7.docx

7. Viata cotidiana ca spectacol Oamenii in general încearcă să strângă informații despre persoanele de langa ei penrentru a ști la ce sa se aștepte de la acestea si cum sa reacționeze in certe situații înapoi. Indivizii crează anumite tipare sau stereotipcii persoanelor pe care le au in față în urma unor experiențe sau interacțiuni pe care le au trăit. Fac presupuneri asupra persistenței si generalității psihologice ca mijloace de prezicere comportamentului sau prezent sau viitor. Atunci când se află în prezența celorlalți, individul nu furnizează atitudinile "reale" ci acestea zac si vor fi împărtășite in mod indirect prin mărturisiri sau exprimate involuntar prin comportament. Expresivitatea individului pare sa implice doua tipuri de expresii: cea pe care o dă si cea pe care o transmite. Prima se bazează pe simboluri verbale sau pe substitute ale acestora, folosite in mod declarat si exclusiv cu scopul de a transmite informația pe care el si cealalti o ataseaza convențional acestor simboluri. A doua implică o gamă larga de acțiuni pe care ceilalți le pot înțelege simptomatice pentru actor aceștia presupunând ca actiunea respectiva a fost efectuată pentru alte motive decat informațiile transmise astfel. În ambele cazuri individul poate transmite voluntar dezinformări in primul caz înșelăciune iar in al doilea disimilare. Observatorii sunt cei care asimilează informația pe care individul din față lor le o împărtășește. Individul care se află in fata observatorului are interesul de a controla atitudinea acestuia in special reacția lui la răspuns. Încearcă sa creeze o impresie. Când un individ joacă un rol el le cere implicit observatorilor lui sa ia in serios impresia cultivată înaintea lor. Li se cere sa creadă ca personajul chiar este așa cum vrea sa para. Putem spune ca acesta chiar crede in impresia reala pe care o lasă celorlalți.

Există performari complet implicati in propriul act si ca acesta este sincer convins ca scena pe care o joaca este chiar realitatea adevărată si publicul este convins de spectacol si performări care pot fi deloc implicați in rolul lor zilnic. Acesta poate fi numit cinic sau sincer acest individ nu are nicio încredere in propiul act si nicio preocupare in ce va crede publicul despre propia interpetare. Jucând aceste roluri ii cunoaștem pe cei din jurul nostru si pe noi înșine. "Perfomarea" se referă la intreaga activitate a unui individ in fața unui publuc, observatori, având o anumită influență asupra acestora. Fața:elementul expresiv al desfășurării actului intenționat sau nu folosit pentru a defini situatia in fața observatorilor. Cadrul se referă la părțile scenice ale echipamentului expresiv, " fața personală" se referă la celelalte obiecte din echipamentul expresiv..putem include ca parti ale feței personale: funcția sau rangul, hainele, aparența fizică, genul, rasa etc.Înfățișarea se referă la acei stimuli care funcționează anumit moment si ne avertizează in legătură cu statutul social al performărului.Atitudinea pe avertizează asupra rolului interactiv pe care performerul așteaptă săl joace in situația care urmează sa înceapă. Diferite roluri pot împrumuta aceași față, fața devine o reprezentare colectivă si un fapt cu drepturi depline. Când un actor preia un rol social stabilit el află de obicei că o anumită față a fost deja repartizată pentru aceasta. Autorul confirmă faptul că mai multe fațade pot fi împrumutate pentru aceeași rutină. Goffman încearcă să ilustreze că fiecare persoană interacționează în conformitate cu un scenariu, un set predeterminat de acțiuni. Acest lucru se întâmplă din mai multe motive diferite. Unii interpreți simt nevoia de a acționa astfel încât să se poată reprezenta în mod pozitiv. De exemplu, un interpret va acorda o atenție deosebită modului în care arată, se vorbește, se comportă la un interviu de angajare, dar, odată ce își începe slujba, nu va face efortul de a se vedea în fiecare zi ca angajat perfect. Alții se comportă pentru că sunt forțați de situația socială care are setul specific de reguli. Un asistent de magazin trebuie să pară prietenos și să-l ajute pe fiecare client, deși se simte sub vreme sau pur și simplu nu se simte așa. Dar ceea ce este mai important decât

scopul interpretării este dacă interpretul are încredere în el. Persoana de la interviu poate să nu creadă că este angajatul perfect, dar face efortul să apară ca unul pentru a fi angajat. Prin intermediul tuturor acestor performari "actorii sociali" doresc sa controleze conduita altora prin redefinirea situatiilor si prin inducerea anumitor impresii. Insa influenta se produce prin construirea unei lumi de obiecte cognitive pentru publicul ce va fi influentat. Arta consta in construirea neexplicita a unei lumi de obiecte a caror punere in relatie va conduce publicul in mod obligatoriu spre o atitudine sau indeplinirea unei actiuni cu semnificatie pozitiva pentru performer. Un statut, o pozitie, un loc social nu reprezinta un lucru material, care sa fie posedat si apoi etalat, ci un model de comportament adecvat, coerent, infrumusetat si bine articulat.