1008

Institut¸iile ¸si teoria formal˘a a act¸iunii Mihail Radu Solcan Studiul de fat¸˘a prezint˘a dou˘a momente ale cercet˘arii problematicii raporturilor dintre institut¸ii ¸si guvernare. Mai ˆıntˆai sunt sintetizate liniile de fort¸˘a ale unei lecturi (ˆın sensul filosofic al termenului) posibile a diverselor concept¸ii despre institut¸ii. ˆIn partea a doua, sunt expuse concluziile comparat¸iilor dintre marile strategii de studiere a institut¸iile din perspectiv˘a economic˘a. Intent¸ia noastr˘a este s˘a raport˘am studiul institut¸iilor la ceea ce am numit aici abordarea formal˘a a institut¸iilor. De¸si nu ˆıncerc˘am s˘a oferim o interpretare ˆın sensul strict a modului de gˆandire a S¸colii Austriece, va fi probabil limpede pentru oricine parcurge notele c˘a este vorba de o gril˘a de lectur˘a inspirat˘a de ideile lui Mises despre act¸iunea uman˘a.1 Studiul de fat¸˘a presupune acceptarea unei distinct¸ii ˆıntre formal ¸si formalizat. Formal nu ˆınseamn˘a formalizat sau matematizat. Cu alte cuvinte nu exist˘a un aparat simbolic special folosit ˆın analiza conceptual˘a. Pe de alt˘a parte, institut¸iile sunt cercetate aici din perspectiva teoriei economice. Abordarea economic˘a este centrat˘a pe act¸iunea uman˘a. Intuit¸ia de baz˘a a modului economic de a gˆandi este c˘a individul dispune ˆın orice moment de un num˘ar de act¸iuni pe care le poate face efectiv. A da prioritate uneia dintre ele ˆınseamn˘a a-i acorda mai mult˘a valoare. Prioritatea acordat˘a este dezv˘aluit˘a de executarea act¸iunii ca atare. A executa ˆıns˘a una dintre act¸iunile posibile ˆınseamn˘a a le jertfi pe celelalte; este vorba, cu alte cuvinte, de un cost. Pe parcursul cercet˘arii nu am ˆıncercat s˘a vedem cum este exploatat, din diferite perspective, modul economic de a gˆandi atunci cˆand este aplicat la studiul institut¸iilor. Institut¸iile sunt v˘azute ca reguli care constrˆang act¸iunile. Miezul studiului este format dintr-un set de distinct¸ii menite s˘a clasifice diferitele abord˘ari ale institut¸iilor. Cheia, conform investigat¸iilor noastre, este dat˘a de tratarea conceptului de eficient¸˘a. 1 Shand(1984) prezint˘ a monografic S ¸ coala Austriac˘a. Salerno(1993) sust¸ine c˘a S ¸ coala Austriac˘a s-a bifurcat dup˘ a Menger, prin Bawerk ¸si Wieser. Hayek ˆıl continu˘a pe Wieser ¸si este foarte diferit de Mises. La Wieser exist˘a ideea unei aritmetici a utilit˘a¸tii, un calcul al utilit˘a¸tilor - diferit de cel monetar (Salerno 1993: 114). La Hayek problema este dispersarea cunoa¸sterii. Pret¸urile servesc la transmiterea informat¸iilor necesare pentru a face fat¸˘a acestei cunoa¸steri fragmentare (Salerno 1993: 115). Ar trebui poate ad˘augat c˘a, dup˘a Hayek, trebuie ¸tinut cont de ,,important¸a ignorant¸ei noastre“ (vezi Hayek 1991: 78). Mises, arat˘a Salerno, se concentreaz˘a asupra pret¸urilor de piat¸˘a efective ¸si a calculului cu aceste pret¸uri. Noi vom merge tot pe ideea c˘ a nu exist˘ a decˆ at un calcul monetar, nu ¸si unul, separat, al utilit˘a¸tilor.

1

ˆIn finalul introducerii am vrea s˘a preciz˘am ˆınc˘a o dat˘a statutul pe care ˆıl are aici interpretarea S¸colii Austriece. Pentru unii s-ar putea ca interpretarea oferit˘a aici s˘a devieze de la canon. Pentru alt¸ii s-ar putea s˘a fie considerat˘a prea apropiat˘a de Mises. Interpretarea oferit˘a implicit este doar un corolar al investigat¸iei despre raportul dintre institut¸ii ¸si guvernare. Studiul institut¸iilor ne conduce la investigarea fundamentelor teoriei act¸iunii umane. Iar cele mai importante distinct¸ii ¸tin de nivelul la care, conform unui punct de vedere sau altul, se pot introduce calculele de eficient¸˘a.

1

Form˘ a ¸si cont¸inut ˆın cazul act¸iunilor

ˆIn aceast˘a sect¸iune vrem s˘a introducem dou˘a distinct¸ii importante: prima prive¸ste cercetarea act¸iunilor ˆın ¸stiint¸a social˘a; a doua investigarea institut¸iilor. Ideea care st˘a ˆın spatele primei distinct¸ii este relativ simpl˘a dac˘a separ˘am ˆıncerc˘arile noastre de a deslu¸si ˆınt¸elesul unei act¸iuni de cercetarea aspectelor care sunt independente de cont¸inutul act¸iunii. S˘a zicem, c˘a doi politicieni se ˆıntˆalnesc ¸si vorbesc unul cu altul. Dac˘a punem ˆıntrebarea ,,ce au f˘acut¿‘ din perspectiva cont¸inutului act¸iunii lor, atunci ne putem ˆıntreba dac˘a s-au sf˘atuit, dac˘a unul a exercitat presiuni asupra celuilalt, dac˘a au complotat ˆımpotriva cuiva ¸si a¸sa mai departe. Toate aceste ˆıntreb˘ari orientate c˘atre cont¸inut ˆıncearc˘a s˘a interpreteze act¸iunile celor doi. Un alt exemplu, ar putea fi cel al vˆanz˘arii unei statuete care ˆınf˘a¸ti¸seaz˘a un motan. Este cumva, pentru cump˘ar˘ator sau vˆanz˘ator, motanul un zeu? Sau este cel mai obi¸snuit pisoi. Au unul sau altul o p˘arere bun˘a despre statuet˘a sau despre motani ¸si a¸sa mai departe? Pentru a r˘aspunde la asemenea ˆıntreb˘ari ar trebui s˘a ˆınt¸elegem limba pe care o vorbesc cei doi, s˘a le cunoa¸stem opiniile ¸si s˘a le interpret˘am. Am putea privi ˆıns˘a ¸si altfel lucrurile. Putem face abstract¸ie de ceea ce reprezint˘a statuia motanului pentru cei doi. Important˘a ar fi doar pret¸uirea pe care i-o acord˘a ¸si faptul c˘a unul dintre ei este dispus s˘a fac˘a o anumit˘a act¸iune pentru a c˘ap˘ata statueta. Perspectiva aceasta asupra act¸iunii o vom numi abordare formal˘a ¸si o vom pune ˆın contrast cu cea orientat˘a c˘atre ˆınt¸elegerea cont¸inutului act¸iunilor. Perspectiva formal˘a asupra act¸iunii cere, la rˆandul ei, o caracterizare a ideii de act¸iune cˆat mai general˘a ¸si independent˘a de ceea ce ar conferi un cont¸inut sau altul act¸iunii. Act¸iunile sunt schimb˘arii ale st˘arii lucrurilor realizate de c˘atre indivizii umani. La limit˘a, aceea¸si schimbare, ar putea fi realizat˘a de diver¸si factori naturali. De exemplu, vˆantul poate eroda o stˆanc˘a. Omul ar putea face ceva extrem de asem˘an˘ator. ˆIn sens strict, act¸iunile sunt ˆıns˘a numai cele ˆınf˘aptuite de indivizii umani. Formal, are deci important¸˘a doar schimbarea st˘arii de fapt. Uneori se insist˘a 2

asupra prezent¸ei scopurilor ˆın act¸iunile oamenilor. Pentru a interpreta act¸iunea respectiv˘a, scopul este desigur cˆat se poate de important. Din punct de vedere formal, caracterul scopului respectiv ¸si chiar prezent¸a unui scop ca atare sunt mai put¸in importante. Uneori oamenii fac ceva din neatent¸ie sau avˆand cu totul alt ¸tel decˆat cel atins din neb˘agare de seam˘a. Dup˘a cum se va vedea ˆın continuare, vom insista asupra prezent¸ei unei ierarhii a act¸iunilor indivizilor. ˆIn fiecare moment, un individ poate executa o serie oarecare de act¸iuni. Nu poate ˆınf˘aptui ˆıns˘a toate aceste act¸iuni deodat˘a. De aici ideea ierarhiz˘arii act¸iunilor respective. Formal nu are important¸˘a care sunt criteriile dup˘a care individul ierarhizeaz˘a act¸iunile sale. Trecˆand acum mai departe, putem anticipa ideea c˘a institut¸iile sunt reguli care constrˆang act¸iunile. Ca ¸si act¸iunile, institut¸iile pot fi investigate din punctul de vedere al interpret˘arii constrˆangerilor. Opiniile indivizilor cu privire la rostul constrˆangerilor implicate de o institut¸ie pot fi foarte diferite. Din perspectiva abord˘arii formale a act¸iunilor, ceea ce intereseaz˘a este efectul institut¸iilor asupra act¸iunilor indivizilor. De exemplu, ierarhia act¸iunilor pe care le poate executa un individ se va schimba, evident, sub impactul unei institut¸ii. ˆIn continuare, vom insista asupra unei distinct¸ii ˆıntre organizat¸ii ¸si institut¸ii. Adesea, ˆın ¸stiint¸a social˘a, cˆand cercetarea este centrat˘a pe efortul de surprindere a opiniilor oamenilor, sunt investigate opiniile oamenilor despre organizat¸ii, nu despre institut¸ii. Aici este operat˘a o dubl˘a distant¸are, ca s˘a spunem a¸sa, ˆın raport cu tipul de demers ment¸ionat mai sus. Pe de o parte, este pus accentul pe o abordare de tip formal. Pe de alt˘a parte, institut¸iile sunt tratate separat de organizat¸ii ¸si, ca ¸si ˆın cazul act¸iunilor, perspectiva este cea formal˘a.

2

Act¸iuni ¸si opinii

Sistematic, acest studiu va folosi perspectiva formal˘a asupra act¸iunii. Aceasta nu ˆınseamn˘a c˘a opiniile nu influent¸eaz˘a act¸iunile. Noi ne concentr˘am ˆıns˘a asupra unui sistem de distinct¸ii conceptuale. Are sens s˘a ˆıncepem discut¸ia despre aceste distinct¸ii de la nivelul formal. De altfel, adeseori materialul empiric adunat despre opiniile oamenilor ˆın leg˘atur˘a cu institut¸iile prive¸ste, cum ar˘atam mai sus, act¸iunile unor organizat¸ii. Uneori distinct¸ia dintre institut¸ii ¸si organizat¸ii este destul de evident˘a. Exemplul cel mai potrivit pare a fi cel al partidelor politice. Institut¸ia partidului politic ¸tine de regulile de reprezentare a curentelor de opinie ˆın politic˘a. Partidele politice ca atare sunt organizat¸iile. Acela¸si lucru se poate spune despre firme sau sindicate. ˆIn cazul institut¸iei bisericii, problema este mai delicat˘a. A vorbi despre Biseric˘a este ca ¸si cum ai vorbi despre Partid ˆın regimul comunist. Ideea de institut¸ie este complet obscur˘a ˆın acest caz. Doar organizat¸ia pare s˘a conteze. 3

Exist˘a deja adunat destul de mult material empiric pe tema institut¸iilor, dar lipsa accentului pe distinct¸ia de mai sus ˆıl face s˘a fie destul de greu de interpretat. Populat¸ia Romˆaniei, ˆın deceniul trecut, avea ˆıncredere mai mare ˆın Biseric˘a ¸si Armat˘a.2 Justit¸ia sau Polit¸ia sunt ˆıns˘a suspecte ˆın ochii opiniei publice.3 Lipsa de interes a cercet˘atorilor pentru opinia subiect¸ilor referitoare la regulile jocului (¸si nu la echipele care joac˘a) este sugestiv ilustrat˘a de ˆıntreb˘ari celebre cum sunt cea privitoare la direct¸ia (bun˘a sau gre¸sit˘a) ˆın care merge ¸tara. ˆIn acest studiu, nu ne propunem nici un fel de ˆıncercare de unificare a cadrelor conceptuale ale studiilor centrate pe act¸iune ¸si ale celor orientate c˘atre opinii. Aceasta nu ˆınseamn˘a c˘a opiniile nu ar juca un rol important ˆın raport cu institut¸iile. Autori precum A.V.Dicey sau Milton Friedman au sust¸inut cu t˘arie c˘a opinia public˘a are un rol decisiv ˆın schimbarea regulilor jocului.4

3

Interpretarea act¸iunilor

Exist˘a o problem˘a subtil˘a ˆın leg˘atur˘a cu act¸iunile ¸si opiniile. Dac˘a vrem s˘a trecem dincolo de studiul formal al act¸iunilor ¸si s˘a le interpret˘am, trebuie s˘a ˆınt¸elegem opiniile oamenilor. De obicei, este relativ u¸sor s˘a pricepem care este opinia oamenilor despre o act¸iune sau alta pentru c˘a ¸stim limba ˆın care sunt formulate. Ce ne facem ˆıns˘a dac˘a suntem ˆın situat¸ia ˆın care nu avem nici cea mai mic˘a idee despre limba ˆın care sunt formulate opiniile? A¸sa cum a ar˘atat Quine, noi ne slujim de act¸iunile vorbitorilor limbii necunoscute pentru a pricepe ce vor s˘a spun˘a. Dac˘a ˆıncerc˘am s˘a traducem ˆıns˘a ˆın limba noastr˘a spusele lor, ne lovim de nederminarea traducerii. Este problema pe care am putea-o denumi pe scurt 5 ,,problema lui Quine“. Este cu totul ˆın afara limitelor acestui studiu orice ˆıncercare de a discuta problema lui Quine. Ne m˘arginim doar la o observat¸ie ¸si un comentariu. Observat¸ia este foarte simpl˘a: un element care s-ar putea s˘a fie foarte important al dificult˘a¸tilor de care ne lovim ˆın problema lui Quine este legat de detectarea proiect¸iei ontologice. Ce fel de entitate are cineva ˆın vedere atunci cˆand arat˘a c˘atre o mas˘a sau c˘atre o pisic˘a? Este pisica, de pild˘a, o copie imperfect˘a a unei entit˘a¸ti platonice ideale sau este un individ ˆın sensul nominali¸stilor? Nu 2

Pentru date concrete, extrase din cercet˘ari sociologice a se vedea Pan˘a(1999: 168). A se vedea tot Pan˘ a(1999: 169). 4 Milton Friedman discut˘ a problema stabilit˘a¸tii societ˘a¸tii libere ˆın (Friedman 1962). A se vedea tot acolo o prezentare a ideilor lui Dicey. 5 Quine(1960) este lucrarea de referint¸˘a pentru problema aceasta. A se vedea paginile faimoase ˆın care Quine descrie c˘ al˘ atoria ipotetic˘a a unui lingvist la un trib a c˘arui limb˘a nu o ¸stie absolut deloc. Lingvistul ˆı¸si face ipoteze cu privire la ˆınt¸elesul a ceea ce spun indigenii ¸si testeaz˘a aceste ipoteze folosindu-se de act¸iunile b˘a¸stina¸silor. Alt mijloc decˆat observarea act¸iunilor nu are din principiu. 3

4

ai cum s˘a stabile¸sti acest lucru numai pe baza act¸iunilor neinterpretate (privite doar ˆın sens formal). Comentariul nostru ar fi, de asemenea, foarte simplificat: problema lui Quine are consecint¸e mai ample decˆat am putea crede la prima vedere. Aerul ei de speculat¸ie filosofic˘a extrem˘a este derutant. ˆIn fapt, ne putem lovi de ea chiar ¸si atunci cˆand limba este cunoscut˘a. Ce concept de Dumnezeu are, de pild˘a, cineva care r˘aspunde la o anchet˘a sociologic˘a? Face persoana respectiv˘a o deosebire ˆıntre Dumnezeu ¸si Biseric˘a? Dac˘a se pune ˆıntrebarea privitoare la ˆıncrederea ˆın Biseric˘a, nu cumva num˘arul mare de r˘aspunsuri pozitive provine din credint¸a ˆın Dumnezeu?6 Examinarea act¸iunilor, ˆın cazul de mai sus, nu elimin˘a ambiguitatea. Prezent¸a activ˘a la serviciul religios poate fi atˆat rodul unei credint¸e ˆın Dumnezeu ca atare, cˆat ¸si al respectului doar pentru Biseric˘a. Asemenea observat¸ii, credem noi, ˆınt˘aresc argumentele ˆın favoarea separ˘arii abord˘arii formale a act¸iunii de eforturile de a interpreta act¸iunile oamenilor.7

4

Teoria formal˘ a a act¸iunilor

ˆIn cele ce urmeaz˘a, conceptul de ,,act¸iune“ va fi utilizat precum cel de ,,mult¸ime“ ˆın teoria mult¸imilor: este un concept primitiv. Este suficient s˘a ˆınt¸elegem c˘a o mult¸ime este o colect¸ie (de elemente) ¸si s˘a ˆınt¸elegem care este sensul relat¸iei de apartenent¸˘a la o mult¸ime. Tot a¸sa, o act¸iune este un concept nedefinit riguros. Se presupune c˘a o act¸iune uman˘a implic˘a o transformare: un obiect supus acestei transform˘ari ˆı¸si schimb˘a propriet˘a¸tile sau relat¸iile cu alte obiecte. Conceptul de act¸iune uman˘a este delicat ¸si nu vom ˆıncerca aici s˘a intr˘am ˆın detalii privitoare la diferitele posibilit˘a¸ti de a descrie act¸iuni ¸si nici ˆın chestiunile privitoare la ˆınt¸elesul act¸iunilor. Act¸iunile sunt ˆıns˘a importante din perspectiva analizei economice. Ele constituie miezul analizei economice. De¸si economia ne vorbe¸ste, de pild˘a, despre bunuri, noi putem lesne s˘a le vedem ca rezultatul unui ¸sir de act¸iuni umane. Chiar resursele care nu ar fi nicicum afectate de act¸iunea uman˘a sunt puncte de plecare ale unor act¸iuni ¸si a¸sa mai departe. 6

Problema ˆıncrederii ˆın Biseric˘ a este discutat˘a de Pan˘a(1999). Ea atrage atent¸ia asupra posibilei lipse a unei distinct¸ii ˆıntre credint¸a ˆın Dumnezeu ¸si ˆıncrederea ˆın Biseric˘a. 7 Pentru teoriile neformale, interpretative despre institut¸ii a se vedea ˆın special prezentarea monografic˘ a f˘ acut˘ a de Peters(1999). March ¸si Olsen(1984: 738) vorbesc despre rolul cauzal al institut¸iilor politice. Din rat¸iuni explicate pe scurt mai jos, noi adopt˘am o alt˘a abordare. Tot March ¸si Olsen(1984: 742) se refer˘ a la institut¸iile politice ca la ni¸ste ritualuri sociale. Pentru o ˆıncercare de adev˘ arat contrast ˆıntre homo economicus ¸si homo sociologicus vezi Elster(1989). Ideea noastr˘a este c˘ a mai degrab˘ a relat¸ia este una precum cea din logic˘a dintre form˘a ¸si cont¸inut. De aici decurge nu ideea unor contraste ˆın cercetarea social˘a, ci a unor niveluri de analiz˘a. Contrastele sunt nu ˆıntre modurile de cercetare, ci ˆıntre diversele concept¸ii cu privire la act¸iunea uman˘a.

5

Restul investigat¸iei se va concentra asupra act¸iunilor ¸si a perspectivei economice ˆın analiza act¸iunilor ¸si a institut¸iilor. Marea fort¸˘a a analizei economice deriv˘a tocmai din plasarea ˆın centrul atent¸iei a act¸iunii umane. Exist˘a o serie de relat¸ii simple care pot caracteriza raporturile dintre act¸iunile umane ¸si acesta pare, de altfel, s˘a fie secretul analizei economice. Ea dispune efectiv de cˆateva concepte de plecare simple care apoi pot fi articulate ˆın construct¸ii teoretice ample. Act¸iunile umane au cˆateva propriet˘a¸ti interesante cum ar fi aceea c˘a se desf˘a¸soar˘a ˆın timp. Aceasta face ca, la un moment dat, s˘a existe un set de oportunit˘a¸ti de act¸iune (care se exclud un pe alta - pentru c˘a exist˘a act¸iuni pe care nu le putem face ˆın acela¸si timp). O alt˘a proprietate interesant˘a este aceea c˘a resursele de care avem nevoie pentru a act¸iona sunt ˆıntotdeauna limitate. Oricum, timpul de care dispunem este limitat. Evident, multe alte resurse sunt ¸si ele limitate. Suntem fort¸at¸i s˘a alegem.8 La rˆandul lor, alegerile noastre sunt constrˆanse de reguli. Fiind dat un set de oportunit˘a¸ti, regulile pot fie s˘a ne oblige s˘a urm˘am un curs al act¸iunii, fie s˘a ne ˆımpiedice s˘a opt˘am pentru anumite act¸iuni. Sunt o serie de alte probleme pe care le ridic˘a act¸iunile umane pe care trebuie ˆıns˘a s˘a le distingem de cele pe care le suscit˘a analiza economic˘a. Despre act¸iunile umane se poate spune c˘a au un ˆınt¸eles. Ce semnific˘a, de pild˘a, act¸iunea mea de a deschide u¸sa? Poate vreau s˘a te dau afar˘a din cas˘a? S-ar putea ca s˘a nu fie aceasta intent¸ia mea, dar tu s˘a interpretezi ˆın acest fel gestul meu. Ce anume este un cadou? Persoana x se ˆınchin˘a la o statuie? Sau este vorba despre reprezentarea unei divinit˘a¸ti, la care se ˆınchin˘a persoana x? Ultimul gen de ˆıntreb˘ari poate conduce la r˘aspunsuri care divizeaz˘a comunit˘a¸ti. Conflicte acerbe se nasc din eforturile de a-i convinge pe alt¸ii de justet¸ea propriului r˘aspuns. Toate aceste lucruri ¸tin ˆıns˘a de ceea ce face dintr-o colectivitate o comunitate. Chestiunea aceasta o vom distinge ˆıns˘a strict de problema institut¸iilor. Dou˘a comunit˘a¸ti diferite pot avea institut¸ii comune. Proprietatea poate fi, de pild˘a, o astfel de institut¸ie. Eu cred c˘a tu ai doar o statuie; respect ˆıns˘a proprietatea ta (asupra acestei statui). Tu crezi c˘a este vorba de o reprezentare a divinit˘a¸tii; chiar dac˘a reprezentarea respectiv˘a ar fi ˆın posesia mea, ai respecta ˆıns˘a proprietatea. Pentru a face distinct¸ia de mai sus, trebuie ˆıns˘a s˘a admitem c˘a problema ˆınt¸elesului act¸iunii este o chestiune distinct˘a; ea ar presupune l˘amurirea modului ˆın care sunt interpretate act¸iunile de c˘atre oameni. Interpretarea act¸iunilor nu face ˆıns˘a parte din spectrul de probleme abordate de analiza economic˘a. Cum spuneam, ˆın cele ce urmeaz˘a vrem s˘a vedem ˆıns˘a care sunt posibilit˘a¸tile oferite de analiza economic˘a a act¸iunilor ¸si, mai apoi, a regulilor care constrˆang act¸iunile umane. 8

Pentru un exemplu de ierarhie de act¸iuni vezi Rothbard(1970: 5).

6

5

Perspectiva economic˘ a

Exist˘a trei elemente de baz˘a ale perspectivei economice, cel put¸in din punctul de vedere care ne intereseaz˘a aici, cel al act¸iunilor ¸si regulilor. Primul este legat de ierarhizarea act¸iunilor. Al doilea prive¸ste ceea ce este dispus s˘a fac˘a un individ pentru ca alt¸ii, la rˆandul lor, s˘a execute o act¸iune. Al treilea moment este legat de calculele f˘acute pentru a vedea care sunt pierderile ¸si care sunt cˆa¸stigurile generate de act¸iunile ˆıntreprinse.

5.1

Valoarea

S˘a zicem c˘a, la un moment dat, un individ x are un set de oportunit˘a¸ti de act¸iune. Prin definit¸ie, act¸iunile din setul dat se exclud una pe alta. Prin urmare, simplul fapt c˘a individul x execut˘a o act¸iune d˘a la iveal˘a o ierarhie a preferint¸elor. Evident, faptul c˘a a ˆıntreprins o act¸iune nu arat˘a decˆat c˘a, la momentul dat, act¸iunea respectiv˘a este prima ˆın top. Dac˘a ea ar lipsi ˆıns˘a din setul de oportunit˘a¸ti, ar fi ˆıns˘a alt˘a act¸iune prima ˆın top ¸si a¸sa mai departe. Ce se ˆıntˆampl˘a ˆıns˘a dac˘a individul x bea cocteiluri din sucuri de fructe. Ar putea, de pild˘a, s˘a amestece suc de portocale cu suc de ananas. S˘a zicem c˘a are deja jum˘atate de pahar de suc de portocale. Ce ˆınseamn˘a c˘a, ˆın acest moment, pret¸uie¸ste mai mult sucul de ananas decˆat cel de portocale? Dac˘a prefer˘a s˘a adauge doar un sfert de pahar de ananas mai degrab˘a decˆat o jum˘atate de pahar de suc de portocale, atunci pret¸uie¸ste mai mult ananasul. Se observ˘a ce important este c˘a totul este raportat la un moment dat, precum ¸si posibilitatea de a varia cantit˘a¸tile de suc. Am putea discuta ˆın termeni de ,,un pic de suc“. Cu alte cuvinte, la limit˘a, se poate ad˘auga o cantitate foarte foarte mic˘a de suc. Istorice¸ste, modul acesta de a vedea lucrurile a fost foarte important ˆın revolut¸ia marginalist˘a din secolul al XIX-lea. Astfel au fost dep˘a¸site dificult˘a¸ti de genul raport˘arii apei la diamante. Nu este vorba ca individul x s˘a raporteze toat˘a apa din lume la toate diamantele din lume. Dac˘a este ˆın de¸sert, f˘ar˘a ap˘a, cu o gr˘amad˘a de diamante lˆang˘a el, evident c˘a are sens s˘a ne ˆınchipuim c˘a ar prefera o can˘a de ap˘a unei pungi de diamante. Cum, ˆın mod obi¸snuit, am cana de ap˘a, dar nu am diamante, un diamant ˆın plus este de preferat unei mari cantit˘a¸ti de ap˘a. Revolut¸ia marginalist˘a a stˆarnit react¸ii critice acerbe. Una dintre ele este cea a lui Veblen 9 . Critica lui Veblen este important˘a mai ales pentru c˘a a fost f˘acut˘a din perspectiva rolului institut¸iilor ˆın condit¸ionarea alegerilor individuale. 9

Veblen repro¸seaz˘ a marginalismului ceea ce am putea numi ,,consumismul“ acestei orient˘ari. Ea vedea lucrurile doar din perspectiva distribut¸iei. El ataca modul marginalist de a concepe valoarea, pe care-l vadea ca pe o simpl˘ a variant˘a de hedonism. Veblen propunea ceea ce poart˘a numele de vechiul institut¸ionalism. Aceasta este o concept¸ie care sust¸ine c˘a alegeri de genul celei dintre ap˘ a ¸si diamante au loc ˆın cadrul unor institut¸ii date, sunt marcate de obiceiuri care fac din contextul alegerii un element extrem de important. A se vedea Veblen(1909 : passim).

7

Ce se ˆıntˆampl˘a dac˘a, revenind la paharele cu suc, individului x ˆıi este indiferent dac˘a bea o combinat¸ie de trei sferturi suc de portocale ¸si un sfert de can˘a de suc de ananas sau jum˘atate de can˘a de suc de ananas combinat cu un sfert de can˘a de suc de portocale? Care act¸iune ar mai fi ˆın topul preferint¸elor sale? S-ar p˘area c˘a nu avem un concept de indiferent¸˘a. Avem totu¸si unul dac˘a reiter˘am alegerea: se ment¸ine acela¸si set de oportunit˘a¸ti, iar x execut˘a ba o act¸iune, ba alta - sau, ˆın orice caz, la un num˘ar considerabil de reiter˘ari se echilibreaz˘a alegerile f˘acute. Este ca ¸si cum ar da cu banul ˆın momentul ˆın care act¸ioneaz˘a. O parte dintre marginali¸sti au dezvoltat un ˆıntreg aparat matematic special construit pentru a surprinde indiferent¸a.10 Acest aparat este acceptat de ceea ce se nume¸ste ,,curentul principal“ din gˆandirea economic˘a, dar este respins de curentele alternative, cum ar fi ¸scoala austriac˘a. Membrii ¸scolii austriece nu accept˘a, de regul˘a, folosirea matematicii ˆın economie. Chestiunea utiliz˘arii matematicii ˆın economie este colateral˘a din punctul de vedere care ne intereseaz˘a pe noi aici. Ceea ce voiam s˘a subliniem este momentul de ierarhizare a act¸iunilor care intervine cˆand un individ este confruntat cu un set de oportunit˘a¸ti. Iar aceast˘a ierarhie pune ˆın evident¸˘a valoarea, pentru individul respectiv, la momentul dat, a unei act¸iuni sau a alteia.11 Cum, ˆın cele ce urmeaz˘a, vom vorbi despre reguli care constrˆang act¸iuni, este mai put¸in important dac˘a putem sau nu extinde considerat¸iile de mai sus asupra bunurilor ca atare. De asemenea, nici detaliile concept¸iei despre utilitatea marginal˘a nu joac˘a un rol deosebit. Important este c˘a pot fi dep˘a¸site ˆın modul ar˘atat mai sus dificult˘a¸ti de ridicate de ˆıntreb˘ari de genul celei privitoare la valoarea apei ¸si a diamantelor. Ceea ce este ret¸inut este un prim moment al unei concept¸ii despre act¸iunea uman˘a. Valoarea este dat˘a ˆın aceast˘a concept¸ie de ierarhizarea act¸iunilor.12 Se poate lesne constata contrastul cu un utilitarism mai vechi, care ar formula ideea de valoare ca utilitate ˆın termenii satisfact¸iei sau chiar al pl˘acerii pe care o resimt indivizii.13 Concept¸ia adoptat˘a aici, cea a analizei economice, am putea spune c˘a este cu adev˘arat formal˘a.14 Este vorba despre o form˘a pe care o ˆımbrac˘a orice act¸iune pe care ar putea-o concepe vreodat˘a cineva. Totdeauna vor exista 10 A se vedea un bun manual de analiz˘a economic˘a pentru prezentarea aparatului conceptual respectiv ¸si a metodelor matematice aferente. Eu prefer manualul lui David Friedman (vezi Friedman-David-1990). 11 Pentru leg˘ atura dintre act¸iune ¸si valoare a se vedea Mises(1966: 96). 12 Mises(1966: 103) scrie c˘ a singurul lucru constant este preferint¸a pentru ceea ce este mai valoros ˆın dauna a ceea ce este mai put¸in valoros. De asemenea, el arat˘a c˘a o schimbare a evalu˘arilor este sinonim˘ a cu o schimbare a act¸iunii ˆıntreprinse. 13 Vezi Mises(1966: 119-122) pentru o prezentare a noii concept¸ii despre utilitate. 14 Insist˘am asupra termenului formal pentru a p˘astra, ca s˘a spunem a¸sa, contactul cu teoria misesian˘ a a act¸iunii. Mises respinge formalizarea ¸si matematizarea ˆın teoria act¸iunii (a se vedea ˆın acest sens Mises 1966: 350-351). Praxiologia sa este, pe de alt˘a parte, totu¸si o teorie apriori, nu una empiric˘a; iar ea este formulat˘a ˆın termeni logici. Logica este cea care insist˘a asupra formei.

8

oportunit˘a¸ti de act¸iune ¸si o ierarhie a acestor act¸iuni.

5.2

Pret¸ul

Cˆand am ˆıncercat s˘a reconstruim modul de a vedea valoarea din punct de vedere economic, ne-am bazat pe ideea de ierarhizare a act¸iunilor unui singur individ la momente de timp date. Putem face acum un pas mai departe: urm˘atoarea reconstruct¸ie ia ˆın considerare interact¸iunile.15 Ideea de interact¸iune este cˆat se poate de simpl˘a aici: ceea ce face individul x are o leg˘atur˘a cu ceea ce ˆıntreprinde individul y.16 Act¸iunile lor nu sunt paralele, ci una are loc dac˘a are loc cealalt˘a. Interact¸iunile sunt foarte importante de ˆındat˘a ce examin˘am o idee precum cea de pret¸. Din nou, exemplele simple par cele mai potrivite pentru a explica modul de abordare a conceptului de pret¸. S˘a zicem c˘a individul x vrea s˘a se tund˘a, dar nu ¸stie cum s˘a procedeze. ˆIn schimb, individul y poate executa act¸iunea de tundere a lui x. Ce ˆınseamn˘a c˘a x pl˘ate¸ste un pret¸ lui y pentru a fi tuns? Individul x face pur ¸si simplu ceva pentru y. Dac˘a y este foarte generos, atunci act¸iunea lui x este nul˘a (nu face nimic). Altfel, x trebuie s˘a ofere ceva. Pentru amuzament, putem presupune c˘a y are o pisic˘a persan˘a, pe care nu ¸stie cum s˘a o tund˘a. Este var˘a, cald ¸si pisica persan˘a sufer˘a; y ar vrea s˘a o ajute. A¸sa c˘a este dispus s˘a accepte pret¸ul pe care-l pl˘ate¸ste x. Banii nu fac decˆat s˘a rezolve problema care ar ap˘area mai sus, dac˘a x ¸si y nu ar avea cum s˘a-¸si fac˘a servicii reciproce. Moneda permite ca orice indivizi s˘a poat˘a s˘a-¸si fac˘a servicii reciproce. Simetria din exemplul de mai sus se p˘astreaz˘a ˆıns˘a. Nu doar individul x pl˘ate¸ste un pret¸. Individul y, pentru a obt¸ine suma de bani, trebuie s˘a pl˘ateasc˘a ¸si el un pret¸. De ce ar proceda la schimburile de mai sus indivizii x ¸si y? Ideea utilitarist˘a de valoare, a¸sa cum a fost prezentat˘a mai sus, joac˘a un rol esent¸ial ˆın ˆınt¸elegerea schimbului. S˘a zicem c˘a individul x schimb˘a a (un serviciu, un bun) contra b (un alt serviciu, un alt bun) oferit de y. Din perspectiva lui x, b valoreaz˘a mai mult decˆat a. Din perspectiva lui y, a valoreaz˘a mai mult decˆat b. Prin schimb, cˆa¸stig˘a amˆandoi. Ce s-ar ˆıntˆampla, filosofic vorbind, dac˘a am adopta punctul de vedere dup˘a care schimbul este sau trebuie s˘a fie unul de servicii sau bunuri cu valori echivalente? Valorile acestea ar putea fi date, de pild˘a, de munca socialmente necesar˘a pentru a produce bunul sau serviciul respectiv. De ce ar mai schimba ˆıns˘a ˆıntre ei x ¸si y pe a ¸si b? Este imperios necesar s˘a introducem un concept de nevoie. Nevoile lui x ¸si y sunt diferite. Individul x, ˆın exemplul de mai sus, are nevoie s˘a se tund˘a. Chiar dac˘a schimb˘a servicii sau bunuri cu valori egale, acestea satisfac nevoi diferite. Individul x poate s˘a aib˘a nevoia de a se tunde, ˆın vreme ce y are nevoie s˘a economiseasc˘a bani. 15 16

Este vorba de a face un pas c˘ atre acel do ut des de care vorbe¸ste Mises(1966: 194). Mises(1966: 331) spune c˘ a pret¸urile sunt fenomene sociale.

9

Logica schimbului de echivalente ne ˆımpinge limpede c˘atre introducerea unei laturi complementare a valorii: satisfacerea unor nevoi. Mai mult decˆat atˆat, aceast˘a concept¸ie despre act¸iune, valoare ¸si pret¸ nu mai este una formal˘a, ˆın sensul ˆın care vorbeam despre acest lucru ˆın cazul utilitarimului modern. Putem vorbi despre o concept¸ie orientat˘a c˘atre un cont¸inut. Miezul acestui cont¸inut este dat de c˘atre ideea de nevoie uman˘a.17 Elegant¸a concept¸iei formale rezid˘a ˆın asumarea unui set minim de presupuneri cu privire la natura uman˘a. Dac˘a opt˘am pentru abordarea neformal˘a a act¸iunii ar trebui s˘a l˘amurim conceptul de nevoie uman˘a. Problema nu este doar c˘a acest concept s-ar putea s˘a fie lipsit de orice noim˘a, ci ¸si aceea c˘a elegant¸a construct¸iei teoretice este ruinat˘a. Revenind la ideea de pret¸, am putea nota c˘a prezent˘arile de manual introduc curent ideea unei constrˆangeri bugetare. Astfel individul poate pl˘ati un un pret¸, ˆın limitele unui buget dat. Noi am preferat aici perspectiva, care ni se pare fundamental˘a, cea a interact¸iunilor dintre indivizi. ˆIn acest context, pentru a obt¸ine ceva, trebuie s˘a pl˘ate¸sti un pret¸ (altora). Formal, acest pret¸ ar putea fi ¸si nul. Conceptul ˆıns˘a de pret¸ tot ˆı¸si oricum rolul s˘au. La urm˘a, dar nu de cea mai mic˘a important¸˘a, este ideea - tot din perspectiva utilitarist˘a formal˘a - c˘a orice schimb (nefort¸at) aduce cˆa¸stiguri ambelor p˘art¸i. Aceasta este o proprietate a schimbului imposibil de conceput din perspectiva cont¸inutist˘a, care trebuie s˘a accepte existent¸a unor nevoi, pe care le satisfac bunurile ¸si serviciile.

5.3

Costul

S˘a revenim acum put¸in la un individ x ¸si setul s˘au de posibilit˘a¸ti de act¸iune la un anumit moment de timp dat. Evident, unele act¸iuni pot fi combinate. Ca ¸si individul x, eu pot s˘a scriu acest text ˆın timp ce ascult muzica barocului. Ce oportunit˘a¸ti de act¸iune sunt ˆıns˘a jertfite? Evident, nu pot s˘a scriu ˆın acela¸si timp ˆın biblioteca de acas˘a ¸si s˘a fac cump˘ar˘aturi la supermarket. Ideea de jertf˘a a unor oportunit˘a¸ti de act¸iune este la fel de limpede ¸si dac˘a lu˘am ˆın considerare nu numai constrˆangerile pe care ni le impune timpul, ci ¸si constrˆangerile bugetare. A¸s vrea eu s˘a pl˘atesc multe pret¸uri, dar bugetul meu are limite. Dac˘a am cump˘arat o carte, am jertfit ceva (nu am luat un disc sau o c˘ama¸s˘a ¸si a¸sa mai departe). Oricˆat de bogat ar fi un individ x, bugetul s˘au impune limite. Formal este important c˘a aceste limite exist˘a. Revenind acum la ideea de set de oportunit˘a¸ti de act¸iune, formal este important c˘a sunt jertfite ˆın orice moment posibilit˘a¸ti de act¸iune. Chiar dac˘a nu fac absolut nimic (act¸iunea mea este, la limt˘a, nul˘a, vid˘a de orice cont¸inut), tot jertfesc oportunit˘a¸ti. A¸s fi putut face multe lucruri ˆın momentul respectiv. Formal vorbind, aceste oportunit˘a¸ti jertfite se numesc cost de oportunitate. 17

O excelent˘a critic˘ a a conceptului de nevoie uman˘a se g˘ase¸ste la David Friedman(1990: 23-24).

10

ˆIn ciuda denumirii ˆın¸sel˘atoare, costul de oportunitate este un mod de a vedea costul, nu un tip de cost. Noi am pus accentul pe caracterul formal al acestui mod de a vedea act¸iunea uman˘a. ˆIn sens formal, orice act¸iune uman˘a are un cost, ˆın sensul c˘a sunt jertfite posibilit˘a¸ti de act¸iune. La prima vedere, toat˘a ideea aceasta de cost are un aer banal. A¸sa ¸si stau lucrurile dac˘a ne plas˘am ˆın perspectiva unui singur individ, la un moment dat. Ceea ce face individul ˆıi aduce, f˘ar˘a probleme un beneficiu. Individul execut˘a act¸iunea pe care o prefer˘a ¸si, prin definit¸ie, ceea ce jerfe¸ste este mai put¸in valoros. Cineva ar putea fi poate tentat s˘a ˆınsumeze oportunit˘a¸tile jerfite ¸si s˘a se ˆıntrebe speculativ dac˘a suma acestora nu are o valoare mai mare decˆat act¸iunea ˆıntreprins˘a de individ. Este imposibil ˆıns˘a s˘a ˆınsum˘am. Dac˘a individul ar face o alt˘a act¸iune, atunci aceasta ar ˆımpiedica automat executarea restului act¸iunilor ¸si a¸sa mai departe. Iar orice act¸iune ar ˆıntreprinde individul, alta decˆat cea din vˆarful ierarhiei, ar avea beneficii mai mici. Oricˆat ar p˘area de banal acest mod de a vedea costurile ¸si beneficiile, faptul c˘a este strict legat de ierarhizarea valoric˘a a oportunit˘a¸tilor de act¸iune are un mare avantaj din perspectiva ideii de constrˆangere. O regul˘a care ar interzice executarea act¸iunii din vˆarful ierarhiei implic˘a un cost pentru individ. Abia acum se vede poate mai bine de ce costul ˆınseamn˘a oportunit˘a¸ti jertfite. Formal vorbind, el este dat, de altfel, de cea mai bun˘a oportunitate jertfit˘a. Cu cˆat aceasta este mai sus ˆın ierarhie, cu atˆat ea este mai mare. De exemplu, eu nu fumez ¸si beau foarte rar ¸si foarte put¸in alcool. Pentru mine, regulile care restrˆang

6

Eficient¸a

Ideea de eficient¸˘a este u¸sor de definit, dar greu de exploatat cu adev˘arat. Definit¸ia nu poate fi decˆat ˆın termeni de genul ,,beneficii mai mari decˆat costurile“. Dac˘a beneficiu ar ˆınseamn˘a strict utilitate conform sc˘arii de valori a unui individ (conform modului ˆın care ea sau el ierarhizeaz˘a act¸iunile pe care le pot ˆıntreprinde la un moment de timp dat), iar costul este ˆınt¸eles din perspectiva costului de oportunitate, atunci act¸iunea este eficient˘a dac˘a individul este liber s˘a act¸ioneze. Libertatea de act¸iune, ˆın sine, garanteaz˘a alegerea unei act¸iuni aflate ˆın vˆarful ierarhiei ¸si astfel este o simpl˘a tautologie s˘a spui c˘a beneficiile dep˘a¸sesc costurile. Leg˘atura dintre eficient¸˘a ¸si libertate este important˘a ¸si vom ˆıncerca s˘a o folosim ¸si ˆın continuare. Dar mai sus este introdus numai un punct de plecare. Drumul ca atare este pres˘arat cu probleme complicate. Voi descrie, pe rˆand, trei probleme pe care le ridic˘a ideea de eficient¸˘a, cˆand ie¸sim din contextul mai simplu al unui set de oportunit˘a¸ti de act¸iune ¸si al alegerii unei act¸iuni sau a alteia. Prima problem˘a este dat˘a de faptul c˘a unele act¸iuni nu au nici cum figura ˆın setul de oportunit˘a¸ti de act¸iuni, dac˘a acesta este restrˆans la act¸iunile pe care le poate ˆıntreprinde individul. Individul x, dintr-un exemplu de 11

mai sus, nu are habar cum s˘a se tund˘a. Act¸iunea de a se tunde nici nu figureaz˘a printre cele pe care le poate face el. Ce act¸iune ar putea ˆıns˘a figura ˆın set? Putem l˘argi setul de oportunit˘a¸ti desigur cu toate act¸iunile altora care ˆıl afecteaz˘a pe x, ˆın sensul ˆın care ˆıl afecteaz˘a act¸iunea de a fi tuns de c˘atre altul. Problema este c˘a aceste act¸iuni au, la rˆandul lor, din punctul de vedere al individului x, o ierarhie. Sunt multe feluri de a fi tuns; de unele te-ai lipsi. De asemenea, sunt multe act¸iuni ale altora care te pot avea drept obiect. Cineva poate s˘a-t¸i toarne, de la un balcon, o g˘aleat˘a de ap˘a ˆın cap. Altul s-ar putea s˘a-t¸i vopseasc˘a ˆıns˘a ˆıntr-un mod cˆat se poate de adecvat ma¸sina. Fort¸ˆand limba romˆan˘a, am putea spune c˘a e¸sti beneficiarul tuturor acestor act¸iuni. Evident, ,,beneficiar“ ˆınseamn˘a aici doar destinatar sau obiect al act¸iunii altcuiva. Dac˘a examin˘am act¸iunile de care x beneficiaz˘a, ˆın sensul de mai sus, le putem asocia dou˘a tipuri simple de act¸iuni ale lui x: unele sunt act¸iuni de acceptare (se ofer˘a, cere etc. s˘a fie tuns ˆıntr-un anume fel, de pild˘a); altele sunt act¸iuni de evitare, de respingere (individul x se fere¸ste, s˘a zicem, de apa aruncat˘a de la balcon). Setul de oportunit˘a¸ti de act¸iune ale lui x este l˘argit cu aceast˘a mult¸ime nou˘a de act¸iuni. Oricum ar ierarhiza individul x act¸iunile suplimentare, cele de evitare vor fi sub cele de acceptare; act¸iunilor de evitare li se poate, convent¸ional vorbind, ata¸sa un beneficiu negativ. Cele de acceptare genereaz˘a, ˆın funct¸ie de pozit¸ia lor ˆın ierarhie, un beneficiu pozitiv. Ce se ˆıntˆampl˘a ˆın reconstruct¸ia de mai sus? De ce este vorba de un set suplimentar de act¸iuni? Setul de oportunit˘a¸ti este ˆın mod necesar l˘argit pentru c˘a init¸ial erau avute ˆın vedere doar act¸iunile ˆıntreprinse de individul x cˆand este de unul singur. Extinderea setului de oportunit˘a¸ti, cu alte cuvinte, provine din interact¸iunile cu alt¸i indivizi. La fel de interesant este ¸si faptul c˘a interact¸iunile cu alt¸i indivizi conduc ¸si la ideea de act¸iuni (ale altora) pe care individul ar prefera s˘a le evite. Conform distinct¸iilor operate aici, aceste act¸iuni de evitare nu impun automat un cost, dar aduc prin chiar natura lor o pierdere (un beneficiu negativ).18 Distinct¸ia economi¸stilor ar fi ˆıntre ,,bunuri“ ¸si ,,rele“: din bunuri am vrea s˘a consum˘am; relele am vrea s˘a le ocolim. Act¸iunile de evitare impun ˆıns˘a indirect un cost. Cum anume? Dac˘a utiliz˘am tot exemplul cu apa turnat˘a ˆın cap de la balcon, ideea de cost indirect este limpede dac˘a presupunem c˘a drumul pe sub balcon este cel mai scurt. Eficient ar fi pentru individ s˘a treac˘a pe sub balcon. Asta ˆın condit¸iile ˆın care sunt ignorate interact¸iunile! Cum individul x nu este singur pe lume, trebuie s˘a-¸si fac˘a socoteli. Orice ar face apare ˆıns˘a un cost suplimentar: fie trebuie s˘a usuce hainele ¸si astfel jertfe¸ste act¸iunile pe care le putea face ˆın loc s˘a stea s˘a usuce hainele; fie trebuie 18

Rothbard prezint˘ a violent¸a ¸si intimidarea ca act¸iuni (vezi Rothbard 1970: 67). De asemenea, modul ˆın care discut˘ a frauda cred c˘a este evident legat de cel ˆın care ˆınf˘a¸ti¸seaz˘a violent¸a. Rothbard este celebru pentru fndamentarea concept¸iei sale pe respingerea violent¸ei ¸si fraudei. Avˆand ˆın vedere aceste semnificat¸ii profunde ale violent¸ei ¸si fraudei, ni se pare necesar ca ele s˘a fie prinse sub un concept-cupol˘ a ˆın cadrul teoriei formale a act¸iunii.

12

s˘a ocoleasc˘a ¸si astfel jertfe¸ste act¸iunea care era ˆın fruntea preferint¸elor sale, cea de a trece pe sub balcon. ˆIn rezumat, prima problem˘a legat˘a de eficient¸˘a apare de ˆındat˘a ce avem de a face cu acceptarea sau evitarea interact¸iunii cu alt¸ii. A doua problem˘a prive¸ste eficient¸a cooper˘arii. Cooperarea implic˘a un alt tip de interact¸iune decˆat cele avute ˆın vedere pˆan˘a acum. Pˆan˘a acum act¸iunile indivizilor erau independente unele de altele: x ¸stie s˘a tund˘a pisica, y tunde oameni sau z toarn˘a ap˘a de la balcon. Toate aceste act¸iuni au loc ¸si independent unele de altele. Chiar dac˘a exist˘a un schimb voluntar (servicii reciproce) act¸iunile implicate ar putea fi executate ¸si independent. ˆIn schimb, dac˘a x ¸stie s˘a construiasc˘a tot ce compune o ma¸sin˘a, dar nu ¸si motorul, iar y construie¸ste motorul, atunci ajung la un rezultat doar dac˘a ar combina act¸iunile lor. Adesea, din perspectiva abord˘arii economice a act¸iunii umane, cooperarea de tipul celei de mai sus este redus˘a la schimburi. Ideea este c˘a motorul poate fi achizit¸ionat pe bani ¸si, invers, cine are motorul poate cump˘ara restul ma¸sinii. Pe de alt˘a parte, se face o distinct¸ie ˆıntre bunuri folosite doar ˆın product¸ie ¸si bunuri de consum. Noi prefer˘am o distinct¸ie ˆıntre act¸iuni care pot fi executate independent ¸si cele care nu sunt decˆat act¸iuni fragmentare, act¸iuni dependente de complet˘ari. Dac˘a exemplul cu motorul ¸si restul ma¸sinii nu este conving˘ator, ne putem gˆandi la o dezbatere serioas˘a. Participant¸ii ar putea s˘a fie pl˘atit¸i ca s˘a discute, dar act¸iunile lor nu pot fi cump˘arate, ca s˘a spunem a¸sa, cu bucata. De altfel, nici tipul de contract nu poate fi de genul ”vei pune zece ˆıntreb˘ari, vei dezvolta dou˘a r˘aspunsuri mai ample, vei face trei remarci critice”, ci de genul ”vei participa la dezbatere, care are urm˘atoarele reguli ...”. Ce anume ne-ar face s˘a accept˘am ideea aceasta de act¸iuni fragmentare? Act¸iunile fragmentare ca atare nu au nici o utilitate. Nimeni nu le va plasa niciunde ˆın ierarhia act¸iunilor din setul de oportunit˘a¸ti. Ca s˘a extind˘a setul cu asemenea act¸iuni, un individ trebuie s˘a aib˘a parteneri, care plaseaz˘a, la rˆandul lor, act¸iunile fragmentare complementare ˆın ierarhia setului lor de oportunit˘a¸ti. Mai mult decˆat atˆat, la momentul potrivit, act¸iunea fragmentar˘a adecvat˘a trebuie plasat˘a ˆın fruntea ierarhiei! Altfel, r˘amˆane o simpl˘a posibilitate. Doar ce este ˆın top devine act¸iune efectiv˘a. Dar asta ˆınseamn˘a sacrificarea unor alte act¸iuni - cu alte cuvinte, avem de a face cu ni¸ste costuri. Ca s˘a d˘am un exemplu plastic, cineva - atunci cˆand se gˆande¸ste intens - ar putea s˘a fumeze simultan o ¸tigar˘a. Aceasta este combinat¸ia sa favorit˘a. Dar s-a angajat s˘a participe la o dezbatere la care fumatul este interzis. Aici apar calculele cu privire la eficient¸˘a: sacrific˘a fumatul, dar va rezulta o discut¸ie interesant˘a. ˆInainte de a introduce cea de a treia dificultate pe care o ridic˘a eficient¸a, s˘a ˆıncerc˘am s˘a reconstruim ˆın termenii ierarhiilor de act¸iuni ¸si ai interact¸iunilor o not¸iune simpl˘a, dar extrem de important˘a: cea de ameliorare a st˘arii (bun˘ast˘arii) unui individ. Se poate observa c˘a nu este vorba de a calcula bun˘astarea cuiva, ci de avea un criteriu pentru a putea spune dac˘a ea s-a ˆımbun˘at˘a¸tit sau nu. 13

O ameliorare a bun˘ast˘arii cuiva va caracterizat˘a aici ˆın termenii extinderii setului de oportunit˘a¸ti de act¸iune. Prima condit¸ie este s˘a existe o asemenea extindere a setului de oportunit˘a¸ti. A doua ar fi ca ˆın extinderea respectiv˘a s˘a existe act¸iuni (fragmentare sau nu) sau act¸iuni de acceptare. Dac˘a extinderea ar fi doar cu act¸iuni de evitare ale act¸iunilor altora, acestea nu ar aduce o ameliorare (ˆın raport cu situat¸ia cˆand individul nu era afectat de act¸iunile celorlalt¸i). ˆIn sfˆar¸sit, cel put¸in una dintre act¸iunile din extindere ocup˘a o pozit¸ie superioar˘a ˆın raport cu act¸iunea care ar fi ˆın vˆarful ierarhiei dac˘a setul de oportunit˘a¸ti nu ar fi extins. Cu alte cuvinte, este vorba de o ameliorare efectiv˘a. Altfel, ar fi o ameliorare a posibilit˘a¸tilor de act¸iune (a setului de oportunit˘a¸ti de act¸iune ca atare). Dac˘a se ¸tine cont de interact¸iuni, unele amelior˘ari ale bun˘ast˘arii individului x vor afecta ˆın chip advers starea altora. Cineva poate s˘a aib˘a o pasiune pentru turnatul de ap˘a cu g˘aleata, de la balcon, ˆın capul trec˘atorilor. Dar aceasta afecteaz˘a, probabil, ˆın chip negativ bun˘astarea trec˘atorilor. Vilfredo Pareto a propus un mod celebru de a filtra amelior˘arile st˘arii unui individ: se vor lua ˆın considerare doar acele amelior˘ari care nu afecteaz˘a starea nici m˘acar a unui individ din comunitate. Astfel, se poate defini conceptul de eficient¸a˘ ˆın sensul lui Pareto, la nivelul unei comunit˘a¸ti: eficient¸a este atins˘a cˆand nu mai este posibil˘a nici o ameliorare care s˘a nu afecteze starea altcuiva.19 Conform unor autori precum David Friedman exist˘a ˆıns˘a o problem˘a ˆın leg˘atur˘a cu eficient¸a ˆın sensul lui Pareto.20 Aceasta este chiar cea de a treia problem˘a legat˘a de eficient¸˘a ˆın prezentarea de fat¸˘a. O vom sugera cu ajutorul unui exemplu adaptat dup˘a David Friedman. S˘a zicem c˘a firma X produce zah˘ar ¸si-l vinde cu 20000 de lei kilogramul. Zah˘arul adus din import ar avea un pret¸ de 15000 de lei, dar i se aplic˘a un tarif protect¸ionist de 7000 de lei. Astfel, pret¸ul zah˘arului din import (de aceea¸si calitate) este de 22000 de lei kilogramul. Dac˘a s-ar renunt¸a la tarif, firma X ar trebui s˘a dea afar˘a personal pentru a ajunge s˘a vˆand˘a zah˘arul tot cu 15000 de lei kilogramul. Problema ˆın exemplul de mai sus este c˘a renunt¸area la tarif nu ar aduce o ameliorare ˆın sensul lui Pareto pentru consumatori, deoarece starea unor dintre muncitorii de la firma X s-ar ˆınr˘aut˘a¸ti (setul lor de oportunit˘a¸ti s-ar extinde ¸si el cu posibilitatea de a cump˘ara zah˘ar mai ieftin, dar problema lor num˘arul unu ar deveni evitarea pierderii locului de munc˘a). Intuit¸ia ne-ar spune c˘a, ˆınsumˆand cˆa¸stigurile publicului, diminuate cu pierderile muncitorilor de la firma X, am ajunge la o cre¸stere de eficient¸˘a. Folosind terminologia lui David Friedman, 19

Prezentarea de manual a eficient¸ei ˆın senul lui Pareto folose¸ste conceptul de curb˘a de indiferent¸˘ a. O ameliorare a utilit˘ a¸tii ˆınseamn˘a acces la o curb˘a de indiferent¸˘a superioar˘a. Iar o situat¸ie este eficient˘ a din perspectiva utilit˘a¸tii dac˘a nu mai poate fi accesat˘a o curb˘a de indiferent¸˘ a superioar˘ a.(A se vedea Friedman-David-1990: 438) 20 David Friedman descrie contrastul dintre eficient¸a ˆın sensul lui Pareto ¸si cea ˆın senul lui Marshall ˆın Friedman-David-1990: 440-447.

14

aceasta ar fi eficient¸a ˆın sensul lui Marshall. Se spune de obicei c˘a marea dificultate, ˆın calculele de mai sus, mare dificultate ar reprezenta-o ˆınsumarea de st˘ari ale unor indivizi diferit¸i. Ce sens ar avea s˘a adun˘am cˆa¸stigurile individului x cu acelea ale individului y? Tot ce exist˘a ˆın reconstruct¸ia noastr˘a, de pild˘a, sunt ierarhii ale unor act¸iuni potent¸iale ale unor indivizi la un moment dat. S˘a zicem c˘a toat˘a colectivitatea este compus˘a din cinci indivizi, iar act¸iunea a este ˆın vˆarful ierarhiei preferint¸elor a trei indivizi ¸si pe locul al doilea la doi indivizi. Act¸iunea b este pe primul loc ˆın ierarhie la doi indivizi ¸si pe al doilea la trei indivizi. Rezult˘a ceva de aici cu privire la utilitatea la nivelul colectivit˘a¸tii? Sunt comparabile pozit¸iile ˆın ierarhiile individuale?21 Abordarea propus˘a de noi va ˆıncerca, pe moment, s˘a nu atace aceast˘a dificultate ¸si s˘a formuleze chestiunea ˆıntr-un mod diferit. Problema, dup˘a cum o sugereaz˘a ¸si exemplul dat, este generat˘a de o regul˘a. Regula poate s˘a conduc˘a la ameliorarea sau nu a st˘arii unui individ sau a altuia. Miezul problemei ˆıl reprezint˘a regula. Ea este cea care afecteaz˘a eficient¸a. Este evident c˘a ea face acest lucru la nivelul indivizilor. Dac˘a are sens sau nu s˘a discut˘am despre afectarea eficient¸ei la nivel colectiv, aceasta este o problem˘a care apare cˆand ˆıncerc˘am s˘a discut˘am regula. De ce ar avea ˆıns˘a indivizii nevoie de reguli ˆın genere? Au vreun rost? Dac˘a r˘aspundem la aceast˘a ˆıntrebare, r˘aspundem oare ¸si la chestiunea de mai sus, cea legat˘a de eficient¸˘a? ˆIn rezumat, cea de a treia problem˘a a eficient¸ei ne conduce la o conexiune cu problemele regulilor ¸si ale institut¸iilor, v˘azute ca sisteme de reguli. Este important, prin urmare, ca ˆıntregul cadru reconstructiv s˘a fie completat cu un concept adecvat de regul˘a.

7

Institut¸ii ¸si organizat¸ii

Am vorbit mult despre reguli pˆan˘a acum, dar nu am introdus nici o definit¸ie a lor. Definit¸ia aceasta este important˘a dac˘a vrem s˘a trat˘am institut¸iile drept sisteme de reguli. Ideea formal˘a de regul˘a folosit˘a aici este preluat˘a din sistemele expert (unde i se spune adesea ,,regul˘a de product¸ie“). Conform acestei concept¸ii, o regul˘a este o pereche de forma: CONDIT ¸ IE −→ ACT ¸ IUNE. S˘ageata indic˘a faptul c˘a exist˘a o parte stˆang˘a ¸si una dreapt˘a a regulii. Partea stˆang˘a are o natur˘a propozit¸ional˘a: ea poate fi adev˘arat˘a sau fals˘a. Dac˘a partea stˆang˘a este adev˘arat˘a, atunci se execut˘a (sau nu) act¸iunea descris˘a ˆın partea dreapt˘a. Cu alte cuvinte, am putea pune “ +00 sau“−00 ˆın prefixul p˘art¸ii din dreapta, dup˘a cum act¸iunea trebuie executat˘a sau, din contr˘a, ceea ce trebuie f˘acut este chiar omiterea act¸iunii respective. 21 Ideea pe care o vom urm˘ ari este aceea c˘a un cost prezentat ˆın mod cantitativ nu poate fi introdus decˆ at ˆın termeni monetari (a se vedea ¸si Mises 1966: 339).

15

Ce se ˆıntˆampl˘a dac˘a nu exist˘a nici o regul˘a privitoare la o act¸iune a unui individ la un moment sau altul de timp? Exist˘a ceea ce am putea denumi dou˘a “prezumt¸ii” cu privire la act¸iuni: prezumt¸ia de libertate ¸si prezumt¸ia reglement˘arii. Prezumt¸ia de libertate, faimoas˘a ˆın sistemele de drept europene, este surprins˘a de principii de genul ,,tot ce nu este interzis este permis“. Prin contrast, prezumt¸ia de reglementare cere ca orice act¸iune s˘a fie ˆıntreprins˘a pe baza unei reguli. Aceasta nu ˆınseamn˘a neap˘arat c˘a orice act¸iune este ˆıntreprins˘a la comand˘a. Practic este vorba de reguli de genul ,,dac˘a x vrea s˘a ating˘a cutare scop, atunci ...“. De¸si prezumt¸ia de reglementare nu este adesea specificat˘a ˆın mod explicit, sistemele birocratice moderne au adesea tendint¸a s˘a funct¸ioneze ˆın virtutea ei: ca s˘a faci orice trebuie s˘a respect¸i o regul˘a. Mai ales ˆın caz de conflict cu autorit˘a¸tile e¸sti ˆıntrebat ,,ˆın baza c˘arei reguli ai act¸ionat“. Nimic nu scap˘a practic unei ret¸ele dese de reguli am˘anunt¸ite. Faptul c˘a partea a doua a unei reguli, ˆın sensul de component˘a a unui sistem institut¸ional, este o act¸iune este extrem de important. Din perspectiva individului afectat, act¸iunile sunt plasate ˆıntr-o ierarhie.22 Dac˘a pentru mine, de pild˘a, fumatul este ˆıntotdeauna ˆın partea de jos a ierarhiei, interzicerea acestei act¸iuni nu-mi va impune, direct, nici un cost; oricum era o act¸iune pe care urma s˘a o jertfesc. Cu totul altfel ar sta ˆıns˘a lucrurile pentru un individ care pret¸uie¸ste foarte tare act¸iunea interzis˘a. O regul˘a nu antreneaz˘a numai costuri, ˆın sensul de mai sus; exist˘a ¸si o serie de pret¸uri care trebuie pl˘atite. Trebuie pl˘atit un pret¸ ¸si pentru monitorizarea aplic˘arii regulii, ¸si pentru aplicarea de sanct¸iuni.23 Sanct¸iunile sunt importante pentru c˘a ele impun un cost celor care ar fi tentat¸i s˘a eludeze regula (care, dup˘a cum am v˘azut, prin ˆıns˘a¸si natura ei, antreneaz˘a costuri pentru indivizi). Pentru a monitoriza ¸si aplica sanct¸iuni este ˆıns˘a nevoie de organizat¸ii. Probabil de aici ¸si contaminarea conceptului de institut¸ie cu tr˘as˘aturi care apart¸in organizat¸iilor. Ce este ˆıns˘a o organizat¸ie. Noi vrem s˘a folosim acest concept ˆıntr-un sens cˆat mai larg. Evident, firmele ar intra aici. De asemenea, ar fi incluse o serie de structuri care sunt denumite de obicei ,,institut¸ii“ politice: ele au rolul de a monitoriza aplicarea regulilor sau, dup˘a caz, poate ¸si pe acela de a produce regulile. Exist˘a alte structuri politice care sunt ˆıns˘a considerate ¸si ˆın mod uzual organizat¸ii, partidele politice, de pild˘a. Este limpede c˘a lista poate continua. Noi 22

Trebuie s˘ a fim atent¸i ˆıns˘ a la faptul c˘a act¸iunea nu m˘asoar˘a utilitatea - vezi p˘atrunz˘atoarele observat¸ii ale din Mises(1966: 122). 23 A se vedea Guash ¸si Hahn(1997) pentru ˆıncerc˘arile de a cuantifica aceste costuri. Guash ¸si Hahn clasific˘ a reglement˘ arile ˆın: economice, sociale, procedurale. Reglement˘arile economice sunt de genul controlului asupra pret¸urilor, restrict¸iilor la export sau import etc. Cele sociale privesc s˘ an˘ atatea, sigurant¸a, mediul. Cele procedurale privesc modul ˆın care trebuie ¸tinute evident¸ele financiare etc., f˘ acute diferite cereri ¸si a¸sa mai departe (Guash, Hahn 1997: 2). Costul reglement˘ arilor ˆın SUA, ˆın 1991, a fost estimat la 9,5 la sut˘a din GDP (Guash, Hahn 1997: 5).

16

am extinde-o ˆıns˘a pˆan˘a la a include ¸si gospod˘ariile. Conform unei teorii celebre, cea a lui Coase,24 firmele ar fi explicabile printr-un cost al tranzact¸iilor. Fiecare membru al firmei ar putea act¸iona ¸si ˆın afara ierarhiei interne a firmei, dar atunci ar trebui negociat un schimb. Desigur, act¸iunea de negociere are un cost ¸si atunci un contract, care conduce la o integrare ˆın cadrul firmei, ar putea fi mai eficient. Pentru moment vom pune ˆın parantez˘a problema calcul˘arii acestei eficient¸e suplimentare pe care o aduce firma, ˆın raport cu schimbul. La urma urmelor, este logic s˘a admitem c˘a orice act¸iune are un cost. Prin urmare ¸si act¸iunile de ˆıncheiere a unor tranzact¸ii au un cost. ˆIn plan conceptual, chestiunea este u¸sor de tran¸sat. S-ar putea s˘a fie mai greu s˘a c˘adem de acord asupra operat¸ionaliz˘arii conceptului respectiv. Tocmai de aceea amˆan˘am discut¸ia pentru paragraful urm˘ator. Abordarea ¸scolii lui Coase are o presupozit¸ie pe care vrem s˘a o examin˘am ˆınainte de a intra ˆın discut¸ia despre operat¸ionalizarea conceptul de cost ¸si a celui de eficient¸˘a. Presupozit¸ia pare a fi c˘a orice act¸iune desf˘a¸surat˘a de o firm˘a ar putea fi f˘acut˘a ¸si ˆın afara firmei; act¸iunile astfel rezultate ar fi apoi asamblate prin intermediul unor negocieri pe piat¸˘a. Mai simplu spus, la limit˘a, indivizii ar putea produce diverse bunuri ¸si servicii, separat, pentru ca apoi s˘a negocieze pe piat¸˘a schimburile relevante. Toat˘a problema ar fi c˘a un asemenea proces ar avea costuri prohibitive. Cum se ˆıntˆampl˘a adesea, presupozit¸ia de mai sus este una mai degrab˘a tacit˘a. Dac˘a lucrurile nu ar sta ˆıns˘a a¸sa, atunci ¸scoala ar trebui s˘a admit˘a c˘a exist˘a ¸si alt¸i factori relevant¸i ˆın procesul de aparit¸ie al firmelor. Desigur, dac˘a ne ment¸inem strict la firmele economice ˆın sensul uzual al termenului, concept¸ia ¸scolii lui Coase este mai degrab˘a plauzibil˘a. Costurile tranzact¸iilor sunt sau par s˘a fie foarte importante ˆın acest caz. Noi am prefera ˆıns˘a un concept mai extins decˆat cel de firm˘a ˆın sensul strict al cuvˆantului. Organizat¸ie nu este poate cel mai fericit termen, dar el este adesea utilizat ˆıntr-un sens foarte larg ˆın ¸stiint¸a social˘a. Pentru a ajunge la ideea de organizat¸ie, s˘a revenim o clip˘a la exemplul cu dezbaterea. L-am introdus pentru a ilustra conceptul de act¸iune fragmentar˘a. Dincolo de combinarea act¸iunilor altfel fatalmente fragmentare, cei angajat¸i ˆın cadrul dezbaterii trebuie s˘a se organizeze. Trebuie s˘a adopte sau s˘a respecte regulile unei dezbateri bune. Acesta ar fi aspectul institut¸ional al lucrurilor care face ca adesea institut¸iile ¸si organizat¸iile s˘a fie confundate. Dar orice act¸iune uman˘a se supune unor reguli, are loc ˆıntr-un cadru institut¸ional. ˆIn sensul acesta, ceea ce se petrece ˆın cadrul unei organizat¸ii nu are de ce s˘a constituie o except¸ie. Chiar dac˘a regula ar fi supunerea f˘ar˘a crˆacnire la ordinele unui ¸sef, tot ar exista o regul˘a ˆın organizat¸ia respectiv˘a. 24

Articolul care a pus bazale teoriei dateaz˘a din 1937. O versiune romˆaneasc˘a se g˘ase¸ste ˆın Coase(1997). Pentru ceea ce am putea numi ,,problema lui Coase“ a se vedea Coase(1997: 26). Nucleul teoriei ˆıl constituie ideea c˘a ,,utilizarea mecanismului pret¸urilor implic˘a un anumit cost“ (Coase 1997: 28).

17

Un alt aspect este ˆıns˘a mai interesant ˆın cazul organizat¸iilor. ˆIn exemplul cu dezbaterea, ne-am a¸stepta s˘a existe dou˘a figuri aparte ˆın organizat¸ie: cineva care propune o tem˘a ¸si alege participant¸ii la dezbatere (ˆıl vom numi ,,antreprenorul“) ¸si cineva care monitorizeaz˘a respectarea regulilor dezbaterii, dar ¸si ˆıncearc˘a s˘a asigure atingerea unor obiective ale discut¸iei (ˆıl vom numi ,,managerul“ dezbaterii). Un alt exemplu l-ar putea constitui o echip˘a de fotbal. Evident c˘a aici costul negocierii fiec˘arei pase ar fi fatal pentru echip˘a. Exist˘a ˆıns˘a ¸si un alt motiv pentru care echipa trebuie organizat˘a: cunoa¸sterea implicat˘a de act¸iunile echipei. Cˆand execut˘am act¸iuni dintre cele mai uzuale (t˘aiatul pˆainii sau sp˘alarea ro¸siilor) fiecare dintre noi recurgem (nu neap˘arat con¸stient!) la o cunoa¸stere pe care o putem numi cunoa¸stere algoritmic˘a. Este cunoa¸sterea implicat˘a de procesul de rezolvare a unei probleme (cum s˘a faci ca s˘a tai pˆainea sau s˘a speli ro¸siile). Tot a¸sa, fiecare membru al echipei de fotbal are o asemenea cunoa¸stere algoritmic˘a. Evident, cunoa¸sterea aceasta nu este neap˘arat formulat˘a discursiv. Nici nu este nevoie, de altfel, s˘a ˆımbrace aceast˘a form˘a. Important este s˘a ¸stie cum s˘a procedeze. Care ar fi rolul antrenorului ca manager? ˆIntre altele, este foarte important ca ea sau el s˘a ¸stie s˘a combine act¸iunile juc˘atorilor. Procesul acesta este foarte complicat. Important este aici doar c˘a avem de a face cu o act¸iune care difer˘a de a oric˘arui juc˘ator din teren. Ea cuprinde, de exemplu, elemente cum ar fi a¸sezarea juc˘atorilor ˆın teren, diverse scheme de joc ¸si a¸sa mai departe. Ceea ce am descris mai sus este o diviziune a muncii care poate avea loc doar ˆın cadrul organizat¸iei respective. Chiar dac˘a juc˘atorii sau antrenorii pot trece de la o echip˘a la alta, mai conteaz˘a ¸si faptul c˘a se cunosc unii pe alt¸ii. Organizat¸ia rezolv˘a ¸si problemele legate de folosirea cunoa¸sterii de care dispun membrii ei, nu doar pe cele legate de costurile negocierii. Ce rol ar avea ˆın contextul unei echipe de fotbal cel sau cea pe care i-am numit generic antreprenori? Ne vom opri asupra unui singur element, dar care poate fi simptomatic pentru rolul antreprenorului: anticiparea act¸iunilor membrilor echipei (inclusiv cele ale antrenorului). S˘a zicem, de pild˘a, c˘a antreprenorul negociaz˘a contractul antrenorului. Cu cˆat va fi pl˘atit? ˆIn ce condit¸ii poate fi ˆınlocuit? Dac˘a antrenorul face o treab˘a proast˘a, dar ia mult¸i bani, operat¸iunea antreprenorului nu a fost eficient˘a. Dac˘a, din contr˘a, ˆın momentul ˆın care echipa cˆa¸stig˘a, antreprenorul ar da chiar ¸si mai mult¸i bani pe un asemenea antrenor, act¸iunea este eficient˘a. Totul este ˆıns˘a o chestiune de anticipare, corect˘a sau gre¸sit˘a, a felului ˆın care se vor articula act¸iunile echipei. Putem vorbi despre act¸iunile organizat¸iei? Desigur c˘a da! Cheia acestei abord˘ari este concept¸ia formal˘a despre act¸iuni. Dac˘a am presupune c˘a o act¸iune se caracterizeaz˘a prin urm˘arirea con¸stient˘a a unui scop, lucrurile ar sta altfel. Desigur, act¸iunile organizat¸iei sunt compuse din act¸iunile fragmentare ale membrilor ei. Dar, ˆın fond, ¸si act¸iunile indivizilor reprezint˘a combinarea unor act¸iuni mai simple. Nu pot s˘a sp˘al vasele dintr-un singur gest. Doar vr˘ajitorii din pove¸sti 18

pocnesc din degete ¸si se schimb˘a totul ˆın jur. Mai mult decˆat atˆat, act¸iunile organizat¸iei (la un moment dat) pot fi ierarhizate. Aici este, de altfel, miezul concept¸iei formale despre act¸iune. Dar cum decurge acest proces de ierarhizare? Acest lucru depinde de structura intern˘a a organizat¸iei. S-ar putea ca o singur˘a persoan˘a s˘a stabileasc˘a ierarhia act¸iunilor; s-ar putea ca organizat¸ia s˘a aib˘a o structur˘a intern˘a democratic˘a ¸si decizia s˘a se ia ˆın colectiv. Important este c˘a organizat¸ia act¸ioneaz˘a ˆıntr-un anume mod, la un moment dat. Act¸iunea plasat˘a ˆın vˆarful ierarhiei este, prin definit¸ie, cea mai valoroas˘a pentru organizat¸ia respectiv˘a. Aici putem face o digresiune (semnificativ˘a pentru desf˘a¸surarea ulterioar˘a a argument˘arii noastre) cu privire la integrarea indivizilor ˆıntr-o organizat¸ie. Ca parte a unei organizat¸ii, individul nu mai are control total asupra ierarhiz˘arii act¸iunilor sale. Chiar dac˘a are putere absolut˘a de decizie, tot depinde de ceea ce ¸stiu ceilalt¸i s˘a fac˘a. Interact¸iunile individului cu ceilalt¸i membri ai organizat¸iei depind de ceea ce el sau ea ¸stie despre ei. Cu alte cuvinte, se bazeaz˘a pe cunoa¸stere; o cunoa¸stere care include evident multe ipoteze (anticip˘ari). Este un tip aparte de interact¸iune, pe care individul s-ar putea s˘a-l prefere schimburilor pe o piat¸˘a. Cedarea controlului asupra propriilor act¸iuni se poate face ˆıns˘a ˆın moduri diverse. Exist˘a o distinct¸ie cunoscut˘a pe care acum o putem adapta ˆın contextul nostru: cea dintre organizat¸ii ˆın general ¸si comunit˘a¸ti. ˆIn sensul adoptat aici, orice comunitate este o organizat¸ie, dar nu orice organizat¸ie este o comunitate. Firmele, de pild˘a, unde membrii sunt pl˘atit¸i pentru a face parte din organizat¸ie, nu sunt comunit˘a¸ti. Salariul, de pild˘a, este interpretat ˆın felul urm˘ator: membrul organizat¸iei prime¸ste un salariu ¸si, ˆın schimbul acestuia, accept˘a ca ierarhia act¸iunilor sale (ˆın cadrul organizat¸iei) s˘a fie stabilit˘a de organizat¸ie. Individul respectiv ˆı¸si face ˆıns˘a socoteli cu privire la ceea ce cˆa¸stig˘a sau pierde (ˆın termeni monetari) dac˘a r˘amˆane ˆın cadrul organizat¸iei. Apartenent¸a la o comunitate nu este ˆıns˘a rodul unei tranzact¸ii b˘ane¸sti. Poate fi vorba de relat¸iile de rudenie, de iubire sau de prietenie. Alteori este vorba de vreo cauz˘a sau o credint¸˘a comun˘a. S-ar putea ca acelea¸si act¸iuni s˘a poat˘a fi executate de o organizat¸ie care ar folosi banii pentru a-¸si recruta membrii. Problema nu este ˆıns˘a aceasta, ci modul diferit de articulare a relat¸iilor ˆıntr-o comunitate. Faptul c˘a nu distingem atent ˆıntre organizat¸ii ¸si institut¸ii, ne face s˘a pierdem din vedere chestiunea asupra c˘areia vrem s˘a atragem atent¸ia: un mod de a remodela ierarhizarea act¸iunilor ˆın seturile de oportunit˘a¸ti. Familia este cel mai bun exemplu. Acela¸si termen din limba natural˘a desemneaz˘a institut¸ia ¸si multiple exemple de organizat¸ii. Acestea sunt, prin natura lor, comunit˘a¸ti, ˆın sensul de mai sus. ˆIn cazul familiei, ˆın unele situat¸ii, este chiar imposibil s˘a se pl˘ateasc˘a un salariu pentru a fi membru de familie (oricum am concepe ideea aceasta). Nu ai cum s˘a pl˘ate¸sti ceva unui copil mic pentru a veni pe lume. De altfel, mult˘a vreme dup˘a na¸stere, relat¸iile nu ar putea fi concepute ˆın termeni b˘ane¸sti. 19

De¸si semnificat¸ia deplin˘a a ideii se va vedea ceva mai tˆarziu, putem s˘a tragem o concluzie la digresiunea noastr˘a. Relat¸iile dintre membrii comunit˘a¸tii sunt de a¸sa natur˘a ˆıncˆat nu putem vorbi despre un calcul al costurilor ¸si beneficiilor. Putem formula aceste concepte! Dar nu are noim˘a operat¸ionalizarea lor, introducerea unui calcul relevant. Dac˘a am, de pild˘a, grij˘a de copilul meu, ˆın ciuda sugestiilor privitoare la reciprocitate, nu am cum s˘a-mi fac calcule cu privire la ce va face copilul pentru mine cˆand va fi mare. Poate nici nu voi tr˘ai atunci, poate nici nu am de gˆand s˘a accept ceva ˆın schimb. Membrii unei comunit˘a¸ti ˆı¸si reordoneaz˘a act¸iunile f˘ar˘a a face calcule cu privire la eficient¸˘a. Indivizii au o deosebit˘a ˆınclinat¸ie c˘atre solut¸ionarea comunitar˘a sau m˘acar organizat¸ional˘a a problemelor lor. Exist˘a o mult¸ime de ideologii cu privire la cˆat de bine ar fi dac˘a am alc˘atui tot¸i o singur˘a familie, dac˘a ne-am iubi ca frat¸ii ¸si surorile. Extrem de popular˘a este ideea unei comunit˘a¸ti nat¸ionale. Nu vreau s˘a discut cˆat de bine sau de r˘au ar fi dac˘a lucrurile ar sta a¸sa. Intuit¸ia mea este c˘a ar fi ¸si imposibil, ¸si r˘au. Alt¸ii, care se vor mai put¸in utopici, ar vrea s˘a transforme ˆıntreaga societate ˆıntr-o firm˘a uria¸s˘a. ˆIntr-o form˘a atenuat˘a, ideea aceasta se transform˘a ˆın insistent¸a de a avea o organizat¸ie (unitar˘a) la nivelul ˆıntregii societ˘a¸ti, nu neap˘arat ceva de genul unei firme. Faptul c˘a ideile de mai sus sunt populare nu le ˆımpiedic˘a desigur s˘a fie gre¸site. Ba mai mult, fac r˘au, ˆın ciuda convingerii sust¸in˘atorilor c˘a ar promova binele. Exist˘a dou˘a probleme colosale care stau ˆın calea ˆımplinirii idealurilor de mai sus. Prima este legat˘a de cunoa¸sterea presupus˘a de extinderea unei organizat¸ii (oricare ar fi forma ei) pˆan˘a la nivelul la care ar ˆıngloba societatea ˆın ˆıntregimea ei. Pur ¸si simplu, aceast˘a cunoa¸stere nu poate exista ˆın principiu. A doua problem˘a este nu mai put¸in interesant˘a, dar diferit˘a de cea de mai sus. Ea prive¸ste diversitatea gusturilor umane ˆın materie de ierarhizare a priorit˘a¸tilor unor act¸iuni. Cu alte cuvinte, ar fi imposibil, din aceast˘a perspectiv˘a, s˘a existe o singur˘a comunitate. Foarte bine ar putea s˘a spun˘a cineva, ¸si ce obstacol ar fi ˆın calea coexistent¸ei armonioase! Nici unul, numai c˘a modul de a coexista poate ˆımbr˘aca o singur˘a form˘a, conform unui argument celebru al lui Ludwig von Mises: calculul economic ˆın termeni monetari. 25 Foarte mult˘a lume are o adev˘arat˘a react¸ie isteric˘a la ideea de mai sus. Tot felul de alte forme de coordonare a act¸iunilor firmelor sau comunit˘a¸tilor au fost sugerate. Problema este c˘a nici una nu are cum funct¸iona. Ce introduce calculul ˆın termeni monetari? O presiune extern˘a asupra organizat¸iei. Aceast˘a presiune este inevitabil˘a. Mai mult decˆat atˆat, este singurul mod de a da un sens operat¸ional conceptului de eficient¸˘a. Conceptul poate fi gˆandit ¸si la alte niveluri. De un calcul nu poate fi vorba decˆat ˆın termeni monetari. 25

Mises(1966) este lucrarea cea mai important˘a pentru ˆınt¸elegerea conceptului de calcul economic.

20

ˆIn rezumat, distinct¸ia introdus˘a mai sus este relativ simpl˘a. Organizat¸iile sunt legate de act¸iuni, ele reprezint˘a forme de combinare a unor act¸iuni ¸si de restructurare a ierarhiilor de preferint¸e ˆıntre act¸iunile care pot fi efectuate la un moment dat. Institut¸iile, ˆın schimb, reprezint˘a constrˆangeri asupra act¸iunilor. Ceea ce am ˆıncercat s˘a facem a fost s˘a consolid˘am aceast˘a distinct¸ie conceptual˘a. Pe de alt˘a parte, problema pe care am deschis-o a fost cea a presiunilor asupra organizat¸iilor generate de cooperarea cu alte organizat¸ii. De ea ne vom ocupa ˆın continuare. O singur˘a precizare suplimentar˘a: termenii de ,,constrˆangere“ ¸si de ,,presiune“ sunt folosit¸i cu sensuri diferite. Dac˘a ignor o constrˆangere, cei care o aplic˘a vor ˆıncerca s˘a-mi impun˘a un cost care s˘a modifice act¸iunile mele ¸si, ˆın final, ar putea s˘a le blocheze ˆın mod direct. ˆIn schimb, cineva care nu vrea s˘a-mi fac˘a un serviciu sau ˆımi cere un pret¸ care mie mi se pare prea mare, exercit˘a o presiune asupra act¸iunilor mele, dar nu-mi impune un cost. Eu sunt cel care-mi impun costul respectiv! Trebuie s˘a restructurez act¸iunile mele (jertfind evident ceva) pentru a obt¸ine cooperarea altcuiva. ˆIn cazul constrˆangerii este exact invers: ceilalt¸i se str˘aduiesc s˘a m˘a determine s˘a-mi restructurez act¸iunile.

8

Calculul economic

Argumentul lui von Mises ment¸ionat mai sus a fost formulat ˆın contextul clasicei dispute referitoare la posibilitatea planific˘arii. Este un argument remarcabil, care are ˆıns˘a semnificat¸ii mai ample.26 Tocmai aceste semnificat¸ii mai profunde ne intereseaz˘a aici. De aceea vom ˆıncerca s˘a reconstruim pe scurt, ˆın termeni cˆat mai generali, argumentul lui Mises. Punctul de plecare ˆıl reprezint˘a natura ,,subiectiv˘a“ a valorilor. Evident c˘a este posibil˘a o interpretare psihologic˘a a acestui caracter subiectiv al valorii. F˘ar˘a a intra ˆın detaliile filiat¸iei istorice a ideii ¸si ˆın interpretarea unor texte ale lui Mises, versiunea pe care o adopt˘am aici este cea nepsihologic˘a. Act¸iunea uman˘a este un obiect formal. De aceea, analiza ei are un caracter apriori. Obiectele formale se deosebesc de cele istorice. Un calendar, cum este cel gregorian, este un obiect istoric. Chiar dac˘a ¸tine cont de mi¸scarea soarelui, convent¸iile sale au un pur caracter istoric. Am putea lua, de pild˘a, drept an unu cu totul alt˘a dat˘a de referint¸˘a. Lucrul acesta este evident dac˘a facem o comparat¸ie cu calendarul introdus de revolut¸ionarii francezi. Dac˘a privim lucrurile strict din punctul de vedere al act¸iunilor (nu al interac¸tiunilor !), obiectul formal care este act¸iunea uman˘a are un caracter structural. Nu putem identifica nici un fel de tr˘as˘aturi cantitative. Putem vorbi despre ierarhizarea, de pild˘a, de c˘atre indivizi, a act¸iunilor. Aceasta genereaz˘a implicit o ierarhie valoric˘a, dar nu ¸si cantit˘a¸ti ata¸sate valorilor respective. ˆIn sensul acesta este ceva ,,subiectiv“. Este vorba deci de o tr˘as˘atur˘a pur structural˘a ata¸sat˘a unui 26

A se vedea ˆın special conceptul de calcul economic la Mises(1966: 206-211).

21

punct anume. Pur ¸si simplu, valoarea este valoare pentru un individ la un moment dat. Dac˘a privim situat¸ia din perspectiva interact¸iunilor, lucrurile se schimb˘a. Dup˘a cum am v˘azut, pe baza cunoa¸sterii de care dispun, unii despre alt¸ii, indivizii pot s˘a-¸si restructureze ierarhiile de act¸iuni, ˆın cadrul unei organizat¸ii. Dar aceast˘a restructurare are limitele ei. Societatea nu se poate transforma ˆıntr-o unic˘a organizat¸ie. Indivizii ¸si organizat¸iile trebuie s˘a fac˘a schimburi. Cˆand schimburile sunt complexe, este imposibil ca ele s˘a se bazeze pe cunoa¸sterea reciproc˘a a preferint¸elor partenerilor. Aici este nevoie de parametri cantitativi ata¸sat¸i bunurilor ¸si serviciilor. Parametrii cantitativi sunt introdu¸si cu ajutorul banilor. Cheia argumentului lui von Mises intervine ˆın acest punct. Banii permit introducerea reperelor cantitative (pret¸urile exprimate ˆın bani). Lucrul acesta nu este posibil ˆıns˘a decˆat pe o piat¸˘a, dotat˘a cu un set de institut¸ii specifice. De altfel, argumentul lui Mises nu este greu de ˆınt¸eles dac˘a ne gˆandim c˘a orice alt mod de a fixa pret¸urile ar fi ,,subiectiv“, ˆın sensul formal, nepsihologic al termenului. Ar fi f˘acut din punctul de vedere al preferint¸elor unui individ sau al preferint¸elor unei organizat¸ii. O dat˘a ce exist˘a pret¸uri exprimate ˆın bani, indivizii ¸si organizat¸iile pot calcula ˆın termeni monetari.27 Eficient¸a cap˘at˘a un sens operat¸ional simplu: fiind dat un buget b, orice act¸iune este eficient˘a dac˘a executarea ei implic˘a mai put¸ine cheltuieli decˆat venituri. Cu alte cuvinte, dup˘a executarea act¸iunii respective bugetul b cre¸ste.28 Argumentul acesta devine deosebit de puternic dac˘a-l privim din perspectiva imposibilit˘a¸tii de a introduce propriet˘a¸ti cantitative ˆın alt mod decˆat cu ajutorul piet¸ei. Evident, pe de o parte, orice sistem de planificare f˘ar˘a piat¸˘a este imposibil. Dar ¸si orice ˆıncercare de planificare folosind simul˘ari ale piet¸ei se love¸ste de problema modific˘arii institut¸iilor.29 Chiar ¸si atunci cˆand problema nu este cea a planific˘arii, argumentul lui Mises este cˆat se poate de semnificativ.30 Important¸a lui decurge din limita pe care o traseaz˘a ˆıntre obiectele formale cu propriet˘a¸ti structurale ¸si cele care au ¸si 27 Pentru important¸a pret¸urilor ˆıntr-o economie de schimb indirect vezi ¸si Rothbard(1970: 201). 28 Atent¸ie ˆıns˘ a ¸si la presiunea pe care o creeaz˘a piat¸a asupra celor care se ofer˘a s˘a act¸ioneze ˆın beneficiul altora: consumatorii sunt suverani (vezi Mises 1966: 270). 29 Exist˘ a o serie de probleme subtile care ¸tin de ideea de anticipare a unor pret¸uri (vezi Mises 1966: 336). Nu ne vom referi la ele aici. Oricum, dup˘a p˘arerea noastr˘a, problemele legate de anticip˘ ari nu fac decˆ at s˘ a ˆınt˘ areasc˘a argumentul prezentat aici. Este de ret¸inut ˆıns˘a ideea lui Mises(1966: 664-665) c˘ a sursa profiturilor este, ˆın ultim˘a instant¸˘a, anticiparea condit¸iilor viitoare. Vezi, de asemenea, observat¸iile lui Mises(1966: 676) referitoare la rolul speculei. Pentru leg˘ atura dintre act¸iune ¸si specul˘a vezi ¸si Rothbard(1970: 6). 30 A se vedea ¸si observat¸iile pertinente ale Mises(1966: 739) referitoare la dec˘aderea Imperiului Roman. Mises arat˘ a cum acumularea prea multor elemente de coercit¸ie din partea diferitelor autorit˘a¸ti duce la dezintegrare social˘ a.

22

propriet˘a¸ti cantitative. Cˆand propriet˘a¸tile sunt structurale, putem opera doar o analiz˘a conceptual˘a a ideii de eficient¸˘a. Cˆand se adaug˘a ¸si propriet˘a¸ti cantitative, se pot face calcule cu privire la eficient¸˘a.31

9

Institut¸iile ca bunuri colective

ˆIn continuare vom examina cˆateva exemple care ne arat˘a consecint¸ele distinct¸iilor introduse pˆan˘a acum. Primul exemplu este extras din opera lui Mancur Olson. Pe de o parte, Olson ofer˘a o excelent˘a prezentare a problematicii raportului dintre guvernare ¸si institut¸ii. Pe de alt˘a parte, el ilustreaz˘a str˘alucitor modul de pune problema institut¸iilor ˆın ¸scoala zis˘a neoinstitut¸ionalist˘a. La prima vedere, Olson(1993) nu este decˆat o reluare a vechii discut¸ii cu privire la originea ¸si rolul statului. Unii s-ar putea s˘a-l g˘aseasc˘a deliberat ideologic. Olson este preocupat s˘a justifice sistemul democratic. De ce nu ar fi monarhia sistemul cel mai bun de guvernare? Monarhul are grij˘a de ¸tar˘a a¸sa cum are grij˘a un gospodar de ograda sa. Nu este el cel mai potrivit guvernant? Intuit¸iile lui Olson sunt democratice ¸si el r˘aspunde desigur negativ la aceast˘a ˆıntrebare. Interesant˘a este ˆıns˘a structura argumentului s˘au. Vom urma o vreme firul argumentului care pare a ne spune ceva despre originile sau, dup˘a caz, justificarea statului. Olson face o distinct¸ie celebr˘a ˆıntre bandit¸ii r˘at˘acitori ¸si cei statornici. Care ar fi preferabili din punctul de vedere al unei populat¸ii sedentare, pa¸snice ¸si productive? Banditul statornic este preferabil. Cel r˘at˘acitor vine ¸si pleac˘a; nu-¸si leag˘a interesele de cele ale populat¸iei sedentare. Banditul statornic, ˆın schimb, trebuie - ca s˘a spunem a¸sa - s˘a jefuiasc˘a ˆın mod chibzuit. Dac˘a le-ar lua oamenilor totul, ar r˘amˆane f˘ar˘a sursa sa de bunuri. Mai mult decˆat atˆat, bandit¸ii statornici ˆıi combat pe cei r˘at˘acitori, pentru c˘a ace¸stia le reduc evident veniturile (Olson 1993: 567-568).32 Ce se ˆıntˆampl˘a ˆın cazul democrat¸iei? La prima vedere, aleg˘atorii nu se pot jefui pe ei ˆın¸si¸si. Nu este chiar a¸sa de simplu ¸si mare parte din studiul lui Olson este consacrat efortului de a distinge avantajele democrat¸iei de cele ale dictaturii. Cheia rezid˘a ˆıntr-o distinct¸ie adesea f˘acut˘a ˆıntre o democrat¸ie neconstrˆans˘a ¸si una constrˆans˘a sau limitat˘a de drepturile individuale. ˆIn democrat¸ia nelimitat˘a, pot s˘a apar˘a coalit¸ii de votant¸i care prelev˘a prin impozitare mari p˘art¸i din veniturile sau averile celor care sunt ˆın minoritate. ˆIn democrat¸ia cu guvern˘amˆant limitat a¸sa ceva nu se poate petrece. Acest tip de democrat¸ie, de fapt, nu democrat¸ia ˆın general are un avantaj decisiv, dup˘a Olson, ˆın raport cu dictatura. Chiar dac˘a o dictatur˘a ar putea fi chibzuit˘a atunci cˆand impoziteaz˘a, exist˘a mari probleme ˆın trecerea lin˘a a puterii dintr-o mˆan˘a ˆıntr-alta. Iar dac˘a un dictator sau, dup˘a caz, un monarh are perspective de a guverna doar pentru scurt˘a vreme, atunci 31

Pentru o prezentare succint˘ a a argumentului chiar de c˘atre Mises a se vedea (Mises 1991). Pˆan˘a la Revolut¸ia Francez˘ a, civilizat¸ia s-a dezvoltat ˆın condit¸iile puterii bandit¸ilor stat¸ionari. 32

23

va impozita pr˘adalnic. De aici inferioritatea altor forme de guvernare ˆın raport cu democrat¸ia limitat˘a (Olson 1993: 570-575). Argumentul lui Olson este seduc˘ator, ˆıntre altele, pentru c˘a ne arat˘a de ce este o problem˘a s˘a se ajung˘a la o democrat¸ie limitat˘a. Este nevoie de un proces anevoios de negociere, care practic poate s˘a aib˘a costuri foarte mari. De aici ¸si explicat¸iile care pun accent pe accidentele istorice pentru a l˘amuri aparit¸ia democrat¸iei limitate.33 Pe de alt˘a parte, dac˘a ne ˆındrept˘am atent¸ia c˘atre nucleul argumentului lui Olson(1993), vedem ¸si ce anume separ˘a abord˘arile economice ale institut¸iilor. S˘a revenim la banditul statornic. Ce ofer˘a acesta, dup˘a Olson ¸si o serie ˆıntreag˘a de alt¸i autori? Ceva ce nu poate fi obt¸inut prin act¸iunea colectiv˘a voluntar˘a (Olson 1993: 568). Este vorba de guvern˘amˆant ca bun public.34 Este mai put¸in important s˘a intr˘am ˆın detaliile definirii bunurilor publice ¸si, cu atˆat mai put¸in, ˆın analiza nuant¸elor unor concepte precum cel de ordine. Interesant˘a este ideea c˘a guvernarea ofer˘a un bun public oarecare. Prin definit¸ie, acesta nu ar fi produs pe o piat¸˘a. Mai mult decˆat atˆat, guvernantul examineaz˘a diferent¸ele dintre ceea ce investe¸ste ˆın producerea bunului public ¸si ceea ce-i revine (Olson 1993: 569). Indivizilor izolat¸i nu le-ar rezulta, conform acestui tip de rat¸ionament, un beneficiu, deoarece cˆa¸stigul personal, ˆıntr-o societate cu milioane de oameni este infim, atunci cˆand este vorba de producerea de bunuri publice.35 La limit˘a, legea (¸si respectarea ei, evident) este un bun public pur, ca la Buchanan(1976: 109). Legea restrˆange posibilit˘a¸tile de act¸iune, prin chiar natura ei, ¸si astfel apare un cost pentru oricine o respect˘a. ˆIn schimb, dac˘a o persoan˘a x ascult˘a de lege, tot¸i ceilalt¸i au un beneficiu (drepturile lor sunt ˆın mai mare sigurant¸˘a). O distinct¸ie important˘a operat˘a aici este cea dintre propriet˘a¸ti structurale ¸si propriet˘a¸ti cantitative. Putem oare duce discut¸ia despre bunuri publice doar ˆın termeni structurali? Cum am putea-o duce ˆın termeni cantitativi? Dac˘a numai piat¸a permite o discut¸ie ˆın termeni cantitativi, atunci despre bunurile publice nu se poate discuta ˆın termeni cantitativi. Se presupune tocmai c˘a piat¸a nu este ˆın m˘asur˘a s˘a ofere asemenea bunuri. Se vede imediat c˘a aici este un punct ˆın care poate s˘a apar˘a o mare desp˘art¸ire 33

Olson (1993: 573) insist˘ a asupra important¸ei unor scrambled constituencies, care ˆımpiedic˘a spargerea unei entit˘ a¸ti politice ˆın mai multe miniautocrat¸ii. Un guvern˘amˆant restrˆans, combinat cu drepturi individuale ¸si un sistem judiciar independent este cheia g˘asirii unui sistem superior fat¸˘a de cel al bandit¸ilor stat¸ionari. 34 Olson vorbe¸ste despre ,,...a peaceful order and usually other public goods as well“ (Olson 1993: 567). 35 Ordinea pa¸snic˘ a are costuri ¸si riscuri. Problema ar fi c˘a, ˆıntr-o societate cu milioane de membri, un individ obt¸ine ,,only about one-millionth of the gain from a collective good, but will bear the whole cost of whatever he or she does to help provide it“ (Olson 1993: 568). Astfel, conform logicii acestui ipotetic calcul al costurilor ¸si beneficiilor, ar exista put¸ine stimulente pentru o contribut¸ie voluntar˘ a la ordinea pa¸snic˘a.

24

a curentelor de gˆandire ˆın problema institut¸iilor. Despre direct¸ia care respinge conceptul de bun public ca atare va fi vorba ˆın sect¸iunea urm˘atoare.

10

Institut¸iile ca parte a piet¸ei libere

O critic˘a radical˘a la adresa ideii de bun public o g˘asim la Rothbard(1970: 883890). Rothbard examineaz˘a ideea de bun public (sau bun colectiv) ˆın conjunct¸ie cu ideea de beneficii externe. Primul lucru pe care-l subliniaz˘a Rothbard, ˆın termenii folosit¸i aici, este c˘a o cercetare formal˘a a act¸iunii este un demers neutru axiologic. El critic˘a tendint¸a de a trage din teoria bunurilor colective concluzii cu privire la extinderea intervent¸iei statului. Pˆan˘a ˆın acest punct ar exista un acord cu autori ca Mancur Olson sau James Buchanan. S¸i ei merg pe ideea c˘a bunurile publice sau colective nu sunt neap˘arat produse de stat. Ele pot fi produse ¸si privat. Rothbard este ˆıns˘a mai radical pentru c˘a el respinge, de fapt, ideea de bun public ca atare. S˘a zicem (vezi Rothbard 1970: 883) c˘a exist˘a un bun care poate fi furnizat numai colectiv. Cu alte cuvinte, dac˘a bunul este furnizat pentru unii, atunci tot¸i beneficiaz˘a de el. De aici, spune Rothbard, nu rezult˘a dou˘a lucruri: (1) c˘a o agent¸ie special˘a trebuie s˘a-l ofere spre consum; (2) c˘a tot¸i trebuie (fort¸at¸i) s˘a pl˘ateasc˘a. Bunului colectiv, observ˘a Rothbard, se presupune c˘a i-ar corespunde o nevoie colectiv˘a. ˆIn acest punct, independent de Rothbard, putem dezvolta o critic˘a a ideii de nevoie ca atare. Acesta ar fi un prim moment a acestei ramuri a argumentului. Al doilea ar fi o critic˘a ˆındreptat˘a ˆımpotriva ideii de nevoie colectiv˘a ca atare. Conceptul nu are sens. Se spune, constat˘a Rothbard, c˘a polit¸ia ˆıi protejeaz˘a pe tot¸i membrii unei comunit˘a¸ti. Evident, ¸si factual lucrul acesta este put¸in credibil. Unele cartiere sunt mai bine p˘azite decˆat altele. Dar ¸si conceptual ideea nu rezist˘a. Un pacifist absolut, care ar respinge orice violent¸˘a, nu se poate socoti protejat de polit¸ie (Rothbard 1970: 884). Secretul argumentului bunurilor colective, dup˘a Rothbard, rezid˘a ˆın ideea c˘a de el beneficiaz˘a ¸si blati¸stii. Dac˘a merg la muzeu ¸si povestesc copilului meu istoria unui tablou, cei care stau ˆın jur beneficiaz˘a ¸si ei de poveste. Evident, dac˘a relatarea mea le aduce vreun beneficiu ˆıntr-un sens sau altul. Este vorba, ˆın orice caz, de un beneficiu extern. Cercul consumatorilor nu poate fi circumscris. De aici decurg dou˘a subramuri ale argumetului, continu˘a Rothbard(1970: 886). ˆIn termenii exemplului meu cu muzeul, a¸s putea fi mai ˆıntˆai acuzat c˘a nu am f˘acut destul pentru ceilalt¸i. Ar trebui poate s˘a le relatez istoria tuturor obiectelor din muzeu? Sau s˘a le ¸tin un curs de istoria artei? Cu alte cuvinte, nu ar trebui s˘a ¸tin cont doar de ceea ce am identificat eu ca fiind interesul meu - ¸si anume educarea copilului meu. Se vede cum revine aici ideea unei nevoi colective cumva obiectiv˘a. Cei care au capacit˘a¸tile necesare ar fi obligat¸i s˘a satisfac˘a asemenea nevoi colective. Evident, asemenea argument nu are cum s˘a ¸tin˘a doar 25

de teoria formal˘a a act¸iunii. Trebuie s˘a adaugi premise de ordin etic pentru ca s˘a decurg˘a o asemenea concluzie. A doua linie de atac ar fi, din contr˘a, ˆın exemplul cu muzeul, s˘a pretind ca beneficiarii externi s˘a pl˘ateasc˘a. Ei sunt etichetat¸i drept blati¸sti ¸si ar trebui fort¸at¸i s˘a pl˘ateasc˘a. Dar, la urma urmei, pentru ce sunt pu¸si la plat˘a? Pentru c˘a le-a pl˘acut povestea? A urma o astfel de direct¸ie ar fi tot una cu a te angaja ˆıntr-o act¸iune cˆat se poate de arbitrar˘a. Dac˘a o gr˘adin˘a mi se pare mie frumoas˘a, decurge de aici c˘a tot¸i care trec pe lˆang˘a ea trebuie pu¸si la plat˘a. Cˆat de mare ar trebui s˘a fie plata ˆın cazurile de mai sus? Se observ˘a aici leg˘atura subtil˘a cu argumentul lui Mises. ˆIn lipsa unei piet¸e nu avem cum stabili pret¸uri. Mai general spus, chiar am putea concepe structural o anume proprietate a unui obiect, nu avem cum s˘a ne referim, ˆın astfel de situat¸ii, la propriet˘a¸tile cantitative. Nici de eficient¸˘a ˆın sens cantitativ nu avem cum s˘a vorbim. A treia linie de atac ˆın problema beneficiilor externe, g˘asit˘a de Rothbard, este cea care pretinde ca beneficiarii potent¸iali s˘a dea subvent¸ii potent¸ialilor binef˘ac˘atori (Rothbard 1970: 889). Este ca ¸si cum o comisie ar stabili, auzind cˆat de bine povestesc eu la muzeu, c˘a tot¸i potent¸ialii beneficiari ai unei asemenea relat˘ari ar trebui s˘a subvent¸ioneze o ¸scoal˘a sau un institut ˆın care eu s˘a-mi cultiv talentul de a spune pove¸sti despre tablouri. Evident, revine ¸si aici problema lipsei unei piet¸e. Cˆat de mari s˘a fie subven¸tiile? Nu exist˘a, ˆın lipsa unei piet¸e, absolut nici un criteriu. Iar dac˘a piat¸a ar exista, subvent¸ia nu ar fi altceva decˆat un mod arbitrar de a ridica pret¸ul pe care-l pl˘atesc cei care ar vrea s˘a achizit¸ioneze produsul (Rothbard 1970: 890). Ar pl˘ati o dat˘a cota de impozit ¸si ar mai pl˘ati ¸si pret¸ul pe care oricum erau dispu¸si s˘a-l pl˘ateasc˘a. Chiar dac˘a am sust¸ine c˘a pret¸ul a fost cumva coborˆat, lucrurile tot nu stau mai bine, deoarece nu ai cum justifica plata pe care o suport˘a cei care nu se ostenesc s˘a beneficieze de bunul respectiv. Bunurile colective sunt extrem de des invocate ˆın literatura despre institut¸ii. De ˆıntrecut ˆın frecvent¸a de utilizare nu le ˆıntrece poate decˆat conceptul de cost al tranzact¸iilor. Coase vorbe¸ste despre un cost al tranzact¸iilor. Buchanan se refer˘a la costul negocierilor. Din perspectiva analizei conceptuale aceasta este probabil o contribut¸ie la analiza ideii de cost. Vedem ¸si alte fat¸ete ale costului decˆat pˆan˘a acum. Nu are ˆıns˘a, din punctul de vedere al teoriei formale a act¸iunii, not¸iunea de cost al tranzact¸iilor aceea¸si problem˘a ca ¸si cea de bun colectiv? Se pare c˘a da! ˆIn lipsa unei piet¸e, cum am estima costurile respective? Ce sens are s˘a fie invocate, la tribunal, cˆand se decide definirea unor drepturi de proprietate? Calculele nu au sens. Nu exist˘a propriet˘a¸tile cantitative necesare pentru a face calculele respective.36 36

Evident, chiar dac˘ a pornesc de la probleme asem˘an˘atoare nu tot¸i autorii ajung la acest gen de concluzii. Pentru Hardin(1968), de pild˘a, problema central˘a este cea a cre¸sterii populat¸iei.

26

Iar dac˘a exist˘a o piat¸˘a pe care pot fi puse ˆın evident¸˘a astfel de costuri, ce rost ar avea birocrat¸ii care se ocup˘a cu reducerea lor? Apare astfel limpede posibilitatea de a trage, ˆın concluzie, o serie de linii de demarcare ˆıntre concept¸iile despre institut¸ii.

11

Liniile de demarcare

Vom ˆıncepe concluziile cu privire la liniile de demarcare ˆıntre concept¸iile despre institut¸ii cu o identificare a patru posibile abord˘ari ˆın funct¸ie de acceptarea sau nu a conceptelor de bun public sau de costuri ale tranzact¸iilor. Acestea sunt tipuri ideale, dar pentru a sugera unele posibile identific˘ari vom mai face o presupunere cu privire la guvern˘amˆant: toate aceste concept¸ii presupun ideea de guvern˘amˆant limitat. Practic, ceea ce arat˘a clasificarea de mai jos este cum guvern˘amˆantul limitat tinde c˘atre zero, pe m˘asur˘a ce avans˘am c˘atre ultimul tip de abordare a institut¸iilor. La ˆınceput, guvern˘amˆantul ar putea fi mai amplu. 1 Primul tip de abordare folose¸ste atˆat ideea de bunuri publice, cˆat ¸si pe cea de cost al tranzact¸iilor. Posibile exemple le g˘asim ˆın opera lui James Buchanan ¸si Gordon Tullock. ˆIn general, aici pare a se ˆıncadra ceea ce se nume¸ste a constitut¸ional˘a“. ,,economie politic˘ 2 Al doilea tip de abordare folose¸ste doar ideea de bun public sau bun colectiv. Posibile ilustr˘ari am putea g˘asi ˆın literatura privitoare la logica act¸iunii colective. Chiar textul lui Mancur Olson citat mai sus s-ar potrivi cu ideea unui demers centrat pe bunuri colective. James Buchanan din Limitele libert˘a¸tii exemplific˘a, de asemenea, o predilect¸ie pentru bunuri publice. 3 Al treilea tip de abordare a institut¸iilor este centrat pe conceptul de cost al tranzact¸iilor. S¸coala analizei economice a dreptului, asupra c˘areia Ronald Coase a exercitat o influent¸˘a decisiv˘a, ilustreaz˘a aceast˘a tendint¸˘a. Un exemplu gr˘aitor cred c˘a g˘asim ˆın opera lui David Friedman. David Friedman s-ar putea s˘a fie, ca s˘a spunem a¸sa, la limita acestei tendint¸e. El este favorabil ideii de limitare la zero a guvern˘amˆantului.37 Autorul vrea s˘ a elimine din demografie ideea de mˆan˘a invizibil˘a, importat˘a din analiza economic˘a. El face o analogie cu problema folosirii libere a unei p˘a¸suni comune. Pentru fiecare p˘astor este eficient s˘ a creasc˘ a dimensiunea turmei sale. Dar acest lucru duce la epuizarea p˘a¸sunii. De aici decurge, dup˘ a Hardin, tragedia. Resursele comune limitate, folosite dup˘a o logic˘a individualist˘ a, ar conduce la tragedie. Ideea este c˘a evitarea tragediei este posibil˘a doar printr-o schimbare institut¸ional˘ a. Analiza lui Hardin este ˆıns˘a ambigu˘a. Dintr-o perspectiv˘a precum cea a lui Mises, tocmai deficient¸ele institut¸ionale sunt cele care duc la tragedie, nu logica individualist˘ a. ˆIn plan mai general, dup˘a cum am v˘azut mai sus, piat¸a f˘ar˘a institut¸ia propriet˘a¸tii private nu are sens. 37 Coase(1991: 256-257) sust¸ine c˘ a statul este aidoma unei superfirme.

27

O prim˘a observat¸ie prive¸ste trecerile graduale ˆıntre tendint¸ele 1-3: un autor sau altul poate s˘a se refere, de pild˘a, tangent¸ial la costurile tranzact¸iilor, dar s˘a pun˘a mai mult accent pe bunuri colective ¸si a¸sa mai departe. Ce ar uni totu¸si orient˘arile 1-3? Dup˘a p˘arerea noastr˘a, ceea ce le une¸ste este admiterea unor concepte de genul celui de cost social sau de eficient¸˘a calculat˘a la nivel colectiv de c˘atre birocrat¸i care dispun de abilit˘a¸ti de calcul ideale. 4 Cea de a patra orientare este abordarea austriac˘a - f˘ar˘a bunuri colective ¸si f˘ar˘a costuri ale tranzact¸iilor. Singurul calcul economic posibil, din aceast˘a perspectiv˘a, este cel f˘acut ˆın termeni monetari. Acest calcul presupune existent¸a efectiv˘a a unei piet¸e. Institut¸iile sunt semnificative - pentru c˘a fac posibil˘a funct¸ionarea piet¸ei sau, din contr˘a, o ˆımpiedic˘a. Ce se ˆıntˆampl˘a dac˘a am abandona presupozit¸ia limit˘arii guvern˘amˆantului? Orient˘arile 1-4 de mai sus ar putea fi puse ˆıntr-un grup pe care-l vom nota pentru uzul prezentelor concluzii - cu II. Grupul I ar fi reprezentat de tendint¸e de a acorda nu doar un mai mare rol guvern˘amˆantului, ci ¸si de a admite c˘a exist˘a efectiv ceva de genul unui bine comun. S¸coala opt¸iunii sociale, ilustrat˘a ideal de Arrow, ar intra ˆın aceast˘a categorie. Se vede imediat cum aceast˘a ¸scoal˘a, dac˘a suntem atent¸i la presupozit¸ii, se diferent¸iaz˘a de ¸scoala opt¸iunii publice a lui James Buchanan (pozit¸ia 1 de mai sus). Din punctul de vedere al filosofiei politice, se pot formula o serie de corolare interesante la clasific˘arile de mai sus. Grupul II poate genera, din punctul de vedere al filosofiei politice, ceea ce am putea denumi liberalism ca guvernare limitat˘a sau nul˘a (pe scurt, liberalism clasic). Ceea ce frapeaz˘a ˆıns˘a imediat este posibila distinct¸ie ˆıntre un liberalism aprioric ¸si unul empiric. Liberalismul aprioric este de genul celui pe care-l g˘asim cultivat ˆın S¸coala Austriac˘a. Pentru acest liberalism exist˘a o serie ˆıntreag˘a de adev˘aruri apriori cu privire la act¸iunea uman˘a, care fondeaz˘a ideea de libertate. Din contr˘a, pozit¸ia empiric˘a ar fi cea dup˘a care libertatea este mai eficient˘a, dar nu apriori, ci pentru c˘a ipoteza cu privire la eficient¸a superioar˘a a institut¸iilor libert˘a¸tii este coroborat˘a de testele empirice. Unora dintre pozit¸iile din grupul I (cele apropiate de grupul II) le corespunde, filosofic vorbind, liberalismul social (sau modern). Ideea de nevoi colective, de pild˘a, este folosit˘a pentru a justifica o guvernare mai extins˘a decˆat ar fi acceptabil din perspectiv˘a clasic˘a. Mutatis mutandis, ¸si conceptul de nevoi individuale poate fi folosit, de asemenea, pentru a justifica extinderea intervent¸iei guvern˘amˆantului. Ceea ce este cel mai interesant ˆıns˘a este c˘a acestea nu sunt singurele clasific˘ari posibile pe baza ret¸elei de concepte dezvoltate mai sus. Vom folosi litere majuscule pentru a ne referi la o serie de alte grup˘ari. Alt˘a clasificare a studiilor referitoare la institut¸ii poate pleca de la accentul pus pe organizat¸ii sau pe piat¸˘a.

28

A Concept¸iile de tipul A favorizeaz˘a rolul organizat¸iilor birocratice.38 B Concept¸iile de tip B sunt centrate pe comunit˘a¸ti (locale).39 C Concept¸ii dup˘a care piat¸a este cea care selecteaz˘a institut¸iile.40 Interesant este c˘a o concept¸ie de tip B este perfect compatibil˘a ¸si ea cu ideea de guvern˘amˆant limitat. Cu alte cuvinte, A-C nu cad exact peste I-II, ci ne permit s˘a gˆandim tot felul de combinat¸ii, ˆın special dac˘a ¸tinem cont de presupozit¸iile ce ¸tin de filosofia politic˘a. Se observ˘a marea varietate de pozit¸ii posibile ˆın filosofia politic˘a. Ideea c˘a ele ar putea fi aranjate pe o ax˘a de genul dreapta-stˆanga este simplist˘a. Este simplist˘a tocmai pentru c˘a varietatea de solut¸ii institut¸ionale posibile nu are o singur˘a dimensiune. Dac˘a vrem s˘a p˘astr˘am ceva din savoarea vechii distinct¸ii dreapta-stˆanga, tot ce r˘amˆane este o problem˘a, care revine constant: cea a presiunii piet¸ei. Poate ea fi ignorat˘a? Este posibil s˘a ne ˆınchidem ˆın comunitatea noastr˘a? Cum ar decurge deschiderea c˘atre restul lumii? Ce sens are ea? Din punctul acesta de vedere exist˘a o institut¸ie care poate fi privit˘a ca o verig˘a ˆıntre individ, comunitate, organizat¸ii ¸si restul lumii: proprietatea privat˘a.41 Proprietatea este, ˆın acela¸si timp, libertate de organizare intern˘a, dar ¸si cadru ˆın care se pot face calcule de eficient¸˘a efective.

Bibliografie [Alchian and Demsetz1972] Alchian, Armen A., and Harold Demsetz. 1972. “Production, Information Costs, and Economic Organization”. The American Economic Review 62 (5): 777–795. [Axelrod1981] Axelrod, Robert. 1981. “The Emergence of Cooperation among Egoists”. The American Political Science Review 75:306–318. [Axelrod and Keohane1985] Axelrod, Robert, and Robert O. Keohane. 1985. “Achieving Cooperation under Anarchy: Strategies and Institutions”. World Politics 38 (1): 226–254. 38

Mises(1966: 308) vorbe¸ste despre contrastul dintre managementul orientat c˘atre profit managementul birocratic. 39 Exist˘a aici un contrast cu concept¸iile de tip Volkswirtschaft de care vorbe¸ste Mises(1966: 323). 40 Cu titlu de ilustrare pentru aceast˘a idee a se vedea ce spune Mises despre sclavie ¸si piat¸˘a. Lipsa de profitabilitate a sclaviei duce la dec˘aderea institut¸iei (Mises 1966: 630). 41 Vezi Mises(1966: 229 ¸s.u.) pentru leg˘atura dintre institut¸ii ¸si un sistem de calcul monetar. Despre proprietate privat˘ a ca institut¸ie vezi Mises(1966: 682).

29

[Buchanan1975] Buchanan, James. 1975. The Limits of Liberty. Chicago: The University of Chicago Press. [Buchanan and Tullock1962] Buchanan, James, and Gordon Tullock. 1962. The Calculus of Consent. Ann Arbor: The University of Michigan Press. Ann Arbor paperback din 1965. [Coase1959] Coase, R. H. 1959. “The Federal Communications Commission”. The Journal of Law and Economics 2:1–40. [Coase1993] Coase, R. H.. 1993. “Law and Economics at Chicago”. The Journal of Law and Economics 36 (1): 239–254. [Coase1991] Coase, Ronald. 1991. “The Problem of Social Cost”. In The Market Economy: A Reader, edited by James L. Doti and Dwight R. Lee, 248–257. Los Angeles: Roxbury Publishing Company. [Coase1997] Coase, Ronald H. 1997. “Natura firmei”. In Natura firmei, edited by Sidney G. Winter Oliver E. Williamson, 25–41. Timi¸soara: Sedona. [Commons1936] Commons, John R. 1936. “Institutional Economics”. The American Economic Review 26 (1): 237–249. [Dolan and Lindsey1988] Dolan, Edwin G., and David E. Lindsey. 1988. Economics. Fifth Edition. Chicago: The Dryden Press. [Eggertsson1999] Eggertsson, Thrainn. Chi¸sin˘au: Cartier.

1999.

Economia neoinstitut¸ional˘ a.

[Elster1989] Elster, Jon. 1989. “Social Norms and Economic Theory”. Journal of Economic Perspectives 3 (4): 99–117. [Friedman1990] Friedman, David. 1990. Price Theory. Second. Cincinnati: South-Western. [Friedman1962] Friedman, Milton. 1962. “Is a Free Society Stable?” Individualist Review 2 (2): 3–10.

New

[Gamble et al.1989] Gamble, Andrew, M. Olson, N. Barry, A. Seldon, M. Hartwell, and Andrew Melnyk. 1989. Ideas, interests and consequences. Londra: Institute of Economic Affairs. [Guash and Hahn1997] Guash, J. Luis, and Robert W. Hahn. 1997. The Costs and Benefits of Regulation: Some Implications for Developing Countries. World Development Report. [Hardin1968] Hardin, Garrett. 1968. “The Tragedy of the Commons”. Science 162:1243–1248. 30

[Hayek1991] Hayek, Friedrich A. 1991. “The Creative Powers of a Free Civilization”. In The Market Economy: A Reader, edited by James L. Doti and Dwight R. Lee, 77–79. Los Angeles: Roxbury Publishing Company. [March and Olsen1984] March, James G., and Johan P. Olsen. 1984. “The New Institutionalism: Organizational Factors in Political Life”. The American Political Science Review 78 (3): 734–749. [Mises1966] Mises, Ludwig von. 1966. Human Action. Third Revised Edition. Chicago: Contemporary Books. [Mises1991] Mises, Ludwig von. 1991. “Private Property and the Government and the Impracticability of Socialism”. In The Market Economy: A Reader, edited by James L. Doti and Dwight R. Lee, 85–90. Los Angeles: Roxbury Publishing Company. [Mitchell1935] Mitchell, Wesley C. 1935. “Commons on Institutional Economics”. The American Economic Review 25 (4): 632–652. [North1991] North, Douglass C. 1991. “Institutions”. Journal of Economic Perspectives 5 (1): 97–112. [Olson1993] Olson, Mancur. 1993. “Dictatorship, Democracy,and Development”. American Political Science Review 87 (3): 567–576. [Pan˘a1999] Pan˘a, Marilena. 1999. “Institut¸iile:,,daruri“ ¸si ,,investit¸ii“ de ˆıncredere”. In Fet¸ele schimb˘ arii, edited by Dan Chiribuc˘a ¸si alt¸ii Ionica Berevoescu, 166–174. Bucure¸sti: Nemira. [Peters1999] Peters, Guy. 1999. Institutional Theory in Political Science. Londra, New York: Continuum. [Quine1960] Quine, Willard Van Orman. 1960. Word and Object. Cambridge, Massachusetts: The MIT Press. [Rothbard1970] Rothbard, Murray. 1970. Man, Economy and State. Los Angeles: Nash Publishing. [Salerno1993] Salerno, Joseph T. 1993. “Mises and Hayek Dehomogenized”. The Review of Austrian Economics 6 (2): 113–146. [Shand1984] Shand, Alexander H. 1984. The Capitalist Alternative: An Introduction to Neo-Austrian Economics. New York: New York University Press. [Sigler1987] Sigler, George J. 1987. The Theory of Price. Fourth Edition. New York: MacMillan.

31

[Veblen1909] Veblen, Thorstein. 1909. “The limitations of marginal utility”. The Journal of Political Economy 17 (9): 620–630. [Williamson2000] Williamson, Oliver. 2000. “The New Institutional Economics: Taking Stock, Looking Ahead”. Journal of Economic Literature XXXVIII (3): 595–613. [Williamson1997] Williamson, Oliver E., Sidney G. Winter, ed. 1997. Natura firmei. Timi¸soara: Sedona. Traducere de Simona Mocut¸a ¸si Mihai Duda¸s.

32