Wide Awake 1

Wide Awake - Treaz de-a binelea – 1. Gingerbread Zombies BELLA Urasc camera asta. Cu o pasiune adanc inradacinata si aprinsa a un milion de iaduri. Chiar nu vreau sa fiu melodramatica. Dar asa este. La lumina zilei, este aproape suportabil. Dar acum, in apropierea miezului noptii, este altceva. Intuneric, singuratate, sufocare si colturi si crapaturi ascunse. Pot sa simt teama familiara si panica urcandu-mi in piept numai deschizand usa. Nici macar nu pot avea un dram de confort de la luna noua in seara asta, blocata de norii prezenti aici mereu si nici din cauza ciudatei si maretei vile a Cullenilor in fata ferestrei mele. Matusa Esme si Alice au lucrat din greu sa decoreze aceasta camera pentru mine; aproape am simtit un ghimpe de vinovatie, cand am ajuns destul de departe sa-mi smulg ghiozdanul de pe podea de langa usa si am iesind fugind din camera spre bucatarie. Aici mi-am petrecut noptile de cand m-am mutat in Forks, Washington acum o saptamana. Bucataria era calduroasa si deschisa. Intotdeauna luminoasa si plina de amintiri placute. Nu mi s-a intamplat niciodata ceva ingrozitor in bucatarie. Am facut tot felul de prajituri de cand am ajuns. Esme a fost la inceput iritata sa predea sarcinile bucatariei unei fete de 17 ani, dar pana la urma a cedat vazand cat de mult imi place sa ma ocup de bucatarie. Si era ceva iesit din comun sa-i placa cuiva ceea ce imi facea si mie placere. Asa ca mi-am facut cu grija o rutina din a-mi petrece noptile aici, gatind, pregatind mancare la cuptor sau facand teme. Orice in afara de a dormi in acel mizerabil si intunecat dormitor. Cei din Phoenix o numeau insomnie. Mi-am insusit deja lecturile de la medici si profesionisti, toate instruite sa-mi tina voia-buna in topul prioritatilor. Am luat somnifere si multe alte medicamente menite sa ma tina treaza opt ore pe noapte. Bineinteles, niciodata nau inteles cu adevarat. Nu e atat ca nu pot sa dorm, cat e ca nu vreau. Mai adorm cateodata 10 minute in timpul zilei, chiar si cand incerc sa nu fac asta. E greu de facut, si mi-am petrecut zilele intr-o ceata letargica si tulburatoare, dar e mai bine decat sa am visele. Visele pline de lovituri si zgarieturi, tipete si ascunzatori, vanatai si lacrimi, si monstri ascunzandu-se in dulapul meu, asteptandu-si timpul. Si acelea sunt printre cele mai placute. Cele cu mama mea, Renee, erau fara indoiala cele mai rele. Raceala ei, corpul ei lovit aruncat pe canapea, intr-o balta formata de propriul sange. Si ochii ei… M-am indepartat de acele ganduri si am inceput sa ma concentrez pe lucrare in timp ce asteptam sa se coaca prajiturile. Erau dupa o reteta noua. Am copt o noua prajitura in fiecare noapte saptamana trecuta. Am facut un obicei din asta. Cand locuiam in casa din Phoenix, puteam sa gatesc o gramada de lucruri in timpul noptii si baietii le mancau intotdeauna inainte sa aiba vreo sansa sa se strice. Dar apetitul lui Alice si al lui Esme nu se putea acomoda cu nivelul meu obisnuit de plictiseala pe timpul noptii. Asa ca m-am pregatit pentru prajituri. Lor le placeau intotdeauna retele si denumirile mele creative.

Slava Domnului, nu m-au intrebat despre comportamentul meu ciudat din timpul noptilor. Erau prea fericite ca in sfarsit am cedat si m-am mutat aici cu ele ca sa riste sa ma indeparteze cu intrebari la care nu aveam absolut nicio dorinta sa raspund. Esme m-a rugat sa vin aici cu un an in urma, cand Renee a murit, dar nu am vrut ca ele sa ia parte la dispozitia mea intunecata si comportamentul meu retras, uram sa fiu o povara pentru ele. Si acum iatama aici, m-am gandit cu amaraciune. Le-am lasat sa creada ca ele m-au facut sa-mi schimb decizia de a ma muta aici din Phoenix. Dar chiar nu mai puteam sta acolo. Erau prea multi oameni. Prea multi barbati porniti impotriva mea intr-un spatiu atat de mic. Eram aproape intotdeauna intr-o stare panicata si era epuizant, ceea ce nu e tocmai benefic pentru cineva care incearca sa stea treaz. Nu mi-au placut baietii, si dispretuiam barbatii. Ma speriau de cand cu Phil. Stiu ca e irational. Nu toti dintre ei sunt gata sa puna mana pe mine. Chiar daca vroiam sa profit de sansa, mintea si trupul meu aveau o reactie pe care pur si simplu nu o puteam opri. Vechiul meu psiholog a mentionat ceva de mecanismele de aparare si atacurile de panica sau ceva. Nu-mi pasa cum le numea, le uram oricum. Nu eram niciodata in stare sa ma apropii de cineva de sex opus fara sa ma hiperventilez si sa ma agit de teama chiar daca vroiam, si asta era o problema cand locuiai cu un grup. Dintr-o data, perspectiva de a locui cu doua femei era prea atragatoare. Pana la urma poate ca au avut de-a face cu decizia mea. Dar Forks era mai bun. Mic si bizar. N-as spune ca am fost fericita aici, pentru ca n-o sa fiu niciodata fericita, nu conteaza locul sau compania. Am vazut prea multe. Dar eram cu cativa pasi mai aprope de fericire aici decat in Phoenix, asa ca nu pot sa regret decizia luata. Ding Am sarit in sus, scapand creionul; din cauza sunetului care anunta ca prajiturile erau gata. Revino-ti Bella, Doamne. Am asteptat sa se raceasca inainte sa le decorez corespunzator in forma de omuleti. Odata ce omuletii aveau costumele complete, am incropit 3 cutii de Ziplock si am folosit markerul pentru a scrie numele prajiturii in fiecare dreptunghi. Gingerbread Zombies. Parea prea potrivit cu faptul ca eram, de fapt, intr-o stare de zombie in majoritatea zilei, asa cum voi fi si maine, asa cum am fost luni intregi. Dupa cinci ore, 4 cani de cafea, si doua lucrari, micul dejun era gata si eram imbracata pentru scoala, incluzand ca de obicei gluga mea neagra si blugii, si lasandu-mi parul lung si saten pe spate. Esme deja s-a grabit spre serviciu, cu Gingerbread Zombies in mana, trimitandumi un zambet crispat in legatura cu noile mele creatii. Alice a ajuns la micul dejun perfect treaza, ca de obicei, radianta, stralucitoare si cu parul prins in coada. Radia prospetime, atitudine pozitiva. Ma facea sa vreau sa vomit. Atitudinea ei era in general vioaie si vesela. Verisoara mea Alice era putin mai scunda decat mine, cu parul scurt negru si tepos. Am fost nascute la diferenta de o luna si mamele noastre erau surori. Insa, lasand gena deoparte, eram total opuse. Ea era populara in liceul din Forks si se putea imprieteni cu oricine. Eu ma pastram la distanta de toata lumea. Ea era in

pas cu toate tendintele recente in moda. Eu mergeam pe a purta ceva care sa nu atraga atentia. Ea era incantata si gratioasa. Am fost introvertita si lipsita de tact. Vezi unde duce asta? - Buna dimineata! Mmm, bacon si oua! Alea sunt prajituri? Cu mure? A ciripit ea si a alunecat intr-un scaun. Picioarele ei mici se leganau inainte si inapoi ca o fata de 17 ani. Pentru Dumnezeu Bella, ajuta-ma, o sa iau asa de mult in greutate cat timp stai aici. Ala este sirop? Poate ar trebui sa trec peste asta oricum… Mi-am dat ochii peste cap si mi-am indesat niste oua in gura. O iubeam pe Alice ca pe o sora, dar nu era niciun cuvant intelept din partea ei in dimineata asta. Cand s-a uitat sus din farfurie s-a oprit la mijlocul propozitiei. Apoi avea acea infatisare pe care am recunoscut-o ca fiind “Alice concentrata”. Sa-i dam drumul… - Poftim necaz Bella! Arati teribil! N-ai dormit deloc noaptea trecuta? M-am ghemuit. Arat teribil… Dumnezeule, mersi, Alice, pentru incurajarea imaginii mele de sine. Eu am ridicat simplu din umeri, asa cum fac intotdeauna cand ma intreaba acest lucru, si am continuat sa mananc. Cu un oftat adanc si cu o miscare dezaprobatoare a capului ei mic, a lasat problema la o parte. Alice era de cele mai multe ori asa cand vorbea cu mine; concentrata si precauta. Ea incerca mereu sa ma faca sa ma destainui ei, ca sa inteleaga. Stiam ca se amesteca in asta numai pentru ca ii pasa, dar n-am spus nimic despre problemele mele. Nu puteam sa-i explic in asa fel incat sa inteleaga, si ar fi fost si mai ingrijorata daca as fi incercat. EDWARD Unde dracu` am pus bricheta aia ?! Ma invarteam prin mijlocul dormitorului pentru a treia oara, trecandu-mi degetele prin par complet frustrat. M-am trezit racnind dupa 20 de minute de somn, din cauza obisnuitului vis blestemat, si chiar aveam nevoie de o tampita de tigara. Aveam un pachet intreg si nimic cu care sa le aprind. Chiar trebuia sa curat toata porcaria asta si sa ma organizez. Gandeste-te, Edward! La dracu`! Ultima data cand am avut-o… O, da! M-am aruncat prin usa deschisa spre balcon si imediat am vazut-o zacand pe grilaj. Aici erai, am ranjit. Am aprins tigara si am tras cu putere. Ah, mult mai bine. N-am fumat niciodata in camera mea. Pentru ca porcaria asta se aprinde si duhneste. Carlisle a avut un moment prevazator cand mi-a dat mie camera cu balcon. Daddy C. sigur stie cum sa-si instaleze orfanii. M-a adoptat acum 4 ani, mai exact de la o “situatie” adoptiva neconvenabila. Doctorul Carlisle Cullen este in realitate un om bun si un cetatean sus-pus a Marii Comunitati din Forks. Nu ne intersectam prea des, dar chiar si-asa doctorul nu e destul timp acasa incat sa faca altceva. In regula din partea mea. Ma imbraca si ma hraneste si rar imi pune cate o intrebare. Presupun ca la 17 ani este o situatie ideala de trait. Sunt probabil atat de aproape de fericire, pe cat n-o sa fiu niciodata. Si Emmet locuieste cu noi. O alta achizitie de-a lui Carlisle. Emmet este cu un an mai mare decat mine si a fost aici inaintea mea. Ii place sa-mi scoata ochii cu asta. De parca mi-ar pasa. El este cel mai popular baiat din Forks si un pupincurist convins. Cand adultii nu sunt implicati, este prost crescut ca naiba. Nu ne intelegem. Deloc. Dupa un an de batai si muscaturi de la Carlisle, am facut o intelegere, sa stam fiecare in banca lui. Oricum intr-un an o sa plece.

M-am uitat peste balcon din marea si ambigua noastra casa la curtea intunecata si am mai tras o data din tigara. A dracului noapte. Detestam momentul asta al zilei. Mai mult ca o piesa proasta din literatura rusa, lunga si plictisitoare ca dracu`. Aveam hobby-urile mele si bineinteles, puteam sa petrec 9 ore facand schite sau ascultand muzica. Dar daca e sa fiu sincer cu mine, si rar sunt, era un singur lucru pe care vroiam sa-l fac mai mult decat orice pe lume. Sa dorm. Ultima noapte cand am avut un somn bun si complet a fost cu atat de multi ani in urma, incat nici nu-mi aduc aminte cum a fost. Carlisle a fost mai intai ingrijorat, probabil ca inca este, dar nu poate face nimic. Asa a fost in fiecare noapte. Nedormind deloc, chiar daca vroiam. Erau visele… intotdeauna aceleasi vise blestemate. Practic, nu valora nimic incercarea mea de a mai dormi. Am aruncat tigara terminata peste marginea de la balcon, chiar cand stropii de ploaie au inceput sa cada in stilul tipic Forks. Odata ajuns in caldura dormitorului, m-am intins pe pat si mi-am reluat schita de mai devreme. M-a tinut treaz aproape la fel de bine ca amfetaminele lui Daddy C, care amenintau toatala depresie pe care puteam s-o adaug. Intotdeauna imi maream doza de medicamente din motive evidente. Cateodata ma imbatam cu prietenul meu Jasper, dar nu foarte des. Jasper Hale si cu mine eram prieteni din prima mea zi ca student in anul intai si i-am spus domnului Johnson – oribilul nostru profesor de istorie – sa se duca dracului. Lui Jazz i-a placut prostia asta. El era singurul prieten pe care l-am avut, sau de care aveam nevoie in Forks. Aveam in general o relatie linistita; puteam sa ne intelegem din priviri si din limbajul trupului. Nu e ca “dragostea la prima vedere” sau altceva, e doar asa cum suntem. Dar chiar si cand Jazz este langa mine si asculta intotdeauna problemele mele tampite, nu pot sa nu ma simt singur. El incearca sa inteleaga, dar cum ar putea? Cand m-a intrebat de ce sunt tot timpul obosit, i-am spus adevarul. Mai bine ma invart ca un zombie tampit decat sa experimentez visele care ma bantuie. Bineinteles, a crezut ca sunt nebun. Asa ca nu am mai adus asta in discutie. Mi-am terminat schita si mi-am scris numele si data in coltul din dreapta, inchizand cartea cu un suspin. Ce sa fac acum? Bateam cu degetele in marginea de piele care acoperea cartea. Lucru pentru scoala. Mi-am inabusit un geamat. N-am mai fost la scoala de saptamana trecuta din cauza unei infractiuni minore de disciplina. Suspendat 5 zile pentru ca am fumat pe teren. Wow, ce pedeapsa, 5 zile de libertate. E mai mult plictiseala. Intotdeauna luam note mari la scoala. Mai ales aici, unde as putea probabil sa predau claselor mai mici, chiar si asa pe jumatate adormit. Adica, chiar am 9 ore libere pe noapte sa invat si sa lucrez. Cu gandul asta, am inceput o porcarie de lucrare lunga la trigonometrie. Lipsa de somn face fiecare sarcina mai grea. Multi dintre oameni nu inteleg cat de important este pentru sanatatea fizica si psihica. Nimeni nu stie mai bine decat mine. Inainte de incidentul de acum 8 ani, n-am luat niciodata de bun un somn linistit pe timpul noptii. Mama imi canta intotdeauna cand ma culcam in fiecare seara dupa ce mancam. Bineinteles, asta a fost inainte sa ma urasca, inainte sa ma trimita departe si sa ma dea pe mana asistentilor sociali si institutiilor saracacioase.

Nici macar nu s-a mai putut uita la mine dupa ce s-a intamplat, nici macar nu suporta sa stea in aceeasi camera cu mine. Nici macar n-a spus naibii la revedere. Chiar si acum, dupa 8 ani, pot vedea clar flacarile in mintea mea. Pot simti caldura si pot mirosi fumul. Si daca dorm destul de profund, pot sa-l vad pe tatal meu arzand pe podea, tipand dupa ajutorul care nu va veni niciodata. Am inceput sa-mi scutur capul, nevrand sa duc gandurile mai departe. Odata ce soarele a inceput sa rasara, am inchis caietul si am inceput sa ma pregatesc pentru marea mea reapartie la liceul din Forks. Niciodata nu m-am gandit prea mult la ce sa port, de obicei un tricou obisnuit si blugi, jacheta mea favorita neagra de piele, si cizme. Probabil aratam mai bine decat ma simteam de fapt, dar puteam sa gasesc cu siguranta in mine dorinta de a face o prostie. Singurul motiv pentru care inca mai merg la scoala este ca sa stau cu Jazz si fac ceva care sa-mi ocupe timpul. Ei bine, asta si faptul ca daca picaturile mele GPA scad sub 3.5, Daddy C o sa-mi ia Volvo-ul. Luand in considerare toate astea, bunul doctor stie efectiv cum sa ma mituiasca. Odata ce am aranjat sa evit orice fel de contact cu Emmet, mi-am permis sa ravnesc la vehicul si sa las cu degetul o urma pe portiera usei soferului. Oh, atat de dragut. Am observat ca Brandon, vecina mea, a plecat deja la scoala, caci Porsche-ul ei galben era absent de pe sosea. Bineinteles ca deja a plecat. Era dispusa sa se trezeasca asa devreme. Am intrat in Volvo si am mers sa-l iau pe Jasper de acasa. El astepta in dreptul casei sale modeste si a sarit inuntru inainte sa apuc sa parchez pe sosea langa el. - E timpul asta idiot, omule. Rose m-a batut la cap toata dimineata in legatura cu petrecerea pe care o dai in seara asta. A spus in timp ce-si punea centura. Am ras ironic. - Petrecerea pe care o dau eu? In primul rand nici n-am vrut sa faca chestia asta blestemata. M-as fi batut cu Emmet daca nu m-as fi inteles cu el sa nu-i spuna lui Carlisle despre suspendarea mea. Mi-am intins lenes capul pe spate si am inceput sa conduc spre scoala. - Vii? Am intrebat, indreptandu-mi capul in directia lui. El a spus printre dinti. - Da, sigur, o sa merg la o petrecere cu o gramada de seniori beti tampiti cu un IQ cat scorul de credit al maicamii. Am chicotit. - Vai Jazz, iti insulti viitoarea sotie, stii? N-o sa pui mana pe Brandon insultandu-i inteligenta. - Alice va fi acolo? A intrebat el, sunand dezamagit. Am aprobat si am ridicat o spranceana spre el. - Ei bine, la naiba! Deja i-am spus mamei ca o sa stau acasa week-end-ul asta si ca o s-o ajut cu planurile ei. S-a incruntat si s-a prabusit inapoi in scaun infrant. Mi-am dat ochii peste cap. Jasper avea in secret o pasiune pentru vecina mea inca de cand l-am cunoscut. Am inceput sa ma intreb daca o sa aiba vreodata curajul sa vorbeasca cu ea. La naiba, cat de greu poate fi? De fiecare data cand il vad holbandu-se la ea in cafenea sau in clase, trebuie sa rezist psihic impulsului de a o chema sa stea cu el. Hey Brandon, acesta este prietenul meu Jasper. Poti

sa-mi faci o favoare si sa vorbesti cu el ca sa inceteze sa se mai plimbe pe langa tine ca un catelus ratacit? Mi-am inabusit un chicotit la gandul asta. Cand am ajuns la scoala, am parcat intentionat langa Porsche-ul lui Brandon. Macar atat puteam sa fac pentru sarmanul ticalos. Ea era inca in masina, mainile fluturandu-i in aer, animand pe cineva de pe locul pasagerului. - Oh, la naiba! Jasper s-a rasucit in scaun si s-a intors spre mine cu un ranjet. Ai pierdut toata distractia cu fata noua, nu-i asa? - Fata noua? Am intrebat pe un ton plictisit si am inchis ochii. Oamenii de aici mereu mananca rahat despre cei noi. Putin imi pasa. Jasper si-a dat ochii peste cap la indiferenta mea evidenta. - Sa vezi, omule. O sa te amuzi cand o sa auzi. Fata noua e verisoasa lui Alice. S-a mutat cu ea acum o saptamana. M-am incruntat. Aveam un nou vecin si nici macar nu mi-am dat seama. Nu. Aveam o noua vecina nebuna si nici nu mi-am dat seama. Deodata eram interesat. Nu e tocmai confortabil sa traiesti asa aproape de cineva care e nebun. I-am facut semn cu mana sa continue si am deschis ochii sa ma uit la el. Multumit de reactia mea, Jasper s-a lasat in scaun si a continuat. - Miercuri, Newton a incercat sa-si lucreze “şarmul” pe ea la biologie, si ea s-a speriat complet. Avea ceva ciudat, o depresie emotionala sau nu stiu ce prostie. A inceput sa planga si sa tremure si apoi a fugit din clasa. Evenimentul a fost linistit. Mi s-a parut in sfarsit o reactie normala la obisnuita “tehnica de agatat de rahat” a lui Mike, dar Crowley a incercat sa o ajute ieri dupa ce a alunecat si ea a facut la fel. A ridicat din umeri. Chiar atunci, Brandon si insotitoarea ei au iesit din masina si au inceput sa mearga spre cladire. N-am putut sa-i vad fata insotitoarei, deoarece era ascunsa in spatele parului lung si saten care iesea de sub gluga ei neagra. Am presupus ca asta era Verisoara Nebuna, sau Fata Noua. Parea sa-si miste picioarele lenes in timp ce mergea spre scoala. Am vrut sa-l intreb pe Jasper mai mult despre instabilitatea mentala a fetei noi, dar atentia lui era in intregime captata de Brandon. Am suspinat si am iesit din masina ca sa merg spre clasa. BELLA Alice nu mai tacea din gura, vorbea numai despre petrecerea din seara asta. Eram in Porsche-ul ei galben ostentativ si tipator, asteptand sa sune clopotelul ca sa mergem spre clasa. - O sa fie asa distractiv, Bella! Petrecerile lui Emmet sunt cele mai cunoscute! Trebuie sa vii; toata lumea o sa fie acolo! A tipat spre mine. Exact asta era motivul pentru care nu vroiam sa merg. Numai gandul de a fi intr-o casa plina de barbati beti ma facea sa ma cutremur. - Alice, am insistat incet, te rog nu ma face sa merg la chestia asta. Ma simt inconfortabil in legatura cu toata ideea.

Nu vroiam sa-i spun adevaratul motiv pentru care nu vroiam sa merg, ar fi facut-o sa fie suspicioasa, si zvonurile zburau deja prin scoala datorita comportamentului meu. A fost liniste pentru un moment, si am crezut ca in sfarsit am castigat cu acest argument, dar cand m-am uitat in sus la ea, am stiut ca am pierdut. Se uita la mine cu fata tipica “Alice bosumflata”. Nimeni nu putea ignora acea privire chiar daca ar fi vrut. Si sincer, vroiam sa-i arat ca as putea sa incerc sa fiu normala pentru o ora sau doua, sperand ca o sa-i alung grijile pentru o vreme. - Uh! Bine! Merg cu tine inauntru si vorbesc cu Rose cateva minute, dupa aia ma duc inapoi acasa! Am spus furioasa. Ea tipa si sarea in scaunul ei. - O sa vezi Bella, o sa te distrezi! Mi-am dat ochii peste cap si am deschis portiera masinii excat cand a sunat clopotelul. Aveam o expresie pe care o repetam in momente ca astea, mergand pe trotuar si simtind ochii tutoror oamenilor de aici atintiti spre mine. Gluga sus, capul jos. M-am simtit si mai obosita in secunda aia. Orele din timpul zilei intotdeauna imi amplificau starea de somnolenta. Auzeam soapte si cuvinte cum treceam pe langa grupurile de oameni. N-am bagat in seama ce spuneau pentru ca aveam de gand sa-i evit si sa ma reintorc la starea amortita pe care obisnuiam sa o afisez in zilele de scoala. Pana acum au fost 3 episoade cu baieti care m-au atins si am presupus ca probabil toata scoala rade de mine acum. Ca si cum mi-ar fi citit gandurile, Alice s-a inclinat spre urechea mea: - Promit ca n-o sa las pe nimeni sa te deranjeze, mi-a soptit si mi-a strans mana. Dar eu nu i-am raspuns nimic; doar am continuat sa merg cu capul jos, si imi taram picioarele impotriva undei de epuizare care crestea in mine. Cand a venit pranzul, am realizat ca eram evitata ca o ciuma de toti elevii. Acest fapt m-a usurat atat de tare, incat aproape am zambit. Aproape. Sa fiu evitata facea lucrurile mult mai usoare. Inca mai auzeam soapte, dar cu asta ma puteam descurca cu siguranta. Nu mancam niciodata mancare de la scoala, asa ca mi-am scos pachetul cu Gingerbread Zombies si m-am asezat la locul meu in capatul mesei langa Alice, in fata lui Rosalie, prietena cea mai buna a lui Alice si iubita lui Emmet. Emmet si Rose erau amandoi seniori, dar cei doi si Alici erau aproape inseparabili. Cei trei pareau sa fie cei mai populari din scoala, si am putut usor sa inteleg de ce. Rose, cu frumusetea ei, Alice cu nemarginitul ei entuziasm si socializarea rapida, si bineinteles, Emmet, foarte mare cum era, toata lumea murea sa-l impresioneze. Eu si Emmet nu am vorbit prea mult, cel mai mult pentru ca il sperii, dar eu si Rose devenim aproape prietene. Am salutat rapid, si mi-am scos din ghiozdan cartea pe care tocmai mi-am cumparat-o de la librarie. Nu mai aveam vechea mea colectie, asa ca intotdeauna trebuie sa ma multumesc cu ce am. Chiar si atunci cand cartile sunt proaste, tot imi tin atentia concentrata si departe de camera aglomerata. Ei stiau bine sa nu incerce sa ma includa si pe mine in conversatia lor – care se parea ca era numai despre petrecerea din seara asta – asa ca eu doar mi-am mestecat prajiturile si am inceput sa citesc, cu capul lasat in jos. Asta e ceea ce fac in fiecare zi; incerc sa fiu invizibila.

Sunetul clopotelului mi-a adus atentia inapoi spre cafenea, asa ca mi-am pus repede cartea in geanta si m-am indreptat spre biologie. Imi placea clasa asta pentru ca aveam toata masa din laborator numai pentru mine, si puteam cateodata chiar sa prind cateva minute de somn. Domnul Banner nu-mi spunea niciodata nimic pentru ca stia ca eu am studiat deja asta in Phoenix. Mi-am tinut capul in jos tot drumul spre clasa, mergand mai incet decat de obicei. Epuizarea ma invaluia repede, facandu-mi pleoapele sa cada si picioarele mi se clatinau in ciuda eforturilor mele de a ramane coerenta. Singurul lucru care ma tinea treaza in acest moment era ploaia rece care cadea peste parul si peste gluga mea. Trezeste-te! Trezeste-te! Trezeste-te! M-am certat singura, frecandu-mi furioasa ochii intr-o incercare de a intarzia inevitabilul. Odata ce am ajuns la locul meu din clasa calduroasa la biologie, am stiut ca trebuia sa prind macar zece sau douazeci de minute de odihna. Am stiut ca fortez nota cand am stat treaza la engleza, dar aveam lucrarile de predat. Era mai bine pentru mine sa dorm aici, la scoala, unde clopotelul suna la intervale regulate; stiam ca n-o sa adorm niciodata atat de mult incat sa visez. Mi-am incrucisat mainile pe banca si mi-am lasat capul pe ele. Ascultand sunetul pasilor oamenilor din jurul meu care mergeau la locurile lor si holbandu-ma la intunericul format de indoitura bratelor mele, mi-am lasat ochii sa se inchida incet, si am alunecat in eliberarea data de starea de inconstienta. EDWARD Fata Noua Verisoara Nebuna era asezata la masa mea cand am ajuns la biologie. Asa ca acum stau aici si ma holbez la gluga ei neagra uda leoarca, cu un nemascat dispret. Trebuie sa fie draguta… M-am gandit cu amaraciune, cand am inceput sarcina mea – nu, a noastra – de laborator. Ar trebui sa o trezesc ca un rautacios ce cu siguranta sunt. Ar trebui sa-i trag gluga de pe cap si sa incep sa o scutur. Ar fi trebuit sa-i spun domnului Banner ca nu era bine asa, atunci cand m-a intrebat. Dar nu am facut-o. Era aproape un sacrilegiu sa deranjez ceva atat de linistit si inaccesibil pentru mine ca somnul. Asa ca mi-am inabusit enervarea si invidia, am facut blestemata sarcina de laborator, sperand ca s-a bucurat de A-ul ei. Odata ce am terminat, am regretat imediat ca am lucrat asa de repede. Nu aveam absolut nimic care sa-mi retina atentia departe de faptul ca abia puteam sa-mi tin ochii deschisi. Am inceput sa fac ceea ce intotdeauna fac in astfel de situatii: ochii fixati, capul fixat si imi reveneam. Am facut asta de cinci ori inainte sa-mi fuga mana peste fata mea draguta si grea, si sa arunc o privire la figura adormita de la stanga mea. Tarfa dracului! Puteam sa aud respiratia ei profunda in linistea din clasa, si emitea un sforait moale, eram sigur ca eu sunt singurul care putea sa il auda. Era linistit, profund si repetitiv, ca nu cantec de leagan. Si ma facea inca si mai obosit decat eram. Inca mai erau 30 de minute din ora. Scuturandu-mi furios capul, am decis ca nu mai puteam lua parte la tentatie. Mi-am ridicat mana si mi-am dres glasul pentru a-i atrage atentia domnului Banner cand nu si-a ridicat privirea de la biroul sau. - Da, domnule Cullen? Domnul Banner a intrebat cu un ton obisnuit.

Frecvent ceream voie sa ies mai devreme de la ora in momente ca acestea. Domnul Banner era unul dintre cei mai usor de manipulat cand venea vorba de asemenea privilegii. - Ma scuzati, domnule Banner, dar as putea pleca mai repede astazi? Am intrebat cat de politicos am putut in starea ridicata de nervozitate in care eram. Speram ca i-a scapat felul in care cuvintele mele erau usor soptite. Cand fata i-a devenit sfidatoare, am adaugat: Oricum, eu lucrez pentru doi in dimineata asta. Mi-am indreptat capul in directia Verisoarei Nebune adormite si am ranjit. Domnul Banner a scapat un oftat lung si apoi si-a indreptat capul. El aproba comportamenul ei nepoliticos, din motive necunoscute mie, asa ca nu risca sa intre in bucluc cu facultatea. Cu un zambet triumfator, mi-am strans lucrurile. Exact cand sa ma ridic de pe locul meu, am auzit un scancet linistit dinspre locul de langa mine. M-am uitat spre ea si am vazut ca tremura usor in somnul ei. M-am uitat la ea temator pentru un moment, si am vrut sa o trezesc din ceea ce parea a fi un cosmar, dar am decis sa nu. Asa iti trebuie. Am zambit in sinea mea. Cu acest ultim gand m-am ridicat de la locul meu si am iesit repede din clasa, inchizand usa in urma mea. N-am dat atentie galagiei, tipetelor strangulate care veneau din cladirea de stiinte din spatele meu si m-am indreptat spre Volvo-ul meu. - O sa fiu acasa duminica seara. Am incredere ca in absenta mea n-o sa va omorati intre voi. A spus Carlisle in timp ce se invartea in jurul livingului pentru a doua oara, pipaindu-si buzunarele, incercand sa-si gaseasca cheile. Cateodata pot sa jur ca locuim cu DNA. - Ah, haide, Carlisle, eu si amicul meu de-aici? Emmet si-a aruncat dragutele lui brate mari in jurul umerilor mei, pana cand am facut o grimasa. - Sfinte Dumnezeule, Em. Puti ca dracu`, du-te si fa un dus inainte sa-l pun pe Carlisle sati citeasca beneficiile unui deodorant. I-am dat mana la o parte de pe mine cu dezgust. Intotdeauna mirosea urat cand venea de la practica, si n-am putut sa ma abtin sa nu ma retrag de la duhoarea lui. Dar Carlisle era pe punctul de a pleca la o conferinta a medicilor pe coasta de est, asa ca trebuia sa arat ca un fiu bun, ceea ce nu eram. Carlisle si-a scuturat capul dezaprobator si a scos un oftat exasperat. - Te rog, Edward. Nu mai folosi acest limbaj. M-a certat si apoi si-a continuat bantuirea. Am ranjit. - Bineinteles, Daddy C. Ura sa ii spun asa. Dupa ce cuvintele mi-au scapat din gura, si-a vazut cheile pe canapea si le-a recuperat cu un ranjet victorios. Odata ce si-a luat geamantanul in mana si a trecut pe langa noi spre usa, s-a oprit si s-a intors spre Emmet, si-a strambat nasul la el. Am ridicat putin capul la remarca lui evidenta la mirosul lui Emmet. Te rog tine-i discursul despre deodorant. Il rugam cu ochii cand Carlisle mi-a intalnit privirea. Dar in loc de asta, si-a incruntat sprancenele la mine. - Edward, cand ai dormit ultima oara? A intrebat, cu un ton ingrijorat. Mi-am inabusit un geamat. - Am dormit azi noapte. Doar am avut o zi lunga. Nu era o minciuna. S-a uitat sceptic pentru un moment, dar a dat din cap.

- Atunci ar fi bine sa incepi noaptea asta mai devreme, arati epuizat. A spus, apoi s-a intors spre usa, s-a oprit si a adaugat: Emmet. Deodorant. Asta e tot ce zic. Am chicotit incet cand el a iesit din casa, si m-am dus sus spre camera mea sa ma pregatesc pentru noaptea lunga ce avea sa urmeze.