# cu 4 foto: “Florentin Smarandache 2”; “Fl Smarandache – Cantece de mahala”; “Fl Smarandache – Fugit”; “Fl Smarandache – In doi timpi si trei miscari” (Literatura) # Paradoxismul – ultima mi[care de avangard` a Mileniului II Paradoxismul este o mi[care interna]ional` de avangard` \n literatur`, art`, filozofie, chiar [i [tiin]`, bazat` pe folosirea excesiv` de antiteze, antinomii, contradic]ii, oximorone, parabole, paradoxuri \n crea]ie. “M-a f`cut muica oltean,/Scriitor [i matematician,/Paradoxist capsoman!” Paradoxismul fost \nfiin]at de c`tre scriitorul [i matematicianul Florentin Smarandache (n`scut la 10 decembrie 1954, \n B`lce[ti, Vâlcea) \n anii 1980, \n România. El dorea “l`rgirea sferei artistice prin elemente neartistice [i prin experimente contradictorii, \n special crea]ie \n contra-timp, contra-sens.” Iat` m`rturisirea conjude]eanului despre acele vremuri de \nceput: “Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar \mpotriva unei societ`]i \nchise, România anilor 1980, unde \ntreaga cultur` era manipulat` de un singur grup. Numai ideile lui contau. Noi, ceilal]i, nu
puteam publica aproape nimic. {i-atunci, am zis: hai s` facem literatur`… f`r` a face literatur`! S` scriem… f`r` s` scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei p`s`ri’, de pild`, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie s`-l scrii, fiind mai palpabil [i mai perceptibil decât ni[te semne a[ternute pe hârtie, care, \n fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de c`tre observant a observatului, iar orice traducere falsific` \ntr-o anumit` m`sur`. ‘Ma[inile uruind pe str`zi’ era un «poem citadin», ‘}`rani cosind’ – un «poem sem`n`torist», ‘Visul cu ochi deschi[i’ – un «poem suprarealist», ‘Vorbirea \n dodii’ – un «poem dadaist», ‘Conversa]ia \n chinez` pentru un necunosc`tor al acestei limbi’ – un «poem lettrist», ‘Discu]iile alternante ale c`l`torilor, \ntr-o gar`, pe diverse teme’ – un «poem postmodernist» (intertextualism). O clasificare pe vertical`? «Poem vizual», «poem sonor», «poem olfactiv», «poem gustativ», «poem tactil». Alt` clasificare, \n diagonal`: «poem fenomen (al naturii)», «poem stare sufleteasc`», «poem obiect/lucru». |n pictur`, sculptur` – \n mod analog. Toate existau \n natur`, de-a gata. Deci, un protest mut am f`cut! Mai târziu, m-am bazat pe contradic]ii. De ce? Pentru c` tr`iam \n acea societate o via]` dubl`:
una oficial`, propagat` de sistemul politic, [i alta real`. |n mass-media se promulga c` ‘via]a noastr` era minunat`’, dar \n realitate ‘via]a noastr` era mizerabil`’. Paradoxul \n floare! {i, atunci, am luat crea]ia \n deriziune, \n sensuri inverse, sincretic. Astfel s-a n`scut paradoxismul. Bancurile populare, la mare vog` \n ‘Era’ Ceau[escu, ca o respira]ie intelectual`, au fost surse de inspira]ie superbe. “Non”-ul [i “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilistic, dup` cum apreciaz` Constantin M. Popa, critic literar craiovean. Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu \ntr-o carte clasic` asupra acestei Mi[c`ri – “Estetica paradoxismului” (1994). Nu am avut un premerg`tor care s` m` fi influen]at, ci m-am inspirat din situa]ia pe dos care exista \n ] ar`. Am pornit din politic, social [i, treptat, am ajuns la literatur`, art`, filozofie, chiar [tiin]`. Prin experimente bazate pe contradic]ii s-au adus termeni noi \n literatur`, art`, filozofie, [tiin]`, chiar [i noi proceduri, metode, algoritmi de crea]ie. |ntrunul dintre manifeste propusesem deturnarea sensului, de la figurat la propriu, interpret`ri \n contrasens ale expresiilor [i cli[eelor lingvistice etc. Iar \n 1993, am efectuat un turneu paradoxist \n Brazilia pe la universita]i [i asocia]ii literare. |n decursul a 20 de ani de existen]` a paradoxismului, s-au publicat 25 de c`r]i [i peste 200 comentarii (articole, recenzii, note), plus trei
antologii interna]ionale cuprinzând circa 300 scriitori de pe glob, cu texte \n diverse limbi.”. Caracteristicile Paradoxismului Florentin Smarandache a definit urm`toarele tr`s`turi caracteristice ale Mi[c`rii: 1)Teza fundamental` a Paradoxismului: orice are \n acela[i timp un \n]eles [i un non\n]eles, \n armonie unul cu altul; 2)Esen]a Paradoxismului: sensul are un nonsens [i, \n mod reciproc, nonsensul are un sens; 3)Motto-ul Paradoxismului: “Orice este posibil, chiar [i imposibilul!”; 4)Simbolul Paradoxismului: o spiral` – iluzie optic` sau un cerc vicios; 5)Delimit`rile fa]` de alte mi[c`ri de avangard`: a)Paradoxismul are o semnifica]ie, \n timp ce dadaismul, letrismul nu o au; b)Paradoxismul face cunoscute \n mod special contradic]iile, antinomiile, antifrazele, antagonismul, nonconformismul, paradoxurile \n nu are importan]` ce (literatur`, art`, [tiin]`), \n timp ce futurismul, cubismul, suprarealismul, abstrac]ionismul [i toate celelalte mi[c`ri de avangard` nu se bazeaz` pe ele; 6)Direc]iile de dezvoltare a Paradoxismului sunt: a)utilizarea de metode [tiin]ifice (\n mod special algoritmi) pentru generarea [i studierea contradic]iilor lucr`rilor literare [i artistice;
b)crearea de lucr`ri contradictorii, literare [i artistice, \n spa]ii [tiin]ifice utilizând simboluri, metalimbaje, matrici, teoreme, leme etc. Dou` dintre Manifestele Paradoxismului Florentin Smarandache a lansat de-a lungul vremii patru Manifeste Paradoxiste. Primul dintre ele a ap`rut \n anul 1983, \n cartea sa “Le Sens du NonSense” (Sensul nonsensului), un volum de poeme experimentale ap`rut la “Editions Artistiques” din Fes, Maroc, unde autorul se afla ca profesor cooperant. Titlul acestui volum era “Pentru o nou` mi[care literar`: Paradoxismul” [i avea urm`torul text: “Eu nu sunt poet. Am pornit de la matematici. La drept vorbind, fusesem mirat: de ce exist` paradoxuri \n matematic`? Cea mai exact` [tiin]`, «Regina {tiin]elor» – cum a denumit-o Gauss, admite lucruri false [i adev`rate \n acela[i timp? Atunci, de ce nu [i literatura? De ce nu exist` paradoxuri \n literatur`, care p`rea destul de deschis`, destul de maleabil`? {i, am \ncercat s` le g`sesc. Totul este posibil. Deci, acest volum, de asemenea! Citi]i, prieteni ai mei, nonparadoxuri de toate zilele! Exprimate \n propozi]ii naive, zilnice: - contradic]ii dure; - antiteze puternice; - expresii figurate, interpretate la propriu;
- jocuri de cuvinte; - compara]ii contrariate; - cuvinte puse \n mai multe sensuri \n acela[i timp; - repeti]ii absurde; - parodii ale proverbelor. Non-versuri, non-oper`. Non-literatur`... nu-da! Scrie]i, prieteni ai mei, paradoxurile noastre de toate zilele! Paradoxurile vie]ii: a iubi [i a detesta, a fi iubit [i a fi detestat \n acela[i timp. Programa]i calculatoarele electronice ca s` scrie \n locul vostru! Nici un cuvânt gratuit \n poezie sau mai bine poezii f`r` cuvinte... Acestea din urm` vor fi \n sfâr[it citite. Dac` precursorii au spus o idee, voi spune]i contrariul!! Scrie]i, prieteni ai mei. PRONUN}A}I O ANATEM~ CONTRA ACESTEI TEME!”. AL TREILEA MANIFEST PARADOXIST (ap`rut \n volumul “LE PARADOXISM: un nouveau mouvment litteraire” – PARADOXISMUL: o nou` mi[care literar`, tip`rit la Bergerac, Fran]a, 1992) “Am p`r`sit comunismul totalitar [i am emigrat \n Statele Unite pentru libertate. Deci, nu-mi impun reguli literare! Sau, dac` voi le face]i, eu le voi \nc`lca. Eu nu sunt poet [i de aceea scriu poezie. Eu sunt
un antipoet sau un nonpoet. Astfel, am venit \n America pentru a reconstrui Statuia Libert`]ii Versului eliberat` de sub tirania clasicismului [i a dogmelor sale. Eu autorizez orice \ndr`zneal`: antiliteratura [i literatura sa; forme flexibile fixate sau imaginea vie a mor]ii!; stilul nonstilului; poeme f`r` versuri (pentru c` no]iunea de «poem» nu corespunde nici unei defini]ii din dic]ionare sau din enciclopedii) – poeme care exist` prin absen]a lor; poeme f`r` cuvinte, f`r` fraze; literatur` dup` r`zboi – pagini \ntregi bombardate cu murd`rie, pulverizate prin repetare [i nonpoetic; versuri (numai) paralingvistice – grafii, portrete lirice, desene, bruioane; vers liber r`sturnat – vers ermetic [i trivial, limbaj \n]eleg`tor noninteligibil; probleme de matematic` f`r` solu]ii, precum poeme de spirit foarte dr`gu]e – trebuie s` scientific`m arta \n acest secol tehnic; texte impersonale personalizate; [oc electric; transformarea imposibilului \n posibil sau a anormalului \n normal; ART~ pentru NONART~; a face literatur` din orice, a face literatur` din nimic! Poetul nu este un prin] al notelor false ]ipate! No]iunile de poezie [i de derivate ale acesteia au devenit demodate \n acest secol [i oamenii râd de ele cu dispre]! Mi-e ru[ine s` afirm c` am compus texte lirice, eu le ascund. Oamenii nu mai citesc [i nu mai ascult` texte lirice [i cu atât mai pu]in vor vrea acest volum, pentru c` nu-i nimic de citit \n el! Totu[i, Paradoxismul nu-i nici nihilism, nici
disparitate. Aceast` carte de nonpoeme este un protest contra comercializ`rii Artei. Voi, scriitorii, v` vinde]i sentimentele? Crea]i numai pentru bani? Sunt publicate numai c`r]i de crime, de sex, de orori. Unde este adev`rata ART~?... Pute]i g`si \n aceast` carte de poeme neselec]ionate tot ceea ce nu ave]i nevoie [i care nu v` place: poeme care nu trebuie citite, care nu trebuiau scrise nicidecum! Bucura]i-v` de asta. Numai dup` suferin]` po]i [ti ce este pl`cerea. Ele v` ofer` o oglind` a spiritului infinit al fiec`ruia dintre voi. Arta, \n general, este \mpins` spre frontierele sale extreme pân` la nonart` [i chiar mai departe... O carte cu pagini albe valoreaz` mai mult decât una care nu spune nimic. Prin urmare, este utilizat un limbaj foarte abstract [i simbolic, dar, \n mod paralel, foarte concret: versuri nerestrictive cu n-are importan]` ce form` sau con]inut. Ele utilizeaz` cli[ee contra lor \n[i[i. TOTUL ESTE POSIBIL, DECI {I IMPOSIBILUL! Atunci, nu v` sup`ra]i din cauza acestei antic`r]i! Dac` nu o \n]elege]i, asta vrea s` spun` c` a]i \n]eles totul. Acesta este scopul acestui manifest. Pentru c` Arta nu este pentru gândire, ci pentru sentimente. Pentru c` Arta este de asemenea [i pentru gândire. |ncerca]i s` interpreta]i neinterpretabilul! Imagina]ia dumneavoastr` va \nflori ca un cactus \n de[ert. Dar, Manifestul Paradoxist, \n mod special, este o revolt` a emigrantului \mpotriva
limbii ]`rii sale de adop]ie, pe care el nu o vorbe[te (o carte antilimbaj \ntr-un lexic foarte s`rac – discursul de mâine?)... Pagin` realizat` de Mircea Monu