Wide Awake 4

4. Peanut Butter Panaceas EDWARD Cand soarele in sfarsit a rasarit, am fost inca o data limitat de peretii camerei mele. Emmet era cu mica curva a lui, Rosalie, care a ramas peste zi, si am vrut sa evit orice fel de contact cu ea. Am sperat putin ca Jazz va veni sa-mi tina putina companie, dar el inca era in slujba maicasii tot weekend-ul. Deci, eram singur din nou, schitand absent pe pat, ascultand o muzica galagioasa in casti. Cand s-a apropiat amiaza, mi-am adus aminte de observatiile mele de mai devreme in legatura cu internetul. Ceva atat de dramatic precum ceea ce i s-a intamplat Bellei, se gaseste cu siguranta in stirile locale, indiferent de unde e ea. Am fixat usa cu o privire banuitoare, stiind ca o intalnire cu Rose ar degenera imediat intr-o confruntare. Ea ma detesta. In primul rand, ii uram iubitul si nici macar nu ascundeam asta. In al doilea rand, avea impresia ca iam corupt dragul ei frate geaman. Am suierat interior la asta. Daca ar sti macar din cate necazuri l-am scos. Cu un oftat resemnat, m-am ridicat din cap si am deschis incet usa, ca si cum o bomba nenorocita era gata sa explodeze afara. Am tras cu ochiul in josul holului, m-am indreptat usor spre al doilea etaj al casei, mergand jos pe scari in cea mai mare liniste posibila. Am observat ca holul era gol, si toate usile inchise, asa ca m-am indreptat incet spre capatul holului, spre biroul lui Carlisle, unde era calculatorul. Odata ajuns inauntru, am inchis usa si am incuiat-o, dand drumul unei respiratii pe care nici nu stiam ca o tineam. Am mers langa masinaria scumpa si am deschis-o, scotand un mic bazait; m-am prabusit in scaunul din spatele biroului si mi-am trecut mana peste fata ca sa fiu atent. Mi-am inceput cautarea fara prea multe rezultate la inceput, inainte sa realizez ca Bella a fost probabil mai retinuta dintr-o cauza anume. In cele din urma, am avut success cand am dat cautare pe numele ei de familie. Un ziar local din Phoenix, Arizona avea un articol despre incident. Inainte sa dau click pe link, m-am simtit putin vinovat un moment pentru ca am cautat mai multe informatii fara ca Bella sa stie. Era, oarecum, scurta povestirea. La naiba. Am deschis pagina si am inceput sa citesc. Invazie intr-o casa din linistita suburbie a Phoenix-ului, lasand o persoana moarta si una ranita Philip Dwyer, in varsta de 30 de ani a fostacuzatt marti de uciderea unei profesoare de 34 de ani, Renee Swan. Pe langa acuzatia de omor, Dwyer este de asemenea acuzat de rapire, asalt si detinerea unei arme de foc cu scopul de a ucide si intrarea prin efractie in casa. Mai sunt si alte acuzatii.

Autoritatile au fost chemate pe Maple Avenue 250 dupa un telefon primejdios primit saptamana trecuta. Ofiterii au gasit corpul femeii Swan inauntrul casei. Cauza mortii a fost un cutit infipt in gat. Dupa o inspectie detaliata, autoritatile au gasit fata de 16 ani a femeii Swan intr-un dulap, legata si cu un calus in gura. Avea numeroase oase rupte si sfasiate si este tinuta sub observatie de Centrul Medical din Phoenix pentru tratament, pentru a trata malnutritia si deshidratarea. Ea pare sa fie intr-o conditie stabila. Numele ei este ascuns, asteptand notificarea de la rude. Dwyer a recunoscut duminica ca a intrat in casa fostei sale iubite cu patru saptamani in urma, si a tinut-o pe femeia Swan si pe fiica ei ostatice pentru aproape o luna. Datele exacte ale incidentului sunt inca neclare, dar Dwyer recunoaste ca si-a ranit intentionat victimele si nu arata nicio remuscare pentru faptele sale. Starea sa mentala este inca neclara, asteptand evaluarea psihiatrica inainte de proces… M-am oprit din citit si am inchis calculatorul, dezamagit ca nu am obtinut asa de multe informatii pe cat speram, dar usurat ca barbatul a fost arestat. Am decis ca, curiozitatea mea poate fi satisfacuta numai de Bella insasi si mam indreptat spre camera mea. Am putut sa aud cele mai repulsive zgomote din dormitorul lui Emmet, si amandoi ar fi tresarit la faptul ca eu eram atat de aproape de… intimitatea lor, si am zambit la faptul ca ei erau prea ocupati ca sa observe. M-am intors in dormitorul meu si am oftat multumit. Camera asta era sanctuarul meu. Chiar daca nu putea sa-mi ofere somnul pe care mi-l doream cu atata disperare, imi oferea intimitatea de care aveam mai mare nevoie. Eram o persoana foarte retrasa. Nici macar lui Jasper nu-i dau voie sa intre in dormitorul meu de cele mai multe ori. Nu cred ca Bella a inteles cu adevarat gravitatea situatiei de vineri cand mi-a cerut permisiunea de a ramane in camera mea. Dar bineinteles, cum ar putea? Nu ma cunoaste. M-am dus spre usile de la balcon cu intentia de a fuma o tigara, dar dintr-o data am avut un moment de ameteala. M-am oprit, leganandu-ma in mijlocul camerei, si am stiut instinctiv ca privarea de somn a atins punctul culminant. Experienta imi spunea ca daca nu incerc sa dorm putin cat mai curand, o sa fiu cuprins simptome mai grave. Cum nu aveam nicio dorinta sa am halucinatii in dupa-amiaza asta, m-am leganat pana la noptiera si mi-am setat alarma la ceas peste doua ore. Nici macar nu-mi amintesc cand m-am intins pe pat, dar trebuie sa o fi facut, pentru ca doua ore mai tarziu sunetul alarmei de la ceas m-a smuls din visul pe care il aveam. Am sarit ca ars din pat, gafaind si transpirand, si mirosind ca Emmet in zilele de practica. Am intins o mana tremuranda spre ceas, sa opresc zgomotul zbarnaitor si neplacut. Mi-a luat ceva vreme sa imi revin, dar nu m-am miscat deloc, doar am stat naibii in pat tremurand si cu lacrimi alunecandu-mi pe obraz ca un bebelus idiot. Eram dezgustat de mine insami.

Carlisle s-a intors in seara asta intr-o casa neobservabil de curata. I-am trimis un salut scurt in drumul meu spre bucatarie sa-mi fac un sandwich, pe care l-am mancat singur in camera mea. M-am gandit sa merg afara in seara asta la miezul noptii. O sa trebuiasca sa ma strecor prin balcon ca sa il evit pe Daddy C, dar eram destul de experimentat cu chestii din astea. Aproape mam gandit sa-mi iau caietul cu schite sau o carte pentru Bella, apoi mi-am dat seama ca va fi prea intuneric pentru a ne bucura de activitati de genul asta. Asa ca exact la miezul noptii, am iesit pe balcon cu mainile goale. Balansandu-mi picioarele peste grilajul de lemn cu o gratie pe care nu eram sigur ca o am in starea lenesa in care eram, am coborat pe zabrelele care acopereau peretele sudic al casei. Cu o bufnitura usoara, am aterizat mladios pe iarba moale si umeda din curtea din spate. Al naibii de linistit. M-am simtit multumit si m-am intors ca sa ma indrept spre chiosc. La fel ca noaptea trecuta, Bella era deja asezata pe banca asteptandu-ma, parul ei castaniu lung scos din gluga. S-a intors cand m-a auzit apropiinduma si mi-a adresat un zambet, la care i-am raspuns. - Cam tanar pentru un delincvent. A spus ea incet cat eu m-am asezat pe partea mea de banca. Mi-a luat un moment ca sa inteleg la ce se referea. - Oh. Am spus putin surprins ca ea m-a urmarit. Deci ai vazut asta? Am intrebat cu un ranjet. Ea dat din cap in intuneric aproband, si eu doar am ridicat din umeri. Si-a dat ochii peste cap la nonsalanta mea in legatura cu furisatul si a pus o cutie de plastic pe masa. Mai multe prajituri. Am zambit si am bagat mana in cutie ca sa iau una. Nu am ezitat ca noaptea trecuta, avand mai multa incredere in aptitudinile Bellei la gatit. Am luat o muscatura din prajitura si imediat am recunoscut-o ca fiind cu unt si arahide. Dar nu orice fel de prajituri cu unt si arahide… ale naibii de delicioase prajituri cu unt si arahide. Ochii mi s-au invartit putin. - Mmm. Am mormait. Care este numele acestei prajituri? Am intrebat in timp ce consumam prajitura reverentios. - Peanut Butter Panacea (Tratament cu unt si arahide). A raspuns ea pe un ton încrezut, luand o prajitura din cutie si muscand din ea. Am lasat sa-mi scape un chicotit la folosirea limbajului ei impresionant. - Panacea… Am spus incet, uitandu-ma la prajitura din mana mea. Un tratament. Adecvat. Am spus cu un ranjet si mi-am terminat prajitura. Ea a ridicat modest din umeri. - E o reteta veche; cea mai buna din colectia mea de retete de prajituri cu unt si arahide. A spus confidential. Am stat in liniste pentru o vreme, bucurandu-ne de tratamentul cu prajituri. Nu a plouat in noaptea asta, ceea ce era ceva neobisnuit pentru Forks, dar era o usoara ceata umeda in aer, si pentru ca era mijlocul lui noiembrie, inca era frig ca dracu`. Asta era un lucru bun, oricum. Mi-a luat un moment sa apreciez mirosul Bellei care plutea spre mine, adus de briza usoara. Mirosea

ca prajiturile si florile. Foarte feminin. Dupa o vreme lunga, sunetul vocii catifelate a Bellei a spart linistea. - Am adormit astazi. A spus Bella pe un tot suparat. M-am intors la ea si am observat ca avea capul lasat in jos, parul ei ascunzandu-i fata de privirea mea. Si tu,a ? - Mda, de fapt si eu. M-am incruntat. Cat timp? Am intrebat, balansandu-mi piciorul si lasandu-l sa atarne peste marginea bancii asa ca am putut sa ii vad fata. Bella a ridicat din umeri. - Trei ore poate. Eram singura acasa pe canapea si ma uitam la televizor cand am adormit. Apoi m-am trezit… dintr-un vis… S-a oprit cu o voce joasa si s-a intors sa se uite la mine. Ochii ei nu aratau la fel de obositi ca noaptea trecuta, dar totusi puteai observa clar cearcanele din jurul lor, chiar si in intunericul din chiosc. Si-a umezit buzele si a aruncat o privire rapida spre curtea incetosata inainte sa-mi intalneasca din nou privirea. S-a aplecat spre mine incet si a continuat in soapta. - Eram in dormitorul meu din nou. Fruntea mi s-a incretit si m-am aplecat spre ea sa o aud mai bine. - In vechea mea casa. S-a uitat din nou spre curte si si-a umezit buzele, ceva ce am recunoscut ca un obicei al ei cand era agitata. - El ma astepta… din nou in dulap… ascunzandu-se acolo cand am mers in pat. Atunci s-a oprit, cu o expresie sovaielnica pe fata, asa ca am dat din cap aprobator, incurajand-o sa continue. Eram prea curios acum. Atunci si-a intors tot corpul spre mine, si-a ridicat genunchii la piept, tinandu-i strans. - A iesit cand a crezut ca am adormit… dar nu adormisem. Am vazut usa de la dulap deschizandu-se… dar eram… inghetata sau ceva. N-am putut sa tip sau sa fac ceva. Tot ce am putut sa fac era sa ma uit cum se intampla din nou. Si-a miscat din nou ochii apoi a inceput sa se legene incet inainte si inapoi. Eram complet fascinat si sunt sigur ca ochii imi erau mariti de anticipatie. - El doar… m-a atacat in timp ce eu inca stateam intinsa in pat. Si urmatorul lucru pe care il stiu, eram legata in dulap, sangerand. A facut o grimasa si si-a pus barbia pe genunchi. - De lucrurile neimportante iti aduci aminte cel mai bine, stii? A soptit pe un ton ganditor. Asa cum mirosul de sange imi face greata, dar cand incerc sa vomit… ma sufoc din cauza calusului din gura. Avea o privire pierduta in ochi. Dupa cateva secunde, a parut ca s-a reintors la realitate, scuturandu-si putin capul dezaprobator, apoi mi-a intalnit din nou privirea. Si-a invartit capul, asa ca obrazul ei era asezat pe genunchi si se uita spre râu. - Oricum… despre asta a fost visul meu. Si a fost mai rau pentru ca eram singura acasa. A oftat.

Eu eram cumva buimacit si tacut in momentul acela, gandurile mele indreptandu-se spre dulapuri, si sange, si voma, si am inteles exact la ce s-a referit Bella despre amintirea lucrurilor neimportante. Povestea Bellei era fara indoiala – aiurea din mai multe puncte de vedere. Era dragut sa stiu ca nu sunt singurul. Posibil ca Bella sa se fi descurcat mai bine decat mine, dar ea face asta doar de un an. Eu am facut asta in cea mai mare parte din viata mea. - Imi pare rau. Soapta inceata a Bellei m-a smuls din ganduri. M-am intors atunci, usor infuriat. Vroiam sa ma rastesc la ea pentru ca si-a cerut scuze, inainte sa observ expresia suparata pe care o avea pe fata. - De ce anume iti pare rau acum? Am intrebat, incercand sa vorbesc cu cel mai moale ton pe care iritarea mi-l putea permite. Ea si-a muscat buza si si-a intors trupul inapoi pe banca. - N-am vrut sa te incarc cu toate probleme mele, n-ar fi trebuit. A raspuns, ca si cum n-ar fi inteles linistea mea ganditoare. - Nu fi proasta Bella. Am oftat si am luat o alta prajitura din cutia de pe masa. - Poti sa continui sa-mi aduci prajituri si sa ma incarci cu probleme cat vrei. I-am raspuns cu un ranjet. Vreau sa spun, nu puteam sa o las sa se simta rau din cauza ca imi povestea mie visele ei, cand eu muream sa stiu despre ele oricum. Din pacate, puteam sa vad inca sceptismul ei, asa ca, cu un alt oftat greoi am pus prajitura inapoi in cutie si mi-am impreunat mainile. - Ok. Am spus incet, incurajandu-ma pentru toate prostiile pe care eram dispus sa i le spun Bellei ca sa se simta usurata. - Te-ai simti mai bine daca ti-as spune despre visul din care m-am trezit astazi? Am intrebat, fortandu-ma sa zambesc. S-a intors spre mine cu o expresie curioasa pe fata si a dat din cap aproband. BELLA Vreau sa spun, pare corect. E cum a spus el aseara, eu i le arat pe ale mele, acum el mi le arata pe ale lui. Si am incetat sa mai mai simt asa speriata. Inca statea pe banca, trecandu-si mainile prin par intr-un gest frustrat, uitandu-se peste tot in afara de ochii mei. - Eram in camera mea si am inceput sa ma simt ametit. A inceput el, si apoi mi-a intalnit in sfarsit privirea. Stii ca atunci cand nu dormi pentru foarte mult timp devii al naibii de ametit? A intrebat el. Eu am dat din cap aprobator. Stiam sentimentul ala asa de bine. Cel mai rau pentru mine e in week-end-uri, cand nu am ore in care sa dorm. - Deci, m-am intins pe pat ca sa dorm putin… doar de ajuns cat sa fie suportabil. Stii? A intrebat nervos.

Am dat din cap aprobator din nou. Totul era de inteles. Treci la partea interesanta. In loc de asta, el a bagat mana in buzunarul jachetei, a scos o tigara, si a inceput sa o fumeze. Parea sa il relaxeze, si mi-a trebuit un moment sa-mi dau seama de ironia faptului ca el fuma ca sa-si diminueze tensiunea provocata de cosmaruri, de parca ar fi implicat focul. M-am inselat putin de data asta, oricum. - Am visat-o pe mama mea. A soptit el, expirand lung fumul de tigara. Era noaptea de dupa inmormantarea tatalui meu, si eram singur. A facut o pauza si s-a incruntat putin, inainte sa-mi intalneasca privirea cu o expresie usor jenata pe fata. - Vezi tu, mama mea obisnuia sa-mi fredoneze in fiecare noapte inainte de culcare. Era cantecul acesta… All the Pretty Little Horses. A oftat si apoi si-a scuturat capul, in timp ce si-a dat ochii peste cap. Stiam despre ce cantec vorbea. Cand eram in corul scolii in gimnaziu obisnuiam sa il cantam. Asta inainte sa-mi dau seama ca nu am absolut deloc talent la cantat. Dar nu i-am spus lui Edward asta; doar am dat din cap spre el ca sa continue. - Oricum, ea n-a venit in noaptea aia. S-a uitat in jos la masa si a continuat sa-si fumeze tigara. Dar nu puteam sa dorm daca nu o auzeam, asa ca am mers sa o caut. A continuat el, cu umerii lasandu-i-se putin. Era in bucatarie… bea. Atunci s-a intors sa se uite la mine. - Foarte mult. Ca si cum era totul dat dracului. Si-a scuturat capul si a mai tras un fum din tigara. - Plangea, si nici macar nu s-a uitat naibii la mine. Doar mi-a spus ca o sa plec in alta parte. Mi-a spus ca nu ma mai vrea acolo. A spus ultima parte intr-o soapta atat de joasa incat abia l-am auzit. Dupa un moment, a terminat tigara, aruncand-o afara din chiosc, uitandu-se dupa mucul aprins, neintalnindu-mi privirea. Apoi a ridicat din umeri, parasind conversatia, si luand o alta prajitura, continuand sa nu se uite la mine. Inima mi s-a frant putin. De ce era mama lui asa de cruda cu el? Stiu ca pierderea cuiva drag iti poate schimba personalitatea, dar cu siguranta asta nu era o scuza sa-ti eviti propriul copil. Am vrut sa-i spun ca-mi pare rau, sa-i spun ca mama lui pare o persoana ingrozitoare, sa-l intreb de ce ea era atat de lipsita de compasiune, dar stiam ca erau lucruri gresite cele pe care le-as fi spus. Asa ca in loc de asta, am dat din cap, chiar daca el nu se uita la mine ca sa vada, si am luat o prajitura si am inceput sa o mananc. Nu ne-am mai spus nimic altceva ore intregi. Doar am stat acolo si ne-am uitat la râu, la ce se putea vedea prin curtea întunecata si cetoasa. Era o liniste confortabila, ganditoare. Cel putin nu incomoda. Mintea imi zbura la visul lui Edward, si la povestea pe care mi-a zis-o cu o noapte inainte. Eram sigura ca el se gandeste la acelasi lucru despre mine.

In cele din urma am putut sa vad norii luminandu-se usor, si cu o privire la ceasul pe care il aveam ascuns in buzunar am realizat ca eram in chiosc de aproape 6 ore. - Trebuie sa ma pregatesc pentru scoala. Am oftat cu regret, rupand linistea. Petrecand timp cu Edward, chiar si in liniste, imi dadea o senzatie ciudata de confort si siguranta. Atunci s-a intors spre mine, uitandu-se aproape cu la fel de mult regret ca mine si a aprobat din cap. M-am ridicat si mi-am intins mainile deasupra capului, in timp ce Edward si-a pus pachetul de tigari si bricheta in buzunar. Cu un zambet mic, am luat Peanut Butter Panaceas care au mai ramas si apoi ne-am indreptat amandoi spre casele noastre. M-am simtit jenant de parasita cand l-am lasat pe Edward, pana cand am realizat ca mergem la aceeasi scoala, si pot sa il vad toata ziua. Aproape miam zambit in oglinda in timp ce imi spalam dintii, inainte sa ma plesnesc mental pentru a mia oara in ultimele trei zile. Alice era neobisnuit de tacuta in dimineata asta, probabil inca dezamagita de absenta lui Jasper de la petrecerea de vineri seara. Drumul spre scoala a fost lipsit de evenimente pana cand am ajuns, si ea l-a vazut pe Jasper coborand dintr-o masina argintie. Incerca sa para neinteresata si a esuat mizerabil, cand am realizat ca Edward cobora din aceeasi masina. Arata inca si mai minunat la lumina zilei… gresit… il ajuta doar putin vremea din Forks. Acum eu eram cea care incerca sa para neinteresata. Alta palma mentala. Gluga sus, capul jos. Fredonam in sinea mea in timp ce coboram din Porsche. Alice si cu mine ne-am oprit in spatele lui Edward si a lui Jasper de partea cealalata a trotuarului in drum spre scoala. Eram destul de departe incat sa nu aud conversatia lor, dar destul de aproape incat sa observ felul in care parul aramiu al lui Edward scanteia in lumina slaba a soarelui. Mi-am dat ochii peste cap pentru mine. Mi-am petrecut primele doua ore intrebandu-ma daca era bine sa vorbesc cu Edward la scoala, intrebadu-ma daca lui i-ar placea sau nu asta. In drumul spre a treia ora, mi-am primit raspunsul. El mergea spre mine de partea cealalta a trotuarului. Toti elevii mergeau imprejur, schimbandu-si clasele si evitandu-ma, asa cum vroiam. Edward purta jacheta de piele, pantaloni negri si cizme. Avea ghiozdanul atarnandu-i pe un umar, si uitandu-se imprejur cu o expresie indiferenta. Cand in sfarsit mi-a intalnit privirea, i-am trimis un zambet micut si mi-am incetinit pasii. Era o intrebare. Asta este bine? Nu era. S-a uitat la mine cu ochii ingustati si si-a marit ritmul pasilor, trecand rapid pe langa mine si trimtand mirosul lui minunat in jurul meu. Am ramas inghetata in mijlocul trotuarului pentru un moment, pe de o parte pentru ca

mirosul lui mi-a blocat efectiv toate simturile si pe de alta parte pentru ca nu eram sigura de ceea ce tocmai s-a intamplat. M-am incruntat si mi-am indreptat privirea spre picioare, ca de obicei. Am continuat sa merg spre clasa, incercand sa ignor toata durerea pe care o simteam, si certandu-ma pentru ca m-am asteptat la altceva. Cand am intrat in cantina, a trebuit sa ma lupt cu dorinta de a ma uita prin camera dupa Edward Cullen. In loc de asta, am mers spre masa mea, mi-am mancat prajiturile, si mi-am citit cartea, ca de obicei. Nici macar nu m-am uitat in sus cand a sunat clopotelul, anuntand sfarsitul pranzului. Doar mi-am strans lucrurile si am iesit din camera, simtindu-ma putin multumita ca am petrecut toata ora fara sa ma uit dupa el. As putea sa ma descurc cu asta. Sau cel putin asa am crezut pana cand am mers la biologie si l-am vazut pe nimeni altul decat Edward Cullen stand la masa mea de biologie. Decizand ca universul ma uraste, m-am indreptat spre masa de laborator cu capul jos. Ce face el aici?! Mintea mea tipa din interior; pe dinafara mi-am pastrat fata indiferenta si lipsita de orice fel de emotie. E ceva ce stiam foarte bine sa fac. M-am asezat la locul meu fara sa ma uit spre Edward. Era clar ca biologia era de departe cea mai rea ora din intreaga zi. Spun asta pentru ca toata lumea din clasa se holba la mine de parca aveam o bomba atasata pe gluga. Spun asta si pentru ca puteam simti mirosul lui Edward. Era ca sapunul, menta, si fum de tigara si… placut. Cu siguranta placut. Am riscat o privire la el prin parul meu, pentru ca nu puteam sa nu ma uit la el. Se uita in fata clasei, evitand sa se uite in directia mea, ceea ce era complet opus cu ceea ce restul clasei, inclusiv domnul Banner, faceau. Evitarea lui clara si evidenta ma facea sa ma intristez atat de tare, incat nici n-am putut sa ma bucur asa cum trebuia de nasul grotesc si vanat al lui Mike. Din fericire, ora a inceput in cele din urma, si toti si-au luat ochii de la mine pentru moment, dandu-mi ceva timp sa ma incrunt fara sa fiu vazuta. Bineinteles ca Edward nu vroia sa fie vazut cu mine la scoala; eu eram ciudata liceului pana la urma. Dar chiar trebuia sa fie atat de meschin in legatura cu asta? Mi-am petrecut restul orei incercand sa ma concentrez la profesor, in ciuda cetii in care starea de somnolenta si mirosul lui Edward ma trimiteau. Cand in sfarsit a sunat clopotelul, Edward a tasnit din locul lui si a iesit afara din clasa mai repede decat creierul meu obosit putea intelege. M-am intors si m-am incruntat la scaunul gol de langa mine inainte sa-mi iau lucrurile si sa ies din camera. Si, pentru ca universul ma ura, Mike era in fata usii si ma astepta. - Hei, Bella! M-a strigat el, sprijinit de perete. Am tresarit inainte sa-mi intorc incet fata spre el. Era la 10 metri distanta de mine, ceea ce era oarecum confortabil. Cel putin, confortabil pentru mine. Nu pentru Mike. A inceput sa vina spre mine, strecurandu-se printre oamenii care ieseau din clasa. Nasul lui mare si

albastru venea tot mai aproape. Anticipand imediat ce urma sa se intample, respiratia a inceput sa mi se accelereze. Adrenalina a inceput sa-mi curga prin vene, facandu-ma sa tremur usor. Vroiam sa fug, sa tip, sa-i spun lui Mike sa ma lase naibii odata in pace. Dar picioarele imi erau inghetate pe podea, in timp ce el a ajuns langa trupul meu tremurand… si si-a trecut mana dupa umerii mei. Imediat licariri si imagini au inceput sa-mi treaca prin minte. Phil prinzandu-mi umarul si aruncandu-ma spre perete. Phil soptindu-mi in ureche. Phil prinzandu-mi parul si tragandu-mi-l de pe scalp. Limba rece si uda a lui Phil trecandu-mi peste obraz… - Lasa-ma! Am tipat, impingand bratul lui Mike de pe umarul meu care tremura. Forta loviturii mele m-a propulsat inapoi spre dulapurile de pe perete cu un sunet zgomotos. Mi-am odihnit spatele de ele, gafaind si tremurand, cu lacrimi curgandu-mi pe obraji. Toti de pe hol erau complet nemiscati, holbandu-le la mine nevenindu-le sa creada. Capul meu pulsa de sunete si fasaieli in timp ce stateam lipita de dulapurile reci de metal, strangandu-mi pumnii atat de tare incat m-am gandit ca unghiile o sa-mi sangereze. Mike a parut amuzat de reactia mea, si a fost primul care a spart linistea de pe hol chicotind, facandu-mi cu mana si zambindu-mi inainte sa-si continue drumul spre urmatoarea lui ora. Vorbesti serios? Dupa un moment, toti ceilalti s-au indreptat incet spre activitatile lor, auzind acum mai multe soapte si chicoteli decat am observat inainte. Mi-am lasat capul in jos si m-am indreptat spre cea mai apropiata baie. Ma simteam claustrofoba, sufocata in hol cu toti oamenii aceeia uitandu-se la mine. Am deschis usa toaletei si am zburat spre un loc ferit, incuind usa in urma mea. M-am asezat, aducandu-mi genunchii la piept si imbratisandu-i, respirand adanc aerul dezgustator din baie. Am stat acolo tot restul zilei incercand sa ma adun indeajuns incat sa fac fata tuturor celor care erau cu ochii pe mine. Era foarte posibil, in ritmul asta, sa nu merg niciodata la sport.