Wide Awake 6

6. Caramel Comforts EDWARD Restul saptamanii a mers dupa un ritual uimitor cu chioscuri, prajituri, si par castaniu umed. Noptile erau intotdeauna cele mai bune. Era cumva ciudat cum noptile erau inainte partea cea mai rea din timpul zilei, si acum era complet schimbat. Mi-a trebuit ceva timp sa-mi fixez niste reguli stricte in legatura cu acest aranjament. In primul si in primul rand, nu puteam sa o fac pe Bella sa se simta inconfortabil in niciun fel. Cu aversiunea ei fata de barbati, stiam ca si cea mai mica greseala ar supara-o. In al doilea rand, nu puteam sta cu Bella la scoala. Asta era ceva necesar, dar regula asta a trebuit sa o fixez fara respect. In al treilea rand – unde puteam sa o protejez pe Bella fara greseli neprevazute care sa descopere chestia asta si sa fac fata maniei lui Alice si a tone de oameni – o voi face. Marti noaptea, am introdus-o pe Bella in simfoniile sucite, care era muzica lumii mele. Ea lua o casca, si eu la fel. Apoi aratam melodiile mele preferate, stand la o distanta foarte precauta de ea, ca sa nu fiu motivul pentru “ Ciudata cu caderi emotionale numarul cinci”. Am inceput cu chestiile mai usoare, fireste. Putina muzica clasica inainte sa o introduc in ramurile heavy. Ea a parut ciudat de curioasa de tot ceea ce ii aratam, de parca n-a mai vazut lumea exterioara inainte. Intotdeauna ma surprindea cu reactiile ei la cantece. Cateodata puneam ceva si imi tineam respiratia, asteptand grimasa plina de dezgust, si in loc de asta, ea isi ridica un colt al gurii si isi inlclina capul odata pe ritmul melodiei. Fata mea avea gusturi bune. In cele din urma s-a intors spre mine cu o expresie precauta. - Te-am vazut cumva azi cu Mike? A intrebat pe un ton dezaprobator. M-am panicat putin, nestiind ca ea ne-a vazut impreuna, si, ca atare, nu m-am gandit la o poveste de rezerva. M-am strambat. - Voiam doar sa vorbesc cu el despre ceva ce s-a intamplat la petrecerea de vineri. Nu era o minciuna. Practic, el s-a apropiat de Bella la petrecere, si practic, am vorbit cu el. S-a uitat la mine de parca urma sa ma intrebe mai multe despre situatia cu Mike, asa ca am schimbat lejer cantecul, cu unul hard si galagios. Ca sa-mi mareasca surpriza, Bellei parea ca aproape ii place. N-a mai adus vorba despre asta. Si ziua urmatoare la scoala, Newton si-a tinut ochii necinstiti si antrenati spre tabla cand Bella a intrat la biologie. Am fost multumit ca a trecut o zi fara sa aud vesti noi despre “ Ciudata cu caderi emotionale numarul cinci”. Si, din fericire, Jazz n-a mai comentat despre Bella, focalizandu-si toata atentia pe ceea ce facea Brandon. Bun baiat. Miercuri seara am intampinat o Bella distrata. Era ceva ce am inceput sa observ. A adormit. Puteam oricand sa spun cum isi indrepta ochii in jurul curtii, inconjurata de tensiune. Instinctiv, desi am incercat sa mentin lucrurile usoare, stiam ca avea nevoie sa se descarce. Asa ca am renuntat. Am afisat cea mai buna expresie “Edward ingrijorat si bland” si am sperat ca era confortabil pentru ea, in timp ce ma asezam la locul meu pe banca. - Ce este? Am intrebat incet, luand o prajitura. A parut usor luata prin surprindere de intrebarea mea, ca si cum nu se astepta sa fie atat de remarcabil. Si probabil ca pentru altii nu era. Dar ea ma lasa s-o vad pe Bella Reala, cum o lasam si eu sa-l vada pe Edward Real. A inceput sovaielnic sa povesteasca despre cel mai recent vis al sau. Semana mult cu ultimul. Exact ca ultimul, de fapt. Dar de data asta n-a ocolit. A intrat direct in detaliile chinuitoare. Am remarcat sunetul degetelor ei frangandu-

se cand a incercat sa reziste, si cat de mult sange a tasnit din buza ei cand a muscat-o. Mi-a spus despre cum auzea ea tipetele mamei ei prin perete in linistea intunecata din dulapul ei. Si la mentionarea mamei ei, Bella a facut ceva ca m-a buimacit complet. A plans. Nu hohote de plans sau ceva, doar randuri de lacrimi rostogolindu-se peste obrajii ei palizi. La dracu`, mi s-a frant inima cand am vazut-o plangand. Muream sa o fac sa se simta mai bine, sa fac altceva in afara de doar sa stau acolo pe banca ca o statuie. Dar stiam mai bine. Cel mai bun lucru pe care puteam sa-l fac era sa ascult. Si asa am facut. Cand i-a aparut remuscarea pe fata din cauza ca m-a “impovarat” cu visele ei, i-am spus automat despre cel pe care l-am avut eu cu o zi in urma; i l-am aratat pe al meu. Cu aceeasi moneda. Sange pentru foc. Si dupa ce am terminat cu visele noastre horror, doar am stat acolo si am mai ascultat muzica, mancand prajituri. Incercand si reusind sa recastigam atmosfera linistita de mai inainte. Amandoi refuzand visele blestemate sa distruga inca o secunda din viata noastra, ceea ce nu era necesar. De aceea si joi noaptea a fost placut. Doar eu si fata mea stand in jurul cutiei cu prajituri, chicotind incet la numele stupide ale formatiilor. Mi-a povestit putin despre viata ei din Phoenix, lasand deopartea tot ceea ce avea legatura directa cu mama ei. Apoi am mai descoperit ceva despre Bella, inca un lucru pe care il aveam in comun. - Ai fost intr-un camin? Am intrebat, nevenindu-mi sa cred. Am fost in cateva camine inainte sa ma adopte Carlisle. Erau scarboase a dracului. - Mda, a oftat. N-am vrut sa fiu o povara pentru Esme si toate alea. A murmurat si a ridicat din umeri. Suna tipic Bella sa nu-si faca griji pentru sine. - Dar… in cele din urma a trebuit sa plec din locul ala. Erau prea multi… oameni. A murmurat uitandu-se intens in jos la iPod. Stiam ca atunci cand zicea “oameni” se referea la barbati. Baieti. Ma rog. M-am simtit surprinzator de induiosat. A riscat toata porcaria aia si Ciudatele caderi emotionale numai sa o scuteasca pe Esme de prezenta ei. Avea o expresie de regret pe fata cand a pus iPod-ul pe masa, cu umerii inconvoiati, ca si cum se gandea la esuarea planului ei de a sta in Phoenix. Si pentru ca sa fim chit, i-am spus despre mine. - Am fost in cateva camine inainte ca Daddy C – am aratat peste umar cu degetul mare spre casa, si am ridicat iPod-ul – locul ala sa ma adopte. Am continuat distras in timp ce schimbam cantecele. - Totul a fost destul de varza. Oamenii vroiau tot timpul sa te testeze si alte prostii, ca si cum le incalcai teritoriul. Am marait si am ridicat din umeri, amintindu-mi toate bataile pe care le-am primit in caminele din Chicago. Bella s-a gandit tacuta un moment inainte sa vorbeasca din nou. - Cum v-ati intalnit, tu si Dr. Cullen? A intrebat incet. Ahh. Asta era o amintite placuta pentru mine, asa ca am zambit automat. - Eram in spital, bolnav de gripa. Carlisle era doctorul meu acolo, in Chicago. Ne-am apropiat in timpul in care am stat acolo. Tarfa care avea grija de mine a venit intr-o zi complet manioasa pentru ca cineva a furat ceva de la ea – am facut o pauza, uitandu-ma la Bella scuturandu-mi capul – tampenii din caminul ala. Prea multi copii inchisi intr-o cladire tind sa faca asta. Mi-am dat ochii peste cap si am continuat. - Oricum, Daddy C a intrat inauntru si a vazut-o pe nebuna aia tipand la mine, intins pe patul de spital, blonav si dezgustator, si el – am facut o pauza, chicotind si zambind larg la amintirea pe care mi-o aduceam aminte perfect. El i-a spus sa se care dracului din spital si sa vina inapoi cand isi gaseste nu stiu ce organ zbarcit din inima ei.

Am ras cu adevarat acum, deplin si consistent. Acela a fost momentul definitoriu al existentei mele. Zacand bolnav si transpirat pe patul de spital, pe moarte, si expresia fetei mele cand l-am auzit pe seriosul Daddy C spunand “la dracu`” a fost probabil un moment cheie. Bella radea cu mine, moale si muzical, cu capul dat pe spate, si si parul ei umed leganandu-se in briza cetoasa. Odata ce m-am oprit din ras, am continuat, scuturandu-mi capul. - Deci, cand m-a stabilizat si m-am facut mai bine, m-a adus la el acasa intr-o noapte, facand toate prostiile alea legale, si m-a adus pe mine si pe Emmet aici, o luna mai tarziu. Am spus ridicand din umeri. - Pare un om minunat daca te-a luat la el pur si simplu. Cred ca il iubesti foarte mult. A spus moale, cu un mic zambet jucandu-i pe buze. - Il iubesc pe Carlisle in felul meu. Incearca sa nu poarte prea patern cu mine… din cauza trecutului meu… dar e destul de cool. Am spus sincer. Am petrecut o buna parte din noapte povestind despre camine. Aveam cateva povestiri destul de bune. Dar si Bella. Unele erau triste, altele erau vesele. Eram incantat de faptul ca mai aveam ceva in comun. In cele din urma, conversatia a condus catre scoala si oamenii ingrozitori care o frecventau. Cand Bella a mentionat-o pe Jessica Stanley, m-am strambat de dezgust din reflex. - Ce? A intrebat cu un mic zambet amuzat, muscand dintr-o prajitura. Am pus prajitura mea jos, pentru ca sunetul numelui aluia imi provoca greata. Eram usor sovailenic in a-mi discuta trecutul romantic cu Bella, pentru ca imi era frica ca s-ar simti inconfortabil. - Ce? Trebuie sa-mi spui! A spus ea chicotind, inca amuzata. Si pentru ca fata mea avea felul acela de putere asupra mea, am stiut ca trebuia sa torn tot despre tarfa Stanley. Mi-am sucit capul si am oftat. - Nu e nimic. Numai ca Jessica si cu mine am avut un fel de… - am facut o pauza si mi-am incruntat sprancenele, inclinandu-mi putin capul intr-o parte, incercand sa gasesc cuvantul potrivit pentru ceea am avut, si esuand - … chestie. Am terminat neconvingator. Pentru un moment ceva a scanteiat in ochii Bellei, desi nu puteam decide ce anume. Imediat a adoptat expresia lipsita de emotii pe care o avea la scoala. Nu-mi placea prostia asta. Se presupunea ca trebuia sa fie Bella cea normala in prezenta mea, si acum am spus ceva ce a stricat asta, incalcand regula numarul unu. - Oh. A spus incet. Cel fel de chestie? A intrebat, inca avand expresia aceea lipsita de emotii pe care o uram ca dracu`. Imediat am stiut ca sub nicio forma nu aveam sa-i spun despre noaptea mea de napasta cu Stanley. In loc de asta, m-am dat inapoi de la subiect, nevrand sa mint, dar stiam ca s-ar putea sa fie nevoie de asta, ca sa-i alung expresia aia blestemata de pe fata. Am suierat neglijent intr-un sens batjocoritor. - Ea are niste tendinte prostesti de hartuire care, pe scurt, ma includ si pe mine. Asa. Asta nu era o minciuna. M-am rugat sa fie de ajuns si sa nu fie nevoie sa inventez o poveste intreaga. Din fericire, era de ajuns. Doar si-a sucit capul si a mormait ceva de genul “blonde tampite” care m-a facut sa rad. Dupa cateva glume in legatura cu Newton, expresia aceea i-a disparut, si noaptea era salvata. Eram obositi. Chiar foarte obositi. Si cand Bella a venit la biologie vinerea urmatoare la amiaza, stiam ca trebuie sa doarma putin. Ochii ei erau complet deconcentrati, rotindu-se incet in capul ei. Eu uteam sa prind o ora sau doua de somn dupa scoala in fiecare zi, dar

parea ca Bella nu face asta. Ingrijorat ca ar putea intra pe teritoriul periculos, si luand in considerare profesorul inlocuitor pe care il aveam, am decis sa incalc una dintre regulile mele. Rupand o bucata de hartie din cartea cu schite in care desenam, i-am scris un bilet scurt. O sa te trezesc. Spunea tot ce era de spus. Va intelege la ce ma refer. L-am impaturit si l-am impins sub partea ei de masa cand nu se uita nimeni, toti prea ocupati cu libertatea oferita de absenta domnului Banner ca sa observe altceva in afara de conversatiile lor. L-a deschis incet, chinuindu-se sa citeasca cuvintele, inainte sa-l mototoleasca dand din cap aprobator, si apoi si-a intins ezitant capul acoperit de gluga jos pe masa. Mi-am luat treaba foarte in serios, stiind exact cat de mult Bella nu vroia sa viseze. Asa ca am ascultat intens cum respiratia ei s-a incetinit intr-un ritm incet si constant. Dupa cateva minute am inceput sa aud sunetul moale, aproape sforait, pe care fata mea il facea intotdeauna cand dormea. Era cel mai linistit si mai calm sunet. Ma facea si mai obosit decat eram deja, dar m-am luptat sa stau atent, agatandu-ma de fiecare respiratie a ei… asteptand ca visul sa inceapa, si sperand foarte tare sa nu inceapa. Dar a inceput. Patruzeci si cinci de minute mai tarziu, l-am auzit. Era o diferenta slaba intr-adevar; respiratia ei devenea sacadata… mai grea, si accelerandu-se de la minut la minut. Am luat asta ca un semn, si mi-am ridicat cizma de pe podea si am impins-o usor in piciorul ei fara sa-mi iau privirea de la cartea cu schite. Nimic. Mai tare de data asta, exact la fluierul piciorului. S-a ridicat brusc, invartindu-si ochii inrositi in jurul clasei. Noroc ca in sala era galagie din cauza conversatiei si nimeni nu a observat deranjul. Si-a frecat ochii furioasa si mi-a trimis o privire plina de multumire, inainte sa-si scoata o carte din ghiozdan si sa o citeasca concentrata. M-am simtit ca dracu` toata ziua. M-am gandit ca o sa ma prinda un fel de raceala cand am stranutat pentru a suta oara in ziua aia, bagand mana in ghiozdan sa caut servetele. Miam suflat nasul zgomotos, nebagand in seama cu adevarat oamenii care s-au intors sa se uite la mine. Doar le-am adresat o privire care spunea clar Duce-ti-va la dracu` toti. Bella s-a uitat la mine prin valul ei de par pentru un moment cu o expresie concentrata pe fata, dar eu am continuat sa schitez. Doar o raceala, ce mare lucru. Asta se intampla cand petreci in noiembrie 5 ore pe noapte afara, in ploaia rece si cetoasa. A meritat. Cand a sunat clopotelul, mi-am tarat fundul obosit, infrigurat si mucos afara din clasa si am decis ca ma simteam destul de rau incat sa merg acasa mai devreme. M-am intalnit cu Jazz pe hol cand mergea spre clasa lui si i-am spus sa mearga acasa cu Rose. El s-a uitat la mine de parca era pe cale sa se planga, inainte sa ia cu adevarat in considerare aspectul meu. A lasat prostia aia deoparte. Edward bolnav era Edward iritat. Am mers intai pe la spital sa-i spun lui Daddy C care era treaba, si poate sa iau ceva pastile ca lumea. Trecand pe langa toate asistentele care isi stiau numele, m-am indreptat spre biroul lui Carlisle, fornaind si simtindu-ma ca dracu`, si decizand ca poate ar fi mai bine ca la noapte sa stau inauntru. Umerii mi s-au lasat putin cand m-am gandit la asta. Carlisle s-a uitat la nasul meu rosu si la ochii mei inrositi si i-a aparut pe fata o expresie de cunoastere. - Esti bolnav. A spus incruntandu-se in timp ce eu m-am asezat in scaunul lui de piele de cealalta parte a biroului. Eu doar am dat din cap aprobator spre el si mi-am suflat nasul, gemand de dezgust.

A zambit linistitor, dar a inceput sa-mi faca o multime de teste tampite, ingrijorat sa nu ma prinda iar gripa. Dupa multe ghionturi si impulsuri si multa rezistenta din partea mea, a concluzionat cu ceea ce deja stiam. Venea nenorocita de raceala. Multumesc foarte mult pentru inutilitate Daddy C. M-a trimis acasa cu niste medicamente si mi-am petrecut toata noaptea simtindu-ma mizerabil. Pentru ca eram bolnav, pentru ca nu era nicio nenorocita de cale sa ies toata noaptea in frig si umezeala, pentru ca pentru prima noapte din saptamana in care nu aveam sa-mi vad fata. BELLA Eram singura in bucatarie din nou sambata noaptea, cum eram de obicei inainte sa apara Edward. Ma uitam din cand in cand precauta pe fereastra, asigurandu-ma ca el chiar statea inauntru in seara asta, in timp ce mestecam in oala cu supa de legume. Stiam ca era bolnav. Rose i-a spus lui Alice dupa scoala cand a trimis o privire intrebatoare spre Jasper, stand ghemuit in Jeep-ul lui Emmet. Asa ca nu am fost surprinsa cand nu a aparut la chiosc noaptea trecuta. De fapt, eram incantata. Nu vroiam sa raceasca si mai tare din cauza sesiunilor noastre nocturne. Aceasta ultima saptamana a fost divina. Edward a venit in fiecare seara cu iPod-ul lui, aratandu-mi o parte foarte personala a lumii sale. Adoram fiecare parte din ea. Adoram ca ii placea muzica clasica, desi daca vorbeai cu el nu aveai sa ghicesti niciodata asta. Adoram ca iubea atat de mult prajiturile mele si intotdeauna facea cumva sa-mi spuna asta. Adoram felul politicos in care pastra distanta fata de mine cand ascultam muzica, fara ca macar eu sa ii cer. Adoram faptul ca stia cand am avut un vis si aveam nevoie sa vorbesc despre asta. Adoram ca intotdeauna imi povestea si el visele lui si nu ma mai simteam asa o ciudata. Avea defectele lui, bineinteles. Nu sunt complet oarba. Cateodata aveam impresia ca numi spunea adevarul gol-golut. Era precaut in raspunsurile pe care mi le dadea, nevrand sa ma minta, dar in acelasi timp imi ascundea unele lucruri. Chestia cu Mike de exemplu… Stiam ca era ceva mai mult. Desi nu mi-as baga nasul niciodata. Pentru ca el niciodata nu ar face-o. Am vrut atat, dar atat de mult asta incat aproape ca ma sufocam, cand mi-a spus despre Jessica. Am avut un scurt moment de gelozie inainte sa-mi compun masca. M-am rugat ca el sa n-o poata vedea, dar mi-a fost frica ca a vazut-o cand se tot invartea pe langa subiect. Gandul ca el ar putea fi cu… paraşuta aia fara creier m-a facut nefericita. Nu era corect. Ca cineva ca Jessica Stanley putea fi cu Edward, dar eu eram fortata sa stau la patru metri distanta de el in fiecare noapte ca sa nu ma isterizez la atingerea lui. N-as putea niciodata sa fiu ceva de genul asta cu el. Cum ar spune Edward… ma irita. Dar mi-am retinut comentariul sarcastic si amar pe care am vrut sa-l fac despre felul cum el s-ar putea descurca mult mai bine, si doar sa trec peste asta. Fiindca, chiar daca nu aveam aversiunea asta nebuneasca, cine spune ca va fi interesat oricum? Cand Edward este implicat, ar trebui sa iau ceea ce pot obtine. Si sunt foarte sigura ca Edward era mult mai deschis si mai sincer cu mine decat a fost vreodata cu Jessica Stanley. Asta este singurul lucru care m-a tinut sanatoasa la minte in noaptea aia, si faptul ca facea mişto de Mike. Si vineri la scoala, si-a incalcat propria regula, si mi-a trimis un biletel intr-o clasa plina de oameni. Nu a fost prea mult. Dar ma facea sa ma simt bine stiind ca el ma urmarea prin scoala destul de indeaproape incat sa observe cat de epuizata eram. Probabil nu la fel de mult pe cat il urmaream eu pe el, dar… din nou… iau ce pot. Dar el era acum bolnav, si eu nu m-am putut abtine san u ma simt usor responsabila. Bineinteles, nu l-am fortat eu sa petreaca timp cu mine afara in fiecare noapte, dar, dintr-un oarecare motiv m-am simtit cam rau. Si in timp ce ma indreptam spre intunericul din

curtea din spate a Cullenilor, la peretele acoperit cu grilaj de sub balconul lui, purtand in spate un ghizdan vechi plin cu prajituri Caramel Conforts si supa fierbinte, gluga pe cap hoţeşte, mi-am spus ca asta este motivul pentru care fac asta. Ma simteam rau… chiar responsabila. Nu avea nimic de-a face cu faptul ca am alimentat fara rusine nevoia de a-l vedea in ultimele treizeci si doua de ore. Nu ca nu tin socotealat sau altceva. Sa ma asigur macar ca e bine. Adica, sigur, Carlisle era doctor, dar cateodata ai nevoie de mai mult decat medicina ca sa te faci bine. Si tinerea lui Edward in casa cu siguranta se lipsea de acest tip de ingrijire. Asa ca stateam sub balconul lui uitandu-ma la ferestrele luminate, tensionata, agitata si incantata ca aveam sa-l vad din nou. As putea sa faca sta. Pot sa fac asta. L-am vazut pe Edward facand asta de multe ori inainte, asa ca doar va trebui sa ii urmez exemplul. Agitata, mi-am pus piciorul pe grilaj, testand daca este destul de puternic incat sa sustina cele patruzeci si opt de kilograme ale mele, si am inceput incet sa ma catar, simtindu-ma din ce in ce mai patetica cu fiecare pas care ma aducea mai aproape de balconul de la etajul al treilea. Cu cine naiba incerc sa glumesc? Am lasat patetismul acum cateva zile. M-am catarat mai sus, aproape de balcon si m-am simtit si mai tensionata cand inima imi bubuia zgomotos in piept. Mi-era frica sa ma uit in jos, asa ca nu m-am uitat, doar am continuat sa ma catar. Parea ca e mai inalt decat mi se paruse cand eram pe pamant. In sfarsit, am ajuns la balconul lui si m-am urcat putin mai sus ca sa-mi fac niste spatiu sa trec peste grilaj. Ridicandu-mi piciorul peste grilaj cat de incet am putut, piciorul meu a atins gentil podeaua balconului. Am expirat lung cand mi-am lasat toata greutatea pe podea. Incet, mi-am ghidat piciorul stang peste grilaj, si in cele din urma stateam in balconul lui Edward Cullen. M-am indreptat spre usile frantuzesti care dadeau spre camera lui. Aveau o cortina trasa, asa ca nu am putut vedea nimic inauntru. Dintr-o data am inceput sa ma panichez. Cuvintele lui Edward imi rasunau zgomotos in cap, alegandu-si un moment destul de prost sa-si faca loc in memoria mea. Tendinte prostesti de hartuire. M-am strambat la mine insami cand am intins un pumn spre usile de sticla. Injurandu-ma pe mine si tendintele mele prostesti de hartuire, am batut usor cu articulatiile degetelor in sticla, si m-am dat inapoi, tinandu-mi respiratia. Mi-a luat un moment sa ma gandesc cat de rau putea fi daca saream de aici. Apoi am realizat umilirea pe care aveam sa o simt daca, caderea nu ma omora, si maine dimineata ma va gasi Dr. Cullen cand se va uita pe fereastra de la bucatarie. Dintr-o data parea mai intuneric afara. Puteam simti intunericul sufocandu-ma in timp ce asteptam ca Edward sa raspunda la usa. Deodata, una dintre usi s-a deschis brusc, facandu-ma sa tresar. Am ramas cu gura usor deschisa de soc in timp ce ma holbam nestanjenita la Edward stand in cadrul usii. Ochii lui erau o combinatie intre confuzie si soc, si arata ingrozitor. Nasul lui drept perfect era acum rosu si lucios, si avea o patura stransa in jurul lui. Parul lui era si mai dezordonat decat de obicei, si era neobisnuit de palid. Stand acolo in balconul lui, in aerul rece si umed, frangandu-mi agitata mainile, am realizat ca trebuie sa fac ceva, si inca repede. El doar se uita la mine cu o expresie de necitit pe fata. - Bella? A intrebat ragusit. Am tresarit la sunetul vocii lui nazale, ingrosate. Neavand destula incredere in mine sa vorbesc, mi-am tras geanta in fata si am cautat in ea rapid, scotand afara bolul mare acoperit, cu supa inca fierbinte. I-am intins-o cu capul jos, simtindu-ma ca o fata de 4 ani care ii arata taticului un desen vulgar pe care l-a desenat, uitandu-ma la cizmele mele ude.

Dupa un moment, am simtit ca bolul a fost luat din mainile mele, asa ca m-am uitat in sus. Si aproape m-am prabusit de usurare cand Edward si-a intors o parte a gurii sale intr-o jumatate de zambet si a ridicat o spranceana la mine. Expirand, am decis ca ar trebui sa profit de ocazie ca sa-mi explic prezenta aici. Dar uitandu-ma in ochii verzi profunzi si intensi ai persoanei din fata mea, am spus cel mai rau lucru posibil. - Promit ca nu am tendinte prostesti de hartuire. Am trantit-o inainte sa detin destul control incat sa ma opresc. Imediat, fata mea a devenit fierbinte. Oh, sper ca glumesti cu mine… Edward a stat nemiscat pentru un moment, inainte sa-si arunce capul pe spate intr-un ras ragusit. Dezbateam daca asta este un semn bun sau nu, asa ca am stat nemiscata, asteptand ca el sa-si stapaneasca rasul. Sperand ca pe seama Jessicai Stanley, si nu a mea. In cele din urma a incetat si s-a uitat in jos la mine, ochii plini de o bucurie usoara si amuzament. - La naiba, Bella. Asta-i prima data in ultimele doua zile cand rad. A spus el prin gatul ragusit, inainte sa intre inapoi in camera si sa spuna peste umar: - Misca-ti fundul inauntru inainte sa te imbolnavesti si tu. Cu un zambet atat de larg incat am crezut ca o sa mi se franga fata in jumatate, am intrat in caldura dormitorul luminat al lui Edward, inchizand usile de sticla in intunericul din spatele meu.