955

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA CATEDRA DE FILOSOFIE ŞI ANTROPOLOGIE

Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 111.1+165 (043.3)

CAPCELEA VALERIU

NORME SOCIALE CA FACTOR DE STABILIZARE A SOCIETĂŢII ÎN TRANZIŢIE Specialitatea 09.00.01 – Ontologie şi Gnoseologie

AUTOREFERAT al tezei de doctor habilitat în ştiinţe filosofice

Chişinău – 2007

Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei de FILOSOFIE ŞI ANTROPOLOGIE a Universităţii de Stat din Moldova Consultant ştiinţific: Eudochia SAHARNEANU, doctor habilitat în ştiinţe filosofice, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova. Referenţi oficiali: Alexandru Roşca, academician al AŞM, doctor habilitat în ştiinţe filosofice, Academia de Ştiinţe a Moldovei; Petru Rumleanschi, doctor habilitat în ştiinţe filosofice, profesor universitar, Academia de Studii Economice a Moldovei; Ion Sîrbu, doctor habilitat în ştiinţe filosofice, conferenţiar universitar, Universitatea Cooperatist-Comercială din Moldova. Susţinerea va avea loc la 31 ianuarie 2008, la ora 14.00 în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat DH 30 09.00.01 – 03 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova pe adresa or.Chişinău, str. A. Mateevici 60, bloc 4 sala 222 Teza şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova, str. A. Mateevici, nr. 60, or. Chişinău, la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, str. 31 August 1989, nr. 78-A, or. Chişinău, şi pe pagina web a Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (http://www.cnaa.acad.md). Autoreferatul a fost expediat la 27 decembrie 2007 Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific Specializat, doctor habilitat în ştiinţe filosofice, profesor cercetător Consultant ştiinţific, doctor habilitat în ştiinţe filosofice, conferenţiar universitar Autorul

Gheorghe BOBÂNĂ

Eudochia SAHARNEANU Valeriu CAPCELEA © Valeriu Capcelea

CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII Actualitatea temei investigate. Perioada de tranziţie prin care trece Republica Moldova trebuie să fie circumscrisă temporal şi presupune transformarea sistemului în contextul în care sunt specificate punctul de plecare şi cel de destinaţie, când se cunoaşte starea sistemului la începutul procesului şi starea care ar trebui să caracterizeze sistemul la sfârşitul procesului de tranziţie. Acest răstimp a devenit o sursă puternică de schimbare şi dezorientare normativă, de răsturnare a vechii „ordini sociale”, care nu poate să nu afecteze în mod profund semnificaţiile contextului normativ, împiedicând pe indivizi să se orienteze în acţiunile şi conduitele lor, după repere certe. Totodată, condiţiile vieţii contemporane favorizează concomitent şi procesul de dezumanizare a comportamentului uman. Instituţionalizarea, industrializarea, urbanizarea şi mobilitatea socială sporită condiţionează un comportament uman anonim, depersonalizat, a unor acţiuni care nu mai cunosc limite şi pentru care orice normare este o constrângere. În acelaşi timp, retorica ce domină astăzi în acest sens indică faptul că se discută la general despre profunda stare de anomie din societate, dar nu se cercetează activ şi constructiv procesul de investigare temeinică a acestor fenomene, de raţionalizare a vieţii sociale şi de optimizare a structurilor sociale viabile pentru a evita eşecurile şi avatarurile tranziţiei.. Schimbările paradigmelor politice, sociale, economice presupun şi modificarea semnificativă a modului în care societatea este organizată, a patternurilor comportamentale şi culturale, incluzând normele şi valorile. Deoarece tranziţia presupune întotdeauna o componentă explicit acţională şi are ca obiect sistemul în ansamblul său, vom încerca să scoatem la iveală acele modalităţi care ar contribui în mod substanţial la îmbunătăţirea şi depăşirea acestei stări de incertitudine şi anomie.

3

În prezent, în domeniul dreptului, eticii, sociologiei, psihologiei sociale etc. au fost realizate multiple studii ce dezvăluie diverse tipuri de norme care funcţionează în diferite sfere ale vieţii sociale. Rezultatele acestor investigaţii însă nu au transgresat limitele unor ştiinţe particulare şi nu au fost supuse unor generalizări social-filosofice corespunzătoare, absolut necesare pentru dezvoltarea teoriei normelor sociale şi a funcţionării lor eficiente. Un asemenea studiu ar oferi posibilitatea depăşirii concepţiei dominante conform căreia ordinea socială reprezintă o formă de raţionalizare a vieţii sociale, concepte care implică abandonarea libertăţii individuale în favoarea instituirii unei autorităţi şi menţine consensul social, facilitând coordonarea obiectivelor cu caracter general. Or ordinea socială nu poate fi, în exclusivitate, o consecinţă a autorităţii şi a controlului asupra conduitei umane, instituit în mod extrinsec, şi nici efectul internalizării normelor sociale, care implică autocontrolul acţiunilor întreprinse de individ. Este evident că normele internalizate de individ care îi ghidează acţiunea sunt cu mult mai eficiente în asigurarea ordinii sociale decât cele acceptate doar ca urmare a mecanismelor coercitive, instituţionalizate ale controlului social. Prin urmare, este destul de actual un studiu complex, interdisciplinar al particularităţilor corelaţiei şi interacţiunii factorilor de reglementare socială prin prisma aparatului conceptual şi noţional al filosofiei. El ne va permite a elucida şi fundamenta importanţa şi eficienţa aplicării fiecărui element al reglementării socio-normative şi, totodată, a determina tendinţele generale ale dezvoltării şi perfecţionării întregului sistem de reglementare normativă a relaţiilor sociale. Astfel de elaborări ştiinţifice sunt necesare şi din motivul că în viaţa socială toate tipurile de norme sociale, reglementarea normativă în genere funcţionează nu în mod izolat, ci, de regulă, într-o interacţiune dialectică, în complex, în sistem, incluzând atât unitatea, cât şi contradicţia

4

care trebuie să fie investigate pentru a găsi căile de soluţionare a problemelor de anomie cu care se confruntă societatea în prezent. Investigarea problemelor corelaţiei şi interacţiunii dintre tipurile de reglementare socială în condiţiile tranziţiei obţin un nou caracter şi o nouă rezonanţă. Recunoaşterea esenţei dreptului de pe poziţiile dreptului natural şi depăşirea mentalităţii pozitiviste şi legiste ce a dominat în epoca totalitară oferă posibilitatea de a examina şi a înţelege procesul interacţiunii dreptului cu alte norme sociale, a căror origine nu este legată doar de stat, ci şi de societate în procesul dezvoltării durabile a ei. Problema investigării normelor sociale este mai mult decât stringentă, or este cert faptul că absolutizarea locului şi rolului normelor juridice în reglementarea comportamentului uman, ce a persistat în epoca totalitară, a avut repercusiuni nefaste pentru societatea noastră. Drept rezultat, a fost diminuat sau chiar negat în mod absolut potenţialul nomologic al sistemului de norme sociale (t r a d i ţ i o n a l e , morale, religioase, de convieţuire socială, de deontologie p r o f e s i o n a l ă , c o r p o r a t i v e etc.) şi al ponderii lor în administrarea relaţiilor sociale şi a comportamentului uman. În acelaşi timp, în legătură cu deformarea instituţiilor şi a relaţiilor sociale, s-au amplificat contradicţiile interne care au existat întotdeauna în sistemul normativ. Din cauza necoincidenţei dintre exigenţele normative şi condiţiile reale ale existenţei indivizilor şi a grupurilor sociale a apărut „moralitatea dublă” în condiţiile căreia normele contradictorii erau utilizate de una şi aceiaşi persoană pentru diferite scopuri şi în diverse situaţii. Concomitent, a apărut şi „creaţia normativă tenebră” a unor forme neoficiale de conduită de care se călăuzesc o mare parte de oameni, fapt care indică asupra neîncrederii oamenilor în sistemul normativ existent. Actualmente, funcţionarea instituţiilor sociale, este substituită adeseori prin relaţiile şi legăturile neformale, care, la rândul lor, pot obţine un caracter instituţionalizat. În ultimul timp, are loc procesul de

5

formare a noului sistem de drept, proces cauzat de tranziţia de la sistemul totalitar la cel democratic şi în aceste condiţii, etica prin normele morale care s-au aflat în „suspensie” în societatea totalitară trebuie să revină în prim-plan şi să devină o instanţă importantă prin care se judecă acţiunile oamenilor. Prin urmare, un imperativ al societăţii contemporane, în general, şi al situaţiei în care se află ţara noastră, în special, este utilizarea în ansamblu a tuturor normelor sociale ce pot contribui în mod substanţial, la ameliorarea şi îmbunătăţirea administrării relaţiilor sociale şi a instituirii unui comportament uman civilizat, la edificarea societăţii civile. O pondere deosebită trebuie să obţină astăzi normele de reglementare a conduitei sociale: t r a d i ţ i i l e ş i o b i c e i u r i l e , n o r m e l e r e l i g i o a s e , n o r m e l e m o r a l e , care sunt într-un proces continuu de renaştere şi dezvoltare. Gradul de investigare a temei. Normele sociale au fost supuse cercetării din mai multe perspective: filosofice, logice, sociologice, juridice, etice, economice, ecologice, teologice, etnografice, medicinale, politologice etc. În filosofia teoretică au fost lansate idei importante privind teoria normelor sociale de M. Hechter, K. Opp, St. Hetcher, V. Plahov, E. Penikov ş. a. În lucrarea Normele într-o lume ciudată, St. Hetcher întreprinde o analiză a naturii normelor sociale, referindu-se numai la unele tipuri de norme raţionale, utilitare, morale, juridice etc. [Hetcher, St. Norms in a Wired World. Cambridje University Press, 2004.] În etică, sociologie, psihologie şi logică, problema normelor sociale a fost abordată îndeosebi prin lucrările lui V. Wundt, B. Förg, M. Weber, É. Durkheim, T. Parsons, J. P. Gibbs, G.H. von Wright, Fr. von Kutschera, M. Bobnev, A. Ivin ş. a. În domeniul jurisprudenţei au fost întreprinse studii care ţin de relevarea esenţei normelor juridice şi a relaţiilor dintre drept şi morală: J. Carbonnier, C. Atias, H.L.A. Hart, G. Ripert ş. a.

6

În domeniul cercetării normelor economice se evidenţiază lucrările lui – M. Arce, J. Elster, Y. Hayami, R. Sethi ş. a. John Elster în articolul Normele Sociale şi Teoria Economică, analizând normele sociale, le clasifică în: norme de consum, norme ce contracarează comportamentul îndreptat împotriva naturii umane, norme care reglementează utilizarea banilor [Elster, J. Social Norms and Economic Theory // Journal of Economic Perspectives, 1989, nr 3, p. 99-117]. Normele sociale au constituit obiectul de studiu a numeroase cercetări din spaţiul fostei URSS, din Europa centrală şi de Est. În România, o contribuţie deosebită la investigarea normelor sociale au adus-o B. Berceanu, I. Craiovan, T. Drăganu, E. Fodor, T. Huszar, Gh. Mihai, R. Motică, N. Popa, S. Popescu, S. Rădulescu ş. a.; în fosta URSS şi Rusia - I. Baghiaşvili, E. Penikov, V. Plahov, V. Kudreavţev, M. Marcenco, A. Ivin, V. Varias, L. Khjaxhrik, V. Daşdamirov ş. a. În Republica Moldova problema ce ţine de studiul normelor sociale a fost abordată în lucrările savanţilor: A. Roşca, E. Saharneanu, V. Ţapoc, T. Ţîrdea, Gr. Vasilescu, Gh. Bobână, P. Vizir, I. Sârbu, P. Rumleanschi, Gh. Avornic, T. Popovici, V. Mândâcanu ş. a. Putem afirma cu certitudine că, în domeniul studiului normelor sociale, mai predomină încă abordarea limitată, deoarece se consideră că „tematica normativă” trebuie să fie elaborată numai de etică, drept, psihologie socială etc. Din acest motiv sunt necesare studiul şi argumentarea normele în ansamblu, afirmarea statutului normelor sociale în calitate de domeniu interdisciplinar de care trebuie să se ocupe filosofia (ontologia, epistemologia, axiologia şi praxiologia). Metodologia ştiinţifică contemporană, teoria generală a sistemelor, a organizării şi administrării, logica deontică şi hermeneutica oferă posibilitatea analizei normele sociale din perspectiva înţelegerii esenţei şi legităţilor de

7

funcţionare a lor. Abordarea în cauză a determinat necesitatea studiului esenţei sistemico-funcţionale a normelor sociale, a formelor de raţionalizare şi de normalizare a conduitelor sociale şi a condiţiilor de realizare a proceselor normative în societate. Tratarea sistemului de norme sociale printr-o viziune interdisciplinară, panoramică, de ansamblu este puţin valorificată în literatura de specialitate, în general şi în cea de la noi, în mod special. Examinarea normelor sociale, în mod exclusiv, în calitate de factori de reglementare a comportamentului uman reduce domeniile de acţiune a normelor în societate. O asemenea perspectivă nu poate pretinde la o tratare universală a lor, din motiv că normele sociale poartă şi un caracter acţional şi organizaţional, se manifestă şi în raporturile practice şi teoretice ale omului cu natura şi societatea. Scopul lucrării este de a contura şi de a scoate în relief esenţa, conţinutul şi forma, locul şi rolul normelor sociale în existenţa socială, interacţiunea dintre ele în procesul de organizare, structurare, ordonare şi de ghidare a comportamentului uman în funcţionarea şi stabilizarea societăţii în tranziţie. Pentru realizarea scopului, autorul şi-a propus un şir de sarcini generale şi particulare: - abordarea conceptului de ontologie a normelor sociale; relevarea caracterului obiectiv al normelor sociale; reliefarea dialecticii afectivului şi raţionalului în cadrul normelor sociale; analiza gnoseologiei şi psihologiei conştiinţei normative; evidenţierea funcţiilor fundamentale exercitate de normele sociale în existenţa şi stabilizarea societăţii în tranziţie; elucidarea normelor sociale în calitatea lor de forme fundamentale de raţionalizare a existenţei sociale; efectuarea unei tipologii a normelor sociale; relevarea esenţei şi specificului normelor tradiţionale şi a semnificaţiilor lor nomologice; evidenţierea naturii şi esenţei normelor re-

8

ligioase şi valoarea lor pentru societatea contemporană; relevarea naturii complexe a normelor morale, a esenţei şi specificul lor; elucidarea naturii intrinseci, a particularităţilor structurale, a esenţei şi funcţiilor normelor juridice, corelarea lor cu alte norme sociale, mai ales cu normele morale; evidenţierea locului şi rolului normelor sociale în organizarea, administrarea şi structurarea relaţiilor sociale; elucidarea rolului normelor tehnice în orientarea şi eficientizarea acţiunilor umane în cadrul societăţii post-industriale; argumentarea necesităţii de valorificare cu discernământ a potenţialului acţional şi organizatoric al normelor de deontologie profesională. Suportul metodologic al reflecţiilor cu privire la problematica abordată, precum şi al analizei materialului factologic, excerptat din literatura ştiinţifică îl constituie, în primul rând, opiniile, reflecţiile şi sugestiile cercetătorilor în domeniul filosofiei, eticii, logicii, sociologiei, filosofiei dreptului, eticii juridice, filosofiei religiei, jurisprudenţei, sociologiei juridice, psihologiei, politologiei etc. Investigaţiile existente nu doar au facilitat abordarea unor aspecte sau au favorizat apariţia altora dar, au şi determinat cursul demersului nostru ştiinţific sau au catalizat formularea concluziilor de rigoare, au determinat calea optimă a investigaţiei. În disocierea abordării filosofice a esenţei normelor sociale am apelat la concluziile expuse în t e o r i a g e n e r a l ă a n o r m e l o r ce se referă la legile şi legităţile existenţei sistemice a normelor elaborate de M. Hechter, K. Opp, St. Hetcher, G.H. von Wright, V. Plahov, care a determinat necesitatea investigării naturii sistemico-funcţionale a normelor şi a condiţiilor în care sunt valorificate procesele normative în societate. Totodată, o influenţă substanţială a avut-o t e o r i a j u r i d i c o - l i b e r t a r ă a tratării dreptului, elaborată de filosoful rus V.S. Nerseseanţ şi t e o r i a n o n - d r e p t u l u i formulată de juristul şi sociologul francez J. Carbonnier, care ne-au oferit posibilitatea de a concepe locul şi rolul normelor juridice în societatea

9

contemporană şi necesitatea de a revitaliza potenţialul normativ al întregului complex de norme sociale cu scopul de a depăşi starea de anomie ce persistă în societatea contemporană. O influenţă deosebită la structurarea demersului ştiinţific cu privire la normele sociale a avut-o a b o r d a r e a e x i s t e n ţ i a l ă ş i f u n c ţ i o n a l i s t ă a religiei şi moralei formulată şi utilizată de Im. Kant, M. Weber, A. Toynbee şi T. Parsons şi i n t e r p r e t a r e a s i s t e m i c o s t r u c t u r a l ă a culturii care a fost elaborată de A. Toynbee. Fiind conştient de exigenţele generale ce determină utilitatea metodelor şi a procedeelor de investigare, de complexitatea şi de eterogenitatea materialului faptic examinat şi, nu în ultimul rând, de scopul şi de sarcinile pe care ni le-am propus, am aplicat câteva dintre ele: i s t o r i c ă , logică,

funcţională,

deductivă,

abordarea

sistemic-structurală, combinată,

inductivă,

comprehensivă,

h e r m e n e u t i c ă , f e n o m e n o l o g i c ă , c o m p a r a t i v ă etc. Utilizarea lor a asigurat dezvăluirea esenţei şi a trăsăturilor caracteristice a corelaţiei şi interacţiunii normelor sociale ca modalităţi eficiente de reglementare a relaţiilor sociale. Metoda sistemico-structurală a fost aplicată la investigarea naturii, esenţei şi rolului normelor sociale în existenţa socială. Totodată, la cercetarea diverselor tipuri de norme sociale a fost utilizată metoda inductivă, căci numai analiza faptelor concrete ce ţin de normele sociale, asigură formularea unor generalizări inductive. În acelaşi timp, s-a recurs şi la deducţie, întrucât evidenţierea particularităţilor fiecărui tip de norme sociale poate fi efectuată doar în baza anumitor legităţi generale de evoluţie a normelor, în general, şi a unor tipuri concrete, în particular. Necesitatea evidenţierii specificului normelor sociale, a tipologiei lor, precum şi a trăsăturilor lor definitorii în raport cu alte fenomene sociale ne-a determinat să utilizăm pe larg metoda comparativă.

10

Noutatea ştiinţifică a lucrării. Luând în discuţie aspecte care, întrun fel sau altul, şi-au găsit reflectare în literatura de specialitate din diverse domenii (logică, etică, sociologie, politologie, economie, ecologie, etnografie etc.), teza se impune prin promovarea unei viziuni inovatoare de ansamblu, panoramice,

globale,

sintetice,

arhitectonice,

interdisciplinare

asupra

fenomenului „normă socială” în întregimea lui, şi nu doar asupra unor tipuri concrete de norme (fără a fi neglijate, fireşte, chestiunile de detaliu). În felul acesta, studiul se înscrie printre puţinele lucrări de acest gen care se referă la tratarea complexă a normelor sociale şi a interacţiunilor dintre ele în procesul funcţionării şi stabilizării tuturor sferelor societăţii în tranziţie. O atare modalitate de interpretare a permis, î n

primul

r â n d , reevaluarea

investigaţiilor în acest domeniu şi reconsiderarea unor puncte de vedere, încetăţenite deja în ştiinţă. Î n a l d o i l e a r â n d , o atare modalitate de interpretare a permis examinarea normelor sociale nu atât ca lucruri „în sine”, cât în contextul celorlalte fenomene sociale, fapt care a permis evidenţierea locului şi rolului fiecăreia dintre ele în sistemul funcţionării şi stabilizării existenţei sociale. Noutatea ştiinţifică a tezei rezidă şi într-o abordare de pionierat, printr-o altă optică a unor aspecte ce vizează caracterul de unitate de bază a normelor sociale în cadrul existenţei sociale, diversificarea perspectivelor de examinare a normelor, cauzele de apariţie a normelor sociale, procesul devenirii lor în plan istoric, interacţiunea lor în procesul funcţionării şi stabilizării societăţii în tranziţie, influenţa benefică sau nefastă a unor lucrări în domeniu privind elucidarea şi asimilarea conceptului de normă socială etc. Deşi obiectul investigaţiei îl constituie esenţa, locul şi rolul normelor sociale ca factor de stabilizare a societăţii în tranziţie, totuşi acest obiect a oferit, în acelaşi timp, şi posibilitatea de a expune şi unele reflecţii pe marginea unor chestiuni conexe sau care se referă tangenţial la obiectul nominalizat (cum ar

11

fi, spre exemplu, raportul dintre legile naturii şi legile statului, dintre tradiţii, ritualuri şi obiceiuri etc.). Originalitatea lucrării constă în faptul că, deşi problemele pe care prezenta lucrare şi-a propus să le rezolve au apărut în cadrul cercetărilor precedente fie într-o formă închegată, fie numai ca semne de întrebare, incertitudini, totuşi, investigaţiile noastre au fost efectuate într-un domeniu mai puţin explorat în literatura de specialitate, revendicând, astfel, atributele novaţiunii. Pe de altă parte, lucrarea în cauză a fost realizată în baza unei abordări interşi multidisciplinare, oferind o nouă perspectivă procesului de cunoaştere a esenţei, formei şi conţinutului normelor sociale, locului şi rolului lor în funcţionarea şi stabilizarea relaţiilor sociale în cadrul societăţii în tranziţie. Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării rezidă în faptul că rezultatele investigaţiei pot servi drept punct de reper pentru stabilirea mai riguroasă a statutului normelor sociale în existenţa socială, în vederea abordării sistemice a normei sociale nu doar în ansamblul ei, dar şi în ceea ce priveşte părţile ei componente. Un alt aspect ce determină semnificaţia investigaţiilor efectuate ţine de conştientizarea adevărului, că în condiţiile perioadei de tranziţie prin care trece Republica Moldova, un imperativ a devenit utilizarea în complex a întregului sistem de norme sociale pentru a stabiliza existenţa socială şi a contracara fenomenele de anomie ce persistă în prezent. Lucrarea conţine informaţii privind inventarul normativ existent şi virtualităţile sistemului de formare şi existenţă a diverselor norme sociale şi interacţiunea lor în vederea consolidării existenţei sociale, mai ales în perioada de tranziţie. În felul acesta, studiul vine să completeze vidul ce există încă, la nivel epistemologic în ceea ce priveşte modalităţile de tratare a normelor, a locului şi rolului lor în existenţa socială. Studiul filosofic al normelor sociale poate fi de real folos la elucidarea unor chestiuni ce vizează interpretarea corectă şi completă a

12

fenomenelor ce au loc în societate la etapa actuală. Rezultatele obţinute pot fi aplicate la precizarea şi concretizarea unor concepte insuficient sau eronat asimilate în filosofie, etică, logică şi mai ales, în jurisprudenţă cu privire la natura, locul şi rolul normelor în cadrul existenţei sociale, la formularea definiţiilor sau la elaborarea legislaţiei pozitive, la stabilirea problematicii sau la îmbogăţirea cunoştinţelor. Materialele elaborate posedă o valoare didactică, instructivă şi educativă. Rezultatele investigaţiilor pot fi utilizate la elaborarea suporturilor de curs la Filosofie, Etică, Filosofia dreptului, Logică, Teoria dreptului, Deontologia profesională. Aprobarea investigaţiilor Rezultatele cercetării au fost aprobate în cadrul Catedrei de Filosofie şi Antropologie a Universităţii de Stat din Moldova şi la Seminarele Ştiinţifice de Profil – 09.00.08, Filosofia şi Metodologia Ştiinţei, 09.00.01, Ontologie şi Gnoseologie, inclusiv în cadrul unor sesiuni, conferinţe şi simpozioane ştiinţifice internaţionale (şapte) şi naţionale (patru) organizate la Cluj-Napoca, Chişinău şi Bălţi. În baza investigaţiilor efectuate au văzut lumina tiparului trei monografii, opt manuale universitare, precum şi douăzeci şi cinci de articole şi studii. În articolele ştiinţifice publicate în revistele: Studia, Universitatea Babeş-Bolyai, Jurisprudenţa din Cluj-Napoca, Scientific and Technical Bulletin series: Social and Humanistic a Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, Legea şi viaţa, Artă şi educaţie artistică, precum şi în Revista de Filosofie şi Drept a AŞM, în Revista de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice a A.Ş.M., în Revista naţională de drept, în Revista ştiinţifică a USM Studia Universitis, în Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova şi în Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, am argumentat necesitatea şi actualitatea unui studiu interdisciplinar al normelor sociale, utilizarea întregului complex de norme sociale în reglementarea şi stabilizarea relaţiilor sociale şi depăşirea

13

stării de anomie ce persistă în societăţile ce se află în perioada de tranziţie, de la societatea totalitară la cea democratică. După o acceptare a studiului efectuat asupra normelor sociale în instanţele ştiinţifice naţionale şi internaţionale a fost publicată monografia Normele sociale. În acelaşi timp, conţinutul investigaţiilor la tema în cauză a fost reflectat şi în manualele universitare Filosofia, Etica, Etica şi deontologia juridică, Filosofia dreptului,

Etica

juridică,

Metodologia

investigaţiilor

socio-juridice,

Deontologia juridică în care sunt abordate, în mod special, normele morale, juridice, ştiinţifice, tradiţionale şi problemele deontologiei profesionale ale savantului, pedagogului, judecătorului, procurorului şi avocatului. În total au fost publicate 54 de lucrări ştiinţifice şi ştiinţificodidactice, dintre care 49 de lucrări au fost elaborate după susţinerea tezei de doctor în ştiinţe filosofice (1987). Structura lucrării. Teza de doctor habilitat în ştiinţe filosofice este alcătuită din Introducere, patru capitole, divizate în paragrafe, Concluzii şi Recomandări, Bibliografie, Adnotări şi cuvinte-cheie în limbile română, engleză şi rusă.

14

CONŢINUTUL LUCRĂRII În cadrul Introducerii sunt expuse actualitatea şi importanţa temei investigate, scopul şi sarcinile lucrării, precum şi suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei. Este elucidat gradul de cercetare a problemelor abordate şi revelate noutatea ştiinţifică a lucrării, semnificaţia şi valoarea ei aplicativă, precum şi aprobarea acesteia în instanţele ştiinţifice respective – naţionale şi internaţionale. În Capitolul I, Conţinutul şi forma normelor sociale se iau în discuţie problemele

definirii normei sociale, caracterul lor obiectiv şi

dialectica afectivului şi raţionalului în cadrul lor. Psihologul şi filosoful german W. Wundt susţinea că „orice normă este iniţial o regulă pentru voinţă şi în această calitate ea reprezintă, mai întâi de toate, o dispoziţie pentru viitoarea acţiune care trebuie să fie selectată şi ca urmare, în al doilea rând, apare sub formă de prescripţie pentru evaluarea faptelor înfăptuite anterior” [Вундт, В. Этика. Спб., 1887, c.120] care fixează un şir de trăsături specifice ale normei: 1) ea se transformă într-o modalitate de reglementare a conduitei numai în cazul când ea este reflectată în conştiinţa individului şi este însuşită până la acel grad ca să se transforme într-un impuls pentru structura emoţional-volitivă a conştiinţei omului care va asigura acţiunile umane ce vor corespunde normei; 2) este examinată în calitate de prescripţie pentru acţiunile viitoare; 3) este analizată în calitate de criteriu al evaluării ce oferă posibilitatea de a determina regularitatea şi valoarea acţiunilor oamenilor. O altă determinare înaintează M. Weber şi É. Durkheim, iar mai târziu T. Parsons, R. Merton, N. Smelser, T. Shibitani, care susţineau că elementul-cheie îl constituie imperativitatea normelor, capacitatea lor de a se transforma într-un fundal cu scopul ca omul să se orienteze spre ceea ce trebuie să facă din punctul de vedere al societăţii. N. Smelser consideră norma ca „regulă de comportament, credinţă şi standard ce reglementează

15

interacţiunile dintre oameni” [Смелзер, Н. Социология /пер. с анг. Москва: «Вестник», 1994, c. 656], care tratează norma doar în calitate de mijloc de reglementare a interacţiunilor umane. Însă, normele sociale reglementează, în acelaşi timp, pe de o parte, interacţiunea omului cu mediul înconjurător natural şi tehnologic, iar pe de altă parte, pot să se transforme într-un criteriu al evaluării interacţiunilor dintre oameni, fiind o modalitate eficientă a reglementării, funcţionării şi stabilizării structurilor sociale. Sociologul sârb D. Markovici, afirmă că „normele sociale reprezintă reguli de comportament ale omului în societate, conform cărora el trebuie să se comporte, în aşa fel, ca să asigure concordanţa conduitelor individuale necesare pentru înfăptuirea funcţiilor lui sociale fundamentale” [Маркович, Д.Ж. Общая социология: Учебник /Пер. с серб. Изд. 3-е перераб. и доп. Москва: «Владос», 1998, c. 237]. Se poate obiecta însă faptul că: 1) nu toate normele constituie nişte reguli de comportament, din motiv că ele pot fi utilizate şi în calitate de mijloc al evaluării lui; 2) nu toate normele sunt destinate spre a coordona conduita, comportamentul unor indivizi în parte; 3) normele pot să prescrie nu numai comportamentul, ci şi imaginea gândurilor, sentimentelor, doleanţelor etc. Filosoful rus E. Penikov consideră că „normele sociale sunt nişte cerinţe determinate de existenţa socială înaintate de societate faţă de comportamentul personalităţii în interacţiunile ei cu unele sau altele comunităţi sau alţi oameni, faţă de activitatea grupurilor sociale şi a instituţiilor obşteşti” [Пеньков, Е.М. Социальные нормы – регуляторы поведения личности: некоторые вопросы методологии и теории. Москва: «Мысль», 1974, c. 52]. Prin urmare, norma socială este tratată în calitate de fenomen social ce este determinat de societate, de subiectul ce întemeiază şi elaborează normele, din motiv că în norme se reflectă necesitatea care are scopul de a ordona şi stabiliza funcţionarea normală a proceselor sociale. Definiţia în cauză

16

cuprinde un câmp mai larg al acţiunii normelor sociale, deoarece include şi interacţiunile dintre asociaţiile obşteşti. M. Bobnev abordează problema normelor sociale de pe poziţiile psihologiei şi defineşte normele ca „mijloace de reglementare a interacţiunilor dintre grupuri şi membrii lor" [Бобнева, М.И. Социальные нормы и регуляция поведения.

Москва:

«Наука»,

1978, c. 7], iar juristul rus V. Kudreavţev înscrie cercetarea problemei date în categoriile administrării, organizării şi a modelării sociale care reprezintă o nouă dimensiune de abordare a normelor sociale, ce a fost susţinută şi dezvoltată în mod substanţial de către filosoful rus V. Plahov, care a tratat normele sociale în calitate de formaţiuni sistemice şi funcţionale specifice, a elucidat raportul dintre norme şi activitatea umană. În baza studiului efectuat, am înaintat o definiţie proprie care s-a transformat într-un fundament al acestei investigaţii: n o r m e l e s o c i a l e sunt nişte legi, reguli, exigenţe, mijloace de reglementare a interacţiunilor sociale edificate în baza unor valori semnificative,

care

poartă

un

caracter

prospectiv

şi

teleologic, care se extind atât asupra raporturilor omului cu natura şi societatea, cât şi a celor dintre individ şi colectivitate

prescriind

comportamentul,

modul

de

desfăşurare a unei acţiuni viitoare care trebuie făcută, fiind utile atât pentru societate şi colectivitate, cât şi pentru individ. Normele sociale reprezintă, prin esenţa lor, nişte formaţiuni sistemico-funcţionale chemate să reglementeze, să organizeze şi să consolideze relaţiile sociale. Natura sistemic-funcţională a normelor sociale se valorifică în procesele de administrare şi reglementare ce conduc la ordonarea relaţiilor sociale care edifică comportamentul subiectiv, organizează activitatea individuală şi a colectivităţilor umane. Acest lucru este posibil în virtutea

17

faptului că normele sociale reprezintă un tip specific al informaţiei sociale, iar funcţionarea lor reprezintă un proces informaţional. Normele sociale sunt obiective, însă obiectivitatea lor nu trebuie concepută în sensul obiectivităţii lucrurilor materiale. Caracterul obiectiv al normelor este determinat, în primul rând, de geneza lor istorică. În plan istoric, sistemul normativ al societăţii s-a structurat pe baza muncii şi a relaţiilor dintre oameni, în cadrul muncii şi vieţii în comun. Treptat, s-au decantat trei tipuri de acţiuni, utile, inutile sau hazardate pentru viaţa colectivităţii, realizate prin încercări şi eşecuri repetate care s-au soldat cu instituirea treptată a unui sistem de recomandări şi interdicţii. Concomitent, relaţiile concrete şi spontane dintre oameni în cadrul unor colectivităţi, sau relaţiile dintre colectivităţi au suferit aceeaşi decantare. Astfel, s-au stabilit relaţii care asigurau coeziunea şi stabilitatea grupurilor sociale şi relaţiile care o puneau în pericol. Aşadar, pe de o parte, normele sociale sunt obiective pentru că şi în momentul constituirii lor şi pe tot parcursul dezvoltării emană din necesităţi umane obiective. Pe de altă parte, normele sociale sunt obiective prin finalitatea lor, prin faptul că se materializează în activităţile umane şi în relaţiile ce însoţesc aceste activităţi. Ele sunt obiective şi din cauza că sistemul lor este anterior şi extrinsec faţă de orice conştiinţă individuală, faţă de toate conştiinţele individuale. Se constată, de asemenea, faptul că în mod real omul nu este o fiinţă exclusiv raţională care acţionează numai sub imperiul determinismului normelor sociale, ci şi una emoţională [Ionescu, N. Filosofia religiei. Prefaţă de Nicolae Tatu, Postfaţă de Mircea Vulcănescu. Ediţie îngrijită de Marin Diaconu. Bucureşti: Ed. Eminescu, [?], p. 118]. Omul poate ceda şi unor impulsuri necontrolate, unor „porniri” cu caracter iraţional, poate inova chiar unele mijloace de acţiune, dacă sunt mai eficiente decât altele şi se poate abate de la exigenţele normelor şi legilor sociale.

18

Deosebit de importantă este înţelegerea faptului că o astfel de reflectare se manifestă pe două niveluri – afectiv şi raţional, şi, concomitent, în diverse sfere ale conştiinţei sociale, individuale, ştiinţifice, cotidiene şi de masă. Acest fenomen se dezvăluie atât în procesul formării normelor, cât şi în procesul de motivare a comportamentului uman. Procesul de reflectare a realităţii în cadrul normelor sociale se poate realiza prin două forme: 1) pe calea apariţiei spontane a normelor de reglementare în procesul unei sau altei activităţi sociale; 2) în calitate de elaborare conştientă şi exprimare a unor sau altor dispoziţii normative. Analiza diversităţii şi varietăţii normelor sociale trebuie să ia în consideraţie specificul reflectării şi funcţionării lor la nivelul reflectării afective şi raţionale a realităţii. Aceasta indică asupra faptului că delimitarea acţiunii normelor comportamentului social care este utilizată de obicei nu poate fi ridicată la rang de absolut şi opusă una alteia. Conştientul şi inconştientul în conştiinţa şi în comportamentul real al oamenilor se asociază, în mod dialectic, fiind posibilă armonia dintre ele şi apariţia unor contradicţii ce se manifestă în calitate de proces dialectic al interacţiunii dintre aspectele afective şi raţionale ale cunoaşterii, dintre cunoştinţe şi conduită. În procesul de elaborare a normelor sociale, mai ales a celor de drept, legiuitorul trebuie să ia în consideraţie nu numai existenţa unor astfel de stereotipuri, ci şi să introducă în normele sociale exigenţe, care nu ar produce emoţii negative. Este foarte important de a anticipa posibilitatea creării condiţiilor pentru neutralizarea emoţiilor negative, a indignării, protestelor, ca să nu se producă intensificarea fenomenelor sociale negative în rezultatul adoptării unor astfel de norme. Prin urmare, există o necesitate imperioasă de a efectua un studiu al locului şi rolului emoţiilor în conservarea normelor sociale semnificative. Funcţia pragmatică de reglementare pe care o are conştiinţa

19

normativă întruchipează conexiunea dialectică a subiectului şi obiectului şi se fundamentează, în ultimă instanţă, pe reflectarea realităţii obiective. Relaţia gnoseologică, adică reflectarea, este doar o parte a acestei conexiuni. Omul cunoaşte pentru a putea să acţioneze, pentru a trăi în comunitate cu alţi oameni, pentru a-şi construi comportamentul la modul respectiv în realitatea înconjurătoare. În Capitolul al II-lea, Normele şi acţiunea socială, sunt evidenţiate funcţiile normelor şi se efectuează clasificarea lor. În procesul analizei funcţiilor normelor sociale sunt luate în consideraţie şi utilizate o serie de principii metodologice formulate în ştiinţă: 1) o anumită funcţie a normelor sociale nu poate fi în mod absolut independentă, ci se află într-o corelaţie dialectică cu alte funcţii; 2) formele de manifestare a lor depind, în mare măsură, de caracterul variat al normelor sociale; 3) conţinutul concret al unei sau altei funcţii poate fi determinat de tipul concret-istoric al normei. Luând în calcul acest mecanism şi un şir de alţi factori, funcţiile normelor sociale se constituie într-un sistem în care fiecare funcţie este independentă, dar, în acelaşi timp, interacţionează reciproc: 1) orientarea socială a acţiunilor comunităţilor, grupurilor, a instituţiilor sociale şi a personalităţii în conformitate cu necesităţile şi interesele obşteşti şi personale şi „modelelor de comportament” elaborate în baza lor; 2) asigurarea coordonării intereselor oamenilor pe calea fixării în norme a unor condiţii respective, a unei astfel de coordonări sub forma unor cerinţe normative şi directive; 3) asigurarea controlului social, corijarea comportamentului deviant. În societatea contemporană, mai ales în condiţiile Republicii Moldova, are loc „expansiunea” mijloacelor şi metodelor controlului social. Normele sociale şi alte mijloace ale controlului social sunt utilizate pe larg pentru a „dirija” şi a „modifica comportamentul” social al indivizilor cu

20

scopul de a soluţiona un şir de probleme ale societăţii noastre, pentru „instituţionalizarea” mijloacelor presiunii sociale şi a orientării sociale, influenţei insistente, forţate a mijloacelor comunicării în masă în condiţiile noastre. Din păcate, se creează impresia că această funcţie a controlului se manifestă prea exagerat şi nu întotdeauna justificat şi are loc o anumită întoarcere dialectică spre controlul şi dirijarea rigidă ce nu are nimic cu principiile statului de drept. Acest control iese deseori dincolo de limitele normale ale protecţiei şi apărării sociale ce există în societăţile democratice, deoarece utilizează, cu precădere, mecanismele coercitive bazate pe forţă şi represiune a indivizilor. Raţionalitatea este deseori identificată cu egoismul, fapt care poate fi calificat drept o eroare, pentru că acesta ascunde faptul real de a acţiona în virtutea intereselor proprii, adică raţional. În această ordine de idei, se are în vedere nu raţionalitatea ca atare, ci raţionalitatea verosimilă a „faptelor egoiste”. Nu rezultă că raţiunea interzice întotdeauna a acţiona în dezacord cu propriul interes. Astfel de acţiuni sunt interzise din punct de vedere raţional numai în cazul în care pentru ele nu există alte temeiuri decât interesul propriu al persoanei care acţionează. Din această cauză mijloacele care sunt alese de oameni trebuie să fie determinate de scopul ce stă în faţa lor, ele trebuie să corespundă scopului adoptat. Corespondenţa dintre scop şi mijloace semnifică faptul, că ele duc în unitatea lor, spre o acţiune sau un comportament ce pot fi evaluate ca pozitive din punct de vedere moral, indiferent de faptul dacă ele ca fenomene independente pot fi uneori şi negative [Capcelea, V. Deontologia juridică: manual pentru facultăţile de drept. Chişinău: Ed. ARC, 2007, p.256-258]. Clasificarea normelor sociale se efectuează în limitele abordării filosofice, sistemice, sociologice, informaţionale etc., care are o mare importanţă pentru clasificarea ontică a normelor sociale. Concepţia lui V.

21

Plahov, care susţine că este necesar de a face o distincţie certă între noţiunile „normele societăţii” şi „normele sociale”[Плахов, В. Д. Социальные нормы: философские основания общей теории. Москва: Мысль, 1985, c.233-234] este supusă unei analize critice. Este evident faptul că normele societăţii reprezintă totalitatea normelor ce se manifestă la nivelul formei sociale a mişcării materiei, reprezentându-se drept nişte legi obiective specifice care pot fi conştientizate sau viceversa. Însă, conform opiniei filosofului rus, normele sociale sunt „reguli”, legi sociologice ale organizării şi administrării sistemului de relaţii sociale. Concepţia dată nu este destul de certă întrucît reiese, pe de o parte, că legile obiective după care se dezvoltă societatea sunt norme, că ele reprezintă nişte atribute sociale iniţiale ce nu depind de oameni, iar pe de altă parte, sunt introduse în viaţă de oameni, de necesităţile practicii sociale. Unele norme dispar, altele apar, celelalte sunt impuse de unele clase sau de către puterea politică. Prin urmare, procesul apariţiei şi formării normelor reprezintă un factor subiectiv. Este necesar de a separa două clase generale de norme sociale ce se deosebesc după mecanismul formării şi funcţionării lor: clasa normelor decretate, ce includ normele, apariţia, funcţionarea, dezvoltarea şi toată existenţa care este în totalitate legată de conştiinţa şi de voinţa oamenilor, şi clasa normelor sociale ce funcţionează în mod spontan (tradiţional), care apar fără amestecul aparatului puterii politice. Normele sociale pot fi clasificate în norme cu caracter acţional ce se manifestă în raporturile omului cu natura; norme de ordin tehnico-productiv; de ordin ecologic; norme cu caracter acţional în raporturile omului cu societatea precum şi de ordin administrativ şi de organizare a muncii, a producţiei şi a întreprinderilor; de ordin economic, de cooperare şi de schimb, de reglementare eficientă a acţiunilor financiare; de ordin societar, de construcţie economică şi socială, decizionale şi de conducere a proceselor economice şi sociale; norme de cunoaştere şi de

22

gândire corectă (logice), metode sau principii de construcţie şi creaţie teoretică, sistematizate în metodologii ale tuturor domeniilor ştiinţei contemporane; norme care privesc raporturile dintre individ şi colectivitate, dintre straturile, grupurile şi categoriile sociale, modul de convieţuire socială în raport cu structurile civilizaţiei materiale şi spirituale ale epocii precum: norme tradiţionale, norme de convieţuire socială, norme religioase, norme morale; norme juridice, norme politice, norme de deontologie profesională etc. În această categorie intră şi normele cu caracter acţional ce ţin de raporturile omului cu societatea: normele prin care sunt reglementate relaţiile şi instituţiile fundamentale ale societăţii; norme cu caracter organizatoric care reglementează funcţionarea mecanismelor şi structurilor organizatorice din societate; norme cu caracter comportamental ce privesc raporturile interumane, interpersonale sau relaţiile dintre individ şi segmentele comunităţii; norme ce vizează regulile sau principiile activităţii de cunoaştere; unele norme, din punct de vedere al sferei lor de aplicare, sunt generale, altele particulare sau chiar speciale; în funcţie de criteriul istoric deosebim: norme nescrise (cutumiare) şi norme scrise; norme spontane prin apariţie şi decantare în evoluţia lor istorică şi norme create, elaborate; în funcţie de caracterul metodelor de reglementare: norme juridice; norme extrajuridice: norme de convieţuire socială, tradiţii, obiceiuri, norme morale, normele organizaţiilor nestatale; norme metajuridice care includ normele vieţii şi trăirilor religioase (ritualuri, practicile de cult religios); Dintre speciile normative, praxiologia şi teoria contemporană a acţiunii sociale separă trei domenii generale de norme: d o m e n i u l n o r m e l o r a c ţ i o n a l e (tehnologii şi tehnici de acţiune în sfera producţiei materiale, în domeniul creaţiei de valori, principii şi metode de cunoaştere etc.); d o m e n i u l n o r m e l o r c o m p o r t a m e n t a l e (tradiţionale, religioase, morale, juridice, politice etc.); d o m e n i u l n o r m e l o r o r g a n i z a ţ i o -

23

n a l e (de funcţionare a structurilor organizaţionale, reguli de management şi decizionale sau de dirijare socială şi administrativă, economice, ecologice, corporative, de deontologie profesională). În Capitolul al III-lea, Tipurile fundamentale de norme sociale comportamentale şi valenţele lor nomologice, se iau în discuţie semnificaţiile nomologico-comportamentale ale normelor tradiţionale, religioase, morale şi juridice. Normele tradiţionale constituie coloana vertebrală a societăţii care trebuie să fundamenteze reglementarea relaţiilor dintre oameni în cadrul existenţei sociale. Categoria „tradiţie”, indică nu numai relaţia dintre trecut şi prezent, ci şi anumite puncte de tangenţă dintre ele. Din această perspectivă, tradiţiile exprimă moştenirea de obiceiuri, datini, credinţe, norme de comportament care se transmit din generaţie în generaţie, constituind trăsăturile specifice ale unui popor. Sub aspect funcţional, câmpul de acţiune a tradiţiilor în societate este redat prin funcţia reglementatoare, de transmitere a experienţei sociale, funcţia educativă, informativă şi integrativă. Tradiţiile au constituit timp îndelungat unicul mijloc de reglementare a relaţiilor dintre oameni în societate, or exista o încredere în justeţea ordinii stabilite de tradiţii, motivată prin vechimea lor. Această funcţie exercitată de ele timp de milenii a fost absolut neglijată în perioada totalitară, fapt care a implicat prejudicii serioase societăţii, provocând o serie de fenomene negative ce s-au răsfrânt asupra relaţiilor dintre oameni şi naţiuni. În acest fel, facultăţile morale, acumulate prin succesiunea în spaţiu şi timp a generaţiilor, au fost slăbite şi atenuate sub presiunea enormă a aparatului represiv al regimului totalitar, specializat în injectarea fricii şi în distrugerea personalităţii fiecărui individ care a fost derutat astfel, încât, fiind pus astăzi în faţa alternativei libertate-totalitarism, alege derivând din reflexele dobândite, ultima variantă, fiind convins că alege binele.

24

Credinţa religioasă reprezintă o dimensiune fundamentală a exprimării şi afirmării identităţii individuale şi de grup, deşi ea este, în societatea contemporană puternic secularizată, o opţiune personală. Ea contribuie la procesul de integrare socială a oamenilor prin susţinerea unor norme morale [Ellison, G.Cr.; Sherkatt, E.D. Is Sociology the Core Discipline for the Scientific Study of Religion? //Social Force, volume 73; 1995, number 4, june, p. 1257]. Unul dintre cele mai importante elemente ale religiei îl constituie normele religioase. Teologul rus M. Varias, menţionează că „normele religioase sunt reguli de conduită instaurate de diverse religii prin manifestarea oficială a voinţei obligatorii pentru toţi adepţii lor ce reglementează relaţiile în sfera de interese a acestor credinţe” [Варьяс, М.Ю. Церковное право как правовая система: oпыт теоретико-правового исследования // Правоведение, 1995, nr 6, c.77]. Dispoziţiile ce se conţin în aceste norme posedă, în mare măsură, calităţile normativităţii, exprimă principiile unei sau altei credinţe, sunt edictate şi se realizează, în anumite cazuri, prin intermediul unei ordini oficiale. Între normele religioase şi alte specii de norme sociale există anumite conexiuni. Conexiunea dreptului cu religia presupune, în prealabil, specificarea deosebirilor dintre ele, fapt care atrage spiritul raţional-critic în mrejele diviziunilor şi definirilor. Un lucru este cert, susţine filosoful rus. Iu. Tihonravov, – încă din antichitate şi până în prezent religia şi dreptul sunt edificate pe ideea echităţii [Тихонравов, Ю.В. Основы философии права. Москва: «Вестник», 1997, c.274-291] . Pe de altă parte, însă, atât dreptul, cât şi religia presupun dimensiuni morale şi politice, tangentând sub anumite aspecte. Totodată, este necesar să relevăm faptul că relaţia religiei cu dreptul este determinată de milenii prin morală, prin care un percept religios se transformă într-unul juridic.

25

În prezent a devenit destul de actuală problema raportului dintre religie şi drept, Biserică şi Stat ca urmare a situaţiei ce s-a creat în timpul dominaţiei sistemului totalitar. Statul trebuie să-şi definitiveze poziţia în această privinţă pornind de la principiul egalităţii cultelor prin neamestecul în probleme de religie, pe motiv că se resimte tendinţa de a transforma ortodoxia într-o religie dominantă. Se impune necesitatea elaborării unei noi legi a cultelor care ar reglementa cele mai stringente probleme din acest domeniu. Trebuie să conştientizăm faptul că în regimul religiei de stat, închinarea la Dumnezeu e îndemn, dacă nu chiar obligaţie, iar în regimul opus, e un drept. Actualmente a devenit evident că dreptul nu trebuie să fie indiferent faţă de un şir de forme bizare a utilizării libertăţii conştiinţei de către religiile ocultiste şi sectele totalitare ce reprimă personalitatea şi, prin intermediul zombării, o transformă într-un executant orb al voinţei „învăţătorului”. Ocultismul reprezintă o mişcare socială destul de largă, răspândită în diferite ţări, inclusiv în Republica Moldova. Este evident că în condiţiile contemporane ale societăţii democratice nu poate fi impus un control asupra conştiinţei şi nu poate fi instituită cenzura informaţiei. Însă este necesar de a interzice sectele religioase în care există idei criminale. Normele morale posedă o structură formală care se constituie din două elemente fundamentale, cristalizate lexical în două expresii tipice: expresia calitativă şi expresia imperativă. Elementul calitativ indică ce anume trebuie „să faci”, sau cum trebuie „să fii”, iar elementul imperativ, se conţine în formularea „trebuie”. Imperativul poate lua două forme de expresie: una pozitivă („trebuie”) care poate fi activă şi stimulativă şi, alta negativă („nu trebuie”) care poate fi restrictivă, inhibitivă, coercitivă. Din această cauză, morala în sens larg e structurată valoric contradictoriu: din valori care sunt recomandate („trebuie”) şi non-valori (sau pseudovalori) care sunt interzise („nu trebuie”). Simultan, interdicţia „nu trebuie” nu înseamnă ceva care e

26

interzis, deoarece interzis înseamnă „trebuie să nu…”. În acelaşi timp, imperativul în cele două forme de expresie nu posedă o semnificaţie valoric morală intrinsecă, din motiv că imperativul „trebuie” – „nu trebuie” poate angaja şi angajează în viaţa reală orice acţiune, orice fel de a fi. Specificul normelor morale, conform opiniei lui G.H. von Wright, nu constă în aceea că ele ar forma un grup aparte, autonom, ci în faptul că ele au afinităţi logice complicate cu alte tipuri principale de norme şi cu noţiunile axiologice de bine şi rău” [Wright, G.H. von. Normă şi acţiune: (Studiu logic). Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p.30]. Totodată, particularitatea lor constă şi în varietatea modalităţilor de manifestare: obligatoriu, permis, indiferent, interzis, care stau la baza dezvoltării unei logici a normelor morale. În literatura de specialitate se identifică patru trăsături cardinale – „importanţa”, „imunitatea şi modificarea deliberată”, „caracterul intenţionat al infracţiunilor morale” şi „formele presiunii morale” [Hart, H.L.A. Conceptul de drept. Chişinău: Ed. Sigma IG, 1999, p. 167] care „se regăsesc permanent împreună în aceste principii, norme si standarde de conduită, numite, de obicei, morală”. Aceste patru trăsături reflectă diferite aspecte ale unei funcţii importante şi caracteristice cu care operează standardele în viaţa socială sau în cea individuală. Specificul sistemului normelor de drept şi programarea relaţiilor dintre membrii societăţii, ce este efectuată de el, determină şi specificul mecanismelor sociale de acţiune. Mecanismele în cauză sunt atât de importante pentru societate încât, de multe ori, după tipul lor sunt prezentate mecanismele acţiunii tuturor normelor ce sunt utilizate în societate. Din această cauză majoritatea sociologilor şi psihologilor sociali reduc mecanismul de bază al acţiunii tuturor normelor sociale la procesul de conformare faţă de norme de către membrii grupurilor şi ai comunităţilor

27

umane în comportamentul lor social. Nu putem nega importanţa acestui mecanism, dar considerăm că extrapolarea în cauză asupra tuturor categoriilor de norme, asupra trăsăturilor specifice ale normelor de drept îngustează problema şi diapazonul investigaţiilor filosofice, sociologice şi socilpsihologice şi conduce la o determinare eronată şi inadecvată a obiectului cercetării. Abordarea ştiinţifică a proceselor care au loc în societatea contemporană, mai ales cele ce ţin de autoreglementarea existenţei sociale, are o mare importanţă pentru a informa la timp legiuitorul despre normele sociale ce se formează în mod spontan în viaţa cotidiană. În ultimul timp s-a format un complex întreg de norme şi relaţii ale „justiţiei criminale” care se ocupă de soluţionarea contra plată a unor cauze ce au un caracter criminal, dar de multe ori şi non-criminal. Filosofia, sociologia dreptului, etica pot să ajute legiuitorul să supravegheze procesele spontane ale formării normelor îndreptate împotriva dreptului cu scopul de a le aprecia din punctul de vedere al dreptului, separând în cadrul lor normele cu caracter juridic, antijuridic şi neutre în raport cu dreptul. Această informaţie poate avea o însemnătate deosebită asupra perfecţionării legislaţiei cu scopul de a adopta norme de drept ce ar interzice şi contracara asemenea fenomene sociale negative. Destul de actuală este pentru noi problema compromisului juridic care poate fi obţinut dacă în norma de drept sunt într-o măsură egală luate în consideraţie toate interesele, cu scopul ca nimeni să nu obţină privilegii faţă de alţii şi, realizarea unui sau altui interes să nu producă prejudicii altor interese. În statele cu un sistem democratic bine dezvoltat sunt elaborate structuri integre de coordonare a intereselor sociale şi a soluţionării conflictelor sociale. Aceste mecanisme trebuie să se fundeze pe principiile reprezentării în Parlament a intereselor sociale globale ale societăţii şi să includă criteriile: 1) activitatea partidelor politice să fie îndreptate spre

28

depistarea în diversele interese de grup şi corporative ale societăţii civile a acelui început comun şi semnificativ, care poate fi plasat la baza politicii statale şi a legislaţiei; 2) tehnologia procesului electoral în cadrul căruia atenţia socială este canalizată spre interesele sociale semnificative ale unor sau altor grupuri ale societăţii să asigure apărarea acestor interese de către partidele sau candidaţii respectivi; 3) procedurile parlamentare trebuie să asigure armonizarea întregului spectru de poziţii social-politice existente în societate; 4) legile elaborate trebuie să fie în stare să elimine tensiunea socială sau să diminueze gradul de intensitate a ei. Acest model democratic de elaborare a legilor trebuie să devină viabil şi pentru Republica Moldova. Totodată, este necesar de a se ţine cont de faptul că normele de drept îşi relevă ineficienţa, mai devreme sau mai târziu, dacă nu intră în concordanţă cu o moralitate corespunzătoare, care să-i asigure impactul real şi aşteptat la nivelul conştiinţei individuale a fiecărui om. În pofida faptului că în perioada de tranziţie dreptul determină morala, totuşi, prin legile adoptate noi trebuie să recunoaştem, treptat, rădăcinile fireşti ale codului moral, ale valorilor morale general-umane care au fost atâta vreme calomniate şi negate în mod conştient de către regimul totalitar. În Capitolul al IV-lea, Rolul normelor acţionale şi organizaţionale în funcţionarea şi dezvoltarea durabilă a societăţii, sunt abordate chestiuni ce vizează rolul normelor în administrarea, structurarea şi eficentiizarea relaţiilor sociale. Un principiu general al conexiunii sistemice între structura socială şi norma socială constă în faptul că calitatea şi cantitatea structurii se află într-o dependenţă nemijlocită de caracteristicile calitative şi cantitative ale normelor sociale, care sunt determinate, la rândul lor, de activitatea subiectivă corespunzătoare, de activitatea normativă de creaţie, ce poate fi definită drept o activitate a subiectului ce urmăreşte scopul de a înlătura entropia sistemului

29

de relaţii sociale. Normele sociale şi administrarea socială sunt strâns legate între ele: în anumite circumstanţe, norma socială apare în calitate de factor determinant al conţinutului şi caracterului procesului de administrare, al programului „tehnologic” şi „operaţional”. Concomitent, normele sociale sunt prezente în multiplele verigi ale procesului sistemic specific, formând baza lui. În relaţiile de administrare, normele sociale sunt un mijloc al structurării, reglementării şi sistematizării vieţii sociale. Momentul iniţial al administrării, în ciclul administrativ, este definitivarea şi clarificarea scopului. O etapă importantă a ciclului administrativ este adoptarea deciziei de administrare, care, în conţinutul său, posedă, în mod obligatoriu, o dispoziţie care poate fi mai mult sau mai puţin imperativă, generală şi necesară. Etapa finală a ciclului administrativ este evidenţa şi controlul executării deciziei de administrare. O mare parte din normele corporative sunt reguli cu caracter organizatoric. Ele consolidează ordinea formării, structurării şi funcţionării corporaţiilor.

Concomitent,

ele

stipulează

drepturile,

obligaţiunile,

responsabilitatea, corelaţia dintre membrii acestor corporaţii. Normele corporative sunt stabilite de către asociaţie şi exprimă interesele membrilor ei. În condiţiile economiei de piaţă, un rol însemnat, îl exercită legile şi normele economice, ce reglementează relaţiile dintre ramurile industriei, agriculturii, sferei de deservire şi comerţului [Hayami, Y. Norms and Rationality in the Evolution of Economic Systems: A View from Asian Villages //: Japanese Economic Review, 1998, nr 49, p. 36-53; Sethi, R. Evolutionary Stability and Social Norms // Journal of Economic Behavior and Organization, 1996, nr 29, p. 113-140]. Totodată, în condiţiile actuale ale crizei ecologice globale, un rol deosebit îl au normele ecologice cu caracter acţional ce ţin de raporturile omului cu natura structurate în diferite tehnologii de acţiune la nivel ecosiste-

30

mic care iau în consideraţie particularităţile actuale ale impactului producţiei materiale asupra mediului ambiant. Scopul acestei activităţi constă în asigurarea securităţii producţiei, a produselor şi a serviciilor pentru mediul înconjurător, sănătăţii şi bunurilor oamenilor; calităţii produselor, a serviciilor în corespundere cu nivelul dezvoltării ştiinţei, tehnicii şi tehnologiilor; unificării măsurărilor; economiei resurselor; securităţii obiectivelor economice, ţinând cont de riscul apariţiei catastrofelor naturale şi industriale, a altor situaţii excepţionale [Capcelea, A. Dreptul ecologic. Chişinău: Ed. Ştiinţa, 2000, p. 75]. Frontiera dintre normele sociale şi normele tehnice trece prin locul ce ţine de obiectul reglementării. Dacă normele sociale reglementează relaţiile dintre oameni şi asociaţiile create de ei,

atunci normele tehnice

reglementează relaţiile dintre oameni şi mediul înconjurător, natură şi tehnică. Normele sociale se deosebesc de normele tehnice şi după conţinutul, constituirea lor, modurile de fixare, gradul de comunitate, după determinarea formală şi după alte caracteristici. Pentru normele sociale şi cele tehnice este comun faptul că ele se referă la activitatea umană şi se deosebesc după obiectul şi metodele de reglementare. Astăzi, pe măsură ce relaţiile sociale devin mai complexe, când una din cele mai stringente probleme devine cea a supravieţuirii civilizaţiei umane, apare un imperativ care se referă la elaborarea unor reguli destul de exacte, solicitate de numeroasele circumstanţe sau de directive politice unde idealurile morale pot să fie insuficiente. Elaborarea normelor deontologiei profesionale reprezintă o cale magistrală a dezvoltării eticii în mileniul al treilea, din motiv că soluţionarea lor a fost destul de anevoioasă pentru etica tradiţională. Este natural că în societatea democratică contemporană, profesiile sunt preocupate, din interior, de supravegherea desfăşurării activităţii, prin anumite reguli ce sunt

31

considerate a fi esenţiale. Aceste coduri deontologice şi regulile ce se conţin în ele, spre deosebire de textele codificate, pot avea aspectul unor cutume, care pot completa litera textelor şi prescripţiilor exprese din dreptul civil, comercial sau administrativ, referitor la datoriile ce revin diverselor profesii. Una din cele mai actuale şi importante probleme în acest domeniu îl constituie elaborarea şi adoptarea Codului deontologic al pedagogului prin intermediul căruia să fie reglementată activitatea morală a pedagogilor. Totodată, unele „coduri deontologice” elaborate în formă scrisă suferă de o lipsă de delimitare a câmpului de acţiune a deontologiei, sau de identificarea falsă a lui, fapt care le conferă o natură eclectică. Aceasta se întâmplă din cauza că grupurile profesionale preocupate de asemenea coduri trăiesc necesitatea moralităţii actelor lor de pe o rampă morală mai degrabă intuită decât cercetată şi explicată prin intermediul eticii. Este necesar să înţelegem faptul că, fără un instrument teoretic veritabil, atenţia se concentrează pe corectitudinea actelor profesionale privită prin prisma drepturilor general-umane, prin felul cum sau impus ele public, exigenţele morale fiind mai mult presupuse decât formulate în mod explicit.

32

CONCLUZII • Procesele de democratizare ce s-au produs în ultimul timp odată cu tranziţia de la totalitarismul centralist la democraţia-liberală şi transformarea sistemului social au lărgit în mod substanţial sfera comportamentului personalităţii. Totodată, agravarea proceselor sociale presupune sporirea influenţei sistemului de reglementare normativă. Prin urmare, în procesul motivării activităţii cotidiene, oamenii trebuie să-şi fundamenteze activitatea nu numai pe factorii extrinseci (dreptul), dar mai ales pe cei intrinseci, pe convingerile proprii în caracterul echitabil şi corect al alternativei de comportament aleasă. Această condiţie poate fi valorificată prin intermediul includerii şi interacţiunii, în procesul reglementării normative, a unor astfel de tipuri de norme sociale precum: tradiţionale, religioase, morale etc. Investigarea metodelor şi procedeelor funcţionării normelor sociale în calitate de sistem integru ne permite să afirmăm cu certitudine că întreaga măsură a responsabilităţii pentru o acţiune sau alta îi revine personalităţii, din motiv că legile „rele” nu pot fi o justificare a comportamentului deviant. În condiţiile perioadei de tranziţie, destul de stringentă devine problema elaborării mecanismelor practice a ordonării şi consolidării relaţiilor sociale autentice şi, în acelaşi timp, este necesar de a lua în calcul specificul corelaţiei şi interacţiunii dintre elementele procesului de reglementare socială. • Funcţionarea mecanismelor de reglemente socială se sprijină atât pe metodele normative, cât şi pe cele nenormative. În ştiinţă este unanim acceptată opinia că, prin reglementare normativă, se înţeleg modelele de comportament care sunt unificate, obligatorii, adresate unui cerc indeterminat de oameni. Aceste cerinţe sunt sistemice şi fundate pe principiile imperativelor moralităţii ce domină în societatea în cauză. Totodată, există şi reglementarea nenormativă, care poartă un caracter personal şi individual, însă ea nu funcţionează în mod autonom, dar se află într-o conexiune cu

33

sistemul de dispoziţii normative. În societatea democratică predomină acţiunea factorilor normativi, iar în societatea totalitară au acţionat cu prioritate factorii nenormativi (existenţa privilegiilor pentru unele grupuri sociale). • Dinamica şi mobilitatea proprie normelor sociale se explică prin faptul că şi la acest nivel există anumite diferenţieri în funcţie de nucleul care se conservă: unele dintre tipurile de norme au un grad mai mare de stabilitate (religioase, morale, tradiţionale etc.) în comparaţie cu altele cu o dinamică mai evidenţiată (politice, economice, juridice etc.). • Actualizarea normelor sociale e determinată de activitatea umană, în a cărei structură un loc deosebit îl ocupă producţia materială. Activitatea oamenilor pune în mişcare întregul sistem complex al relaţiilor sociale, concomitent şi organizarea socială, ale cărei legi se contrapun, în mod dialectic, subiectului în calitate de obiect al cunoaşterii şi acţiunii. Fiind încorporată în normele de organizare şi structurare a relaţiilor sociale, activitatea oamenilor conţine în sine momente dialectice, contradictorii, simultane ale dependenţei şi independenţei de subiect, care stă la baza genezei normelor şi, în general, la organizarea normativă a societăţii. • Existenţa normelor sociale se structurează şi se organizează într-un metasistem, ceea ce înseamnă că ele există concomitent în diverse stări sistemice şi forme de manifestare. Normele exprimă esenţa relaţiilor sociale ce rămân identice în diverse sisteme reale, conceptuale etc. • Normele sociale sunt nişte imagini, maxime de acţiune şi comportament acceptate de majoritatea actorilor sociali, care sunt în stare să structureze aşteptările partenerilor de interacţiune într-o situaţie care poate să prognozeze, într-o anumită măsură, acţiunea şi reacţia socială, reducând complexitatea

interacţiunii

sociale

şi

îngustând

posibilităţile

de

comportament.

34

• Normele sociale pot fi deduse din valorile etico-morale. Oamenii, de cele mai multe ori, se comportă în conformitate cu normele sociale fără să se gândească, să fie conştienţi de sancţiunile prevăzute pentru nerespectarea lor, ceea ce înseamnă că normele au devenit nişte facultăţi intrinseci ale individului şi ele acţionează de la sine. • Normele sociale, contribuind la raţionalizarea vieţii sociale, asigură şi realizează sistemul de drepturi, obligaţii şi interdicţii pe baza cărora se derulează acţiunile indivizilor şi se concretizează comportamentele şi conduitele acestora. Ele permit de a evita şi limita tensiunile, relaţiile şi conflictele sociale evidente sau latente dintre indivizi sau grupurile sociale, de a stabiliza existenţa socială; ele reprezintă adevărate modele prescriptive, indicând indivizilor ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie făcut într-o societate, în funcţie de atitudinea adoptată de ei faţă de norme putând rezulta fie conformitatea socială, fie devianţa socială. • Creşterea rolului începuturilor morale în viaţa socială, sporirea rolului factorului moral în activitatea umană nu constituie un proces mecanic al înlocuirii sferelor juridice ale reglementării cu cele morale. Acest imperativ poate fi realizat în urma unei interacţiuni complexe a normelor morale cu cele juridice, în cadrul căreia se manifestă tendinţa sporirii rolului criteriilor şi evaluării morale în reglementarea juridică, a acţiunii lor asupra proceselor administrării, educaţiei şi a întregii activităţi vitale a oamenilor. Totodată, sporirea curentă a rolului şi importanţei normelor morale nu vine în contradicţie cu o altă tendinţă, cea a creşterii rolului normelor juridice în organizarea şi reglementarea comportamentului uman în toate sferele vieţii sociale, asigurarea dominaţiei legii în procesul devenirii şi funcţionării statului de drept. • Investigând problema corelaţiei dintre normele religioase şi alte tipuri de norme, mai ales cele juridice, am constatat că normele religioase

35

sunt obligatorii pentru cei care în mod voluntar au aderat la o religie sau alta, iar normele de drept sunt obligatorii pentru toţi oamenii. În baza specificului unităţii dintre normele religioase şi cele de drept se află caracterul lor instituţional, structura şi procedurile specifice ale formării normelor. Reieşind din faptul că deosebirile dintre normele religioase şi cele de drept nu sunt atât de mari, iar unitatea lor este profundă şi multilaterală, interacţiunea dintre ele este preponderentă pentru progresul relaţiilor sociale în comparaţie cu confruntarea care a existat în societatea totalitară. • Normele sociale au ca scop încadrarea acţiunilor, atributelor şi conduitelor umane în anumite limite, limite care protejează interesele şi valorile celorlalţi membri ai comunităţii şi asigură o anumită ordine şi stabilitate în desfăşurarea relaţiilor interumane. • Conţinutul principal al normelor sociale vizează îndeosebi acţiunea şi conduita umană, stabilind modalităţile în care acestea pot, trebuie, sau nu trebuie să se desfăşoare: ponderea cea mai însemnată a normelor o constituie cele cu caracter „acţional” şi „comportamental”, însă această preponderenţă nu exclude şi existenţa altor norme, mai ales a celor „organizaţionale”: normele gândirii, vieţii spirituale, care nu reglementează conduita, ci consacră, enunţă sau atestă ceva, se referă la mecanismul de funcţionare a structurilor organizaţionale. • Prin conţinutul lor, normele sociale fie sintetizează o experienţă trecută, acumulată, fie exprimă o necesitate perpetuă, fie proiectează un comportament viitor subordonat unui scop sau ideal şi prin aceasta unele norme sociale au şi un caracter prospectiv, proiectiv, teleologic. • Normele sociale se adresează, în mod impersonal, la modul generic, unor subiecţi sociali potenţiali, prescriind fie acţiuni sau conduite obligatorii, fie permise, fie prohibitive, fie recomandând sau stimulând conduite sau acţiuni din care decurg şi obligaţii ale subiecţilor potenţiali cărora li se

36

adresează. Aceasta se explică prin faptul că norma nu se adresează unui subiect concret individualizat, nominalizat, ci tuturor subiecţilor potenţiali ai acelui raport social. • Indiferent de forma sau domeniul lor de referinţă, normele sociale reflectă, într-o anumită măsură, caracteristicile epocii în care s-au cristalizat şi decantat, de aceea ele poartă amprenta, prin diferenţieri semnificative, a modificărilor produse în planul raporturilor sociale. • În condiţiile începutului de mileniu, are loc procesul interacţiunii în cadrul existenţei sociale nu numai a normelor morale cu normele de drept, dar şi a întregului complex de norme, care trebuie să coexiste într-o armonie cât mai perfectă, pentru a determina o bună funcţionare a societăţii. Numai în cazul când diferite categorii de norme sociale ajung să contureze aceeaşi conduită, într-o situaţie dată, societatea va cunoaşte mai puţine tulburări, în comparaţie cu situaţiile în care norme de diverse tipuri orientează spre conduite contrare. • Un imperativ al timpului nostru constă în utilizarea mai frecventă a tradiţiilor, obiceiurilor şi normelor tradiţionale de convieţuire socială, care posedă un bogat potenţial axiologic, dar care au fost date uitării în avantajul normelor juridice, care pot fi un remediu eficient în depăşirea fenomenelor negative ce se manifestă în comportamentul oamenilor.

37

Recomandări • Coordonarea instituţională a tuturor tipurilor de reglementare socială normativă cu exigenţele societăţii şi interesele unei personalităţi în parte, poate crea o bază reală pentru o ordine socială raţională şi eficientă. • Procesul de elaborare a normelor şi legilor în societatea democratică trebuie să posede un caracter ştiinţific, ca normele să fie elaborate şi adoptate în baza legităţilor sociale obiective şi în baza investigaţiilor ştiinţifice efectuate de savanţii care studiază problemele normativităţii. • Corelaţia dintre normele de drept şi alte tipuri de norme sociale, mai ales cele morale, tradiţionale şi religioase ne demonstrează că depistarea alternativelor de influenţă a altor tipuri de norme asupra comportamentului uman reprezintă o problemă destul de actuală şi importantă, un imperativ pentru societatea noastră. • Este necesar de a studia în permanenţă, în mod profund şi multilateral, normele sociale cu scopul de a le monitoriza şi a depista dacă ele reflectă în mod adecvat sau viceversa condiţiile sociale pentru a corija deformările sociale sau cele care pot să apară, ca ele să nu producă un impact negativ asupra proceselor sociale. • Elaborând noile norme, subiectul creaţiei normative trebuie, în mod obligatoriu, să întrprindă anumite investigaţii, cu privire la gradul de pregătire a conştiinţei individuale în conformitate cu nivelul raţional şi emoţional de a percepe şi de a interioriza aceste norme, iar în cazul când aceasta lipseşte este necesar de a rectifica conţinutul lor şi de a crea condiţii atât pentru realizarea lor, cât şi pentru elaborarea unor metode de influenţă asupra conştiinţei oamenilor. • Ministerul Educaţiei şi Tineretului ar trebui să întreprindă măsuri concrete în scopul de a introduce în curriculum-urile şcolare şi universitare noi obiecte de studiu ce s-ar referi la examinarea profundă a patrimoniului

38

cultural al poporului nostru: tradiţiilor, obiceiurilor, normelor bunei-cuviinţe, normelor morale, normelor religioase pentru a spori eficienţa socială a mecanismelor de socializare şi educaţie a tinerei generaţii în spiritul valorilor naţionale autentice şi al valorilor morale şi civice general-umane. • Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Economiei şi Comerţului şi Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, ar trebui să contribuie la elaborarea normelor şi normativelor economice şi ecologice în scopul de eficientiza influenţa benefică a normelor acţionale şi organizaţionale asupra dezvoltării durabile a ţării noastre, asupra procesului de producere a bunurilor materiale, pentru a micşora impactul negativ al acţiunii omului asupra mediului natural şi social.

39

PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI a) monografii: 1. Капчеля, Валерий. Национальные традиции: сущность, генезис, перспективы развития. Кишинев: Изд-во Штиинца, 1991. 84 p., 4.6 c. a.; 2. Capcelea, Valeriu. Tradiţiile naţionale: continuitate în dezvoltarea generaţiilor. Chişinău: Ed. Evrica, 1998. 140 p., 8,75 c. a.; 3. Capcelea, Valeriu. Normele sociale. Chişinău: Ed. ARC, 2007, 300 p., 16,88 c. a. b) articole publicate în anale şi reviste ştiinţifice: 4. Capcelea, Valeriu. Succesiunea în dezvoltarea vieţii spirituale la A Russo //An. şt. ale Universităţii de Stat „ Alecu Russo” din Bălţi consacrate jubileului de 50 de ani. Serie nouă. Limbi moderne, ştiinţe socioumane. Tomul XVIII. Bălţi, 1997, p. 34-36, 0,5 c. a.; 5. Capcelea, Valeriu. Clasificarea normelor sociale // An. şt. ale Universităţii de Stat din Moldova. „Seria Ştiinţe socioumanistice”. Chişinău: CE USM, 2005, p. 462-467, 0,8 c. a.; 6. Capcelea, Valeriu. Unele consideraţii cu privire la esenţa şi specificul normelor de drept // Studia, Universitatea Babeş-Bolyai, Jurisprudenţa, 2006, nr 2, iulie-decembrie, anul LI, p. 206 -213, 0,74 c. a.; 7. Capcelea, Valeriu. Dimensiunea filosofică a noţiunii „tradiţie” şi funcţiile ei sociale // Revista de Filosofie şi Drept, 2006, nr 1-2, p. 21-30, 0,9 c. a.; 8. Capcelea, Valeriu. Unele consideraţii cu privire la raportul dintre morală şi drept // Revista naţională de drept, 2006, nr 9, p. 37-43, 0,95 c. a.; 9. Capcelea, Valeriu. Reflecţii privind raportul dintre religie şi drept // Legea şi viaţa, 2006, nr 12, p. 10-13, 0,43 c. a.; 10. Capcelea, Valeriu. Conceptul naţiunii în viziunea lui N. Iorga // Profesorul Nicolae IORGA: Omagiu. Bălţi: Ed. Presa univ. bălţeană, 2006, p. 51-55, 0,34 c. a.; 11. Capcelea, Valeriu. Normele sociale – modalitate de raţionalizare a existenţei sociale // An. şt. ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice”,Vol. III. Chişinău: CEP USM, 2006, p. 129-133, 0,4 c. a.; 12. Capcelea, Valeriu. Codul deontologic al pedagogului – imperativ categoric al timpului // Artă şi educaţie artistică: revistă de cultură, ştiinţă şi practică educaţională, 2007, nr 2 (5), p. 101-108, 0,53 c. a.; 13. Capcelea, Valeriu. Funcţiile normelor sociale // Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice, 2007, nr 2, p. 29-38, 0,92 c. a.; 14. Capcelea, Valeriu. Esenţa, locul şi rolul normelor tehnice în existenţa socială // Legea şi viaţa, 2007, nr 4, p. 39-43, 0,56 c. a.; 15. Capcelea, Valeriu. Reflecţii cu privire la dimensiunea valorică a

40

normelor juridice // Revista naţională de drept, 2007, nr 6, p. 37-43, 0,5 c. a.; 16. Capcelea, Valeriu. Normă şi valoare // Universitatea de Stat din Moldova. Studia Universitis. Revistă ştiinţifică. Seria Ştiinţe umanistice, 2007, nr 10, p. 67-70; 0,5 c. a.; 17. Capcelea, Valeriu. Locul şi rolul normelor sociale în administrarea şi structurarea relaţiilor sociale // Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Scientific and Technical Bulletin series: Social and Humanistic Sciences. Anul XIII, 2007, nr 11, p. 5-19, 0,73 c. a. c) teze şi comunicări la conferinţe, congrese, simpozioane şi sesiuni ştiinţifice internaţionale: 18. Capcelea, Valeriu; Şleahtiţchi, Mihai. Câmpul tradiţiilor naţionale ca factor de revenire spirituală // Tezele Congresului XVIII al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi arte. Chişinău, 13-16 iulie, 1993, p. 118, 0,1 c. a.; 19. Capcelea, Valeriu. Tradiţiile naţionale – expresie a memoriei sociale şi taină a fiinţării noastre ca neam // Materialele Simpozionului internaţional „Memoria socială în posttotalitarism”, Bălţi, octombrie, 2000 // Anatomia societăţii posttotalitare. Chişinău: Ed. Tehnica-Info, 2002, p. 177-186, 0,54 c. a.; 20. Capcelea, Valeriu. Locul şi rolul deontologiei profesionale în formarea specialistului din domeniul dreptului // Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale consacrate aniversării a 60-a de la fundarea Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. 5-7 octombrie, 2005. Bălţi: Ed. Presa univ. bălţeană, 2005, p. 18-20, 0,5 c. a.; 21. Capcelea, Valeriu. Antinomiile libertăţii – condiţiile şi limitele ei în posttotalitarism // Materialele Simpozionului internaţional „Democraţie şi Drepturile Omului” consacrat aniversării de 60 de ani de la fondarea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a 58 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Bălţi, decembrie 2005 // Democraţie şi drepturile omului. Bălţi: Ed. Presa univ. bălţeană, 2006, p. 38-45, 0,52 c. a.; 22. Capcelea, Valeriu. Unele consideraţii cu privire la epistemologia conştiinţei normative // Materialele Sesiunii Ştiinţifice anuale a Academiei Române - Filiala Cluj-Napoca. Institutul de istorie „George Bariţ”. Departamentul de cercetări socio-umane. Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane. Vol. 16. Cluj-Napoca: Ed. Argonaut, 2007, p. 305319, 1,03 c. a.; 23. Capcelea, Valeriu. Deontologia profesională şi activitatea funcţionarului public // Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice „Integritatea în serviciul public: repere etice”, 27 oct. 2006. Chişinău: Tipog. „Bons Offices”, 2006, p. 48-51, 0,4 c. a.; 24. Capcelea, Valeriu. Locul şi rolul tradiţiilor în jocul manipulator al timpului present // Rezumatele comunicărilor Sesiunii Ştiinţifice anuale a

41

Academiei Române - Filiala Cluj-Napoca, Institutul de istorie „George Bariţ”, Departamentul de cercetări socio-umane. Cluj-Napoca: Ed. Argonaut, 2007, p. 45, 0,1 c. a. d) teze şi comunicări la conferinţe naţionale: 25. Капчеля, Валерий. Процесс сoциaлизации индивида и национальные традиции // Тезисы докладов научной Конференции «Философия, человек, перестройка». Кишинев, 21-22 мая 1991 г. , p. 33, 0,1 с. а.; 26. Capcelea, Valeriu. Tradiţiile naţionale – mecanism de stabilizare a relaţiilor sociale în epocile de tranziţie // Tezele Conferinţei jubiliare „Universitatea A. Russo” – 50: realizări şi deschideri ştiinţifice. 18 oct. 1995. Bălţi, 1997, p. 93-94, 0,2 c. a.; 27. Capcelea, Valeriu. Tradiţiile naţionale – mecanism de translare a culturii tehnice // Cultura tehnică – component important al culturii generale. Conferinţa Ştiinţifică Republicană consacrată jubileului de 50 de ani ai Facultăţii Tehnică, Fizică şi Matematică. Bălţi, 1997, p. 24, 0,1 c. a.; 28. Capcelea, Valeriu. Tradiţiile naţionale mecanism de asigurare a continuităţii în dezvoltare în epocile de tranziţie // Tezele conferinţei: Statul. Societatea. Omul: Realizări şi probleme ale tranziţiei. AŞ a Republicii Moldova. Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept. Sub red. membr. cor. al AŞ a RM Al. Roşca. Chişinău, 1998, 221- 223, 0,2 c. a. e) manuale pentru instituţiile de învăţămînt superior: 29. Capcelea, Valeriu. Filozofie. Introducere în istoria filozofiei şi în studiul principalelor domenii ale filozofiei: man. pentru instit. de învăţ. superior. Chişinău: Ed. ARC, 1998. 400 p., 24 c. a.; 30. Capcelea, Valeriu. Etica şi deontologia juridică: man. pentru instit. de învăţ. superior. Chişinău: Ed. Museum, 2002. 228 p., 16,52 c. a; 31. Capcelea, Valeriu. Etica: man. pentru instit. de învăţ. superior. Chişinău: Ed. ARC, 2003. 240 p., 13 c. a.; 32. Capcelea, Valeriu. Etica juridică: man. pentru instit. de învăţ. superior. Chişinău: Ed. Sirius SRL, 2004. 240 p, 15 c. a.; 33. Capcelea, Valeriu. Filozofia dreptului: man. pentru instit. de învăţ. superior. Chişinău: Ed. ARC, 2004. 572 p., 32,3 c. a.; 34. Capcelea, Valeriu. Filozofie: man. pentru instit. de învăţ. superior. Ed. a 4-a revăzută şi adăugită. Chişinău: Ed. ARC, 2005. 448 p., 27 c. a.; 35. Capcelea, Valeriu. Metodologia investigaţiilor socio-juridice: man. pentru inst. de învăţ. superior. Bălţi: Ed. Presa univ. bălţeană, 2006. 189 p., 11,4 c. a.; 36. Capcelea, Valeriu. Deontologia juridică: man. pentru facultăţile de drept. Chişinău: Ed. ARC, 2007, 413 p., 22,67 c. a.

42

ANNOTATION to the thesis for doctor (habilitat degree) in Philosophy Science „Social norms as stabilizing factors of the society in transition” written by Valeriu Capcelea and elaborated within the University State of Moldova, Chisinau, 2007, with manuscript title. The present work offers a philosophical analysis of the essence, contents, ontology and objective character of social norms, their variety and diversity, social and philosophical aspect, systematic nature and the specific character of the functioning of norms as mechanisms of stabilizing social existence in general and in transitional times in particular. A philosophical approach to and philosophical study of social norms have been carried out aiming to get a panoramic and global vision of their essence and universal character, of their place and role in social life, of how different types of norms interact in the process of social existence. The investigation also aims to study and bring arguments for social norms on the whole and to assert the statute of social norms as interdisciplinary domain of ontology and social epistemology. Starting from a general vision upon social norms and upon certain particularities of some of them, the author tries to elucidate the correlation between currently existing social norms and to demonstrate that a imperative of our time consists in a more frequent use of traditions, customs and traditional norms of social life that were in oblivion for the benefit of juridical norms, that can be an efficient remedy in overcoming negative phenomena manifested in people’s behavior. In this sense, the observations concerning the investigated social phenomenon, done both on the basis of turning to account and summary estimation of ontological, gnostic and methodological approaches (not seldom converging and/or complementary) set forth throughout the time by philosophers, sociologists, ethicians, logicians, political scientists, economists who represent different scientific orientations, and on the basis of personal meditations have led to the idea that social norms constitute a fundamental stabilizing factor of social existence in general, and in transitional times, through which the Republic of Moldova passes, in particular. The analysis carried in Chapter 1 Content and forms of social norms allowed the investigation of the ontology of social norms and their objective character, as well as the investigation of the dialects of the affective and the rational, the gnoseology and psychology of normative consciousness. It has been revealed that social norms represent a system which is realized only through systematic processes and connections, which is the substance that builds social relations. The social norms, in conformity with their essence, are systematic and functional laws which exist at the level of social movement through some specific forms. The norms express certain specific means built up within the evolution of the social existence to fix and consolidate social

43

relations, to protect social systems from entropy provoked by various deviations of collective and individual behavior, from anomy and subjective willful misconduct. Chapter 2 The Norms and Social Action treats problems related to the functions of the social norms. It fundaments the idea that social norms are an essential form of rationalizing social existence and a typology of social norms realized. Social norms not only regulate human interaction, but also measure the order and the structure of the social systems; they contribute to the process of rationalizing and simplifying social actions. There is no unified approach to the typology of social norms in specialized literature, and the situation created due to the establishing of a normative-value hierarchy of norms serves as the foundation to classify the social norms into action norms, behavioral norms and organizational norms. Chapter 3 Fundamental types of social behavioral norms and their nomological valences studies traditional norms and their nomologicobehavioral significances, the essence of religious norms and their value for the contemporary world, the complex nature of moral norms, their place in regulating human behavior, the intrinsic nature, structural particularities, the role of juridical norms in guiding human behavior. Social norms may become an efficient mechanism of regulating personality behavior on condition that they are reflected in consciousness and are assimilated to that degree when they transform into traditions, into a stimulus of the affective-volitional structure of the personality consciousness. The morality state may directly influence the law formation and action, its quality and efficiency, and the interaction between the moral norms and the legal norms is manifested through mutual influence. Nowadays, the fundamental tendency of the legal and moral correlation is characterized by the fact that law replaces morale more frequently, which is a positive fact. However the law should contain in itself more morality and laws should be based on morality and should be made up by people with high morality. Chapter 4 The Role of Organization and Action Norms in the Functioning and Durable Development of the Society investigates the place of norms in social relation administration and structuring, the importance of technical norms in orienting human actions in a post industrial society, the role of professional deontology norms in organizing and improving social activity. The study of social norms, of the roles in social administration, organization, and regulation should be based on certain methodology: use of the historical principle in the analysis of the social administration and regulation mechanisms, of the correlation between the rational and affective beginnings within the social mechanisms of administration and regulation, of revealing the correlation and the role of norms and social normative. Though these norms are close to the legal ones in form, they are not legal, because

44

they are not developed and instituted by state authorities and are not guaranteed directly through state legal coercion. The Conclusions and Recommendations generalize the results of the research and confirm the necessity of using all social norms in complex in order to overcome the state of anomy which exists in our society nowadays. Recommendations are addressed to those who are interested in regulating social relations, and who are responsible for education and training, and solving social and economical problems. АННОТАЦИЯ диссертации на соискание ученой степени доктора хабилитат философских наук на тему: «Социальные нормы как фактор стабилизации общества в переходный период», специальность 09.00.01 - Онтология и Гносеология, разработанную Капчеля Валерием в Молдавском Государственном Университете, Кишинэу, 2007, рукопись. Целью настоящей работы является философский анализ сущности социальных норм, их содержания, онтологии и объективного характера. Рассматриваются также их разнообразие, социальные и психологические аспекты, системная природа и специфика функционирования норм в качестве механизмов стабилизации общественного бытия в целом, и в переходный период в частности. Предпринята попытка философского рассмотрения и философского исследования социальных норм, всестороннее и глобальное исследование сущности их всеобщей природы, их места и роли в социальной жизни, взаимодействие между различными типами норм в процессе жизнедеятельности общества. Данная работа изучает и аргументирует социальные нормы в их целостности и совокупности, а также утверждает их статус в качестве междисциплинарного аспекта социальной онтологии и эпистемологии. Рассматривая социальные нормы в их целостности и выявляя особенности их типологии, мы попытались выявить соотношение между различными нормами в общественном бытии на современном этапе и доказать, что требование нашего времени состоит в использовании всех социальных норм, особенно традиций и обычаев, норм совместного проживания, которые были забыты в результате доминирования правовых норм. Между тем, именно традиционные нормы могут стать эффективным средством в преодолении негативных явлений, проявляющихся в поведении людей. Таким образом, наблюдения над данным предметом исследования, сделанные как на основе общей оценки и значимости научных работ, посвященных онтологическому, гносеологическому и методологическому изучению социальных норм (в большинстве случаев

45

конвергентных и/или дополняющих друг друга) и созданных философами, социологами, этиками, логиками, политологами, экономистами, принадлежащими к разным научным направлениям, так и на основе собственных заключений, привели нас к убеждению, что социальные нормы являются фундаментальным фактором стабилизации социального бытия вообще, а в переходный период, в котором находится сегодня Республика Молдова, особенно. Анализ, осуществленный в 1 главе Содержание и форма социальных норм, основывается на исследовании онтологии социальных норм и их объективного характера, диалектики аффективного и рационального, гносеологии и психологии нормативного сознания. Подчеркивается, что социальные нормы представляют систему, которая реализуется только через посредство взаимосвязей и системных процессов, представляющих сущность социальных отношений. Социальные нормы в соответствии с их сущностью являются системнофункциональными законами, существующими на уровне социального движения через посредство некоторых специфических форм. Нормы выражают определенные специфические средства в процессе эволюции общественного бытия и фиксируют упрочение социальных отношений, способствуют защите социальных систем от энтропии, вызванной различными отклонениями от индивидуального и коллективного поведения, от аномии и субъективного произвола. Во 2 главе Нормы и социальное действие рассматриваются проблемы, затрагивающие функции социальных норм, обосновывается идея, что социальные нормы представляют собой существенную форму рационализации социального бытия, и дается классификация социальных норм. Социальные нормы выполняют не только функцию регулирования взаимосвязей между людьми, но и служат в качестве меры упорядочения и структурирования социальных систем, они способствуют процессу рационализации и упрощения социальных действий. В специальной литературе отсутствует единая класссификация социальных норм. Положение, устоявшееся в науке в связи с установлением ценностно-нормативной иерархии норм, представляет собой фундамент, позволяющий осуществить классификацию социальных норм на те которые направляют действия людей, которые регулируют поведение и организуют социальные отношения. В 3 главе Основные типы поведенческих норм и их номологическое значение исследуются традиционные нормы и их номологическо-поведенческая сущность, сущность религиозных норм и их ценность для современности, комплексная природа моральных норм, их место в регулировании человеческого поведения, их внутренняя природа и структурные особенности, место юридических норм в

46

ориентировании человеческого поведения. Социальные нормы могут стать эффективным элементом в регуляции поведения личности при условии, что они отражаются в сознании и усваиваются в качестве традиции, стимулятора аффективно-волюнтативной структуры сознания личности. Состояние нравственности может действовать непосредственно на формирование и действие права, на качество и эффективность взаимосвязи между моральными и правовыми нормами, которые проявляются через их взаимосвязь. Сегодня основная тенденция взаимосвязи между правом и моралью характеризуется тем, что право все больше и больше заменяет мораль, что составляет позитивный фактор, но право должно содержать в себе больше нравственности, чтобы были разработаны законы основанные на морали и законодалями с высоким уровнем нравственности. В 4 главе Роль организационных и действенных норм в функционировании и устойчивом развитии общества исследуются место и роль норм в администрировании и структурировании социальных отношений, значение технических норм в ориентировании человеческих действий в постиндустриальном обществе, роль норм профессиональной деонтологии в организации и эффективности социальных действий. Исследование социальных норм и их роли в процессе администрирования, организации и социального регулирования должно основываться на определенных методологических принципах: использование исторического принципа в процессе анализа механизмов администрирования и социального регулирования, соотношения между рациональными и аффективными началами в рамках социальных механизмов администрирования и регуляции, выявление соотношения между ролью норм и социальных нормативов. Несмотря на то, что эти нормы приближены к юридическим нормам, они не являются юридическими, поскольку не разработаны государственными институтами и органами государства и не гарантированы непосредственно через принудительную юридическую силу государства. В Выводах и Рекомендациях обобщаются результаты исследования, подчеркивается необходимость комплексного использования социальных норм с целью преодоления состояния аномии, существующая сегодня в обществе. Рекомендации адресованы тем, кто занимается непосредственно регулированием социальных отношений: законодателям, ответственным за воспитание и обучение, занимающихся решением социально-экономических проблем. Cuvinte-cheie - administrare normativă, anomie, coerciţiune, comportament normativ, conştiinţă normativă, deontologie profesională, determinare normativă, dispoziţie, funcţie de control, funcţie integrativă, funcţie de reglementare, funcţie de socializare, imagine normativă, imperativ,

47

memorie socială, normă corporativă, normă economică, normă ecologică, normă juridică, normă morală, normă religioasă, normă socială, normă tehnică, normă tradiţională, normуde convieţuire, obicei, ordine socială, proces normativ, raţionalitate, reglementare normativă, sistem, stabilizare, tabu, tranziţie, valoare. Key words – normative administration, anomy, coercion, normative behavior, normative consciousness, professional deontology, normative determination, disposition, control function, integrative function, regulating function, socializing function, normative image, imperative, social memory, corporative norm, economical norm, ecological norm, juridical norm, moral norm, religious norm, social norm, technical norm, traditional norm, norms of life together, habit, social order, normative process, rationality, normative regulation, system, stabilization, taboo, transition, value. Ключевые понятия: аномия, гипотеза, диспозиция, функция интеграции, функция контроля, функция координирования, функция регулирования, функция социализации, императив, корпоративные нормы, нормативная детерминация, нормативное поведение, нормативное регулирование, нормативное сознание, нормативное управление, нормативный образ, нормативный процесс, нормы права, нормы совместной жизни, моральная норма, обычай, переходный период, принуждение, профессиональная деонтология, рациональность, религиозная норма, система, социальная норма, социальная память, социальный порядок, стабилизация, табу, технические нормы, традиционные нормы, ценность, экономические нормы.

48

CAPCELEA VALERIU NORME SOCIALE CA FACTOR DE STABILIZARE A SOCIETĂŢII ÎN TRANZIŢIE Specialitatea 09.00.01 – Ontologie şi Gnoseologie

Bun de tipar 24 12 2007. Garnitura Times New Roman. Comanda nr.72. Coli autor: 2. Tiraj 60 Tipografia Universităţii de Stat "Alecu Russo" din Bălţi. str. Puşkin, 38.

49