3. Tulburarea Bipolara Si Tulburarile Inrudite.docx

III. Tulburarea bipolara si tulburarile inrudite Tulburarea bipolara si tulburarile inrudite sunt descrise in DSM-5 separat de tulburarile depresive, fiind considerate o punte intre tulburarile din spectrul schizofreniei si alte tulburari psihotice si tulburarile depresive.

1. Tulburarea afectiva bipolara I (TAB I) EPISODUL MANIACAL Criterii de diagnstic: A. O perioada de cel putin o saptamana caracterizata prin dispozitie elevata, expansiva sau iritabila si activitate sau energie orientate catre scop, anormal si persistent crescute, prezente in mare parte a zilei, aproape zi de zi. B. Pe perioada tulburarii, cel putin 3 (4, daca dispozitia este doar iritabila) din urmatoarele sunt prezente intr-un grad semnificativ, ce interfereaza cu comportamentul obisnuit: 1. Stima de sine crescuta sau grandiozitate; 2. Nevoie scazuta de somn; 3. Mai vorbaret ca de obicei sau cu presiune a vorbirii; 4. Fuga de idei sau experienta subiectiva ca gandurile ii fug; 5. Distractibilitate; 6. Crestere in activitatea orientata catre scop (scoala, munca, sexuala) sau agitatie psihomotorie (activitate neorientata catre scop); 7. Implicare excesiva in activitati cu risc crescut pentru consecinte negative (cumparaturi excesive, investitii proaste, cheltuirea nejustificata a banilor, etc). C. Tulburarea de afect este suficient de severa pentru a cauza un deficit marcat in functionarea sociala sau ocupationala, sau pentru a necesita spitalizare datorita riscului de a-si face lui sau altora rau, sau exista si trasaturi psihotice. D. Episodul nu poate fi atribuit consumului unor substante (droguri) sau unei conditii medicale generale. In ICD episoadele maniacale sunt clasificate in manie fara simptome psihotice (F30.1) si cu simptome psihotice (F30.2). EPISODUL HIPOMANIACAL ( ICD: F30.0) Criterii de diagnostic: A. O perioada de cel putin 4 zile caracterizata prin dispozitie elevata, expansiva sau iritabila si activitate sau energie orientate catre scop, anormal si persistent crescute, prezente in mare parte a zilei, aproape zi de zi. B. Idem Criteriul B al episodului maniacal. C. Episodul se asociaza cu o schimbare in functionare care nu este caracteristica individului fara simptome. D. Tulburarea de afect precum si schimbarea in functionare sunt observabile de catre altii.

E. Episodul nu este atat de sever incat sa cauzeze un deficit marcat al functionarii sociale sau profesionale, sau sa necesite spitalizare. Prin definitie, nu exista tulburari psihotice, daca acestea sunt prezente atunci este episod maniacal. F. Episodul nu este cauzat de consumul de substante de orice fel (droguri, medicamente).

EPISODUL DEPRESIV MAJOR Criterii de diagnostic: A. Cel putin 5 din urmatoarele simptome au fost prezente timp de cel putin DOUA SAPTAMANI, reprezentand o schimbare fata de functionarea anterioara. Cel putin unul din simptome este afect deprimat sau pierderea interesului sau a placerii: 1. Dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, aproape zi de zi (documentata obiectiv sau subiectiv). La copii si adolescenti poate fi dispozitie iritabila. 2. Interes sau placere marcat scazute fata de toate sau aproape toate activitatile, in marea parte a zilei, aproape zi de zi (documentat obiectiv sau subiectiv). 3. Pierdere semnificativa in greutate fara dieta sau castig in greutate (peste 5% intr-o luna) sau scadere sau crestere a apetitului aproape zi de zi. 4. Insomnie sau hipersomnie aproape zilnic. 5. Agitatie psiho-motorie sau scaderea activitatii aproape zilnic (observate de altii sau subiectiv sentimente de neliniste). 6. Oboseala sau scaderea energiei aproape zilnic. 7. Sentimente de inutilitate sau vina excesiva aproape zi de zi. 8. Diminuarea capacitatii de a gandi sau concentra, indecizie, aproape zi de zi. 9. Ganduri recurente de moarte, ideatie recurenta suicidara fara un plan nou, tentativa de suicid cu plan specific. B. Simptomele cauzeaza un stres semnificativ sau deficit in functionarea sociala, ocupationala sau in alte arii ale functionalitatii. C. Episodul nu se poate atribui consumului de substante sau altei conditii medicale.

TULBURAREA BIPOLARA I Criterii de diagnostic: A. Au existat criterii clare pentru cel putin un episod maniacal. B. Tulburarea caracterizata de episoade maniacale si depresive majore nu poate fi mai bine explicata prin schizofrenie, tulburare schizoafectiva, tulburare schizofreniforma, tulburare deliranta sau alte tulburari psihotice. Codare ICD-10: F31.1: TAB – episod actual maniacal fara simptome psihotice; F31.2: TAB – episod actual maniacal cu simptome psihotice; F31.3: TAB – episod actual depresiv usor sau moderat: -

F31.30: fara simptome somatice;

-

F31.31: cu simptome somatice;

F31.4: TAB – episod actual depresiv sever fara simptome psihotice; F31.5: TAB – episod actual depresiv sever cu simptome psihotice; F31.6: TAB – episod actual mixt; F31.7: TAB in prezent in remisiune; F31.8: Alte TAB – se include si TAB II dar si episoade maniacale recurente; F31.9: TAB nespecificata. Caracteristici de diagnostic: Trasatura esentiala a episodului maniacal este persistenta pe o perioada de cel putin o saptamana a unui afect elevat, expansiv sau iritabil, cu cresterea persistenta a energiei si a activitatii pe aproape tot parcursul zilei, aproape sau chiar zi de zi. Daca spitalizarea devine necesara, minimul de o saptamana nu mai trebuie respectat. Toate acestea trebuie sa fie acompaniate de cel putin 3 sau 4 simptome ale criteriului B. Afectul se poate descrie si ca euforic, senzatie de „high”, de a fi „in varful lumii”. Exista entuziasmul pentru interactiuni interpersonale, sexuale sau ocupationale, de exemplu, individul are tendinta de a initia conversatii extinse cu straini, in public. Adesea afectul este mai degraba iritabil decat expansiv, mai ales daca nu i se respecta dorintele individului sau exista intricare cu consum de substante. Poate aparea labilitate afectiva, descrisa ca alternanta intre euforie, disforie si iritabilitate. In timpul episodului, individul se angajeaza in proiecte multiple, cunoscand putine detalii pe marginea lor, nimic parand de nerealizat pentru el. Nivelul crescut de activitate se poate manifesta la ore nepotrivite ale zilei. Stima de sine crescuta este prezenta, variind de la o incredere in sine nejustificata pana la grandoare sau chiar delir. Delirurile de grandoare (cum ar fi relatie speciala cu o persoana faimoasa) sunt comune. Fara un talent specific, individul se lanseaza in proiecte ambitioase, cum ar fi scrierea unor opere sau elaborarea unor inventii. O alta trasatura comuna, des intalnita, este scaderea nevoii de somn, diferita de insomnie, in care individul vrea sau simte nevoia de somn dar nu poate. In acest caz individul doarme mai putin sau deloc, se poate trezi mult mai devreme complet odihnit si plin de energie. Uneori pacientul nu doarme zile intregi, fara sa se simta obosit. Vorbirea poate fi rapida, tare, cu presiune, dificil de intrerupt, fara sa tina cont de reciprocitatea dialogului, sau intr-o maniera intruziva. Se poate caracteriza si prin umor exagerat, irelevanta, teatralitate, manierisme dramatice, cantat sau gesturi exagerate. Daca afectul este iritabil, vorbirea se poate caracteriza prin plangeri sau comentarii ostile, mai ales daca este intrerupt. Frecvent apare fuga de idei manifestata prin flux al vorbirii crescut,

vorbire accelerata, trecerea brusca de la un subiect la altul, in formele mai severe aparand dezorganizarea vorbirii si incoerenta sau chiar imposibilitatea de a comunica. Distractibilitatea se evidentiaza la acesti pacienti prin incapacitatea de a cenzura stimuli externi insignifianti, cum ar fi zgomote sau alte conversatii de fond, facand conversatia sau urmarea unor instructiuni imposibila. Cresterea activitatii orientate catre scop consta in planuri multiple si in participarea in multiple activitati (sexuale, ocupationale, religioase, politice). Cresterea libidoului, a fanteziilor si comportamentelor sexuale este comuna. Creste si sociabilitatea (cautarea unor vechi cunostiinte, a prietenilor curenti sau chiar a necunoscutilor), dar intr-o maniera intruziva, dominatoare sau solicitanta. Conversatiile pot fi multiple simultan, unii indivizi scriind scrisori, e-mail’uri sau mesaje text pe multe subiecte catre prieteni sau persoane publice. Afectul expansiv, optimismul exagerat si grandoarea contribuie de multe ori la implicarea in actiuni cu consecinte negative, cum ar fi cumparaturi excesive, oferirea unor posesiuni, condus imprudent, investitii nejustificate sau promiscuitate sexuala care in afara episodului nu ar fi caracteristice individului. Prin definitie, episodul maniacal va cauza un deficit important in functionarea sociala si ocupationala a individului sau va necesita internarea pentru a preveni invididul sa isi faca rau sau sa faca rau altora. Deasemenea pot fi prezente trasaturi psihotice. Tot prin definitie, simptomele de manie ce apar in urma consumului de substante (droguri de abuz sau medicamente cu efecte secundare), sau care apar in urma unei conditii medicale, nu vor acorda diagnosticul de TAB. Daca insa ele apar intr-una din aceste situatii si se mentin pana dupa terminarea efectului agentului inductor, se poate pune diagnosticul de episod maniacal. Pentru diagnosticul de TAB I trebuie satisfacute criteriile pentru un episod maniacal. Cu toate acestea, el poate fi precedat de episoade hipomaniacale sau depresive. Trasaturi asociate care sustin diagnosticul -

De obicei pacientii nu au constiinta bolii, nu considera necesar vreun tratament si se impotrivesc oricaror masuri terapeutice; Isi schimba des imbracamintea, machiajul sau infatisarea pentru a deveni mai atragatori din punct de vedere sexual; Unii percep un simt olfactiv, auditiv sau vizual mult mai ascutit; Implicarea in jocuri de noroc si comportamentul antisocial sunt comune; Unii devin ostili si amenintatori, iar in timpul delirurilor pot deveni heteroagresivi sau incearca sa se sinucida; Afectul poate varia, pacientul putand trece rapid de la furie la depresie; simptomele depresive pot aparea in cursul episodului maniacal, durand de la cateva momente la catwva ore, mai rar zile.

Prevalenta: -

La 12 luni in SUA este aproximativ 0,6%, raport B:F = 1:1.

Debutul: -

De cele mai multe ori este in jurul varstei de 18 ani; pot aparea la copii, dar s-au documentat cazuri de debut si la varste de 60-70 de ani; Debutul la varste inaintate sau chiar la varsta a II-a de regula semnalizeaza fie o conditie medicala (tulburare neurocognitiva frontotemporala), fie abuz de substante; Peste 90% din indivizii cu episod maniacal singular vor avea episoade afective recurente; Circa 60% din episoadele maniacale apar imediat inaintea unui episod depresiv major; Riscul suicidar este de 15 ori mai mare la pacientii cu TAB I decat in populatia generala; circa un sfert din totalul suicidurilor sunt cazuri de TAB I.

Consecinte ale bolii: -

Desi cei mai multi pacienti revin la un nivel normal de functionare, circa 30% din ei raman cu un deficit important in activitatea ocupationala; Desi acestia au un nivel de educatie similar cu populatia generala, statusul lor socioeconomic va fi mai scazut; Indivizii cu TAB I inregistreaza rezultate mai slabe la testele cognitive decat populatia generala, aceste deficite cognitive generand dificultati interpersonale si vocationale pe toata perioada vietii, inclusiv in perioadele de eutimie.

Diagnostic diferential: -

Tulburarea depresiva majora; Alte tulburari bipolare; Tulburarea generalizata de anxietate; Tulburari de panica; Tulburarea posttraumatica de stres sau alte tulburari din sfera anxietatii; TAB indusa de substante sau medicamente; ADHD; Tulburari de personalitate; Tulburari cu iritabilitate proeminenta.

Comorbiditati: -

Acestea sunt comune, cele mai frecvente fiind din sfera tulburarilor de anxietate, la circa ¾ din pacientii cu TAB I; ADHD, tulburari de conduita, disruptive sau de control al impulsurilor, tulburari de abuz de substante afecteaza pana la jumatate din pacientii cu TAB I; Sindroame metabolice si migrene sunt mai comune decat in populatia generala; La toate acestea se adauga riscul crescut de suicid.

2. Tulburarea afectiva bipolara II (TAB II) – F31.81 TAB II este caracterizata prin prezenta de-a lungul vietii a cel putin unui episod depresiv major si cel putin un episod hipomaniacal si nu mai este considerata o afectiune „mai usoara” decat TAB I, deoarece indivizii cu aceasta afectiune sunt mult timp deprimati si deoarece instabilitatea dispozitiei, caracteristica acestora, este in mod tipic insotita de un deficit important in functionarea profesionala si sociala. Pentru diagnostic trebuie sa fie indeplinite urmatoarele criterii pentru un episod actual sau anterior hipomaniacal si pentru un episod actual sau anterior depresiv major: EPISODUL HIPOMANIACAL Criterii de diagnostic: A. O perioada bine delimitata, caracterizata prin dispozitie anormal si persistent euforica, expansiva sau iritabila si printr-un nivel de activitate si energie anormal si persistent crescut, cu durata de cel putin 4 ZILE CONSECUTIVE si prezente in cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic. B. Pe durata alterarii dispozitiei si a cresterii energiei sau activitatii, 3 (sau mai multe) – 4 (daca dispozitia este doar iritabila) din urmatoarele simptome au persistat, reprezinta o modificare importanta fata de comportamentul obisnuit si sunt prezente la un nivel semnificativ: 1. Respect de sine exagerat sau sentiment de grandoare. 2. Scaderea nevoii de somn (se simte odihnit dupa 3 ore de somn). 3. Individul este mai vorbaret decat de obicei sau prezinta presiunea de a vorbi. 4. Fuga de idei sau sentimentul subiectiv de accelerare a gandirii. 5. Distractibilitate raportata de pacient sau observata de anturaj. 6. Cresterea activitatii directionate catre obiectiv (sociala/profesionala/sexuala) sau agitatie psihomotorie. 7. Implicare excesiva in activitati cu potential ridicat de a conduce la consecinte neplacute (ex: angajarea in distractii foarte costisitoare, comportament sexual necuviincios, investitii nechibzuite). C. Episodul se asociaza cu o modificare fara echivoc a functionarii, care nu este caracteristica individului atunci cand nu este simptomatic. D. Alterarea dispozitiei si modificarea functionarii sunt observate de anturaj. E. Episodul nu este suficient de sever pentru a cauza un deficit marcat al functionarii sociale si profesionale sau pentru a necesita spitalizare, daca sunt prezente elemente psihotice, episodul este, prin definitie, maniacal. F. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substante (drog de abuz, medicament, alt tratament). - Episodul hipomaniacal ce apare in timpul tratamentului antidepresiv si persista la un nivel sindromal ridicat si dupa ce efectul fiziologic al tratamentului a disparut reprezinta o dovada suficienta pentru a stabili diagnosticul de episod hipomaniacal. - 1-2 simptome (cel mai frecvent: iritabilitate crescuta, nervozitate, agitatie), aparute in urma utilizarii antidepresivelor nu sunt considerate suficiente pentru diagnosticul unui episod hipomaniacal si nici nu indica, obligatoriu, o diateza bipolara.

EPISODUL DEPRESIV MAJOR Criterii de diagnostic: A. 5 (sau mai multe) din urmatoarele simptome au fost prezente pe parcursul aceleiasi perioade de 2 SAPTAMANI si reprezinta o modificare fata de nevelul de functionare anterior. Cel putin unul din simptome este fie DISPOZITIE DEPRESIVA, fie PIERDEREA INTERESULUI SI PLACERII. !! nu vor fi incluse simptomele care in mod evident pot fi atribuite unei afectiuni medicale. 1. Dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic, fie raportata subiectiv de individ, fie observata de anturaj. - La copii si adolescenti se poate manifesta prin dispozitie iritabila. 2. Diminuarea marcata a interesului si placerii pentru toate sau aproape toate activitatile, cea mai mare parte a zilei (subiectiv/observata de anturaj). 3. Scadere semnificativa in greutate fara a urma o dieta sau crestere in greutate (modificarea cu peste 5% a greutatii corporale in decurs de o luna), ori cresterea/scaderea apetitului, aproape zilnic. 4. Insomnie/hipersomnie aproape zilnic. 5. Agitatie/lentoare psihomotorie aproape zilnic (observata de anturaj). 6. Astenie/pierderea energiei, aproape zilnic. 7. Sentimente de inutilitate sau de vinovatie exagerate sau inadecvate (care pot atinge un nivel psihotic), aproape zilnic. 8. Capacitate diminuata de a gandi sau a se concentra sau indecizie aproape zilnic (subiectiv/observata de anturaj). 9. Ganduri recurente de moarte (nu doar teama de a muri), ideatie suicidara recurenta fara plan particular sau tentativa de suicid ori planificarea unui suicid. B. Simptomele cauzeaza disconfort semnificativ clinic sau deficit in domeniile social, profesional, alte arii importante de functionare. C. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substante sau unei alte afectiuni medicale. In ICD-10, criteriile de diagnostic pentru episodul depresiv major trebuie sa intruneasca minim 4 din urmatoarele simptome (10), cel putin 2 trebuie sa fie DISPOZITIE DEPRESIVA, fie PIERDEREA INTERESULUI SI PLACERII, fie REDUCEREA ENERGIEI: 1. Dispozitie depresiva 2. Pierderea interesului si a placerii 3. Reducerea energiei 4. Reducerea capacitatii de concentrare si atentiei 5. Reducerea stimei si increderii in sine 6. Idei de vinovatie si lipsa de valoare 7. Viziune trista si pesimista asupra viitorului 8. Idei sau acte de autovatamare sau suicid 9. Somn perturbat 10. Apetit diminuat.

TAB II – Criterii de diagnostic: A. Au fost indeplinite criteriile pentru cel putin un episod depresiv major si cel putin un episod hipomaniacal. B. Nu a existat niciodata un episod maniacal. C. Aparitia episodului hipomaniacal si depresiv major nu poate fi mai bine explicata de tulburarea schizoafectiva, schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau alte tulburari specificate si nespecificate din spectrul schizofreniei si alte tulburari psihotice. D. Simptomatologia de depresie sau caracterul imprevizibil dat de alternarea frecventa a perioadelor de depresie si manie cauzeaza disconfort semnificativ clinic si deficit in domeniile social, profesional sau alte arii importante de functionare. Proceduri de codificare si inregistrare: Specificatorii nu pot fi codificati, dar pot fi mentionati in scris: -

Episod actual/cel mai recent : hipomaniacal/depresiv Evolutia: daca NU sunt indeplinite criteriile complete pentru un episod afectiv actual: remisiune partiala/completa Severitatea: daca sunt indeplinite criteriile complete pentru un episod afectiv actual: usor/moderat/sever.

A se specifica daca este: -

Cu disconfort anxios Cu elemente mixte Cu ciclicitate rapida Cu elemente psihotice congruente cu dispozitia Cu elemente psihotice incongruente cu dispozitia Cu catatonie ( se adauga codul F06.1) Cu debut peripartum Cu tipar sezonier ( doar tiparului episodului depresiv major)

Codare pentru episodul hipomaniacal (actual/cel mai recent):   

F31.71: in remisiune partiala F31.72: in remisiune completa F31.9: nespecificat.

Codare pentru episodul depresiv (actual/cel mai recent):       

F31.31: usor F31.32: moderat F31.4: sever F31.5: cu elemente psihotice F31.75: in remisiune partiala F31.76: in remisiune completa F31.9: nespecificat.

Elemente asociate care sustin diagnosticul: -

Caracteristica obisnuita este impulsivitatea, care poate contribui la tentativele de suicid si tulburari ale consumului de substante; Unii indivizi cu tulburare bipolara prezinta un nivel ridicat de creativitate asociata cu formele mai usoare; sentimentul placut pe care il are individul fata de acest nivel ridicat al creativitatii pe parcursul episoadelor hipomaniacale contribuie la ambivalenta acestuia fata de solicitarea unui tratament sau submineaza aderenta la tratament.

Prevalenta: -

La 12 luni pe plan international: 0,3% TAB I, TAB II si TAB nespecificate au o rata combinata a prevalentei de 1,8%.

Debut si evolutie: -

-

-

-

Varsta medie de debut este la mijlocul decadei a 3-a de viata, dar poate debuta in perioada tarzie a adolescentei; Cel mai frecvent debuteaza cu episod depresiv, nefiind recunoscuta ca TAB II pana cand nu apare episodul hipomaniacal (12% din cei cu diagnostic de tulburare depresiva majora); Tulburarile anxioase, ale consumului de substante sau tulburarile de comportament alimentar pot precede si ele diagnosticul; Intervalul intre episoadele afective are tendinta sa scada odata cu inaintarea in varsta; 5-15% prezinta episoade afective multiple (4 sau mai multe) in ultimele 12 luni, notandu-se cu specificatorul „cu ciclicitate rapida”; Trecerea de la un episod depresiv la unul maniacal sau hipomaniacal (cu/fara elemente mixte) se poate produce atat spontan, cat si in timpul tratamentului cu antidepresive; 5-15% din cei cu TAB II vor dezvolta in final un episod maniacal, care va schimba diagnosticul in TAB I, indiferent de evolutia ulterioara; La copii, stabilirea diagnosticului reprezinta o provocare. Pentru a fi stabilit diagnosticul de episod hipomaniacal, simptomele copilului trebuie sa depaseasca ceea ce este de asteptat pentru stadiul sau de dezvoltare apartinand unui anumit mediu si unei anumite culturi; Debutul in perioada copilarie si adolescentei se poate asocia cu o evolutie mai severa de-a lungul vietii.

Factori de risc si prognostic: 



Genetici si fiziologici: - Riscul pentru TAB II este mai mare la rudele indivizilor cu TAB II, spre deosebire de cei cu TAB I sau tulburare depresiva majora; - Factorii genetici pot influenta varsta de debut. Factori care modifica evolutia: - Un tipar cu ciclicitate rapida are un prognostic mai rezervat;

-

Revenirea la nivelul anterior de functionare sociala este mai probabila la indivizii mai tineri si cu depresie mai putin severa; Nivelul de educatie mai ridicat, numarul mai mic de ani de boala si statutul marital casatorit se asociaza independent cu recuperarea functionala.

Elemente de diagnostic dependente de gen: -

TAB II este mai frecventa ma femei; Femeile declara mai frecvent decat barbatii episoadele hipomaniacale cu elemente depresive mixta si evolutia cu ciclicitate rapida; Nasterea poate reprezenta factorul declansator al unui episod hipomaniacal (frecvent in perioada post-partum timpurie).

Riscul de suicid: -

1/3 raporteaza istoric de tentative de suicid; Letalitatea tentativelor este mai crescuta in cazurile de TAB II decat in cele de TAB I; Riscul de suici este de 6,5 ori mai mare la rudele de gradul I ale probanzilor cu TAB II comparativ cu cei care sufera de TAB I ( fiind incriminati markerii genetici).

Diagnostic diferential: 1. Tulburarea depresiva majora: trebuie luata in considerare in special in evaluarea indivizilor cu simptome de iritabilitate. 2. Tulburarea ciclotimica. 3. Tulburari din spectrul schizofreniei si alte tulburari psihice inrudite, care se caracterizeaza prin perioade cu simptome psihotice ce apar in absenta simptomelor afective evidente. 4. Tulburarea de panica si alte tulburari anxioase. 5. Tulburari ale consumului de substante. 6. Tulburarea cu deficit de atentie/hiperactivitate. 7. Tulburari de personalitate – cel mai frecvent borderline. 8. Alte tulburari bipolare. Comorbiditati: -

-

Cel mai frecvent: tulburari anxioase; > 60% din cei cu TAB II prezinta 3 sau mai multe tulburari mintale asociate; 75% au o tulburare anxioasa; 37% au o tulburare a consumului de substante; Aproximativ 14% din cei cu TAB II prezinta cel putin o tulburare de comportament alimentar de-a lungul vietii, tulburarea de alimentatie compulsiva fiind mai frecventa decat bulimia sau anorexia nervasa; Tulburarile anxioase si de comportament sunt asociate cu simptomele depresive; Tulburarile consumului de substante sunt asociate cu simptomele maniacale.

3. Tulburarea ciclotimica (F34.0) Criterii de diagnostic: A. Timp de cel putin 2 ANI (cel putin UN AN la copii si adolescenti) au existat numeroase perioade caracterizate prin simptome hipomaniacale care nu indeplinesc criteriile de diagnostic pentru un episod hipomaniacal si numeroase perioade caracterizate prin simptome depresive care nu indeplinesc criteriile de diagnostic pentru un episod depresiv major. B. Pe parcursul acestei perioade, perioadele depresive si hipomaniacale au fost prezente cel putin jumatate de timp, iar individul nu a fost lipsit de simptome mai mult de 2 LUNI consecutiv. C. Nu au fost niciodata indeplinite criteriile de diagnostic pentru un episod depresiv major, maniacal sau hipomaniacal. D. Simptomele descrise la criteriul A nu pot fi mai bine explicate de tulburarea schizoafectiva, schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau alte tulburari specificate sau nespecificate apartinand spectrului schizofreniei si alte tulburari psihotice. E. Simptomele nu pot fi atribuite efectelor fiziologice ale unei substante (drog de avuz, medicament) sau altei afectiuni medicale (ex: hipertiroidism). F. Simptomele provoaca disconfort semnificativ clinic sau deficit in domeniile social, profesional sau in alte arii importante de functionare. A se specifica daca este cu disconfort anxios! Prevalenta: -

0,4-1% F:B = 1:1; Probabilitate mai mare ca femeile sa solicite tratament medical.

Debut si evolutie: -

Adolescenta sau perioada de adult tanar; Debut insidios si evolutie progresiva; Risc de 15-50% de a dezvolta ulterior TAB I sau TAB II; La copii, varsta medie de debut este de 6.5 ani.

Factori de risc si prognostic: -

Genetici si fiziologici: tulburarea depresiva majora, TAB I, TAB II, mai frecvente la rudele de gradul I ale indivizilor cu tulburare ciclotimica; Risc familial crescut pentru tulburari asociate substantelor; Tulburarea ciclotimica apare mai frecvent la rudele de gradul I ale indivizilor cu TAB I.

Diagnostic diferential: 1. Tulburarea bipolara si tulburari inrudite secundare unei afectiuni medicale si tulburarea depresiva secundara unei afectiuni medicale. 2. Tulburarea bipolara si tulburari inrudite induse de substante sau medicamente si tulburarea depresiva indusa de substante/medicamente. - Tulburarile de dispozitie se datoreaza cel mai frecvent substantelor stimultante. 3. TAB I / TAB II cu ciclicitate rapida. 4. Tulburarea de personalitate borderline. - Daca sunt indeplinite criteriile pentru ambele tulburari, in diagnostic vor fi mentionate ambele. Comorbiditati: -

Tulburari legate de consumul de substante si tulburari de somn (initierea si mentinerea somnului). La copii cu tulburare ciclotimica: tulburarea prin deficit de atentie/hiperactivitate.