepatică pentru reducerea florei intestinale, scăzând formarea de amine biogene previne autoitoxicaţia amoniacală. În tratamente prelungite se pot produce tulburări ale florei intestinale cu manifestări clinice de malabsorbţie prin acţiune asupra mucoasei. Doza este de 1 g odată de 4 ori pe zi. Local se asociază cu bacitracina (Negamicin B şi Neobasept) sau polimixina B.

d.ANTIBIOTICECUSPECTRULARG Această clasă de antibiotice cuprinde tetraciclinele şi cloramfenicolul, având efect bacteriostatic.

d.1.TETRACILCLINELE Tetraciclinele au un nucleu de bază format din 4 cicluri condensate liniar. Se cunosc 3 derivaţi naturali: clortetraciclina, oxitetraciclina şi tetraciclina. Există şi o serie de derivaţi semisintetici ca rolitetraciclina, doxiciclina, minociclina, etc. Tetraciclina este un compus stabil, de culoare galbenă. Se absoarbe incomplet din tubul digestiv. Absorbţia este scăzută prin complexare cu anumiţi ioni bivalenţi (Ca, Mg) şi trivalenţi (Fe, Al), formându-se chelaţi neresorbabili. Din acest motiv nu se asociază cu lapte şi produse lactate, medicamente antiacide conţinând aceste metale, preparate cu fier. Distribuţia este bună, se leagă de proteinele plasmatice 30%, se leagă de proteinele tisulare, pătrunde intracelular, iar în l.c.r. ajunge în concentraţii de 10-20%. Datorită proprietăţii de a forma chelaţi se poate depune în oase, smalţul dentar. Are efect bacteriostatic. Spectrul este foarte larg cuprinzând coci: streptococul hemolitic, pneumococ, neisserii, stafilococi, bacili gram pozitiv, gram negativ: Haemophyllus (influenzae, pertussis, ducrey); Brucella; Pasteurella (pestis, tularensis); vibrionul holeric; E.coli, ricketsii; mycoplasme (pneumoniae), Chlamydia trachomatis; spirochete (Treponema pallidum, Leptospira, Borellia); protozoare (Entamoeba hystolitica, Trichomonas vaginalis), oxiuri. Este indicată în infecţii puţin sensibile sau insensibile la alte antibiotice: tifosul exantematic, holeră, psitacoză, pneumonie cu micoplasme, trahom, pestă, leptospiroză. Se asociază cu streptomicina în bruceloză, pestă şi cu sulfamide în trahom. Se mai utilizează în bronhopneumopatia obstructivă cronică, infecţii urinare, biliare şi enterale rezistente la alte antibiotice. Efecte adverse: pirozis, greaţă, diaree, anorexie, colici. Modifică flora intestinală crescând numărul microorganismelor rezistente la antibiotic (levuri, stafilococi) adică determină disbioza (dismicrobismul), putând produce suprainfecţii, mai ales cu Candida albicans şi fenomene de hipovitaminoză K şi complex B. Dismicrobismul se poate localiza de asemenea, la nivelul mucoasei bucale, genitale, respiratorii. În vederea refacerii florei intestinale se recomandă administrarea preparatelor de bacili lactici şi consumul de iaurt timp de câteva săptămâni după medicaţia cu tetraciclină. În cursul tratamentului se dau vitamine din complexul B, respectiv vitamina K în caz de operaţii; combaterea suprainfecţiilor se face cu saprosan, nistatină, antibiotice antistafilococice. Tetraciclina, depunându-se în oasele şi dinţii fătului şi copilului mic poate cauza tulburări de creştere, de dezvoltare a oaselor şi dinţilor, colorarea brună şi hipoplazia smalţului. Pentru a evita aceste tulburări se contraindică din a 4-a lună de graviditate, iar până la vârsta de 8 ani nu trebuie folosit decât în caz de indicaţie vitală. La gravide nu se foloseşte deoarece induce leziuni hepatice. Preparatele cu termen de valabilitate depăşit sunt nefrotoxice. La unii bolnavi induce fotosensibilizare, care impune evitarea expunerii bolnavilor la soare. Posologia: se administrează oral în doze de 1-2 g/zi la adulţi, respectiv 2550 mg/kgc/zi la copii, fracţionat la 6 ore (după mese). Local se aplică sub formă de unguent 3%. Uneori poate apare sensibilizare la aplicarea locală.

Doxiciclina (Vibramycin) un derivat semisintetic, este mai avantajoasă decât tetraciclina, fiind mai liposolubilă, prezintă o absorbţie intestinală mai rapidă şi completă, mai puţin influenţată de alimente, în special de lapte şi eliminare considerabil mai lentă. Acţiunea asupra germenilor este mai intensă, pătrunde mai activ în celule, realizează concentraţii mari în ţesutul şi secreţiile bronşice. Se utilizează mai ales în episoadele acute ale bronşitelor cronice şi în pneumoniile atipice. Se administrează oral, 100 mg la 12 ore în prima zi (4 mg/kgc/zi la copii), apoi 100 mg odată pe zi (2 mg/kgc/zi la copii). d.2.CLORAMFENICOLUL este un antibiotic cu spectru larg obţinut în prezent prin sinteză. Cu toate că prezintă multe aspecte utile terapeutice, este considerat un antibiotic de rezervă datorită toxicităţii sale mari. Caracteristicile farmacocinetice sunt foarte avantajoase. Spectrul de activitate: majoritatea bacteriilor gram pozitiv şi negativ, ricketsii, chlamydii, spirochete, mycoplasme, şi majoritatea germenilor anaerobi - clostridii, Bacteroides. Se utilizează în infecţii intestinale, fiind un antibiotic de elecţie în febra tifoidă, în alte salmoneloze, infecţii urinare recidivante cu germeni rezistenţi la alte antibiotice, infecţii ale meningelui, abces cerebral, infecţii cu anaerobi gram negativ, ricketsioze, etc. Se foloseşte limitat datorită toxicităţii. Reacţia adversă cea mai gravă este inhibarea hematopoezei. Aceasta poate fi de natură toxică, fiind datorată unei inhibări a încorporării fierului în eritrocite, apare în cursul administrării, este dependentă de doză şi este de regulă reversibilă la încetarea tratamentului. De aceea, doza totală pe cură este limitată la 25 g la adult şi 700 mg/kgc la copii. După 5-6 zile de tratament se face o hemogramă. Mult mai periculoasă este inhibiţia medulară marcată, de obicei ireversibilă, care apare după un timp de latenţă de câteva săptămâni sau luni de la încetarea tratamentului şi poate îmbrăca diferite forme: anemie aplastică, leucopenie, trombocitopenie sau pancitopenie. Mai grave sunt tulburările produse prin dismicrobism - candidoza localizată sau generalizată. La nou născuţi apare un accident toxic grav, cunoscut sub numele de "sindrom cenuşiu". El se datorează insuficienţei hepatice funcţionale care duce la metabolizarea deficitară a cloramfenicolului, cu acumulare de metaboliţi toxici şi se manifestă prin hipotermie, hipotonie musculară, tulburări ale circulaţiei periferice, colaps, tulburări respiratorii, tulburări digestive, colorarea în cenuşiu a tegumentului. Moartea poate surveni în decurs de 24 de ore de la apariţia primelor simptome dacă tratamentul nu se întrerupe imediat. Cloramfenicolul are şi un efect inhibitor enzimatic. Se administrează obişnuit oral, în doză de 1,5-3 g pe zi, fracţionat la 6 ore pentru adult şi 10-60 mg/kgc/zi la copii. Este contraindicat la nou-născut, prematuri, în insuficienţa hepatică, discrazii sangvine, în asociere cu substanţe medulo- sau hepatotoxice, la gravide. Preparatul injectabil se administrează i.m sau i.v în infecţii severe când administrarea orală nu este posibilă (stări comatoase, vărsături incoercibile). Există şi preparat pentru administrare locală - colir 1%.

e.ANTIBIOTICEPOLIPEPTIDICE Sunt un grup de antibiotice înrudite structural, elaborate prin sinteză bacteriană. Sunt neuro- şi nefrotoxice, unii compuşi fiind contraindicaţi pentru administrare sistemică. Bacitracina are acţiune bactericidă pe majoritatea germenilor gram pozitiv (inclusiv stafilococi penicilinazo-rezistenţi), coci gram negativ. Nefrotoxicitatea mare împiedică utilizarea pe cale sistemică. Este indicată în aplicaţii locale, singură sau asociată, sub formă de unguent, soluţii, colire în plăgi traumatice şi chirurgicale infectate, eczeme, ulcere cutanate infectate, conjunctivită. Se asociază cu neomicină în preparatul Negamicin B unguent şi Neobasept pulbere. Polimixinele sunt mai multe dintre care mai importante sunt Polimixina B şi E. Polimixina B are acţiune bactericidă faţă de majoritatea bacililor Gram negativ: Salmonella, Shigella, Pasteurela, Klebsiella şi multe tulpini de Pseudomonas, cu excepţia Proteusului. Se foloseşte local în infecţii ale pielii şi mucoaselor .

Polimixina E sau Colistin (Colimicin) se absoarbe foarte puţin din tubul digestiv, fiind un compus bazic. Se administrează oral numai în infecţii intestinale, iar pentru efecte sistemice se administrează i.m. sau i.v. Se elimină pe cale renală fiind eficace în infecţiile urinare. Nu pătrunde în l.c.r. nici la administrare parenterală, de aceea în meningite se dă intrarahidian. Nu se asociază cu alte medicamente nefrotoxice, de exemplu cu aminoglicozidele. Nu se asociază cu curarizantele, deoarece interferă cu transmisia neuromusculară şi acest efect advers nu poate fi combătut cu neostigmină, ci doar cu ioni de calciu. Se foloseşte pe cale orală sub formă sulfat în infecţii intestinale, enterocolite, dizenterie în doză de 6-8 milioane U.I. pe zi la adult, 100.000 U.I. /kgc/zi la copil, iar pe cale parenterală sub forma metilsulfat în doză de 3-4 milioane U.I. pe zi la adult şi 50.000 U.I./kgc/zi la copii

f.MEDICAŢIAANTITUBERCULOASĂ Medicaţia antituberculoasă cuprinde chimioterapice de sinteză şi antibiotice. Datorită particularităţilor mycobacteriilor - ritm de multiplicare lent, localizare intracelulară şi în leziuni greu accesibile, posibilitatea prezentării sub forme atipice şi capacitatea de a dezvolta rapid rezistenţă, tratamentul trebuie să asocieze mai multe chimioterapice - polichimioterapie, să se facă sub supraveghere strictă medicală şi să fie îndelungat (de la 6 luni la 2 ani). Tratamentul tuberculozei este reglementat de Programul naţional antituberculos, care prevede o serie de măsuri menite să reducă incidenţa bolii: medicaţie şi servicii medicale gratuite, continuarea activităţii profesionale în cazul formelor necontagioase de boală (sub tratament antituberculos), reintegrarea socio-profesională a bolnavului când nu mai este contagios. Medicamentele folosite în tratamentul tuberculozei sunt clasificate în două grupe mari: antituberculoase majore, primare sau de primă alegere şi antituberculoasele minore, de rezervă sau de releu, mai puţin eficiente şi mai toxice, utile la bolnavi cu intoleranţă la medicamentele majore sau în situaţii de rezistenţă a germenilor la acestea. Majoritatea schemelor terapeutice prevăd administrarea zilnică a medicaţiei în primele 2-3 luni, urmată în următoarele 4 sau 6 luni, de administrare intermitentă (de 3 ori pe săptămână) a două sau trei chimioterapice. Polichimioterapia are rolul de a eradica infecţia şi mutanţii rezistenţi, face ca rezistenţa să apară mai târziu, iar sinergismul permite utilizarea unor doze mai mici cu incidenţă mai redusă a reacţiilor adverse. Reacţiile adverse considerabile şi tratamentul îndelungat impune grijă în alegerea medicamentelor şi supravegherea continuă a bolnavilor.

Antibiotice antituberculoase Streptomicina se foloseşte la începutul tratamentului asociat cu 1-2 medicamente. Posologia şi efectele adverse au fost descrise la capitolul "Aminoglicozide". Rifampicina (Sinerdol) este un antibiotic bactericid semisintetic, colorat în roşu, se absoarbe bine din tubul digestiv, difuzează bine în ţesuturi, chiar şi în l.c.r. Se elimină mai ales biliar şi renal. Este un compus colorat în roşu şi poate colora secreţiile (salivă, spută, secreţii lacrimale şi sudorale) şi urina în roşu-portocaliu. Acţiunea nu este selectivă asupra bacilului Koch, mai acţionând pe micobacterii atipice, stafilococi rezistenţi la alte antibiotice, Neisseria, bacili gram-negativ: E.coli, Klebsiella, Proteus. Dar importanţa în tratamentul tuberculozei este aşa de marcată încât nu se prea foloseşte în alte infecţii. În tratamentul tuberculozei se administrează oral în doză de 10mg/kgc/zi zilnic sau 3 zile pe săptămînă. Efectele adverse: acuze gastrice, greaţă, vomă, diaree, afectarea toxică a ficatului, icter, tulburări hematopoetice, accidente alergice. Cea mai gravă manifestare este insuficienţa renală acută cu anurie, care necesită dializă, un accident cu caracter imunoalergic, care apare de obicei la reluarea tratamentului. Este contraindicată la gravide. Rifabutinul este un derivat al rifampicinei, care acţionează mai ales asupra micobacteriilor

atipice, fiind utilă în unele forme de tuberculoză rezistente la rifampicină. Cicloserina (Tebemicin) este un antibiotic sintetic de releu. Nu este selectiv, acţionează şi pe alţi germeni gram negativ, putându-se folosi uneori în infecţiile urinare. Are efecte adverse la nivel SNC: cefalee, creşterea excitabilităţii, fenomene psihice. Se administrează oral în doză de 0,5 - 1 g/zi. Viomicina şi capreomicina sunt 2 antibiotice polipeptidice care se folosesc rar din cauza toxicităţii.

Chimioterapice antituberculoase Izoniazida sau hidrazida acidului izonicotinic (HIN) este principalul antituberculos datorită activităţii intense, caracteristicilor farmacocinetice favorabile şi efectelor adverse reduse. Este o substanţă sintetică cunoscută din 1912 şi introdusă ca antituberculos din 1952. Acţionează selectiv pe micobacterii, bactericid numai asupra germenilor în faza de multiplicare, bacteriostatic asupra bacililor în repaus. Se absoarbe bine din intestin, se leagă de proteinele plasmatice 50%, difuzează bine în ţesuturi, determinând concentraţii active în în l.c.r., lichid pleural şi ascitic. Pătrunde intracelular şi în materialul cazeos. Metabolizarea hepatică constă în acetilare, care prezintă variaţii importante determinate genetic. Acetilatorii lenţi prezintă un risc de acumulare în prezenţa insuficienţei renale. Principala complicaţie a tratamentului constă în afectarea toxică a ficatului, mai frecventă la cei cu leziuni hepatice preexistente şi la vârstnici. Asocierea cu rifampicina creşte riscul hepatotoxicităţii. Folosirea izoniazidei în tratamentul tuberculozei nu se datoreşte numai efectului etiotrop adupra bacilului Koch, dar şi unor efect organotrope. Astfel, creşte pofta de mâncare şi favorizează creşterea în greutate, efect benefic la aceşti bolnavi. Efectul nedorit al acţiunii central- excitante este apariţia insomniei, creşterea excitabilităţii motorii, în supradozare putând apare convulsii epileptiforme. La nivelul sistemului nervos periferic produce polinevrite, datorită unei carenţe de vitamină B6 prin creşterea eliminării urinare a piridoxinei. De aceea se suplimentează tratamentul cu piridoxină. Mai poate da hipotensiune arterială, constipaţie, îngreunarea micţiunii. Este folosită în toate formele de tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară, cât şi profilactic la pacienţii cu risc crescut. Se administrează oral în doză de 5 mg/kgc/zi în tratament continuu şi 10 mg/kgc/zi în tratament intermitent. La contacţi se practică chimioprofilaxia. Există şi preparat injectabil, care se poate administra în perfuzii, în leziuni tuberculoase, în fistule. Etambutolul este un compus de sinteză cu efect bacteriostatic. Se absoarbe bine digestiv, de aceea se administrează oral, difuzează bine în ţesuturi. Prezintă acţiune toxică electivă asupra bacilului Koch şi asupra unor micobacterii atipice. Nu este activ asupra altor specii bacteriene. Este bine tolerat, dar poate produce tulburări de vedere datorită nevritei optice retrobulbare, manifestată prin scotom central, îngustarea câmpurilor vizuale. Profilaxia tulburărilor vizuale se face prin control oftalmologic înainte de începerea tratamentului şi în cursul tratamentului. Mai poate produce anorexie, tulburări digestive, cefalee, parestezii ale extremităţilor. Doza este de 20 mg/kgc/zi în priză unică în schema continuă. Pirazinamida este un antituberculos major, cu efect bactericid, realizând sterilizarea leziunilor tuberculoase. Se absoarbe bine oral, pătrunde şi în l.c.r. Efectele adverse sunt frecvente, cel mai important fiind hepatotoxicitatea; mai produce acuze digestive, reacţii alergice cutanate, fotosensibilizare, creşterea acidului uric în sânge. Se contraindică în sarcină, gută, diabet. Doza este de 30 mg/kgc/zi. Etionamida este tot un antituberculos minor. Provoacă frecvent tulburări digestive; poate afecta toxic ficatul; uneori produce tulburări psihice şi neurologice, reacţii alergice, ginecomastie. Doza este de 15-30 mg/kgc/zi.

PAS (acid p-aminosalicilic) a fost primul medicament introdus în tratamentul tuberculozei. Este bacteriostatic, are activitate mai slabă, folosindu-se mai rar. Doza este de 10 g pe zi. Produce tulburări gastrointestinale, greaţă, dureri, diaree, hepatită. Se foloseşte în perfuzie în asociere cu alte medicamente sau local în leziuni. Există câteva preparate combinate, conţinând asocieri de antituberculoase: Myrin comprimate cu etambutol, izoniazidă, rifampicină, Rifater drajeuri cu rifampicină, izoniazidă, pirazinamidă, Oboliz comprimate cu rifampicină şi izoniazidă.

g.SULFAMIDELEANTIBACTERIENE Sulfamidele au fost primele chimioterapice antibacteriene introduse în terapie (din 1935). Au drept nucleu de bază para- aminobenzensulfonamida. Efectul sulfamidelor este bacteriostatic, interferând cu sinteza bacteriană de acid folic datorită analogiei structurale cu acidul paraaminobenzoic (PABA). Acţiunea lor antibacteriană este inhibată în prezenţa puroiului şi a ţesuturilor, datorită prezenţei unei cantităţi mari de nucleotizi purinici şi pirimidinici. Spectrul antibacterian cuprinde majoritatea germenilor gram pozitiv şi mulţi germeni gram negativ, actinomicete, chlamidii, fungi, unele protozoare (Toxoplasma). În tratamentul malariei se pot asocia cu pirimetamina. Se utilizează terapeutic mai ales în infecţii urinare, nocardioză, trahom, limfogranulomatoză veneriană, meningite cu germeni sensibili, toxoplasmoză. Din punct de vedere farmacocinetic majoritatea se absorb bine digestiv (cu excepţia preparatelor cu acţiune intestinală). Se distribuie în lichidele organismului, unele pătrund intracelular, străbat batriera hematoencefalică, de aceea se pot utiliza în meningite. Se leagă reversibil şi în diverse grade de proteinele plasmatice. Se metabolizează prin acetilare, compuşii rezultaţi neavând efect antibacterian. Excreţia se face pe cale renală prin filtrare şi secreţie, se concentrează în urină. Solubilitatea lor la pH acid sau neutru este mică. De aceea, în aceste condiţii poate apare precipitarea cristalelor de sulfamide în tubii renali, cu apariţia de leziuni, cristalurie. Pentru a preveni această complicaţie se recomandă un aport mărit de lichide pentru a asigura o diureză de 1200-1500 ml/zi, eventual alcalinizarea urinii, care permite dizolvarea sulfamidelor. Efectele adverse: tulburări gastrointestinale (greaţă, vărsături, diaree); reacţii de hipersensibilizare alergică (erupţii cutanate, fotosensibilizare, şoc anafilactic, edem angioneurotic, sindrom Stevens Johnson, sindrom Lyell); leziuni renale (cristalurie, oligurie, anurie); reacţii hematologice (agranulocitoză, trombocitopenie, anemie hemolitică); icter nuclear la nou născuţi prin deplasarea bilirubinei de pe albumina plasmatică şi pătrunderea acesteia în SNC (de aceea se evită perinatal, mai ales cele cu legare masivă de proteinele plasmatice); efecte neurologice (nevrite periferice, insomnie, cefalee). I. Sulfamide cu acţiune sistemică şi durată scurtă: Sulfafurazol (Neoxazol) are o absorbţie digestivă bună, difuzează în toate ţesuturile, se elimină renal. Este indicat în infecţii urinare sau sistemice - meningite cu germeni sensibili. Se administrează oral, la început 2 g odată, apoi 1 g din 6 în 6 ore. Există şi preparat injectabil intramuscular. Sulfadiazina pătrunde bine în l.c.r. Se foloseşte în meningite. II. Sulfamide cu acţiune sistemică de durată medie: au t1/2 mai lung datorită reabsorbţiei şi redifuziunii la nivelul tubilor renali şi legării mai pronunţate de proteinele plasmatice. Sulfametoxazol are t1/2 de cca 12 ore. Este ultilizat în combinaţie cu trimetoprimul în preparatul compus Cotrimoxazol. III. Sulfamide cu acţiune cu acţiune sistemică şi eliminare lentă: Sulfametoxipiridazina (Sulfametin) are t1/2 de 35 de ore, acţiune de lungă durată, se administrează într-o singură priză pe zi. În prima zi se dă 1 g, apoi 0,5 g pe zi, în priză unică. Se indică

pentru consolidarea rezultatelor unui tratament cu antibiotice (în infecţii respiratorii, urinare, biliare, în sfera O.R.L.) Reacţiile alergice, dacă apar au o durată lungă. Sulfadoxina se foloseşte în tratamentul malariei. IV. Sulfamide cu acţiune intestinală - deoarece se absorb foarte puţin din intestin acţionează local şi se utilizează în infecţii intestinale, în enterocolite. Salazosulfapiridina sau sulfasalazina (Salazopirina) se foloseşte în colita ulceroasă, rectocolita ulcerohemoragică, acţionând prin efect antibacterian, dar şi antiinflamator prin acidul 5'aminosalicilic, care se eliberează din compusul respectiv în colon. Acest preparat se mai foloseşte şi în tratamentul poliartritei reumatoide. Doza este de 4-6 g pe zi. V. Sulfamide utilizate local Sulfacetamida sub formă de sare sodică, este hidrosolubilă la pH neutru şi se foloseşte ca soluţie 10-30 % în conjunctivite şi infecţii oculare cu germeni sensibili. Sulfadiazina argentică este utilizată sub formă de cremă 1% pentru profilaxia şi tratamentul infecţiilor plăgilor, acţionând atât prin sulfamidă cât şi prin argintul pe care-l eliberează lent. Mafenidul (Sulfamylon) are un spectru antibacterian asemănător sulfamidelor şi în plus mai cuprinde germeni anaerobi, fiind singurul preparat a cărui acţiune nu este inhibată în prezenţa puroiului. Se utilizează sub formă de colir 5% şi cremă 10% pentru profilaxia infectării arsurilor, în infecţii chirurgicale cu anaerobi gram pozitiv. VI. Preparate compuse cu trimetoprim Trimetoprimul este un chimioterapic bacteriostatic care are spectru de activitate antibacteriană similar cu sulfamidele. Asocierea cu sulfamidele realizează inhibiţia secvenţială a aceluiaşi proces metabolic microbian, sulfamidele inhibând sinteza acidului folic, iar trimetoprimul activarea acidului folic, efectul combinaţiei fiind bactericid, iar spectrul mai larg decât pentru fiecare componentă în parte. Preparatul cotrimoxazol (Biseptol, Septrin, Bactrin, Tagremin) se prezintă sub formă de comprimate conţinând în proporţie de 5:1 o sulfamidă cu acţiune de durată medie - sulfametoxazolul şi trimetoprim (400 mg sulfametoxazol şi 80 mg de trimetoprim). Posologia: la începutul tratamentului se pot administra de 2 ori câte 3 comprimate pe zi, apoi de 2 ori 1-2 comprimate pe zi. La copii doza este de 1/4 din doza adultului. Este indicat în special în infecţii respiratorii şi urinare, infecţii biliare, enterite. Este contraindicat în graviditate, la nou-născut, bolnavi cu anemie megaloblastică, la bolnavii alergici. Alte preparate compuse cu trimetoprim sunt: Berlocombin (sulfamerazin + trimetoprim) suspensie orală şi Linarprim (sulfametrol + trimetoprim) comprimate, suspensie orală, soluţie perfuzabilă.

h.CHINOLONELE ANTIBACTERIENE,ANTISEPTICELE URINARE ŞI INTESTINALE h.1.CHINOLONELE - sunt derivaţi de chinoleină, medicamente care acţionează prin inhibiţia ADN-girazei, o topoizomerază care modifică structura spaţială a catenei de ADN prin răsucirea acesteia. Astfel, chinolonele inhibă această modificare indispensabilă pentru transcripţie şi repararea ADN, procesele vitale sunt inhibate şi astfel efectul este bactericid. Celulele organismului gazdă sunt mai puţin sensibile, microorganismele prezentând selectivitate mare. Derivaţii de chinolonă se împart în două categorii: a) Acidul nalidixic şi alte chinolone; b) Fluorochinolonele. Acidul nalidixic (Negram) este activ mai ales faţă de germenii gram negativ, exceptând Pseudomonas. Se absoarbe bine din tubul digestiv, se leagă în măsură mare de proteinele plasmatice,

nu difuzează în ţesuturi. Se elimină repede pe cale urinară, 50% sub formă activă şi se concentrează în urină, fiind eficace în infecţii urinare: cistite, pielite, cistopielite. Rezistenţa apare repede, de aceea este nevoie ca după administrare îndelungată să se testeze sensibilitatea prin uroculturi. Se foloseşte în infecţii urinare acute şi recurente, necomplicate cu organisme coliforme, administrându-se în cazuri acute în doze de 1 g odată de 4 ori pe zi timp de o săptămână. În infecţii subacute se dă de 2 ori câte 1 g pe zi, iar în cele cronice de 2 ori 0,5 g pe zi, pentru o perioadă mai lungă. Poate produce tulburări digestive, reacţii alergice, tulburări neurologice, insomnie, tulburări de vedere, reacţii psihotice, tendinţă la convulsii (la epileptici). Este contraindicat la psihotici, la epileptici, în primul trimestru de sarcină, în cursul alăptării, la copii mici şi la cei cu deficit de glucozo-6-fosfat- dehidrogenază. Fluorochinolonele sau chinolonele din a II-a generaţie sau floxacinele au proprietăţi farmacologice favorabile. Acţionează tot prin inhibiţia ADN-girazei, având efect bactericid. Spectrul este mai larg, acţionând pe E.coli, Proteus, Enterobacter, Klebsiella, Shigella, Salmonella, Haemophyllus, Legionella, Helicobacter pylori (agentul etiologic al ulcerului), Chlamidii, Mycoplasme, Ricketsii, Pseudomonas, dar şi pe germeni gram pozitiv: stafilococ şi gonococ. Unele sunt active şi pe bacilul Koch şi alte micobacterii. Din punct de vedere farmacocinetic au biodisponibilitate bună, se distribuie larg în organism, pătrund în toate ţesuturile, realizând concentraţii mari în ţesuturi chiar şi intracelular, respectiv în diferite secreţii. Prezintă avantajul că traversează bariera hematoencefalică, realizând concentraţii bune în l.c.r., fiind utile în meningite Realizează concentraţii mai mari decât cele plasmatice în rinichi, prostată, plămâni, bilă, oase. Acest fapt explică utilitatea în infecţii sistemice: infecţii respiratorii, osteomielită, infecţii chirurgicale, infecţii urinare şi intestinale. Ofloxacina şi ciprofloxacina se pot folosi şi în tuberculoza pulmonară. Efecte adverse: tulburări gastrice; creşterea excitabilităţii SNC cu halucinaţii, delir, convulsii; reacţii alergice cutanate, fotosensibilizare; eroziuni şi leziuni la nivelul cartilajelor de creştere. Sunt contraindicate în graviditate, la epileptici, la sugari şi copii mici, la cei cu deficit de glucozo-6- fosfat-dehidrogenază. Norfloxacina (Nolicin) se utilizează în infecţii urinare: cistite, pielonefrite în doză de 0,4 g de 2 ori pe zi. Pefloxacina este un derivat asemănător, dă concentraţii mari în ţesuturi şi secreţii, pătrunde în spaţiul intracelular şi în l.c.r. Se foloseşte în infecţii respiratorii, urinare, abdominale în doză de 0,4 g de 2 ori pe zi. Ciprofloxacina (Ciprinol, Cuminol) se administrează în doză de 0,5 g de 2 ori pe zi în infecţii urinare, intestinale şi sistemice. Nu realizează concentraţii eficale în l.c.r. Are efect remanent în ţesuturi. Dozele 0,25-0,75 g de 2 ori pe zi, oral sau injectabil. Ofloxacina (Tarivid) are o biodisponibilitate de cca 100%, se metabolizează puţin în organism, se elimină ca atare pe cale renală. Se administrează în infecţii cu diferite localizări în doză de 0,2 g de 2 ori pe zi. Alţi reprezentanţi asemănători: lomefloxacina, grepafloxacina, trovafloxacina, moxifloxacina, gatifloxacina.

h.2.ALTE ANTISEPTICE ŞI CHIMIOTERAPICE URINARE ŞI INTESTINALE

ANTISEPTICE URINARE Derivaţii de nitrofuran sunt situaţi la limita dintre chimioterapice şi antibiotice şi se utilizează ca antiseptice urinare sau intestinale. Au efect bacteriostatic, care la concentraţii mari devine bactericid. Nitrofurantoina are absorbţie digestivă bună, nu difuzează în ţesuturi, se elimină în mare parte sub formă neschimbată prin rinichi, realizând concentraţii urinare suficiente. Se indică în cistite, pielite, cistopielite. Rezistenţa la nitrofurantoin este mai rară. Spectrul de acţiune include: bacili Gram negativ

(E.coli, Proteus, Klebsiella, Enterobacter); coci (stafilococi, enterococi); Trichomonas vaginalis. Se administrează oral în doze de 100 mg odată, de 3-4 ori pe zi, timp de 1-2 săptămâni. Poate produce efecte adverse gastrice (greaţă, vomă, anorexie, colici, diaree), accidente hemolitice (la cei cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază), neurotoxice şi poate induce fibroză pulmonară, când eliminarea prin rinichi este scăzută. Nu se administrează în sarcină, alăptare, la nou-născut. Metenamina este un compus solid, inactivă ca atare, dar hidrolizată la pH acid, formând formaldehidă acidă. Administrată oral se absoarbe bine digestiv. Se elimină nemodificată prin urină. În condiţiile unui pH urinar acid (pH 5-6) se scindează şi eliberează formaldehidă, substanţa responsabilă de efectul antiseptic urinar. Este indicată pentru tratamentul cronic supresiv al infecţiilor tractului urinar (cu condiţia ca pH-ul urinii să fie de 5,5 sau mai mic). Are acţiune iritantă pe mucoase; nu se foloseşte în infecţii acute. Doza uzuală la adult este de 0,5-1 g de 3-4 ori pe zi. Albastrul de metilen este un colorant cu efect antiseptic. După administrare orală se elimină urinar, nemodificat, activ. Doza este de 0,1-0,3 g, sub formă de caşete. Terizidona în asociere cu un colorant, fenazopiridina, care colorează urina în roşu, intră în compoziţia preparatului Urovalidin, cu efect antiseptic urinar.

ANTISEPTICE INTESTINALE Furazolidonul este un derivat de nitrofuran, care se administrează oral, fiind indicat în afecţiuni digestive cu germeni sensibili (gram-negativ, Shigella), boala diareică acută a sugarului, colită ulceroasă, giardioză. Doza la adult este de 100 mg odată, de 4 ori pe zi, iar la copil 5 mg/kgc/zi. Efectele adverse sunt asemănătoare cu cele ale nitrofurantoinei, iar în cazul asocierii cu alcoolul dă reacţii de tip disulfiram (intoleranţă la alcool, prin acumulare de acetaldehidă în organism). Nifuroxazid (Antinal, Ercefuryl) este un derivat de nitrofuran, care nu se absoarbe din intestin. Este un antiseptic intestinal, activ pe majoritatea germenilor implicaţi în infecţii intestinale (E.coli, Salmonella, Shigella, Proteus). Este indicat în diarei acute presupuse de cauză bacteriană. Poate produce reacţii alergice cutanate, tulburări digestive. Este contraindicat la nou-născuţi; interacţionează cu alcoolul; de evitat în sarcină. Doza la adulţi este de 800 mg pe zi, în 2-4 prize zilnice. Durata tratamentului este în medie de 7 zile; se va face rehidratarea bolnavilor după necesităţi. Clorquinaldolul (Saprosan) exercită efect bactericid, antifungic şi are şi acţiune antiprotozoarică. Se administrează oral sub formă de drajeuri în tratamentul enterocolitelor banale, estivale, infecţiilor intestinale micotice, amoebiene. Este un eubiotic intestinal - nu distruge flora microbiană saprofită. Doza la adult este de 100-200 mg odată, de 3-4 ori pe zi, iar la copil 10 mg/kgc/zi. Este bine tolerat, dar nu se administrează mai mult de 3 săptămâni deoarece devine neurotoxic şi produce neuropatie mielooptică subacută. Se poate folosi şi în aplicaţii locale (este keratoplastic) sub formă de pulbere 3% pe plăgi infectate, eczeme infectate, foliculită, furunculoză, micoze cutanate, leziuni de decubit. Tiliquinol şi tilbroquinol intră în preparatul Intetrix cu acţiune antibacteriană pe majoritatea germenilor gram-pozitiv şi negativ, implicaţi în infecţii intestinale; au şi efect antifungic, îndeosebi pe Candida albicans, amoebicid, precum şi activitate asupra vibrionului holeric. Se indică în diarei acute infecţioase, amoebiază intestinală. În cursul tratamentului se asociază cu rehidratare, durata acestuia fiind limitată la 4 săptămâni. Se administrează oral 4-6 capsule pe zi.

ANTIMICOTICELE (ANTIFUNGICELE) Sunt substanţe active faţă de diferite ciuperci patogene, putând avea efect fungistatic sau

fungicid. În unele micoze locale pot fi folosite unele antiseptice care acţionează numai local (iodul, acidul salicilic, resorcinolul, dequaliniul, violetul de genţiană). Antimicoticele propriu-zise sunt medicamente care acţionează selectiv. AZOLII Clotrimazol (Canesten) se găseşte sub formă de cremă, soluţie pentru uz extern - 1%, comprimate vaginale - 0,1g, ovule. Se aplică pe tegumente, mucoase, eventual pe plăgi. Este un fungicid cu spectru larg de acţiune: Candida albicans (care apare la imunodeprimaţi, diabetici); dermatofiţi, are şi acţiune antibacteriană faţă de cocii piogeni. Miconazol (Micotop) se foloseşte predominent local sub formă de soluţie, cremă 2% şi ovule. Spectrul de acţiune este asemănător clotrimazolului. Ketoconazol (Nizoral) se găseşte sub formă de comprimate de 200 mg, ovule, cremă şi şampon 2%. Se foloseşte sistemic şi local. Are un spectru de acţiune larg, putând fi folosit în infecţii micotice profunde. Se foloseşte în candidoze generalizate, infecţii cu dermatofiţi. Se absoarbe bine din tubul digestiv mai ales când secreţia de acid clorhidric este abundentă. În hipoclorhidrie şi în combinaţii cu antiacide absorbţia este scăzută. Se administrează oral, după mâncare, în doză de 200 mg odată, de 2 ori pe zi, la începutul tratamentului, apoi într-o singură priză pe zi. Ca reacţii adverse se înregistrează ginecomastie, afectare hepatică, tulburări gastro-intestinale, erupţii cutanate şi prurit. Fluconazol (Diflucan) se prezintă sub formă de capsule de 50 mg, 100 mg, 150 mg şi 200 mg, pulbere pentru suspensie orală, soluţie intravenoasă 2‰. Se foloseşte în criptococoze (inclusiv meningita criptococică), mai ales la pacienţi cu SIDA, candidoze sistemice, candidoze ale mucoaselor, dermatomicoze. ANTIBIOTICELE POLIENICE au o structură macrociclică, cu numeroase duble legături conjugate. Nistatina (Stamicin) se găseşte sub formă de pulbere pentru suspensie orală, suspensie pentru uz intern, drajeuri cu 500.000 UI, unguente, ovule şi supozitoare cu 100.000 UI/gram. Se foloseşte în special local deoarece se absoarbe în mică măsură digestiv. Se foloseşte în micoze cutanate, orale, ale căilor respiratorii, intestinale, vaginale. Amfotericina (Amfotericin B) poate fi administrată parenteral sub formă de injecţie intravenoasă foarte lentă sau perfuzie. Este activă în micoze viscerale grave - candidoză viscerală, infecţii cu Aspergillus. Efectele adverse sunt frecvente şi grave: insuficienţă renală, hepatică, central nervoasă, anemie, trombocitopenie, leucopenie, hipokaliemie, aritmii cardiace. Se impune urmărirea atentă a bolnavului, iar tratamentul se face obligatoriu în spital sub supraveghere medicală. ALTE ANTIBIOTICE – Griseofulvina este puţin solubilă, absorbindu-se digestiv lent şi incomplet. În organism se distribuie în ţesuturi; prezintă o acumulare în tegumente, în celulele aflate în curs de keratinizare. Este indicată în micoze ale pielii capului, onicomicoze, epidermofiţii. Se administrează timp îndelungat: în micoze cutanate 2-6 săptămâni; în micoze ale unghiilor de la mâini: 2-3 luni; în micoze ale unghiilor de la picioare: 4-6 luni. Este contraindicată la gravide. ANTIMETABOLIŢI – Flucitozina (Ancotil) în celula fungică se transformă în 5-fluor-uracil, care este un antimetabolit citostatic ce se transformă în nucleotidul corespunzător şi inhibă sinteza de timidilat, respectiv de ADN. Se administrează oral, iar în forme grave injectabil, intravenos, bolus şi perfuzie. Se poate aplica şi local, în micoze cutanate. Ca reacţii adverse în doze mari este hepatotoxică, deprimă măduva hematopoetică iar în administrare orală produce greţuri, vomă, diaree. Este absolut contraindicată în graviditate. ALTE STRUCTURI Natamicina (Pimafucin) comprimate pentru supt, ovule, cremă. Se absoarbe puţin din tubul digestiv fiind folosită local.

Tolnaftat (Miconaft) este un antifungic activ faţă de dermatofiţi şi pitiriazis versicolor. Se administrează topic în unguente, soluţie şi pudră 1%. Se aplică de 2-3 ori pe zi. Ciclopirox (Batrafen) este un antifungic local, cu spectru larg, activ faţă de dermatofiţi, Candida. Se aplică local, de 2 ori pe zi, ca soluţie sau cremă 1%; se găseşte şi sub formă de lac de unghii 8%. Naftifin (Exoderil) este o alil-amină de sinteză, foarte activă faţă de dermatofiţi, mai puţin faţă de Candida. Se administrează sub formă de cremă şi soluţie externă 1%, câte 2 aplicaţii pe zi. Terbinafin (Lamisil) administrat oral, se concentrează în piele (şi în sebum) şi unghii, la niveluri care asigură acţiunea fungicidă. Se indică în infecţii fungice ale pielii şi unghiilor produse de dermatofiţi, în candidoze. Se găseşte sub formă de comprimate şi cremă 1%. În general este bine tolerat, poate produce însă simptome gastro-intestinale, reacţii cutanate. Se evită administrarea la gravide şi la femeile care alăptează.

ANTIPROTOZOARICELE ANTIMALARICELE

-

Antimalaricele acţionează asupra agenţilor patogeni ai malariei: Plasmodium vivax, Pl.falciparum, Pl.malariae, Pl. ovale. Deşi paludismul a fost eradicat în ţara noastră, aceste medicamente au importanţă pentru întreţinerea eradicării malariei, prin combaterea infecţiilor de "import", precum şi în terapia altor parazitoze; unele sunt folosite în colagenoze şi poliartrita reumatoidă. În funcţie de faza de dezvoltare a plasmodiului asupra căreia acţionează, antimalaricele pot avea următoarele efecte principale: schizontocid hematic - omoară formele asexuate intraeritrocitare, suprimând accesele de febră provocate de acestea. Astfel ele combat sau previn manifestarea clinică a bolii (terapie şi profilaxie supresivă). schizontocid tisular - acţionează asupra fazei de dezvoltare exoeritrocitară a plasmodiilor, care are loc în special în ficat. Ele realizează profilaxia cauzală a bolii. gametocid - distrug formele sexuate ale plasmodiului sau inhibă dezvoltarea ulterioară a gametociţilor în ţânţari. Astfel ele împiedică răspândirea bolii, realizând profilaxia epidemiologică. Clorochina este un derivat de 4-aminochinolină. Are efect schizontocid hematic, acţionând pe toate cele 4 specii de Plasmodium. În unele regiuni s-au dezvoltat tulpini rezistente la clorochină. Are efect şi pe Entamoeba histolytica. Substanţa se acumulează în concentraţii mari în eritrocitele parazitate, ceea ce explică selectivitatea de acţiune. În afara acţiunii antimalarice, clorochina are după administrare îndelungată proprietăţi antiinflamatorii, reprezentând una din modalităţile de tratament de fond al poliartritei reumatoide. T1/2 este de 41 de zile, având tendinţă mare de acumulare. Tratamentul antimalaric este suficient să se administreze 3 zile: 600 de mg iniţial, alte 300 mg după 6 ore, apoi câte 300 mg/zi următoarele 2 zile. Pentru profilaxia supresivă se recomandă admnistrarea orală de 300 mg clorochină bază o dată pe săptămână, în timpul sejurului în zona endemică şi 4-8 săptămâni după plecare. Efectele adverse: tulburări gastrointestinale, erupţii cutanate depigmentate, prurit, depunere de pigmenţi la periferia corneei şi retinei, fenomene neuropsihice (ameţeli, cefalee, dezorientare), afectarea hematopoezei la cei cu deficit de glucozo-6- fosfat-dehidrogenază. Este contraindicată în graviditate. Hidroxiclorochina este foarte asemănătoare clorochinei. Se foloseşte mai mult ca antiinflamator în tratamentul de fond al poliartritei reumatoide. Meflochina (Lariam) compus de sinteză, înrudit chimic cu chinina. Are efect schizontocid hematic, fiind eficace faţă de Pl.falciparum polifarmacorezistent. Se leagă puternic de proteinele plasmatice, are T 1/2 de cca 20 de zile. Se administrează oral, curativ o doză unică de 750 mg sau 1 g, iar profilactic 250 mg odată pe săptămână.

Primachina este un derivat 8-aminochinolinic, cu acţiune exoeritrocitară, gametocidă. Este folosit pentru completarea curei cu medicaţie schizontocidă hematică. Doza este de 15 mg pe zi, oral, timp de 14 zile. Ca efecte adverse au fost semnalate: methemoglobinemie, hemoliză (la cei cu deficit de G-6-fosfat-dehidrogenază). Chinina este antimalaric cu acţiune schizontocidă hematică; nu afectează formele exoeritrocitare. Este gametocid pentru Pl.vivax şi Pl.malariae. În afară de acţiunea antimalarică, chinina are şi alte efecte:efect antimiotonic (micşorează excitabilitatea plăcii terminale motorii şi prelungeşte perioada refractară a muşchilor striaţi, fiind utilă în miotonia congenitală şi în crampe nocturne); la nivelul uterului, în doze mici stimulează contracţiile şi în doze mari le deprimă; aplicată local are efect anestezic, la concentraţii mari este iritantă şi produce inflamaţie; irită mucoasa gastrică şi datorită gustului amar poate fi folosit ca tonic amar, crescând pofta de mâncare; are acţiune analgetică şi antipiretică slabe; la doze mari deprimă inima şi scade presiunea arterială; are efect teratogen, fiind contraindicată în graviditate. Ca antimalaric se foloseşte în doză de 20 mg /kgc/zi pe cale orală sau 600 mg la interval de 8 ore, timp de o săptămână. Ca reacţii adverse este important un sindrom toxic, care apare în condiţii de supradozare dar şi la doze terapeutice la indivizii cu idiosincrazie: cinconismul. Se manifestă prin tulburări de auz (vâjâituri, hipoacuzie), tulburări de vedere, cardiovasculare (hipotensiune arterială, colaps), digestive (greaţă, vomă, diaree). La pacienţii cu deficit de G-6-fosfat- dehidrogenază produce anemie hemolitică. Este contraindicată la bolnavii cu hipersensibilitate idiosincrazică, alergici, cu deficit de G-6-fosfat dehidrogenază, cu nevrită optică. Mepacrina este un compus de culoare galbenă. Este schizontocid hematic, dar se foloseşte şi în alte scopuri: lambliază, teniază. Se dă în doză de 100 mg de 3 ori pe zi, pe cale orală. Efecte adverse: tulburări gastrointestinale, tulburări neuropsihice - dezorientare, discrazii sangvine. Pirimetamina (Daraprim) asemănătoare cu trimetoprimul, este un inhibitor al dihidrofolatreductazei la nivelul paraziţilor, inhibând sinteza de acid folic. Este şi schizontocid intraeritrocitar şi exoeritrocitar. Împiedică dezvoltarea gameţilor la ţânţari, putând fi folosit pentru profilaxie. Se distribuie în toate ţesuturile şi în SNC, având cumulare renală, pulmonară, hepatică, splenică. Asociaţia pirimetamină-sulfadoxină (Fansidar) este folosită pentru cazuri rezistente la pirimetamină. Se mai foloseşte în asociere cu sulfametin în tratamentul toxoplasmozei. Se administrează oral în doză de 25 mg odată , de 2-3 ori pe zi în scop curativ şi 25 mg odată pe săptămână în scop profilactic. Este contraindicată în graviditate şi la pacienţii cu anemie megaloblastică. Proguanilul (Paludrine) este un pro-drug, care în organism se transformă în cloguanil, responsabil de efectul terapeutic. Se foloseşte pentru profilaxia malariei cu Pl.falciparum. Se administrează oral 200 mg zilnic, cu două luni înainte de expunere şi la două luni după părăsirea zonei cu malarie. Este în general bine tolerat.

MEDICAŢIA ANTITRICHOMONAZICĂ, ANTIAMIBIANĂ, ANTILAMBLIAZICĂ Metronidazolul (Flagyl, Klion) este un chimioterapic de sinteză. Pătrunde în celule prin difuziune şi aici este activat printr-un proces de reducere enzimatică propriu microorganismelor anaerobe (protozoare, bacterii). Se formează compuşi intremediari reactivi labili, care acţionează bactericid prin afectarea ADN, proteinelor şi membranelor. Lezarea ADN este responsabilă şi de efectul mutagen. Intoxică specific unele protozoare: Entamoeba histolytica, Trichomonas vaginalis, Giardia intestinalis. Acţionează bactericid faţă de bacilii gram-negativ anaerobi: Bacteroides fragilis, Helicobacter, faţă de coci gram pozitiv anaerobi şi faţă de majoritatea clostridiilor.

Se absoarbe repede şi aproape complet din tractul gastrointestinal, biodisponibilitatea fiind de 99%. Se distribuie larg în ţesuturi. Realizează niveluri active în l.c.r, creier, bilă, abcese. În tricomonaza vaginală rezolvă majoritatea cazurilor. Doza recomandată este de 250 mg oral de 3 ori pe zi timp de 10 zile, concomitent cu admnistrarea la femei a unui comprimat vaginal odată pe zi. În dizenteria amibiană acută înlătură atât paraziţii din intestin cât şi pe cei din focarele extraintestinale. Se administrează oral 750 mg de 3 ori pe zi, timp de 5-10 zile. În lambliază doza este de de 250 mg de 3 ori pe zi, 10 zile. Metronidazolul este unul dintre medicamentele de primă alegere în infecţii cu anaerobi. Se foloseşte în asociere cu gentamicina în infecţiile intraabdominale. De asemenea, se foloseşte în abcesele cerebrale, meningită, endocardită, infecţii ale oaselor, articulaţiilor, pielii şi ţesuturilor mai, capului şi gâtului. O indicaţie particulară o constituie infecţiile cu Helicobacter pylori la bolnavii cu ulcer gastric sau duodenal. Relativ frecvent apare anorexie, greaţă, un gust neplăcut metalic, mai rar vomă, diaree, cefalee, erupţii cutanate banale. Dozele mari şi tratamentele îndelungate pot provoca tulburări neurologice de natură toxică: slăbiciune, nevrită periferică cu parestezii, vertij, ataxie, crize epileptice. Ocazional apare neutropenie. Ingestia pe timpul tratamentului a băuturilor alcoolice determină recţii de tip disulfiram. Dozele foarte mari administrate timp îndelungat la animale de laborator au acţiune cancerigenă, dar asemenea fenomene nu au fost observate în timpul utilizării clinice. Medicamentul este contraindicat în cursul gravidităţii, alăptării, la pacienţi cu afecţiuni neurologice şi hematologice. Tinidazolul (Fasigyn) are proprietăţi asemănătoare metronidazolului. Se absoarbe bine din tractul gastrointestinal. Se administrează de obicei pe cale orală. În tricomonază şi giardioză este suficientă o doză unică de 2 g. În dizenteria amibiană se administrează 2 g/zi 2-3 zile, iar în amibiaza hepatică tratamentul se face 3-5 zile. Se poate administra şi în infecţiile cu anaerobi oral sau în cazuri grave în perfuzie intravenoasă. Reacţiile adverse sunt similare celor de la metronidazol. Nu se admninistrează la cei cu discrazii sangvine, în timpul sarcinii şi alăptării. Ornidazolul (Tiberal) are acţiune pe anaerobi, Trichomonas, Giardia, Entamoeba. Se foloseşte pe cale orală în infecţii amibiene, lambliază (de 2 ori câte un comprimat pe zi - 5-10 zile), în tricomonază (acută doză unică de 3 comprimate seara), iar pe cale injectabilă în infecţii cu anaerobi (septicemii, peritonite). Emetina este un alcaloid din Ipeca, care se administrează sub formă de injecţii subcutanate în doză de 1 mg/kgc/zi timp de 10 zile în dizenteria amibiană şi în amibiaza hepatică. Poate produce leziuni toxice hepatice grave, afectare cardiacă - tulburări de contractilitate, ritm şi conducere, tulburări digestive (greaţă, vomă, diaree), miopatie, astenie musculară, atingere renală.

MEDICAŢIA ANTIVIRALĂ Ciclul de replicare al virusurilor este integrat în funcţiile metabolice ale celulei parazitate, implicând participarea activă a acesteia. Replicarea se face folosind enzime ale celulei gazdă. Agenţii care blochează replicarea virusurilor blochează de asemenea, procesele normale ale celulei gazdă, iar limitele între dozele eficiente şi toxice sunt foarte înguste. a. Antivirale active faţă de virusul gripal şi virusul sinciţial respirator Amantadina (Viregyt) are acţiune antivirotică specifică asupra virusurilor gripale de tip A (Influenza tip A), dar poate afecta şi virusul rubeolei şi unele virusuri tumorale. Acţiunea se datoreşte inhibării pătrunderii virusului gripal în celulă. Se poate administra atât profilactic cât şi curativ. Se administrează oral în doză de 100 mg de 2-3 ori pe zi. Ribavirina (Virazole) inhibă replicarea virusului sinciţial respirator, a virusurilor gripale A şi B, a virusului herpetic. Se administrează în aerosoli. Este utilizată exclusiv în infecţiile respiratorii severe ale sugarului cu virusul sinciţial respirator (pneumonii, bronşiolite).

b. Antivirale active faţă de virusurile herpetic, varicelozosterian şi citomegalic Aciclovir (Zovirax) este activ faţă de virusul herpetic tip I şi II şi herpes zoster. Se poate administra local, pe cale orală sau în perfuzii intravenoase. Se găseşte sub formă de unguent oftalmic 3%, cremă sau unguent 5%, capsule sau comprimate de 200 mg, pulbere injectabilă de 250 mg, flacon injectabil de 500 mg. Se indică în: infecţii herpetice (keratită herpetică, infecţii genitale cu Herpes simplex, encefalite, infecţii cutanate, mucoase), profilactic la subiecţii imunodeprimaţi, Zona Zoster, varicelă, paralizie facială periferică acută. Se contraindică în alergii, graviditate, alăptare. Idoxuridin (IDU) se foloseşte exclusiv local datorită marii toxicităţi sistemice pentru tratamentul topic (Hevizos unguent 0,8%) al formelor cutanate de Herpex simplex şi Zoster; herpesului corneean, conjunctivitei şi keratoconjunctivitei herpetice (colir 0,1% - Dendrid, unguent oftalmic 0,5%). Ganciclovir (Cymevene) este activ faţă de virusul citomegalic. Este indicat în infecţii grave cu virus citomegalic (retinite, colite, pneumonii, encefalite), la bolnavii cu SIDA, preventiv după transplante de organ sau grefe de măduvă. Este foarte toxic, producând neutropenie, trombocitopenie, anemie, febră, greţuri, vărsături, diaree, psihoze. Este contraindicat în timpul sarcinii şi al alăptării. Famciclovir (Famvir) este activ faţă de virusurile herpes simplex I şi II, virusul varicelozosterian, faţă de herpes virusurile umane. Se administrează oral. c. Antivirale active faţă de virusul imunodeficienţei umane Analogi nucleozidici inhibitori ai revers transcriptazei. Zidovudina (Retrovir, Novo AZT) este un agent antiviral foarte activ pe retrovirusuri, inclusiv virusul imunodeficienţei umane (HIV 1 şi HIV 2); inhibă marcat replicarea HIV în limfocitele T. Forma fosforilată a zidovudinei are mare afinitate pentru revers transcriptaza (ADN polimeraza dependentă de ARN, care caracterizează retrovirusurile). Zidovudina este antiviroticul de primă alegere la bolnavii cu HIV ce prezintă un număr mic de limfocite T CD4+.Se poate administra oral, intravenos sau în perfuzie. Didanozina (Videx) este un nucleozid purinic analog al inozinei activ faţă de HIV. Lamivudina (Epivir) este un antiretroviral indicat în HIV în asociere cu Zidovudina. Inhibitorii proteazei virotice - saquinavirul (Invirase) este un analog peptidic de sinteză care inhibă activitatea HIV în celulele infectate acut sau cronic. Este indicat la bolnavii cu infecţie HIV evolutivă.

ANTIHELMINTICELE Sunt o grupă de chimioterapice active faţă de viermii care pot parazita intestinul omului şi alte ţesuturi. Se clasifică în două grupe mari: active asupra cestodelor şi active asupra nematodelor. Pot realiza următoarele efecte asupra viermilor: vermifug - paralizia musculaturii viermilor şi vermicid omorârea viermilor.

Antihelmintice active asupra cestodelor Niclosamida (Yomesan) este foarte activă faţă de Taenia saginata, T.solium, Diphyllobotrium latum, Hymenolepis nana. Inhibă energogeneza în celulele parazitului, provocând moartea acestuia. Viermii omorâţi sunt digeraţi. Însă ouăle acestora nu sunt sensibile la medicament şi pot reface parazitul sau se pot absorbi. Nu se absoarbe din intestin. Poate produce colici abdominale, greaţă şi vomă. Se administrează oral, într-o singură priză după micul dejun, în doză unică de 2 g (4 tablete) la adulţi şi copii peste 6 ani, 1 g la copii de 2-6 ani şi 0,5 g la copii sub 2 ani. Apoi se administrează un purgativ (sulfatul de magneziu) pentru eliminarea paraziţilor şi a ouălor. Sunt interzise băuturile

alcoolice. Mepacrina (Atebrin) este azi utilizată limitat în tratamentul teniazei. Se introduce prin sondă duodenală pentru a evita fenomenele de iritaţie gastrică. La 10 minute după administrarea ei se introduce prin sondă un purgativ salin.Se poate asocia şi cu antivomitive în caz de greaţă şi vomă.

Antihelmintice active asupra nematodelor Piperazina (Nematocton) este activă faţă de Ascaris lumbricoides (limbrici) şi Enterobius vermicularis (oxiuri). Ajunsă în intestin după administrarea orală provoacă paralizia flască a viermilor. În ascaridioză doza este de 75 mg/kgc/zi timp de 3-4 zile, iar în oxiuriază 65 mg/kgc/zi timp de o săptămână.O cură se poate repeta după o pauză de 10 zile. Se absoarbe bine digestiv. Efecte adverse: creşterea excitabilităţii SNC, convulsii, afectarea rinichiului, fenomene digestive, erupţii cutanate. Levamisolul (Decaris) este activ faţă de Ascaris lumbricoides şi alte nematode. Viermii sunt paralizaţi. În afara acţiunii antihelmintice are proprietăţi imunostimulatoare. Este utilizat în tratamentul de fond al poliartritei reumatoide şi alte afecţiuni inflamatoare cronice, infecţii recidivante ale căilor respiratorii, cancer colo-rectal. Administrat oral, după masa principală în doză unică de 150 mg la adult şi 3 mg/kgc la copii vindecă ascaridioza în proporţie de cca 90%. Dacă ouăle de parazit persistă în intestin se recomandă o a doua cură, identică. Este bine tolerat. Poate produce greaţă, vomă, şi neutropenie în situaţiile când se foloseşte ca imunomodulator. Pirantelul pamoat (Combantrin, Helmintox) este eficace faţă de Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis, Ancylostoma duodenale, Trichiuris trichiura (tricocefal).Este vermifug. Între pirantel şi piperazină există un antagonism reciproc, de aceea nu se asociază. Pirviniul pamoat (Vermigal) este un colorant sub formă de suspensie 1%. Acţionează toxic îndeosebi faţă de Enterobius vermicularis pe care îl omoară. Omoară şi ouăle. Se foloseşte şi în strongiloidoză. Administrat oral nu se absoarbe, ceea ce explică lipsa toxicităţii sistemice. Este bine tolerat, dar poate produce greaţă, colici abdominale. Colorează scaunele în roşu. Se administrează în priză unică de 5 mg/kgc, care se poate repeta după 10 zile. Mebendazolul (Vermox) are proprietăţi antihelmintice cu spectru larg. Este activ faţă de: Trichuris trichiura, Ancylostoma duodenale, Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis. Omoară şi ouăle. Poate fi activ şi faţă de unii viermi plaţi: Echinococcus granulosus, tenii. Chimioterapicul este captat electiv de paraziţii sensibili pe care îi imobilizează şi îi omoară. Administrat oral rămâne în majoritate în intestin. Ingestia împreună cu alimente bogate în grăsimi îi creşte absorbţia din intestin. Este chimioterapicul de elecţie în trichocefaloză. Doza este de 100 mg de 2 ori pe zi, timp de 3 zile. Chisturile hidatice din ficat pot regresa complet. Este lipsit de toxicitate sistemică la doze obişnuite. Uneori apar crampe abdominale şi diaree datorită omorârii unui număr mare de paraziţi. Dozele mari pot provoca eozinofilie, prurit cutanat, erupţii, dureri musculare. Este contraindicat în sarcină şi se recomandă cu precauţie în insuficienţă hepatică. Tiabendazol (Mintezol) are proprietăţi vermicide cu spectru larg: Ascaris, Enterobius, Strongyloides, Trichiuris. Afectează şi formele larvare, migrante de Srongyloides, larvele de ascarizi. Larvele de Trichinella sunt relativ rezistente. Mai are acţiune antiinflamatoare, analgezică, antipiretică şi efect imunomodulator. Admnistrat oral se absoarbe repede din tubul digestiv. Se metabolizează aproape în întregime. Principala indicaţie o constituie strongiloidoza. În trichineloză administrarea în faza de invazie a bolii provoacă uşurare simptomatică, cu scăderea febrei şi diminuarea eozinofiliei. Infestarea musculară este redusă. Larvele închistate sunt puţin vulnerabile. Dozele recomandate sunt de 25 mg/kgc/zi timp de 2- 4 zile. În ascaridioză se evită deoarece favorizează migraţia viermilor. Provoacă frecvent reacţii adverse: anorexie, greaţă, vomă, erupţii cutanate,

tulburări de vedere, leziuni hepatice. Este contraindicat la hepatici, renali, bolnavi cu hipersensibilitate. Prudenţă când se administrează ambulator la şoferi. Albendazolul (Zentel) este un antihelmintic cu spectru larg, activ faţă de Enterobius, Ascaris, Trichuris, Strongyloides, Ancylostoma, putând omorî şi ouăle de Ascaris, Trichuris, Strongyloides. Se foloseşte şi în teniază. Se absoarbe în proporţie mică, se elimină predominant prin urină. Se administrează în doză unică de 400 mg oral, care se poate repeta după 15 zile. În boala hidatică 800 mg/zi timp de 30 de zile, repetând cura de 2-3 ori cu pauze de 2 săptămâni. Este contraindicat în sarcină şi boli hepatice.

ANTISEPTICELE SI DEZINFECTANTELE Antisepticele omoară sau împiedică proliferarea germenilor patogeni de pe suprafaţa mucoaselor, tegumentului sau în interiorul unei cavităţi naturale pe când dezinfectantele distrug microbii aflaţi în afara organismului, fiind utile pentru sterilizarea instrumentelor, produselor biologice, a cabinetelor medicale, blocurilor operatorii, etc. Nu se pot folosi pentru infecţii sistemice, unele se inactivează în organism iar altele sunt toxice. In anumite concentraţii pot fi iritante sau caustice pentru ţesuturi.

a.SUBSTANŢELE OXIDANTE eliberează oxigenul atomic (în stare născândă) care reacţionează cu substanţele organice şi le descompune, realizând efectul antiseptic. Peroxidul de hidrogen este de fapt apa oxigenată în concentraţie de 1-3 %. În ţesuturi există o enzimă numită catalază, care descompune H2O2 în H2O şi [O]. Oxigenul atomic eliberat în stare născândă reacţionează cu substanţele organice pe care le descompune, având astfel efect antiseptic; acest oxigen atomic este instabil, având şi un efect de curăţire, dezodorizant al plăgilor prin îndepărtarea substanţelor organice. Produce şi curăţirea mecanică prin efervescenţă. Mai are efect decolorant; hemostatic, favorizând coagularea; în concentraţii mari are efect caustic (ex. concentraţia de 35%, care apare sub denumirea de perhidrol). Permanganatul de potasiu are efect antiseptic de lungă durată, dezodorizant, astringent, dar nu este decolorant. Poate colora ţesăturile, iar la contactul cristalelor cu pielea apare efectul caustic. Se foloseşte în concentraţii de 0,2-0,5 ‰. Efectul este mai intens în mediul acid, putându- se asocia cu acidul boric.

b.HALOGENII acţionează prin eliberarea oxigenului atomic din apă (oxidanţi indirecţi) şi prin denaturarea proteinelor. Compuşii care eliberează clor lichefiază proteinele. Clorul intră în compoziţia compuşilor anorganici (hipocloriţii) şi organici (cloraminele). Cloramina B reacţionează cu apa, formând treptat hipoclorit de sodiu şi clor activ. Are efect bactericid, dezodorizant, dezinfectant şi de curăţire. Se foloseşte ca antiseptic în concentraţii de 1-5 ‰ , iar ca dezinfectant în concentraţii de 1-3%. Iodul este un compus liposolubil şi volatil, care pătrunde bine în ţesuturi. Are efect bactericid, virulicid, amoebicid şi fungicid. Se utilizează sub formă de Tinctură de iod (2% I2 şi KI pentru prevenirea formării acidului iodhidric) pentru dezinfecţia pielii. În dermatologie se poate folosi soluţia mai diluată pentru badijonare. Pe mucoase se aplică soluţia Lugol (soluţie apoasă de I2 1% şi KI 2%) la care se adaugă glicerină 4% pentru creşterea aderenţei. Iodoformul este un derivat organic ce conţine iod fixat de o macromoleculă, care eliberează treptat iod elementar. Se foloseşte pentru în stomatologie pentru tratamentul plăgilor. Are un miros pătrunzător şi persistent. Intră şi în compoziţia preparatului Septozol, complexat cu un surfactant neionic, efectul se menţine în prezenţa produselor biologice. Sensibilitatea la iod se manifestă prin erupţii cutanate, fenomene catarale iar în cazul

resorbţiei apar tulburări hemodinamice, colaps. Betadine - soluţie, săpun chirurgical, unguent conţine polyvidonum. Soluţia de Betadine este un antiseptic cu spectru larg antimicrobian recomandat pentru dezinfecţia pielii şi mucoaselor. Preparatul conţine iodul activ ca agent antimicrobian. Săpunul chirurgical este recomandat atât în asepsia preoperatorie a mâinilor, cât şi pentru igiena curentă a personalului medical. Unguentul de Betadine este un preparat cu larg spectru antimicrobian.

c. COMPUŞII DE METALE GRELE acţioneză prin denaturarea proteinelor. Intensitatea efectului scade în următoare ordine: cei mai activi sunt compuşii de Hg, apoi cei de Ag, cei de Zn, cei de Cu, cei de Al, cei de Pb. Compuşii de Hg sunt compuşi anorganici cu toxicitate mare, ducând la intoxicaţii grave care în forma acută se manifestă prin fenomene degenerative renale şi intestinale (diaree apoasă). În intoxicaţia subacută apar stomatite caracteristice. În intoxicaţia cronică se produc leziuni SNC. Oxidul galben de Hg se foloseşte ca unguent în concentraţie de 1-2%, în oftalmologie, dermatologie. Pătrunde bine în ţesutul cutanat. Cloramidura de Hg se foloseşte în dermatologie în concentraţii de 1-5%. Oxicianura de Hg se poate folosi pentru dezinfecţia materialelor din gumă, a aparaturii de laborator. Derivaţii organo-mercurici au o toxicitate mai redusă şi o activitate mai intensă decât a compuşilor anorganici. Unul dintre preparatele organo-mercurice este fenilmercuriboratul (Fenosept). Este bacteriostatic. Efectul local nu este caustic. În soluţie apoasă are efect antiseptic şi dezinfectant. Pe mucoase se aplică în concentraţie de 0,01‰. Argintul şi derivaţii săi sunt substanţe cu efect astringent, antiseptic şi bactericid. Nitratul de argint se foloseşte sub formă de soluţie apoasă şi de unguent. Are următoarele efecte: antiseptic; în concentraţii cuprinse între 1‰-1% favorizează epitelizarea plăgilor; în concentraţie de 1% are efect astringent; în concentraţii mai mari 10% are efect caustic (cauterizarea, distrugerea unor ţesuturi patologice prin necroza de coagulare). Proteinatul de Ag (Protargol) este o soluţie coloidală de argint care se foloseşte în concentraţie de 1-2‰ pe mucoase. Colargolul conţine argint coloidal 1-2%. Zincul şi cuprul sunt agenţi antiseptici mai slabi, utilizaţi în oftalmologie. Sulfatul de Zn este slab antiseptic (1-2‰), astringent şi caustic(în concentraţii mari). Clorura de Zn este mai corozivă, astringentă şi cauterizantă. Oxidul de Zn nu are efect antiseptic, dar are efect adsorbant, dizolvându-se în secreţiile pielii, având astfel efect astringent şi sicativ.

d. ALCOOLI ŞI ALDEHIDE Alcoolul etilic acţionează în concentraţie de 70%. Are efect răcoritor, antipruriginos, datorită unui slab efect anestezic, efect astringent, efect degresant şi iritant pe mucoase. Formaldehida are efect antiseptic şi astringent, reacţionează chimic cu proteinele şi formează compuşi stabili, imputrescibili. Are efect mumifiant, folosindu-se pentru conservarea pieselor anatomice. Scade secreţia sudorală. Este puternic iritantă. În concentraţie de 1-5% se foloseşte ca antiseptic, iar în concentraţie de 5-10% se foloseşte ca antihidrotic (scade transpiraţia).

e. FENOLII Fenolul este un compus liposolubil, denaturează proteinele. Are efect antiseptic, anestezic local, antipruriginos, mumifiant. Se foloseşte în stomatologie. Compuşii fenolici (polifenoli): resorcinolul este solubil în apă, folosindu-se în dermatologie sub formă de comprese ca antiseptic, cheratolitic, antipruriginos. Omologii superiori ai fenolului au eficacitate mai mare. Uleiurile volatile fac parte din această categorie. Eugenolul se foloseşte în stomatologie. Timolul cu un miros aromat, are efect antibacterian, antifungic şi intră în compoziţia unor

ape de gură, dar se poate folosi şi pe tegumente. Mentolul are efect antiseptic mai slab, stimulează termoreceptorii pentru rece şi are efect răcoritor.

f. ACIZII Acidul boric este un acid anorganic slab, se foloseşte pentru spălături oculare în concentraţie de 1-3%. Boraxul (tetraboratul de sodiu) 10% în soluţie glicerinată (glicerina boraxată) se foloseşte în candidoza bucală. Acidul salicilic se foloseşte sub formă de soluţie alcoolică, unguente, paste. Are efect antiseptic, antifungic, cheratolitic (în concentraţii mai mari de 2%), cheratoplastic (în concentraţi mai mici). Acidul benzoic şi esterii lui (benzilbenzoatul - Balsamul de Peru - se foloseşte pentru epitelizarea plăgilor şi ca scabicid).

g. DETERGENŢII au proprietăţi tensioactive. Detergenţii cationici sunt baze cuaternare de amoniu. Bromocetul este cel mai cunoscut. Se foloseşte pe tegumente având efect de curăţire, degresare, antibacterian, antimicotic. Irită mucoasele, de aceea se evită aplicarea pe mucoasa conjunctivală.

h. COMPUŞI ORGANICI Dequaliniul este o bază biscuaternară de amoniu, este bine tolerat. Se aplică pe plăgi, mucoase în concentraţie de 4-5‰. Clorhexidina este un antiseptic activ, care nu eliberează clor. Se foloseşte în concentraţie de 0,1-1‰ pe piele, mucoase, plăgi. Ambazona (Faringosept) se foloseşte ca antiseptic al mucoasei bucale, faringiene sub formă de comprimate pentru supt.

i. COLORANŢII Fenazopiridina are culoare roşie. Etacridina (Rivanol) are culoare galbenă, folosindu-se pentru tratamentul plăgilor supurate (soluţie 1‰). Albastru de metilen se foloseşte pentru badijonarea cavităţii bucale, faringiene, dar şi pe cale internă (caşete) în infecţii urinare. Violetul de genţiană (metilrozanilina, pioctanina) se foloseşte în concentraţie de 1-2% pe plăgi şi mucoase, având efect antibacterian şi antimicotic. Antiseptice bucofaringiene: hexetidina (Hexoral), cetirimoniu (Citrolin), benzidamin (Tantum verde).

Grupa de Denumirea medicamente comercială ANTIBIOTICE ANTIBACTERIENE A) BETALACTAMINE A1.PENICILINE Penicilina G I. Benzilpeniciline potasică Penicilina G sodică Efitard

II.Penicilină orală

Moldamin (Retarpen) Penicilina V (Ospen)

III.Penicilină rezistentă Oxacilină la penicilinază IV. Peniciline cu spectru Ampicilină larg şi combinaţii Amoxicilină (Ospamox) Augmentin(Am oxiklav) Unasyn

Forma şi compoziţia

flac.400.000, 1.000.000, 5.000.000 UI benzilpenicilină sare de potasiu idem, sare de sodiu flac conţinând în proporţie de 3:1 procainpenicilină şi benzilpenicilină de 800.000, 1.000.000, 2.000.000,4.000.000UI flac cu 600.000; 1.200.000 şi 2.400.000 UI benzatinpenicilină compr.400.000, 500.000, 1x106 , 1,5x106 UI, sirop 400.000 UI/5 ml fenoximetilpenicilină caps.250, 500 mg,flac.250, 500 mg oxacilina caps.250, 500 mg,flac.250, 500 mg, gran.susp. 125,250 mg/5 ml ampicilină pulb.susp.125 mg/5 ml, caps.250, 500 mg, compr.film.500,750,1000 mg amoxicilină compr.625 (500+125) mg, 1 g (875+125)mg, flac.inj.600 (500+100) mg, 1,2 g (1000+200mg) pulb.susp.156,25 şi 312,5 mg/5 ml amoxicilină + acid clavulanic compr.375 mg, flac.1,5 g, pul.susp.250 mg/5 ml ampicilină + sulbactam flac.inj.1,6g, 3,2 g ticarcilină + acid clavulanic pulb.liof.2 g, 4 g piperacilină pulb.pt.inj.2,25 g şi 4,5 g piperacilină+tazobactam caps.250 mg ampicilină şi 250 mg cloxacilină flac.1 şi 5 g carebenicilină compr. 0,5 g carindacilină

Timentin Pipril Tazocin Ampiclox Carbenicilină Geopen A2.CEFALOSPORINE Kefzol flac.inj. 1 g cefazolină Generaţia I Cefalotina sodică pulb.inj. 1 g cefalotină Cefalexin caps.250,500 mg, pulb.susp.125 şi 250 mg/5 ml cefalexină (Ospexin) Cexyl caps.250, 500 mg cefadroxil Cefuroxim compr.125, 250 mg, flac.inj.250, 750 mg, 1,5 g cefuroxim Generaţia a II-a (Zinacef, Ceclor caps.250,500 mg, pulb.susp.125 şi 250 mg/5 ml cefaclor Zinnat) Mandol flac.inj. 500 mg,1 şi 2 g cefamandol Rocephin flac.inj.250, 500mg şi 1 g ceftriaxonă Generaţia a III-a Fortum flac.inj.500 mg; 1 g ceftazidimă Claforan pulb.inj. 0,5; 1 g cefotaximă

flac.inj. 1 şi 2 g cefoperazonă caps.200, 400 mg ceftibuten compr.film.250, 500 mg cefprozil Maxip pulb.inj. 500 mg cefepima Generaţia a IV-a ime Cefro pulb.inj.1; 2 g cefpiron A3.CARBAPENEME ŞI m MONOBACTAMI Meron pulb.inj. 500 mg i.m ş 500 mg i.v. meropenem Carbapeneme Tiena flac.120 ml cu 500 mg imipenem şi 500 mg cilastatin em m Invanz pulb.sol.perf. 1 g ertapenem Azacta flac.inj.0,5 şi 1 g aztreonam Monobactami m B.MACROLIDE ŞI LINCOSAMIDE Eritromicină compr. 0,2 g Macrolide Eritromicină flac.inj.0,3 g propionil lactobionat Rovamycine compr. 1,5 x 106, 3x106UI,flac.inj.1,5 x 106 UI spiramicină Klacid/Fromil compr.film.250, 500 mg, pulb.inj.500 mg id claritromicină Sumamed caps.250 mg, pulb.susp.100 şi 200 mg/5 ml azitromicina Ketek compr.film 400 mg telitromicina Rulid compr. 150, 300 mg roxitromicina Lincomycin sol.inj.300 mg/ml lincomicină Lincosamide Lincocin caps.500 mg, sol.inj.600 mg/ml lincomicină Klimicin caps.150 mg, sol.inj.150 mg/ml clindamicină Streptomicina flac.inj.1 şi 5 g streptomicina C.AMINOGLICOZIDE Kanamicina flac.inj.1 g, ung.oftalmic 1% kanamicina sulfat Gentamicin f. 40 mg, 80 mg gentamicina Gentasept colir 0,5 % gentamicină Nebcin f. 20, 40, 80 mg tobramicină Pierami f.100 mg, 250 mg amikacină Negamicin compr.0,5 g neomicină Negamicin B ung. cu neomicină şi bacitracină Neobasept pudră cu neomicină şi bacitracină Colistin(Coli flac.inj.500.000 şi 1.000.000 UI, compr. 2.500.000 D. POLIMIXINE micin) UI colistin Unguent tub oftalmic cu polimixină B neomicină E. ANTIBIOTICE CU SPECTRUşiLARG Cefobid Cedax Cefzil

Tetracicline Amfenicoli

Tetraciclină Doxiciclină (Vibramycin Cloramfenic ) Cloramfeni ol col hemisuccin at

caps.250 mg, ung.3% tetraciclină compr.,caps.100 mg doxiciclină caps.250 mg, draj.125 mgcloramfenicol flac. pulb.inj. 1 g

ANTITUBERCULOASE Chimioterapice

Isoniazida Etambutol (Syntomen) Promid Pirazinamida Sinerdol Mycobutin Cicloserina (Tebemicin) Izorifam Myrin Rifater Oboliz

Antibiotice

Combinaţii de antituberculoase

compr. 100, 250, 300 mg, f.500 mg/10 ml isoniazidă caps.250, 400 mg etambutol draj.250 mg protionamidă compr. 0,5 g pirazinamidă caps.150 mg rifampicină caps. 150 mg rifabutin caps. 250 mg cicloserină caps. izoniazida, rifampicină, pirazinamidă compr. etambutol, izoniauida, rifampicina draj.rifampicină, izoniazidă, pirazinamidă compr. rifampicină şi izoniazidă

SULFAMIDE a. Cu acţiune generală de durată scurtă b. Cu acţiune generală prelungită c. Pentru infecţii intestinale d. Pentru infecţii locale

e. Preparate compuse cu trimetoprim

Neoxazol

compr. 0,5 g, f 2 g/5 ml sulfafurazol

Sulfametin

compr. 0,5 g sulfametoxidiazină

Salazopyrin Colir cu Sulfamylon sulfacetamidă Dermazin Cotrimoxazol (Tagremin, Blexon, Biseptol, Lidaprim Sumetrolim

compr. 0,5 g salazosulfapiridină colir 10% cremă cu mafenid cremă 1% cu sulfadiazină argentică compr. 400/80 mg, sirop 125/25 mg/5 ml susp. 200/40 /5 ml sulfametoxazol /trimetoprim 5:1 compr.100/20 mg; 400/80 mg, 800/160 mg sulfametrol/trimetoprim

ANTISEPTICE INTESTINALE Saprosan

ANTISEPTICEURINARE

FLUOROCHINOLO NE (FLOXACINE)

draj.100 mg, microtabl.10 mg, pulb3% clorchinaldol Furazolidon compr.0,1 g (adulţi); 0,025 g (copii)furazolidonă Intetrix compr. 0,1 g tiliquinol+ 0,2 g tilbroquinol Ercefuryl caps.200 mg, susp. nifuroxazid Nitrofurantoin compr. 0,1 g nitrofurantoină Negram compr. 0,5 g acid nalidixic Cinobac caps.500 mg cinoxacin Metenamin compr. 0,5 g hexametilentetramină Nolicin/Utibid compr. 0,4 g norfloxacină Tarivid compr. 0,2 g, sol.perf 200 mg/100 ml ofloxacină Ciprinol/Cumi compr. 0,25 şi 0,5 g, sol.inj.0,1 g ciprofloxacină Abactal compr. şi f 0,4 g pefloxacină nol Lomaday compr.film. 400 mg lomefloxacina Raxar compr.film.400; 600 mg grepafloxacina Avelox compr.film. 400 mg moxifloxacina

ANTIMICOTICE Griseofulvin compr.0,125g griseofulvină microcristalină Stamicin draj. 500.000 U.I. nistatină Nizoral compr. 0,2 g ketoconazol Diflucan caps.50, 150 mg, sol.perf.2 mg/ml fluconazol Amfotericin B flac. inj.50 mg amfotericină B Pimafucin compr. 100 mg natamicină Nistatin pulb.susp.400.000 U.I. /g, compr.vaginale 200.000 U.I. b.Locale nistatină Miconazol compr.orale 0,25 g, compr. Vaginale 0,15 g miconazol Canesten sol.1%, cremă 1%, compr.vaginale 0,1 g clotrimazol Nizoral cremă şi şampon 2% ketoconazol Zalain cremă 2% sertaconazol Batrafen crema, sol.ext., lac unghii ciclopirox Miconaft cremă 1% tolnaftat Mycospor cremă, sol. ext. bifonazol Lamisil cremă 1% terbinafin Exoderil cremă, sol ext. naftifin CHIMIOTERAPICE ANTIPROTOZOARICE Cloroquine Hidroxiclorochină Daraprim Metronidazol/Klion

Antimalarice

Antiamoe biene, antitricho monazice

Fasigyn Tiberal Tricomicon Meclozol

ANTIHELMINTICE Contra nematodelor

Contra trematodelor Contra cestodelor ANTIVIROTICE

compr. 0,1 g clorochină draj. 0,2 g compr. 25 mg pirimetamină compr.orale 0,25 g, compr.vaginale0,5 g metronidazol compr. 0,5g, sol.perf.0,2% tinidazol compr. 0,5 g ornidazol compr.vaginale metronidazol, nistatin,cloramfenicol compr.vaginale cu metronidazol, clotrimazol, neomicină, hexestrol, azulenă

Nematocton Vermigal Helmintox Decaris Vermox Zentel/Duador Cesol-R/Epiquantel Niclosamid

Viregyt Dendrid Zovirax Cymevene Famvir

compr.0,3 g piperazină adipat, sirop 20% piperazină hidrat susp. 1% pirviniu pamoat compr.150; 250 mg pirantel pamoat compr. 150 şi 50 mg levamisol compr. 100 mg mebendazol compr.film. 200 mg albendazol compr.film 150; 600 mg praziquantel compr. 0,5 g niclosamid

caps.0,1 g amantadină colir 0,1% idoxuridină ung.oft 3%, compr.0,2; 0,4 g aciclovir caps.250 mg, f pulb.500 mg/10 ml ganciclovir compr.0,125; 0,250 g famciclovir

Retrovir Stocrin Epivir Tamiflu

caps.0,1 g, flac.inj.20 mg/ml zidovudin caps.50,100,200 mg efavirenz compr.150 mg, sol orală10 mg/ml lamivudin caps. 75 mg oseltamivir

ANTISEPTICE ANTISEPTICE PENTRU UZ EXTERN

ANTISEPTICE BUCO- DENTARE

Cloramina B Clorhexidin Betadine Septozol Sintosept

compr. 0,5 g spray 1%, sol. sterilă 0,05% clorhexidină sol. ext. 7,5%, 10%, săpun chir., ung. 10 polividonum flacon 500 ml sol. ext. nonilfenol- polietoxilat şi iod bidon sol. benzalconiu clorură, ortofenilfenol, detergent neionic Fenosept flac. sol. ext. 2%0 fenilmercuriborat Perogen compr. peroxid de uree, acid citric Romazulan flac. sol.extr. şi ulei Chamomilla Faringosept compr. 0,01 g ambazonă Hexoral sol.ext.1%, spray 2% hexetidin UCI fresh lemon/mint aerosol 0,05g% dequalinium flavour Citrolin flacon apă de gură cetirimoniu 0,025%, lidocaină 0,003% Orofar compr. ptr supt benzalconiu, lidocaină Soluţie contra flac benzalconiu, bborat fenilmercuric, aftelor bucale formol, lidocaină, glicerină, alcool etilic Ticiverol flacon sol. extracte hidroalcolice Voseptol compr. bioflavonoide, uleiuri volatile, tinctură de propolis Fenosept compr. 0,0003 g fenilmercuriborat Dentocalmin sol. lidocaină, fenol, mentol Tantum verde compr. ptr. supt, sol. ext, pastă de dinţi cu benzydamin